SIG-INTRO

Carmen Maftei
• Ce este?
• La ce folosește?
• Tipuri de date și proiecții
• Surse de date și formate
• Software
• Managementul datelor
 Ce este un SIG (GIS)
• Acronim de la
• Organizarea
informațiilor spațiale
• Apărut în 1970
 La ce folosește?
• Vizualiza și crea hărți
• Analize
– Calcule referitoare la ce
este in- out- unei zone
deXXX km în jurul ....
– ...toate corpurile de apă
naturale ce se află în
județul constanța
– Rețele de...
– Statistici spațiale toate
localitățile cu populație
mai mare de 2000 locuitori
– Analize de date raster
(creare de modele digitale
de teren -2D,3D
– Analize de suprafețe
– Intersecții de hărți
– Calcule de arii și volume
 Tipuri de date și proeicții
Hidrografia

• Esența unui SIG este de a crea o Relieful

reprezentare digitală a entităților Căile de

geografice de diferite forme și comunicaţie

mărimi, organizate pe layere, Categoria de sol

care pot fi ”adunate” împreună
sub formă de hărți și pe care le Categoria de
folosinţă
putem utiliza în diferite analize
Referinţa spaţială
• Crează legături între entități
grafice și entități descriptive
– Puncte LUMEA REALĂ

– Poligoane
– Linii
– Imagini raster
• Entități care se organizează pe
layere de același tip
• Entităţile grafice se pot
reprezenta în diferite
moduri:
– mod vectorial,
– mod raster
(reprezentarea spațiului
sub forma unei matrici)
– mod TIN (reprezentare
triunghiulară a spațiului)
• Sunt reprezentate prin
coordonate (x,y) sau
(x,y,z)
 Entități descriptive
• (atribute) sunt date asociate entităţilor
grafice.
• sunt de tip
– „alfa-numerice”
– sau „atribute textuale/valorice”,
organizate pe diverse criterii
interne/externe în aşa numite baze de date
(organizate tabelar excel sau baze date
propriu-zise – access, oracle, )

• fiecare entitate poate fi identifcată

univoc (se distinge de celelate) fie printr-
un atribut explicit (un cod ID) fie prin
considerarea mai multor atribute
• Se pot transforma în date spațiale și pot
fi realizate hărți
 coordonate rectangulare (carteziene plane)

• dacă suprafaţa curbă de

pe elipsoid nu este mai x

mare de câteva sute de

kmp, ea poate fi
considerată plană, iar
proiectantele sunt
perpendiculare pe
acelaşi plan orizontal.
Un punct este
determinat prin abscisa
x, ordonată y. y
 Sistemul de proiecţie
• Obiectivul proiecţiilor cartografice este de a obţine o
reprezentare plană a modelului elipsoidal, astfel încât
să fie realizate deformări cât mai mici ale distanţelor,
suprafeţelor, unghiurilor, precum şi a formelor
geometrice ale zonelor reprezentate.
• Corespondenţa punctelor de pe suprafaţa
topografică pe elipsoid se face prin proiectarea
punctului aflat pe suprafaţa terestră pe elipsoid prin
intermediul normalei NN la elipsoid, iar punctul
capătă coordinate geografice.
 Sisteme de proiecţii folosite în România

