Curs teoretic

ESTETICA - ştiinţă care

se ocupă cu studiul
categoriilor şi legilor artei,
considerată ca cea mai
înaltă formă de creare şi
de receptare a
frumosului. Ansamblu de
probleme ce ţin de esenţa
artei şi de raporturile ei cu
realitatea. (fr. esthétique,
lat. aesthetica)

ESTETICA
ARHITECTURII
 Tema: OBIECTUL ESTETICA

Lumea obiectivă este reprezentată omului nu numai ca o realitate

fizică, chimică, dar şi ca o realitate estetică – totalitatea proprietăţilor
Estetice şi relaţiilor lumii obiective, care influenţează asupra vieţii
Spirituale şi materialea omului, asupra comportamentului în natură
şi societate. Conştiinţa umană modifică realitatea estetică şi formează
o deosebită conştiinţă estetică, care la rândul ei influenţează asupra
Conţinutului formei şi caracterului relaţiilor estetice a omului cu
mediul înconjurător şi la Dezvoltarea însuşi esteticii reale.

REALITATEA ESTETICA, RELAŢIILE ESTETICE ŞI CONŞTIINŢA ESTETICĂ

formează în ansamblul ei, OBIECTUL ESTETICA CA ŞTIINŢĂ
 Tema: ARHITECTURA ŞI ESTETICA

FRUMOS

Frumosul în natură Frumosul în societate

Frumosul în viaţa obştească Frumosul în conştiinţa obştească

Estetica
Estetica
Estetica formelor Estetica
formelor
Fenomenelor materiale formelor
naturale şi
sociale artificiale ideale
fenomenelor

Estetica lumii materiale (viaţa reală) Estetica ideală reflectată de lume

ESTETICA
Теmа ESENŢA ŞI NATURA ARHITECTURII

Аrhitectura ca proces
АRHITECTURA – ESTE PROCESUL corelaţiei dintre om şi natură, în
procesul căruia activitatea omului (activitatea arhitecturală) transformă
mediul înconjurător firesc şi îl consumă în formă de mediu arhitectural
artificial.

АRHITECTURA

Activitatea Mediu arhitectural

arhitecturală

Аrhitectura în esenţa sa a fost şi a rămas PROSUL cunoaşterii şi

transformării lumii materiale
Tema MEDIUL ARHITECTONIC, ACTIVITATE ARHITECTURALĂ

PROIECTARE CONSTRUCŢIE EXPLOATARE

ŞTIINŢĂ ÎNVĂŢĂTURĂ EDUCAŢIE

Schema structurală a activităţii arhitecturale

 PRINCIPIU DE APRECIERE

ARHITECTURA este specificaţia, forma traiului

comun procesul cunoaşterii şi transformării
lumii obiective de către societate, procesul
căruia este orientată asupra activităţii omului
(activitatea arhitecturală) schimbă vizual
mediul natural, o transformă în concordanţă
cu materialele şi necesităţile spirituale a
societăţii şi consumă în forma mediului
artificial(arhitectonică).
 Тема: POZIŢIA GENERALA A ESTETICII ARHITECTURII.

Relaţiile estetice ale omului în realitate sunt relaţiile activităţii

obşteşti sensibile a omului la transformarea lumii obiective

Obiectul relaţiilor estetice

Mediul arhitectural

Produsul genului deosebit Obiectul destinat

de activităţi umane pentru folosire

Subiectul relaţiilor estetice 1 Subiectul relaţiilor estetice 2

Participantul procesului funcţional

Personalitatea creatoare - arhitectorul
ce se desfăşoară în mediul arhitectural
ESTETICA TEORIA

ESTETICA ARHITECTURII – ştiinţa despre relaţiile estetice ale omului cu mediul

arhitectural, dezvoltând multitudinea cunoştinţelor despre realitatea estetică,
relaţiilor estetice şi conştiintei esteticii în relaţie cu ARHITECTURA, ca un proces
de cunoaştere şi transformare a mediului material şi vital al omului.

