CAPITOLUL 4

STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE AUDIT

Standardele de audit financiar

Standardele Internaţionale de Audit (ISA) sunt standardele profesionale pentru efectuarea
misiunilor de audit, revizie, asigurare, controlul calității și servicii conexe. Aceste standarde sunt
emise de către Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC), prin intermediul Consiliului pentru
Standarde Internaţionale de Audit şiAsigurare (IAASB).
Standardele Internaționale de Audit (ISA) sunt un set de ghiduri emise de Consiliul de
Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (International Auditing and Assurance Standards
Board - IAASB) pentru a reglementa modul de efectuare a auditului financiar. ISA se aplică
tuturor auditorilor financiari, indiferent de dimensiunea sau locația lor geografică.
ISA oferă un cadru general pentru planificarea, efectuarea și raportarea auditului
financiar și pentru a se asigura că auditorii respectă principiile etice și profesionale relevante în
timpul efectuării auditului. Aceste standarde reglementează procesele specifice ale auditului,
inclusiv planificarea auditului, identificarea și evaluarea riscurilor, colectarea și evaluarea
probelor, comunicarea rezultatelor auditului și raportarea asupra controlului intern.
Principalele obiective ale ISA sunt de a asigura consistența și calitatea auditului financiar
la nivel internațional, de a oferi informații fiabile pentru utilizatorii situațiilor financiare și de a
proteja interesele publicului în general. Aceste standarde joacă un rol important în menținerea
transparenței și a integrității informațiilor financiare, care sunt esențiale pentru buna funcționare
a piețelor financiare globale.
Unul dintre principalele avantaje ale ISA este faptul că acestea promovează
standardizarea auditului financiar la nivel mondial. Acest lucru facilitează comparabilitatea
situațiilor financiare între companii și ajută investitorii să ia decizii mai informate în ceea ce
privește investițiile lor.
În general, ISA au un impact asupra practicii auditului financiar și sunt considerate un
element cheie în asigurarea calității serviciilor de audit la nivel internațional.
Utilizarea ISA în practica de audit financiar este obligatorie în multe țări, iar organizațiile
de audit sunt supuse unor controale regulate pentru a se asigura că respectă aceste standarde. Prin
urmare, este important ca auditorii financiari să aibă o înțelegere solidă a ISA și să le aplice
corespunzător pentru a asigura respectarea principiilor etice și profesionale și pentru a oferi
informații fiabile pentru utilizatorii situațiilor financiare.

Structura standardelor emise de IAASB este următoarea:

