ISA 200.

OBIECTIVE GENERALE ALE AUDITORULUI

INDEPENDENT ŞI DESFĂŞURAREA UNUI AUDIT ÎN
CONFORMITATE CU STANDARDELE
INTERNAŢIONALE DE AUDIT
Partea a doua

Prof.univ.dr. Turlea Eugeniu

1
 6. SCEPTICISMUL PROFESIONAL

• Auditorul trebuie să planifice şi să efectueze un audit cu

scepticism profesional recunoscând faptul că ar putea să
existe circumstanţe datorită cărora situaţiile financiare să fie
denaturate semnificativ.
• Scepticismul profesional include acordarea atenţiei cu
privire la, de exemplu:
– Probe de audit care contrazic alte probe de audit
obţinute.
– Informaţii care pun la îndoială fiabilitatea
documentelor şi răspunsurile la investigaţii care vor fi
folosite ca dovezi de audit.
– Condiţii care ar putea indica o posibilă fraudă.
– Circumstanţe care sugerează nevoia efectuării de
proceduri de audit suplimentare faţa de cele impuse
de ISA-uri.

2
 6. SCEPTICISMUL PROFESIONAL

• Menţinerea scepticismului profesional pe

parcursul auditului este necesară dacă auditorul
trebuie, de exemplu să reducă riscul privind:
– Omiterea unor circumstanţe neobişnuite.
– Generalizarea în momentul în care trage
concluziile din observaţiile de audit.
– Folosirea unor prezumţii necorespunzătoare
în determinarea naturii, momentului şi
întinderea procedurilor de audit şi evaluarea
rezultatelor acestora.

3
 6. SCEPTICISMUL PROFESIONAL

• Scepticismul profesional este necesar pentru o

evaluare critică a probelor de audit. Acesta include
punerea la îndoială a probelor de audit contradictorii
şi gradul de dependenţă a documentelor şi a
răspunsurilor la investigaţii şi alte informaţii obţinute
de la conducere şi de la persoanele însărcinate cu
guvernanţa.
• Acesta mai include şi luarea în considerare a
suficienţei şi a gradului de adecvare a probelor de
audit obţinute în circumstanţele date, de exemplu în
cazul în care au existat factori de risc de fraudă şi un
singur document, de o natură care îl face a fi
susceptibil de fraudă, este singura dovadă care stă
la baza unei sume semnificative la nivelul situaţiilor
financiare.
4
 6. SCEPTICISMUL PROFESIONAL

• Auditorul va putea accepta sisteme de înregistrări şi

documente ca fiind autentice, cu excepţia cazului în
care auditorul are motive să creadă contrariul.
Totuşi, auditorul trebuie să considere credibilitatea
acordat informaţiilor ce urmează a fi folosite ca
probe de audit.
• În cazuri de îndoială cu privire la gradul de încredere
acordat informaţiilor sau indicatorilor unei posibile
fraude (de exemplu, dacă condiţiile identificate pe
parcursul auditului îl determină pe auditor să creadă
ca un documenta ar putea să nu fie autentic sau că
termenii unui document au fost falsificaţi), ISA-urile
impun ca auditorul să investigheze în continuare şi
să determine ce modificări sau adiţii la procedurile
de audit sunt necesare pentru a rezolva acel aspect.
5
 6. SCEPTICISMUL PROFESIONAL

• Auditorului nu i se poate cere să nu ia în

considerare experienţa din trecut cu privire la
onestitatea şi integritatea conducerii entităţii şi a
persoanelor însărcinate cu guvernanţa.
• Totuşi, încrederea în faptul că, conducerea şi cei
persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt
oneşti, nu îl exonerează pe auditor de nevoia de
a menţine scepticismul profesional şi nu îi
permit auditorului să fie satisfăcut cu probe de
audit mai puţin convingătoare atunci când
obţine asigurarea rezonabilă.