Estetica arhitecturii se referă şi la estetica

generală, şi la teoria arhitecturii, ca o
disciplină generalo-ştiinţifică concretă
GENERALĂ ARHITECTURII
Тема: Noţiunile estetice
Toate noţiunile estetice în general în estetica arhitecturii se pot convenţional
de devizat în 4 grupe mari:

1 .Conceptul în afara esteticii :

a. Noţiune conţinutul căreia poate avea relaţii cu domeniul relaţiilor estetice , dar nu se
atribue acestor relaţii: forma, creaţia, compoziţia...

b. noţiunea conţinutul căreia în relaţiile estetice preia un caracter specific, care cere stabilită
în context sau care determină concret FRUMOSUL de exemplu în creaţie:
frumuseţea în creaţie, gust(gust estetic),relaţie(relaţie estetică),apreciere(apreciere estetică).

c. Noţiunea ,conţinutul căreia poate să nu aibă legătură cu relaţiile estetice sau apreciere
În determinarea contextului lexical de exzemplu: cuvintele uscăciune şi geometrizare clădirea
se caracteriziază cu uscăciunea şi geometrizarea formelor.

2. Conceptul de substetic.noţiune ce caracteriziază fenomenele obiective ,proprietăţile sau

relaţiile lumii materiale care servesc obiectul relaţiilor estetice şi aprecierii estetice(proporţii,
ritm,culoare şi altele,factură);

3.Conceptul suprem estetic noţiune ce desemnează fenomenele sau relaţiile vieţii obşteşti şi
conştiinţei obşteşti care servesc baza aprecierii estetice (ideal,realism,simţ, siurealism);

4.Singur noţiunea de ESTETICĂ formatele ştiinţe estetice şi deseori complectată cu alte

domenii ale cunoştinţelor (frumos,măreţ,sublim şi altele).
 Clasificarea noţiunii de ESTETICĂ

Conceptul în afara esteticii

e

Co
al
r

n
tu

ce
na

tup
r
lo

Noţiunile esteticii

lş
ţe
iin

tiin
şt

ţel
ul

or
pt

Conceptul Conceptul
ce

subestetic supremestetic

ob
n

ş
Co

teş
ti
 Тема CATEGORIILE ESTETICE DE BAZĂ ÎN
CORELAŢIE CU ARHITECTURA
Între noţiunile estetice în calitate de categorii estetice universale
de bază în estetică sau evedenţiat cinci noţiuni:

“splendid”, “sublim”, “respingător”

“tragic”. “comic”,
Referitor la arhitectură sunt necesare restricţiii
suplimentare!

Referitor la arhitectură e necesar de analizat următoarele

CINCI categorii de bază:
ESTETIC, ARMONIE, FRUMOSUL, SPLENDID şi RESPINGĂTOR.Legate de
noţiunile subestetice şi supremestetice, cu noţiunile de întroducere în
arhitectură, la fel şi noţiunilor înrudite arhitecturii (design, artă) şi în activitatea
în afara esteticii a omului, aceste cinci noţiuni formează împreună sistemul
flexibil, dezvăluind relaţia omului către realitate
 Categoriile de bază a esteticii arhitecturii

armonie

splendid frumos respingător

Domeniul
estetic

frumoasă urâtă

urât
Domeniul
aestetic

HAOS
 Теmа FRUMOSUL ÎN ARHITECTURĂ
Frumosul – relaţia subiectiv- obiectivă.
Frumosul – reflectarea în conştiinţa omului formelor obiective,
proprietăţi, fenomene!
SIMŢUL FRUMOSULUI nu este legat cu proprietăţile fizice sau obiective,
însă cu o anumită totaltate de proprietăţi, legităţi. Asemnea legitate este
ARMONIA–interioară, specific legăturii tuturor lucrurilor,
şi integritatea contradictorie, sub aspectul căruia se realizează
dialectul dezvoltării întregului.

Frumosul formei arhitecturale – este o armonie,

structurală, reală raţional-armonioasă organizării
spaţiale proceselor funcţionale a activităţii umane,
SENZUAL percepând şi conştientizând de către om
şi în mod deosebit acţionează asupra stării
psihologice şi emoţionale.
 Тема Formele de bază a valorificării realităţii arhitecturale

Trei forme de valorificare a realităţii estetice:

