INVESTIȚII

ALTERNATIVE
CURS 8
 O investiție alternativă este un produs de investire, altul decât
investițiile tradiționale în acțiuni, obligațiuni, în numerar sau bunuri.

 Majoritatea activelor de investiții alternative sunt deținute de

investitori instituționali sau persoane fizice acreditate, care au o
valoare netă mare, din cauza naturii complexe și a reglementărilor
limitate ale investițiilor.

 Investițiile alternative includ: private equity, hedge funds, managed

futures, real estate, contracte de mărfuri și instrumente derivate.
Premisele de bază pentru apariţia investiţiilor alternative şi
a cererii pentru acestea din partea investitorilor particulari

• neîncrederea în profitabilitatea şi stabilitatea formelor tradiţionale de

investire în urma crizelor financiare;

• dorinţa investitorilor de a-și păstra mijloacele băneşti prin investirea

în „valorile veşnice”;

• dorinţa de a obţine un nivel calitativ nou al diversificării capitalului

investit.
Caracteristicile, avantajele și dezavantajele
investițiilor alternative
• corelația joasă cu investițiile financiare tradiționale, cum ar fi acțiunile
și obligațiunile, ceea ce la face perfecte pentru diversificarea
portofoliului;
• poate fi dificilă determinarea valorii curente de piață a activului;
• investițiile alternative pot avea o lichiditate relativ scăzută;
• costurile de cumpărare și de vânzare poate fi relativ mari;
• este necesară o expertiză avansată în vederea efectuării analizei
înainte de efectuarea tranzacțiilor
• În altă ordine de idei, investițiile alternative reprezintă investiţii de
capital, care nu pot fi atribuite claselor tradiţionale de active. Deci,
investițiile alternative sunt investiții neconvenționale proiectat pe
termen lung. Spre deosebire de investițiile tradiționale, banii nu sunt
investiți în obligațiuni, acțiuni, depozite sau titluri de creanță.
• Utilizarea unor astfel de active în formarea unui portofoliu de investiții
poate spori profitabilitatea și crește nivelul de diversificare, astfel,
încât, atunci când acesta este format, ele trebuie să joace un rol
important. De asemenea, ele pot fi folosite pentru crearea unei
structuri complet unice a portofoliului, care este calitativ diferit de
cele tradiționale
Avantajele de bază ale investiţiilor alternative
• în cele mai dese cazuri, mijloacele băneşti nu sunt plasate în active
virtuale sau fictive, ci în cele reale;
• valoarea acestor active depind foarte puțin de oscilaţiile de pe pieţele
financiare şi ciclicitatea economiei globale;
• corelaţia ineficientă cu piaţa de acţiuni şi obligaţiuni şi volatilitatea
relativ joasă a valorii acestor active;
• profitabilitatea relativ înaltă.
Dezavantajele investiţiilor alternative
• necesitatea deţinerii iniţiale a unei competenţe înalte în domeniul investirii;
• caracterul limitat sau insuficient al datelor istorice referitoare la preţuri şi
profitabilitate;
• transparenţa insuficientă a unor pieţe atractive pentru investire şi complexitatea
dobândirii informaţiei necesare;
• dificultatea determinării preţului curent şi complexitatea prognozării dezvoltării unei
anu- mite pieţe, pe care sunt efectuate investiţiile alternative, precum şi o anumită
dependenţă de modă;
• riscurile specifice investițiilor sunt înlocuite prin: riscul lichidităţii joase, riscurile ce
țin de
• procurarea activelor necalitative;
• adesea, investiţiile alternative necesită un volum relativ mare al capitalului.
 PROCESUL INVESTIȚIONAL

7:
1: ANALIZA 4: 5: DUE 6: TRANSACȚIA
2: VALUATION 3: NEGOCIEREA MONITORIZARE
PRELIMINARĂ STRUCTURARE DILIGENCE PROPRIU ZISĂ
ȘI EXIT
 PROCESUL INVESTIȚIONAL