6
 7. RAŢIONAMENTUL PROFESIONAL

• Exercitarea de către auditor a raţionamentului

profesional are loc în planificarea şi efectuarea unui
audit al situaţiilor financiare astfel :
– Raţionamentul profesional este esenţial pentru efectuarea
unui audit adecvat. Acest fapt se datorează interpretării
dispoziţiilor etice relevante şi a ISA-urilor, iar deciziile în
cunoştinţă de cauză necesare pe parcursul auditului nu pot
fi luate fără aplicarea cunoştinţelor relevante şi experienţei
cu privire la fapte şi circumstanţe. Raţionamentul
profesional este necesar în special în legătură cu decizii
legate de:
 Pragul de semnificaţie şi riscul de audit;
 Natura, momentul şi întinderea procedurilor de audit folosite
pentru a îndeplini dispoziţiile ISA-urilor şi a strânge probe de
audit;

7
7. RAŢIONAMENTUL PROFESIONAL

Evaluarea măsurii în care au fost obţinute

suficiente probe de audit, şi a măsurii în care
mai trebuie făcut ceva pentru a atinge
obiectivele ISA-urilor şi prin acestea,
obiectivele generale ale auditorului;
Evaluarea judecării conducerii în aplicarea
cadrului general de raportare financiară
aplicabil;
Tragerea de concluzii pe baza probelor de audit
obţinute, de exemplu evaluarea gradului de
rezonabilitate a estimărilor făcute de către
management în pregătirea situaţiilor financiare.

8
7. RAŢIONAMENTUL PROFESIONAL

– Trăsătura distinctivă a raţionamentului

profesional care se aşteaptă de la un auditor este
aceea că este exercitată de către un auditor a
cărui pregătire, cunoştinţe şi experienţă l-au ajutat
în dezvoltarea competenţelor necesare pentru a
obţine judecăţi rezonabile.
– Raţionamentul profesional poate fi evaluat în
funcţie de măsura în care raţionamentul la care s-
a ajuns reflectă aplicarea competentă a
principiilor contabile şi este adecvată şi
consecventă în lumina faptelor şi circumstanţelor
care au fost cunoscute de auditor până la data
raportului auditorului.
9
 8. SUFICIENTE PROBE DE AUDIT
ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT

• Asigurarea rezonabilă se obţine atunci când

auditorul a selectat suficiente probe de audit pentru
a reduce riscurile la un nivel acceptabil de scăzut.
• Probele de audit sunt necesare pentru a susţine
opinia auditorului şi raportul. Sunt cumulative ca
natură şi sunt obţinute urmare a procedurilor de
audit efectuate pe parcursul auditului.
• Sistemul de înregistrări contabile al entităţii este o
sursă importantă de probe de audit. Activitatea cea
mai dificilă o reprezintă obţinerea şi evaluarea
probelor de audit.

10
 8. SUFICIENTE PROBE DE AUDIT
ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT
• Suficienţa şi gradul de adecvare a probelor de audit sunt
interdependente. Suficienţa reprezintă măsura cantităţii
de probe de audit iar adecvarea este măsura calităţii
probelor de audit adică relevanţa şi credibilitatea. De
cantitatea şi calitatea probelor de audit obţinute depinde
reducerea riscului de audit la un nivel acceptabil.

RA = f (Rds, Rd)

Unde : RA = risc de audit

Rds = risc de denaturare semnificativă
Rd = risc de detectare
11
 8. SUFICIENTE PROBE DE AUDIT
ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT
• Riscul de audit este un termen tehnic legat de procesul
de auditare. Nu se referă la riscul afacerii auditorului
precum pierderile din litigii, publicitate negativă sau alte
evenimente ce apar în legătură cu auditul situaţiilor
financiare.
• Riscul de denaturare semnificativă se găseşte la două
niveluri :
– cel al situaţiilor financiare în general
– nivelul de afirmaţie al claselor de tranzacţii, soldurilor
de conturi sau prezentărilor.
• Riscul de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor
este evaluat pentru a determina natura, momentul şi
întinderea unor proceduri de audit suplimentare şi este
format din două componente: riscul inerent şi riscul de
control, care există independent de auditul situaţiilor
financiare. 12
 8. SUFICIENTE PROBE DE AUDIT
ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT
• Riscul de control este o funcţie a eficacităţii proiectării,
implementării şi menţinerii controlului intern care are şi el
limitele sale.
• ISA-urile nu analizează singular cele două categorii de
riscuri ci mai degrabă recurge la o evaluare combinată a
riscului de denaturare semnificativă, totuşi auditorul
poate separa sau combina după caz funcţie de tehnicile
sau metodologiile de auditare preferate şi de consideraţii
practice.
• Riscul de detectare. Pentru un nivel dat al riscului de
audit, nivelul acceptabil al riscului de detectare comportă
o relaţie invers proporţională cu riscurile evaluate de
denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor.
13
 8. SUFICIENTE PROBE DE AUDIT
ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT
• Riscul de detectare este legat de natura, momentul şi
întinderea procedurilor auditorului pe care le stabileşte
pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de
scăzut.
• Reprezintă deci o funcţie a eficacităţii unei proceduri de
audit şi a aplicării de către auditor a respectivei
proceduri.
• Aspecte precum : planificarea adecvată, distribuirea
corectă a personalului în echipa misiunii, aplicarea
scepticismului profesional şi supervizarea şi revizuirea
muncii de audit efectuate, concură la creşterea
eficacităţii unei proceduri de audit şi reduce
probabilitatea că un auditor ar putea să selecteze o
procedură de audit neadecvată.

