Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contrareforma
Introducere
Reforma este o mişcare de contestare a
autorităţii spirituale a papalităţii.
Începe în Germania, la începutul sec al
XVI-lea şi se generalizează în toată Europa
nordică.
Acestei mişcări i se opune Contrareforma
Bisericii catolice.
Precursorii
A fost introdus de
Henric al VIII-lea
Biserica engleză iese
de sub autoritatea
Papei
Regele devine şeful
Bisericii
Dogmele şi liturghia
catolică s-au păstrat
Calvinismul
Caracteristici:
Predestinarea
Viaţă morală şi activă
Interzicerea luxului,
dansului, jocurilor de
noroc, cârciumilor
S-a răspândit în Franţa,
Ţările de Jos, Scoţia,
Ungaria, Transilvania
Jean Calvin
Reforma populară
Ţărănimea, aflată sub puterea
nobililor, supusă plăţii a numeroase
taxe, lipsită de sprijinul clerului, a
aderat la ideile lui Martin Luther
imprimându-le un conţinut social.
Aşa a apărut Reforma populară.
Între 1524 -1525 a avut loc
războiul ţărănesc german condus
de Thomas Münzer, călugăr din
clerul inferior.
A fost reprimat sângeros de către
principii germani. Mii de sate au
fost distruse şi zeci de mii de ţărani
ucişi. Münzer a fost prins, torturat
Thomas Münzer şi decapitat.
Contrareforma
Reprezintă măsurile luate de Biserica catolică
în a doua jumătate a sec al XVI-lea pentru
combaterea doctrinelor care îi ameninţau
unitatea:
Întemeierea de noi ordine călugăreşti
Înfiinţarea Inchiziţiei romane
Alcătuirea unui Index al cărţilor interzise
Organizarea Conciliului de la Trento/1545-1563,
care a restabilit autoritatea absolută a Papei
Reforma Bisericii
catolice
Inchiziţia
Tribunal supus Papei care îi judeca şi condamna
pe eretici.
Ignaţiu de Loyola
Fondatorul ordinului religios
– Compania lui Isus. Membrii
acestui ordin -iezuiţii- au
acţionat ca predicatori,
misionari ai catolicismului,
pe care l-au răspândit din
America Latină până în Asia.
Urmările Reformei
Slăbirea influenţei Bisericii catolice
Extinderea Reformei în mai multe ţări
Simplificarea cultului religios
Înlăturarea fastului din biserici
Introducerea limbii germane în locul limbii
latine în oficierea cultului
Germania s-a divizat din punct de vedere
religios – religia seniorului a devenit şi
religia supuşilor
Dicţionar
Reformă = criză religioasă, în prima jumătate a sec al XVI-
lea, care a dus la destrămarea unităţii Bisericii catolice.
Indulgenţă = iertare a păcatelor, totală sau parţială, acordată
de Biserica catolică în schimbul unei sume de bani.
Conciliu = adunare a cardinalilor care decide în chestiuni de
doctrină şi disciplină bisericească.
Dogmă = învăţătură fundamentală a unei religii, obligatorie
pentru adepţii săi, care nu poate fi supusă criticii şi nu admite
obiecţii.
Doctrină = totalitatea principiilor unui sistem politic, religios
etc.
Celibat = stare a unei persoane necăsătorite