 Standardele Internaționale privind controlul calității (ISQC 1, ISA 220);
- Standardele Internaționale de Audit al informațiilor financiare istorice (ISA 200 -
810). ISA 200 până la ISA 810 reprezintă standardele internaționale de audit emise de
Consiliul Internațional de Standarde de Audit (IAASB). Aceste standarde stabilesc
principiile și procedurile de audit ce trebuie aplicate de auditori în timpul executării
auditurilor financiare și oferă orientări specifice pentru diversele aspecte ale auditului.
- Standardele Internaționale privind Misiunile de Revizuire (ISRE 2400 - 2410)
ISRE este prescurtarea de la "International Standard on Review Engagements" și
reprezintă standardele internaționale de revizuire a informațiilor financiare emise de
IFAC (International Federation of Accountants). Aceste standarde sunt destinate
auditorilor și altor profesioniști care efectuează revizuiri ale informațiilor financiare
ale unei entități, dar care nu sunt responsabili pentru efectuarea unui audit în
conformitate cu ISA.
Scopul acestor standarde este de a stabili obiectivele și responsabilitățile auditorilor în
cadrul revizuirii informațiilor financiare, precum și ghiduri cu privire la conținutul
rapoartelor care trebuie întocmite în urma revizuirii. ISRE abordează subiecte precum
planificarea revizuirii, evaluarea riscului de revizuire și aprobarea documentelor de
revizuire. Aceste standarde sunt folosite pe scară largă în cadrul activităților de
revizuire financiară din întreaga lume.
- Standardele Internaționale privind Misiunile de Asigurare (ISAE 3000 - 3402)
ISAE reprezintă prescurtarea pentru "Standarde Internaționale pentru Angajamente de
Asigurare". Aceste standarde sunt emise de Consiliul de Standardizare a Asigurărilor
(IAASB) și furnizează orientări privind angajamentele de asigurare, cum ar fi auditul,
review-ul limitat sau angajamentele de asigurare privind informațiile specifice.
Aceste standarde sunt menite să asigure că practicile de asigurare sunt consistente,
credibile și pot fi comparate în întreaga lume.
- Standardele Internaționale privind Serviciile Conexe (ISRS 4400 - 4410). ISRS
reprezintă prescurtarea pentru "Standarde Internaționale pentru Servicii de
Revizuire". Aceste standarde sunt emise de Consiliul de Standardizare a Asigurărilor
(IAASB) și furnizează orientări privind serviciile de revizuire financiară. Scopul
acestor standarde este de a asigura că serviciile de revizuire sunt efectuate într-un
mod consistent și de înaltă calitate, iar rapoartele de revizuire furnizate oferă
utilizatorilor informații credibile și relevante. Aceste standarde sunt menite să fie
aplicate într-o varietate de situații, de la companii mici până la companii mari și
complexe.
Denumirea de ISA a fost dată în 1991 prin recodificarea liniilor directoare(guidelines)
ale IAPC.
Standardele au o evoluție dinamică, fiind revizuite periodic. Cea mai importantă revizuire
a fost în perioada 2004-2009 când s-a desfășurat „The Clarity Project ", un program menit să
îmbunătățească claritatea standardelor fie printr-o revizie de fond fie prin intermediul unei
reformulări parțiale, limitate.
 Îmbunătățirile aduse au constat în:
Identificarea obiectivelor generale de către auditor, atunci când efectuează un audit în
conformitate cu ISA;
Stabilirea unui obiectiv pentru fiecare ISA și stabilirea obligațiilor auditorului în raport cu
acesta;
Clarificarea obligațiilor impuse auditorilor de cerințele ISA și limbajul utilizat pentru
comunicarea aceste cerințe;
Eliminarea ambiguităților cu privire la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un
auditor;
Îmbunătățirea lizibilității generale (overall readibility) și înțelegerii standardelor prin
îmbunătățiri structurale și de redactare.
Odată cu revizuirea standardelor a fost adoptată și o nouă structură a standardului, în care
informațiile sunt prezentate în următoarele secțiuni:
Introducere – cuprinde informații privind scopul standardului,
domeniul de aplicare, subiectul Standardului, precum și responsabilitățile
auditorului
Obiectivul – fiecare ISA conține o declarație clară a obiectivului
auditorului referitor la domeniul auditului la care se referă standardul
respectiv
Definiția – pentru înțelegerea standardului, termenii utilizați sunt
definiți în fiecare standard;
Cerințe – fiecare obiectiv este însoțit de cerințe clare, care sunt
exprimate prin sintagma " auditorul trebuie".
Aplicare și alte materiale explicative – explică ce este o cerință sau aria ei
de acoperire, ori include exemple de proceduri ce pot fi adecvate în anumite
circumstanțe.
Cadrul General Internațional pentru Misiunile de Asigurare elaborat de IFAC (Federația
Internațională a Contabililor) prezintă misiunile pentru care se aplică Standardele Internaționale
pentru Misiuni de Asigurare (ISAE) și Standardele Internaționale pentru Misiunile de Revizuire
(ISRE).
Acestea pot fi misiuni de asigurare și misiuni conexe.
Potrivit Cadrului General, misiunea de asigurare este o misiune în care un practician își
exprimă o concluzie destinată creșterii gradului de încredere a utilizatorilor vizați, alții decât
