UPB-UNIPAL

HunterLab prezintă
Bazele percepţiei şi măsurării culorii

Versiunea 1.4 © 2001 HunterLab

UPB-UNIPAL

Bazele percepţiei şi măsurării culorii

Acesta reprezintă un curs privind percepţia şi măsurarea
culorii pentru începători. Este un material de studiu individual
ce poate fi consultat în ritmul dumneavoastră.
Atunci când pe o pagină a apărut toată informaţia, în colţul
din stânga jos vor apare următoarele simboluri -

Pentru a vedea pagina anterioară -

Pentru a vedea pagina următoare -

Pentru a încheia prezentarea apăsaţi tasta ESC.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Cuprins

Cursul cuprinde cinci capitole:

Percepţia culorii
Măsurarea culorii
Sisteme ale culorii
Caracteristicile şi geometria suprafaţei
Pregătirea şi prezentarea probelor

Dacă doriţi să mergeţi direct la unul dintre aceste

capitole, apăsaţi pe titlul său sau pe săgeţi.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Percepţia culorii

Cuprins Sfârşit © 2001 HunterLab

UPB-UNIPAL

Elemente necesare pentru a percepe culoarea

• Sursa de lumină

• Obiectul

• Observatorul

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Evaluarea vizuală

SURSA DE LUMINĂ

OBIECTUL OBSERVATORUL

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Evaluarea vizuală

• Pentru modelarea percepţiei vizuale a culorii sunt

necesare trei elemente.

• Pentru a construi un instrument care să cuantifice

percepţia umană a culorii, fiecare element trebuie
să fie exprimat sub formă numerică.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Sursa de lumină

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Sursa de lumină

• O sursă emite de obicei lumină care pare albă.

• Atunci când lumina este dispersată de către o

prismă, se descompune în toate culorile (la
toate lungimile de undă în domeniul vizibil).

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spectrul luminii solare

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Sursa de lumină
• Lumina vizibilă reprezintă doar o parte a spectrului
electromagnetic.
• Lungimea de undă a luminii se măsoară în nanometri
(nm). Un nanometru reprezintă 10-9 m.
• Domeniul vizibil al spectrului electromagnetic este
cuprins între aproximativ 400 şi 700 nm.
• O reprezentare grafică a energiei relative a luminii în
funcţie de lungimea de undă, pe tot domeniul vizibil,
este denumită curba de distribuţie a puterii. Ea
exprimă caracteristicile spectrale ale sursei de lumină.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Distribuţia puterii spectrale a luminii solare

ULTRAVIOLET SPECTRUL VIZIBIL INFRAROŞU

300 450 550 650 1000

150
Lumina zilei
Energia
relativă 100

50

0
400 500 600 700

Lungimea de undă, [nm]

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Surse de lumină şi iluminanţi

• O sursă de lumină reprezintă o sursă de lumină

fizică reală.

• Un iluminant reprezintă un grafic sau un tabel al

energiei relative în funcţie de lungimea de undă,
care exprimă caracteristicile spectrale ale
diferitelor tipuri de surse de lumină.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Surse de lumină şi iluminanţi

Lumina de zi Tungsten Fluorescentă

Surse

E
D65 E
A E F2
Iluminanţi
400 500 600 700 400 500 600 700 400 500 600 700
Wavelength
Lungimea [nm] [nm]
de undă, Wavelength
Lungimea [nm][nm]
de undă, Wavelength
Lungimea [nm][nm]
de undă,

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Exemple de iluminanţi

A Lumină generată de o lampă incandescentă

C Lumină de zi medie

D65 Lumină de zi la amiază

F2 Lumină fluorescentă albă rece

U30Ultralume (lumină fluorescentă caldă)

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Surse de lumină şi iluminanţi

• Prin reprezentarea unei surse de lumină ca

iluminant, caracteristicile spectrale ale
primului element necesar evaluării vizuale a
fost cuantificat şi standardizat.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

?
D65
?
CIE D65 Illuminant

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Obiectul

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Obiectul

• Obiectele modifică lumina. Pigmenţii şi

coloranţii absorb selectiv la unele lungimi de
undă lumina incidentă şi reflectă sau transmit
la alte lungimi de undă.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Interacţia luminii cu vopseaua obiectului

Lumina incidentă
Reflexie speculară
Reflexie difuză

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Obiectul

• Cantitatea de lumină reflectată sau transmisă

la fiecare lungime de undă poate fi
cuantificată. Aceasta este o măsură fizică a
culorii obiectului.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Curba spectrofotometrică a culorii galbene a obiectului

