Sfantul Atanasie cel Mare

Despre Intrupare si Indumnezeire (Chip si Asemanare)

I. Viata Sfantului
• Sf. Atanasie s-a nascut in anul 295, in Alexandria, din parinti crestini
drept-credinciosi.
• De copil a avut atractie catre Biserica si lucrurile sfinte.
• A fost facut citet in 312 si diacon in 318, iar apoi ajunge secretarul
patriarhului Alexandru.
• Ca diacon si secretar, el il insoteste pe patriarh la Sinodul de la Niceea,
in 325, unde joaca un rol decisiv in combaterea arianismului.
• Este ales episcop al Alexandriei, odata cu moartea patriarhului
Alexandru – pe 8 iunie 328.
I. Viata Sfantului
• A suferit cinci exiluri, insa acestea nu l-au impiedicat sa desfasoare o
bogata activitate teologica - mai ales o politica bisericeasca antiariana.
• Reuseste sa impiedice inlocuirea Simbolului de credinta niceean cu cel
de la Rimini printre episcopii africani si il sprijina pe Sf. Vasile cel
Mare in aplanarea conflictelor religioase din Orient.
• A trecut la Domnul in 373, dupa 45 de ani de episcopat, din care
aproximativ 17 au fost petrecuti in exil.
II. Opera Sfantului
Contine 36 de titluri sau opere:
•Apologetice: Cuvant contra paganilor, Cuvant despre intruparea
Logosului (tratat patristic asupra doctrinei soteriologice a Bisericii).
•Dogmatice: Cuvinte contra arienilor, Despre intrupare si contra
arienilor, Expunerea credintei, Cuvant mai mare despre credinta.
•Istorice: Apologie contra arienilor, Apologie catre imparatul
Constantin, Apologie despre fuga sa.
•Exegetice: Interpretarea psalmilor, Scrisoarea catre Marcellin, Despre
titlurile psalmilor, Comentarii la Eclesiast si Cantarea Cantarilor.
II. Opera Sfantului
• Ascetice: Despre feciorie (cuvant de mantuire catre o fecioara), Viata
Sfantului Antonie (cea mai celebra scriere a Sfantului Atanasie, care l-
a cunoscut de aproape pe Sf. Antonie).
• Scrisori:
• Oficiale: Scrisori pascale (despre postul Pastelui, prima atestare canonica a
celor 27 de carti din Noul Testament), Scrisori sinodale, Scrisoare asupra
credintei, Scrisoare catre episcopii africani, Doua enciclice (contra lui Grigorie
si contra arienilor).
• Doctrinare: Scrisoare despre hotararile Sinodului de la Niceea, Scrisoare
despre invatatura lui Dionisie (ep. Alexandriei), Scrisoare despre Sinoadele de
la Rimini si Seleucia, Scrisori catre Serapion (infatiseaza doctrina sa despre
Duhul Sfant), catre Epictet, catre Rufinian, Dracontios si Ainun.
III. Doctrina Sfantului
Despre intrupare:
•Logosul, din vesnicie impartaseste dumnezeirea Tatalui, slava dumnezeiasca,
cinstea și adoratia cuvenita.
•“Noi am fost motivul pogorârii Lui si neascultarea noastră a făcut iubirea de
oameni a cuvântului ca Domnul să vină la noi si să se arate între oameni. Noi am
fost pricina întrupării Lui si pentru a noastră mântuire s-a lăsat mișcat de iubirea de
oameni, ca să se sălășluiască în trup omenesc si să se arate în el.”
•Cuvantul lui Dumnezeu, luand trup muritor si-a asumat umanitatea în integralitatea
ei. Logosul oferindu-Si spre moarte trupul ca pe o jertfa fara pata, a sters moartea
“de la toti cei asemenea”.
•Fiul lui Dumnezeu cel nestricacios unindu-Se cu toti printr-un trup omenesc, i-a
imbracat pe toti in nestricaciune prin fagaduinta invierii.
•Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, omul a castigat: înfierea, înnoirea,
desăvîrşirea, nemurirea, îndumnezeirea.
III. Doctrina Sfantului
Despre indumnezeire:
•Indumnezeirea este "devenirea prin har ceea ce Dumnezeu este prin natură“.
•“El s-a făcut om pentru ca noi să fim indumnezeiti; S-a aratat pe Sine prin
trup, ca noi să cunoastem pe Tatăl; a suportat nedreptățile oamenilor pentru
ca noi să avem parte de nemurire” (Despre întrupare, LIV, 54).
•Omul nu putea fi indumnezeit sau sa se apropie de Tatăl dacă Fiul care a luat
asupra sa trupul nostru uman n-ar fi fost prin natură Dumnezeu adevarat. De
aceea unirea s-a efectuat în asa fel încat ea asociază natura omului cu natura
lui Dumnezeu; astfel sunt asigurate îndumnezeirea și mântuirea omului
(Împotriva arienilor, II, 70).
III. Doctrina Sfantului
Despre indumnezeire:
•„Cuvântul s-a smerit în favoarea noastră pentru ca în înjosirea lui noi să
ne putem înalta și creste. Însa creșterea noastră nu e nimic altceva decât
detasarea naturii noastre umane de realitătile sensibile pentru a deveni
noi insine una în Cuvantul divin” (Împotriva arienilor, III, 52).
•Nu de jos, prin eforturile noastre, s-a produs înfierea şi îndumnezeirea
noastră, ci de sus. A trebuit să fie un Fiu sus la Dumnezeu, ca să ne facă
şi pe noi fii prin har. Dacă n-ar fi un Fiu şi un Tată în cer. Am rămîne
închişi în ordinea naturii şi în limitele ei. N-am putea transcende natura,
îndumnezeindu-ne după har (Împotriva arienilor, XXXIX).
III. Doctrina Sfantului
Despre indumnezeire:
•Scăpaţi de moarte în toate privinţele (deci şi sufleteşte), nu sînt decît
cei îndumnezeiţi. Căci numai în Dumnezeu e viaţa neameninţată de
moarte. Dar cei îndumnezeiţi poartă între ei legătura dragostei. Viaţa
fără de moarte e viaţa în dragoste (Împotriva arienilor, XXIV).
•Indumnezeirea omului este atingerea scopului pentru care am fost
creati, aceasta fiind dorinta lui Dumnezeu mai inainte de veci (Efes. 1,
3).
Sfantul Atanasie cel Mare este praznuit pe 18 ianuarie, cat si pe 2 mai (Aducerea moastelor sale in
Constantinopol).
Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Atanasie cel Mare, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
mantuieste-ne pe noi!