Sfântul Ierarh Grigorie Teologul 

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390), cunoscut și ca Grigorie de Nazianz, a fost un

mare sfânt părinte și învățător al Bisericii. Prăznuirea lui se face pe 25 ianuarie, iar la 19 ianuarie se
prăznuiește aducerea moaștelor sale în biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. De asemenea,
pe 30 ianuarie, la praznicul Sfinților Trei Ierarhi, și sfântul Grigorie Teologul este comemorat de
Biserică, împreună cu sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur.
S-a născut la Arianz / Arianzus, în Capadocia (Asia Mică, azi în Turcia), nu departe de
Nazianz. Tatăl său, după ce s-a convertit la creștinism, a intrat mai târziu în monahism, devenind
apoi episcopul Grigorie de Nazianz (este prăznuit la 1 ianuarie), iar mama lui a devenit mai
târziu monahia Nona (prăznuită la 5 august).
Învățăturile elementare Sf. Grigorie le primește în casa părintească, în Arianz, apoi studiile
mai înalte le face la școala din Cezareea Capadociei, unde cunoaște pe viitorul său prieten, Vasile.
De aici trece în Cezareea Palestinei, bogată prin biblioteca și amintirile unul alt mare scriitor
creștin, Origen, apoi studiază la Alexandria și, în sfârșit, la Atena. Aici va rămâne 8 sau 9 ani, până
în anul 358 sau 359 și va studia gramatica, retorica, matematica, filozofia și poezia. Tot aici leagă o
strânsă prietenie cu Sf. Vasile cel Mare, prietenie ce va dura până la moarte. Pe lângă studiile
profane, a folosit timpul și pentru a cerceta și aprofunda adevărurile Sfintei Scripturi.
De la Atena pleacă la Constantinopol, unde îl întâlnește pe fratele său, Cezar, care practica
medicina, plecând amândoi spre Nazianz. Aici va primi botezul creștin, după care se dedică vieții
ascetice, retrăgându-se pe malul râului Iris, unde ducea viață retrasă și prietenul său, Sf. Vasile. În
acest loc, departe de zgomotul vieții lumești, în liniștea singurătății, unde sufletul lor se simțea mai
aproape de Dumnezeu, practicau asceza și studiau Sfintele Scripturi și alte scrieri creștine. Aici
lucrează cu prietenul său la alcătuirea primei filocalii (conținând scrieri ale lui Origen).
În anul 362, la dorința comunității creștine din Nazianz, dar contrar voii sale, a
fost hirotonit preot de tatăl său. Simțind că această sarcină îi era prea grea, a fugit la prietenul său,
Sfântul Vasile, aflat la mănăstire, dar nu peste mult timp s-a întors la tatăl său, în Nazianz, pentru a-
l ajuta la păstorirea eparhiei acestuia. În anii 363–364, eparhia era tulburată de erezii. Sfântul
Grigorie l-a ajutat pe tatăl său să restabilească unitatea fermă în Ortodoxie.
În anul 370, Sfântul Vasile cel Mare a fost ales Arhiepiscop al Cezareei, iar în anul 372, Sfântul
Grigorie a fost ales episcop de Nazianz.
În anul 379, chemat stăruitor de comunitatea ortodoxă din Constantinopol, a mers în capitală
pentru întărirea dreptei credințe. În anul 381 a participat la al doilea Sinod Ecumenic, ținut la
Constantinopol. Acolo, s-a opus ereziei ariene, a susținut dubla natură, dumnezeiască și umană a
lui Iisus Hristos, precum și misterul Sfintei Treimi, inexplicabil pe cale rațională.
După încheierea lucrărilor sfântului sinod, Sf. Grigorie s-a întors la Nazianz.
În anul 383 s-a retras la casa sa natală, dedicându-se scrisului, până la trecea sa către Domnul.
A murit probabil la 389 sau 390, in vârstă de aproximativ 60 de ani.
Numele de Teologul i s-a atribuit în special datorită celor "Cinci Cuvântări Teologice" ținute
la Constantinopol. Ele expun și apără învățătura despre Sfânta Treime. Biserica Ortodoxă îl
prăznuiește pe Sf. Grigorie Teologul de două ori pe an: singur la 25 ianuarie și împreună cu Sfinții
Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur la 30 ianuarie.

