Catedra de Medicină militară și a calamităților

Cercetarea chimică în unitățile și subdiviziunile serviciului medical.

Realizat de: Cristea Cristian M1713

Conducator: asist.univ. Marfin Andrei

Chișinău 2022
Astăzi problema globală a pericolului chimic
este reflectată în așa documente importante
cum sunt “Programul de acțiuni, agendă de zi
a secolului XXI” (Rio de Janeiro, 1992);
“Convenția internațională cu privire la
interzicerea elaborării, producerii, acumulării
și utilizării armei chimice și nimicirea ei”
(Paris, 1993) și Hotărârea Forumului
interguvernamental mondial referitor la
securitatea chimică” (Salvador de Baia,
2000.), pentru a consolida si spori eforturilor
internaționale pentru crearea unui sistem unic
de securitate chimică.
Aplicarea armei chimice în război
- Toxicologia militară studiază legitățile interacțiunii substanţelor toxice utilizate în condiții de luptă, sau
care pot apărea în condiții de pregătire de luptă a trupelor.

- În dependență de obiectul, asupra căruia acționează substanța toxică de luptă, toxicologia militară
utilizează atât metodele toxicologiei clinice în cazul intoxicațiilor omului, cât și metode experimentale
dacă procesele intoxicației se studiază pe animale.

- Toxicologia militară de comun acord cu radiologia și epidemiologia militară constituie bazele științifico
– teoretice a protecției medicale.
 Importanța cercetării chimice
• până în prezent în multe țări au fost acumulate și se păstrează cantități mari de toxice de luptă.
• actele normative internaționale și naționale, după experiența ultimilor decenii, nu vor putea
înlătura riscurile utilizării substanțelor toxice de lupt, deci armele chimice se vor mai afla în
posesie pe un termen nedeterminat, până nu vor fi realizate măsurile trasate de nimicire a
armelor chimice și rezervelor considerabile de substanțe toxice de luptă;
• nu este exclus faptul, că de arma chimică pot poseda și unele țări, care nu au aderat la
Convenția nominalizată, cum nu pot fi excluse și diverse acte de terorism la nivel național și
internațional cu utilizarea anumitor compuși chimici;
 Noţiune de “substanţă chimică toxică” înseamnă orice substanţă chimică, care în
rezultatul implicării în procesele vitale ale organismului poate provoca un efect patologic
persistent omului sau animalelor, provoca moartea lor, sau poate avea un efect temporar de
diminuarea capacității de acţiune.
În toxicologia militară se foloseşte şi de noţiunea “substanţe otrăvitoare”, acestea sunt
substanţe chimice toxice, cu destinație pentru încărcarea muniţiilor chimice şi a
dispozitivelor, ce constituie baza armei chimice destinată pentru aplicarea în condiţii de
luptă.
 După noțiunea, stipulată în Convenție, arma chimică înseamnă
următoarele:
- substanțele chimice toxice și precursorii lor, cu excepția acelor
cazuri, când ele nu sunt interzise de Convenția dată, în condițiile, că
tipul și cantitatea lor corespund acestor scopuri;
- muniții și dispozitive, destinate special pentru provocarea leziunilor
mortale sau altor daune letale prin proprietățile toxice a substanțelor
indicate în subpunctul “a”, care se emană în rezultatul utilizării
acestor muniții și dispozitive.
- orișice utilaj, special destinat pentru utilizarea nemijlocită a
munițiilor și dispozitivelor, indicate în subpunctul “b”.
  
Toxicologia militară, în condițiile contemporane, realizează următoarele obiective:

- elaborează teoria și practica identificării substanțelor toxice de luptă și altor toxice în țesuturile biologice, produse alimentare, apă, aer, utilizând
mijloace și metode ale chimiei toxicologice;

- studiază proprietățile substanțelor toxice de luptă și altor compuși chimici, manifestările patomorfologice, care apar ca urmare a pătrunderilor
toxicelor în organism pe diferite căi;

- stabilește dozele toxice, valorile dozelor și concentrațiilor, care nu diminuează capacitatea de luptă a efectivului.

- studiază mecanismul de acțiune toxică a substanțelor toxice de luptă și altor agenți toxici la diferite nivele de integrare în organism sub
aspectul acțiunii selective și patogeniei intoxicației stabilind organotropismul compusului chimic, ținta selectivă de interacțiune la nivel biochimic,
molecular – membranos, celular, organ și sistem de organe, dependența reacției de răspuns a organismului de doza substanței (toxicodinamica) și
stadiul biotransformării toxicului în organism (toxicocinetica); legăturile dintre structura și toxicitate a substanțelor fiziologic active;

- elaborează metode eficiente de tratament specific (cu antidoți), terapie intensivă și reanimare în intoxicațiile cu substanțe toxice de luptă;

- studiază aspectele social igienice poluării mediului ambiant cu substanțele toxice de luptă în focarele chimice, în focarele secundare, care se
formează în urma accidentelor la întreprinderile industriei chimice; elaborează mijloace și metode eficiente de protecție și preîntâmpinare a
leziunilor cu substanțe toxice.
- Cantitatea de substanţă ce provoacă un efect toxic, se numeşte doză toxică (DT).