În România se utilizează în mod curent două

proiecţii:
– Proiecţia Gauss-Krüger
– Proiecţia stereografică pe plan secant unic-1970
 Proiecţia Gauss-Krüger (1950-1970)
• este o proiecţie cilindrică transversală de tip
conform (păstrează în proiecţie unghiurile şi forma);
• are la bază elementele de referinţă după elipsoidul
de referinţă Krasovski.
• În acest tip de proiecţie, pământul este împărţit în fuse de 6o
începând de la meridianul 0 (Greenwich) – practic intersecţia
dintre cilindrul transversal şi pământ este de forma unui fus- şi
împărţirea în zone sferice din 4º în 4º, plecând de la ecuator
spre cei doi poli. Rezultă deci un număr de 60 de fuse sferice,
numerotate de la 1 la 60 şi un număr de 44 zone sferice (22 la
nord şi 22 la sud de ecuator), între 0º şi 88º latitudine nordică
şi sudică, notate cu litere majuscule ale alfabetului latin, de la
A la V. În centrul fiecărui fus trece un meridian, numit meridian
axial. Fusele sunt delimitate de doua meridiane marginale
• Suprafaţa
României este
cuprinsă între
fusele 34 şi 35, cu
meridianele axiale
21o şi 27o,
longitudine estică.
 Proiecţia stereografică pe plan secant unic-1970
este o proiecţie azimutală stereografică
• are la bază elementele de referinţă după
elipsoidul Krasovski.
• coordonatele geografice ale punctului
central al proiecţie: φ = 46°; λ = 25°;
• -coordonatele geodezice (convenţionale)
ale punctului central al proiecţiei
X0 = 500 000,00 m; Y0 = 500 000,00 m;
• -raza medie de curbură a elipsoidului
pentru punctul central al proiecţiei, R0 =
6378 956,681 m;
• raza cercului de deformaţie nulă, S" =
201,718 m;
• adâncimea planului secant unic πU faţă
de planul tangent (πT) în punctul central
al proiceţiei, i = 1389,478 m.
 Coordonate
• În cadrul proiecţiei Gauss folosită la noi în ţară,
direcţia nord a sistemului de axe se notează cu x.
Valoarea axei x este mai mare de 5000km.
Întrucât y poate fi negativ sau pozitiv, y-ul se
pozitivează adăugându-se 500km. Totodată pentru
a se nominaliza fusul, se notează şi numărul lui.
• Exemplu: coordonatele unui punct cu abscisa
x=5312451m şi y=-134453m, va avea coordonata
y pozitivată egală cu: 500000-134453=365547m.
Pentru a arăta că punctul este în fusul 35, se va
scrie cifra 5 în faţa coordonate y, acesta fiind egal
cu 5355547m.
• În cadrul proiecţiei stereo
70, sistemul cartezian al
proiecţiei are originea în
punctul central (m-ţii
Făgăraş), axa Ox pe direcţia
Nord iar axa Oy pe direcţia
Est. Coordonatele
sistemului sunt:
xo=500000m şi yo=500000m.
 Surse de date și formate
• scanarea planurilor şi hărţilor; prin scanarea simplă a trapezelor reprezentând hărţi sau planuri se obţin copii
raster ale acestora. La această operaţie trebuie să se ţină cont de:
– Formatul suportului presupunea corelarea formatului hârtiei cu formatul hărţii
– Rezoluţia; o rezoluţie de 300dpi înseamnă că pe o lungime de un inch, scanner-ul face 300 de citiri; cu cât
rezoluţia este mai mare cu atât reprezentarea este mai fidelă însă necesită un spaţiu de memorie mai
mare;
– Numărul de culori; se foloseşte o gamă de culori începând de la alb/negru până la 16, şi 256 culori. cu cât
numărul de culori este mai mare cu atât reprezentarea este mai fidelă însă necesită un spaţiu de memorie
mai mare;
– Formatul fişierului; există mai multe tipuri de formate acceptate de GIS şi anume: bmp, gif, tiff, jpg, png.
• fotogrametrie (aerofotografie) presupune fotografierea unui teritoriu dintr-un avion ce survolează acest spaţiu.
Are avantajul de a produce o reprezentare unitară şi actuală dar necesită o serie de corecţii şi ajustări. Aceste
corecţii sunt necesare din două motive:
– pentru o regiune sunt necesare mai multe fotografii, care ulterior trebuie unite între ele
– imposibilitatea de a surprinde ortogonal toate entităţile
• teledetecţie; se referă atât la imaginile obţinute cu ajutorul sateleţilor specializaţi ce fotografiază doar faţa
văzută de pe orbita lor cât şi la tehnologiie de captare, prelucrare, analiză. Imaginile digitale transmise de sateliţi
sunt imagini raster ce se prezintă sub formă de matrici cu numere. Fiecărui număr îi corespunde un pixel, adică
o poziţie de la sol. Avantajul acestui tip de achiziţie de date este că sateliţii pot colecta concomitent mai multe
tipuri de informaţii, date care sunt furnizate ca benzi multispectrale. Şi aceste informaţii necesită o serie de
operaţii de prelucrare care se referă la filtrare, ajustare.
 software
• ArcGIS
– Shapefile (*shp), personal geodatabase (Access),
file geodatabase (ESRI)
– Imagine (JPG, TIF, GEOTIF, etc.)
– CAD (DXF and DWG)
– KML/KMZ files (from Google Earth)
 Surse de date
• Creați propriile date (xyz)
• date externe, ce se referă la fişiere numerice compatibile cu formatul GIS obţinute
de exemplu din măsurători topografice cu staţii totale
• ridicări topografice în teren: indiferent de tehnologia generală utilizată pentru
obţinerea planului digital, este indispensabil, să se execute ridicări „clasice” care să
completeze sau să constrângă determinările efectuate prin alte metode. Evident,
pentru a putea fi efectuate, ridicările topografice „clasice” trebuie să se sprijine pe
o bază geodezică existentă (puncte geodezice în reţele de stat şi în reţele de
îndesire, determinate cu precizia necesară planului cadastral şi poziţionate astfel
încât să permită orientarea staţiilor).
• tehnologia LiDAR; cotele sunt necesare atât ca produs final (cotele căminelor de
vizitare, cotele elementelor definitorii ale profilului transversal pe arterele de
circulaţie, relieful teritoriului urban, înălţimea construcţiilor, etc.), cât şi ca produs
intermediar (modelul digital al terenului necesar în procesul tehnologic de
corectare geometrică a imaginilor de deledetecţie sau de fotogrametrie).
 Georeferențiere
• Datele obţinute prin diferite metode de
achiziţionare trebuie „aduse în coordonate”,
astfel încât să se poată realiza corelarea
imaginii cu realitatea din teren,
• constă în identificarea cu precizie a
coordonatelor geografice sau planimetrice ale
unor puncte din cadrul imaginii, restul urmând
a fi determinate automat pe baza formulelor
de transformare.