100

75
Remisia relativa, [%]

50

25

0
400 500 600 700
Lungimea de unda, [nm]
© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Obiectul

• Prin măsurarea remisiei sau transmisiei

relative a unui obiect, s-a cuantificat cel de-al
doilea element al evaluării vizuale.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

D65

Reflectance
Reflectanţa
?
© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorul

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorul

• Luminozitatea reprezintă sensibilitatea relativă

a ochiului uman la diferite lungimi de undă.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Sensibilitatea ochiului uman faţă de culorile spectrale

1.0

0.5

0.0
400 500 600 700

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorul

• Receptorii ochiului în formă de bastonaşe

sunt responsabili de vederea nocturnă.
• Receptorii ochiului în formă de conuri sunt
responsabili de vederea diurnă şi colorată .
• Există trei tipuri de conuri sensibile la roşu,
verde şi albastru.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Ochiul uman

Bastonaşe

Conuri verzi
Cornee Macula

Conuri roşii
Fovea

Cristalin
Conuri albastre

Nerv optic

Retina

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorul
• Pentru a cuantifica abilitatea ochiului uman de a
percepe culoarea, s-au realizat experimente cu
ajutorul unor subiecţi umani. Un observator a privit
un ecran alb printr-o fantă având un unghi de
vizualizare de 2 grade. Pe o jumătate din ecran s-a
proiectat o lumină monocromatică. Observatorul a
ajustat intensitatea a trei lumini colorate primare
amestecate pe cealaltă jumătate a ecranului până la
reproducerea luminii monocromatice. Acest proces
a fost repetat pentru lumini colorate ce acoperă
întregul spectru vizibil.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Determinarea observatorului colorimetric standard

ECRAN CU
ROŞU FANTĂ
VERDE
ALBASTRU

SUPRAFAŢĂ NEAGRĂ 2º
DE DELIMITARE
EYE

ECRAN ALB FILTRU

LUMINĂ

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorul

• Funcţiile obţinute experimental x, y şi z se

numesc “Observatorul standard CIE 1931 2º”.
Ele cuantifică sensibilitatea medie a conurilor
receptoare de roşu, verde şi albastru ale ochiului
uman, sub un unghi de vizualizare de 2º.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorul colorimetric standard CIE 2º

T 2.0
R z
V
I 1.5
A
S
L y x
T
O 1.0
I
R
M
I
U 0.5
L
L
E
U
S 0.0
400 500 600 700
LUNGIMEA DE UNDA [nm]

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorul

• În momentul realizării experimentelor pentru

“Observatorul standard 1931 2º” se considera
că receptorii tip conuri erau concentraţi în zona
foveală. Mai târziu s-a descoperit că erau situaţi
în spatele acesteia. Experimentele au fost
reluate în 1964, când s-a obţinut “Observatorul
standard 1964 10º”.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorii standard 2º şi 10º

15” 3”

2º

10º

1ft. = 0.3048 m
7 ft. 1” = 0.0254 m

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Comparaţie între Observatorii standard 2º şi 10º

T 2.0 Observatorul CIE 2 grade (1931)

R z
V Observatorul CIE 10 grade (1964)
I
A 1.5
S
L y x
T
O
I 1.0
R
M
I
U 0.5
L
L
E
U
S 0.0
400 500 600 700
LUNGIMEA DE UNDA [nm]

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorul

• Dintre cele două seturi de funcţii, se recomandă

“Observatorul standard 10º” datorită corelaţiei sale
mai bune cu evaluările vizuale medii realizate cu
un câmp de vizualizare mai larg, aşa cum se
întâlneşte în cele mai multe situaţii practice.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Observatorul

• Cele trei elemente ale evaluării vizuale sunt

acum exprimate sub forma unor funcţii
matematice.
– Sursa este cuantificată sub formă de iluminant,
– Obiectul este cuantificat prin intermediul curbei
de remisie sau transmisie,
– Observatorul este cuantificat prin funcţiile
“Observatorului standard CIE”.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