2: 7:
1: ANALIZA 4: 5: DUE 6: TRANSACȚIA
VALUATION 3: NEGOCIEREA MONITORIZARE
PRELIMINARĂ STRUCTURARE DILIGENCE PROPRIU ZISĂ
ȘI EXIT
 PROCESUL INVESTIȚIONAL

1: ANALIZA 6: 7:
4: 5: DUE
PRELIMINAR 2: VALUATION 3: NEGOCIEREA TRANSACȚIA MONITORIZAR
STRUCTURARE DILIGENCE
Ă PROPRIU ZISĂ E ȘI EXIT
 PROCESUL INVESTIȚIONAL

1: ANALIZA 6: 7:
5: DUE
PRELIMINAR 2: VALUATION 3: NEGOCIEREA 4: STRUCTURARE TRANSACȚIA MONITORIZAR
DILIGENCE
Ă PROPRIU ZISĂ E ȘI EXIT
 PROCESUL INVESTIȚIONAL

1: ANALIZA 6: 7:
5: DUE
PRELIMINAR 2: VALUATION 3: NEGOCIEREA 4: STRUCTURARE TRANSACȚIA MONITORIZAR
DILIGENCE
Ă PROPRIU ZISĂ E ȘI EXIT
 PROCESUL INVESTIȚIONAL

6:
7:
1: ANALIZA TRANSACȚIA
2: VALUATION 3: NEGOCIEREA 4: STRUCTURARE 5: DUE DILIGENCE MONITORIZARE
PRELIMINARĂ PROPRIU
ȘI EXIT
ZISĂ
 PROCESUL INVESTIȚIONAL

1: ANALIZA 5: DUE 6: TRANSACȚIA 7: MONITORIZARE

2: VALUATION 3: NEGOCIEREA 4: STRUCTURARE ȘI EXIT
PRELIMINARĂ DILIGENCE PROPRIU ZISĂ
PRIVATE EQUITY
Există o serie de concepții greșite cu privire la capitalul privat de risc
(investiții organizate în capitaluri necotate), datorită informațiilor
limitate și transparenței în lumea capitalului privat

“Este vorba despre cumpărarea la multipli mici și vânzarea la multipli

mari ... ”

” Crearea valorii provine din supra îndatorare ... ”

” În companiile cu capital privat, costurile de cercetare și dezvoltare

sunt reduse și oamenii își pierd locul de muncă ... ”

“Singurii câștigători din industria de capital privat sunt managerii de

capital privat lacomi - toți ceilalți acționari pierd ... ”
Dimpotrivă, există numeroase dovezi că toate aceste concepții greșite sunt incorecte!

De fapt, capitalul privat este astăzi o parte importantă și valoroasă a economiei globale, fiind
benefic industriilor în dezvoltare, proprietarilor de afaceri, angajaților, investitorilor și
economiei în ansamblu.

Investitorii de capital privat sunt pregătiți să își asume riscuri acolo unde există potențial de a
crea valoare!

Prin urmare, capitalul privat are astăzi o funcție importantă în economia globală, oferind
lichiditate și asigurând o dezvoltare industrială accelerată.
 PRIVATE
PRIVATE Nu este listat public.

EQUITY EQUITY
acțiuni care reprezintă proprietatea sau
o participație la o entitate economică

• Ca sursă de capital de investiții, capitalul privat derivă de fapt de la:

• persoane fizice și firme cu valoare netă ridicată:
• care cumpără acțiuni ale unor companii private sau
• obțin controlul asupra companiilor publice cu intenția de a le face private, în cele din urmă
scoțându-le de la bursele publice de valori.
• Investitori instituționali, precum fondurile de pensii;
• mari firme de capital privat finanțate de un grup de investitori acreditați.
• Deoarece baza investiției de capital privat este investiția directă într-o
firmă, adesea pentru a câștiga un nivel semnificativ de influență
asupra operațiunilor firmei, este necesară o cheltuială de capital
destul de mare, motiv pentru care fondurile cu resurse mari domină
industria.
• Suma minimă de capital necesară pentru investitori poate varia în
funcție de firmă și fond. Unele fonduri au o investiție minimă de
250.000 USD; altele pot necesita milioane de dolari.
• Motivația de bază pentru astfel de angajamente este, desigur,
urmărirea obținerii unui randament pozitiv al investiției.
• Partenerii de la firmele de capital privat strâng fonduri și gestionează
aceste fonduri pentru a obține randamente favorabile pentru
acționarii lor, de obicei cu un orizont de investiții între patru și șapte
ani.
O perspectivă istorică

 A structurat o operațiune de private

equity (în acest caz, o operațiune de
venture capital)
 Proiectul său:
 A fost finanțat de un investitor
extern;
 A pp un risc ridicat și potențial
ridicat de rentabilitate;
 o întreprindere antreprenorială;
 protejarea unui avantaj
competitiv.
 Capitalul privat a existat dintotdeauna. . . doar într-o formă diferită de cea de
astăzi

 Capitalul privat modern a apărut în urma unor mari schimbări macroeconomice

 Apariția capitalului privat ca instrument financiar dinamic a necesitat interacțiunea

dintre:
• un mediu social, legal și fiscal favorabil,
 resurse umane adecvate
 capital suficient.
• Operațiunile incipiente de private equity au fost un amestec complex
de politici publice, antreprenoriat și finanțare.

• Dorința monarhilor europeni de a deține bogății și putere tot mai

mare este emblematică pentru acest mix.

• Politicile publice, antreprenoriatul și finanțarea s-au simplificat,

câștigând autonomie. Interesul public și politicile publice au fost
separate, în mod clar, de interesul și voința personală a regelui.
• Odată ce cadrul legal și fiscal de bază a fost stabilit și adaptat la
modificările factorilor sociali și economici, antreprenorul a apărut ca
figură centrală a ecosistemului private equity.
• Investitorii de capital privat au dezvoltat capacitatea de a identifica
afacerile de succes, oferind capital și resurse cheie pentru a-i ajuta
afacerea și pentru a obține partea lor de succes. Prin dobândirea
acestui know-how și expertiză, acei investitori au contribuit la
continuarea dezvoltării, prin strategii pentru a atenua riscurile și a
optimiza randamentele obținute.
• Obiectivul fundamental al oricărui investitor rațional este creșterea
averii sale. Capitalul privat oferă investitorilor posibilitatea de a
finanța dezvoltarea companiilor private și de a beneficia de succesul
lor.
 Elemente cheie în dezvoltarea operațiunilor de private equity

https://www.americanrhetoric.com/MovieSpeeches/moviespeechwallstreet.html
Main characteristics of private equity transactions:

1. Private equity operations require a sponsor (lead investor)

• The main financial sponsor might have been a political leader, who would legally and financially
ease the preparation and the execution of the venture for the benefit of the Crown and himself.
• The control of resources and the conquest of land motivated the launch of exploration ventures
• Companies were created to support political efforts, thereby guaranteeing the demand for their product
in exchange for their participation in a public effort to build infrastructures, create a new market and more
generally encourage commerce and the generation of wealth. They could leverage public action
• Apparently, conflicts of interest did not ring any bells at that time.

