Etape ale Sistemului de protecţie a

persoanelor cu dizabilităţi

Racu A., dr. hab., prof. univ.

Protecţia copilului este o activitate care are drept scop promovarea creşterii şi educării copilului în

cadrul familiei, prevenirea şi eliminarea situaţiilor care prezintă pericol pentru copil, precum şi de

a asigura protecţia acestuia în cazul în care a rămas fără îngrijire părintească.

Protecţia copilului este asigurată prin ansamblul prestaţiilor

financiare, masurilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi
bunăstării copilului.
Prestaţiile financiare sunt permanente, ocazionale sau
excepţionale.
Măsurile destinate protecţiei copilului sunt administrative
şi/sau judecătoreşti şi pot fi luate numai în interesul superior
al copilului.
 Beneficiază de protecţie următoarele categorii de copii:
a) copii ai căror părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi
judecatoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti, copilul
declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau copilul
pentru care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea unei familii sau
persoane, în condiţiile legii;
b) copii cu nevoi speciale, CES;
c) copii a căror dezvoltare fizică, morală sau intelectuală ori a căror sanatate este
primejduită în familie (abuzat, maltratat, neglijat);
d) copii a căror securitate, dezvoltare sau integritate morală este periclitată în familie
din motive independente de voinţa părinţilor;
e) copii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală dar nu răspund penal;
f) copii care au instituită o măsură de protecţie, au împlinit vârsta de 18 ani, dar fără a
depăşi vârsta de 26 ani, şi urmează o formă de învăţământ recunoscută de lege.
În contextul îmbunătăţirii sistemului de protecţie a drepturilor copiilor cu dizabilităţi.
Republica Moldova odată cu ratificarea CDPD, a promovat politici sociale în conformitate cu
standardele europene:
• Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2010-2.013 (aprobată
prin Legea (nr. 169-XVIM din 09.07.2010);
• Legea serviciilor sociale (nr. 123 din 18.06.2010);
• Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi (nr. 60-XIX din 30.03.2012);
• Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţiei şi a copiilor separaţi de părinţi
(nr. 140 din 14.06.2013.
• Strategia pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020 (HG nr. 434 din 10.06.2014);
• Codul Educaţiei al Republicii Moldova nr. 152 din 17.07.2014.
• Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020
(aprobat de Hotărârea de Guvern nr. 523 din 11.07.2011).
• Programul naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-
2022. (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 723 din 08.09.2017).
 Poziţia adoptată de societate faţă de persoanele
deficiente a variat în decursul timpului:
Popoarele primitive exterminau deficienţii pentru a spori şansele de supravieţuire a celorlalţi
membri ai societăţii;
Când supravieţuirea era oarecum asigurată, s-a trecut la ridiculizarea deficienţilor;
În evul mediu, alături de atitudinile impregnate de prejudecăţi şi obscurantism, se conturează şi
începutul unei poziţii umanitare;
Sfârşitul secolului al XVIII-lea marchează prima încercare de educare a unei persoane deficiente
mental;
Secolele al XIX-lea şi al XX-lea reprezintă perioada înfiinţării instituţiilor rezidenţiale şi al
şcolilor speciale pentru persoanele deficiente.
După cel de-al doilea război mondial ia amploare mişcarea segregaţionistă între adepţii şcolii
defectologice sovietice şi ţările din blocul socialist în pofida deschiderilor democratice
semnificative şi a adoptării Declaraţiei universale a Drepturilor omului (1948).
Anii '50 şi '60 ai sec. XX se caracterizează printr-o intensă activitate la nivel legislativ. Atunci au
fost elaborate legile care reglementează drepturile persoanelor cu deficienţe mentale.
Anii '70 marchează începutul diseminării principiului normalizării (cu concepţia sa practică,
dezinstituţionalizare).
Evoluţia drepturilor copiilor cu dizabilităţi a produs, după 1970, schimbări esenţiale de atitudini
şi mentalităţi care reclamă modificări urgente în legislaţie.
Aplicarea principiilor normalizării şi integrării a condiţionat apariţia principiului incluziunii
6
(începutul anilor '90 sec. XX)
DE LA ÎNGRIJIREA ÎN INSTITUŢII LA INTEGRAREA/INCLUZIUNEA PERSOANELOR CU
P e r DIZABILITĂŢI
io a d e le e v o lu ţie i s e rÎN
v ic SOCIETATE:
iilo r p e n tr u p e r sDE
o a n eLA
le cPACIENT
u d iz a b ilit ăLA
ţi: dCETĂŢEAN
e la în g r ijir e a în in s titu ţii la
în g r ijir e a p e r s o a n e lo r c u d iz a b ilit ă ţi în s o c ie ta te

