ISA 200.

OBIECTIVE GENERALE ALE AUDITORULUI

INDEPENDENT ŞI DESFĂŞURAREA UNUI AUDIT ÎN
CONFORMITATE CU STANDARDELE
INTERNAŢIONALE DE AUDIT

Prof.univ.dr. Turlea Eugeniu

1
 Clasificarea ISA
ISA 200. Obiective generale ale auditorului independent şi
desfăşurarea unui audit în conformitate cu Standardele
Internaţionale de Audit
ISA 210. Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit
ISA 220. Controlul calităţii pentru un audit al situaţiilor financiare
ISA 230. Documentaţia de audit
Principii generale şi ISA 240. Responsabilităţile auditorului privind frauda în cadrul
responsabilităţi unui audit al situaţiilor financiare
ISA 250. Luarea în considerare a legii şi reglementărilor într-un
audit al situaţiilor financiare
ISA 260. Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţa
ISA 265. Comunicarea deficienţelor în controlul intern către
persoanele însărcinate cu guvernanţa şi către conducere

2
 Clasificarea ISA

ISA 315. Identificarea şi evaluarea riscurilor de

denaturare semnificativă prin înţelegerea entităţii şi a
mediului său
ISA 320. Pragul de semnificaţie în planificarea şi
desfăşurarea unui audit
ISA 330. Răspunsul auditorului la riscurile evaluate

Evaluarea riscului
şi răspunsul la
riscurile evaluate

- ISA 402. Consideraţii de audit aferente unei entităţi care

utilizează o organizaţie prestatoare de servicii
- ISA 450. Evaluarea denaturărilor identificate pe
parcursul auditului

3
Clasificarea ISA

4
Clasificarea ISA

5
 Clasificarea ISA

ISA 700. Formularea unei opinii şi raportarea cu privire la situaţiile financiare

ISA 705. Modificări ale opiniei raportului auditorului independent
ISA 706. Paragrafele de observaţii şi paragrafele explicative din raportul auditorului
independent
Concluzii de audit şi ISA 710. Informaţii comparative – cifre corespondente şi situaţii financiare comparative
raportarea ISA 720. Responsabilităţile auditorului cu privire la alte informaţii din documentele care
conţin situaţii financiare auditate

6
Clasificarea ISA

7
 Interdependenţa dintre ISA 200 şi restul ISA

Principii generale şi Evaluarea riscului şi

responsabilităţi răspunsul la riscurile
evaluate
ISA 210, 220, 240, 250, ISA 300, 315, 320, 330,
260, 265 402, 450

ISA 200. Obiective

generale ale
Domenii specializate auditorului
Concluzii de audit şi
independent şi raportarea
ISA 800, 805, 810 desfăşurarea unui ISA 700, 706, 710, 720
audit în
conformitate cu
ISA

Utilizarea activităţii altor

Probe de audit
părţi
ISA 500, 505, 510, 520, 530,
540, 550, 560, 570, 580 ISA 600, 610, 620

8
1. DOMENIUL DE APLICARE A ISA 200

ISA 200 tratează : Răspunderea generală a auditorului pentru un

audit conform ISA

stabilind :

Obiectivele generale ale Explică natura şi domeniul de aplicare al

auditorului unui audit

- asigurări rezonabile că situaţiile financiare

nu conţin denaturări semnificative
- să exprime o opinie că situaţiile financiare
sunt prezentate din toate punctele de vedere
semnificativ conform cadrului de raportare
financiară aplicabil
- să raporteze cu privire la situaţiile financiare
şi să comunice aşa cum o cere ISA

9
 1. DOMENIUL DE APLICARE A ISA 200

• ISA-urile sunt scrise în contextul auditării situaţiilor

financiare de către auditor.
• Se adaptează dacă sunt auditate alte informaţii
financiare istorice.
• Nu se referă la responsabilităţile auditorului
existente în legislaţie, reglementări, etc.
• Auditorul trebuie să se asigure de conformitatea cu
toate obligaţiile legale, de reglementare sau
profesionale relevante.