D65
Observatorul
CIE Standard
standard CIE
Observer

Reflectance
Reflectanţa

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Măsurarea culorii

Cuprins Sfârşit © 2001 HunterLab

UPB-UNIPAL

Elementele necesare:
Pentru a vedea culoarea Pentru a măsura culoarea

Sursa de lumină Sursa de lumină

Obiectul colorat Proba măsurată

Observatorul Spectrofotometrul

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Măsurarea culorii

• Valorile Tristimulus CIE X, Y, Z ale oricărei

culori se obţin prin înmulţirea, la fiecare
lungime de undă, a valorilor ce descriu
iluminantul, remisia sau transmisia obiectului,
respectiv funcţiile observatorului standard.
Produsul este apoi însumat pentru toate
lungimile de undă ale spectrului vizibil.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL
X = 41.9

Y = 37.7

Z = 8.6

CIE X Tristimulus

CIE x Observer CIE x

Observator

=
CIE Illuminant
Iluminant CIEDD
6565 x
X = 41.9
Observator
CIE y Observer CIE y CIE Y Tristimulus
Visual
StimulStimulus
vizual

x = x =
Reflectance
Reflectanţa

Y = 37.7
CIEObservator
z Observer CIE z
CIE Z Tristimulus
x
=

Z = 8.6
UPB-UNIPAL

Principiul măsurării culorii cu ajutorul colorimetrului

• Un colorimetru (tristimulus) utilizează o sursă

de lumină albă pentru iluminarea probei. Lumina
reflectată de către obiect trece apoi prin filtre de
sticlă de culoare roşie, verde şi albastră pentru a
simula funcţiile observatorului standard pentru un
anumit iluminant (de obicei C). Un fotodetector
aflat în spatele fiecărui filtru detecteză cantitatea
de lumină ce trece prin fiecare filtru. Aceste
semnale sunt afişate sub forma valorilor X, Y, Z.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Principiul măsurării culorii cu ajutorul colorimetrului

Proba
Colorimetru Tristimulus

Afişarea datelor
Fotodetectoare

X = 41.9

Y = 37.7
Sursa de lumină
Filtre pentru roşu,
verde şi albastru Z = 8.6

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Exemple de sisteme colorimetrice

Colorimetre D25-9000

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Principiul măsurării culorii cu spectrofotometrul

• Un spectrofotometru utilizează o sursă de lumină

albă pentru a ilumina proba. Lumina reflectată de
către obiect trece printr-un dispozitiv de difracţie şi
ajunge la o serie de diode care măsoară cantitatea
de lumină la fiecare lungime de undă. Aceste date
spectrale sunt înmulţite, prin intermediul unui
procesor, cu valorile iluminantului selectat, respectiv
cu valorile funcţiilor Observatorului standard CIE 2º
sau 10º, pentru a obţine valorile X, Y, Z.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Principiul măsurării culorii cu spectrofotometrul

Proba
Spectrofotometru
Procesor de date
Seria de diode

X =X = 41.9
Sursa de Dispozitivul de difracţie
lumină
Y =Y = 37.7
Z =Z = 8.6
Afişarea datelor

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Exemple de sisteme spectrofotometrice

MiniScan XE

ColorFlex

LabScan XE

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Sisteme de culoare

Cuprins Sfârşit © 2001 HunterLab

UPB-UNIPAL

Exprimarea psiho-senzorială a culorii

• Culoarea prezintă un anumit grad de

luminozitate.
• Nuanţa reprezintă culoarea dintr-un curcubeu
sau un spectru de culori.
• Un colorant poate fi adăugat pentru a mări
cromaticitatea sau saturaţia.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Exprimarea psiho-senzorială a culorii

Alb NUANŢA
NUANŢA

LUMINANŢA
LUMINANŢA

CROMATICITATEA

CROMATICITATEA
(SATURAŢIA)

Negru © 2001 HunterLab

UPB-UNIPAL

Valorile măsurate ale culorii

• Metodele vizuale de exprimare a culorii

sunt subiective.
• Măsurarea culorii prin intermediul unui
instrument duce la rezultate obiective.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Valorile măsurate ale culorii obiectului galben

X = 41.9
Y = 37.7
Z = 8.6

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Sisteme de culoare

• Deoarece valorile XYZ nu sunt uşor de înţeles, au

fost dezvoltate alte sisteme de culoare care:
– se apropie mai multe de modul uman de a
percepe culoarea;
– simplifică înţelegerea;
– îmbunătăţesc exprimarea diferenţelor de culoare;
– prezintă liniaritate în spaţiul culorii.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Teoria culorilor oponente

