SÂNGELE, INIMA ȘI VASELE

DE SÂNGE
 SÂNGELE
Coordonator:
Student:
Custură Mario Andrei
Lect. Dr.
TROFIN Florin
Cât de multe ştiţi despre sânge?
De ce are sângele culoarea roşie?
Ştiaţi că rolul său este de a transporta oxigenul şi
nutrienţii în organism?
Dar că o persoană adultă are între 4 şi 6 litri de sânge,
adică 7 - 8% din greutatea corpului?

Mai multe, în cele ce urmează.

 Sângele

• un țesut conjunctiv fluid al organismului, de

culoare roșie; reprezintă 7-8% din
greutatea corpului;
• alcătuit dintr-un lichid numit plasmă
(55%) și elemente figurate (45%).
Proprietățile sângelui

Cantitatea
- O persoană are de la 4 până la 6 litri de sânge, în funcție de mărimea
corpului.
- 38% până la 48% din volumul total de sânge este compus celule sangvine,
numite elemente figurate.
- Restul de 52% până la 62% din volumul sangvin este plasma.

Culoarea
- variază în funcție de saturația Hb cu oxigen;
• roșu aprins - sânge arterial,
• roșu închis - sânge venos.

Densitatea
- sângele este mai greu decât apa;
- are valoarea 1055 g/l.
Proprietățile sângelui

Vâscozitatea
- valoarea 4,5 față de vâscozitatea apei (1);
- determină curgerea laminară (în straturi) a sângelui prin vase.

pH-ul
- sangvin între 7,35 - 7,45;
- sângele venos are mai mult CO2 și un pH mai scăzut decât sângele
arterial.

Temperatura
- 35 ℃ (în sângele din vasele pielii);
- 39 ℃ (în sângele din organele abdominale).
 Plasma
- Reprezintă mediul de transport al nutrimentelor, hormonilor, enzimelor;
- Este în proporție de 55% din cantitatea de sânge;
- Conţine 90% apă și 10% substanţe organice (fibrinogen cu rol în
coagularea sângelui);
- Dupa coagularea sângelui și îndepartarea proteinelor de coagulare din
plasmă, rămâne un fluid care se numește ser.
 Proteinele plasmatice sunt de trei tipuri:

Albuminele
- au rol de transport;
- scăderea albuminelor compromite schimburile de la nivelul capilarelor.

Globulinele
- au rol în transportul substanțelor prin sânge, în coagularea acestuia,


Fibrinogenul
- are rol în coagularea sângelui, prin
trecerea sa din starea solubilă într-o
rețea insolubilă, numită cheag de
fibrină.
 Globulele roșii
(eritrocitele)

- sunt celule mici, anucleate (fără nucleu);

- au formă de disc biconcav şi conţin hemoglobină;
- sunt produse de măduva roşie a oaselor;
- trăiesc 100 - 120 zile, iar sediul distrugerii
lor este splina, ficatul sau ganglionii limfatici;
- numărul lor este între 4 - 5 milioane/mm3;
- transportă gazele respiratorii (O2 şi CO2),
hemoglobina realizând cu cele două gaze
combinaţii chimice instabile.
Grupele sanguine
 Globulele albe
(leucocitele)

- sunt celule nucleate şi mobile;

- sunt în număr de 6000-8000/mm3 sânge;
- creşterea nr. de leucocite indică un “focar de infecţie”;
- după forma nucleului pot fi:
1. Mononucleate:
- limfocite: produc anticorpi;
- monocite: înglobează bacteriile

2. Polinucleate:
- neutrofile: au sensibilitate mare faţă
de bacteriile ajunse în organism;
- eozinofile: luptă împotriva paraziţilor şi a infecţiilor virale;
- bazofile: conţin heparină care previne coagularea sângelui.
Celulele sangvine.
(A) Celule roșii din sânge,
trombocite și o bazofilă.
(B) limfocite (stânga) și
neutrofile (dreapta).
(C) eozinofile.
(D) monocite.
(E) Megacariocite cu
trombocite.
(F) Măduvă osoasă normală.
 Trombocite
(plachetele sangvine)
- sunt cele mai mici elemente figurate ale sângelui;
- sunt în număr de aprox. 200000-400000/mm3 sânge;

