De la amputările pe viu la intervențiile

chirurgicale din zilele noastre

Importanţa anesteziei:Compuși halogenaţi
 În medicină, chirurgia este specialitatea medicală care tratează
bolile sau rănile prin intervenții instrumentale sau manuale
operative.

Tratamentul chirurgical constă din mai multe etape consecutive:

O scurta
introducere 1.pregătirea pacientului pentru operație,
2.anestezie,
3.intervenție chirurgicală,
4.reabilitarea pacientului după intervenție chirurgicală.
 Înainte de apariția anestezicelor în anii 1840, operațiile
Operațiile chirurgicale au fost efectuate cu puțină sau fără ameliorarea
durerii și au fost însoțite cu mare suferință și stres emoțională. În
chirurgicale general, s-a presupus că pentru a face față unor astfel de

înainte de provocări, chirurgii au dezvoltat o cultură a nepăsării a detașării

emoționale faţă de pacient. Mai pe scurt înainte de anestezice
anestezie operatiile erau cu adevărat grotești.
  Acest model al chirurgului aspru fizic și relativ insensibil la
durere și suferință a fost aplicat și în secolul al XIX-lea. În
eseul său „Medical Minds, Surgical Bodies: Corporeality and
the Doctors” (1998), de exemplu, Chris Lawrence recunoaște

Statutul statutul în creștere al chirurgiei de-a lungul secolului, dar

susține că medicii chirurgii cu greu au scăpat de asocierile lor
chirurgului in stabilite cu meseria de măcelar. Dimpotrivă, de fapt el

societate sugerează că medicii s-au bazat pe aceste asocieri pentru a

modela identități care erau în concordanță cu valorile sociale
contemporane: „erau genul de calități întruchipate în măcelar, o
capacitate de rezistență fizică, soliditate și onestitate – care erau
foarte apreciate în perioada victoriană.
  Anestezia (din greacă αισθησις) reprezintă un procedeu medical de diminuare
sau de suprimare temporară, completă sau parțială, a sensibilității corpului la
dureri, realizat prin agenți fizici sau chimici. Anestezia se folosește în
Anestezia proceduri chirurgicale pentru a le permite pacienților să suporte o intervenție
chirurgicală fără durere[1]. Un foarte bun anestezic este gazul cu xenon, ce
creează o senzație de adormire instantanee.
  Anesteziologia chirurgicala ca preocupare medicala are o data
de nastere precisa: 16 Octombrie 1846, data la care William
Apariția Green Morton executa prima demonstratie reusita de anestezie
cu eter dietilic, anestezie sub care chirurgul John Collins
anesteziei Warren opereaza bolnavul Gilbert Abbott pentru o tumora
vasculara buco-linguala.
 O substanta chimica folosita pentru eliminarea senzatiilor intr-o
portiune a corpului este cunoscuta sub numele de anestezic local.
Primul anestezic local folosit a fost cocaina,obtinuta din frunzele
plantei coca. Acest drog a fost fabricat prima data in 1860, iar in
Anestezice 1884 a fost folosit pentru prima oara intr-o operatie. Cocaina are
unele efecte nedorite; de exemplu, creeaza dependenta si
locale stimuleaza inima, ceea ce poate fi periculos in timpul unei
operatii. Din acest motiv, cocaina a fost inlocuita in 1905 cu
procaina, un drog artificial mult mai sigur. Cateva anestezice
asemanatoare cu procaina sunt folosite si in prezent. Acestea
includ: lignocaina, hidroclorura de procaina si hidroclorura de
cincocaina.
  Un anestezic general elimina durerea din organism si provoaca
inconstienta totala. Cele mai folosite sunt anestezicele volatile
(care se evapora usor, sau sunt gaze la temperaturi normale). Un
anestezic volatil ajunge in organism prin plamani. Anestezicele
volatile includ protoxidul de azot, eterul si cloroformul.
Protoxidul de azot mai este inca mult folosit si constituie cea mai
sigura si mai simpla metoda de anestezie usoara in timpul

Anestezicele operatiilor minore,cat si in chirurgia dentara si la nastere. In cadrul

