USMF “Nicolae Testemiţanu”

Catedra Chirurgie operatorie şi

Anatomie topografică

Anatomia topografică a spaţiului

retroperitoneal
Regiunea lombară
superior – coasta XII;
inferior – creasta iliacă;
medial – linia apofizelor
spinoase,
lateral – linia verticală care
trece prin marginea liberă a
coastei XI spre creasta iliacă
(linia Lesgaft) şi care
corespunde liniei axilare
medii.
1 – m. trapez, 2 – procesul spinos, 3
– m. lat al spatelui, 4 – patrulaterul
lombar, 5 – şanţul dorsal, 6 –
triunghiul lombar, 7 – m. oblic
extern abdominal, 8 – creasta iliacă,
9 – spina crestei iliace, 10 – spina
iliacă posterioară superioară, 11 –
m. gluteu mare, 12 - rombul lombar,
13 – fosa lombară medială
inferioară, 14 – fosa lombară
laterală inferioară, 15 – fosa
lombară medială superioară, 16 –
fosa lombară laterală superioară, 17
– m. erector spinal, 18 – m.
infraspinat.
Anatomia reliefului regiunii lombare
şi reperele externe
Coastele XI şi XII, crestele
iliace, apofizele spinoase ale
vertebrelor Th.XII şi lombare, linia ce
uneşte punctele supreme ale crestelor
iliace, se proiectează apofiza spinoasă
a vertebrei L.IV, marginea laterală a
muşchiului erector spinal este uşor
palpabilă şi împarte regiunea lombară
în porţiunile laterală şi medială.

1 – şanţul dorsal, 2 – procesul spinos, 3 –

m. trapez, 4 - m. lat al spatelui, 5 -
patrulaterul lombar, 6 - m. oblic extern
abdominal, 7 - creasta iliacă, 8 - m. gluteu
mare, 9 - spina iliacă posterioară superioară,
10 - rombul lombar, 11 - fosa lombară
laterală inferioară, 12 - fosa lombară
medială inferioară, 13 - fosa lombară
medială superioară, 14 – spina (Pirogov),
15 - triunghiul lombar, 16 - fosa lombară
laterală superioară, 17 - m.erector spinal, 18
- m.infraspinat.
 Regiunea
lombară.
Straturile.

1. Pielea, 2. Stratul s/c, 3. Fascia proprie acoperă muşchiul dorsal mare şi oblic extern abdominal, 4.
Muşchii porţiunii mediale: m. erector spinal (18), m. patrat lombar (7), m. psoas mare şi mic (3, 4),
Muşchii porţiunii laterale: 1. mm. lat al spatelui (12) şi oblic abdominal extern (11), 2. mm. dinţat
posterior inferior, oblic abdominal intern (10). Cel mai profund - m. transvers al abdomenului (9).
Foiţa profundă a fasciei toracolombare, apofizele transversale (5) şi elementele m. transvers formează
un ligament dur: lombocostal, care se întinde de la vertebra lombară I şi coasta XII.

6 – f. psoatică; 8 – f. trasnsversală; 13 – ţesut s/c; 14 –începutului m. transvers abdominal; 15 – foiţa

medială a f. toracolombare; 16 – foiţa posterioară a f. toracolombare; 17 – f. superficială; 19 – procesul
spinos al L.IV.
Locurile slabe ale regiunii lombare
Triunghiul lombar sau Petit (3): m. lat
al spatelui (13), m. oblic abdominal extern
(2), baza creasta iliacă, iar planşeul – m.
oblic abdominal intern.
Rombul Lesgaft – Griunfeldt:
superior – marginea inferioară a m. dinţat
posterior inferior (10), inferior – marginea
posterioară a m. oblic abdominal intern
(5), medial – marginea laterală a m.
erector spinal (1) şi uneori din superior
mai participă şi coasta XII (8) şi planşeul -
aponeuroza m. transvers abdominal (6).
Din exterior acest patrulater este acoperit
numai de m. lat al spatelui şi de ţesuturile
superficiale. Prin aponeuroza muşchiului
transversal trec vasele şi nervii subcostali
(7).

