Clasa A VII-a A Data 19.10.2023 • Prin limba latina se intelege in mod normal limba romanilor, cetatenii Romei. Roma a fost fondata de catre latini, dar cu ajutorul altor elemente, in principal etrusci si sabini, vecini cu latinii. Studii recente ne spun ca latinii, la fel ca si sabinii, apartineau unor grupuri de populatii indo-europene ce proveneau din Europa centrala si de rasarit si care au patruns in peninsula italica cam pe la sfarsitul celui de-al doilea mileniu i.e.n. • Termenul „indo-europeni” reprezinta acele popoare care aveau limbi inrudite intre ele si ale caror stramosi indepartati pare ca s-ar fi raspandit, incepind cu mileniile IV – III i.e.n., dintr-o zona la Nord de Marea Neagra si Marea Caspica. • Revenind la limba latina, vedem deci cum ea ajunge in peninsula odata cu latinii si, prin actul de fondare a Romei, intra intr-un strans contact cu limbi invecinate precum etrusca si graiul sabinilor. • Aceasta limba a romanilor numita „latina” este influenta deci de la bun inceput de catre alte limbi. Pe masura ce romanii reusesc sa cucereasca intregul teritoriu al actualei Italii, limba latina incepe sa influenteze si sa fie influentata la randul ei de celelalte limbi prezente in peninsula. Aceasta perioada de inceput a limbii latine este numita latina arhaica si are putine marturii scrise, scrierea cu alfabetul latin fiind o inovatie la acea vreme. • Ea va fi substituita mai apoi de latina clasica, in secolele dinainte si cel de dupa nasterea domnului Isus Cristos. Din punct de vedere istoric, aceasta perioada corespunde continuei expansiunii romane pana in 117, anul in care Imperiul Roman ajunge la maxima sa intindere. • Din punct de vedere lingvistic se intra intr-o perioada de inflorire a operelor scrise, artistice si nu numai. Influenta grecilor asupra limbii latine este de necontestat, mai ales ca greaca, impreuna cu latina, sunt unicele limbi vechi europene care ne-au lasat principalele marturii scrise. • Din punct de vedere lingvistic se intra intr-o perioada de inflorire a operelor scrise, artistice si nu numai. Influenta grecilor asupra limbii latine este de necontestat, mai ales ca greaca, impreuna cu latina, sunt unicele limbi vechi europene care ne-au lasat principalele marturii scrise. • In fine, a treia perioada a limbii latine se numeste latina tarzie. Ea corespunde ultimelor secole ale Imperiului Roman de Apus, caracterizate de continue invazii barbare, razboaiele marcomane constituind un preludiu al acestora. Iata dar cum dominatia romana in Dacia (106-271) incepe intr-o perioada in care latina clasica era in declin, daca nu chiar si apusa. Vom reveni imediat asupra acestui aspect fundamental. • In lingvistica se foloseste expresia „limbi neolatine” si nu „limbi latine”. La prima vedere ar putea parea un detaliu pentru specialisti si nimic mai mult; in schimb, el este un posibil punct de plecare pentru a demonstra cum nici o limba actuala nu vine in realitate din latina. Latina, ca limba a unui Imperiu, dar mai ales, ca unica limba scrisa a intregului Occident pe o lunga perioada de timp, a influentat enorm, direct sau indirect, toate limbile europene. Insa nici una dintre ele, nici macar italiana, in fond poate cea mai indreptatita, nu provine din latina. Acest verb nu este potrivit pentru a descrie complexele procese lingvistice ce s-au desfasurat de-a lungul timpului. Cu alte cuvinte, limbi in continuu contact unele cu altele se influenteaza reciproc si se modifica, transformindu-se astfel in timp. • O limba neolatina reprezinta, in opinia lingvistilor, o evolutie directa nu din latina clasica ci din cea „vulgara”, sau populara. Aceasta difera de la o zona la alta a vechiului imperiu si nu are marturii scrise. Este un concept pur teoretic si care incearca sa justifice nenumaratele schimbari ale unor cuvinte, de la forma prezenta in latina clasica la forma actuala. Aceasta convingere se datoreaza faptului ca timp de mai bine de un mileniu, singurele limbi vechi la care se avea acces erau latina si greaca veche, deci era firesc sa se raporteze la ele.