Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Principiul
nonagresivității
România se află pe primul loc între 37 țări din lume privind numărul de profesori care au
raportat acte de violență ale elevilor în timpul orelor.
În România 70% dintre tineri se tem să se ducă la ore din cauza actelor de huliganism,
care, conform statisticilor, se petrec cel puțin o data pe săptămână.
Proporţia unităţilor de învăţământ la nivelul cărora se înregistrează fenomene de violenţă
depăşeşte 75%.
Ponderea elevilor cu manifestări grave de violenţă este estimată la aproximativ 2,5%.
Ponderea copiilor şi tinerilor victime ale violenţei (furt, agresiuni sexuale, agresiuni fizice,
hărţuire etc.) este de aproape 3%.
Violenţa în şcoală este orice formă de manifestare a unor comportamente
precum:
Cauze familiale:
climatul socio-afectiv (relaţii tensionate între părinţi, atitudini violente ale părinţilor faţă de
copil, mediu lipsit de securitate afectivă);
tipul familiei (provenienţa elevilor din familii dezorganizate); condiţiile economice ale familiei
(venituri insuficiente);
dimensiunea familiei (număr mare de copii în familie, situaţie care implică, de multe ori,
accentuarea fenomenului sărăciei);
nivelul scăzut de educaţie a părinţilor.
Cauze şcolare:
dificultăţi de comunicare elevi-profesori, impunerea autorităţii cadrelor didactice,
stiluri didactice de tip excesiv autoritare ale profesorilor, distorsiuni în evaluarea
elevilor;
Cauze induse de contextul social:
mass-media;
influenţa grupului de prieteni şi a anturajului din afara şcolii;
Principiul nonagresivității
Confruntat cu fenomenul violenței școlare, cadrul didactic trebuie să cunoască
mecanismele interne ale agresivității pentru a putea dezvolta o dimensiune
strategică a managementului clasei de elevi.
Tipologia agresivităţii cuprinde diferenţe între agresivitatea impulsivă şi
agresivitatea premeditată sau între agresivitatea proactivă şi agresivitatea reactivă.
Agresivitatea impulsivă este automată, neplanificată, rapidă; autorul nu se gândeşte la
consecinţele acţiunilor sale.
Agresivitatea premeditată este deliberată.
Agresivitatea proactivă apare fără a fi provocată.
Agresivitatea reactivă se constituie ca un răspuns la agresivitatea altei persoane.
Factorii determinanţi ai agresiunii de care trebuie să se ţină seama:
Elevul trebuie ajutat să înţeleagă de ce este importantă pentru el activitatea solicitată de cadrul
didactic, pentru a nu ajunge la frustrare.
Frica şi disconfortul generate de profesor (de şcoală) reprezintă o altă cauză pentru creşterea
nivelului de agresivitate în interiorul procesului de învăţământ.
Adesea, cadrul didactic reacţionează impulsiv, necontrolat, ca răspuns
la un comportament agresiv (real sau interpretat astfel) al unuia sau
mai multor cursanţi ai săi. De aceea, el trebuie să identifice strategii de
management pentru propria sa furie. Fiind o meserie stresantă, profesia
didactică presupune acumularea unei stări de frustrare. Acumulând
multă furie, profesorul trebuie să înveţe cum să şi-o exprime fără a-şi
răni în vreun fel cursanţii. E indicată folosirea ,,mesajelor-eu”. Acestea
presupun exprimarea obiectivă a propriei stări fără a face referiri
negative la persoana celuilalt. Nu va spune: ,,Eşti un elev slab!”, ci va
centra mesajul pe propria persoană: ,,Sunt dezamăgit!”
Fie ce-o fi! Ești al nimănui!
Campanii de conştientizare
Sistem de monitorizare la nivel naţional a fenomenelor de violenţă în şcoală
Stimularea cooperării inter-instituţionale şi implicarea societăţii civile
Teme privind violenţa şcolară în programele de formare continuă a cadrelor didactice
Stimularea cercetării privind violenţa şcolară
Strategii de prevenire şi reducere a agresivităţii în
contextul şcolar:
introducerea părinţilor în programe de prevenţie şi intervenţie – părinţii trebuie să fie
parteneri sociali ai cadrelor didactice pentru susţinerea efortului de reducere şi prevenţie a
comportamentelor violente
schimbarea contextelor şcolare care utilizează pedeapsa – aspectele negative din contextul
şcolar care au legătură cu întărirea comportamentelor agresive pot fi: utilizarea excesivă a
dezaprobării sau lipsa remarcilor de aprobare din partea profesorului sau a colegilor,
experienţe de eşec şcolar, greşeli excesive, schimbări în rutina clasei, tehnici agresive de
gestionare a comportamentelor violente ale copiilor
învăţarea de către elevi a abilităţilor sociale – cei mai mulţi elevi devin agresivi deoarece
au un deficit de abilităţi sociale adecvate.