4 – m. gluteu mediu; 9 – mm. intercostali;

11 – m. trapez; 12 – fascia toracolombară;
 Spaţiul
retroperitoneal

I strat de ţesut celular – textus cellulosus retroperitonealis. Anterior de el se situiază fascia

retroperitoneală. La marginea externă a rinichiului fascia retrorenală se dedublează (18, 20) şi împreună cu
ţesutul adipos formează capsula renală externă – II. paranefron (19). F. retroperitoneală împarte spaţiul
retroperitoneal în 2 spaţii: posterior – unde se află aorta (7), v. cavă inferioară (9), vasele renale, plexul celiac
şi lombar, începutul ductului limfatic, ganglioni limfatici; şi anterior – sunt situaţi rinichii, suprarenalele şi
ureterele.
Anterior de fascia prerenală se situiază al III strat de ţesut celular, care se situiază posterior de colonul
ascendent şi descendent – paracolon (12). 1 – fascia proprie; 2 – m. oblic abdominal extern, 3 – m. oblic
abdominal intern; 4 – m. transvers abdominal; 5 – fascia endoabdominală; 6 – peritoneul; 8 – mezenterium;
10 – fascia retrocolică; 11 – şanţul paracolic; 13 – ureter; 14 – rinichiul; 15 – m. patrat lombar; 16 – m. lat al
spatelui; 17 – m. erector spinal;
Spaţiul retroperitoneal

Straturile regiunii lombare pe

secţiune sagitală (scemă).
1 – coasta XI; 2 – fascia toracolombară;
3 – fascia endoabdominală; 4 – m.
patrat lombar; 5 – fascia retrorenală; 6 –
m. erector spinal; 7 – lamele profundă a
fasciei toracolombare, 8 – spaţiul
retroperitoneal; 9 – fascia iliacă, 10 –
m. iliac; 11 – a. şi v. iliacă comună; 12
– apendicele vermiform; 13 – fascia
prececală (Tolidt); 14 – paracolon; 15 –
paraureter; 16 – paranefron, 17 –
peritoneul; 18 – fascia prerenală, 19 –
rinichiul; 20 – glanda suprarenală; 21 –
ficatul; 22 – fascia diafragmatică; 23 –
diafragma; 24 – pleura diafragmatică.
Spaţiul retroperitoneal
 Rinichii
Lungimea de 10-12 cm, greutatea 120-150g.
Pe marginea internă (11), se află hilul
rinichiului (6). Prin hil pătrund a. renală
(3), nervii şi iese v. renală (4) şi porţiunea
extrarenală a bazinetului.
R. drept (5) este ceva mai jos decât cel stâng
(13). Scheletotopic: sunt situaţi lateral de
coloană la nivelul v. Th.XII şi L.I – II, cel
stâng ajunge până la vertebra Th. XI. Coasta
XII împarte r. stâng în 2 părţi egale, iar pe
cel drept: o 1/3 stă mai sus de coastă, iar 2/3
mai jos. „Punctul renal anterior”: unghiul
dintre m. drept abdominal şi rebordul costal.
„Punctul renal posterior”: m. erector
spinal şi coasta XII.
Sintopia elementelor hilului renal este
următoarea: cel mai posterior se află
bazinetul (7) cu începutul ureterului, apoi
artera renală cu nervii care o înconjoară şi
cel mai anterior – vena renală cu vasele ,
care o formează.
 Rinichii

este acoperit cu 3
tunici:
capsula fibroasă,
adipoasă şi
externă (fascia
retroperitoneală).
 Rinichii, sintopia (posterior)

Deasupra coastei a XII-a, fața posterioară a

rinichiului vine în contact cu diafrgamul și
ligamentul arcuate al lui Haller. Posterior de
dafragm la acest nivel se găsește sinusul
costodiafragmatic.. Sub coasta XII posterior de
rinichi sunt mm.patrat lombar și psoas. Între
fața posterioară a rinichiului și aceste
formațiuni sunt spațiile celulare
retroperitoneale.

