Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Colectiv de Muncă.
În Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură
învăţământ pe anii 2007-2010 s-a prevăzut dreptul
personalului didactic la plata unei prime de vacanţă,
acordată odată cu indemnizaţia de concediu.
Legea nr.330/2009, care a abrogat art.50 alin.12 din
Legea nr.128/1997, nu a mai cuprins o reglementare expresă
cu privire la dreptul personalului didactic la plata de premii,
în general, în care să fie inclusă şi plata primei de vacanţă,
noua reglementare fiind de natură să pună în discuţie
valabilitatea acestor drepturi pentru perioada 2009/2010
prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel
ramură învăţământ, în raport de dispoziţiile art.30 alin.1 din
Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă,
aflată în vigoare la data negocierilor.
Valabilitatea unei clauze contractuale depinde nu numai
de legea aflată în vigoare la data încheierii convenţiei, dar şi
de normele ulterioare sub care îşi produce efectele.
Potrivit art.1 alin.6 din Legea nr.63/2011, privind
încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului
didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, prin Contractele
Colective de Muncă, şi Contractele Individuale de Muncă nu
pot fi negociate salarii ori alte drepturi băneşti care
excedează prevederilor legii.
Dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare
ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare,
derivate din cazurile la care se referă în mod expres art.6
alin.6 din Noul Cod Civil.
Faţă de principiul că, prin Contracte Colective de
Muncă nu pot fi negociate drepturi care nu sunt prevăzute
în lege, efectele contractului privitor la prima de vacanţă nu
se mai pot produce după abrogarea art.50 alin.12 din Legea
nr.128/1997, privind statutul personalului didactic.
CONTENCIOS
Opinie separată:
Obligaţiilor Contribuabililor.
Astfel, potrivit pct. 10.2 se consacră dreptul
contribuabilului de a fi verificat o singură dată pentru fiecare
impozit, taxă sau contribuţie şi pentru fiecare perioadă supusă
verificării.
Unicitatea verificării poate fi încălcată doar pe motive de
apariţie a unor date suplimentare. Sunt date suplimentare acele
informaţii necunoscute organului fiscal provenind din constatările
unui control încrucişat efectuat la un contribuabil făcând parte din
acelaşi grup sau având legături comerciale, din solicitările
organului de urmărire penală sau a altor autorităţi competente
precum şi din orice altă sursă.
În speţă, controalele fiscale au fost efectuate pe aceeaşi
temă, pentru aceleaşi taxe şi aceeaşi perioadă şi au fost avute în
vedere aceleaşi înscrisuri fiind încălcate disp.art.105 Cod
procedură fiscală.
Potrivit textului legal menţionat conducătorul inspecţiei
fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă de la
data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data împlinirii
termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute
inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de
calcul care influenţează rezultatele acestora, ceea ce nu este cazul
în speţă.
S-a mai precizat că reverificarea este prin natura sa
prejudiciabilă contribuabilului în raport de resursele proprii
alocate.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Direcţia
Generală a Finanţelor Publice Argeş şi Direcţia Regională pentru
Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova în nume propriu şi pentru
Autoritatea Naţională a Vămilor.
În recursul D.G.F.P. Argeş se solicită admiterea
recursului, modificarea sentinţei şi respingerea cererii, deoarece
organele de inspecţie au efectuat un control iniţial pentru care la
soluţionarea contestaţiei administrativ fiscale s-a dispus
reanalizarea cauzei, iar nu refacerea controlului.
În speţă, sunt incidente prevederile pct.11.5 din Ordinul
nr.2137/2011, potrivit cu care dacă se pronunţă o soluţie de
desfiinţare totală sau parţială a actului atacat, în considerentele
deciziei se vor prezenta doar motivele care au condus la
desfiinţarea.
Or, decizia pronunţată s-a referit la desfiinţarea actului
administrativ fiscal atacat, dispunându-se reanalizarea cauzei
având în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.
Intimata-contestatoare nu a fost de acord cu constatările
inspectorilor fiscali ai D.J.A.O.V. Craiova, reţinute în RIF
nr.***/2011, însă nu au indicat niciun motiv pertinent de
102
COMERCIAL
disponibile.
Judecătorul sindic a constatat îndeplinite prevederile
art.27, 28 raportat la art.32 din Legea nr.85/2006.
Instanţa a reţinut că, deoarece debitoarea deţine active
în patrimoniu şi şi-a manifestat intenţia de reorganizare, nu se
impune ridicarea dreptului de a-şi administra activitatea, însă a
numit un administrator judiciar, care împreună cu administratorul
social să conducă activitatea, în sensul că toate actele şi
corespondenţa vor fi contrasemnate de acesta.
În termen legal, împotriva încheierii a declarat recurs
S.C.A. Piteşti S.A., prin consiliul de administraţie reprezentat de
M.M., în calitate de preşedinte, B.D.F. şi V.Ş. membrii, prin care în
temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă a criticat sentinţa
pentru nelegalitate.
În criticile formulate în recurs se arată că cererea de
deschidere a procedurii insolvenţei, în temeiul dispoziţiilor art. 27
alin.5 din Legea nr.85/2006, a fost introdusă de Ş. V., în calitate de
administrator, deşi la data introducerii cererii - 4 februarie 2013,
acesta nu mai avea calitatea de administrator al societăţii, întrucât
fostul consiliu de administraţie reprezentat de Ş.V. şi N.C. fusese
revocat.
Conform hotărârii AGA nr.10/14 noiembrie 2012,
societatea este reprezentată de Consiliul de administraţie format
din V. Ş., B.D., M.M.
Potrivit dispoziţiilor art.27 alin.3 din Legea nr.85/2006,
cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care
potrivit actelor constitutive sau statutelor au calitatea de a le
reprezenta.
Or, la data sesizării instanţei, Ş.V. nu mai avea calitatea
de administrator al societăţii fiind revocat la data de 14 noiembrie
2012, drept pentru care cererea de deschidere a procedurii apare
ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Totodată, recurenta arată că, pentru introducerea cererii
de deschidere a procedurii era necesară aprobarea AGA, conform
Legii nr.31/1990 şi a statutului societăţii, conform art.18 din
Capitolul VII al actului constitutiv, potrivit căruia fuziunea,
divizarea, dizolvarea şi lichidarea se hotărăsc de adunarea
generală a acţionarilor şi se realizează în modalităţile şi cu
respectarea termenelor prevăzute de lege.
Prin urmare, cererea pentru deschiderea procedurii
insolvenţei nu poate fi depusă de directorul societăţii sau alte
persoane din conducerea societăţii sau consiliu de administraţie,
decât cu aprobarea şi printr-o hotărâre a adunării generale a
acţionarilor, hotărâre care nu a fost depusă la dosar.
Conform dispoziţiilor art.12 pct.5 lit. f) din actul
constitutiv, Consiliul de administraţie are competenţe de bază care
125
Opinie concordantă:
tuturor creanţelor.
Prin urmare, condiţia esenţială pentru alegerea
comitetului este ca din acesta să facă parte creditori cu
creanţe garantate, bugetare şi chirografare, fiecare fiind
aleşi dintre primii 20 cu acelaşi tip de creanţe care s-au
oferit voluntar să fie membrii în comitet.
(Opinia majoritară)