Procesele în care intervin plachetele, sunt:

- formarea de agregate plachetare;
- implicarea în mecanismul de coagulare al sângelui;
- au rol în refacerea pereţilor vaselor de sânge lezate.
FUNCȚIILE SÂNGELUI

 Transportul apei și substanțelor nutritive

 Transportul substanțelor de excreție

 Transportul gazelor respiratorii - oxigen, dioxid de carbon

 Echilibru electrolitic

 Funcție de apărare

 Termoreglare

 Funcție hemostatică
STIAȚI CĂ:
* Există aproximativ 96.000 km de vase de sânge în corpul uman.
* Corpul uman adult conține 4 până la 6 litri de sânge, iar un copil are
aproximativ un litru de sânge.

* La fiecare 60 de secunde, celulele roșii din sânge fac un circuit complet al

corpului.

* În 24 de ore, sângele din organism călătorește în total 12.000 mile - de

patru ori lățimea Americii de Nord.

* Sângele uman este incolor, dar hemoglobina – pigmentul prezent în

eritrocite este responsabilă pentru culoarea roșie a sângelui.

* O picătură de sânge conține 250 de milioane de celule.

* Inima umană pompează 6.000 de litri de sânge zilnic, într-o viaţă.
* Coagularea este un mecanism de apărare a organismului împotriva
pierderilor exagerate de sânge.
 De ce leșină oamenii când văd sânge
Leșinul la vederea sângelui este un reflex, care poartă denumirea
medicală - sincopă vasovagală.

CAUZE:

- fie blocarea respirației sau hiperventilarea de

frică, fie glicemia scăzută din cauză că analizele se
fac, în general, dimineața, pe stomacul gol.
- vasele de sânge de la nivelul picioarelor se dilată,
iar sângele rămâne la acest nivel.
- inima începe să bată mai rar, astfel că nu mai
ajunge suficient sânge la creier.
- în lipsa unei circulații adecvate, creierul nu mai funcționează adecvat și
apar manifestări specifice pre-sincopei (starea dinaintea leșinului), cum ar fi
amețeală, grețuri, acufene (țiuituri în urechi), vedere încețoșată, paloare sau
chiar sincopa (leșinul).
Poți face ceva când simți că aproape leșini?
DA! Dacă ai posibilitatea, trebuie să te întinzi cât mai repede și
să pui picioarele pe ceva mai ridicat, pentru a favoriza curgerea sângelui
înspre creier.

În cazul în care nu te poți întinde, poți aplica niște manevre de

contrapulsație, care au rolul de a ajuta sângele să ajungă la creier. Una
dintre aceste manevre este poziția ghemuită sau de genuflexiune
(squatting position).
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE!
Peretele inimii

Proiect realizat de: Lehutu Gabriel

 Peretele inimii este format din trei straturi distincte de țesut, cunoscute sub numele de
tunici cardiace sau straturi cardiale. Aceste straturi diferite îndeplinesc funcții specifice și
lucrează împreună pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a inimii. Cele trei
straturi ale peretelui inimii sunt:
 Endocardul
I. Descriere

Inima, însărcinată cu pomparea sângelui în tot corpul, este compusă din patru camere, iar acestea sunt căptușite cu endocard. Fiind cel mai interior strat al
pereților inimii, îndeplinește două funcții importante:

I: Funcția anatomică: un țesut care acoperă interiorul inimii, endocardul menține sângele care curge prin inimă separat de miocard sau mușchii cardiaci. De
asemenea, căptușește valvele, care se deschid și se închid pentru a regla fluxul de sânge prin camerele inimii. Sângele în contact cu o suprafaţă rugoasă – aer, corp
străin, se coagulează. Arterele şi venele sunt căptuşite la interior de endoteliu (un strat de celule) care intră în contact cu sângele şi previne coagularea, în schimb
camerele inimii sunt acoperite de endocard. Acesta asigură netezimea suprafeţelor ce vin în contact cu sângele. Dacă endocardul ar fi lezat s-ar forma
trombi(cheaguri de sânge) în cavităţile inimii, care, prin deplasare vor bloca diferite artere – embolie prin trombi.