Deasupra coastei a XII-a, fața posterioară a rinichiului vine în contact cu diafrgamul și

ligamentul arcuate al lui Haller. Posterior de dafragm la acest nivel se găsește sinusul
costodiafragmatic.. Sub coasta XII posterior de rinichi sunt mm.patrat lombar și psoas.
Între fața posterioară a rinichiului și aceste formațiuni sunt spațiile celulare
 Rinichii, sintopia (anterior)

Fața anterioară a rinichiul drept este în raport cu porțiunea descendentă a duodenului, unghiul
oblic drept și lobul drept a ficatului. Acestea organe sunt lipsite de peritoneu pe locurile unde
vin în contact cu rinichiul. (țesut perirenal și fascia prerenală). Peritoneul trece de pe organele
menționate pe fața anterioară a rinichiului drept și formează repliuri care iau parte la fixarea
organului: ligamentele duodeno-renal și hepatorenal.
 Rinichii, sintopia (anterior)

Peritoneul trece de pe organele menționate pe fața anterioară a rinichiului drept și formează

repliuri care iau parte la fixarea organului: ligamentele duodeno-renal.
Rinichii, sintopia (anterior)

ligamentul hepato-renal
 Rinichii, sintopia (anterior)

Fața anterioară a rinichiului stâng vine în contact cu: fundul stomacului, fața medial a
splinei, coada pancreasului și unghiul colic stâng. Aceasta este despărțită de splină și de
fundul stomacului prin bursa omentală. Coada pancreasului și inghiul stâng al colonului sunt
foarte apropiate și se despart numai prin țesut perirenal și fascia prerenală.
 Rinichii, sintopia (anterior)

Venele se află anterior de artere și se varsă în vena cavă inferioară.. Vena renală
stângă este mai lungă decât cea dreaptă și interesectează aorta din anterior. În acesta se
varsă vv.suprarenală stângă și testiculară stângă.
 Rinichii, sintopia (anterior)

Arterele pleacă din aorta abdominală la nivelul L1-2. Artera renală dreaptă este mai lungă
decât cea stângă și intersectează din posterior vena cavă inferioară.
Rinichii, inervarea

- aferentă: ramurile anterioare senzitive

ale nervilor spinali toracici inferiori și
lombari superiori, dar și rr.renale ale
nn.vagi;
- parasimpatică: rr.renale ale nn.vagi;
- simpatică: de la ganglionii aortorenali
din plexul celiac și artal abdominal pe
traiectul arterelor renale.
 Rinichii, fixarea

Rinichii sunt fixați de repliurile care se formează prin trecerea peritoneului parietal de pe
rinichi pe organelle vecine. Prezintă importanță și vasele, fasciile pre și retrorenală și
presiunea intraabdominală.
 Ureterele

Ureterul face legătura între bazinet şi V.U.. Are 3 părţi: abdominală, pelviană şi intramurală şi câteva
îngustări: superioară la început, medie în locul intersectării a vaselor iliace şi inferioară situată în peretele
vezicii urinare.
Sintopia: spre inferior ureterul intersectează m. psoas şi n. genitofemural. La trecerea în cavitatea bazinului
mic ureterul drept intersectează a. şi v. iliacă externă, iar cel stâng – a. şi v. iliacă comună. Traversând bazinul
mic spre V.U. la bărbaţi se intersectează cu ductul deferent şi veziculele seminale, iar la femei intră în
ligamentul lat intersectând a. uterină şi situându-se alături de colul uterin.
 Ureterul

La locul joncţiunii cu peretele V.U., ureterul formează cu acesta un unghi ascuţit şi

pătrunzând oblic prin perete, pe o distanţă de 1-2cm, se deschide printr-un orificiu pe faţa
internă a V.U.. Pe peretele anterior al abdomenului ureterul se proiectează în regiunile
ombilicală şi suprapubiană la marginea externă a m.drept abdominal, din posterior pe părţile
terminale ale apofizelor transversale lombare.
Ureterul
 Ureterul
Ureterul drept: de partea
internă se găsește vena cavă
inferioară, pe externă:
marginea internă a colonului
ascendent. Anterior se găsesc
porțiunea descendentă a
duodenului și rădăcina
mezenteriului. Inferior între
peritoneu și ureter trec vasele
iliocolice, colică dreaptă și
vasele spermatice.
Ureterul stâng: partea
internăaorta, pe partea externă
colonul descendent, anterior
peritoneul parietanl și rădăcina
mezosigmoidului.
Aorta abdominală şi ramurile ei
Este o parte a aortei
descendente şi este situată începând
cu hiatul aortic al diafragmei
(nivelul vertebrei ThXII) până la
bifurcaţia în arterele iliace care se
situiază la nivelul de la L.III la L.V.
Sintopia: se situiază retroperitoneal
anterior de partea stângă a coloanei.
Din anterior la aortă aderă
pancreasul, vena lienală, vena
renală stângă, partea asecendentă a
duodenului şi mezenteriul. Din
dreapta la aortă aderă vena cavă
inferioară, din stânga trunchiul
simpatic stâng şi plexul nervos

