FEFS – Galați 2021

Kinesiologie

Tema 2 – NOłIUNI DE BAZA ALE KINESIOLOGIEI

1. Mişcarea omului
Expresie care indică totalitatea actelor motrice realizate de om pentru întreŃinerea relaŃiilor sale cu
mediul natural şi social şi efectuarea deprinderilor specifice diferitelor discipline sportive.

Obs. NoŃiunea se refera la mişcările omului efectuate numai cu ajutorul muşchilor scheletici şi nu
la cele obŃinute cu mijloace mecanice.

2. Act motric
Fapt simplu de comportare realizat prin muşchii scheletici în vederea obŃinerii unui efect elementar
de adaptare sau de construire a unei acŃiuni motrice. Obs. Actul motric, care de regulă se consideră ca fiind
act voluntar, se foloseşte în practică în interrelaŃii care definesc o anumită acŃiune sau activitate motrică. El
este, totodată, un element component folosit în analiza acŃiunii sau activităŃii motrice apreciate ca efecte
globale. Termenul de act motric poate să indice şi actele reflexe, instinctuale şi automatizate.

3. AcŃiune motrică
Ansamblu de acte motrice astfel structurate încât realizează un tot unitar în scopul rezolvării unor
sarcini imediate care pot fi izolate sau înglobate în cadrul unei activităŃi motrice.

Obs. ExerciŃiul acrobatic, de echilibru, căŃărare, aruncarea, săritura, alergarea, mersul etc. sunt acŃiuni
motrice care au efecte imediate în urma aplicări lor, dar pot fi înglobate într-o suită de efecte care se obŃin în
urma unei activităŃi motrice, în cazul nostru, procesul de educaŃie fizică.

4. Activitate motrică
Ansamblu de acŃiuni motrice încadrate într-un sistem de idei, reguli şi forme de organizare în vederea
obŃinerii unui efect complex de adaptare a organismului şi de perfecŃionare a dinamicii acestuia.

Obs. Activitatea motrică se încadrează în general într-un concept privind organizarea, conŃinutul şi
finalitatea educaŃiei fizice şi sportului. Ea este folosită şi ca o expresie care concretizează numai acele exerciŃii
fizice care se găsesc într-o anumită interrelaŃie sau structură şi care se aplică după anumite reguli şi cu un
anumit scop.

5. Gestul motric
Expresie care diferenŃiază din multitudinea actelor motrice pe cele specifice educaŃiei fizice şi
sportului datorită intenŃionalităŃii şi finalităŃii lor.

Obs. Gestul motric nu ete sinonim cu actul motric care are o sferă mai mare de cuprindere.

Gestul sportiv apare ca un gest motric specializat diferenŃiat de regulamente pentru fiecare probă şi
ramură sportivă în parte.

6. Motricitatea omului
Însuşire a fiinŃei umane, înnăscută şi dobândită, de a reacŃiona cu ajutorul aparatului locomotor la
stimuli externi şi interni sub forma unei mişcări.

Obs. La baza motricităŃii stau o serie de factori neuro-endocrino-musculari şi metabolici care

condiŃionează deplasarea în spaŃiu a corpului omului sau a segmentelor sale.
 FEFS – Galați 2021
Kinesiologie

7. Teoria mişcării
Generalizarea şi ordonarea sistemului de cunoştinŃe ştiinŃifice privitoare la originea, esenŃa, legităŃile
biomecanice ale efectuării mişcărilor corpului omenesc.

Obs. Teoria mişcării se găseşte într-o interrelaŃie strânsă cu teoria educaŃiei fizice şi cea a sportului,
însă numai din punct de vedere al legităŃilor biomecanice după care se conduc şi se efectuează mişcările.

8. Capacitate motrică
Sistem de posibilităŃi psihomotrice înnăscute şi dobândite, prin care individul rezolvă, la un anumit
grad, diferite sarcini motrice.

9. Analiza mişcării
Proces (operaŃie, acŃiune) de descompunere a actului motric pentru stabilirea şi examinarea
elementelor sale din diferite puncte de vedere (tehnic, pedagogic şi psihologic).

Obs. Analiza poate să urmărească aspectele cantitative şi calitative ale punctelor de vedere amintite.

10. ÎnvăŃare motrică

Procesul însuşirii de către individ, prin exersare, a gestului motric sub îndrumarea pedagogului sau
independent.