14
 8. SUFICIENTE PROBE DE AUDIT
ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT
• Limitările inerente ale unui audit rezultă din :
– natura raportării financiare
– natura procedurilor de audit
– nevoia ca auditul să fie efectuat într-o perioadă de
timp rezonabilă şi la un cost rezonabil
• În consecinţă este necesar ca auditorul să :
– planifice auditul astfel încât să fie efectuat într-o
manieră eficientă
– direcţioneze efortul de audit în zone în care se
aşteaptă să conţină risc de denaturare semnificativă
fie datorită fraudei sau erorii cu un efort mai mic
corespunzător spre alte zone
– folosească testarea ca o altă metodă de examinare a
populaţiilor pentru denaturări 15
 8. SUFICIENTE PROBE DE AUDIT
ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT
• În lumina celor trei activităţi de mai sus, ISA-urile conţin
dispoziţii pentru planificarea şi efectuarea auditului şi cer
auditorului să :
– aibă o bază de identificare şi evaluare a riscurilor
evaluate de denaturări semnificative la nivelul
situaţiilor financiare şi a afirmaţiilor prin efectuarea
procedurilor de evaluare a riscurilor şi activităţilor
legate de acestea (ISA 315) şi
– folosească testarea ca o altă modalitate de
examinare a populaţiilor într-o manieră care oferă o
bază rezonabilă pentru auditor pe baza căreia să
tragă concluziile cu privire la populaţie (ISA 330, ISA
500, ISA 520, ISA 530)
16
 8. SUFICIENTE PROBE DE AUDIT
ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT
• Alte aspecte care afectează limitările inerente
ale unui audit:
– frauda, în special care implică conducerea superioară
sau complotul (ISA 240)
– existenţa şi deplinătatea relaţiilor şi tranzacţiilor între
părţile afiliate (ISA 550)
– situaţii de nerespectare a legilor şi reglementărilor
(ISA 250)
– evenimente sau condiţii care ar putea să determine
încetarea activităţii pe baza principiului continuităţii
activităţii (ISA 570)
17
 8. SUFICIENTE PROBE DE AUDIT
ADECVATE ŞI RISCUL DE AUDIT

• Opinia auditorului se referă la situaţiile financiare ca

întreg şi ca urmare auditorul nu este responsabil pentru
detectarea denaturărilor care nu sunt semnificative la
nivelul situaţiilor financiare ca întreg.

18
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN
CONFORMITATE CU ISA-urile

• a.Respectarea ISA-urilor relevante pentru un audit

• b.Obiective declarate în ISA-urile individuale
• c.Respectarea dispoziţiilor relevante
• d.Incapacitatea de a atinge un obiectiv

19
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
a. Respectarea ISA-urilor relevante pentru un audit –
natura şi conţinutul standardelor

• ISA-urile, luate împreună, oferă standarde pentru

munca auditorului în îndeplinirea obiectivelor
generale ale acestuia. ISA-urile tratează
responsabilităţile generale ale auditorului, ca şi
consideraţiile adiacente ale auditorului relevante
pentru aplicarea acelor responsabilităţi la teme
specifice.
• Domeniul de aplicare, data intrării în vigoare şi orice
limitare specifică privind aplicabilitatea unui ISA
specific sunt clarificate în fiecare ISA. Exceptând
situaţia în care ISA prevede contrariul, auditorului îi
este permis să aplice un ISA înainte de data intrării
în vigoare specificată în acesta. 20
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
a. Respectarea ISA-urilor relevante pentru un audit –
natura şi conţinutul standardelor

• În efectuarea unui audit, ar fi posibil ca auditorului să i se

impună să respecte dispoziţiile din legi sau din reglementări în
plus faţă de ISA-uri. ISA-urile nu eludează legea sau
reglementarea care guvernează un audit al situaţiilor financiare.
În situaţia în care astfel de legi sau reglementări diferă de ISA-
uri, un audit efectuat doar în conformitate cu legea sau
reglementările nu va fi considerat ca fiind în conformitate cu
ISA-urile.
• Auditorul va putea de asemenea să efectueze auditul în
conformitate atât cu ISA-urile cât şi cu standardele de audit ale
unei jurisdicţii sau ţări anume. În asemenea cazuri, în plus faţă
de respectarea fiecărui ISA relevant pentru audit, ar putea fi
necesar ca auditorul să efectueze proceduri de audit
suplimentare pentru a respecta standardele relevante ale acelei
jurisdicţii sau ţări.