1.Cunoaşterea Estetică a mediului material
(forma specifică de reflectare a lumii obiective în conştiinţa
obştească)
2.Transformarea Estetică a mediului material
(activitatea de creaţie la transformarea mediului)
3.Perceperea Estetică a mediului material
(reflectarea mediului încapacitatea
Simţul Arhitectural- conştiinţaomului
omului)
de a sesiza armonia spaţiului
structural ca formă de existenţă a lumii materiale şi a legilor de bază -
simetriei,asimetriei,ritmului,spaţiului închis,spaţiului deschis,compacticitate,şi.a.
.
Legea de bază a frumuseţei constă în ce-ia,că valoarea estetică a obiectelor
determină armonia interioară şi e direct proporţională cu nivelul influenţei
emoţionale asupra omului ,nivelului de simţ ca sistem de concluzie.
Conştiinţa estetică(cunoaşterea) reprezintă în sine produsul creerului uman,
în baza căruia se află cunoaşterea de om a lumii obiective forma iniţială care
le formează simţurile,perceperea,imaginaţiile.
CREAŢIA ARHITECTURALĂ – partea deosebită a activităţii arhitectorale
Legată de crearea formelor noi a realităţii obiective, valoarea estetică care evaluiază
Ca una din părţile de consum preţioase.
.».....Omul poate să producă după orice criteriu de orice tip şi peste tot el poate să
depună către obiect un criteriu corespunzător,în consecinţă omul -FORMEAZĂ
MATERIA ŞI DUPĂ LEGILE FRUMUSEŢEI” «Tipul de criteriu» nu-I dată omului ca ,
un adevăr absolut, ia se cunoaşte în procesul formării obiectului şi apropierii lui
către acest criteriu.În această deosebire a creaţiei Arhitecturale de creaţia în artă
în general,unde scopul final a creaţiei – crearea a valorilor Estetice.

PERCEPEREA ESTETICĂ –formă de existenţă a frumosului ca o relaţie

deosebită a obştei.
Perceperea Estetică – forma deosebită a activităţii psihologice a omului,
sensul căreia e în ce-ia ,că armonia interioară a obiectului devine
CUNOŞTINŢA ŞI PATRIMONIU A UNUI SINGUR OM şi acordă asupra lui o
Influenţă specifică provocînd senzaţii emoţionale deosebite.
Perceperea Estetică reprezintă unitatea dintre SIMŢURI ŞI RAŢIONALURI.
 ТЕМА ESTETICA FORMEI ARHITECTURALE
Sub Estetica formei arhitecturale(mediului arhitectural) spre deosebire
de Estetica arhitecturii trebue de înţăles nu o disciplină ştiinţifică,ci ca
totalitatea proprietăţilor Estetice a acestui mediu,care serveşte ca izvor
de simţuri(senzaţii) şi obiectul aprecierii estetice.

Forma arhitectorală – partea atribuită fizică sau imaginară a mediului

activităţii umane a omului artificial organizate spaţiale-reale care
organizează procesul funcţional deplin şi perceput senzaţional de om.

FORMA ARHITECTURALĂ ŞI PROCESUL FUNCŢIONAL

OBIECTUL
NIVEL DE OBIECT

FIGURĂ

NIVEL SPAŢIAL

CORP

NIVEL MATERIAL

Nivelurile de abstracţie a noţiunii de formă

arhitecturală
CREAREA FORMEI ARHITECTURALE SE REALIZEAZĂ TRECÂND TREPTAT
DE LA IMPORTANŢA OBIECTULUI PRIN CARACTERISTECELE SPAŢIALE CĂTRE
REALIZAREA ÎN PARAMETRI CONCREŢI ŞI MATERIALE LA ÎNCEPUT ÎN IDEALĂ(PROIECT),
IAR APOI ŞI REALĂ (CORP) ÎNFĂŢIŞARE.

ÎN PROCESUL CONSUMĂRII FORMEI ARHITECTURALE,PERCEPEREA ŞI CUNOAŞTEREA

SE PETRECE ÎN ORDINEA INVERSĂ: PRIN STRUCTURA FORMEI MATERIALE ŞI
CARACTERISTECELE EI SPAŢIALE SE STUDIAZĂ ŞI CONŞTIENTIZEAZĂ VALOAREA EI.

ADEVĂRATUL OBIECT A RELAŢIILOR ESTETICE ESTE FORMA ARHITECTURALĂ

PRIN IMPORTANŢA SA MATERIALĂ,ÎN UNITATE CU STRUCTURA,STRUCTURA REALĂ
(materială) CU PROCESUL ORGANIZAT.

ТЕМА: FORMA ARHITECTURALĂ CA REZULTAT A CUNOAŞTERII LUMII

Arhitectura ca proces de cunoaştere reprezintă prin sine unitatea NECONTENITĂ a însuşi

procesului şi ÎNTRERUPT a rezultatelor lui fiecărui nivel de dezvoltare.Arhitectura mondială
la fiecare etapă a dezvoltării sale reprezintă o unire complicată a rezultatelor diferitor nivele
de cunoaştere.Rezultatele cunoaşterii sunt fixate în clădiri,construcţii- continuă să existe
şi la un nivel mai înalt de cunoaştere,chiar atunci cînd practica următoare determină
importanţa lor sau neimportanţa lor.E important de determinat ce formează formele
Arhitecturii “VII”şi.alte. rezultatul suprem la timpul dat a etapei de dezvoltare arhitecturale
a cunoaşterii lumii.
 Arhitectură«VIE» trebue socotită CORESPUNDEREA RELATIVĂ A
MEDIULUI MATERIAL ARTIFICIAL ŞI PROCESELOR SOCIALE LA NIVELUL
CUNOAŞTERII LUMII OBIECTIVE.
Se evedinţiază trei grupe de forme arhitecturale ca rezultat a procesului de cunoaştere
ca senzitiv practic :
1grupă se referă clădirile,construcţiile în care este corespunderea de mai sus

