2 PCCP I Marimi Legi

ANALIZA STRUCTURA COMPOZITIE
1. Concepte si legi fundamentale ale

transformarilor chimice.
 Atomi si molecule. Marimi atomo-moleculare.
Specii chimice: tipuri si marimi caracteristice
(simbol, formula, A, Ar, M, mol, echivalent,
numar de oxidare). Legi fundamentale ale
transformarilor chimice.
2. Compusi chimici. Clasificare, nomenclatura.
1. Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.
 Chimia - studiază
 compoziţia
 structura materiei
 forma chimică de mişcare a materiei
guvernată de transformările chimice pe care le

suferă particulele materiale (atomi, molecule, ioni,
radicali).
 materie - tot ceea ce există în Univers, ocupă un anumit volum şi

are masa proprie.
 proprietatea fundamentală a materiei este mişcarea.
 se manifestă sub două forme: corpusculară (particule
elementare, atomi, ioni, radicali, molecule) şi ondulatorie.
Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.
CoCl2·6H2O
Compoziţia substanţelor –
raportul de combinare dintre
atomii elementelor
Structura - aranjarea
geometrică şi poziţia
particulelor în molecule şi
cristale fiind dependentă de
natura acestora şi de tipul
interacţiilor reciproce. trans-[CoCl2(H2O)4]·2H2O
[Co(H2O)6]2+
Transformarile chimice
(reacţiile chimice) implică
redistribuirea legăturilor
chimice ale atomilor, ca
rezultat al rearanjării
învelişurilor electronice de
valenţă.
 Substanţele chimice sunt specii materiale caracterizate

prin omogenitate şi compoziţie chimică constantă.
 Omogenitatea – proprietatea substanţelor de a manifesta
aceleaşi proprietăţi în toată masa, iar compoziţia chimică
constantă presupune că în întreaga porţiune de materie
există o singură specie de atomi sau molecule.
 Substanţă pură - substanţă, cu proprietăţi fizice şi chimice
identice în toată masa
 Clasificare:
 substanţe simple
 substanţe compuse
 Substanţele simple (elemente sau substanţe

elementare) sunt specii de atomi caracterizaţi printr-un
anumit număr atomic Z , care nu pot fi descompuse în
alte componente prin metode fizice şi chimice obişnuite.
Toate substanţele chimice sunt formate din elemente.
 Un element chimic, notat ZAE este definit prin :
simbolul elementului, E ; numărul atomic, Z (numărul
protonilor, egal cu cel al electronilor şi respectiv numărul
de ordine al elementului din sistemul periodic) ;
 numărul de masă, A (care reprezintă suma dintre
numărul neutronilor şi cel al protonilor din nucleu,
A=Z+N).
 Până in prezent se cunosc peste 110 elemente (112);

 92 se găsesc în natură; restul au fost obţinute pe cale
artificială.
 In spaţiul cosmic pot exista şi alte elemente, cu numere
atomice mai mari, dar acestea nu au fost identificate
deocamdată.
 Prin interacţiile acestor elemente pot rezulta milioane de
combinaţii chimice (practic in număr nelimitat).
 Din totalul elementelor care se găsesc în scoarţa terestră
(atmosferă, hidrosferă, litosferă), doar 12 sunt
preponderente: O, Si, Al, Fe, Ca, Na, K, Mg, H, Ti, Cl, P
reprezentând peste 99 %.
 Elementele se afla în natură sub formă de compuşi sau în
stare liberă (nativă). Unele elemente ca, de exemplu, O, S, N,
C oxigenul, sulful, azotul şi carbonul se află atât sub formă de
compuşi cât şi în stare nativă.
 Conţinutul mediu al fiecărui

element din scoarţa terestră,
exprimat în procente de masa a
fost denumit clark, în onoarea
geochimistului american Frank
Clarke, care a determinat
compoziţia medie a scoarţei
terestre. (Fig. 1)
 Clarkurile celor mai răspândite

elemente din scoarţa terestră sunt
prezentate in tabelul 1.
Clarkeite,
(Na,Ca,Pb)2U2(O,OH)7
Clark-urile celor mai răspândite elemente din scoarţa terestră
Tabel 1.
Element % Element %
Oxigen 46.4 Carbon 0,087