• Teoria culorilor oponente consideră că

răspunsurile conurilor la roşu, verde şi
albastru sunt transformate în coduri ale
culorilor opuse pe măsură ce înaintează
prin nervul optic spre creier.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Teoria culorilor oponente

C
RECEPTOR ELEMENT DE C
ALBASTRU CODIFICARE
U ALBASTRU-GALBEN
R
L ELEMENT DE
RECEPTOR CODIFICARE E
VERDE
O ALB-NEGRU
I
A
ELEMENT DE CODIFICARE E
ROŞU-VERDE
R RECEPTOR ROŞU R
E
© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Teoria culorilor oponente

• La următorul slide priviţi cu atenţie

punctul alb din mijlocul imaginii timp de
aproximativ 20 sec. Atunci când ecranul
devine alb, clipiţi de câteva ori.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Teoria culorilor oponente

• Aţi văzut steagul în culorile roşu, alb şi albastru?
• Acest fenomen se petrece deoarece, privind intens
steagul verde, negru şi galben, aţi suprasaturat porţiunea
verde a elementului de codificare roşu-verde, porţiunea
neagră a elementului de codificare alb-negru, respectiv
proţiunea galbenă a elementului de codificare albastru-
galben. Atunci când aţi privit ecranul alb, vederea
încearcă să se echilibreze şi vedeţi imaginea remanentă
în roşu, alb şi albastru.
• Această demonstraţie susţine “Teoria culorilor oponente”.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul color Hunter L, a, b

• Spaţiul color Hunter L, a, b este un spaţiu

tridimensional rectangular al culorii bazat pe
teoria culorilor oponente.
– axa L (luminanţa) - 0 este negru, 100 este alb;
– axa a (roşu-verde) - valorile pozitive sunt roşii,
valorile negative sunt verzi şi 0 este neutru;
– axa b (albastru-galben) - valorile pozitive sunt
galbene, valorile negative sunt albastre şi 0
este neutru.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul color Hunter L, a, b

L = 100

L=0

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul color Hunter L, a, b

• Toate culorile percepute din punct de vedere

vizual pot fi reprezentate în acest spaţiu.
• Pagina următoare arată localizarea în spaţiul
Hunter L, a, b a culorii obiectului galben.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

ALB
+100
GALBEN
+90 +40
+30
+80 +20
+70 +10
VERDE +60 ROŞU
-10
-20
-30
ALBASTRU -40
-30 -20 -10 +10 +20 +30 L= 61.4
+10 a = + 18.1
LUMINANŢA
NEGRU 0 b = + 32.2

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Valorile Hunter L, a, b pentru obiectul galben

L = 61.4
a = + 18.1
b = + 32.2

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Sistemele color L, a, b

• Există două sisteme color L, a, b utilizate în

prezent - Hunter L, a, b şi CIE L*, a*, b*.
• Deşi sunt similare din punct de vedere
teoretic, o anumită culoare (probă) va avea
valori numerice diferite în cele două sisteme.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Hunter L, a, b (1958) şi CIE L*, a*, b* (1976)

Hunter L, a, b CIE L*, a*, b*

L = 61.42 L* = 67.81
a = +18.11 a* = +19.56
b = +32.23 b* = +58.16

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Sistemele color L, a, b

• Ambele sisteme Hunter şi CIE L*, a*, b* se

calculează cu ajutorul valorilor X, Y, Z.
• Nici unul dintre cele două sisteme nu este uniform
din punct de vedere vizual. Hunter L, a, b este
supraextins în zona albastră a spaţiului culorii, iar
CIE L*, a*, b* este supraextins în regiunea
galbenă.
• Recomandarea CIE curentă este să se utilizeze
CIE L*, a*, b*.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Formulele de calcul ale coordonatelor culorii

Hunter L, a, b CIE L*, a*, b*

L = 100 (Y/Yn)1/2 L* = 116 (Y/Yn)1/3 - 16

a = Ka (X/Xn - Y/Yn) a* = 500 [(X/Xn)1/3 - (Y/Yn)1/3 ]

(Y/Yn)1/2

b = Kb (Y/Yn - Z/Zn ) b* = 200 [(Y/Yn)1/3 - (Z/Zn)1/3 ]

(Y/Yn)1/2

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Coordonatele polare CIE L*, C*, h

• CIE L*, C*, h este o reprezentare polară a sistemului

de coordonate rectangular.
• Din punct de vedere numeric, CIE L*, C*, h descrie
culoarea în mod asemănător celui în care este descrisă
verbal ca luminanţă, cromaticitate (saturaţie) şi nuanţă.
• Deoarece derivă matematic din CIE L*, a*, b*, prezintă
aceeaşi neuniformitate vizuală ca şi acesta.
• Nu este la fel de uşor de înţeles ca şi sistemul L, a, b.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Coordonatele polare CIE L*, C*, h

ALB
180 grade 90 grade

VERDE GALBEN

ALBASTRU ROŞU
270 grade 0/360 grade

NEGRU

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Ce este o diferenţă de culoare acceptabilă?

