Model cuantic-fundamente

Modelul lui Bohr

Dx*mDv≥h/4p,
unde Dx reda incertitudinea de pozitie si Dv de viteza.
Cu cat pozitia este mai certa, viteza devine mai incerta si invers. Acest principiu este important in cazul atomilor unde masa m are valori mici, cu
cat masa creste (nivel macroscopic) Dx si Dv sunt nesemnificative deoarece masa este enorma comparata cu h/4p.

Date experimentale recente arara ca energia emisiilor spectrate poate fi calculate cu precizie. Daca impulsul poate fi calculate cu relativa precizie,
localizarea electronului in spatiu Dx nu mai poate fi precizata .
Probabilitatea de a gasi electronul intr-o anumita zona din spatiu, poate fi in principiu calculate si se numeste densitate de electroni.

Nu pot fi descries cu precizie orbite ale electronilor, ci doar orbitali, zone din spatiu in care electronul se gaseste cu cea mai mare probabilitate.
Fiecare orbital este descries de o anumita functie de unda si are o anumita valoare energetica

Ecuatia lui Schrodinger – functia de unda specifica electronului

Pentru un electron H se poate scrie ca fiind

energie cinetica energie potentiala

Model cuantic-fundamente

energie cinetica energie potentiala – descrie atractia electrostatica intre electron si nucleu. Acesta
energie devine nula in cazul in care electronul este situate la distanta foarte are de nucleu si
nu mai este atras de nucleu

Operatorul se aplica unei functii de unda  rezultand

unde

Functia  descrie un orbital atomic unic (de la 1 la infinit). Probabilitatea de a gasi electronul localizat intr-un orbital
este dat de densitatea de probabilitate
 Model cuantic-fundamente

Pentru a descrie densitatea de probabilitate condiitiile necesare pentru determinarea solutiilor reale a lui  sunt:

 - are o singura valoare (nu pot exista doua probabilitati de pozitionare pentru un singur electron )
 - este continua
 - tinde la 0 cand r tinde spre infinit. La o distanta foarte mare de nucleu, probabilitatea
localizarii electronului devine din ce in ce mai incerta

Probabilitate maxima de a gasi electronul localizat intr-o zona

din spatiu. Se numeste normalizarea functiei de unda

(A si B sunt doi electroni aflati in orbitali diferiti) Intre orbitalii

unui atom trebuie sa existe relatia de ortogonalitate (axele
orbitalilor trebuie sa fie perpendiculare). Exemplu orbitalii px, py,
pz
Modelul miscarii particulei intr-o cutie monodimensionala

O cutie monodimensionala in care particular se misca pe o distanta de la 0 la a.

Energia potentiala definite in cutie este 0. Inafara cutiei energia potentiala este
infinita. Asta inseamna ca particular este prinsa in cutie si pentru a parasi cutia ar
avea nevoie de o energie infinita.
Asupra particulei din cutie nu actioneaza niciun fel de forte.

Ecuatia care descrie miscarea particulei in cutie este Deoarece V(x) este 0

Miscarea particulei din cutie poate fi descrisa printr-o combinatie de functii sin si cos de tipul.

Unde A, B, r si s sunt constante si

Deoarece  trebuie sa fie continua si egala cu zera la x<0 si x>a,  tinde la zero pentru x = 0 si x = a.

Y = A sin rx.
Daca x=a,  trebuie sa fie zero, prin urmare sin ra = 0 ( este posibil doar daca ra este multiplu de p)
na = ±n p sau r = ±n p/a.
De unde
 Y = A sin rx inlocuim r cu r = ±n p/a. Functia de unda monodimensionala devine

Se aplica conditia de normalizare si Atunci

Functia de unda rezultata si patratul acesteia (densitatea de probabilitate) sunt redate mai jos pentru n =1, 2 si 3

Miesler G.L, et all,

Inorganic Chemistry,
2014.