Siliciu 28.2 Mangan 0,085
Aluminiu 8.3 Sulf 0,060
Fier 3.6 Bariu 0,050
Calciu 4.1 Azot 0,040
Sodiu 2.4 Crom 0,030
Potasiu 2.1 Fluor 0,028
Magneziu 2.3 Zirconiu 0,025
Hidrogen 0.83 Nichel 0,020
Titan 0.58 Vanadiu 0,020
Clor 0.19 Zinc 0,020
Fosfor 0.11 Bor 0,010
 Fig. 1. Distributia elementelor in scoarta terestra

Fig. 2. Distributia elementelor in corpul uman

 Elementele pot manifesta caracter
 metalic
 nemetalic
 semimetalic (intermediar)
 Această clasificare este bazată pe concepţia electrochimică potrivit
căreia metalele sunt elemente ce formează ioni pozitivi, iar
nemetalele, elemente ce formează ioni negativi.
METALE
 Delimitare: partea stanga a SP
prin diagonala B----At
 Aspect:
 Solide (rt) exceptie Hg
 Luciu metalic (argintiu)
 Opacitate
Proprietati mecanice specifice

- Maleabilitate
- Ductilitate
- Conductibilitate
electrica/termica
Insolubilitate in solventi
obisnuiti
Hg are entalpia de sublimare cea
mai scăzută dintre metalele din
Metale -Proprietati generale
blocurile s, p, d: Hsub0 = 61 kJ·mol- Spectrul de emisie atomica Hg
1
. utilizarea vaporilor de mercur în lămpi cu descărcări
Metalele cu cele mai mari entalpii
de sublimare se află la mijlocul electrice
seriilor 4d şi 5d. Wolframul are cea
mai mare entalpie de sublimare şi
este utilizat pentru confecţionarea
filamentelor din becurile
incandescente deoarece nu se
volatilizează decât foarte încet la
temperaturi înalte.
W: Hsub0 = ~860 kJ·mol-1 Holograme cu mercur
Filament de W, marit de 170 de ori

NEMETALE
 gaze (ex.: H, N, O, Cl, …) 17
 solide (C, S, P, S, Se, I) 5
 lichid (Br) 1
 Nemetalele solide:
casante/sfaramicioase;
 Conductibilitate electrica / termica
redusa (exceptie, Cgrafit )
E=0
Semimetale: (metaloizi)
 nu pot fi riguros încadrate,deoarece
prezintă proprietăţi intermediare
între metale şi nemetale.
B, Si, Ge, As, Sb, Te, At
Proprietati intermediare: metale-
nemetale.
 Proprietati fizice – metale
 Luciu metalic (argintiu)
 Solide (temperatura camerei)
 Casante
 Conductibilitate termica /
electrica redusa
 Semiconductor – Si (proprietati
intermediare metal-izolator)
 Proprietati chimice – nemetale
 Conductori: metale/ “semimetal” grafit
 Izolatori: nemetale -diamant
 Semiconductori: metaloizi/semimetale Si, Ge
 Substanţele compuse (combinaţii chimice) sunt

substanţe rezultate prin combinarea a două sau mai
multe substanţe elementare.
 În cadrul lor, elementele îşi pierd proprietăţile pe care le

manifestă în stare liberă. Combinaţiile chimice se pot
descompune în elemente sau în alti compuşi chimici.
 Elementele componente ale unei combinaţii chimice se

află întotdeauna intr-un raport de combinare
constant, indiferent de metoda de obţinere a
respectivei combinaţii.
 Compuşii anorganici pot fi incluşi în patru clase

generale : acizi, baze, oxizi şi săruri;
 Compuşii organici pot fi clasificaţi în: hidrocarburi,

derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, alcooli,
fenoli, eteri, aldehide, cetone, acizi carboxilici,
esteri, nitroderivaţi, amine, amide, nitrili, peptide,
acizi nucleici, proteine, lipide, glucide, vitamine etc.
 Combinaţiile chimice se reprezintă prin formule. Ca şi