C h e s tiu n e a
p r in c ip a lă
C a lita te a p e rs o a n e i c u
d iz a b ilit ă ţi
L o c a ţia p re s ta to ru lu i
d e s e rv ic ii
D e s tin a ţia s e rv ic iilo r
M o d e lu l a s ig u ră rii
E x e c u to ru l c o n tro lu lu i
F a c to ru l d e c iz io n a l
P rio rită ţile
C a u z e le in te rv e n ţie i
P rin c ip a le le s ta n d a rd e
d e c a lita te
C a ra c te ru l s e rv ic iilo r
I n s t itu ţio n a liz a r e a
P a c ie n t
In s titu ţia
O fe ră fa c ilită ţi
D e în g rijire m e d ic a lă
D e re g u lă , m e d ic u l
S ta n d a rd e
Ig ie n ă , s ă n ă ta te ,
s ig u ra n ţ ă
C o n tro lu l, c re a re a
c o n d iţiilo r
P ra c tic a p ro fe s io n a lă ,
s ta n d a rd e d e în g rijire
În g rijire , a ju to r
D e z in s titu ţio n a liz a r e a
C lie n t
L o c u in ţa c o le c tiv ă ,
a te lie r, ş c o a lă , c la s a
O fe ră ş a n s e m u ltip le
d e a firm a re
P ro g ra m e c o m u n e
E c h ip a
m u ltid is c ip lin a ră
C o n s e n s u l e c h ip e i
D e z v o lta re a
d e p rin d e rilo r,
c o m p o rta m e n tu l d irija t
M o d e la re a
c o m p o rta m e n tu lu i
P ro g ra m a re a ,
re a liz a re a s c o p u rilo r
A s is te n ţă b a z a tă p e
c o m u n ita te
I n te g r a r e a
c o m u n ita r ă
C e tă ţe a n
L o c u in ţa in d iv id u a lă ,
ş c o a la d e c a rtie r, lo c u l
de m uncă
O fe ră s o lu ţia p o triv ită
n e c e s ită ţilo r
in d iv id u a le
S p rijin / a ju to r
P e rs o a n a c u d iz a b ilit ă ţi
C e n tru l d e s p rijin a l
p e rs o a n e i
P ro p ria
g e s tiu n e ,re la ţiile c u c e i
d i n ju r
M o d ific a re a m e d iu lu i
C a lita te a v ie ţii
c o n fo rm c rite ri ilo r
p e rs o a n e i
S e rv ic ii c o m u n ita re
7
 Către 1990 sistem centralizat
• Multiple autorităţi şi instituţii de la nivel central aveau responsabilităţi în
domeniu;
• Singura soluţie = instituţionalizarea;
• Serviciile oferite copiilor cu dizabilităţi erau strict medicale, iar cele
oferite copiilor de vârsta preşcolară erau predominant educaţionale;
• Instituţiile speciale erau amplasate în zone izolate;
• Integrarea socio-profesională a absolvenţilor şcolilor speciale/auxiliare
era mai mult o lozincă;
• Instituţii mari, îngrijire nepersonalizată;
• Familia avea funcţia numai să plaseze copilul în instituţie;
• Societatea - nu accepta persoanele cu disabilităţi.
 După 1990 - începutul reformei în
domeniul protecţiei copilului
• Schimbarea cadrului legislativ (1991);
• Legea privind protecţia socială a invalizilor (nr. 821 din 24.XII.1991);
• Concepţia învățământului special (1992);
• Legea privind drepturile copilului (nr. 328 din 15.XII.1994);
• Program de Stat privind asigurarea drepturilor copilului (nr. 679 din 6.X.1995);
• Descentralizarea responsabilităţilor de la nivel central la nivel local;
• Principii noi care guvernează sistemul de protecţie;
• Schimbarea misiunii instituţiilor de protecţie a copilului;
• Crearea de servicii alternative la instituționalizare;
• Legea învățământului nr.92 din 3.X.1995 (ari. 33, 1-10 ÎS);
• Regulamentul de organizare şi funcţionare a învățământului special (1994)
 După 1995 – domeniul protecţiei
copilului = prioritate naţională
• Codul familiei, adoptat la 26.X.2000;
• Programul National de protecţie şi integrare socială a persoanelor cu handicap
pe anii 2000-2005 (Hot. Guv. 1153 din 16.XI.2000);
• Programul-pilot Copiii cu dizabilități (Hot. Guv. 1730 din 31.XII.2002);
• Strategia Guvernamentală în domeniul protecţiei copilului în dificultate
(2001-2004);
• Concepţia Educaţie pentru Toți (2002, Consiliul National, UNESCO);
• Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei (2004);
• Strategie Naţională privind Reforma Sistemului Rezidenţial de îngrijire a
Copilului (2006-2012);
• Strategia naţională Educaţie pentru Toţi (2004-2015).
Strategia statală în domeniul protecţiei
copilului în dificultate
• Principalele direcţii de acţiune :
• prevenirea şi reducerea abandonului copiilor de către proprii părinţi, prin
sprijinirea familiilor aflate în situaţii dificile;
• restructurarea/renovarea instituţiilor de tip rezidenţial existente, inclusiv a
celor pentru copiii cu deficienţe sau dizabilități;
• îmbunătăţirea, completarea şi armonizarea cadrului legislativ necesar
organizării şi funcţionării sistemului de protecţie socială şi specială a copilului
cu dizabilităţi;
• promovarea adopţiei naţionale ca măsură specială de protecţie a copilului aflat
în dificultate;
• continuarea procesului de descentralizare a sistemului, de la nivelul central
spre cel al localităţilor / comunitar.
Strategia statală în domeniul protecţiei
copilului în dificultate
Rezultate scontate:
• scăderea ratei abandonului copiilor de către proprii părinţi;
• scăderea numărului de copii instituţionalizaţi;
• v scăderea numărului de instituţii rezidenţiale şi închiderea celor
care, din diferite motive, nu pot fi restructurate pentru a asigura un
mediu de tip familial;
• ameliorarea calităţii îngrijirii copiilor în sistem rezidenţial, ca
urmare a aplicării standardelor de calitate;
• asigurarea unei balanţe echilibrate între fondurile cheltuite şi
calitatea serviciilor oferite.
 Priorităţi ale reformării sistemului de protecţie pe
termen scurt şi mediu
• Dezvoltarea unui sistem legislativ unitar si armonizat cu legislaţia internaţionala in domeniul
protecţiei şi educaţiei copilului;
• întărirea prin noile proceduri a rolului părinţilor în îngrijirea propriilor copii;
• Implementarea programului de reformă a sistemului de protecţie a copilului aflat în dificultate in
mod unitar si controlat in toate raioanele;
• întărirea capacităţii administrative a tuturor instituţiilor implicate in acest domeniu (la nivel
central si local);
• Continuarea dezvoltării si diversificării serviciilor comunitare pentru protecţia copilului /
tânărului cu dizabilități;
• Restructurarea / închiderea instituţiilor rezidenţiale de tip vechi care nu au perspective de
renovare;
• Dezvoltarea de programe pentru categorii de copii cu risc maxim;
• Dezvoltarea instituţiilor de tip mixt/alternative.
• Secolul XXI – reforma fundamentala a sistemului de instituţii rezidenţiale pentru copii cu
dizabilități.
 Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
Prin Legea nr. 166-XVIII din 09.07.2010, Republica Moldova a ratificat
Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (semnată la
New-York, la 30 martie 2007), demonstrând în acest sens voinţa politică
de a stabili unele obiective clar definite pentru elaborarea şi promovarea
politicilor în domeniu în vederea ajustării legislaţiei naţionale în vigoare la
prevederile celei internaţionale.