partea responsabilă, în privința rezultatului evaluării sau cuantificării unui anumit aspect în
funcție de criterii. De exemplu, un auditor poate exprima o opinie referitoare la imaginea fidelă
prin intermediul situațiilor financiare (rezultatul), care este emisă în urma aplicării standardelor
contabile (criterii) referitoare la poziția financiară, performanțele financiare(aspect).
Misiunile de asigurare pot fi :
 Misiuni de asigurare rezonabilă
 Misiuni de asigurare limitată.
Într-o misiune de asigurare rezonabilă obiectivul principal constă în reducerea riscului
misiunii la un nivel acceptabil de scăzut, astfel încât practicianul să exprime concluziile sale într-
o formă pozitivă.
Într-o misiune de asigurare limitată obiectivul principal constă în reducerea riscului
misiunii la un nivel acceptabil, dar mai mare decât în cazul asigurării rezonabile, astfel încât
practicianul să exprime concluziile sale într-o formă negativă.
Indiferent de felul misiunii de asigurare, aceasta are următoarele elemente componente:
 relație tripartită, care include un practician (auditor), o parte responsabilă și
utilizatorii vizați
 O problemă adecvată
 Criterii adecvate
 Probe adecvate și suficiente
 Raportul de asigurare (audit).
Noțiunea de "practician" este utilizată într-un sens mai larg în Cadrul General decît
noțiunea de "auditor " în Standardele Internaționale de Audit și în Standardele Internaționale
pentru Misiunile de Revizuire.
Partea responsabilă poate fi Consiliul de Administrație în timp ce utilizatorii vizați sunt
utilizatorii cărora li se adresează raportul de asigurare (acționarii sau investitorii).
Problema adecvată poate fi poziția financiară, performanța financiară sau fluxurile de
trezorerie, sistemul de control intern, sistemul contabil al entității.
O problemă adecvată trebuie să fie identificabilă și măsurabilă pentru ca practicianul să
emită o concluzie de asigurare pe baza probelor suficiente și adecvate obținute prin proceduri
specifice.
Un criteriu reprezintă un etalon utilizat pentru evaluarea/cuantificarea unui aspect,
precum și pentru descrierea lor.
Pentru întocmirea situațiilor financiare anuale, criteriile pot fi OMFP 1802/2014, IFRS,
ordine ale Băncii Naționale a României, a BVB, a ASF, etc. De asemenea pot fi utilizate drept
criterii cadrul legal al controlului intern, reglementările fiscale, legislația aplicabilă sau
contractele comerciale.
Criteriile trebuie să fie relevante, credibile, complete, neutre și inteligibile, ele fiind de
regulă cuprinse în legislație și în reglementări legale.
 Atunci când auditorii stabilesc natura și aria de cuprindere a procedurilor de audit într-un
audit de asigurare, aceștia trebuie să aibă o atitudine de scepticism profesional și trebuie să aibă
în vedere riscurile de audit, gradul de asigurare oferit de probele de audit și pragul de
semnificație.
Scepticismul constă în evaluarea critică a situațiilor care pot conduce la informații
denaturate în mod semnificativ. Auditorul trebuie să ia în considerare cantitatea probelor de audit
dar și calitatea acestora (calitatea probelor este invers proporțională cu numărul lor).
Standardul Internațional de Audit ISA 500 " Probe de audit " oferă explicații privind
credibilitatea probelor de audit, pornind de la sursa și natura acestora. Astfel o probă este mai
credibilă dacă este obținută dintr-o sursă externă entității, așa cum probele obținute direct de
practician sunt mai credibile decât cele obținute indirect.
Concluziile practicianului în urma auditului de asigurare trebuie formalizate în raportul
de audit, a cărei structură este stabilită de ISA, ISAE, ISRE.
Tipul de opinie formulată de practician diferă în funcție de tipul misiunii
(rezonabilă/limitată). Opinia (concluzia) practicianului poate fi fără rezerve, cu rezerve, contrară
sau imposibilitatea exprimării unei concluzii(opinii).
Misiunile conexe pot fi misiuni de examen limitat al situațiilor financiare, misiuni pe bază
de proceduri convenite, misiuni de compilare a informațiilor financiare precum și misiuni de
consultanță (fiscală, contabilă, etc).
Misiunile de examen limitat al situațiilor financiare sunt efectuate pe baza Standardului
Internațional (privind angajamentele/misiunile) de Revizuire (examen limitat) (ISRE) nr. 2400
care stabilește procedurile și principiile fundamentale, precum și modul lor de aplicare în cazul
unei misiuni de examen limitat al situațiilor financiare.
Standardul Internațional de Misiuni Conexe (ISRS) 4400 este utilizat pentru misiunile de
examinare a informațiilor financiare pe bazã de proceduri convenite, și care stabilește
procedurile și principiile fundamentale precum și modalitățile lor de aplicare cu privire la
responsabilitățile auditorului în cadrul unei misiuni de examinare a informațiilor financiare pe
bazã de proceduri cuvenite.
Misiunile de compilare a informațiilor financiare sunt prezentate în Standardul
Internațional de Misiuni Conexe (ISRS) 4410, care enunță procedurile și principiile
fundamentale precum și modalitățile lor de aplicare în ce priveste responsabilitatea contabilului
în cadrul unei misiuni de compilare a situațiilor financiare.