- În studierea substanţelor cu acţiune letală, efectul toxic de obicei se apreciază prin indice
alternativ-moartea obiectului biologic. Cantitatea de substanţă, capabilă de a provoca moartea
afectatului, se numeşte doză letală.

- Alăturat cu dozele medii letale (concentraţiile medii letale) toxicologia militară stabilește
dozele toxice (concentraţiile), care provoacă afectări uşoare, medii şi grave.
 În scopul aprecierii cantitative a toxicităţii substanţelor în toxicologia militară se folosesc următoarele categorii de
doze toxice:
- Doza letală medie DL50 (folosită la pătrunderea ST parenteral, prin ingestie, percutant) şi concentraţia letală medie
CL50 (folosită la pătrunderea toxicului prin respiraţie). Această doză provoacă deces la 50% din afectaţi;
- Doza letală absolută DL95 şi CL95-, capabilă de a provoca sfârşit letal la 90-100% din afectaţi;
- Doza letală minimă DL5 şiCL5-capabilă de a provoca moartea la 0-10% din afectaţi;
- Doza medie incapacitantă (de dereglare a capacității de acţiune) ID 50 şi IC50- capabilă de a scoate 50% din cei
afectaţi din capacitatea de acţiune;
- Doza medie eficientă ED50 şi EC50 - capabilă de a provoca la 50%din afectaţi simptoame pronunţate de afectare;
- Doza medie de prag DP50 şi CP50-capabilă de a provoca la 50% din cei afectaţi simptome iniţiale de intoxicaţie;
- Concentraţia limitat permisă CLP3 şi CLP - incapabilă de a provoca simptome de afectare.
 Principiile de clasificare a toxicelor(otrăvurilor)
I. Generale:
După proprietăţile chimice (chimică)
După scopul utilizării (practică)
După gradul toxicităţii (igienică)
După tipul de acţiune a toxicului (toxicologică)
După specificitatea toxicităţii
II. Speciale:
După tipul de dezvoltare a hipoxiei (fiziopatologică)
După mecanismul de interacţiune cu sistemele de fermenţi (chimicopatologică)
După caracterul sechelelor biologice ale intoxicării (biologică)
După gradul de cancerogenitate etc.
 Clasificarea practică a toxicilor.
Toxice industriale, utilizate în sfera de producţie; printe care sunt dizolvanţi organici (dicloretan), carburanţi (metan, propan, butan), coloranţi (anilina), agenţi frigorifici (freon), reagenţi chimici (alcool
metilic),etc.

Chimicale toxice, utilizate pentru lupta cu dăunătorii culturilor agricole: pesticidele clororganice - hexacloran; policlorpinen etc; insecticide fosfoorganice - carbofos, clorofos, fosfamid; 3-clormetafos,
metilmercaptofos etc; compuşi organici ai mercurului-granozan; ş.a.
În dependenţă de utilizarea pesticidelor se deosebesc: insecticide - anihilează insectele; acaricide –anihilează acarienii; zoocide - distrugători de rozătoare; fungicide – distrugătoare de fungi; bactericide
–bacterii; ierbicide-cu acţiune distrugătoare asupra culturilor, din ultima clasă fac parte şi defoliantele şi desecantele.

Preparate medicamentoase, cu clasificarea lor farmacologică

Chimicate de uz casnic: suplimenţi alimentari (acid acetic); produse de curăţenie, igiena personală şi cosmetice;

Toxice de provenienţă vegetală şi animală,care se conţin în diverse plante şi ciuperci (aconite, ţicuta), animale şi insecte (şerpi, albine, scorpioni), ele produc otrăvire prin veninurile nimerite în
organismul uman.

