II

Introducere în microeconomie

Echilibrul pieței. Modificarea

echilibrului. Factorii.
C2221

Păscăluță cristina
O piaţă este în echilibru atunci când cantitatea
oferită şi cantitatea cerută suntegale. Preţul
rezultat se numeşte preţ de echilibru, iar
cantitatea se numeşte cantitate deechilibru.
în graficul anterior, echilibrul pieţei este
reprezentat de combinaţia cantitate-preţ
(30,300). în acest punct, cantitatea pe care
consumatorii doresc să o cumpere este
egală cu cantitatea pe care producătorii
(vânzătorii) doresc să o vândă. în realitate,
aceasta ar fisituaţia când,
întrun magazin de exemplu, produsul nu se mai găseşte, dar nu
există niciun cumpărător nemulţumit care ar vrea să îl cumpere şi nu
poate. Să recunoaştem, osituaţie destul de greu de întâlnit.
în consecinţă, în realitate, pieţele se găsesc în alte două situaţii când preţul este fie
mai mare, fie mai mic decât preţul de echilibru. Dacă preţul este mai mic decât
prețul de echilibru, atunci cererea este mai mare decât oferta, deci va apare o cerere
în exces. Pe piaţă, va fi penurie şi, probabil, va apare piaţa „neagră”. Drept reacţie,
unii producători îşi vor diminua stocurile din produsul respectiv, iar alţii vor creşte
preţul sau cantitatea produsă.

Dacă prețul va fi mai mare decât preţul de echilibru, atunci oferta va fi mai
mare decât cererea şi va apare un surplus din produsul respectiv. Ca urmare, unii
producători vor accepta creșterea stocurilor, alţii vor reduce preţul sau cantitatea
produsă. În consecință, în realitate, preţul tinde permanent către prețul de echilibru,
oscilând în jurul acestuia.
În graficul de mai sus, sunt reprezentate
următoarele situaţii:

1) Creşterea cererii (în poziţia C2) şi

menținerea constantă a ofertei (Os)
determină creșterea prețului şi a
cantităţii de echilibru:
2) Scăderea cererii (C:) şi menținerea constantă
a ofertei determină scăderea prețului şi a cantității de echilibru;
3) Creşterea ofertei (02) și menţinerea constantă a cererii (Co) determină scăderea
prețului și creșterea cantității de echilibru:
4) Scăderea ofkriei și menținerea constantă a cererii determină creșterea ţii de
echilibru:
5) Când cererea și oferta cresc simultan, cantitatea de echilibru cu siguranță
prețului şi scăderea canti crește, iar prețul de echilibru poate să crească, să scadă
sau să rămână nemodificat;

6) Când cererea şi oferta scad simultan, cantitatea de echilibru cu siguranță

scadă sau să rămână scade, iar prețul de echilibru poate să crească, nemodificat;

7) Când cererea crește și oferta scade, prețul de echilibru cu siguranță creşte, iar
cantitatea de echilibru poate să crească, să scadă sau să rămână constantă;

8) Când cererea scade şi oferta creşte, preţul de echilibru cu siguranță scade, iar
cantitatea de echilibru poate să crească, să scadă sau să rămână constantă.
De multe ori, în realitate, modificările cererii și ofertei nu se rezumă la cele
prezentate mai sus. Să considerăm cazul când o creștere a utilizării
autoturismelor determină o creştere a cererii de benzină, ceea ce duce la
creșterea prețului de echilibru al benzinei. Însă, în timp, prețul ridicat îi va
determina pe producătorii de benzină să producă mai mult. În consecință, pe
termen lung, curba ofertei se va deplasa şi ea spre dreapta, iar preţul de
echilibru va scădea. În acest fel, o parte a creșterii iniţiale a preţului este anulată
de evoluţia pe termen lung a ofertei. Generalizând, putem spune că atunci când
o modificare a prețului produce efecte după un anumit interval de timp, atunci
modificarea eventuală a prețului de echilibru este mai mică decât modificarea
iniţială.
Analizele economice pot să difere substanţial în
funcţie de perioada de timp care este luată în
considerare. Din acest punet de vedere, în știința
economică, perioadele de timp sunt clasificate
astfel:
Perioadă instantanee — o perioadă de
timp atât de scurtă încât, pentru sporirea
ofertei, producătorii nu pot apela decât
la producția deja realizată şi aflată pe
stoc, în depozite.
Perioada pe termen scurt — o perioadă
suficient de lungă pentru a permite
producătorilor să utilizeze mai multă muncă,
dar nu suficient de lungă pentru a le
permite să cumpere mai multe maşini şi echipamente, să îşi
extindă fabrica, adică,
în general, să majoreze capitalul folosit.
Perioada pe termen lung –
o perioadă sufiecient de lungă,
astfel încât producătorul poate să
își majoreze şi capitalul folosit.