KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

KINESIOLOGIE

Autori:
Ardeleanu Mariana-Cristina
Chiriță Cosmin-Albert
Birsan
Catalin-George
 KINESIOLOGIE – ŞTIINŢA
MIŞCĂRII
Definiţie:

Termenul de Kinesiologia a apărut în anul 1857 şi o putem defini „ştiinţa

mişcării organismelor vii şi a structurilor care participă la aceste mişcări”

De altfel, definiţia medicală a kinesiologiei este:

„studiul structurilor şi mecanismelor neuromusculare şi articulare care

asigură omului activităţi motrice normale, înregistrând, analizând şi corectând
mecanismele deficitare".
La bazele noţiunii de Kinesiologie regăsim urmatorii
termeni:

Miscarea Actiune Activitate

omului Act motric motrica Gest motric
motrica

Motricitatea Teoria Capacitate Analiza Invatare

omului mişcării motrica miscarii motrica

Sarcina Mecanismul Miscare

miscarii miscarii ciclică
 Mişcarea omului:

Expresie care indică totalitatea actelor motrice realizate de om pentru întreţinerea relaţiilor sale cu
mediul natural şi social şi efectuarea deprinderilor specifice diferitelor discipline sportive .

Actul motric:

Fapt simplu de comportare realizat prin muşchii scheletici în vederea

obţinerii unui efect elementar de adaptare sau de construire a unei acţiuni
motrice.
 ă şi ică
t r ic otr
m o em
n e i t at
c ţiu ctiv
A a

Actiunea motrică:
• reprezintă ansamblu de acte motrice astfel structurate încât realizează un tot
unitar în scopul rezolvării unor sarcini imediate care pot fi izolate sau înglobate în
cadrul unei activităţi motrice.

Activitatea motrică:
• reprezintă ansamblu de acţiuni motrice încadrate într-un sistem de idei, reguli şi
forme de organizare în vederea obţinerii unui efect complex de adaptare a
organismului şi de perfecţionare a dinamicii acestuia.
Gestul motric Expresie care diferenţiază din multitudinea actelor motrice pe cele
specifice educaţiei fizice şi sportului datorită intenţionalităţii şi finalităţii lor

Motricitatea
omului. Însuşire a fiinţei umane, înnăscută şi dobândită, de a reacţiona cu
ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi şi interni sub forma unei
mişcări.

Teoria mişcării
Generalizarea şi ordonarea sistemului de cunoştinţe ştiinţifice
privitoare la originea, esenţa, legităţile biomecanice ale efectuării mişcărilor
corpului omenesc
 Capacitate motrică, învătarea motrică și analiza mișcării:

Capacitatea motrică: reprezintă un sistem de posibilităţi psihomotrice înnăscute şi

dobândite, prin care individul rezolvă, la un anumit grad, diferite sarcini motrice.

Analiza mișcării :reprezintă un proces (operaţie, acţiune) de descompunere a

actului motric pentru stabilirea şi examinarea elementelor sale din diferite puncte de
vedere (tehnic, pedagogic şi psihologic).

Învăţare motrică: este procesul însuşirii de către individ, prin exersare, a gestului
motric sub îndrumarea pedagogului sau independent.
Sarcina miscării si mecanismul miscării:

Sarcina miscării este obiectivul de ordin somatic,

funcţional psihic sau de sinteză, pe când mecanismul
mișcării este ansamblu de procese fiziologice, biochimice,
biomecanice şi psihologice care care determină execuţia
unei mişcări.

act motric al cărei

structuri se repeta
Miscarea ciclică periodic
și
aciclică : act motric al cărei
structuri nu se
repeta periodic
 Structura, momentul si fazele
miscării:
Structura mișcării – grupare caracteristică a elementelor actului
motric care prin coordonare si conditionarea lor reciproca
confera unitate.

Momentul mișțcării - componenta structurală care marchează

aspectele statice ale executiei actului motric
 Miscare aciclică:
faza pregătitoare
principală, si finală.

Fazele
miscării:
Miscări
Miscare ciclică: combinate :
-faza elenului
faza -faza bătăii si
intermediară. zborului
- Faza aterizării