21
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
a. Respectarea ISA-urilor relevante pentru un audit –
natura şi conţinutul standardelor

• În plus de obiective şi dispoziţii (dispoziţiile sunt formulate în

ISA-uri folosind termenul „trebuie să”), un ISA conţine
îndrumări legate de acestea sub forma aplicaţiilor şi a altor
materiale explicative. Acesta ar putea să conţină şi material
introductiv care oferă contextul relevant pentru o înţelegere
adecvată a ISA şi definiţii. Întregul text al unui ISA, deci, este
relevant pentru o înţelegere a obiectivelor stabilite în ISA şi
aplicarea corectă a dispoziţiilor dintr-un ISA.
• Acolo unde este necesar, aplicaţia şi celelalte materiale
explicative oferă explicaţii suplimentare cu privire la dispoziţiile
unui ISA şi îndrumare pentru îndeplinirea lor. În special, acesta
ar putea să:
– Explice mai clar care dispoziţii se intenţionează a fi acoperite.
– Includă exemple de proceduri care ar putea fi adecvate în
circumstanţele date.

22
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
a. Respectarea ISA-urilor relevante pentru un audit –
natura şi conţinutul standardelor

• În timp ce asemenea îndrumare nu impune în

sine o dispoziţie, ea este relevantă pentru
aplicarea adecvată a dispoziţiilor unui ISA.
Aplicaţiile şi alte materiale explicative vor putea
de asemenea să ofere informaţii suplimentare cu
privire la aspectele abordate într-un ISA.
• Anexele fac parte din aplicaţii şi alte materiale
explicative. Scopul şi folosirea avută în vedere
cu privire la o anexă sunt explicate în cuprinsul
ISA-ului în cauză sau în titlul şi introducerea la
anexă în sine.

23
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
a. Respectarea ISA-urilor relevante pentru un audit –
natura şi conţinutul standardelor

• Atunci când consideraţii suplimentare adecvate,

specifice auditurilor unor entităţi mai mici şi
entităţilor din sectorul public sunt include în aplicaţii
şi alte materiale explicative ale unui ISA, aceste
consideraţii suplimentare susţin aplicarea
dispoziţiilor din ISA în auditul unor asemenea
entităţi. Totuşi, acestea nu limitează sau reduc
responsabilitatea auditorului în a aplica şi a respecta
dispoziţiile ISA-urilor.
• Considerentele specifice entităţilor mai mici incluse
în ISA-uri au fost proiectate în principal având în
vedere companiile nelistate. Anumite considerente,
totuşi, ar putea fi de ajutor în auditul unor societăţi
listate mai mici.
24
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
b. Obiective declarate în ISA-urile individuale

• Pentru a atinge obiectivele generale ale auditului,

auditorul trebuie să utilizeze obiectivele declarate în ISA-
urile relevante pentru planificarea şi efectuarea auditului,
având în vedere interdependenţa dintre ISA-uri, pentru
a:
– (a) Determina măsura în care este necesară
efectuarea oricăror alte proceduri în plus faţă de cele
impuse de ISA-uri, pentru a atinge obiectivele
declarate în ISA-uri; şi
– (b) Evalua măsura în care au fost obţinute suficiente
probe de audit.
25
9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
b. Obiective declarate în ISA-urile individuale

• Fiecare ISA conţine unul sau mai multe obiective care

oferă o legătură între dispoziţiile şi obiectivele generale
ale auditorului. Obiectivele din ISA-urile individuale sunt
de ajutor pentru a-l determina pe auditor să se
concentreze pe rezultatul dorit al ISA, fiind în acelaşi timp
destul de specifice pentru a-l asista pe auditor în:
– Înţelegerea a ceea ce trebuie obţinut, şi acolo unde
este cazul, modul adecvat de a face acest lucru; şi
– Decizia cu privire la măsura în care trebuie făcut mai
mult pentru a le atinge în circumstanţele particulare
ale auditului.
• Obiectivele trebuie înţelese în contextul obiectivelor
generale ale auditorului. Ca şi în cazul obiectivelor
generale ale auditorului, capacitatea de a atinge un
obiectiv individual este la fel de dependentă de limitările
inerente ale unui audit.
26
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
b. Obiective declarate în ISA-urile individuale