Acceptabilitate
maximă

Perceptibilitate
minimă

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Ce este o diferenţă de culoare acceptabilă?

• Diferenţa de culoare acceptabilă variază în funcţie

de domeniu. De exemplu:
– Ceea ce este acceptabil pentru reproducerea
culorii vopselelor pentru automobile se apropie de
limita minimă de perceptibilitate.
– Ceea ce este acceptabil pentru snack-uri
reprezintă o limită mai largă, iar limita maximă de
acceptabilitate defineşte toleranţa de
acceptabiliatate a produsului.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Diferenţele de culoare rectangulare L*, a*,

b*
• Diferenţele de culoare se calculează întotdeauna
PROBĂ - STANDARD.
– Dacă delta L* este pozitiv, atunci proba este mai deschisă
decât standardul. Dacă este negativ, atunci este mai
închisă decât standardul.
– Dacă delta a* este pozitiv, atunci proba este mai roşie (sau
mai puţin verde) decât standardul. Dacă este negativ,
atunci este mai verde (sau mai puţin roşie).
– Dacă delta b* este pozitiv, atunci proba este mai galbenă
(sau mai puţin albastră) decât standardul. Dacă este
negativ, atunci este mai albastră (sau mai puţin galbenă).

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Diferenţele de culoare rectangulare L*, a*,

b*
PROBĂ STANDARD

DIFERENŢĂ
CULOARE

L* = 71.9 L* = 69.7  L* = +2.2

a* = +10.2 a* = +12.7  a* = -2.5
b* = +58.1 b* = +60.5  b* = -2.4

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Geometria zonelor de acceptabilitate

• Pentru produsele care au toleranţe mici, ceea ce

este acceptabil se înscrie într-un elipsoid.
• Unele atribute ale diferenţelor de culoare sunt mai
greu acceptabile decât altele. Diferenţele de nuanţă
sunt cele mai evidente, deci mai greu acceptabile.
Urmează, cu un grad de acceptabilitate mai ridicat,
diferenţele de cromaticitate, iar apoi cele de
luminanţă.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Geometria zonelor de acceptabilitate

Standard
Probă acceptată
L*

+ b*

+ a*
© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL
Modificarea acceptabilităţii odată cu
luminanţa/cromaticitatea

• Datorită neuniformităţii spaţiului culorii, cu cât

culoarea este mai deschisă, cu atât creşte
toleranţa pentru L*, şi de cele mai multe ori,
scade cea pentru a* şi b*.
• Cu cât culoarea este mai saturată
(cromaticitatea este mai mare), cu atât cresc
toleranţele pentru a* şi b*.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL
Modificarea acceptabilităţii odată cu
luminanţa/cromaticitatea

L*

+ b*

+ a*

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul rectangular L*, a*, b*

• Atunci când se utilizează coordonatele rectangulare

Hunter L, a, b sau CIE L*, a*, b* drept spaţiu
tridimensional al diferenţelor de culoare, se obţine
un paralelipiped în care intră probele acceptabile.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul rectangular L*, a*, b*

 b*

 L*

 L*  a*
 b*
 a*
X Standard
Probă acceptată
© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

E*

• Delta E* (diferenţa totală de culoare)

se bazează pe diferenţele parţiale ale
L*, a*, b* şi a fost adoptat în vederea
obţinerii unui singur parametru pentru
deciziile de tipul ADMIS / RESPINS.

