ROCI MINERALE

MANOLE DENISA
a IX a A
 Diferenta dintre roci si minerale
• 1
• ROCI SI MINERALE
• Care este diferenţa dintre roci şi minerale ?
•
• Formaţiunile de minerale şi cele de roci au acelaşi proces de formare.
•
• Rocile
• sunt combinaţii de minerale formate în interiorul pământului. Rocile, aşa cum reiese dindefiniţie, sunt de obicei alcătuite din mai multe minerale, dar se pot întâlni
şi roci monominerale,
• constituite dintr-un singur mineral.
•
• Există trei tipuri diferite de roci, fiecare cu proprietăţi caracteristice.
• Cele trei tipuri –
• vulcanice, sedimentare şi metamorfice
•
• Mineralele
•
• sunt substanţe anorganice (lipsite de viaţă), de obicei în formă solidă (excepţie făcând
• mercurul care,
• la temperatură obişnuită
• ,
• este lichid), găsite în mod natural în pământ. Ele aucompoziţie chimică determinată şi sunt omogene
• – orice parte a a
• cestora este identică cu celelaltepărţi. Atomii elementelor chimice sunt dispuşi în reţele tridimensionale
distincte şi regulate carealcătuiesc cristalele
• –
• figuri geometrice cu feţele plane dispuse simetric
• .
Exemple de minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena
(PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS2), calcitul (CaCO3),
gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică,
sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul și
diamantul.

• Mineralele sunt substanțe naturale solide, mai rar fluide, cu formă proprie
cristalizată, alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice, care intră
în componența rocilor și minereurilor. După conținutul lor ele se pot
împărți în minerale metalifere și respectiv nemetalifere (sare, gips, azbest,
mică, feldspat), iar cele metalifere se pot împărți la rândul lor în feroase și
neferoase.
Mineralele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere
chimic, fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de
cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia.
Determinarea unui mineral se face prin cunoașterea
proprietăților lui fizice: - culoare - luciu - spărtura (proaspătă
neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea
specifică, proprietăți magnetice și radioactive etc.
Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta
determinând forma de exploatare a zăcământului).
Mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs a stabilit o
scară a durității mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.
calcit, 4.fluorina, 5.apatit, 6.ortoza, 7.cuarț, 8.topaz, 9.corindon
10.diamant.