Adrenalina

BRATU DANIEL GR 2.3.07

Adrenalina

 Adrenalina (latină ad-adaugă, ren-rinichi) (sau epinefrină, suprarenină) este

un hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de stres.
 Are funcția de a pregăti organismul pentru "teamă, fugă și luptă" și are efecte intense
asupra circulației sanguine, mușchilor și metabolismului glucidic.
Efecte

 Ajunsă în sânge, determină creșterea frecvenței cardiace, a presiunii sanguine,

dilatarea bronhiilor și pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie prin
arderea lipidelor (lipoliză) și sinteza glucoze.
 Circulația sângelui este activată la nivelul sistemului nervos central pe când la nivelul
tractusului digestiv este diminuată.
 La nivelul sistemului nervos central, adrenalina devine un transmițător neuronal, cuplat cu
proteina-G joacă un rol intermediar și de activator al receptorilor nervoși.
 De asemenea, adrenalina crește rata și amplitudinea respirațiilor și, odată cu creșterea ratei
metabolismului, îmbunătățeste forța contracției musculare și întârzie debutul apariției oboselii
musculare. În același timp, reduce irigația sanguină a vezicii urinare și a intestinului, prin
relaxarea pereților musculari și contracția sfincterelor.
Biosinteza

 Ca punct de pornire a sintezei adrenalinei este aminoacidul tirozină sau fenilalanină.

 Acesta devine prin hidroliză L-DOPA și după un proces de decarboxilare,
devine dopamină activă care după o hidrolizare stereoselectivă se transformă
în noradrenalină, care este prezent de asemenea în suprarenală.
 Noradrenalina printr-o metilare-N se transformă în adrenalină. Concentrația normală de
adrenalină în sânge este sub 100 ng/l (ca. 500 pmol/l).
Istoric

 Prima indicație despre existența hormonului în glanda suprarenală, este colorarea clorurii

de fier trivalent. Lucru observat în anul 1856 de fiziologul francez „ Alfred Vulpian”. 
 Faptul că această substanță are o acțiune deosebită din punct de vedere farmacolgic a fost
stabilit în 1893 de fiziologii „George Oliver” și „Edward Schäfer”
 Prima încercare de izolare a substanței o face în anul 1897 „John Jacob Abel” care
denumește substanța epinefrină. Inspirat de încercarea lui Abel, chimistul american de
origine japoneză „Jokichi Takamine”, reușește să izoleze o substanță numită adrenalină