• În utilizarea obiectivelor, auditorului i se cere să

aibă în vedere interdependenţa dintre ISA-uri.
Acest lucru se datorează faptului că ISA-urile
tratează în anumite cazuri responsabilităţile
generale, iar în altele aplicarea acelor
responsabilităţi unor subiecte specifice. De
exemplu, ISA 200 cere auditorului să adopte o
atitudine de scepticism profesional; această
atitudine este necesară în toate aspectele legate
de planificarea şi efectuarea unui audit, dar nu
se repetă ca o dispoziţie în fiecare ISA.

27
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
b. Obiective declarate în ISA-urile individuale

• La un nivel mai detaliat, ISA 315 şi ISA 330

conţin printre altele, obiectivele şi dispoziţiile
care se referă la responsabilităţile auditorului în
ceea ce priveşte identificarea şi evaluarea
riscurilor de denaturare semnificativă şi
respectiv proiectarea şi efectuarea unor
proceduri de audit suplimentare pentru a
răspunde la acele riscuri evaluate; aceste
obiective şi dispoziţii se aplică pe tot parcursul
auditului.
28
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
b. Obiective declarate în ISA-urile individuale

• Un ISA care tratează aspecte specifice ale

auditului (de exemplu ISA 540) ar putea să se
dezvolte cu privire la modul în care obiectivele şi
dispoziţiile unor ISA-uri ca ISA 315 şi ISA 330
trebuie aplicate în relaţie cu subiectul ISA-ului
dar nu le repetă. De aceea, în atingerea
obiectivului declarat în ISA 540, auditorul are în
vedere obiective şi dispoziţii ale altor ISA
relevante.

29
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
b. Obiective declarate în ISA-urile individuale

• Dispoziţiile ISA-urilor sunt proiectate să permită auditorului să

atingă obiectivele stabilite în ISA-uri, şi prin acestea obiectivele
generale ale auditorului. Se aşteaptă ca aplicarea corectă a
dispoziţiilor din ISA-uri de către auditor să reprezinte o bază
suficientă pentru atingerea obiectivelor de către auditor. Totuşi,
datorită faptului că circumstanţele misiunilor de audit variază
mult şi a faptului că toate aceste circumstanţe nu pot fi
anticipate în ISA-uri, auditorul este responsabil pentru
determinarea procedurilor de audit necesare pentru a îndeplini
dispoziţiile din ISA-uri şi pentru a atinge obiectivele. În
circumstanţele unei misiuni, ar putea exista anumite aspecte
care cer auditorului să efectueze proceduri de audit
suplimentare faţă de cele stabilite de ISA-uri pentru a atinge
obiectivele specificate în ISA-uri.

30
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
b. Obiective declarate în ISA-urile individuale
• Auditorul trebuie să utilizeze obiectivele pentru a evalua măsura în
care au fost obţinute suficiente probe de audit adecvate în contextul
obiectivelor generale ale auditorului. Dacă auditorul concluzionează că
probele de audit nu sunt suficiente şi adecvate, atunci acesta va putea
urmări una sau mai multe dintre următoarele abordări:
– Să evalueze măsura în care s-au obţinut sau urmează a fi obţinute probe de
audit suplimentare relevante ca rezultat al respectării altor ISA-uri;
– Să extindă munca efectuată în aplicarea uneia sau mai multor dispoziţii;
sau
– Să efectueze alte proceduri considerate de auditor a fi necesare în
circumstanţele date.
• Acolo unde nici una din cele de mai sus nu se aşteaptă a fi adecvată
sau posibilă în circumstanţele date, auditorul nu va putea obţine
suficiente probe de audit adecvate şi conform ISA-urilor va trebui să
determine efectul pe care acest fapt îl are asupra raportului auditorului
sau asupra capacităţii auditorului de a definitiva misiunea.

31
9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
c. Respectarea dispoziţiilor relevante – dispoziţii relevante
şi abateri de la o dispoziţie

• În anumite situaţii, un ISA (şi deci toate cerinţele

acestuia) ar putea să nu fie relevant în
circumstanţele date. De exemplu, dacă o entitate
nu are o funcţie de control intern , nici una din
prevederile ISA 610 nu este relevantă.

