Sectorul Public

Legea lui Pareto, structura și

funcțiile lui
Sectorul public
Sectorul public (numit și sectorul de stat) este partea a economiei compusă atât din 
servicii publice, cât și din întreprinderi publice.Sectoarele publice includ bunurile publice
și serviciile guvernamentale, cum ar fi armata, forțele de ordine, infrastructura, 
transportul public, educația publică, împreună cu asistența medicală și cei care lucrează
pentru guvern însuși, cum ar fi funcționar. 
 Legea lui Pareto
Pentru a examina problemele specifice ale alocării resurselor în contextul sectorului
public, trebuie în primul rând să putem dispune de un criteriu care să ne permită definirea
alocării optimale a resurselor. Această iniţiativă aparţine trunchiului teoriei economice
denumite prin termenul „economia bunăstării", disciplină care încearcă să evalueze şi să
compare diferitele situaţii economice (stări ale lumii) din punctul de vedere al bunăstării
colectivităţii. Cheia acestei abordări, utilizate pentru a determina bunăstarea colectivă
plecând de la cea a indivizilor, este furnizată de către criteriul propus în 1927 de către
Vilfredo Pareto (1927). Acesta se bazează pe faptul că fiecare individ este personal în
măsură să ierarhizeze diferitele stări (de lucruri) care i se oferă.
 Criteriul lui Pareto poate fi enunţat în două moduri:
 stare de lucruri trebuie să fie preferată alteia dacă cel puţin o
persoană are de câştigat din această schimbare, fără ca nici o altă
persoană să aibă de suferit (criteriul relativ);
 alocarea resurselor este optimă (sau eficace) şi prin consecinţă
bunăstarea colectivităţii este maximă, atunci când nu mai este
posibil ca printr-o nouă modificare a alocării să se amelioreze
bunăstarea cel puţin a unei persoane, fără ca nici o altă persoană
să nu aibă de suferit (criteriul absolut).
 Structura sectorului public şi funcţiile lui
Sectorul public este constituir din 4 categori:
1) Stat;
2) Instituții publice administrative;
3) Instituții publice cu caracter productiv și comercial;
4) Întreprinderi de stat.
 Structura sectorului public

Stat – organe legislative și executive;

IPA – instituțiile publice administrative;

IPPC – instituțiile publice cu caracter productiv și comercial;

ÎP – întreprinderile publice;

SP – sectorul public.
 Funcţiile sectorului public :
1. Promovarea unei alocări optimale a resurselor economice
rare, în sensul de a realiza bunăstarea colectivităţii (funcţia
alocativă).
2. Promovarea unei distribuiri echitabile a bunăstării - în
termeni mai concreţi, a bogăţiei economice, a venitului sau a
averii - între indivizi, regiuni sau între generaţii (funcţia
redistributivă).
3. Promovarea echilibrului macroeconomic, stabilizând
fluctuaţiile creşterii economice (funcţia reglativă).
Concluzie
Sectorul public este o parte componentă a fiecărui stat,reprezetând totalitatea
resurselor economice aflate la dispoziția statului,cu ajutorul gestionării sectorului
public se acordă o atenție deosebită problemlor ce țin de Bugetul de Stat , Pot
spune ca sectorul public este foarte important pentru dezvoltarea unui stat.Acest
sector conduce dezvoltarea fiecarei ramure din care face parte . Sectorul public
este o necesitate pentru orice economie. Funcţionarea sa este impusă de
imperfecţiunile pieţei, dar aceasta nu înseamnă că implicarea sa este întotdeauna
optimã. Interesele agenţilor economici diferã, ceea ce înseamnă că niciodatã nu
vor fi satisfăcuţi deplin toţi participanţii la viaţa economică.
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sectorul_public#:~:text=Sectorul%20public%20(numit%20%C8%9
9i%20sectorul,c%C3%A2t%20%C8%99i%20din%20%C3%AEntreprinderi%20publice
.

https://www.mf.gov.md/ro/datoria-sectorului-public

https://www.administratiepublica.eu/ro/msp

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/platis/10.htm