2grupă clădirile şi construcţiile,care mai devreme făciau parte din prima grupă
dar odată cu schimbarea condiţiilor sociale au încetat să corespundă destinaţiei sale

Valoarea arhitectorală a acestor clădiri poartă un caracter de cunoaştere-istorică.

 3grupă clădirile şi construcţiile în care corespunderea între mediul material
procesele sociale sau lipsesc,sau se află mai jos de nivelul uman a nivelului
de cunoaştere ,deacum din momentul proiectării lor.Această grupă se numeşte
CVAZIARHITECTURA,care se împarte în:
1. Здания и сооружения образованные формами предшествующего уровня

Gara Cazansc,Mоscova

2. Clădiri şi construcţii în care formele de un anumit nivel de dezvoltare a societăţii

organizează procesele nivelului precedent.

О.Nimeier,templu М.Botta,biserică
3.Соnstrucţii.În care materialele contemporane imit formele materiale
a trecutului.

SUA.

Analiza creaţiilor de arhitectură ca rezultatul proceselor de cunoaştere

destăinue condiţionarea istorică a formării formei arhitecturale,
legat de cursul dezvoltării societăţii.
Тема FORMA ARHITECTORALĂ ŞI LEGILE FRUMOSULUI
COMPOZIŢIA ÎN ARHITECTURĂ

Termenul «compoziţie» indică formarea

, componenţa , structura creaţiei artistice, anumite sisteme
şi mijloace de deschidere şi organizare a imaginei, legăturile
şi relaţiile acestor imagini.De studierea procesului
şi rezultatelor modelării compoziţionale a formei arhitectorale
se ocupă o ştiinţă specială – teoria compoziţiei şi formei
arhitecturale .Crearea modelului compoziţional-artistic a
viitorului obiect , fixarea ei în macheta volumetrică
bidiminsională,scheme, schiţe – etapa importantă a proiectării
arhitectorale.Chiar din antichitate la etapa iniţială de
proiectare arhitecţii foloseau compoziţia arhitecturală ,
trăsătura caracteristică care este închipuirea tridiminsională a
viitoarei clădiri sau construcţii.

NOŢIUNEA DE «COMPOZIŢIE ARHITECTURALĂ»

SE REFERĂ LA SINGUR PROCESUL DE FORMARE
A FORMEI ARHITECTURALE ,ca şi la rezultatul EI -
FORMA ARHITECTURALĂ
COMPOZIŢIA ARHITECTURALĂ SE CARACTERIZEAZĂ:
- materialul,mijloae şi metodele activităţii.

Matereal pentru compoziţie servesc

fenomenele lumii obiective :
а)procesul funcţional,б)spaţiul şi
masa,в) materia ,ca corp fizic
Toate trei variaţii a materialului în
procesul compoziţiei devin proprietăţi
estetice a formei arhitecturale şi pot
să se ivească în dependenţă de
metoda de folosirea a spaţiului
tridiminsional ca anumite genuri:
frontal, de adîncime,spaţial

Compoziţia arhitecturală transformă

materialul formării formei în formă
arhitecturală materială
MIJLOACELE a astfel de transformări
Se manifestă ca MIJLOACE A
COMPOZIŢIEI ARHITECTURALE
MIJLOACE COMPOZIŢIONALE:

1.Mijloacele compoziţionale de bază – legate de esenţa materială a formei,

şi.altele. Mijloacele raţionale a organizării procesului de menţinere a FORMEI
(ritmului,metrului,simetriei,proporţiilor,divizărilor şi.altele.)

2.Mijloace compoziţionale suplimentare –mijloace raţionale de organizare

a FORMEI (culoarea,factura,clarobscur)
Приемы композиции –совокупность действий,операций,направленных
на создание гармоничной архитектурной формы.Это осознанный спо-
соб использования средств композиции для достижения целей ,опре-
деленных для ДАННОЙ КРНКРЕТНОЙ формы.