Constatări:
Diversitatea, frecvenţa şi gravitatea violenţei în şcoală variază în funcţie de:
tipul unităţii de învăţământ;
mediul de rezidenţă rural/urban;
zona în care este situată şcoala;
mărimea şcolii (numărul de elevi din şcoală)
O solutie pentru diminuarea cazurilor ar fi ca fiecare școală să aiba un psiholog școlar;
Psihiatrii spun că principala problemă este lipsa comunicării.
A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora
calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate
persoanele angrenate în actul educaţional. Dardel
Jaouadi
Teme de reflecție
Şcoala poate fi un spaţiu al violenţei? Care sunt cele mai importante surse ale
violenţei în mediul şcolar?
Credeţi că există diferenţe între şcoli în ceea ce priveşte intensitatea fenomenului
de violenţă şi formele de manifestare?
Cum credeţi că ar putea fi îmbunătăţită comunicarea între elevi-profesori-părinţi?
Credeţi că există suficiente resurse de informare, sprijin şi consiliere privind
problematica violenţei în şcoală?
Poveste terapeutică
„Matei era un baietel placut de catre toata lumea, in majoritatea timpului.
Si spun ca in majoritatea timpului fiindca uneori avea mici probleme. Se
infuria dintr-o data mai ales daca lucrurile nu ieseau asa cum isi dorea el si
avea tendinta de a tipa la cei din jur. Se mai intampla sa tranteasca usile,
sa ii impinga pe altii sau sa arunce cu lucrurile care se aflau in imediata sa
apropiere. Mama si tatal lui Matei il sfatuiau mereu sa invete sa se
controleze fiindca va creste si ar putea avea mari probleme mai tarziu. In
timp, multi din cei ce fusesera prieteni cu Matei, au inceput sa se retraga
si sa se indeparteze. Cu cat se infuria mai des, cu atat baiatul ramanea cu
mai putini amici. Lucrul acesta l-a pus pe ganduri. Ii placeau prietenii sai si
nu dorea sa ii piarda insa mereu se stia ca o persoana vulcanica si agitata,
care isi pierdea controlul foarte repede. Ce era de facut? Intr-o zi de
sambata, tatal lui Matei i-a oferit un cadou: un ciocan si o cutie de cuie.
- De fiecare data cand te enervezi, du-te afara si bate un cui in gardul din
spatele casei, i-a spus tatal lui Matei.
La inceput, Matei a crezut ca tatal lui glumeste sau ca nu isi da seama
prea bine ce spune. Dar pana la urma, pentru ca incercase alte metode
care nu au dat roade, si-a spus „De ce nu?”. Asa ca data viitoare cand s-a
enervat, a luat ciocanul si a inceput sa bata cuie intr-o scandura din gard.
Treptat, Matei si-a facut obiceiul de a bate cate un cui pentru fiecare situatie in
care s-a enervat. Cand se infuria la scoala, tinea minte de cate ori s-a certat sau
suparat pe un coleg si cand ajungea acasa, batea numarul de cuie in gard. In timp
insa, a inceput sa i se para plictisitor tot ritualul si a inceput sa prefere sa isi
controleze reactiile decat sa tina minte de cate ori s-a enervat. Dupa o saptamana
intreaga, baiatul s-a laudat tatalui sau ca a inceput sa se controleze mai bine si
mai des.
- Ma bucur sa aud asta. De acum inainte, de fiecare data cand vei reusi sa te
controlezi, am sa te rog sa mergi si sa scoti un cui din gard, ii spuse tatal.
Zis si facut. Incantat de noua sarcina, Matei scotea deja cate doua cuie in fiecare
zi. Totusi, observa cu mirare ca scandura nu mai ramanea la fel de frumoasa ca
inainte, dupa ce scotea cuiele. In locul fiecarui cui ramanea un gol.
-Cam asa se intampla si atunci cand te enervezi. Furia poate rani pe cineva si lasa
rani despre care oamenii isi vor aminti mult timp dupa ce furia a trecut, ii explica
tatal.
Din acel moment, Matei deveni mai atent la cuvintele si comportamentele sale.
Atunci cand se enerva, cauta sa plece pentru cateva minute pentru a se linisti.
Inceta sa mai tranteasca usile si sa mai arunce cu obiecte.
Intr-o zi se gandi cum poate repara ce a stricat. Cel mai bine, decise el, ar fi sa
vopseasca gardul intr-un mod cat mai creativ. Iar cel mai frumos ar fi sa isi cheme
si prietenii si sa picteze ceva impreuna. „Asta cu siguranta este mai frumos decat
sa bati cuie cu furie.”, gandi Matei."
Vă mulțumesc!