SOLUŢII

SOLUŢII / DIZOLVAREA
• SOLUŢIA este un sistem/amestec omogen format din
două sau mai multe substanţe.
• Amestec omogen = amestec cu aceeaşi compoziţie şi
aceleaşi proprietăţi în toată masa.
• Dizolvantul/solventul este substanţa în care se dizolvă cel
puţin o altă substanţă; de obicei se găseşte în cantitatea
cea mai mare în soluţie.

• Dizolvatul/solvatul/solutul este substanţa dizolvată

Soluţii: gazoase, solide, lichide, după natura dizolvantului.

• DIZOLVAREA este procesul fizic de răspandire a

particulelor de solvat printre moleculele de solvent /
amestecarea omogenă a cel puţin două substanţe /
formarea unei soluţii.
ETAELE PROCESULUI DE DIZOLVARE
• Interacţiunea particulelor de solvat cu moleculele de
solvent (solvatare, hidratare). Este etapa exotermă.
Solvatarea se face prin legături/interacţiuni de tip
ion-dipol, dipol-dipol/ legaturi de hidrogen, van der
Waals.
• Desprinderea particulelor din masa solvatului
(molecule sau ioni) prin ruperea legăturilor dintre
ele (legături ionice, dipol-dipol/de hidrogen, van der
Waals). Este etapa endotermă.
• Repartizarea uniformă (difuziunea) particulelor de
solvat printre moleculele dizolvantului.
PROCESUL DE DIZOLVARE

• Dizolvarea = proces fizic, dacă are loc fără modificarea naturii chimice
a substanţelor.
Ex: dizolvarea clorurii de sodiu în apă, dizolvarea zahărului în apă etc.
• Dizolvarea = proces chimic, dacă are loc şi cu modificarea naturii
chimice a substanţelor.
Ex: dizolvarea acidului clorhidric în apă, dizolvarea amoniacului în
apă etc. Sunt procese chimice, deoarece are loc ruperea unor legături
covalente, cu formarea unor specii ionice (ionizare).
HCl + H2O  Cl– + H3O+ NH3 + H2O  NH4+ + HO-
SOLUBILITATEA SUBSTANŢELOR
• Solubilitatea = proprietatea unei substanţe de a se
dizolva într-un anumit solvent.

• Reprezintă cantitatea maximă de substanţă care se

poate dizolva într-o anumită cantitate / volum de
solvent (de obicei 100 g de solvent) în anumite
condiţii de lucru (temperatură, presiune pentru
gaze).

• Substanţel pot fi: uşor solubile, solubile, greu

solubile, practic insolubile într-un solvent.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
SOLUBILITATEA şi DIZOLVAREA SUBSTANŢELOR

• Natura substanţei dizolvate şi a dizolvantului

• Temperatura
• Presiunea
INFLUENŢA STRUCTURII asupra SOLUBILITĂŢII şi asupra
DIZOLVARII SUBSTANŢELOR
Natura substanţei dizolvate şi a dizolvantului.
• Regula similitudinii - asemănare structurală între solvat şi
solvent:
• Substanţele ionice şi cele cu molecule polare se dizolvă în
solvenţi polari.
• Apa dizolvă substanţele ionice, dar sunt şi excepţii!
(ex. AgCl, CaCO3, BaSO4 etc.)
• Substanţele cu molecule nepolare (halogenii, sulful, fosforul
etc.) se dizolvă în solvenţi nepolari: CCl4, CS2, C6H6, C6H5–CH3.
• Atenţie: substanţele nepolare se dizolvă parţial în solvenţi
organici polari (acetonă, alcool etilic etc.).
• Cristalele cu reţele atomice (diamant, grafit) nu se dizolvă în
nici un solvent.
DIZOLVAREA HCl în APĂ
• Interacţiuni dipol-dipol (de hidrogen) între
moleculele polare de HCl şi cele de apă = proces
fizic
• Ionizarea totală a HCl în apă = proces chimic
HCl + H2O  H3O+ + Cl-
• Soluţia apoasă conduce curentul electric, HCl
este un electrolit tare.
Dizolvarea acizilor şi a bazelor în apă
este un proces chimic!
Dizolvarea sărurilor în apă
• Clorura de sodiu se dizolvă în apă prin formarea de legături ion-
dipol cu moleculele de apă.

Moleculele de apă determină desprinderea ionilor din reţeaua

cristalină: disocierea ionilor prin ruperea legaturii ionice (care
menţine ionii in reţeaua cristalină). Proces fizic!!!

• Soluţia apoasă de clorură de sodiu conduce curentul electric.

Sărurile sunt electroliţi.
 EFECTE TERMICE LA DIZOLVARE
• DIZOLVARE EXOTERMǍ: în procesul de
solvatare a particulelor se eliberează o cantitate de
energie mai mare decât cea necesară desprinderii
particulelor din masa de solut.

• Temperatura soluţiei obţinute este mai mare decât

temperatura iniţială a solventului.

• Exemple de procese exoterme : dizolvarea în apă a

NaOH, KOH, Na2CO3, K2CO3, KF, CaCl2, H2SO4
EFECTE TERMICE LA DIZOLVARE
• DIZOLVARE ENDOTERMǍ: în procesul de
desprindere a particulelor din masa de solut
se consumă o cantitate de energie mai mare
decât cea eliberată în procesul de solvatare a
particulelor.
• Temperatura soluţiei este mai mică decât
temperatura iniţială a solventului.
• Exemple de procese endoterme: dizolvarea în
apă a NH4NO3, NH4Cl, KBr, KNO3, NaNO3
• DIZOLVARE ATERMICǍ: practic fără
degajare sau fără absorbţie de căldură, de
exemplu dizolvarea NaCl, KCl în apă.
 140
KI
130

120

NaNO3 gaze

Solubilitate (grame solut/100 g H2O)

110
solide
100
KNO3
90

80
HCl NH4Cl
70

60 NH3 KCl
50

40

30
NaCl KClO3
20

10
SO2

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
INFLUENŢA PRESIUNII asupra
SOLUBILITĂŢII şi asupra
DIZOLVĂRII SUBSTANŢELOR

• Variaţia presiunii practic nu influenţează

solubilitatea substanţelor solide şi a celor lichide
• Solubilitatea substanţelor gazoase creşte cu
creşterea presiunii.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ VITEZA
DE DIZOLVARE A SUBSTANŢELOR
• Suprafaţa de contact dintre solut şi solvent.
suprafaţa mare = proces de dizolvare mai rapid.
• Mărunţirea particulelor de substanţa care se dizolva.
• Agitarea amestecului de solut-solvent.
• Factorul mecanic
Agitarea sistemului solut – solvent  se creează, astfel, curenţi
care antrenează ionii solvataţi şi soluţia se omogenizează;
• În absenţa agitării, procesul de difuziune este lent.
• Temperatura
Creşterea temperaturii este favorabilă dizolvarilor
endoterme: creşte solubilitatea substanţelor şi creştere energia
particulelor.
• creşterea temperaturii favorizează dizolvările
endoterme.
• scăderea temperaturii favorizează dizolvările
exoterme.
• variaţiile de temperatură influenţează foarte puţin
dizolvările atermice.
• pentru majoritatea substanţelor solide sau lichide,
solubilitatea creşte cu creşterea temperaturii.
• în general, solubilitatea gazelor scade cu creşterea
temperaturii.