Opera

Cuprinde 4 volume din colectia P.G. (35 - 38).

Cuvantarile sau discursurile.

In numar de 45, dintre care una singura e exegetica si una morala. Majoritatea cuvantarilor au
caracter dogmatic, liturgic si ocazional. Pot fi impartite in:

1. Cuvantari dogmatice:

- Cinci cuvantari teologice - rostite in 380, la Constantinopol, in Capela Invierii, contra arienilor.
Acestea trateaza despre:

- Cuvantarea I - despre conditiile necesare studiului teologiei. Teologia cere o inalta puritate morala
si duhovniceasca.

- Cuvantarea II - despre Dumnezeu in Sine: existenta, firea si atributele Lui. Dumnezeu nu poate fi
cunoscut pe cale rationala. Existenta lui Dumnezeu se dovedeste cel mai bine prin fapturile lumii
vazute.

- Cuvantarile III si IV - despre Fiul, despre deofiintimea Lui cu Tatal si combat obiectiile si textele
biblice opuse de arieni.

- Cuvantarea V - despre Sf. Duh, Care e a treia Persoana a Dumnezeirii, existand nu prin nastere, ci
prin purcedere

- Doua cuvantari - despre calitatile teologului, se ridica impotriva maniei de a teologhisi a

orientalilor.

- Despre moderatia in discutii si ca despre Dumnezeu nu poate discuta oricine si in orice moment.

- Cuvantari la sarbatori mari:

- la Nasterea Domnului

- la Botezul Domnului

- la Invierea Domnului

- la Rusalii

2. Cuvantari - Panegirice in cinstea sfintilor:

     - in cinstea Macabeilor

     - in cinstea lui Ciprian de Antiohia

     - in cinstea Sf. Atanasie

3. Cuvantari - Necrologuri. Sf. Grigorie e creatorul acestui gen literar in literatura patristica. Sunt in
numar de patru:

     - la moartea fratelui sau Cezar

     - la moartea surorei sale Gorgonia

     - la moartea tatalui sau

     - la moartea Sf. Vasile.

4. Doua invective.

- Cuvinte de infierare - contra lui Iulian Apostatul, scrise in 363, dupa moartea lui Iulian, dar
nerostite. Aceste cuvantari, unice in genul lor, apara superioritatea crestinismului fata de paganism
si critica sever unele masuri odioase luate de imparatul apostat.

5. Cuvantari in ocazii personale. Merita mentionata:

- Cuvant de aparare pentru fuga sa in Pont - cuvantarea e un adevarat tratat despre preotie, in care
arata raspunderea, maiestatea, dar si caracterul infricosator al acestei zguduitoare Taine si misiuni.

Opera poetica.

A fost elaborata in singuratatea de la Arianz intre 383 si 389 - 390. Scopul acesteia e sa scoata
intarire si invatatura pentru sine si pentru altii din viata traita, sa desfete pe tinerii crestini, servindu-
le dogmele prin dulceata artei, sa combata pe eretici, indeosebi pe apolinaristi, care se foloseau de
poezie in propaganda lor, sa demonstreze paganismului ca si crestinii manuiesc arta poetica.

Sf. Grigorie a scris 507 poezii, avand 18.000 versuri impartite de maurini in 2 carti:

1. Poeme teologice in doua sectii: a) dogmatice (38), b) morale (40)

2. Poeme istorice in doua sectii: a) despre sine (206); b) despre altii, cele mai multe scurte epigrame
(94) si epitafe (129).

I s-a atribuit si o tragedie: Hristos suferind, insa e mult mai tarzie - sec. XI - XII.

Scrisorile

In numar de 245, acestea sunt foarte importante prin forma si arta lor.

Unele dintre ele au caracter dogmatic.

Testamentul

Este facut in 381, la Constantinopol. Toata averea autorului este lasata in seama Bisericii din
Nazianz, spre a fi intrebuintata in folosul saracilor.