© 2001 HunterLab
 UPB-UNIPAL
DIFERENŢA TOTALĂ DE CULOARE ÎN
COORDONATE RECTANGULARE
Probă

Standard

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Neuniformitatea spaţiului color E*

• Delta E* nu este întotdeauna suficient. În

exemplul următor Proba 1 este acceptabilă din
punct de vedere vizual în comparaţie cu
standardul, iar Proba 2, nu. Cu toate acestea,
ambele prezintă aceeaşi valoare a delta E*.
Pentru Proba 2 toată diferenţa este concentrată
în valoarea “a” (mai puţin verde) şi este
neacceptabilă din punct de vedere vizual.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Neuniformitatea spaţiului color E*

Proba 1
Standard

Proba 2

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Diferenţele de culoare polare L*, C*, H*

• Delta H* se calculează astfel:

H  [(E*ab)2 - (L*)2 - (C*)2]1/2
– Dacă delta L* este pozitiv, atunci proba este mai
dechisă decât standardul. Dacă este negativ,
atunci proba este mai închisă decât standardul.
– Dacă delta C* este pozitiv, atunci proba este mai
saturată decât standardul. Dacă delta C* este
negativ, atunci proba este mai puţin saturată.
– Delta H* indică mărimea schimbării nuanţei.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Diferenţele de culoare polare L*, C*, H*

PROBĂ STANDARD

DIFERENŢĂ
DE CULOARE

L* = 71.9 L* = 69.7  L* = +2.2

C* = 58.9 C* = 61.8  C* = -2.8
h = 80.0º h = 78.5º  H* = +2.0

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul color polar L*, C*, H*

• Atunci când se utilizează coordonatele L*,

C*, H* drept spaţiu tridimensional al
diferenţelor de culoare, atunci probele
acceptabile se înscriu într-o “felie de tort”.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul color polar L*, C*, H*

 H*

 C*

 L*

Standard
Probă acceptabilă

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul color Ecmc

 Ecmc reprezintă un parametru ce defineşte

un spaţiu al diferenţelor de culoare de forma
unui elipsoid, în jurul standardului.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul color Ecmc

 H*

 C*

 L*

Standard
Probă acceptabilă

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spaţiul color Ecmc

 Ecmc reprezintă un singur parametru de tip ADMIS /
RESPINS ce defineşte un spaţiu de toleranţă tridimensional.
Elipsoidul este centrat în punctul ce reprezintă standardul.
Forma elipsoidului poate fi adaptată parametrilor industriali
prin modificarea raportului luminanţă:cromaticitate (l:c). Un
raport de 1:1 ar însemna un domeniu de acceptabilitate de
formă sferică. Un raport de 3:1 înseamnă o sferă alungită. Un
raport des utilizat de 2:1 este un punct de plecare bun.
Mărimea elipsoidului poate fi ajustată până la limita de
acceptabilitate maximă prin modificarea factorului comercial
(cf). Un cf egal cu 1 este punctul de plecare cel mai frecvent.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Ecuaţia diferenţei de culoare Ecmc

  L* 2   C *  2   H * 2
       
 Ecmc = cf  l SL   c SC   SH 

SL Unde:
cf = factor comercial
l:c = raportul luminanţă/cromaticitate

SH
SC

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Caracteristicile şi
geometria suprafeţei

Cuprins Sfârşit © 2001 HunterLab

UPB-UNIPAL

Reflexia luminii

• Materialele opace reflectă cea mai mare parte

a luminii incidente. Culoarea se datorează
reflexiei difuze, iar luciul, reflexiei speculare.
Reflexia sub unghiul specular reprezintă în
general cantitatea cea mai mare de lumină
reflectată la un anumit unghi. Reflexia
speculară reprezintă mai puţin de 4% din
întrega cantitate de lumină reflectată, iar
restul este reprezentat de reflexia difuză.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Reflexia luminii

Lumina incidentă

Reflexia difuză Reflexia

specular
ă

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL
Efectul caracteristicilor suprafeţei
asupra percepţiei culorii

• Atunci când privim două probe care au exact

aceeaşi culoare, dar caracteristici diferite ale
suprafeţei, culoarea aparentă percepută este
diferită. Suprafeţele lucioase par mai închise
şi mai saturate. Suprafeţele mate şi texturate
par mai deschise şi mai puţin saturate.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL
Efectul caracteristicilor suprafeţei
asupra percepţiei culorii

Suprafaţă
lucioasă
Suprafaţă
mată

Suprafaţă
texturată

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL
Efectul caracteristicilor suprafeţei
asupra percepţiei culorii

• Creşterea rugozităţii suprafeţei are ca efect

diluarea culorii pigmentului, astfel încât aceasta
pare mai deschisă şi mai puţin saturată.
Fenomenul se datorează diluţiei reflexiei difuze
(prin care se percepe culoarea pigmentului) prin
mărirea dispersiei reflexiei speculare (albe). Cu
cât suprafaţa este mai rugoasă, cu atât creşte
dispersia reflexiei speculare.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Distribuţia luminii pentru diferite tipuri de suprafaţe

Mată Luciu mediu Luciu puternic

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Geometria instrumentului

• Geometria unui instrument defineşte aranjarea

relativă a sursei de lumină, probei şi detectorului.
Există două categorii mari de geometrii ale
instrumentelor: direcţionale (45º/0º or 0º/45º) şi
difuze (sfere).

