Senzații și percepții

DOBRINOIU LUMINIȚA
STAN RAREȘ MIHAI
 SENZAȚIILE
 -sunt procese psihice cognitive senzoriale elementare de cunoaștere a însușirilor concrete,
luate separat, ale obiectelor și fenomenelor, când acesta stimulează receptorul unui singur
analizator sau organ de simț .

CARACTERISTICI:
1. calitatea: care diferențiază o însușire de alta, astfel vorbim de senzații auditive, olfactive...
2. intensitatea: este proporțională cu cea a stimului.
3. durata: corespunde duratei acțiunii stimului.
4. tonalitatea afectivă: caracteristică senzațiilor de a fi însoțite de trăiri afective de
plăcere, tensiune, depresie, neplăcere, etc.
CLASIFICARE:
 După tipul aparatului specializat pentru recepție:
• senzații vizuale: rezultat al acțiunii umdelor electromagnetice asupra
analizatorului.
• senzații auditive: stimulul care le determină sunt undele sonore.
• senzații cutanate: - tactile -> generate de atingere;
- termice -> determinate de diferența dintre temperatura propriului
corp și cea a obiectelor cu care omul vine în contact.
• senzații olfactive: stimul care le provoacă sunt particule de substanțe volatile ce pătrund
în fosele nazale odată cu aerul respirat.
• senzații gustative: sunt determinate de caracteristicile chimice ale substanțelor solubile
care pătrund În cavitatea bucală; există patru gusturi fundamentale:
sărat, dulce, acru și amar.
 În funcție de tipul aparatului care furnizează informații despre poziția și mișcarea propriului corp:
• senzații proprioceptive: semnalizează postura membrelor, trunchiului și capului.
• senzații chinestezice: apar în cursul efectuării mișcărilor și informează despre direcția,
durata și intensitatea efortului necesar realizărilor.
• senzații organice: reflectă modificările care se produc în mediul intern al organismului.
• senzații de durere: semnalează tulburări funcționale sau distrugeri de țesuturi organice.

ȘTIAI CĂ ?
 lipsa senzațiilor înseamnă inexistența legăturii cu ambianța, stagnarea dezvoltării și
instalarea stării de somnolență.
 senzațiile realizează cea dintâi și cea mai ușoară legătură informațională cu lumea și cu
sine.
 ochiul reprezintă cel mai important organ de simț uman.
 PERCEPȚIILE
 -sunt procese senzoriale complexe, imagini primare, conținând totalitatea informațiilor despre însușirile
concrete ale obiectelor și fenomenelor în condițiile acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Caracteristici:
1. Percepţia este o imagine primară – pentru că apare numai în relaţia directă cu obiectul;
2. Imaginea perceptivă este obiectuală – pentru că întotdeauna este imaginea unui obiect anume;
3. Imaginea perceptivă este bogată în conţinut – ea cuprinde atât însuşirile semnificative cât şi pe
cele mai puţin importante;
4. Percepţia unui anumit obiect este concomitentă cu aceea a elementelor care îl înconjoară şi cu care se
află într-un anumit spaţiu şi timp – orice percepţie se realizează aici şi acum;
5. Durata percepţiei corespunde duratei acţiunii stimulului, a prezenţei acestuia;
6. Intensitatea percepţiei este proporţională intensităţii stimulilor şi asigură, din acest punct de
vedere, adaptarea la mediu.
 Fazele procesului perceptiv
În condițiile perceperii curente a realității, omul are impresia că imaginile apar instantaneu. În realitate,
orice proces perceptiv presupune parcurgerea mai multor faze:
a.) Detecția este prima fază care constă în sesizarea și conștientizarea doar a prezenței
stimulului în cămpul perceptiv, fără să se poată spune ceva despre caracteristicile lui.
b.) Discriminarea constă în detașarea stimulului de fond și remarcarea acelor însușiri care-l
deosebesc de alții asemănători.
c.) Identificarea se referă la realizarea unui nivel mai înalt de procesare și la cuprinderea
într-o imagine unitară a informațiilor obținute anterior și raportarea acesteia la modelul
perceptiv corespunzător din experiența anterioară.
d.) Interpretarea este condiționată de legătura naturală a percepției cu activitatea omului.
Constă în stabilirea semnificației obiectului perceput, a posibilei sale utilizări în
activitate. Intervin, deci, mecanismele înțelegerii, confruntarea cu planul mintal al
desfășurării activității
 Iluziile perceptive
Iluziile perceptive sunt imagini care, în funcție de unghiul din care sunt
privite pot prezenta imagini diferite. Astfel, dacă privim poza din stânga putem vedea
fie o fată tânără, fie o bătrână.
Cu alte cuvinte, aceste imagini sunt percepții distorsionate, iar în funcție
de percepțiile noastre trecute, interpretam realitatea in funcție de ceea ce cunoaștem.
Noi le interpretam în funcție de trecutul nostru, de credințe, nevoi, obiceiuri, de ceea
ce cunoaștem. Astfel, situația poate deveni plăcută sau neplăcută. Dacă am reuși sa
conștientizăm neutralitatea situației, și deci, posibilitatea noastră de a oferii o
interpretare acceptabila nouă, pozitivă, am reușii să diminuăm stresul resimțit zilnic,
nemulțumirea și starea de încordare.
 Tipurile de percepție
 Clasificarea se poate face după:
 a) Analizator:
percepții olfactive;
percepții gustative;
percepții auditive;
percepții vizuale;
percepții tactilo-kinestezice.
 Forma existenței materiei:
percepția timpului:
1. obiectivă (secunde, minute,ore etc.);
2. subiectivă (depinde de vîrsta, dispoziție etc.);
percepția spațiului:
3. corectă;
4. egocentrică.
Vă mulțumim pentru atenția acordată!