Aorta abdominală şi ramurile ei
Ramurile aortei se împart în
viscerale şi parietale:
3 – aa. suprarenale superioare;
4 - a. gastrică stîngă;
5 – a. hepatică comună;
6 – gl. suprarenală dreaptă;
7 – a. suprarenală medie;
8 – a. suprarenală inferioară;
9 – a. renală dreaptă;
10 – aorta abdominală;
11- aa. lombare;
12 – a. iliacă comună dreaptă;
13 – a. iliolombară;
14 – a. iliacă internă stângă;
15 – a. iliacă externă stîngă;
16 – a. sacrală mediană;
19 - a. mezenterică inferioară;
21 – aa. testiculare dreaptă şi stîngă;
23 –a. renală stîngă;
24 – a. mezenterică superioară;
26 – a. lienală;
27 – trunchiul celiac;
28 – a. diafragmatică inferioară stângă;
 Vena cavă inferioară

Se formează din venele iliace comune, din dreapta v. L.IV-L.V, apoi se îndreaptă superior pe
marginea dreaptă a coloanei vertebrale, din anterior se află mezenterium, partea inferioară a
duodenului, capul pancreasului şi v. portă apoi trece prin orificiul v. cave a diafragmului în
cavitatea toracică. În v. cavă inferioară se varsă vv. parietale şi viscerale.
Venele azigos şi hemiazigos se ridică spre superior pe părţile laterale al coloanei şi fiind
prelungirile vv. lombare ascendente (care apar din anastamozele verticale ale vv. lombare)
pătrund prin diafragm în cavitatea toracică.
Vena cavă inferioară
1 – vv. hepatice;
2 – v. diafragmatică inferioară;
3 – esofagul;
4 – v. suprarenală;
5 – v. renală,
6 – v. testiculară stângă;
7 – aorta abdominală;
8 – ureterul stîng;
9 – v. iliacă comună stîngă;
10 – v. sacrală laterală;
11 - v. sacrală mediană;
12 – v. iliacă internă;
13 – v. epigastrică inferioară;
14 – ductul deferent;
15 – v. lombară ascendentă;
16 – v. lombară III;
17 – v. testiculară dreaptă;
18 – v. renală dreaptă;
19 – v. cavă inferioară.
Sistemul limfatic a spaţiului retroperitoneal
Este reprezentată din ganglioni limfatici,
vase care dau naştere ductului limfatic
toracic. Grupele principale a ganglionilor
limfatici se situiază în ţesutul celular
aortal şi pe traiectul v. cave inferioare şi
ramurilor lor principale. Vasele eferente
se contopesc şi formează posterior de
aortă şi v. cavă inferioară trunchiurile
lombare drept şi stâng, care la nivelul
L.II formează ductul toracic. Dilatarea
ducutului limfatic se numeşte „cisterna
chyli”, care concreşte cu picioruşul
diafragmei lombare şi în aşa mod
mişcările diafragmei favorizează
mişcarea
1 – g.lombari, 2 – iliaci comuni, 3 – sacrali, 4 –
rectali, 5 - iliaci externi, 6 – uterul, 7 – tuba
uterină, 8 – iliaci interni, 9 – a.uterina, 10 –
a.iliacă internă, 11 – m.iliac, 12 – a.ovariană,
13 – ureter, 14 – m.patrat lombar, 15 ovarieni.
limfei.
 Nervii spaţiului
retroperitoneal
Formaţiunile nervoase ale spaţiului
retroperitoneal sunt reprezentate de
porţiunile lombare şi sacrale ale
trunchiului simpatic, nn. splahnici, nn.
vagi.
Fibrele parasimpatice împreună cu cele
simpatice formează plexuri vegetative
mixte. Plexurile nervoase ale spaţiului
retroperitoneal sunt prezentate de:
plexul celiac, aa. mezenterice superioare,
inferioare, renale, aortic abdominal şi
hipogastric superior. La formarea acestor
plexuri participă şi n.splahnic mare din
ganglionii trunchiului simpatic VI-IX şi
n.splahnic mic din X-XI. Mai participă
ramuri ale nervilor vagi, pelvieni şi sacrali
splahnici.