Conform prevederilor art. 32 alin (4) din Legea 162/2017, sintagma „Standardele internaționale
de audit” se referă la: Standardele Internaţionale de Audit (ISA), Standardul internaţional privind
controlul calităţii 1 (ISQC 1) şi alte standarde conexe emise de Federaţia Internaţională a
Contabililor (IFAC) prin intermediul Consiliului pentru standarde internaţionale de audit şi
asigurare (IAASB), în măsura în care acestea sunt relevante pentru auditurile statutare.
Potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor
consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de
abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare,
auditorii financiari şi firmele de audit trebuie să efectueze auditul statutar în conformitate cu
aceste Standarde Internaţionale de Audit adoptate de Comisia Europeană.

Directiva 2006/43/CE îmbină două documente legislative existente (Directiva 78/660/CEE

privind situațiile financiare individuale și Directiva 83/349/CEE privind situațiile financiare
consolidate) în vederea îmbunătățirii fiabilității situațiilor financiare ale societăților comerciale.

Aceasta stabilește cerințele minime pentru auditul legal al conturilor anuale și consolidate.

Directiva urmărește să asigure că se oferă o imagine fidelă și onestă asupra activului și a

pasivului, asupra situației financiare și a rezultatului financiar.

Directiva 2006/43/CE a fost modificată de trei ori prin Directiva 2008/30/CE, Directiva
2013/34/UE [care cuprinde normele Uniunii Europene (UE) privind contabilitatea] și Directiva
2014/56/UE.

ASPECTE-CHEIE

Registrul public al auditorilor

Auditul legal poate fi efectuat doar de către auditori legali sau de către firme de audit autorizate
de autoritățile competente din țările UE.

Țările UE au obligația de a păstra un registru public al auditorilor.

Recunoașterea firmelor de audit în afara țării de origine

Firmele de audit care doresc să efectueze un audit legal într-o altă țară decât țara UE de origine
au obligația de a se înregistra la autoritatea competentă din țara gazdă.

Autoritatea competentă din țara gazdă trebuie să înregistreze firma de audit dacă aceasta este
înregistrată la autoritatea competentă din țara de origine.