II: Sistemul de conducere: Activitatea și ritmul inimii sunt reglate de semnale electrice, care călătoresc prin nervii încorporați în endocard. Acești nervi sunt conectați la
miocard, determinând contractarea și relaxarea mușchilor, pompând sânge prin corp.
 Localizare

Ca căptușeală interioară a inimii, endocardul se găsește de-a lungul pereților celor patru camere ale inimii (ventriculii stângi și drepti, precum și atriile stângi și
drepte). În plus, acest țesut reprezintă stratul exterior al valvelor tricuspide, pulmonare, mitrale și aortice, care servesc drept porți de acces între camere.
 3. Structura
Endocardul este compus din trei substraturi, care îi definesc funcția, acestea fiind:

Endoteliul este stratul cel mai interior, care controlează schimbul de materiale între fluxul sanguin și mușchii inimii. Este
alcătuit din celule endoteliale specializate, care sunt de același tip găsite care căptușesc arterele și venele. Stratul de țesut
elastic este format din mușchi neted, care exercită presiune asupra venelor care trec prin strat și țesut conjunctiv.a

Stratul de țesut elastic este format din mușchi neted, care exercită presiune asupra venelor care trec prin strat și țesut
conjunctiv.

Stratul subendocardic este substratul cel mai exterior al endocardului care servește ca țesut de legătură cu mușchiul
cardiac. Alături de nervi și vase, conține celule fibroase de colagen, care oferă structură și stabilitate, și fibre Purkinje, care
transmit semnale electrice miocardulu
 Miocardul
1. Descriere:
- este peretele muscular al inimii, fiind partea cea mai groasă a peretelui cardic, format din
țesut muscular. În structura miocardului se disting două varietăți de țesut muscular: țesutul
cardiac și țesutul nodal.
- este un tip de mușchi găsit doar în interiorul inimii și este specializat în structura și funcția
sa.

Miocardul este constituit din celule musculare cardiace, un sistem excito-conductor (pentru
asigurarea contracţiilor inimii) şi un schelet fibros. Fibrele musculare cardiace sunt prinse pe
scheletul fibros. Aceste fibre au un diametru de aproximativ 20 de microni şi o lungime de 150 de
microni şi sunt delimitate de o membrană celulară – sarcolema. În această membrană sunt inserate
foarte multe pompe ionice. Rolul acestor pompe este de a asigura depolarizarea şi repolarizarea
fibrelor pentru menţinerea contracţiei cardiace.
Țesutul cardiac
Țesutul cardiac formează cea mai mare parte a miocardului. Este format din fibre striate cardiace, alcătuind așa-zisul miocard adult. În atrii fibrele sunt
dispuse circular iar în ventricule sunt dispuse oblic-spiralat, spre vârful inimii, formând vârtejul inimii. Nu există continuitate între miocardul atriilor și cel al
ventriculelor, separatia fiind făcută printr-o pătură conjunctivo–fibroasă, legătura anatomică și funcțională fiind realizată de țesutul nodal, alcătuit dintr-o
musculatură specifică, ce păstrează caracterele embrionare.

În comparație cu celulele musculare scheletice, miocitul cardiac conține unul (ocazional doi) nuclei iar mitocondriile sunt mai mari și mai numeroase, făcând
celulele musculare cardiace mai puțin predispuse la oboseala. Cu toate acestea, mușchiul cardiac necesită o cantitate mare de oxigen și este mai puțin capabil să
facă față reduceri ale cantității de oxigen disponibil.

Celulele musculare cardiace (miocitele) sunt ținute împreună în mănunchiuri de fibre care sunt aranjate în spirală sau circular.
 Tesutul Nodal

