UNIREA CU HRISTOS: RĂSPUNSUL OMULUI LA

IUBIREA LUI DUMNEZEU

Omul în Hristos sau chipul Chipului

Hristos în fiecare om
Asemănarea omului cu Hristos ca dar și necesitate
Hristos este omniprezent
 Unirea omului cu Hristos: dat şi scop
„Pe noi înşine şi unii pe alţii...”
Biserica este un organism viu, constituit prin opera lui Hristos de
mântuire a creație, nevăzut, real, cu scop precis: readucerea
creației la ”frumusețea cea dintâi”.

Fiind Trupul lui Hristos, se înțelege că fiecare membru al ei poartă

în sine pe Hristos ca dat și țintește spre El ca prototip.
Unirea cu Hristos este dorința Creatorului rațional (omul nu a fost
creat spre dispariție, ci spre comuniunea de iubire veșnică
Credinciosul poate depăși limitarea temporală (trecut, prezent și
viitor), dar numai în și prin Hristos

În viața pământească omul este în proces de urmare și de asemănare

cu Hristos, în sensul că:
1. Hristos cuprinde în Sine pe toți oamenii;
2. Hristos este prezent în fiecare credincios în egală măsură;
3. Credinciosul se aseamănă cu Hristos, deodată ca potențialitate
și ca ideal;
4. Hristos este în om integral, nu numai parțial sau sporadic.
 Omul este subiectul iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu
Planul lui Dumnezeu a fost ca omul să fie în relaţie cu El (Efeseni 1, 4-12);
Căderea omului nu a anulat planul lui Dumnezeu ci, prin Hristos, omul este
readus în har (II Timotei 1, 9);
Tot ceea ce a făcut Hristos pe pământ a făcut în numele naturii umane dar și
a fiecărui credincios în parte, inclusiv pentru cei care aveau să vină în
istorie, care sunt cuprinși în preceptele lui Dumnezeu;
Cuprinderea oamenilor în Hristos a inclus și păcatele acestora (II Corinteni
5, 21 și Isaia 53);
Hristos a ridicat păcatele omenirii când a ridicat făptura umană în
dumnezeire (Romani 6, 4-6; II Corinteni 5, 14);
Procesul restaurării prin Hristos înseamnă că lumea moare, este îngropată și
înviază cu El (Romani 6, 4-11; I Corinteni 15, 22 și Efeseni 2, 6).
 Prezența lui Hristos în viața personală
Hristos intră în viața credinciosului vizibil prin Botez (Coloseni 2, 12):
- slujba Botezului este refacerea itinerariului vieții pământești a lui Hristos,
exprimat de Sf. Pavel (Romani 7, 6; Galateni 2, 20 și 5, 24);
- Noul botezat este înviat la viața nouă cu Hristos (Romani 6, 4), devine ”fiu al
luminii”, este hrănit prin Sfânta Împărtășanie și este plin de viața veșnică prin
Hristos (I Corinteni 2, 10-13);
După Botez, Hristos este prezent activ în om ca viață nouă prin Duhul Sfânt (I
Ioan 5, 11 sau II Timotei 1,1): crește în Hristos (I Corinteni 1, 30),
experimetează chemarea (I Corinteni 7, 22), este înnoit (Efeseni 1, 3), mântuit
(Romani 8, 12), mort păcatului (I Tesaloniceni 4, 16), înviat (I Corinteni 15, 22);
Toate acțiunile lui Pavel sunt ”în Hristos”: lucrează, umblă, speră, se bucură,
poruncește, cere (Romani 9, 1 și 15, 17; I Corinteni 4, 17; Filipeni 2, 19 și 4, 10-
13; I Tesaloniceni 4, 1 și II Tes 3, 12).
Creștinii trebuie să facă totul în Hristos: muncă, ascultare, supunere, întărire,
încurajare, bucurie, acord, statornicie, viață dumnezeiască (I Corinteni 15, 28;
Efeseni 6, 1 și 10; Filipeni 2, 1; 3, 1; 4,4; 4,2; 4, 1; Coloseni 2, 6-7; Romani 16,
12);
Creștinii formează și iau parte la ”un Trup”, care este Biserica (Efeseni 5, 23),
anunțat de Hristos (Ioan 17, 21) și confirmat de Pavel (Galateni 3, 28).
Unitatea cu Hristos NU ANULEAZĂ individualitatea fiecărui membru, după cum
nici Persoanele Sfintei Treimi nu se anulează una pe alta și nu se contopesc.
 Hristos în om ca fapt mistic
Sfântul Ioan Evanghelistul surprinde cele mai importante expresii
ale lui Hristos prin care arată care este relația omenității Lui cu
fiecare membru al Bisericii: Ioan 15, 5 ș.u.(Cel ce rămâne întru
Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu
puteţi face nimic...);
Sfântul Pavel, Galateni 2, 20 ”M-am răstignit împreună...mine”
Latent, Hristos este prezent și în necreștini (Coloseni 1, 17 ș.u.):
El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate
Prezența lui Hristos în om nu este substituire în idei sau acțiuni, ca
o posedare, ci este prezență prin libertate, la care omul
răspunde prin credință: Efeseni 3, 17 - Hristos să Se
sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi
întemeiaţi fiind în iubire și II Corinteni 13, 5 - Cercetaţi-vă pe
voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă.
Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru
voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici).
Sălășluirea lui Hristos în om explică solidaritatea inter-umană
(Matei 25, 40 ”Dacă ați făcut ...făcut!” și I Ioan 3, 24 Cel ce
păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el;
şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe
care ni L-a dat).
 Asemănarea omului cu Hristos ca exigență creștină
Urmarea lui Hristos și asemănarea cu El prin har este un ideal apostolic (I Corinteni
11, 1)
Viața creștinului trebuie să reflecte viața lui Hristos și să fie un mod de a-I aduce
cinstire (Filipeni 1, 20)
Pavel propune asemănarea cu Hristos în măsura în care omul tinde să se asemene cu
ceilalți confrați: Romani 15, 7; Efeseni 5, 25 și Coloseni 3, 13)
Ioan insistă pe necesitatea asumării jertfei lui Hristos și trăirea ei la nivel personal (I
Ioan 3, 16 ș.u.)
Neascultarea de Hristos conduce la negarea Lui (Evrei 6, 6)
Asemănarea se vede cel mai bine în modul de înțelegere și asumare a suferinței (I
Petru 2,21 și 4, 13; Filipeni 3, 10; Evrei 12, 3).
Asemănarea cu El implică: ascultare, încredere, răbdare, rugăciune care conduc la
”șederea pe tronul Său” (Apocalipsa 3, 21)
Asemănarea nu înseamnă ”copierea” chipului: omul rămâne ce este dar ia ”chipul
Fiului” (Romani 8, 29; I Corinteni 15, 49), devenind în final ca Hristos (I Ioan
3, 2). Cu cât asemănarea e mai mare, cu atât distincția e mai mare (Ioan 10, 3 și
Matei 10, 39)
Omul NU DEVINE HRISTOS, ci persoană de comuniune în care Hristos se slăvește
(II Tesaloniceni 1, 10/12 și Ioan 17, 10)
Confirmarea asemănării are loc după a doua venire când cei ce au realizat-o vor domni
cu El în veci (Apocalipsa 22, 3-5)
 Hristos integral cu fiecare credincios