Autorizarea auditorilor legali dintr-o altă țară a UE

Este posibil ca auditorii din alte țări ale UE să trebuiască să urmeze o perioadă de adaptare (care
să nu depășească cel mult trei ani) și/sau să susțină teste. Astfel se asigură că aceștia au nivelul
necesar de cunoștințe despre aspecte cum ar fi dreptul societăților comerciale, dreptul fiscal și
dreptul muncii. Auditorii trebuie introduși în registrul public de îndată ce primesc autorizarea.

Formarea continuă
Auditorii legali au obligația de a participa la programe de formare continuă pentru a-și menține și
spori cunoștințele teoretice, competențele și valorile profesionale.

Nerespectarea cerințelor de formare continuă va face obiectul aplicării de sancțiuni.

Independența și obiectivitatea

Țările UE trebuie să se asigure că atunci când efectuează un audit legal, auditorul legal sau firma
de audit și orice persoană fizică în măsură să influențeze, în mod direct sau indirect, rezultatul
auditului legal sunt independente de entitatea auditată și nu sunt implicate în procesul decizional
al entității auditate.

Independența este necesară pe parcursul ambelor perioade de mai jos: perioada acoperită de
situațiile financiare care se vor audita și perioada de efectuare a auditului legal.

Confidențialitatea și secretul profesional

Auditorii au obligația de a respecta norme stricte cu privire la viața privată a clienților; aceste
norme nu ar trebui să împiedice însă aplicarea adecvată a directivei.

Aceste norme continuă să se aplice firmelor de audit care au încetat să mai fie implicate într-o
anumită sarcină de audit.

Standardele internaționale

Toate auditurile legale ar trebui efectuate pe baza unor standarde internaționale de audit, în cazul
și în momentul în care acestea sunt adoptate de Comisia Europeană: Comisia are putere
discreționară în ceea ce privește adoptarea acestor standarde și le poate adopta doar dacă acestea
îndeplinesc anumite condiții. Atât timp cât Comisia nu a adoptat niciun standard internațional,
țările UE pot să aplice standardele naționale.

Numirea și demiterea

Auditorul legal sau firma de audit este numită de adunarea generală a acționarilor sau a
membrilor entității auditate; cu toate acestea, țările UE pot permite alternative atât timp cât se
asigură independența auditorului legal sau a firmei de audit față de entitatea auditată.

Auditorii sau firmele de audit pot fi demise numai în cazul în care există motive temeinice.
Divergența de opinii cu privire la tratamentele contabile sau procedurile de audit nu reprezintă
motive temeinice pentru demitere.

Auditarea conturilor consolidate

În cazul conturilor consolidate (mai precis, ale unei societăți-mamă și ale filialelor), există o
definire clară a responsabilităților auditorilor legali care auditează componente ale grupului.
Auditorul grupului (mai precis, auditorul legal sau firma de audit care efectuează auditul
conturilor consolidate) este pe deplin responsabil pentru raportul de audit.

Asigurarea calității

Țările UE trebuie să introducă un sistem de asigurare a calității care să fie independent de

auditorii verificați și să facă obiectul supravegherii publice.

Sistemul include o evaluare:

a conformității cu standardele de audit aplicabile și cu cerințele de independență;

a cantității și a calității resurselor cheltuite;

a onorariilor de audit percepute; și

a sistemelor interne de control al calității din cadrul firmelor de audit.

Finanțarea pentru sistemul de asigurare a calității trebuie să fie sigură și fără niciun fel de
influențe posibile nedorite din partea auditorilor legali sau a firmelor de audit.

Persoanele care fac verificările pentru misiuni specifice de control al calității trebuie selectate în
baza unor proceduri obiective, concepute astfel încât să se evite orice conflicte de interese între
cei care fac verificările și auditorul legal sau firma de audit care face obiectul verificării.

Investigații și sancțiuni

Țările UE trebuie să se asigure că există sisteme eficiente de investigații și sancțiuni pentru a

detecta, corecta și preveni efectuarea necorespunzătoare a auditului legal.