10
 1. DOMENIUL DE APLICARE A ISA 200

• Opinia auditorului cu privire la situaţiile financiare tratează

măsura în care situaţiile financiare sunt pregătite, sub toate
aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul general de
raportare financiară aplicabil.
• Opinia este comună tuturor misiunilor de audit al situaţiilor
financiare.
• Opinia nu asigură :
– viabilitatea în viitor a entităţii
– eficienţa sau eficacitatea cu care conducerea a
organizat activităţile entităţii
• În unele jurisdicţii s-ar putea solicita ca auditorii să ofere opinii
la alte aspecte specifice, ca:
– eficacitatea controlului intern, sau
– consecvenţa dintr-un raport separat al conducerii şi
situaţiile financiare

11
 2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

• Sunt pregătite de conducerea entităţii sub

supravegherea guvernanţei
• ISA-urile impun responsabilitatea conducerii sau
persoanelor însărcinate cu guvernanţa şi nu eludează
legi şi reglementări care guvernează responsabilităţile
acestora
• Un audit efectuat conform ISA presupune recunoaşterea
responsabilităţii întocmirii situaţiilor financiare; întinderea
responsabilităţilor şi modul de descriere diferă de la o
jurisdicţie la alta;
• Pregătirea situaţiilor financiare necesită:
– Identificarea cadrului general de raportare financiară aplicabil
– Pregătirea situaţiilor financiare în conformitate cu acel cadru
– Includerea unei descrieri adecvate ale acelui cadru

12
2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

• Un audit conform ISA al situaţiilor financiare presupune

recunoaşterea responsabilităţii în direcţia:
– Pregătirii situaţiilor financiare conform cadrului de
raportare financiară aplicabil
– Pentru organizarea controalelor interne de a se
asigura că situaţiile financiare nu conţin denaturări
semnificative fie datorate fraudei sau erorii, şi
– Să ofere auditorului :
• Acces la toate informaţiile relevante în pregătirea
situaţiilor financiare
• Informaţii suplimentare solicitate de auditor în
scopul auditării, şi
• Acces nerestricţionat la personalul unităţii pentru
13
probe de audit
2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

• Pregătirea situaţiilor financiare presupune

exercitarea raţionamentului profesional de către
conducere în efectuarea de estimări contabile şi
selectarea de politici contabile adecvate.
• Situaţiile financiare trebuie să îndeplinească nevoile
unei game largi de utilizatori - situaţii financiare cu
scop general sau utilizatori specifici – situaţii
financiare cu scop special.

14
2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

CADRUL DE RAPORTARE
FINANCIARĂ APLICABIL

Cadrul Cadrul
de prezentare fidel de conformitate

impune respectarea dispoziţiilor se referă la un cadru general de

cadrului general cu posibilitatea raportare financiară care
ca, conducerea să ofere necesită respectarea
prezentări care să depăşească conformităţii cu dispoziţiile
sau să se abată de la cadrul de cadrului general fără a admite
raportare. abateri.
15
2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

• Cadrul general de raportare financiară conţine:

– standarde de raportare financiară emise de organisme
specializate
– dispoziţii prevăzute în legi sau reglementări
– ambele situaţii (standarde şi dispoziţii)
– directive, cum să se aplice anumite cadre de raportare, ca de
exemplu, astfel de surse avem :
• mediul legal şi etic inclusiv statute, reglementări, decizii
judecătoreşti, etc
• interpretări contabile publicate emise de organizaţii de reglementare
sau profesionale
• opinii publicate cu grad diferit de autoritate la probleme contabile în
curs de apariţie
• practici generale din industrie recunoscute şi prevalente
• literaturi contabile

16
 2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

• Existenţa de conflicte între cadrul general de raportare

financiară şi sursele de la care se obţin indicaţii cu privire
la aplicarea acestora prevalează sursa cu cel mai înalt
grad de autoritate pentru eliminarea acestora.
• Cadrele de raportare financiară determină forma şi
conţinutul situaţiilor financiare, anumite cadre sunt de
prezentare fidelă, în timp ce restul sunt de conformitate.
• Auditorul trebuie să se asigure că atât conducerea cât şi
persoanele însărcinate cu guvernanţa recunosc
responsabilităţi în această direcţie.