Obiectivul Convenţiei este de a promova, proteja şi asigura exercitarea

deplină şi egală de către toate persoanele cu dizabilităţi a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi de a promova respectarea
demnităţii inerente a acestora.
 Strategia Educația 2020. Codul Educației
OBIECTIVE ÎN STRATEGIA
EDUCAȚIA 2020
Promovarea și asigurarea educației incluzive la
nivel de sistem educațional
Reducerea numărului de copii aflaţi în instituţiile
de tip rezidenţial prin reintegrarea lor socio-
educaţională
• Armonizarea cadrului normativ naţional de dezvoltare a
educaţiei incluzive cu politicile şi normele internaţionale în
domeniu,
• Promovarea la nivel de familie, administraţie publică locală,
comunităţi, instituţii de învăţămînt, a importanței educaţiei
incluzive
PREVEDERI ÎN
CODUL EDUCAȚIEI
Capitolul VI. Educaţia incluzivă şi
învăţămîntul pentru copiii şi elevii cu cerinţe
educaţionale speciale
Învăţămîntul pentru copiii şi elevii cu cerinţe
educaţionale speciale este parte integrantă a
sistemului de învăţămînt şi are drept scop
educarea, reabilitarea şi/sau recuperarea şi
integrarea educaţională, socială și
profesională a acestora.

• Implementarea Programului și planului de acțiuni pentru

dezvoltarea educaţiei incluzive în Republica Moldova