ABSTRACT
ARTICOLUL 19- Constituția României este legea fundamentală a statului român care
“EXTRĂDAREA ŞI EXPULZAREA”
CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
-COMENTARIU-
COORDONATOR:
Asistent drd. Raul Miron
STUDENT:
Radu Denisa-Maria
Pădurean Alexandra
TARGU MURES, 2022
reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului,
drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile
publice fundamentale.
Constituția din 1991, revizuită în 2003, conține 156 de articole împărțite în 8
titluri.
Articolul 19 al Constituției se regăsește în cadrul Titlului II- Drepturile și
libertațile fundamentale.
Astfel se deduce că Extrădarea și expulzarea reprezintă instituții juridice care
aparțin atat dreptului intern cat și dreptului internațional, ce au la bază predarea
subiectului de drept vinovat pentru săvarșirea unor infracțiuni, cu scopul de a fi
judecat si condamnat de către statele îndreptățite.
 V. Aspecte
privind Cuprins:
alineatul 4

IV. Aspecte
I.
privind
Introducere
alineatul 3

III. Aspecte II. Aspecte

privind privind
alineatul 2 alineatul 1

I. INTRODUCERE
Constituția României Articolul 19-
“Extrădarea și expulzarea”
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot
fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este
parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei
convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Articolul 19 din Constituția României este o lege fundamentala
alcătuită din 4 alineate.
Este de precizat că alineatul (2) al articolului citat, privind ... , a fost
adăugat prin pct. 8 din Legea de revizuire nr 429/2003
 Există mai multe aspecte după care se poate realiza comentariul articolului 19 din Constituția
României.
II. Aspecte privind alineatul (1)
al articolului 19
Din formularea articolului 19 alineatul (1) se înțelege că nici o persoană care are cetățenie română
nu poate fi extrădată sau expulzată din România.

Extrădarea este “instituția juridică ce permite unui stat de a cere altui stat pe teritoriul căruia s-a
refugiat unul din cetățenii săi să i-l predea.”

“ În România extrădarea a fost reglementată, pentru prima dată, în Constituția Principatelor Unite
Moldova și Țară Românească, dar care, fiind supusă promulgării, nu a fost admisă de către Al. I.
Cuza, fiind respinsă prin scrisoarea nr 206 din 12 noiembrie 1859.”
Expulzare este “instituția juridică în virtutea căreia autoritățile publice dintr-un stat pot să oblige o persoană (cetățean
străin sau apatrid) să părăsească țara, punând astfel capăt, în mod silit, șederii acestei persoane pe teritoriul său.”

Expulzarea nu reprezintă o sancțiune penală, ci mai degrabă o sancțiune administrativă.

Străinii și apatrizii care au fost expulzați din țară se pot intoarce după dobândirea cetățeniei sau după abrogarea ordinului
de expulzare.

Statul care a ordonat decizia nu este obligat să ofere explicații din motive de complezență internațională.

III. Aspecte privind alineatul (2)
al articolului 21
Odată cu adoptarea Constituției (1991) s-au implementat noi realități în dreptul internațional.
Datorită faptului că s-a înregistrat o creștere semnificativă ale manifestărilor infracționale, la
nivel european, au împins statele să colaboreze în mod eficient cu ajutorul autorităților judiciare
pentru a oferi securitate juridică la nivel european, și mai ales “pentru judecarea în cadrul
jurisdicției unice a delicvenților.”
“ Ca atare, legiuitorul constituant român a completat art. 19 cu o exceptie, stabilind că, prin
derogare de la prevederile alin. (1), cetățenii români pot fi extrădați în baza convențiilor
internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate”
Instituția extrădării este stabilită prin convențiile de extrădare sau asistență” juridică încheiate
cu acest scop de către state prin punerea în practică a principiului reciprocității, în absența
acestora prin convențiile bilaterale, în baza cărora sunt incluse crimele, infracțiunile grave
împotriva păcii și oamenirii.
“Cel de-al VIII-lea Congres al Națiunilor Unite pentru prevenirea crimei și tratamentul
delicvenților a aprobat Tratatul tip extrădare”
Un factor principal al extrădării se regăsește in art 9 al C. pen în baza căruia “extrădarea se
acordă sau poate fi solicitată pe baza de convenție internațională, pe bază de reciprocitate și, în
lipsa acestora, în temeiul legii.”
Astfel, putem enumera câteva state cu care România a incheiat aceste convenții: Albania (1961), Belgia (1977),
Cehoslovacia (1959), Cuba (1981), Franța (1975), Grecia (1973), Turcia (1970), Maroc (1972), Mongolia (1973),
Ungaria (1959), Belgia (1977), Iugoslavia (1961), și altele.

