* Plantele şi animalele

din cartea roşie

* Cartea Roșie
Din cauza comportamentului uman din ce in ce mai indiferent
faţă de natura care ne înconjoară, din cauza tehnologiilor
avansate, care sunt facute pe baza de combustibil şi alţi
poluanţi, natura işi pierde din coloritul şi diversitatea ei. Pe zi ce
trece în lume specii de plante şi animale sunt trecute în Cartea
Roşie ca fiind pe cale de dispariţie. Unele din aceste specii fiind
atât de rare încât reprezentanţii lor pot fi număraţi pe degete.
Cartea Roşie este făcută pentru ca oamenii să vadă cu ochii lor
ceea ce au distrus ei şi pentru a i face să conştientizeze că
nepăsarea lor va elimina întreaga natură de pe faţa Pământului.
La fel cum există o Carte Roşie la nivel global, fiecare ţară are o
Carte Roşie a sa pentru a duce evindeţa speciilor pe cale de
dispariţie în limitele teritoriului pe care îl ocupă.
*Animale şi păsări
 Pisica sălbatică
Pisica sălbatică (Felis silvestris),
numită și mâță sălbatică, este o
felină mică, nativă Europei, părții
vestice a Asiei și Africii. Specia este
carnivoră și se hrănește cu
mamifere mici precum rozătoare,
pasări și alte animale de mărime
asemănatoare. Se disting câteva
subspecii răspândite în regiuni
diferite. Pisica de casă (Felis
silvestris catus) este inclusă în
aceeași specie. Toate pisicile
domestice provin din subspecia
nord-africană - Pisica sălbatică
africană (Felis silverstris lybica).
* Jderul de copac sau jderul de scorbură cu blană
brună-roșcată și puf ce bate spre galben și cu o
pată alb-gălbuie la gât și o coada neagră. Are
greutatea de până la 1,0–1,5 kg. Trăiește 10–12
ani. Vânează în timpul nopții animale mici
(șoareci, șobolani, iepuri), păsări (fazani etc.),
culege fructe de pădure și semințe. Hrana
preferată o constituie veverițele și pârșii. Este
răspândit în Europa (inclusiv în România și
Republica Moldova), Asia Mică, nordul Irakului și
Iranului, Caucaz, Siberia de Vest.. Trăiește în
scorburi și cuiburi pe copaci. Împerecherea are
loc pe la mijlocul verii, în lunile iulie-august.
Gestația durează 8 luni și jumătate. Femela fată
în aprilie-mai 2–7 pui, orbi până la vârsta de 3–4
săptămâni. Este vânat pentru blana sa valoroasă.
Este o specie folositoare hrănindu-se cu șobolani
și șoareci.
*Lebăda cucuiată
*Pelicanul comun (Pelecanus
onocrotalus) este o pasăre mare,
migratoare, ihtiofagă, cu penaj
alb, marginea aripilor neagră și cu
un cioc lung și încovoiat la vârf și
un sac (pungă) de piele galbenă și
elastică sub maxilarul inferior în
care adună peștii cu care se
hrănește; este bun înotător și
zboară cu ușurință pe distanțe
lungi; trăiește în colonii în stufăriș
din sud-estul Europei
*Barza neagră (Ciconia nigra) este o
pasăre migratoare  cu o talie foarte
mare, de culoare neagră cu partea
inferioară albă, răspândita în pădurile de
foioase și rășinoase aflate lângă
marginea apelor din zonele temperate
ale Europei și Asiei. Are ciocul, gâtul și
picioarele lungi; nu are glas,
clămpănește prin deschiderea și
închiderea ritmică a ciocului; cuibărește
în arbori, mai rar pe stânci abrupte și se
hrănește cu vertebrate (mai ales cu
pești, dar și cu broaște, tritoni) și
nevertebrate (insecte mari).
 *Nufăr alb
Este plantă acvatică cu
rizom gros, fixat, din care
cresc frunze foarte lung
pețiolate, cu limb ovat,
cordat și plutitor. Florile
sunt albe, cu 5 sepale
mari, verzui și numeroase
petale (cca. 10-20).