simbolul chimic formula chimică are o dublă semnificaţie-
calitativă şi cantitativă:
formula chimică dublă semnificaţie-
calitativă şi cantitativă:
 - formula brută reflectă natura elementelor din care este
alcătuită o combinaţie chimică şi raportul dintre atomii
elementelor respective. De exemplu, în etan unui atom de
carbon îi corespund trei atomi de hidrogen şi de aceea,
formula sa brută (empirica) este CH3.
 C2H4 si C3H6 ↔ CH2
 - formula moleculară a unei combinaţii chimice reflectă
natura elementelor care intră în alcătuirea unei combinaţii
chimice şi numărul atomilor din molecula acesteia. De
exemplu, formula moleculară a metanului este CH4 iar a
etanului este C2H6.
 - formula structurală a unei combinaţii chimice reflectă
atât natura elementelor şi numărul atomilor din moleculă,
cât şi orientarea in spaţiu a legăturilor chimice, în cadrul
respectivei entităţi.
 Reacţiile chimice pe care le sufera substanţele se reprezintă

printr-o ecuatii chimice, cu ajutorul formulelor chimice si al
coeficienţilor corespunzători reactanţilor, respectiv produşilor de
reacţie.
Reacţiile chimice pot fi clasificate dupa următoarele criterii:

 numărul moleculelor care reacţionează simultan (mono-, bi-
trimoleculare);
 viteza de reacţie (reacţii de ordinul I, II şi III);
 efect termic (exoterme şi endoterme);
 starea echilibrului de reacţie (totale şi reversibile);
 mecanismul reacţiilor (ionice, catalitice, în lanţ, simultane,
succesive etc.);
 natura proceselor (descompunere, combinare, substituţie, oxido-
reducere, dismutaţie neutralizare, hidroliză, precipitare,
complexare, hidrogenare, diazotare, halogenare, adiţie, ş.a.)
Reacţia Exemple
- descompunere CaCO3  CaO + CO2
termică HgO  Hg + ½ O2
- combinare: C + O2  CO2
2 Na + S  Na2S
-substitutie Fe + CuSO4  Cu + FeSO4

simplă F2 + 2Kl  2KF + I2
-substitutie Pb(NO3)2 + 2KI  PbI2 +2KNO3

dublă AgNO3 + HCl  AgCl + HNO
- redox 8HCl + KMnO4  5/2 Cl2 + MnCl2 + KCl + 4H2O

3Au +12HCl +3HNO3  3H[AuCl4]+3NO +6H2O
-dismutatie Cu2Cl2  Cu + CuCl2

-(disproportionar
Hg2Cl2  Hg + HgCl2
e)
- neutralizare Ca(OH)2 + 2HCl  CaCl2 + 2H2O
2KOH + H2SO4  K2SO4 + 2H2O
- hidroliză BiCl3 + H2O  BiOCl + 2HCl

NH4Cl + H2O  NH4OH + HCl
- precipitare AgNO3 + NaCl  AgCl + NaNO3

Pb(NO3)2 + 2HCl  PbCl2 + 2HNO3
- complexare AgCl +2NH4OH  [Ag(NH3)2]Cl+2H2O

Reacţiile chimice sunt fenomene chimice care se pot reprezenta cu ajutorul formulelor
chimice sub forma ecuaţiilor chimice. Ecuaţia chimică stabileşte relaţia dintre substanţele
care participă la o reacţie chimică (reactanţi) şi cele care rezultă în urma reacţiei (produşi).
Criteriu de clasificare natura proceselor chimice
 NOŢIUNI FUNDAMENTALE
 LEGI GENERALE ALE CHIMIEI
 Atomul reprezintă particula limită dintr-un element, indivizibilă şi netransformabilă prin reacţii
chimice obişnuite, care păstrează proprietăţile elementului şi poate participa la formarea unei
combinaţii chimice.
 În stare fundamentală (neexcitată), atomii sunt formaţi din nucleu (compus din nucleoni: protoni
şi neutroni) şi inveliş de electroni (particule cu sarcină negativă), care neutralizează sarcina
pozitivă a nucleului.
 Masa atomului este practic egală cu masa nucleului
 În cadrul aceleiaşi specii de atomi pot exista nuclee care diferă prin masă (numar de masa A,
respectiv prin numărul neutronilor, N) şi formează aşa-numiţii izotopi.
 Majoritatea elementelor naturale sunt amestecuri de izotopi cu compoziţie constantă; de obicei
unul dintre izotopi domină cantitativ. Datorită acestui fapt, unele elemente au mase atomice
fracţionare (determinate ca medie ponderata).
 Exemplu: oxigenul există sub forma de trei izotopi cu numere de masă diferite. Elementul
oxigen, are masa atomica relativa A =15,9994
 Masa atomică relativă, A este o mărime adimensională, care

arată de câte ori este mai mare masa atomului unui element
decât unitatea atomică de masă, u.a.m. (u.a.m. adoptată în 1961
reprezintă 1/12 din masa izotopului 12C, u.a.m.=1,66033x10-27
kg).
 masa atomică relativă a cromului ACr = 51,996.