Afirmația este valabilă și invers: fiecare credincios este integral cu Hristos

Matei 18, 20: ”Unde sunt doi sau trei ....lor” și 28,20 ”Iată, Eu cu voi
sunt...amin!”
După Înălțare, dumnezeirea se face prezentă în om personal și universal;
Omul lucrează cu Hristos (II Corinteni 6, 1), îl cunoaște pe Hristos (Filipeni 3, 8 și 1
10), odihnește (II Tesaloniceni 2, 16-17), este învățat (Matei 11, 29) și
prezent în viața fiecăruia (II Corinteni 2, 10 și I Timotei 5, 21)
Pavel urează destinatarilor ”Domnul să fie cu voi!” (I Corinteni 1, 9 și II Tes 3, 16).
Comuniunea cu Hristos trebuie conștientizată; slujirea spre asemănare se face prin
participarea îngerilor (Evrei 12, 22-24) spre ”comuniunea sfinților”.
Lucrarea lui Hristos face actuală și prezența Tatălui și a Duhului Sfânt (I Ioan 1, 3;
Ioan 17, 21; I Tesaloniceni 1,1; Romani 8, 9; I Corinteni 3, 16; II Corinteni
13, 14; II Timotei 1, 14)
Comuniunea în lucrare este personală și văzută, nu doar mistică, respectând
individualitatea omului, care răspunde lucrării Tatălui (Matei 6, 9 și II
Corinteni 6, 16-18) sau Duhului Sfânt care dă putere și viață (Fapte 15, 28; Romani
8, 16 și Efeseni 4, 30).