17
 2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

• Conceptul de prag de semnificaţie este aplicat de către auditor atât

în planificarea şi efectuarea auditului cât şi în evaluarea efectului
denaturărilor identificate asupra auditului şi a erorilor necorectate,
dacă este cazul, asupra situaţiilor financiare.
• În general, denaturările, inclusiv omisiunile, sunt considerate a fi
semnificative dacă, în mod individual sau în totalitate, ele ar putea
să genereze o aşteptare rezonabilă cum că ar putea să influenţeze
deciziile economice ale utilizatorilor luate în baza situaţiilor
financiare.
• Judecăţile cu privire la pragul de semnificaţie sunt afectate de
percepţia auditorului cu privire la nevoile de informare ale
utilizatorilor în legătură cu situaţiile financiare şi în legătură cu
mărimea sau natura unei denaturări sau o combinaţie a celor două.
• Opinia auditorului se referă la situaţiile financiare ca întreg şi ca
urmare auditorul nu este responsabil pentru detectarea denaturărilor
care nu sunt semnificative la nivelul situaţiilor financiare ca întreg.

18
2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

• Pragul de semnificaţie prezintă o legătură directă cu

importanţa relativă a unei informaţii contabile. În
aplicarea practică a pragului de semnificaţie se
folosesc trei niveluri (praguri) de semnificaţie pentru
determinarea tipului de opinie exprimat. Astfel avem
de-a face cu :
– sume nesemnificative
– cu sume semnificative dar care nu afectează
situaţiile financiare
– sume atât de semnificative sau ,,contagioase”
încât imaginea fidelă a situaţiilor financiare pe
ansamblu este îndoielnică.

19
 Relaţia dintre pragul de semnificaţie şi tipul de
opinie se prezintă astfel :
Prag de semnificaţie al Semnificaţie în termenii deciziilor Tip de opinie
prezentării eronate utilizatorilor rezonabili

Nesemnificativă Probabilitate redusă ca deciziile Fără rezerve

utilizatorilor să fie afectate

Semnificativă Probabilitate ca deciziile Cu rezerve

utilizatorilor să fie afectate numai
dacă informaţia în cauză este
importantă pentru deciziile specifice
luate. Situaţiile financiare pe
ansamblu prezintă o imagine fidelă

Foarte semnificativă Probabilitate ca deciziile majorităţii Refuz de a exprima o

sau tuturor utilizatorilor, bazate pe opinie sau opinie
situaţiile financiare în cauză, să fie nefavorabilă
afectate de manieră senificativă

20
2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

ISA conţine : -obiective în vederea

-dispoziţii ASIGURĂRII
-materiale REZONABILE
explicative obţinerii

ISA solicită ca auditorul să :

exercite păstreze

RAŢIONAMENTUL SCEPTICISMUL
PROFESIONAL PROFESIONAL

pe parcursul

PLANIFICĂRII ŞI -identifică şi evaluează

EFECTUĂRII AUDITULUI riscurile de denaturare
semnificativă
-obţine suficiente probe
de audit adecvate dacă
există denaturări
semnificative
-opinia pe baza probelor
21
de audit
2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

• Forma opiniei exprimate de auditor va depinde de

cadrul de raportare financiară aplicabil şi orice alte
legi sau reglementări aplicabile.
• Opinia exprimată se referă la măsura în care
situaţiile financiare sunt întocmite din toate punctele
de vedere semnificativ în conformitate cu cadrul
general de raportare financiară aplicabil.

22
2. ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE

• Acolo unde cadrul general de raportare financiară

este un cadru de prezentare fidel aşa cum este şi
cazul pentru situaţiile financiare cu scop general,
opinia cerută de IAS-uri se referă la faptul dacă
situaţiile financiare sunt prezentate în mod fidel sub
toate aspectele semnificative sau oferă o imagine
fidelă şi corectă.
• Acolo unde avem de-a face cu cadre de
conformitate, opinia se referă la măsura în care
situaţiile financiare sunt pregătite sub toate
aspectele semnificative în conformitate cu cadrul
general.
23
 3. OBIECTIVE GENERALE ALE
AUDITORULUI
• Acestea sunt :
– să obţină asigurări rezonabile cu privire la măsura în
care situaţiile financiare ca întreg nu conţin denaturări
semnificative, fie ele ca urmare a fraudei sau erorii,
permiţând astfel auditorului să exprime o opinie cu
privire la măsura în care situaţiile financiare sunt
prezentate, din toate punctele de vedere
semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare
financiară aplicabil;şi
– să raporteze cu privire la situaţiile financiare şi să
comunice aşa cum cer ISA-urile, în conformitate cu
identificările auditorului.

