Benzen

Andronache Andreea
 Informatii
Benzenul (cunoscut și sub denumirea mai
puțin frecventă de benzol) este o hidrocarbură
cu un nucleu aromatic, care are formula chimică
C6H6. Este întâlnit în cărbuni, petrol și se obține
în mod natural prin arderea incompletă a
compușilor bogați în carbon.
 Formare
Până la Al doilea război mondial, benzenul
rezulta ca produs secundar al procedurii de
formare a cocsului. După anii 1950, hidrocarbura
a fost extrasă din petrol. Există patru metode de
laborator din care se obține: reformare
catalitică, hidrodezalchilarea toluenului,
disproporționarea toluenului și cracare cu abur.
Participă la reacții de substituție, oxidare și
adiție.
 Obtinere
Benzenul este obținut din compușii bogați în carbon care
suferă o ardere incompletă. Se obține în mod natural din vulcani
și din incendiile forestiere, fiind prezent și în multe alte produse
de ardere inclusiv în fumul de țigară. Până la Al doilea război
mondial, cantități însemnate de benzen rezultau ca produs
secundar în procesul producerii cocsului utilizat în industria
fierului. În anii 1950, cererea de benzen a înregistrat o creștere
substanțială, în special în industria maselor plastice, necesitând
astfel extragerea mult mai productivă al acestuia din petrol. În
prezent, benzenul se obține mai ales în industria petrochimică,
producerea compusului din cărbune fiind foarte puțin utilizată.
 Proprietati fizice
• Benzenul se întâlnește în gazul de huilă, în petrol și în
produsele lichide ale distilării uscate a numeroșilor compuși
organici bogați în carbon (huilă, lignit etc.).
• Este un lichid incolor, extrem de inflamabil și volatil, având
un indice de refracție de 1,50. Viscozitatea sa este mai
slabă decât cea a apei.
• Este foarte solubil în solvenți organici polari, iar în apă se
solubilizează mai greu.
• Benzenul arde cu o flacără galbenă, formând apă și dioxid
de carbon, fumegând, indicând astfel conținutul ridicat de
carbon.
 Utilizari
Înainte de anii 1920, benzenul era utilizat frecvent ca solvent
industrial, mai ales pentru degresarea metalelor însă din cauza
toxicitatii sale ridicate a fost înlocuit cu alți solvenți. Principala sa
întrebuințare este cea de reactiv intermediar pentru sinteza altor
compuși chimici. Derivații benzenului care se produc în cantități
importante sunt stirenul, utilizat în fabricarea polimerilor și a
materialelor plastice, fenol, din care se prepară rășini și adezivi,
ciclohexanul, folosit pentru prepararea nylonului. Cantități mai mici de
benzen sunt utilizate la fabricarea pneurilor, lubrifianților, coloranților,
detergenților, medicamentelor, explozibililor sau pesticidelor. În anii
1980, principalii compuși obținuți din benzen erau etilbenzenul, în
proces folosindu-se 48% benzen, cumenul 18%, ciclohexan 15% și
nitrobenzen 7%.
 Utilizari
Ca aditiv al benzinei, benzenul îi mărește cifra octanică
și reduce detonația. În consecință, aceasta conținea
adesea benzen în cantități importante înainte de anii
1950, când s-a introdus tetraetilul de plumb ca
antidetonator. În ultimii ani, ca urmare a scăderii
producției de benzină cu plumb, s-a reintrodus benzenul
ca aditiv. În Statele Unite, din cauza efectului negativ
asupra sănătății și pentru diminuarea riscului poluării
pânzei freatice cu această substanță, s-a impus o emisie
maxim admisibilă de aproximativ 1% de benzen.
 Cristale
Benzenul este un lichid la temperatura camerei. Forțele
sale intermoleculare înseamnă că, în ciuda faptului că nu
are un moment dipol atât de pronunțat, își poate menține
moleculele împreună într-un lichid care fierbe la 80°C. Când
temperatura scade sub 5°C, benzenul începe să înghețe:
astfel se obțin cristale corespunzătoare.
Inelele de benzen pot adopta modele structurale definite
în solidul lor. Dipolii lor îi fac să „se încline” spre stânga sau
spre dreapta, formând rânduri capabile să fie reproduse de
o celulă ortorombică. Astfel, cristalele de benzen sunt
ortorombice.
 Toxicitate
Benzenul este un compus care trebuie manipulat cu grijă. Având în
vedere mirosul său special, efectele negative imediate pot fi sufocare,
amețeli, dureri de cap, tremurături, somnolență, greață și chiar moarte
(cu expunere ridicată). Dacă este ingerat, pe lângă cele de mai sus, poate
provoca dureri severe de stomac și convulsii.
Mai mult, efectele pe termen lung sub expunere constantă la acest
lichid sunt cancerigene; crește șansele ca individul să sufere de un
anumit tip de cancer, în special de sânge: leucemia.
În sânge poate reduce concentrația de celule roșii din sânge,
provocând anemie și, de asemenea, afectează măduva osoasă și ficatul,
unde este asimilat de organism pentru a genera derivați de benzen chiar
mai toxici; de exemplu, hidroxichinonă. De asemenea, se acumulează în
rinichi, inimă, plămâni și creier.
Structura