Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Soluţii Tampon În Sistemele Biologice
Soluţii Tampon În Sistemele Biologice
biologice
ELEV: IACOB DĂNUȚ-GEORGE
Cuprins
Definiție
Obținere
pH-ul în soluțiile tampon
Utilități
În corpul uman…
Rinichiul(1,2)
Sănătate și sfaturi medicale
Bibliografie
Definiție
Soluțiile tampon (denumite și sisteme tampon sau mai simplu tampon chimic) sunt soluții cu
mai multe componente ce prezintă proprietatea de a-și menține constantă valoarea pH-ului atunci
când se adaugă volume limitate baze sau acizi.
Obținere
Soluțiile tampon se obțin prin amestecarea soluției unui acid slab cu cea a sării sale,
respectiv prin amestecarea soluției unei baze cu cea a sării sale. Se mai pot obține prin
amestecarea soluției unui acid slab cu sarea unui alt acid slab sau o bază slabă și o sare (bază
slabă moleculară - acid cationic), cu condiția să nu interacționeze, de exemplu acid
boric/hidrogenftalat de potasiu.
pH-ul în soluțiile tampon
Valoarea pH-ului poate oscila. Ca de exemplu, Ph-ul sângelui poate oscila între 7,2 si 7,6.
Echilibrul acido-bazic sanguin este asigurat prin intermediul unui sistem tampon plasmatic, reprezentat
de bicarbonaţi-acid carbonic.Orice dezechilibru al sistemului tampon determină mecanisme fiziologice
complexe pentru menţinerea parametrilor optimi funcţionali ; depăşirea acestor mecanisme are ca
urmare instalarea unor stări patologice.
Utilități
În terenurile arabile, fertile, au loc procese biochimice într-un interval relativ mic de pH. În
toate aceste cazuri, precum şi in alte cazuri similare, păstrarea constantă a pH-ului se face cu
ajutorul soluţiilor tampon. Menţinerea PH sanguin se realizează normal prin sistemele tampon din
plasmă şi globule (studiate la sânge), prin eliminarea CO2 prin respiraţie şi într-un mod important
prin rinichi care au capacitatea de a menţine sau elimina, după condiţii anionii şi cationii, în aşa fel
încât să asigure constanţa compoziţiei sanguine.
În corpul uman...
Amoniacul se formează în: pancreas, ficat, plămâni, intestin, glande salivare, creier, dar fiind toxic se
transformă în glutamină(60%) şi în asparagină, eliminându-se din aceste combinaţii la nivelul
parenchimului renal. În aceste procese intervin enzimele corespunzătoare: glutaminoza,
aminoacidoxidozelor care eliberează amoniacul sub formă de NH3, care cu ionul de H+ se transformă în
NH4+, capabil de a neutraliza diferiţi anioni, prin care contribuie la economisirea bazelor fixe(Na+, K+).
Rinichiul (1/2)
În cazuri patologice (acidoze) organismul răspunde invadării cu acizi prin formarea amoniacului,
care în aceste cazuri poate creşte de zece ori faţă de valorile normale.
Rinichiul este cel mai important organ în menţinerea echilibrului hidrosalin din organism (eliminarea
cantităţilor variabile de urină cu compoziţii diferite (la exces de apă, rinichiul intervine imediat, se
constată că după ingerarea unei cantităţi de 1,5 l de H2O se elimină un volum egal de urină în timp de
patru ore).
Rinichiul(2/2)