2. Private equity operations are symbiotic with public initiatives

• Often, private investors were complementing this public initiative, convinced by the pitch made
by a person combining technical competence and know-how, with a vision and genuine
marketing talent.
• This person would be identified nowadays as an entrepreneur – or the precursor of
televangelists, when the marketing presentation becomes a seven-year sermon, in the case of
Columbus.
3. High risk, high return potential;
4. A long-term investment, protected by a favorable legal environment;
5. Pooling of resources;
6. The figure of the entrepreneur is at the center of the private equity
universe:
 Four models of entrepreneurship:
The ‘classical’ model,
The ‘anchor firm’ model
The ‘event driven’ model
The ‘local hero’ model
7. Company creation and disruptive innovation
• Serial entrepreneurs: a cultural or universal phenomenon?
• Thomas Edison (1847–1931): light bulb, the phonograph and the stock ticker. He patented the first
machine to produce motion pictures and planned the first electricity distribution system to carry
electricity to houses;
• more than 1000 patents at a certain stage.
• In 1878, Edison convinced several investors such as John Pierpont Morgan, Lord Rothschild and
William Vanderbilt to invest USD 300 000 in the creation of the Edison Electric Light (EEL) Co., and
to fund his experiments with electric lighting in return for a share in the patents derived from his
research. JP Morgan continued to support the growing company by acquiring shares and backing
the company’s merger with EEL’s main competitor, the Thomson-Houston Electrical Company. This
merger resulted in the creation of General Electric (Frederick Lewis, 1949).

8. Technological or managerial innovation: a basis for private equity;

9. The entrepreneurial and financial relationship: a fruitful tension;
10. The stock exchange: useful indicator, overbearing influence;
11. Nursing ideas (laboratories) and nursing companies (incubators and EIR
programmes)
• One of the most famous ‘entrepreneurs in residence’ (EIR) was probably Leonardo da Vinci
(1452–1519)
• The ‘incubator’ model (the most famous examples being Idealab, CMGI, Internet Capital
Group and Softbank) failed. It re-emerged under the form of ‘business accelerators’ such as Y
Combinator and TechStars in the US.
• Somehow, these incubators or business accelerators tend to emerge as early signs of venture
capital bubbles.
• The main criticism addressed to incubators and business accelerators is that they fall into the
same trap as venture capital funds, they do not work on major breakthroughs, instead aiming at
‘flavor of the month’ start-ups with a quick return.
• It was only in the US that entrepreneurs in residence programs managed to gain a hold. This is
linked to the fact that most of these entrepreneurs in residence are serial entrepreneurs, which
are still a rarity in the rest of the world.
• The difficulty for the entrepreneur is to communicate his innovation, spread the word of his vision
and thus convince his partners (employees, managers, financial backers, bankers, clients,
providers) that he is able to lead the company to the next stage and transform his young venture
into a business success.
12. Well determined exit scenario
• A listing on the stock exchange, offering to the private equity investor the opportunity to sell his stake on
the market. This stock exchange must exist, offering certain liquidity and attractive listing conditions,
including adapted regulations. This exit route remains an exception as the majority of exits are trade sales
• A profitable trade sale to another company or private equity group, offering the private equity investor the
opportunity to sell his stake to a third party. For some sectors, this exit scenario may prove to be difficult,
given the concentration of the number of players (anti- trust regulations) or the nature of the sector (banks
and insurers are sometimes barred from take-over by foreign players, and must comply with specific
regulations preventing certain operations).
• A sale to the management, which is rare as this means that the management must structure a private equity
operation with its own capital (otherwise, this operation would fall within the trade sale scenario). This,
however, could happen in the event that a venture-backed company becomes profitable. As it is debt free,
the management could try to structure a management buy-out (MBO) to acquire the stake of the investors in
the company, if no other exit scenario is offered.
• A sale to another financial investor, which is rather frequent in the case of secondary leveraged buy-outs,
and increasingly from venture capitalists to LBO investors
• End of activity, bankruptcy or sale of remaining assets. This exit is more common in venture capital than in
other segments of the private equity market. It is compensated by the fact that successes are also more
rewarding in absolute terms.
AN INVESTMENT IN PRIVATE EQUITY IS:

I. A Negotiated Investment in Equity or Quasi-Equity

• Preferred Returns and/or an Increased Control over Decisions
• Additional Cover for the Risks Entailed by the Investment

II. A Fixed Maximum Term

III. Implying Specific Risks
IV. With High Expected Return
V. Undertaken on Behalf of Qualified Investors
VI. To Support Entrepreneurs.
 WHY WOULD A COMPANY NEED PE?
PE is based on two aspects:
 PE is a source of financing;
 PE is an investment.