Substanţe Toxice de Luptă (STL), care sunt destinate ca arme toxice pentru distrugerea în masă a oamenilor (sorin, ipirita, fosgen). Recunoscută pe larg, este clasificarea igienică (S.D.Zaugolnicov 1970).
La bază stă aprecierea calitativă a pericolului toxic, a compuşilor chimici, după aprecierea experimentală a concentraţiilor letale medii CL 50, DL50 şi concentraţiile maxim admisibile a lor.
 Clasificarea substanțelor toxice utilizată în toxicologia militară

Valorile DL50, mg/kg CL50,

mg•min/l
Gradul de toxicitate
Intramuscular, Prin inhalare
subcutan percutan

I. Extrem de toxice < 0,5 < 15 <2

II. Toxicitate înaltă 0,5 - 10 15 - 100 2 - 20
III. Toxicitate moderată 100 - 500 20 - 200
10 - 150

IV. Toxicitate minimală > 500 > 200

> 150
 Clasificarea otrăvurilor după “acţiune selectivă”

Caracterul “acţiunii selective” Toxicele specifice

“Cardiace” Glicozide cardiace (digitalice, digoxin, lanatozid); antidepresante triciclice
Cu acţiune cardiotoxică- dereglări de ritm şi (imipramina, amitriptilina); toxice vegetale
conductibilitate, distrofia toxică a miocardului. (aconita,chinina,), zootoxine (tetrodotoxina); săruri de bariu, potasiu

“Neurogene” Preprate psihofarmaceutice (analgetice opioide, tranchilizante, sedative);

Cu acţiune neurotoxică –dereglarea activităţii psihice, compuși fosfoorganici; gaz de cahla; izoniazide sintetice (tubazid, ftivazid); alcool
coma toxică, hiperkinezii, paralizii. și analogii săi.

“Hepatice” Hidrocarburi clorurate (dicloretan);ciuperci otrăvitoare Amanita Faloides,fenoli şi

Cu acţiune hepatotoxică- distrofia toxică a ficatului. aldehide.

“Renale” Compusi ai metalelor grele, etilenglicol, acid oxalic

Cu actiune nefrotoxică -nefropatia toxică
“Hematologice” Anilina, nitriţii. Hidrogenul Arseniat
Cu acţiune hematotoxică-hemoliza, methemoglobinemiile.

“Gastro-intestinale” Acizi tari şi baze, compuşii metalelor grele şi arseniului.

Cu actiune gastroenterotoxică.
S-a observat că formele grave de otrăvire sunt însoţite de fenomene evidente de hipoxie. De aceea a fost
propusă divizarea toxicelor după tipul de dezvoltare a hipoxiei

Tipul hipoxiei Toxice specifice

Hipoxie exogenă (presiune partială a oxigenului Gaze inerte, azot, hidrogen, bioxid de carbon.
diminuată în aerul inspirat).
Hipoxie respiratorie (inhibiţia centrului respirator) şi Substanţe narcotice (opium), miore- laxante (listenon).
muşchilor respiratori. Insecticide fosfoorganice şi substanţe colinolitice.

Tipul hipoxiei Toxice specifice

Hipoxie circulatorie (dereglarea
microcirculaţiei, şoc exotoxic).
Hipoxie hemică (dereglarea transportului de oxigen).
Hipoxie tisulară (dereglarea proceselor de oxidare
tisulară).
Hipoxie mixtă (îmbinarea unor tipuri de hipoxie
menţionate).
Dermato-vezicante (iperita), sufocante (fosgen) Dicloretan,
compuşii arsenicului.
Acid acetic,aniline, nitriţi, monoxid de carbon, hidrogen
arseniat.
Cianide, compuşi ai metalelor grele, floracetat.
Dicloretan,compuşi fosfoorganici,acid acetic,preparate
psihofarmacologice.
 Clasificarea otrăvirilor ca boli de etiologie chimică are la baza sa trei principii de bază: etiopatogenetic, clinic şi nozologic.
Etiopatogenetic:
După cauza de apariţie:accidentale,
intenţionate.
După condiţiile (locul) de dezvoltare:
industriale,
casnice, iatrogene.
După calea de penetrare a
toxicantului(peross,inhalatoriu etc.)
După originea toxicului (medicamentos,
vegetal, animal).
Clinic: Nozologic:
După particularităţile clinice Conform denumirii toxicelor,(grupa,clasa).
evolutive(acute, cronice) Conform principiului etiopatogenetic ,
După severitatea îmbolnăvirii (uşoare, otrăvirile se divid după cauza apariţiilor
gravitate medie, grave) lor.
După prezenţa complicaţiilor
(complicate)
După sfîrşitul îmbolnăvirii(cu sfîrşit
letal)
Clasificarea etiopatologică a otrăvirilor
- Otrăviri accidentale:
Situaţii neprevăzute(avarii) industriale sau casnice.
Alcoolice sau narcotice.
Supradozare cu preparate medicamentoase(iatrogene)

- Otrăviri premeditate:
Criminale: cu scop de omor, de creare a situaţiilor extreme, teroristice.
Suicid: veridice, demonstrative.
Bibliografie:
1. Compediu. Toxicologia militara. 2013;
2. Elaborare metodică. Bazele protectiei medicale
de arma chimica. 2013
3. cdc.gov/chemicalhazards.
4.nbcnews.com/chemicalattacks.