EUROPA

Date generale
Europa este cea mai mică dintre
cei patru sateliți galileeni care
orbitează în jurul lui Jupiter și al
șaselea cel mai aproape de
planetă dintre toți cei 80 de
sateliți cunoscute ale lui Jupiter.
Este, de asemenea, al șasea cel
mai mare satelit din Sistemul
Solar. Europa a fost descoperită
în 1610 de Galileo Galilei.
 Descoperire

Europa, împreună cu ceilalți trei

sateliți mari ai lui Jupiter, Io,
Ganymede și Callisto, a fost
descoperită de Galileo Galilei
pe 8 ianuarie 1610 și, posibil,
independent de Simon Marius.
Prima observație raportată a lui
Europa a fost făcută de Galileo
la 7 ianuarie 1610, folosind un
telescop refractor cu mărire de
20× de la Universitatea din
Padova.
Orbita si rotatia
 Caracteristici fizice
Europa este puțin mai mică decât Luna.
La puțin peste 3.100 kilometri în
diametru, este al șaselea cel mai mare
satelit și al cincisprezecelea obiect ca
mărime din Sistemul Solar. Deși, într-o
marjă largă, este cel mai puțin masiv
dintre sateliții galileeni, este totuși mai
masiv decât toți sateliții cunoscuți din
Sistemul Solar, mai mici decât ea însuși
la un loc. Densitatea sa medie
sugerează că este similară ca
compoziție cu planetele terestre, fiind
compusă în principal din rocă silicatică.
 Structura interna
Se estimează că Europa are un strat exterior
de apă în cu o grosime de jur de 100
kilometri; o parte înghețată ca scoarța sa și
o parte ca un ocean lichid sub gheață.
Datele recente ale câmpului magnetic de la
orbiterul Galileo au arătat că Europa are un
câmp magnetic indus prin interacțiunea cu
cel al lui Jupiter, ceea ce sugerează prezența
unui strat conductiv sub suprafață. Este
probabil ca acest strat să fie un ocean cu
apă sărată lichidă. Se estimează că porțiuni
ale crustei au suferit o rotație de aproape
80°, aproape răsturnându-se, ceea ce ar fi
puțin probabil dacă gheața ar fi atașată solid
de manta. Europa conține probabil un miez
metalic de fier.
Ocean subteran?
CONCLUZII