… but why would a company need PE? Why should a company let an external
investor sit on its board of directors and make managerial decisions?

1. Certification Benefit
The venture-backed company wants to
enjoy some direct and indirect benefits 2. Network Benefit
that a company can exploit when 3. Knowledge Benefit
financed by a PEI.
4. Financial Benefit
FACTORS TO CONSIDER:
Growth potential

Exit Market positioning

Returns Management
bandwidth

Stage/sector
Historical
/structure performance

Project Competitive
period scenario

Industry trends
 STAGES OF INVESTMENT FINANCING

• Pre-Seed Funding
• Pre-seed funding refers to the initial capital a company brings in that comes from friends, family
members, credit cards-whatever you can get. This could be as small as $5,000 and as high as
$100,000.

• Seed Capital & Research and Development Projects

• Seed funding (also called seed capital) typically ranges from $100,000 to $500,000 and is often
provided by angel investors, and is usually structured as convertible notes or common stock.
• With seed funding, you hope to grow your business and, at the very least, gain proof of concept
• Investors are always ready to undertake risks and make investments in such R & D projects
promising higher returns in future.
• Early Stage Financing
• Start Ups
• At this stage, the entrepreneur and his products or services are as yet
untried. The finance required usually falls short of his own resources.
Start-ups may include new industries / businesses set up by the
experienced persons in the area in which they have knowledge.
• Second Round Finance
• It refers to the stage when product has already been launched in the
market but has not earned enough profits to attract new investors.
Additional funds are needed at this stage to meet the growing needs of
business.
• Later Stage Financing
• \

• Development Capital: refers to the financing of an enterprise which has overcome the highly risky
stage and have recorded profits but cannot go public, thus needs financial support. Funds are
needed for the purchase of new equipment/ plant, expansion of marketing and distributing
facilities, launching of product into new regions and so on. The time scale of investment is usually
one to three years and falls in medium risk category.
• Expansion Finance: Venture capitalists perceive low risk in ventures requiring finance for
expansion purposes either by growth implying bigger factory, large warehouse, new factories,
new products or new markets or through purchase of exiting businesses. The time frame of
investment is usually from one to three years. It represents the last round of financing before a
planned exit.
• Buy Outs: It refers to the transfer of management control by creating a separate business by
separating it from their existing owners.
• Replacement Capital: provide funds for the purchase of existing shares of owners. This may be
due to a variety of reasons including personal need of finance, conflict in the family, or need for
association of a well known name. The time scale of investment is one to three years and involve
low risk.
• Turnarounds: It involves buying the control of a sick company which requires very specialized
skills. It may require rescheduling of all the company’s borrowings, change in management or
even a change in ownership. A very active “hands on” approach is required in the initial crisis
period where the venture capitalists may appoint its own chairman or nominate its directors on
the board.
• Mezzanine Financing
• Mezzanine capital, often provided by private equity firms, is capital provided
either as equity, debt, or a convertible note that is provided to a company just
prior to its Initial Public Offering.
• Mezzanine investors generally take less risk, since the company is generally
solid and poised to "cash out" relatively quickly.
COMPANY LIFE STAGE DETERMINE THE TYPE OF INVESTORS

RISK
Financing opportunities evolve with the company
And there is place for the mature companies to grow:
KEY TAKEAWAYS

 An alternative investment is an asset that is not one of the conventional

investment types, such as stocks, bonds and cash.
 Alternative investments include: private equity, hedge funds, managed futures,
real estate, commodities and derivatives contracts.
 Private equity is today an important function in the global economy providing
liquidity and ensuring accelerated industrial development and change.
•PE is a source of financing and an investment.
•Stages of financing: pre-seed financing, seed financing, early stage financing, later
stages financing and mezzanine financing