32
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
c. Respectarea dispoziţiilor relevante – dispoziţii relevante
şi abateri de la o dispoziţie

• În cadrul unui ISA relevant, ar putea exista cerinţe afectate de

condiţii. O asemenea cerinţă este relevantă atunci când
circumstanţele prevăzute în cadrul dispoziţiei se aplică, iar
condiţia există. În general condiţionarea unei dispoziţii va fi fie
explicită fie implicită, de exemplu:
– Cerinţele privind modificarea opiniei auditorului dacă există o
limitare a domeniului de aplicare reprezintă o dispoziţie explicită
afectată de condiţie.
– Cerinţele privind comunicarea deficienţelor importante în controlul
intern identificate pe parcursul auditului, ale persoanelor
însărcinate cu guvernanţa, care depind de existenţa unor astfel de
cerinţe identificate; şi cerinţa de a obţine suficiente probe de audit
adecvate cu privire la prezentarea informaţiilor legate de segment
în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil,
fapt care depinde de măsura în care acel cadru solicită sau permite
o asemenea prezentare, reprezintă dispoziţii implicite afectate de
condiţie.

33
9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
c. Respectarea dispoziţiilor relevante – dispoziţii relevante
şi abateri de la o dispoziţie

• În anumite cazuri, o cerinţă ar putea fi exprimată ca

fiind afectată de condiţie prin prisma legii sau
reglementării aplicabile. De exemplu auditorul ar
putea să fie nevoit să se retragă din misiunea de
audit, acolo unde retragerea este posibilă din
punctul de vedere al legii sau reglementării
aplicabile, sau auditorul ar trebui să fie obligat să
facă ceva, exceptând situaţia în care îi este interzis
prin lege sau reglementare. În funcţie de jurisdicţie,
permisiunea sau interdicţia ar putea fi implicite sau
explicite.

34
9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
c. Respectarea dispoziţiilor relevante – dispoziţii relevante
şi abateri de la o dispoziţie
•
• ISA 230 stabileşte dispoziţiile cu privire la
documentare în acele situaţii excepţionale în
care auditorul se abate de la o anumită
dispoziţie. ISA-urile nu solicită respectarea unei
dispoziţii care nu este relevantă în contextul
auditului.

35
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
d. Incapacitatea de a atinge un obiectiv

• Dacă un obiectiv dintr-un ISA relevant nu poate fi

atins, auditorul trebuie să evalueze măsura în care
acest fapt îl împiedică să îşi atingă obiectivele sale
generale de auditor, fiind necesar astfel ca acesta
să îşi modifice opinia în conformitate cu ISA-urile
sau să se retragă din misiune (acolo unde
retragerea este permisă de legea sau reglementările
aplicabile). Incapacitatea de a atinge un obiectiv
reprezintă o problemă importantă care necesită
documentare în conformitate ISA 230.

36
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
d. Incapacitatea de a atinge un obiectiv
• Măsura în care un obiectiv a fost atins este un aspect
lăsat la latitudinea judecăţii profesionale ale auditorului.
Acel raţionament ia în considerare rezultatele
procedurilor de audit efectuate în respectarea
dispoziţiilor din ISA-uri, şi evaluarea de către auditor a
măsurii în care dacă s-au obţinut suficiente probe de
audit adecvate şi a măsurii în care trebuie făcut mai mult
în circumstanţele particulare ale auditului pentru a atinge
obiectivele stabilite în ISA-uri. În consecinţă,
circumstanţele care ar putea da naştere la incapacitatea
de a atinge un obiectiv le includ pe acelea care:
– Îl împiedică pe auditor să îndeplinească dispoziţiile
relevante ale unui ISA.
– Au ca rezultat faptul că nu este practic sau posibil
pentru auditor să îndeplinească procedurile de audit
suplimentare sau să obţină probe de audit
suplimentare aşa cum este considerat a fi necesar.
37
 9. EFECTUAREA UNUI AUDIT ÎN CONFORMITATE CU
ISA-urile
d. Incapacitatea de a atinge un obiectiv
• Documentaţia de audit care îndeplineşte dispoziţiile
din ISA 230 şi dispoziţiile specifice pentru
documentaţie din alte ISA-uri relevante oferă probe
pentru baza concluziilor auditorului cu privire la
atingerea obiectivelor generale ale auditorului. În
timp ce este inutil ca auditorul să documenteze
separat (ca de exemplu într-o listă de verificare)
faptul că obiective individuale au fost atinse,
documentarea unui eşec în a atinge un obiectiv îl
asigură pe auditor în evaluarea măsurii în care un
asemenea eşec l-a împiedicat pe acesta să îşi atingă
obiectivele generale.

38