 În calcule uzuale se folosesc mase rotunjite: AH =1; AC =12;
AO=16.
 Masa Atom-gram (atom-g sau mol de atomi) este o mărime

dimensională ce reprezintă cantitatea dintr-un element chimic,
exprimată în grame, numeric egală cu masa atomică relativă a
elementului respectiv. De exemplu: 1 atom-g H (1 mol H) = 1 g;
1 atom-g C (1 mol C) = 12 g.
 Kiloatom-gram (Katom-g sau kmol) -mărime

dimensională derivată, ce reprezintă cantitatea dintr-un
element exprimată în kilograme, numeric egală cu masa
atomică relativă A a elementului respectiv (1 Katom-g=103
atom-g). Exemple: 1 katom-g (1 kmol) Ca=40 kg; 1 katom-
g Na=23 kg.
 Masa atomica absoluta, m este o marime dimensionala,

data de raportul: m = atom-g / NA. De exemplu, pentru
oxigen mO=15,9994/6,023x1023 = 26,557.10-24 g sau kg.
 Masa moleculară, M este o mărime adimensională care

arată de câte ori este mai mare masa unei molecule decât
u.a.m. Se calculează însumând masele atomice relative ale
tuturor atomilor din formula considerată. De exemplu:
MCa(OH)2 =ACa + 2AH + 2AO =40 + 2x1 + 2x16=74.

 Molecula gram - mărime dimensională care reprezintă cantitatea
exprimata în grame dintr-o substanţă, numeric egală cu masa
moleculară a acesteia.
Masa unui mol de substanţă se numeşte masă molară (g.mol-1).
 Molul reprezintă cantitatea de substanţă care conţine un număr de
entităţi elementare egal cu numărul de atomi din 12 grame de carbon 12.
Numărul de atomi din 12 g de 12C este egal cu numărul lui Avogadro. Un
mol este cantitatea de substanţă a cărei masă exprimată în grame este
egală cu masa atomica a acelei substanţe.
 Exemple: 1 kmol CaO = 56 kg, 1 kmol H3PO4 = 98 kg.
 Volumul molar VM, reprezintă volumul ocupat de un mol din orice gaz
în condiţii normele, VM = 22,4 dm3.
 Un mol din orice gaz ocupă acelaşi volum în condiţii normale (0 oC =
273 K şi 760 mm Hg).
 Astfel: 1 mol H2 (2g), 1 mol O2 (32 g), 1 mol N2 (28g), 1 mol CO2 (44
g) ocupă în condiţii normale un volum, VM = 22,4 dm3 şi conţine acelaşi
număr de molecule NA = 6,023x1023.
 Volumul molar VM al oricărui gaz se determină din raportul masă/
densitate: VM= M/.
 Exemplu, în cazul hidrogenului VM (H2) = 2/0,09 = 22,4 dm3.
 Această lege a stat la baza teoriei atomo-moleculare moderne.
 Numarul lui Avogadro, NA reprezintă numărul de

particule conţinute într-un mol de substanţă, NA
=6,023.1023.
 NA reprezintă:
 numărul de molecule dintr-un mol de substanţă,
independent de temperatură şi de starea de agregare;
 numărul de molecule dintr-un volum molar de gaz, în
condiţii normale (c.n);
 numărul de atomi dintr-un atom-g din orice element
independent de temperatură şi de starea de agregare;
 numărul de ioni cuprins într-un ion-g;
 numărul de electroni cuprins într-un electron-g.
 Echivalentul-gram, Eg reprezintă cantitatea exprimată în grame dintr-o