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Geometria direcţională

• Geometria direcţională implică de obicei o

iluminare sub un unghi de 45º şi o măsurare sub
un unghi de 0º. Aceasta se numeşte geometrie
45º/0º. Geometria 0º/45º prezintă iluminare la 0º
şi măsurare la 45º. Ambele exclud reflexia
speculară în timpul măsurării, ceea ce permite
măsurarea corespunzătoare schimbărilor vizuale
în aspectul probelor datorate atât schimbărilor
culorii pigmenţilor, cât şi luciului sau texturii
suprafeţelor.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL
Geometria 45º/0º şi 0º/45º,
cu exluderea reflexiei speculare

Iluminare 45º / Măsurare 0º Iluminare 0º / Măsurare 45º

Spectrofotometru Sursă

Spectrofotometru
Sursă
Speculară
Speculară 0º 0º
45º
45º

Difuză Difuză
Difuză Difuză
Probă Probă

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Efectul luciului asupra măsurării diferenţei de culoare

• Pe pagina următoare se prezintă o probă pe a cărei suprafaţă
a fost utilizată aceeaşi vopsea. Jumătatea dreaptă prezintă o
suprafaţă mată (considerată Probă), iar jumătatea stângă
prezintă luciu puternic (considerată Standard). Prin
măsurarea culorii cu un instrument cu geometrie 0º/45º (cu
excluderea reflexiei speculare) duce la obţinerea unei
diferenţe de culoare care este în concordanţă cu percepţia
vizuală umană (partea mată este mai deschisă şi mai puţin
roşie). Aceasta se datorează faptului că se măsoară atât
efectul pigmentului, cât şi cel al finisajului suprafeţei.
Geometria 0º/45º este excelentă pentru controlul calităţii în
cazurile în care concordanţa cu percepţia vizuală umană este
importantă.
© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Efectul luciului asupra măsurării diferenţei de culoare

Suprafaţă lucioasă Suprafaţă mată

Geometrie 0º/45º

L* a* b*

Reflexia speculară exclusă 1.4 -1.5 -1.2

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spectrofotometru cu geometrie 0º/45º

LabScan XE

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Geometria difuză

• Instrumentele cu geometrie difuză ( sfere)

utilizează de obicei o sferă cu perete alb pentru
a ilumina difuz proba. Măsurătoarea are loc sub
un unghi de 8 º (d/8 º). În mod obişnuit reflexia
speculară este inclusă. Astfel, se ignoră efectele
datorate diferenţelor suprafeţei, iar măsurătorile
obţinute ţin seama doar de schimbarea culorii
pigmentului. Instrumentele cu sferă integratoare
pot exclude reflexia speculară, însă nu sunt prea
eficiente din acest punct de vedere.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Sferă cu geometrie d/8º

Reflexie speculară inclusă Reflexie speculară exclusă

Spectrofotometru Spectrofotometru

r
Specula
t

at
Măsura

Măsur
Specular

Sursă Sursă

Probă Probă

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Efectul luciului asupra măsurării diferenţei de culoare

• Pe pagina următoare apare aceeaşi probă prezentată
anterior, însă acum măsurătorile sunt realizate cu ajutorul
unui instrument (sferă) cu geometrie d/8º. Se observă că
diferenţa obţinută prin includerea reflexiei speculare este
nulă. Se măsoară doar efectul pigmentului şi se ignoră
luciul suprafeţei. Acest mod de măsurare este util în
anumite cazuri.
• Instrumentul cu sferă poate măsura proba şi cu excluderea
reflexiei speculare. Pentru jumătatea netedă şi uniformă,
rezultatele sunt similare celor obţinute cu instrumentul cu
geometrie 0 º/45 º.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Efectul luciului asupra măsurării diferenţei de culoare