Nufărul alb înflorește în
lunile iunie - august
 * Bujor de pădure
Bujorul de padure este o planta perena, de
origine balcanica, care creste spontan in zone
acoperite cu vegetatie lemnoasa din silvostepa
si padure.Are o tulpina erecta de 50-80 cm
lungime, neramificata, ce se dezvolta dintr-o
radacina, care prezinta doar cateva fibre
tuberizate. Frunzele sunt alterne, compuse,
biternate, cele inferioare lung petiolate, cu
foliolele in parte intregi, in parte la varf sectate
sau doar dintate, late si lucitoare. Florile la
bujorul de padure sunt solitare, mari,
hermafrodide, actinomorfe, formate din 5-6
sepale si 7-11 petale obovate, lungi de 5-7 cm,
de culoare rosu aprins. De obicei elementele
corolei sunt dispuse pe doua randuri. Staminele
sunt numeroase. Fructele sunt folicule.
*Cauza principală a dispariției lor,
potrivit pădurarului, a fost avaria din
anul 1986 de la centrala atomică din
Cernobîl. „De atunci s-a observat o
scădere îngrijorătoare a numărului
bujorilor sălbatici. Se vede că radiația
a acționat asupra lor”, afirmă dînsul.
În ultimii ani, un impact negativ asupra
bujorilor de pădure îl are seceta.
 * Năvalnic
este o specie de plante erbacee perene din
familia Valerianaceae. Mai este denumită și
odolean, năvalnic, gușa-porumbelului sau iarba-
pisicii. Tulpina crește până la o înălțime de 70-
170 cm. Florile sunt roșii-liliachii până la albe,
grupate într-o inflorescență umbeliformă.
Înflorește în perioada iunie-august. Principalele
substanțe active sunt: ulei volatil, acid
izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi
(catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă).
Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract
uscat), administrate intern și extern (băi), sunt
indicate în stări de agitație, tulburări ale
somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.
 *Ghiocelul
* Toate speciile genului Galanthus au bulbi, frunze
liniare și tulpini erecte, lipsite de frunze, cu o
singură floare în vârf, sub formă de
clopot. Galanthus nivalis are în jur de 15 cm
înălțime și înflorește în ianuarie și februarie în
zonele temperate nordice. Bulbul este globulos,
acoperit cu tunici brune. La baza tulpinii se află
două frunze verzi-albăstrui, liniare, plane, slab
carenate. Floarea albă este actinomorfă,
bisexuată, are șase petale, cele trei exterioare
fiind mai mari și mai convexe decât cele
interioare. De asemenea, cele interioare au câte o
maculă verde verzuie sau gălbuie, în funcție de
specie, situată apical. Pe cele șase antere se
deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din
trei celule, iar din el rezultă o capsulă tricelulară
Lușca (Leucojum vernum) este o plantă
 cu bulb și 3–5 frunze liniare, obtuze din
familia Amaryllidaceae. Florile sunt
mari, albe și plăcut mirositoare, solitare,
mai rar câte două, într-o spată. Fructul
 este o capsulă. Se găsește în păduri,
tufărișuri și fânețe umede.
Luștele seamănă, și uneori sunt
confundate, cu ghioceii. Floarea luștelor
însă e mai mare decât a ghioceilor, iar 
tulpina celor dintâi poate măsura de la
15 la 25 cm.
Papucul doamnei este o specie de orhidee
 aparținând genului Cypripedium,  apare în
pădurile umbroase de foioase și mixte
(rareori în plină lumină solară la altitudini
mai mari) sau mai rar, pe versanții
împrăștiați cu pietre, predominant pe soluri
calcaroase.
Poate rezista iernilor reci și în părțile
nordice ale eurasiei tinde să crească în
grădinile de primăvară bogate în calciu și pe
pajiștile mlăștinoase. Crește în soluri sărace
sau moderate, bogate în substanțe nutritive,
particule sărace în azot, bogate în bese,
neutre până la dispoziție, soluri acide. În
Europa Centrală, pH-ul din habitatele sale
este mai mare de 7,1
* https://www.youtube.com/watch?v=AyR6Jwlux9w
* https://www.youtube.com/watch?v=ahDBzJ9ynew