substanţă care poate substitui sau se poate combina cu 1 g de hidrogen sau
8 g oxigen. Echivalentul gram E, se calculează diferit, in functie de natura
substanţelor si respectiv de tipul reactiilor la care acestea participă:
 Elemente. E = M/n
 Acizi: E= Macid /nr.H+
 Baze : E = Mbaza/nr.gr.OH
 Săruri şi oxizi: E=M/Valenta Metal x Indice Metal
 Substanţe în reacţii redox: E = M /D
 Ex. E
KMnO4 = M/5=158/5=31,6 g
LEGI PONDERALE
 1. Legea conservării materiei (masei şi energiei)
 A fost enunţată de M.V.Lomonosov (1748) şi de
A.L.Lavoisier (1774): într-un sistem izolat suma maselor
substanţelor care intră într-un proces chimic este egală cu
suma maselor substanţelor care rezultă din acel proces
 Ulterior, A.Einstein (1905) a demonstrat că mărimea masei
asociate unei cantităţi de energie este dată de relaţia:
 E = m . c2, (2.1)
 unde: E este energia exprimată în Jouli, m, masa în kg şi c,
viteza luminii c=2,9979x108 m.s-1.
 Dacă în cursul unui proces chimic are loc o variaţie de
energie E, atunci masa totală a substanţelor participante la
reacţie variază cu o valoare dată de relaţia:
  m = E / c2 (2.2)

 Căldura care se cedează sau se acceptă in reacţiile chimice
obişnuite este ordinul 105 cal.mol-1, corespunzând unei pierderi de
masa de aproximativ 5.10-9 g, practic nesemnificativă.
 2. Legea proporţiilor definite (constante) L.J.Proust (1799)

 elementele ce alcătuiesc o substanţă chimică se combină în
proporţii de masă constante,
 indiferent de procedeul prin care se obţine o combinaţie
chimică, elementele ce o alcătuiesc se află în aceleaşi proporţii
de masă.
 exemplu in NH3: 14 g N se combină cu 3 g H ;
 H:O 1:8
 2H2 + O2 → 2H2O. in H2O, 1 g H se combina cu 8 g O si rezultă 9 g H 2O.
Orice exces de hidrogen sau oxigen în amestecul de reacţie rămâne
necombinat.
 Conform acestei legi, prin prisma teoriei atomice, schimbarea
compoziţiei chimice prin transformări chimice nu se face în mod
continuu, ci în salturi.
 Există unele specii chimice căror compoziţie nu corespunde legii
proporţiilor constante, de exemplu: FeS2 ; unii compuşi
intermetalici sintetici, Cu3 Al, Cu3 Zn2, Na4Pb, NiAl3 etc. Aceste
substanţe se numesc nestoichiometrice.
3. Legea proporţiilor multiple J. Dalton (1804)

stabileşte că în cazul combinării a două elemente, diferitele
cantităţi dintr-un element, care se combină cu aceeaşi cantitate
dintr-un alt element formând mai mulţi compuşi chimici se află
între ele în rapoarte de numere întregi şi mici. Un exemplu îl
reprezintă oxizii de azot NxOy.
Oxid Raport de masa N / O

N2O 14 /8 1 / 1
NO 14 /16 1 / 2
N2O3 14 / 24 1 / 3
NO2 14 / 32 1 / 4
14 / 40 1 / 5
N2O5
Astfel, raportul de combinare a două elemente nu variază

continuu, ci în salturi; în combinaţii participă numai atomi
întregi şi nu fracţiuni de atomi).
3. Legea proporţilor echivalente J.B.Richter şi K.F.Wenczel

(1791)
 elementele şi combinaţiile chimice interacţionează sau se

substituie reciproc, în rapoarte de masa egale cu rapoartele
echivalenţilor-gram corespunzători.
 În cazul reacţiei dintre substanţele A (masa mA) şi B (masa mB)
A + BP
 această lege poate fi transpusă matematic în relaţia:
mA/mB = EA/EB
LEGI VOLUMICE
1. Legea volumelor constante

