UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ

GENERALĂ

SISTEMUL LOCOMOTOR
GENERALITĂȚI DESPRE OASE ȘI
ARTICULAȚII
• Aparatul locomotor=sistemul osos+sistemul muscular

- sistemul osos =parte pasivă

- sistemul muscular=parte activă

• funcții: determină forma corpului, deplasarea segmentelor

sau a întregului corp(locomoție)

• Scheletul osos= totalitatea oaselor(206-208oase)

• Mușchii se fixează pe oase, articulații și imprimă mișcarea

segmentelor
• OASELE:
1.organe dure, rezistente;
2.forma si marimi diferite;
3.culoare alba-galbuie;
4.confera rezistenta si sprijin;
5.asigura miscarea diferitelor componente ale corpului sau deplasarea
intregului corp (impreuna cu muschii si articulatiile);
6.constituie scheletul;
7.formeaza cavitati pentru adapostirea unor organe (craniu, torace);
8.contin tesut viu, nu inert;
9.depozit de minerale.
• FUNCȚIILE OASELOR:

• Reprezinta structura rigida care formeaza scheletul

corpului determinand forma, dimensiunea si proportiile
corpului si ale diferitelor sale segmente;

• Protejeaza organele interne moi, vulnerabile la

traumatisme si agresiuni externe;

• Sunt componente rigide ale aparatului locomotor: servesc

drept puncte de sprijin pemtru muschi si reprezinta
astfel brate de parghie care permit mobilitatea partilor
distincte ale corpului;
• FUNCȚIILE OASELOR:

• Sustinere - Oasele formeaza axul central al corpului

• Sprijin pentru intregul corp si pentru partile moi

• Alcatuiesc cavitati ce protejeaza anumite organe (craniu-

encefalul, toracele- inima, plamani, laringe, trahee,
esaofag, etc)

• Asigura deplasarea - Servesc ca element de insertie

pentru muschi;
• FUNCȚIILE OASELOR:

• Constituie rezerva calcica si de minerale a organismului;

• Rol de pârghii ale aparatului locomotor: asupra lor

acţionează muşchii, asigurând susţinerea şi locomoţia
corpului;

• Rol de protecţie a unor organe vitale : exemplu: cutia

craniană adăposteşte creierul, cutia toracică adăposteşte
inima şi plămânii, bazinul pentru organele pelviene,
canalul vertebral pentru măduva spinării;
• FUNCȚIILE OASELOR:

• Determină forma corpului, iar împreună cu articulaţiile

dintre ele asigură suportul părţilor moi;

• Rol de sediu principal al organelor hematopoietice: la

copii toate oasele, iar la adult, oasele late conţin măduvă
roşie hematogenă;

• Depozit de substanţe fosfocalcice pe care organismul le

poate mobiliza la nevoie.
• CLASIFICAREA OASELOR(după lungime):

• LUNGI: humerus, radius, ulnă, femur, tibie, fibulă

- lungimea depaseste latimea si grosimea

- se gasesc la nivelul membrelor

- se insera muschii pe ele

- portiune centrala (corp sau diafiza)- contine un canal (cavitate

medulara) cu maduva galbena

- doua extremitati (epifize)- contin tesut spongios cu maduva rosie

- au un invelis extern compact (corticala) impachetat intr-o membrana

dura (periost) si alta interna (endost)
• CLASIFICAREA OASELOR:

• LATE(PLANE):parietal, frontal, occipital, stern, scapulă,

coxal

- lungimea si latimea sunt aproape egale, dar depasesc

grosimea

- sunt oase turtite si prezinta de studiat doua fete, margini si

unghiuri

- servesc la formarea cavitatilor de protectie (cavitatea

craniana, toracica, pelvina)

- sunt locul de insertie a muschilor

• CLASIFICAREA OASELOR:

• SCURTE:carpiene, tarsiene

• - au cele trei dimensiuni aproape egale

• - au forma aproape cubica

• - se gasesc in acele regiuni (coloana, carp, tars) unde este

necesara o mare soliditate si unde exista miscari foarte
variate , dar de amplitudine mica
• CLASIFICAREA OASELOR(dupa forma lor
neregulata):

• Oase pneumatice:conțin aer(frontal, etmoid, sfenoid)

• Oase sesamoide: se dezvoltă în grosimea unui

tendon(rotula)

• Oase neregulate: etmoid, mandibula

• Oase alungite: clavicula, coastele. Sunt lungi dar nu au

epifiza și diafiza
• CONFORMAȚIA EXTERNĂ A OASELOR:

- Proeminențe: articulare/ nearticulare

- Cavități: articulare/ nearticulare

- Gauri și canale: de trecere/ nutritive

• DEZVOLTAREA OASELOR

• - Procesul de osteogeneză= transformarea țesutului

cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului în
țesut osos. Se încheie la 20-25 ani

- în 2 etape: osificarea primară(osul brut) și osificarea

secundară(osul final, funcțional)

- oasele cresc în lungime pe seama cartilajului de creștere

dintre epifiză și diafiză, în grosime pe seama periostului
• COMPOZIȚIA OASELOR:

• 90-92% substanță solidă(uscată)+ 8-10% apă

• Substanța solidă: 60-70% anorganică(fosfați, magneziu)

30-40% organică(oseină, colagen)-95% din volum

Celule vii = 2-3% din volum

• Tipuri de țesuturi: osos, periost, endost, măduva roșie, măduva galbenă

• Tipuri de celule: osteoblaste(celule tinere),osteocite(celule adulte),

osteoclaste(remodelatoare)
• Vascularizația oaselor:

• Arteriole nutritive pt osul respectiv

- oasele lungi: -artere diafizare- pătrund in cavitatea

medulară și se ramifică în trabeculi

-artere periostale- de la viscerele învevinate

• Venele însoțesc arteriolele

 SISTEMUL HAVERSIAN
Țesutul osos compact

• Este unitatea morfofuncțională a

țesutului osos compact diafizar=
osteon

• 3-15 lamele concentrice în jurul

canalului Havers, legate prin
canalele Volkmann

• Osteoanele sunt unite de sisteme

canaliculare interhaversiene
• Țesutul osos spongios:

- nu conține osteoni

- conține coloane(trabeculi) ce se întrepătrund și sunt

înglobate în măduva roșie(osteogenă + hematogenă) - în
epifiza oaselor lungi sau în oasele late, în funcție de vârstă
 Osul lung

• Măduva galbenă:

- situată in canalul medular

din centrul oaselor lungi

- provine din transformarea

măduvei roșii prin
încărcare lipidică(proces
reversibil în stările de
anemie)

- reprezintă o sursă de
energie a organismului
 ARTICULAȚIILE

• Reprezintă modalitatea de interconectare a 2 sau mai multe

oase→scheletul osos

• După tipul de țesut există 3 tipuri principale: fibroase, sinoviale și

cartilaginoase

• După gradul de mobilitate :

- fixe(sinartroze): legături fibroase; oasele craniului

- semimobile(amfiartroze): legături cartilaginoase; între vertebre

- mobile(diartroze): legătură mediată de lichid sinovial; permit

mișcări pe 1-3 axe
 ARTICULAȚIA SINOVIALĂ

• Articulația este spațiul dintre diafize

captușite cu cartilaje și membrana
sinovială(împreună produc lichidul
sinovial)

• Lichidul sinovial conține acid

hialuronic, lubricină, proteaze,
colagenaze, celule tip A sau B; provine
prin ultrafiltrare din plasmă

• Funcții: reducere frecare, absorbție

șocuri, nutriție, sigilare articulație

• Spațiu de 50µm între oase(firul de păr

are 20-200 µm

• Fenomenul de cavitație : eliberarea de

CO2 la îndepărtarea bruscă a oaselor