Obs. Actele motrice se însuşesc în ontogeneza timpurie pe baza motricităŃii spontane, prin imitaŃie
şi îndrumarea adulŃilor. În activităŃile specifice ale educaŃiei fizice şi sportului învăŃarea se realizează pe baza
modelelor oferite de antrenor sau sportivii fruntaşi.

11. Sarcina mişcării

Obiectivul de ordin somatic, funcŃional psihic sau de sinteză, cum este cel de performanŃă stabilit
actului motric prin structura şi particularităŃile sale de execuŃie.

Obs. Aceste obiective urmărite separat sau global determină profilul şi conŃinutul planificării unui
proces de instruire pe o anumită perioada de timp.

12. Mecanismul mişcării

Ansamblu de procese fiziologice, biochimice, biomecanice şi psihologice, aflate în relaŃii de
cauzabilitate şi interdependenŃă care determină execuŃia unei mişcări.

Obs. Orice mişcare rezultă din interacŃiunea factorilor arătaŃi unde participarea fiecăruia ca pondere
imprima specificul mişcării.

13. Mişcare ciclică

Act motric ale cărui structuri se repetă periodic

Obs. Fiecare ciclu formează o unitate ale cărei faze se succed în aceeaşi ordine, ele fiind inseparabile
întrucât sfârşitul uneia condiŃionează începutul celeilalte, mersul, alergarea, pedalarea, vâslitul, înotul.

14. Mişcare aciclică

Act motric ale cărui structuri nu sunt caracterizate prin repetare periodică.

Obs. Săriturile, aruncările.

15. Structura mişcării

Grupare caracteristică a elementelor actului motric care prin coordonarea şi condiŃionarea lor
reciprocă îi conferă unitate.
 FEFS – Galați 2021
Kinesiologie

15. Momentul mişcării

Componenta structurală cea mai simplă care marchează aspectele statice ale execuŃiei actului
motric.

Obs. Momentul mişcării se evidenŃiază prin veriga pe care analiza o alege din lanŃul ei cinematic
(secvenŃa care interesează din filmul unei mişcări, pentru care proiecŃia ei stopează).

16. Fazele mişcării

Componentă structurală distinctă a actului motric, alcătuită din mai multe momente.

- Mişcare ciclică: Faza principală; Faza intermediară.

- Mişcări aciclice: Faza pregătitoare; Faza principală; Faza finală.
- Mişcări combinate: Faza elanului; Faza bătăii; Faza zborului; Faza aterizării.

17. Postura, adică activitatea fizică prin care se menŃine poziŃia unui corp, raportul acestuia cu
mediul şi raportul între componentele (segmentele) corpului. Să exemplificăm, pentru a înŃelege, diferenŃele
între: târâtoare, zburătoare, patrupede, bipede etc.

18. LocomoŃia este activitatea fizică care schimbă permanent raportul între corp şi mediul
înconjurător. ModalităŃile sunt multiple, de la locomoŃia amoebei, a melcului, până la zborul păsărilor, înotul
peştilor sau mersul, dar şi activităŃi fizice ca: săritul, rostogolitul etc.

19. Manipularea este activitatea fizică care permite mobilizarea sau/şi utilizarea obiectelor din
mediu, conştient sau nu, ceea ce într-o anumită măsură modifică însăşi configuraŃia mediului.

20. Prehensiunea ca achiziŃie evolutivă „de ultimă oră” reprezintă dezvoltarea extraordinară a
activităŃii fizice de manipulare.

21. Comunicarea – este reprezentată de activităŃile care au ca obiectiv transmiterea de informaŃii

între fiinŃele vii, indiferent pe ce cale (vorbit, gesturi, scris, sunete etc.).

22. Contextul ontogenetic, biologic al activităŃii fizice este şi o problemă kinesiologică. Acesta
cuprinde cele 4 etape de dezvoltare prin care trece copilul de la naştere până la dezvoltarea lui completă:
mobilitate, stabilitate, mobilitate controlată şi abilitate. Celălalt context ontogenetic al dezvoltării activităŃilor
fizice, social-umane, se referă la o serie de activităŃi fizice tipic umane, cum ar fi: activităŃile uzuale ale vieŃii;
jocuri; dansul; sportul; activităŃile de muncă; activităŃile expresive (pictură, desen, sculptură, modelaj etc.);
transporturi; activităŃi militare şi de luptă etc.