Nicolae Dabija s-a născut pe 15 iulie 1948, în satul Codreni, raionul

Cimișlia, chiar în inima Moldovei. Marcat de geniul locului, Alexei

Mateevici, reușește să continuie cântul întrerupt al scriitorului. Autor a
peste 50 de volume de publicistică, eseuri, poezii. Este un scriitor, istoric
literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare al
Academiei Române (din 2003)[1] și membru corespondent al Academiei
de Științe a Moldovei (2012). Nicolae Dabija, de naționalitate română și
religie ortodoxă, este nepotul arhimandritului Serafim Dabija, unul din
marii duhovnici români, deportat în Gulag în 1947. Cunoaște profund
viața comunităților românești din jurul României. În calitate de redactor
șef al săptămînalului Literatura și Arta editat de Uniunea Scriitorilor din
Republica Moldova a avut un rol important în lupta de renaștere
națională din Republica Moldova. Săptămînalul condus de Dabija a fost,
în anii 1988-1989, cea mai importantă publicație care susținea revenirea
limbii române la grafia latină și decretarea ei ca limbă oficială în RSS
Moldovenească.
• În perioada de glorie săptămînalul Literatura și Arta depășea tirajul de 260.000 de
exemplare. În 2005 e ales președinte al Forului Democrat al Românilor din
Republica Moldova, organizație neguvernamentală de cultură și drept, la care au
aderat peste 150 de organizații culturale, uniuni de creație, asociații
neguvernamentale. La 1 iulie 2008 avea peste 250 000 membri, fiind organizația
nonguvernamentală cu cea mai largă aderență din republică, cu filiale în Ucraina
(Bucovina de Nord, Sudul și nordul Basarabiei, or. Ananiev ș.a), Federația Rusă
(Moscova, Norilsk, Surgut), Israel, Italia, Grecia, Serbia, Letonia, Georgia. Dintre
activitățile FDRM face parte și depunerea Cererii de Aderare a Republicii Moldova
la Uniunea Europeană (la 26 decembrie 2006) din partea Societății Civile, însoțită
de peste 200 000 de semnături.
• Poezia sa este cunoscuta prin traduceri in limbi ale popoarelor din spatiul fostei Uniuni Sovietice si
din alte tari. A scris cateva carti pentru copii, este publicist si eseist (lucrarea Pe urmele lui Orfeu,
1983), a realizat de asemenea o Antologie a poeziei vechi moldovenesti (1988), insumand, printre
alte texte, si multe pagini necunoscute cercetatorilor din Romania.

Nicolae Dabija este considerat, pe buna dreptate, una din vocile lirice distincte ale penultimei
generatii de poeti care s-a afirmat plenar in poezia de limba romana de dincolo de Prut. In opera
sa se intalnesc, ca intr-o matca, multe din temele predilecte ale acestei generatii: rememorarea
trecutului istoric, legatura osmotica cu pamantul stramosesc, pastrarea nealterata a graiului
matern ca principiu fundamental si inatacabil al dainuirii, poezia ca mod de existenta. Creatorul
insusi se confeseaza: „Poetul poate exista numai in raport cu celelalte lucruri din jurul sau, numai
avand tainice legaturi cu tot ce-l inconjoara". Criticul literar Constantin Ciopraga vede in poet un
„liric reflexiv de o ironie bland-amara, uneori bravand, alteori cultivand un savuros narcisism", un
„apoteotic, oracular si solemn", un „incantatoriu, retractil, aproape sfios, in echilibru unduitor",
un „creator in sensul elevat al cuvantului". Predominanta este haina prozodica clasica, imbracata
mai mult ca semn al unei neintrerupte continuitati, dar aceasta incorporeaza evident o
sensibilitate lirica moderna.