Legea care reglementează extrădarea în România, este Legea nr. 296/2001, această lege este în concordanță atât cu
principiile dreptului internațional cât și cu normele din noul Cod penal, și organizarea actuală a instanțelor judecătorești.

Extrădarea ca un apanaș al suveranității statului care o acordă, se poate realiza doar în baza convențiilor internaționale,
pe bază de reciprocitate.

În cazul cererii de extrădare se vor avea în vedere convențiile internaționale la care România este parte.

Factorii principali ai extrădării cuprind fapta pentru care se cere exxtrădarea să reprezinte o infracțiune în legislația
ambelor state, persoana în cauză nu are voie să fie judecată pentru o altă infracțiune decât pentru cea care a fost solicitată
extrădarea, “fapta să prezinte o anumită gravitate, concretizată printr-un minim de pedeapsă privativă de libertate
prevăzută în legislația ambelor țări.”
România a incheiat numeroase tratate de asistență juridică privind cauze civile, penale și familiale care conțin prevederi
cu referire la extrădare.
 Termenul “justiție” are două înțelesuri:

“Într-un sens, prin justiție se înțelege sistemul organelor,instanțelor judecătorești, iar în într-un
al doilea sens înțelegem activitatea de soluționare a pricinilor civile, administrative, comerciale,
penale, etc., de aplicare de sancțiuni, de restabilire a drepturilor și intereselor legitime
încălcate.”

“Instanța europeană a arătat că termenul de lege care desemnează norma aplicabilă în materie
V. Aspecte privind alineatul (4) privește nu numai existența unei baze legale în dreptul intern, ci și calitățile legii, anume
al articolului 19 accesibilitatea și previzibilitatea ei, precum și orice altă măsură de protecție împotriva
atingerilor arbitrare aduse de autoritățile publice acestui drept ”

Expulzarea și extrădarea reprezintă executarea ordinului de a părăsi teritoriul statal, respectiv

“predarea” unui individ altui stat.

Cererea de extrădare din partea unui stat urmărește pedepsirea infractorului și totodată punerea
în executare a pedepsei aceluia.
Persoana extrădabilă va fi pusă în fața curții de apel în decursul a opt zile de la data promulgării cererii de extrădare.
Procedura este una publică în prezența procurorului, orlă și contradictorie dacă nu se opune procurorul și persoana
reclamată. În cazul în care condițiile de extrădare sunt împlinite cerea este acceptată, lafel și în cazul în care condițiile de
extrădare nu sunt împlinite curtea dispune eliberarea persoanei reclamante și totodată respingerea cererii.

“Extrădarea și expulzarea reprezintă restricții aduse dreptului străinului de a circula liber pe teritoriul unui stat, libertății
de a-și alege reședința și libertății de a părăsi orice țară. Având în vedere că acestea aduc atingeri unor libertăți
fundamentale, este normal ca justiția să decidă, întrucât în structura și sistemul Constituției României, justiția este unul
din garanții (poate cel mai puternic și mai eficient) al drepturilor și libertăților constituționale.”
 1. Corina Sabina Muntean, Caiete de drept penal , Editura C.H Beck , Nr. 1 / 2007 , p.p 91-121

2. Oana T. Șofâlcă , Caiete de drept penal , Editura Universul Juridic , Nr.1 / 2008 , p.p 43-75

3. Florin Streteanu, Caiete de drept penal , Editura C.A Beck, Nr.1 / 2008 , p.p 2-16
Bibliografie
4. Gh.V Ivan , Revista de drept penal , Editura R.A Monitorul oficial , Nr.2 /2007 p.p 79-82

5. Adrian Ștefan Tulbure , Revista de drept penal , Nr.3 /2000 , p.48

6. Magureanu Ilie , Revista de drept penal , Editura R.A Monitorul official, Nr.3/2007.