 În cazul substanţelor gazoase, pentru simplificarea calculelor,
cantităţile se pot evalua mai comod în volume decât în greutate.
 J.L.Gay-Lussac (1808), studiind rapoartele dintre volumele gazelor
ce intră şi rezultă din reacţie a stabilit legea volumelor constante:
la presiune şi temperatură constantă, volumele a două gaze care
se combină se află atăt între ele, cât şi faţă de volumele rezultate,
în rapoarte de numere întregi şi mici.
 Exemplu:
 - reacţie fără contracţie de volum :
H2 (1 vol.) + Cl2 (1 vol.) → 2 HCl (2 vol.)
 - reacţie însoţita de contracţie de volum (1/2) :
3 H2 (3 vol.) + N2 (1 vol.) → 2 NH3 (2 vol.)
Această lege a stat la baza descoperirii ulterioare a legii lui Avogadro.
2. Legea lui Avogadro (1811)
 Din studiul reacţiilor între diferite volume de gaze, Avogadro a enunţat

următoarea lege: volume egale de gaze, identice sau diferite, aflate în
aceleaşi condiţii de temperatură şi presiune, conţin acelaşi număr de
molecule (moli).
 Legea lui Avogadro se aplică atât gazelor cât şi vaporilor.
 Cu ajutorul legii lui Avogadro s-a introdus noţiunea de volum molar (V ) ca
M
mărime a teoriei moleculare.
 Numărul lui Avogadro, N , a fost determinat de Joseph Loschmidt şi nu
A
trebuie confundat cu numărul lui Loschmidt, care reprezintă numărul de
molecule existente în 1 cm3 gaz ideal (no~ 2,69x1019 molecule/cm, la c.n).
Cu ajutorul acestei legi s-a demonstrat:
 biatomicitatea unor molecule de gaz ( H , O , N );
2 2 2
 monoatomicitatea moleculelor gazelor rare (He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn);
 monoatomicitatea moleculelor metalelor în stare de vapori.

 3. Legea amestecurilor de gaze (J.Dalton (1806) )

2 PCCP I Marimi Legi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 PCCP I Marimi Legi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZA STRUCTURA COMPOZITIE

1. Concepte si legi fundamentale ale

1. Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

guvernată de transformările chimice pe care le

 materie - tot ceea ce există în Univers, ocupă un anumit volum şi

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Substanţele chimice sunt specii materiale caracterizate

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Substanţele simple (elemente sau substanţe

1. Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Până in prezent se cunosc peste 110 elemente (112);

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Conţinutul mediu al fiecărui

 Clarkurile celor mai răspândite

Oxigen 46.4 Carbon 0,087

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Fig. 1. Distributia elementelor in scoarta terestra

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

Fig. 2. Distributia elementelor in corpul uman

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

Proprietati mecanice specifice

Filament de W, marit de 170 de ori

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Substanţele compuse (combinaţii chimice) sunt

 În cadrul lor, elementele îşi pierd proprietăţile pe care le

 Elementele componente ale unei combinaţii chimice se

1. Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Compuşii anorganici pot fi incluşi în patru clase

 Compuşii organici pot fi clasificaţi în: hidrocarburi,

 Combinaţiile chimice se reprezintă prin formule. Ca şi

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Reacţiile chimice pe care le sufera substanţele se reprezintă

Reacţiile chimice pot fi clasificate dupa următoarele criterii:

-substitutie Fe + CuSO4  Cu + FeSO4

-substitutie Pb(NO3)2 + 2KI  PbI2 +2KNO3

- redox 8HCl + KMnO4  5/2 Cl2 + MnCl2 + KCl + 4H2O

-dismutatie Cu2Cl2  Cu + CuCl2

- hidroliză BiCl3 + H2O  BiOCl + 2HCl

- precipitare AgNO3 + NaCl  AgCl + NaNO3

- complexare AgCl +2NH4OH  [Ag(NH3)2]Cl+2H2O

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Masa atomică relativă, A este o mărime adimensională, care

 masa atomică relativă a cromului ACr = 51,996.

 Masa Atom-gram (atom-g sau mol de atomi) este o mărime

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Kiloatom-gram (Katom-g sau kmol) -mărime

 Masa atomica absoluta, m este o marime dimensionala,

 Masa moleculară, M este o mărime adimensională care

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

1. Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Numarul lui Avogadro, NA reprezintă numărul de

1. Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 Echivalentul-gram, Eg reprezintă cantitatea exprimată în grame dintr-o

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

 2. Legea proporţiilor definite (constante) L.J.Proust (1799)

Concepte si legi fundamentale ale transformarilor chimice.

3. Legea proporţiilor multiple J. Dalton (1804)

Oxid Raport de masa N / O