Tesutul nodal reprezinta o parte din fibrele miocardice care au capacitatea de a isi pastra caracterele embriornare. Are doua roluri: de a produce
influxul contractil al inimii si de a conduce acest influx pana la tot miocardul. Tesutul nodal asigura automatismul miocardului. Este format din noduli
(sinusal, atrioventricular), fasciculul lui His, ramurile fasciculului lui His si reteaua Purkinje.
Nodul sino-atrial(NSA)- stimulatorul cardiac al inimii. Elibereaza impulsuri cu o frecventa de 70/80 batai pe minut.
Nodul atrio-ventricular(NAV)- preia si conduce impulsuri de la NSA. In lipsa primirii de impulsuri, produce stimuli cu o frecventa de 40-50/min
Fasciculul His si reteaua Purkinje – preiau si conduc la celulele miocardice impulsuri primate de la NAV. In lipsa primirii de impulsuri produce
stimului cu o frecventa de 20-30/min
Fibrele simpatice- creste frecventa cardiaca si contractilitatea inimii
Fibrele parasimpatice- scad frecventa cardiac si contractilitatea inimii
 Proprietățile miocardului
•-Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde maximal la stimuli care egalează sau depășesc
valoarea prag. Aceasta reprezintă legea „totul sau nimic”. Inima este excitabilă numai in faza de relaxare
(diastolă), iar in sistolă se află în stare refractare absolută și nu raspunde la stimuli. Aceasta reprezinta
„legea neexcitabilității periodice a inimii”.

•-Automatismul reprezintă proprietatea țesutului nodal de a se autoexcita ritmic. Mecanismul se bazează pe

modificări ciclice de depolarizare și repolarizare ale membranelor celulelor acestuia.

•-Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a propaga excitația în toate fibrele sale. Impulsurile
generate automat și ritmic de nodulul sinoatrial se propagă în pereții atriilor, ajung în nodulul
atrioventricular și, prin fasciculul Hiss și rețeaua Purkinje, la țesutul miocardic ventricular. Țesutul nodal
generează și conduce impulsurile, iar țesutul miocardic adult răspunde prin contracții.

•-Contractibilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde la acțiunea unui stimul prin modificări ale
dimensiunilor și tensiunii. Astfel, în camerele inimii se produce o presiune asupra conținutului sanguin și
are loc expulzarea acestuia. Forța de contracție este mai mare în ventricule decât în atrii, iar ce mai mare
este în ventriculul stâng. Contracțiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările, diastole.
Epicardul
 I. Descriere

Epicardul care este acelasi cu pericardul visceral, este o membrana seroasa care are consistenta formata
din tesutul conjunctiv fiind acoperit de epitescuamos simplu.

-acoperă suprafața exterioară a inimii și se află în contact direct cu sângele circulant

-este alcătuit din țesut conjunctiv subțire și elastic, care conține vase de sânge, nervi și grăsime.

-epicardul este bogat vascularizat, adică este bine alimentat cu sânge. Vasele de sânge din epicard furnizează sângele necesar pentru a hrăni celulele
epicardului și pentru a asigura buna funcționare a acestuia.
 II. Functiile
•Protecție: Epicardul oferă o barieră de protecție pentru inimă, ajutând la prevenirea deteriorării și la menținerea integrității structurale a inimii.
•Secretie de lichid pericardic: Pe partea sa externă, epicardul este acoperit de pericard, o membrană care formează o cavitate în care inima se mișcă.
Această cavitate conține un lichid lubrifiant numit lichid pericardic, care ajută la reducerea frecării și permite inimii să se miște ușor în interiorul
cavității.