Suprafaţă lucioasă Suprafaţă mată

Sferă integratoare
L* a* b*
Reflexie speculară inclusă 0.0 0.1 -0.0
Reflexie speculară exclusă 1.8 -1.6 -0.9

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL
Excluderea reflexiei speculare în cazul
instrumentelor cu geometrie difuză

• Un instrument cu sferă integratoare este foarte bun atunci

când se doresc măsurători care să includă reflexia
speculară. Totuşi, deoarece un instrument cu sferă
integratoare nu este eficient în excluderea reflexiei
speculare, asemenea măsurători sunt de multe ori
incorecte. Aceasta se datorează faptului că orice
denivelare a suprafeţei va obliga lumina speculară să
intre în fanta de excludere a reflexiei speculare. Astfel, o
parte din lumina speculară va fi inclusă în măsurătoare.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL
Excluderea reflexiei speculare în cazul
instrumentelor cu geometrie difuză
Probă netedă Probă texturată
Reflexie măsurată Reflexie măsurată Reflexie speculară
Reflexie speculară

Specular

Specular

Măsurătoarea este
Măsurătoarea este corectă
prea deschisă

Probă netedă Probă texturată

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Efectul texturii asupra măsurării diferenţei de culoare

• În exemplul următor se prezintă măsurarea a două folii de plastic
cu finisare diferită. Amândouă sunt texturate într-o anumită
măsură, una mai mult decât cealaltă. În cazul includerii reflexiei
speculare, măsurătorile indică faptul că practic nu există diferenţe
de culoare (aşa cum este de aşteptat). Însă, atunci când
măsurătorile exclud reflexia speculară, diferenţele de culoare sunt
mult mai mici decât ar trebui. Acest fenomen se datorează
faptului că măsurătorile probei uşor texturate şi ale celei puternic
texturate sunt mai mari decât ar trebui. Astfel, diferenţa obţinută
este mai mică decât în realitate.
• Măsurătorile obţinute cu instrumentul cu geometrie 0 º/45 º sunt
mult mai corecte şi în concordanţă cu evaluarea vizuală.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Efectul texturii asupra măsurării diferenţei de culoare

Texturare uşoară Texturare puternică

Geometrie sferică

L* a* b* Speculară inclusă 0.1 -0.1 0.1

Speculară exclusă 2.0 0.5 1.0

Geometrie 0º/45º
L* a* b*
Speculară exclusă 5.2 1.8 2.5
© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Geometrie sferică (difuză)

• Instrumentele cu geometrie sferică pot

măsura şi culoarea luminii transmise.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Transmisia luminii

• Materialele transparente pot fi solide sau lichide.

Luciul este perceput datorită reflexiei speculare.
Culoarea este văzută în principal datorită transmisiei
obişnuite (prin material). Textura suprafeţei sau
dispersia internă a materialului pot determina lumina
să se împrăştie sau să difuzeze. Această
transmisie difuză conţine şi culoarea materialului şi
este responsabilă de transluciditate. Transmisia
totală reprezintă transmisia obişnuită plus
transmisia difuză.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Transmisia luminii

Regular
Transmisia
Transmission
Reflexia obişnuită
speculară

Diffuse
Transmisia
Transmission
difuză

Transmisia totală

Lumina incidentă

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Spectrofotometru cu geometrie sferică

ColorQuest XE

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Pregătirea şi prezentarea
probelor

Cuprins Sfârşit © 2001 HunterLab

UPB-UNIPAL

Proba ideală pentru măsurarea culorii

• Plată
• Netedă
• Uniformă
• Nedirecţională
• Opacă sau transparentă

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Pregătirea şi prezentarea probelor

• Alegeţi probe reprezentative pentru produs.

• Pregătiţi proba astfel încât să se apropie cât mai
mult de proba ideală.
• Pregătiţi probele în acelaşi mod de fiecare dată.
• Prezentaţi probele instrumentului de măsură într-un
mod reproductibil.
• Pregătiţi mai multe eşantioane din fiecare probă şi
mediaţi măsurătorile.

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Exemple de pregătire şi prezentare a probelor

© 2001 HunterLab
UPB-UNIPAL

Vă mulţumim pentru atenţie!

Dacă sunteţi conectaţi la Internet click:
Pentru informaţii suplimentare asupra pregătirii
şi prezentării probelor.

Pentru informaţii asupra produselor

SAU
Contactaţi-ne la tel. 092/324059, 01/3241979,
fax. 01/2550028

Cuprins Sfârşit © 2001 HunterLab