Viata din inchisorile comuniste din Romania este una de trista amintire, omul ajungand adesea pe cele mai joase trepte existentiale cu putinta. Pe langa pedepsirea infractorilor, misiune aproape uitata de catre tortionarii inchisorilor comuniste, in aceste locuri aveau loc fapte de nedescris, indreptate adesea impotriva tuturor celor care aveau curajul sa spuna lucrurilor pe nume, fiind gata sa moara pentru credinta crestina stramoseasca si neamul romanesc. VIATA IN INCHISORILE COMUNISTE DIN ROMANIA Aiud. Una dintre cele mai mari închisori, folosită uneori ca şi centru de distribuţie. Prizonierii lucrau în atelierele ei Jilava. Cea mai mare închisoare pentru deţinuţi politici, centru de distribuţie. Renumită pentru tratamentele rele LISTA CELOR Iaşi. Închisoare de tranzit pentru persoanele trimise la proiectul hidroelectric Bicaz. MAI Piteşti. Închisoare pentru deţinuţii politici, pentru studenţi şi IMPORTANTE lagăr pentru femei. Sighetul Marmaţiei. Deţinuţii politici, inclusiv maghiari. LAGARE DIN Târgu Jiu. Închisoare şi lagăr de muncă. Deţinuţii munceau în ROMANIA lucrări publice. Canalul Dunăre – Marea Neagră cuprindea lagărele: Basarabi, Canari, castelul, Cap Midia, Cernavodă, Columbia, Culmi, Disecare, Mangalia, Medgidia, Năvodari, Nazarcea, Ovidiu, Peninsula, Poarta Albă, Saligny, Seimeni, Siutghiol, Stanca, Tasaul, Valea Neagră. LAGARELE DIN ROMANIA MEMORIALUL VICTIMELOR COMUNISMUL UI ŞI AL REZISTENŢEI Închisoarea Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun, de către administrația austro-ungară. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În mai 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei ISTORIA condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați. INCHISORII Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din COMUNISTE celulele, fără încălzire. Nu aveau voie sa privească pe DIN SIGHET fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiți să stea la "neagra" și "șura", celule de tip carceră, fară lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilința și batjocora faceau parte din programul de exterminare. În anul 1993, Ana Blandiana a prezentat Consiliului Europei (CE) un proiect prin care se solicita ca pe locul închisorii să fie creat Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței, ceea ce s-a și întâmplat în 1994, cand CE l-a luat sub egida sa. Memorialul a fost declarat „ansamblu de interes național”, printr-o RECUNOASTEREA lege specială din 12 iunie 1997. În octombrie 1998, MEMORIALULUI Memorialul de la Sighet a fost nominalizat de CE printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, VICTIMELOR alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul COMUNISMULUI Păcii din Normandia. MULTUMESC PENTRU ATENTIA ACORDATA!