Pericardul inimii

Pericardul este un sac fibro-seros care învelește inima. El este format la

exterior din pericardul fibros, iar la interior de pericardul seros . În mod normal în
sacul pericardic se află o cantitate de lichid de 15-40 ml. Între pericardul parietal
și visceral este o peliculă subțire de lichid (lichidul pericardic) care reduce
frecarea dintre membrane pe măsură ce inima se mișcă în timpul ciclului său de
contractie si de relaxare
Spațiul care conține lichidul pericardic este cunoscut sub numele de cavitatea
pericardica, cu toate acestea trebuie remarcat faptul că acest „spațiu” este atât de
mic încât este în mod normal considerat a fi a spațiu „virtual”
Boli ale endocardului
Boli ale miocardului si pericardului
 ♥️
SÂNGELE, INIMA ȘI
VASELE DE SÂNGE
INIMA SAU CORDUL ESTE
ORGANUL
REPREZENTATIV AL
APARATULUI
CARDIOVASCULAR, EA
FIIND SITUATĂ ÎN CUTIA
TORACICĂ, ÎN MEDIASTIN
(SPAȚIUL DINTRE
PLĂMÂNI). ARE UN ROL
VITAL ÎN CIRCULAȚIA
SÂNGELUI ȘI IMPLICIT ÎN
MENȚINEREA VIEȚII.
ARE FORMA UNEI
PIRAMIDE
TRIUNGHIULARE, CU
VÂRFUL ORIENTAT
SPRE SPAȚIUL 5
INTERCOSTAL, SPRE
ÎNAINTE ȘI LA
STÂNGA,
DIMENSIUNEA EI
FIIND APROXIMATIV
EGALĂ CU PUMNUL
INDIVIDULUI.
CAMERELE INIMII TALE
SUNT PATRU SPAȚII ÎN
INTERIORUL INIMII TALE.
CAMERELE SUPERIOARE SE
NUMESC ATRIUL DREPT ȘI
ATRIUL STÂNG. CAMERELE
INFERIOARE SUNT NUMITE
VENTRICUL DREPT ȘI
VENTRICUL STÂNG.
CAMERELE INIMII TALE
LUCREAZĂ ÎMPREUNĂ
PENTRU A-ȚI GESTIONA
BĂTĂILE INIMII.
O FRECVENTA CARDIACA
NORMALA PENTRU ADULTI
ESTE DE OBICEI DE 60 PANA LA
100 DE BATAI PE MINUT. O
FRECVENTA CARDIACA CARE
ESTE MAI MICA DE 60 DE BATAI
PE MINUT ESTE CONSIDERATA
BRADICARDIE („INIMA
LENTA”), IAR O FRECVENTA
CARE ESTE MAI MARE DE 100
DE BATAI PE MINUT ESTE
DENUMITA TAHICARDIE
(„INIMA RAPIDA”).
 Vasele de sânge

Manole Aiana
 Ce sunt vasele de sânge?

• Vasele de sânge sunt acea parte a sistemului

circulator prin care circulă sângele.
 Clasificare

• Sunt de 3 tipuri :
• 1. ARTERE – duc sângele la inimă
• 2. CAPILARE – fac schimbul de apă și
substanțe dintre sânge și țesuturi
• 3. VENE – duc sângele de la capilare la inimă
 Artere
• Sunt vase de sânge care duc sângele de la inimă către
una sau mai multe părți ale corpului.
• Majoritatea arterelor transportă sânge oxigenat , cele
două excepții sunt artera pulmonară și artera ombilicală
care transportă sânge neoxigenat către organele care îl
oxigenează.
• Sistemul arterial al corpului uman este împărțit în artere
sistemice care transportă sânge din inimă către întregul
corp și artere pulmonare care transportă sânge
neoxigenat din inimă în plămâni.
 Peretele arterei

• Stratul exterior al peretelui este tunica externă care

este compusă din fibre din colagen și țesut elastic.
• În interiorul acestui strat se află tunica media care
este compusă din celule musculare netede, țesut
elastic și fibre de colagen.
• Stratul interior este tunica intima care este compusă
din celule endoteliale.
 Tipuri de artere

• 1. Artera pulmonară – transportă sângele din inimă în

plămâni, unde primește oxigen.
• 2. Artera sistemică - transportă sânge din inimă către
întregul corp
• 3. Artera aortă – este vasul arterial elementar al corpului
uman
 Arterele pulmonare

• Arterele pulmonare sunt responsabile pentru

transportarea sângelui neoxigenat și a produselor
reziduale de la inimă către plămâni.
• Împreună cu venele pulmonare, acestea formează
circulația pulmonară.
 Artere sistemice

• Sunt vase de sânge responsabile pentru

transportarea sângelui oxigenat și a substanțelor
nutritive de la inimă către toate organele și țesuturile
din corp.
 Artera aortă

• Este vasul arterial elementar al corpului uman. Își are

origine din ventriculul stâng al inimii, printr-o
deschizătură, care apare o scurtă distanță și apoi se
întoarce pentru a forma arcul aortic.
• Continuă să formeze aorta descendentă care este
compusă din 2 părți: aorta toracică și aorta abdominală.
 Capilarele

• Sunt cele mai mici vase sangvine din sistemul

circulator. Având grosimea de o singură celulă, ele
realizează schimbul de substanțe dintre sânge și
țesuturi.
• Pereții capilarelor constau dintr-un singur strat de
celule endoteliale.
 Tipuri de capilare