Результат композиции как процесса -архитектурная форма – выступает в

двух различных аспектах:
-Композиция как тело - ,физическая реальность(отдельное здание,колонн,стен
-и т.д.)В этом аспекте композиция форы ТОЖДЕСТВЕННА самой форме,она
является ее вещественной структурой
-Композиция как абстрактная система (условно –произведение) Произведение
есть некий инвариант архитектурной формы,ее абстрактная структура.
-Части произведения не тождественны частям сооружений (нюанс,контраст и т.д.
 Основные понятия архитектурной композиции

Композиция –
физическая Системная
процесс
организация материала организация материала
формообразования

Приемы композиции

Тектоника Средства Архитектоника

композиции

Материал формообразования

Искусственная Искусственная
вещественная форма Композиция – архитектурная предметная форма
(сооружение) форма (произведение)
 Тектоника – конструктивно-пространственная структура,строение здание,
реальная взаимосвязь несущих и несомых элементов конструкций.

Архитектоника – основной принцип строения произведения (композиции),взаимо-

Связь конструктивного и идейно-содержательного в композиции.

ВЫВОДЫ

Архитектурная композиция тогда становится эстетической ценностью,

когда рсредства и приемы композиции становятся средствами
функциональной организации системы «процесс-среда»,ЗАТЕМ зако-
номерностями пространственной организации этой системы и ТОЛЬКО
ПОСЛЕ ЭТОГО и в силу этого средствами эстетической выразительности
Архитектурной формы.
 Тема Стиль в архитектуре
Архитектурная композиция связывает эстетические потребности людей с их
эстетическими идеалами Эта связь проявляется в рамках определенной культуры
и отражает общие противоречия этой культуры

Стиль в архитектуре – это исторически сложившаяся относительно устойчивая

общность средств и приемов формообразования,и соответственно,существенных
черт архитектурной формы,обусловленная социальным характером архитектурного
творчества.
Стиль архитектурной формы естьобпредмеченный,оформленный,овеществленный
ИДЕАЛ.
 Тема Природа и сущность архитектурного образа
Образ – одно одно из основных понятий теории познания,характеризующее
результат отражательной деятельности человека. Образ есть результат
психического отражения мира высокоорганизованной самоуправляе-
мой системой.
Во взаимодействии с человеком обьективный мир выступает как первичная
отражаемая система,а человеческое сознание – как система вторичная,
отражающая.

Гн место и роль архитектуры

че ос
об ски еол
Понятие «образ в архитектуре» фиксирует на ра й ог
з и
уровне обыденного сознания ,что архитек-
турная деятельность связана с процес-
сом отражения
Эсте
Понятие « архитектурный образ» имеет об тиче
раз ский Архитектурныйобраз
сстатус категории архитектурной
науки и ограничивается только
чувственно-эмоциональной
областью восприятия и позна-
ния обьективного мира до ж ест венный
Ху
образ
 субьектвное

обьективное
правдивость
рациональное содержание

Художественная Художествен Художественная

идея Ный образ целостность
эмоциональное форма
типическое
единичное

обшее

Художественная составля-
ющая архитектурного образа
Содержание образа.
Содержание образа – это полученное человеком в результате познавательной
деятельности и сконцентрированное в образе ЗНАНИЕ о чувственно воспринятом
в осознанном объекте.

Художественный образ это образ внешнего по отношению к произведению искус-

ства объективного мира, его содержание выходит за пределы этого произведения.

Архитектурный образ должен рассматриваться в двух уровнях:

Первый уровень – ОБРАЗ АРХИТЕКТУРНОЙ ФОРМЫ ,как объективной
Реальности.
Второй уровень – как представление об этой реальности, т.е. отражение в
сознании человека пространственных. идейных. временных фрагментов
объективного мира.
 Тема Художественная архитектура

Отнесение той или иной

архитектурной формы к
области искусства определя-
ется наличием художествен архитектура искусство
ного образа.Художественая
архитектура есть один из
видов искусств,форма общест-
венного сознания,специфическая
форма отражения объективного мира
в художественных формах зданий
,комплексов и городов. и сооружений Художественная архитектура

Архитектурная
форма

Художественная архитектура – не
Качественный уровень архитектуры ,а
Художественная
ОСОБОЕ СОЦИОКУЛЬТУРНОЕ форма
ЯВЛЕНИЕ.
SUBIECTUL ACTIVITATII OMUL SUBIECTUL PERCEPERII

SOCIETATEA

PROCESELE NATURALE MEDIUL NATURAL

Procesul material producerea Mediul material

Procesele artificiale Mediul artificial