operatiilor mai complicate, protoxidul de azot poate fi amestecat
generale cu anestezice mai puternice, dar aceasta necesita pricepere si
echipament special si trebuie facuta doar de anestezisti cu
experienta. Atat eterul cat si cloroformul au fost candva des
folosite, dar in prezent s-a renuntat la ele, datorita efectelor lor
secundare. Alegerea corecta a unui anestezic necesita mult
discernamant, pentru fiecare caz. Cantitatea de anestezic depinde
de tipul de operatie ce va fi efectuata, de starea pacientului si de
echipamentul la care are acces anestezistul.
Anestezicele volatile moderne cuprind: eterul vinilic, tricloretilena, ciclopropanul si halotanul,
toate acestea trebuind administrate doar de un anestezist cu experienta. Halotanul este unul dintre
cele mai eficiente anestezice dar, ca si alte droguri, poate afecta ficatul, mai ales daca este folosit
In mod repetat la acelasi pacient. Ciclopropanul este din ce in ce mai mult folosit in locul
protoxidului de azot. Uneori, clorura de etil este folosita pentru a provoca anestezia, in special la
copii, dar mai des este folosita pentru mentinerea anesteziei. Cu cativa ani in urma s-a constatat
ca anestezia poate fi provocata prin injectarea unui pacient cu doze mari de hormoni steroizi.
Existau dezavantaje ale folosirii acestora,insa, cu timpul, oamenii de stiinta au reusit sa prepare
derivati ai acestor hormoni,ce pot fi acum intrebuintati ca anestezice, fara sa aiba efecte
hormonale. Primele faze ale anesteziei pot fi violente-pacientul poate incepe sa cante, sa strige
sisa se zbata –iar in trecut pacientii trebuiau sa fie adesea imobilizati inainte de a li se administra
anestezice. In prezent, pacientilor li se pot da calmante, inainte de administrarea anesteziei. Unele
anestezice, cunoscute sub numele de narcotice bazale, provoaca anestezia imediat, iar pacientul
parcurge rapid primele faze ale acesteia. Sodiul tiopentonic este narcoticul bazal cel mai des
folosit, dar este mai mult folosit pentru mentinerea anesteziei. Alte anestezice cu efect rapid
cuprind: hexobarbitona, tiopentona, propanididul si ketamina.
  Eterul dietilic, cunoscut și ca dietil eter, eter de etil, eter
sulfuric, simplu eter, sau etoxietan, este un compus organic
din clasa eterilor cu formula (C2H5)2O. Este un lichid incolor,
Eter dietilic inflamabil și foarte volatil. E folosit, de obicei, ca solvent, și a
fost folosit ca anestezic general. Are proprietăți narcotice și e
cunoscut ca și cauzând dependențe psihologice temporare,
uneori numite eteromanii.
  Agentii anestezici inhalatori sunt un grup de substante cu
structuri si pro­prietati commune (exceptie protoxidul de azot)
cu acelasi mecanism de ac­tiune care au capacitatea de a
mentine anestezia (compoenta de hipnoza in special) si uneori
de a o induce. Istoricul lor incepe odata cu modificarea
Agenții molecule de eter prin haloge­nare. Timp de aproape un secol,

anestezici eterul, cloroformul şi protoxidul de azot au fost suficienţi

pentru anestezie şi chirurgie. Singurul rămas în practică şi
inhalatori astăzi este protoxidul de azot, datorită excelentei sale cinetici.
În 1957 Suck­ling descoperă halotanul, utilizat încă pe scară
largă. Îi urmează enfluranul (1972), isofluranul (1981),
sevofluranul (1990) şi desfluranul (1992), cele trei din urmă
fiind considerate astăzi anestezicele volatile moderne.
  Cloroformul sau triclorometanul este o hidrocarbură
clorurată cu formula chimică CHCl3, descoperită în 1831
de Justus von Liebig și Eugene Souberain. Acesta este un
lichid incolor, inflamabil cu un miros dulceag. Are o
densitate mai mare ca apa, fiind solubil numai în solvenți
organici. Vaporii de cloroform determină prin inhalare
Cloroformul pierderea cunoștinței și reducerea sensibilității la durere.
Datorită efectului toxic asupra inimii, ficatului și altor
organe interne, în prezent nu mai este folosit ca narcotic.
S-a constatat chiar că această substanță are efect
cancerigen . Cloroformul existent în comerț este un
amestec cu 0,5–1,0 % etanol ca stabilizator.
  Utilizări ale cloroformului: În principal, acesta este folosit ca diluant.  Este utilizat la
producerea unei substanțe (o clorofluorocarbură), care este răspunzătoare de formarea
golurilor de ozon din straturile superioare ale atmosferei;  Prin deuterizarea sa (CDCl3), fiind
numit cloroform-deuteriu este utilizat în spectroscopia nucleară (Spectroscopia este o ramură a
fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de obținere a spectrelor, precum și cu măsurarea și
interpretarea acestora);  Ca reactiv pentru analiză, în laborator, în diverse scopuri industrial;
 Este prima combinație organică întrebuințată ca narcotic, făcând posibilă dezvoltarea
modernă a chirurgiei. Cloroformul, expus la aer, se autooxidează și conține mici cantități de
fosgen, COCl2, care, fiind toxic, poate produce accidente în timpul narcozei;  Cloroformul
Utilizările servește ca dizolvant pentru grăsimi, rășini, sulf, etc. Totodată, cloroformul este o substanță

cloroformului
nocivă organismului uman. În caz de inhalare, vaporii au efect anestezic cauzând somnolență,
inconștiență, greață. În contact cu ochii provoacă iritații, iar cu pielea prezintă risc de
absorbție prin piele, efect de uscare puternică ce duce la o piele aspră și crăpată. În caz de
ingerare, acesta provoacă greață si vomă și poate afecta rinichii și ficatul. În caz de vomă este
posibilă aspirarea (trecerea în plămâni), ducând la pneumonie chimică. Ca efecte adverse
asupra sănătății omului se pot manifesta narcoză și spasme, odată fiind absorbit în organism.
După expunerea pe termen lung, se pot resimți dureri de cap, tulburări gastrointestinale și
probleme locomotorii, efectul fiind potențat de etanol. Cloroformul poate reprezenta și pentru
mediu un pericol. El este toxic pentru organismele acvatice și periclitează sursele de apă
potabilă dacă intră în sol. Astfel, punând în balanță efectele dăunătoare ale cloroformului
asupra omului și variile sale roluri în industrie și chiar în știință, această substanță este de o
mare însemnătate, fiind un element primordial al medicinei, ce a putut duce la dezvoltarea sa.
Realizatori: Surse:
-Wikipedia
-Vochescu Darius -https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK481552/
-Dodoc Bianca #:~:text=Before%20the%20advent%20of
%20anaesthetics,of%20dispassion%20and
-Staicu Laurențiu %20emotional%20detachment.
-Lircă Gheorghe