• 1. Capilare continue – compușii intercelulari din acest tip de

capilare sunt foarte denși, ceea ce permite difuzarea numai a
moleculelor mici și a ionilor.
• 2. Capilare fenestrate – se găsesc în intestine, glande
endocrine și alte organe interne, unde există un transport
intensiv de substanțe între sânge și țesuturile înconjurătoare.
• 3.Capilare sinusoidale – se găsesc în ficat, în țesutul limfoid, în
organele endocrine și în sânge.
 Funcția capilarelor

• Este transferul de substanțe nutritive,

substanțe de semnalizare și alți
compuși.
 Vene

• Sunt vasele sanguine care transportă sângele dinspre

capilare spre inimă.
• Majoritatea venelor transportă sânge neoxigenat,
excepție făcând venele pulmonare și vena ombilicală.
• Structura lor conține aceleași trei tunici ca și arterele.
• Cele mai mari vene din corpul uman sunt venele
cave. Acestea sunt 2 vase mari ce se varsă în atriul
drept, una venind de deasupra, vena cavă
superioară și cealaltă venind dedesubt, vena cavă
inferioară.
• Vena cavă superioară aduce sângele de la cap, gât și
membrele superioare, iar cea inferioară de la
abdomen, pelvis și membrele inferioare.
• Venele pulmonare transportă sângele oxigenat de
la plămâni la inimă.
 Bolile sistemului cardiovascular u

Profesor indrumator: Trofin Florin Student: Butnaru Co

 Tipuri de boli Boli cardiace Bo
cardiovasculare • Cardiopatii ischemice (boala • Ate
coronariană, infarct miocardic) • Hip
• Insuficiență cardiacă • Ane
• Valvulopatii (stenoză/regurgitare •
valvulară)
Vas
Bue
• Tulburări de ritm și conducere
(aritmii, blocuri) • Tro
• Cardiomiopatii (dilatativă, • Var
hipertrofică, restrictivă) • Lim
• Pericardită
• Endocardită
• Cardiopatii congenitale.
 Tipuri de boli Boli cerebrovasculare Boli a
cardiovasculare • Accident vascular cerebral • Boala art
ischemic • Boala Ra
• Hemoragie cerebrovasculară • Dissecți
•Accident ischemic tranzitoriu.
A În legătură cu stilul de viață:
1.Fumatul
2.Alimentația
3.Sedentarismul
4.Consumul excesiv de alcool
5.Consumul excesiv de cafea
6.Stresul

B. În legătură cu prezența unor afecțiuni

• 1.Hipertensiunea arteriala
• 2. Diabetul zaharat
• 3. Dislipidemiile
 ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL – AV

• Presupune întreruperea bruscă a aportului sanguin într-o anumită regiune a cre

permanentă a creierului

• Cauze:

• Simptome:

• Evitarea AVC:
 ANGINA PECTORALĂ

• Def: Angina pectorală este un tip de durere toracică, determinată de aportul insufici
nivelul muşchiului cardiac.

• Cauze:

• Simptome:

• Evitarea anginei pectorale:

 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

• Def: Prin tensiune arterială se înţelege presiunea exercitată de sânge asupra pereţ
cu pereţi groşi care transportă sângele de la inimă către periferie.

• Cauze:

• Simptome:

• Evitarea hipertensiunii arteriale :

 INFARCTUL DE MIOCARD

• Def: Infarctul de miocard sau atacul de cord este suferinţa muşchiului cardiac d
blocarea fluxului de sânge.

• Cauze:

• Simptome:

• Evitarea infarctului de miocard:

 ATEROSCLEROZA

• Def: Ateroscleroza este o boala cronica ce afecteaza vasele si inima, fiind princ
aparitie a deceselor prin infarct miocardic in tarile in curs de dezvoltare (>50%
globala in tarile dezvoltate).

• Cauze:

• Simptome:

• Evitarea aterosclerozei:
 • Tratamentul pentru bolile de inima include
modificari ale stilului de viata, interventii c
diferite proceduri, in functie de starea pacie

• Persoanele care isi iau medicamentele pe te

CONCLUZIE! conform prescriptiei si respecta sfaturile do
bucura de o viata mult mai lunga, lipsita de
neplacute. Insa, care este cel mai bun tratam
cunoscutele boli cardiovasculare?

Mananca corect pentru o inima san

Ramai activ!