COMUNICAREA NONVERBALĂ

Comunicarea nonverbală cuprinde cumulul de mesaje care nu

sunt exprimate prin cuvinte și care pot fi decodificate creând
înțelesuri. Aceste mesaje pot completa, repeta, înlocui,
contrazice sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.

Componentele comunicării nonverbale

1. Limbajul trupului
Caracteristicile de bază ale feței (expresia) pot transmite diferite
stări: bucurie, supărare, surpriză.
Gesturile pe care le facem voluntar sau involuntar „ne trădează”.
Aspectul fizic, îmbrăcămintea, pieptănătura, machiajul,
parfumul folosit, direcția privirii, înclinarea capului,
încrucișarea mâinilor, a degetelor, schimbarea poziției corpului
în timpul unei convorbiri sunt gesturi care
 transmit diferite mesaje interlocutorului (aprobare, dezaprobare,
interes, dezinteres, dorința de a continua sau nu o conversație).
Interpretarea gesturilor:

Gesturile Interpretarea gesturilor

mângâierea bărbii, sprijinirea capului, un deget pe ezitare, reflectare, evaluare

obraz, un altul sub bărbie
capul sprijinit pe mână plictiseală

lăsare în spate pe scaun, mâinile după ceafă superioritate

mâinile adunate cu degetele sprijinite încredere în sine

palma pusă pe ceafă exasperare

încrucișarea brațelor apărare

a ține între buze un braț al ramei de la ochelari câștigarea timpului

2. Limbajul timpului
Cronemica - știința care se ocupă cu studiul limbajului timpului.
Timpul, ca resursă, nu poate fi stocat, iar cel irosit este
irecuperabil. Pentru a utiliza eficient timpul de lucru este
necesară prezența câtorva trăsături ale personalității:
flexibilitate, memorie, spirit de observație, capacitatea de a
cultiva relații interumane amiabile, capacitatea de a rezista la
efort, capacitatea de a stabili obiective prioritare.
Punctualitatea reprezintă o modalitate de comunicare prin
intermediul timpului. Putem ajunge la o întâlnire mai devreme,
mai târziu decât ora programată sau la timpul potrivit. Fiecare
transmite un mesaj despre seriozitatea, punctualitatea noastră
sau despre respectul pe care îl acordăm persoanelor cu care
intrăm în contact.
 3. Limbajul culorilor - Interpretarea culorilor
Culoarea Semnificația
Alb Inocență, puritate, claritate, tristețe (China, Japonia), induce calmul, reflectă
lumina; este asociat cu zăpada.
Negru Simbolul puterii și autorității, induce tristețea (Europa) și starea de repaus; folosit
în vestimentație denotă stil; este asociat cu întunericul sau misterul.

Albastru Relaxare, calm, afecțiune, stimulează seriozitatea, repausul, determină reducerea

ritmului respirator și al pulsului; este asociat cu spațiul adânc (muntele, marea).

Gri Indiferență, neutralitate, inhibator, deprimant.

Verde Persistență, fermitate, dorința de dominare, scade pulsul și ritmul respirator, induce
relaxarea, meditația, prospețimea, echilibrul, toleranța; se asociază cu natura verde.

Roșu Competitivitate, vitalitate, operativitate, impulsivitate, simpatie, dinamism,

determină accelerarea ritmurilor vitale, stimulează metabolismul; este asociat cu
flacără, sângele sau fructe sau flori.
Galben Originalitate, spontaneitate, dorință de schimbare, stimulent intelectual și psihic,
determină creșterea ritmurilor vitale; este asociat cu lumina solară, cu unele fructe
sau flori.
Violet Vulnerabilitate, insecuritate.
Culorile din jurul nostru pot favoriza sau pot inhiba comunicarea
între oameni. Astfel, psihologii au ajuns la concluzia că roșul,
galbenul sau portocaliul (denumite culori calde) favorizează
comunicarea, sunt antrenante, induc procese de adaptare. Dacă
sunt folosite în exces, pot deveni sufocante.
Culorile reci (verdele, albastrul, violetul sau griul) sunt inhibante,
calmante și induc procese de opoziție.

4. Limbajul spațiului
Se concretizează în modul în care utilizăm spațiul personal, social
sau public.
Studiul proxemic – studiul modului în care oamenii folosesc
spațiul din încăperi sau stabilesc distanța dintre ei.
Spațiul ca act de comunicare este influențat de câteva elemente:
 Natura problemei dezbătute influențează mărimea distanței
dintre doi interlocutori.
 Vârsta și sexul – în general, copiii stau mai aproape unii de alții
decât adulții, femeile stau mai aproape una de alta decât
bărbații, distanța dintre două persoane de sex opus fiind de
obicei mai mare.
 Evaluarea pozitivă și negativă – dacă doi interlocutori se
percep reciproc negativ, distanța dintre ei va fi mai mare decât
dacă aceștia se simpatizează.
 Contextul – distanța dintre două persoane care discută poate fi
cu atât mai redusă, cu cât spațiul general în care ele se află este
mai mare și invers.
Oamenii au preferințe diferite în legătură cu distanța față de cei
cu care comunică. În majoritatea culturilor europene,
apropierea cu mai mult de 40-50 cm este acceptată ca o
comunicare într-un spațiu intim (familie, prieteni). Pătrunderea
celorlalți oameni în acest spațiu produce o senzație de
disconfort.
O apropiere exagerată poate transmite amenințare sau relații de
natură strict personală; depărtarea excesivă poate comunica
aroganță, statut social superior.