24
 3. OBIECTIVE GENERALE ALE
AUDITORULUI
• În toate situaţiile, atunci când asigurarea rezonabilă
nu poate fi obţinută, iar o opinie modificată în
raportul auditorului nu este suficientă în
circumstanţele date în scopul raportării către
utilizatorii vizaţi ai situaţiilor financiare, ISA-urile cer
ca auditorul să anunţe imposibilitatea exprimării unei
opinii sau să se retragă (sau să demisioneze) din
misiune, acolo unde retragerea este permisă de
legea sau reglementările aplicabile.

25
 4. DEFINIŢII
• În contextul ISA-urilor, următorii termeni au
semnificaţiile atribuite mai jos:
• (a) Cadrul de raportare financiară aplicabil –
Cadrul de raportare financiară adoptat de conducere
şi acolo unde este cazul, de către persoanele
însărcinate cu guvernanţa în întocmirea situaţiilor
financiare, care este acceptabil prin prisma naturii
entităţii şi a obiectivelor situaţiilor financiare, sau
care este impus de lege sau reglementări.

26
 4. DEFINIŢII
• Termenul „cadrul de prezentare fidel” este
folosit pentru a face referire la un cadru de
raportare financiară care impune respectarea
dispoziţiilor cadrului general şi:
– (i) Recunoaşte în mod explicit sau implicit faptul că,
pentru a obţine o prezentare corectă a situaţiilor
financiare, ar putea fi necesar ca, conducerea să
ofere prezentări care să le depăşească pe cele
solicitate în mod special de către cadrul de raportare;
sau
– (ii) Recunoaşte în mod explicit faptul că ar putea fi
necesar pentru conducere să se abată de la o
dispoziţie a cadrului general pentru a obţine o
prezentare corectă a situaţiilor financiare. Asemenea
abateri se aşteaptă a fi necesare doar în situaţii
extrem de rare.
27
 4. DEFINIŢII

• Termenul “cadru de conformitate” este folosit

pentru a face referire la un cadru general de
raportare financiară care necesită respectarea
conformităţii cu dispoziţiile cadrului general, dar nu
conţine recunoaşterea de la (i) şi (ii) de mai sus.

28
 4. DEFINIŢII

• (b) Probe de audit – Informaţii folosite de audit pentru a

ajunge la concluziile pe baza cărora se bazează opinia
auditorului. Probele de audit includ atât informaţii
conţinute în sistemul de înregistrări contabile care stau la
baza situaţiilor financiare cât şi alte informaţii. În scopul
ISA-urilor:
– (i) Suficienţa probelor de audit este o măsură cu
privire la cantitatea de probe de audit. Cantitatea
necesară de probe de audit este afectată de
evaluarea auditorului cu privire la riscul de denaturare
semnificativă cât şi de calitatea unor asemenea probe
de audit.
– (ii) Gradul de adecvare al probelor de audit este
măsura de calitate a probelor de audit; respectiv
relevanţa şi credibilitatea în oferirea unui suport
pentru concluziile pe care se bazează opinia
auditorului. 29
 4. DEFINIŢII
• (c) Riscul de audit – Riscul ca auditorul să exprime o
opinie neadecvată de audit atunci când situaţiile
financiare sunt denaturate semnificativ. Riscul de audit
este o funcţie a riscurilor de denaturare semnificativă şi a
riscului de detectare.
• (d) Auditor – Termenul “auditor” este folosit pentru a
face referire la persoana sau persoanele care
efectuează auditul, de obicei partenerul de misiune sau
alţi membrii ai echipei misiunii, sau, în funcţie de situaţie,
firma. Acolo unde un ISA intenţionează în mod expres ca
o dispoziţie sau responsabilitate să fie îndeplinită de
către partenerul de misiune sau alţi membrii ai echipei
misiunii, termenul „partenerul de misiune” va fi folosit în
defavoarea celui de „auditor”. „Partenerul de misiune„ şi
„firma” trebuie citiţi în sensul în care se referă la
echivalentele lor din sectorul public acolo unde este
relevant. 30
 4. DEFINIŢII
• (e) Riscul de detectare – Riscul ca procedurile
efectuate de auditor pentru a reduce riscul de audit la un
nivel acceptabil de scăzut, nu vor fi în măsură să
detecteze o denaturare care există şi care ar putea fi
semnificativă, fie individual sau la nivel agregat
împreună cu alte denaturări.
• (f) Situaţii financiare – O reprezentare structurată a
informaţiilor financiare istorice, inclusiv notele legate de
acestea, care intenţionează să comunice resursele sau
obligaţiile economice ale unei entităţi al un anumit
moment în timp sau schimbări ale acestora, pe o
perioadă de timp în conformitate cu dispoziţiile cadrului
de raportare financiară. Notele explicative conţin în mod
obişnuit un sumar al politicilor contabile semnificative şi
alte informaţii explicative. Termenul „situaţii financiare”
se referă în mod obişnuit la un set complet de situaţii
financiare aşa cum se stabileşte prin cerinţa cadrului de
raportare financiară aplicabil, dar se pot referi şi la 31 o
singură situaţie financiară.
 4. DEFINIŢII
• (g) Informaţie financiară istorică – Informaţie
exprimată în termeni financiari în legătură cu o anumită
entitate, derivată în principal din sistemul contabil al
entităţii, cu privire la evenimente economice care au avut
loc în perioade precedente sau în legătură cu condiţii
sau circumstanţe economice la anumite momente din
trecut.
• (h) Conducere – Persoana(ele) cu responsabilităţi
executive pentru conducerea operaţiunilor entităţii.
Pentru anumite entităţi din anumite jurisdicţii,
conducerea include unele dintre sau toate persoanele
însărcinate cu guvernanţa, ca de exemplu, membrii
executivi ai consiliului de administraţie, sau un asociat-
conducător.

32
 4. DEFINIŢII
• (i) Denaturare – O diferenţă între suma, clasificarea,
prezentarea sau dezvăluirea unui element din situaţiile
financiare raportat, şi suma, clasificarea, prezentarea,
sau dezvăluirea care este necesară a fi făcută pentru ca
elementul să fie în conformitate cu cadrul de raportare
financiară aplicabil. Denaturările pot apărea ca urmare a
erorii sau fraudei.
• Acolo unde auditorul exprimă o opinie cu privire la faptul
că situaţiile financiare sunt prezentate în mod corect,
sub toate aspectele semnificative, sau oferă o imagine
corectă şi fidelă, denaturările includ de asemenea acele
ajustări de sume, clasificări, prezentări sau dezvăluiri
care, în opinia auditorului, sunt necesare pentru ca
situaţiile financiare să fie prezentate in mod corect, sub
toate aspectele semnificative, sau oferă o imagine
corectă şi fidelă.
33
 4. DEFINIŢII
• (j) Premize legate de responsabilităţile conducerii
şi, acolo unde este cazul a persoanelor însărcinate
cu guvernanţa, pe baza cărora este efectuat auditul -
Faptul că, conducerea şi acolo unde este cazul,
persoanele însărcinate cu guvernanţa au recunoscut
şi înţeleg faptul că au următoarele responsabilităţi
care sunt fundamentale pentru efectuarea unui audit
în conformitate cu ISA-urile. Şi anume,
responsabilitatea:
– (i). Pentru pregătirea situaţiilor financiare în
conformitate cu cadrul de raportare financiară
aplicabil, incluzând acolo unde este cazul
prezentarea lor fidelă;
– (ii).Pentru un control intern de o asemenea natură
pe care conducerea şi acolo unde este cazul
persoanele însărcinate cu guvernanţa îl consideră
necesar pentru a permite pregătirea unor situaţii
financiare care să nu conţină denaturări 34
semnificative, fie ele datorate fraudei sau erorii; şi
 4. DEFINIŢII
• (iii).Să ofere auditorului:
– Acces la informaţii, pe care conducerea şi acolo
unde este cazul persoanele însărcinate cu
guvernanţa, le consideră necesare pentru
pregătirea situaţiilor financiare, ca de exemplu
înregistrări, documentaţie şi alte aspecte;
– Informaţii suplimentare pe care auditorul le-ar putea
solicita conducerii, şi acolo unde este cazul
persoanelor însărcinate cu guvernanţa în scopul
auditării; şi
– Acces nerestricţionat la persoanele din cadrul
entităţii de la care auditorul consideră necesar a
obţine probe de audit

35
 4. DEFINIŢII
• În cazul unui cadru de prezentare fidel, (i) de mai sus ar
putea fi reformulat ca “pentru pregătirea şi prezentarea
fidelă a situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul
general de raportare financiară” sau “pentru pregătirea
de situaţii financiare care oferă o imagine corectă şi
fidelă în conformitate cu cadrul general de raportare
financiară.”
• Expresia “Premiza legată de responsabilităţile conducerii
şi acolo unde este cazul a persoanelor însărcinate cu
guvernanţa pe baza căreia este efectuat un audit” va
putea fi folosită şi ca „premiza”.

36
 4. DEFINIŢII
• (k) Raţionamentul profesional – Aplicarea pregătirii
relevante, a cunoştinţelor şi a experienţei în contextul dat
de audit, a contabilităţii şi a standardelor etice, pentru a
lua decizii în cunoştinţă de cauză în legătură cu
procedura adecvată în contextul circumstanţelor misiunii
de audit.
• (l) Scepticismul profesional – O atitudine care
include o gândire rezervată, fiind atent la condiţii care ar
putea indica o posibilă denaturare datorată fraudei sau
erorii şi o evaluare critică a probelor de audit.
• (m) Asigurare rezonabilă –În contextul unui audit al
situaţiilor financiare, un nivel de asigurare ridicat, dar nu
absolut.
37
 4. DEFINIŢII

• (n) Risc de denaturare semnificativă – Riscul ca

situaţiile financiare să fie denaturate semnificativ înainte
de auditare. Acesta constă în două componente,
descrise după cum urmează la nivelul afirmaţiilor:
– (i) Riscul inerent – Susceptibilitatea unei afirmaţii cu privire
la o clasă de tranzacţii, sold de cont sau prezentare de a fi
denaturată semnificativ, fie individual sau în mod agregat
împreună cu alte denaturări, înainte de a lua în
considerare orice controale legate de acestea
– (ii) Riscul de control – Riscul ca o denaturare care ar putea
să apară la nivelul unei afirmaţii cu privire la o clasă de
tranzacţii, sold de cont sau prezentare care ar putea fi
semnificativă, fie individual sau în mod agregat împreună
cu alte denaturări, să nu poată fi prevenită, sau detectată
şi corectată la timp de către controlul intern al entităţii.

38
 4. DEFINIŢII
• (o) Persoanele însărcinate cu guvernanţa –
Persoana sau organizaţia (de exemplu administratorul
unei corporaţii) cu responsabilitate de supraveghere a
direcţiei strategice a entităţii şi obligaţiile legate de
răspunderea entităţii. Aceasta include şi supravegherea
procesului de raportare financiară. Pentru anumite
entităţi din câteva jurisdicţii, persoanele însărcinate cu
guvernanţa ar putea include personalul de conducere,
de exemplu, membrii executivi ai unui consiliu de
conducere al unei entităţi din sectorul privat sau public,
sau un proprietar-conducător.

39
 5. DISPOZIŢII ETICE CU PRIVIRE LA UN
AUDIT AL SITUAŢIILOR FINANCIARE
• Auditorul trebuie să se conformeze dispoziţiilor etice
relevante, inclusiv cele referitoare la independenţă,
astfel :
• - respectarea cerinţelor relevante din părţile A şi B
a Codului Etic şi anume :
– partea A – principiile fundamentale : integritate,
obiectivitate, competenţă profesională şi atenţia
cuvenită, confidenţialitate şi comportament
profesional
– partea B a Codului IFAC - ilustrează modul în care
Cadrul general conceptual trebuie aplicat în situaţii
specifice
40
 5. DISPOZIŢII ETICE CU PRIVIRE LA UN
AUDIT AL SITUAŢIILOR FINANCIARE
• În cadrul unei misiuni de audit se consideră a fi în
interes public, ca auditorul să fie independent de
entitatea auditată :
– independenţă în gândire
– independenţă în aparenţă

41
 5. DISPOZIŢII ETICE CU PRIVIRE LA UN
AUDIT AL SITUAŢIILOR FINANCIARE

• De asemenea ISQC1 – recomandă firmelor de audit să

stabilească şi să menţină propriul sistem de control al
calităţii, ISA 220 - stabileşte responsabilităţile
partenerului misiunii în ceea ce priveşte dispoziţiile etice
relevante.
• ISA 220 recunoaşte faptul că echipa misiunii are dreptul
să se bazeze pe sistemul de control al calităţii al unei
firme pentru a-şi îndeplini responsabilităţile cu privire la
procedurile de control al calităţii aplicate misiunii de audit
individuale, cu excepţia situaţiei în care informaţia oferită
de către firmă sau terţi sugerează contrariul.

42