Măsurile luate și sancțiunile impuse auditorilor legali și firmelor de audit trebuie să fie prezentate
în mod adecvat publicului. Sancțiunile trebuie să includă posibilitatea retragerii autorizării.

Întreprinderile mici

Nu există nicio cerință la nivelul UE pentru supunerea întreprinderilor mici unui audit legal.

În cazurile în care țările UE impun efectuarea de audituri legale asupra întreprinderilor mici,
acestea trebuie efectuate luând în considerare amploarea și activitățile întreprinderilor în cauză.

Entități de interes public (EIP)*

Auditul legal al EIP – datorită necesității de informații fiabile și relevanței acestora pentru public
și investitori – face obiectul unor norme stricte. Printre acestea se numără:
  un raport de audit mai detaliat, care include informații despre desfășurarea auditului;
 obligația de rotație a auditorilor/firmelor de audit;
 o listă a serviciilor care nu sunt de audit și nu pot fi furnizate de auditorul legal sau de
firma de audit entității auditate, care trebuie întocmită de țările UE;
 impunerea de limite pentru onorariile percepute pentru serviciile care nu sunt de audit;
 instituirea unui comitet de audit, care joacă un rol-cheie în numirea auditorului și în
monitorizarea auditului.

Regulamentul (UE) nr. 537/2014 cuprinde și alte norme aplicabile în mod specific entităților de
interes public.

Acte de punere în aplicare și delegate

Directiva permite Comisiei să adopte acte de punere în aplicare și delegate cu privire la aspectele
internaționale ale directivei. Acestea pot aduce precizări suplimentare referitoare la obligația
autorităților din țările UE și a diferiților participanți la piață de a respecta obligațiile din acest
domeniu stabilite de directivă.

Directiva se aplică de la 29 iunie 2006. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația

națională până la 29 iunie 2008.

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1. „audit statutar” înseamnă un audit al situațiilor financiare anuale sau al situațiilor financiare
consolidate în măsura în care:
(a) este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii;
(b) este obligatoriu în temeiul dreptului intern referitoare la întreprinderile mici;
(c) este efectuat în mod voluntar la solicitarea întreprinderilor mici care îndeplinesc cerințele juridice
naționale care sunt echivalente cu cele pentru un audit în temeiul literei (b), în cazul în care
dreptul intern definește acest tip de audituri drept audituri statutare;
2. „auditor legal” înseamnă o persoană fizică care este autorizată în conformitate cu dispozițiile
prezentei directive de către autoritățile competente ale unui stat membru să efectueze audituri
legale;
3. „firmă de audit” înseamnă o persoană juridică sau orice altă entitate, indiferent de forma sa juridică,
care este autorizată în conformitate cu dispozițiile prezentei directive de către autoritățile
competente ale unui stat membru să efectueze audituri legale;

4. „entitate de audit dintr-o țară terță” înseamnă o entitate, indiferent de forma sa juridică, care
efectuează audituri ale situațiilor financiare anuale sau consolidate ale unei societăți comerciale
 înregistrate într-o țară terță, alta decât o entitate înregistrată ca firmă de audit în orice stat
membru ca urmare a autorizării în conformitate cu articolul 3;
5. „auditor dintr-o țară terță” înseamnă o persoană fizică care efectuează audituri ale situațiilor
financiare anuale sau consolidate ale unei societăți comerciale înregistrate într-o țară terță, alta
decât o persoană înregistrată ca auditor statutar în orice stat membru ca urmare a autorizării în
conformitate cu articolele 3 și 44;
6. „auditor al grupului” înseamnă auditorul(ii) legal(i) sau firma(ele) de audit care efectuează auditul
legal al conturilor consolidate;
7. „rețea” înseamnă o structură mai mare:
— care are drept scop cooperarea și de care aparține un auditor legal sau o firmă de audit și
— care are drept scop în mod evident distribuția profiturilor sau a costurilor sau are în comun
acționariatul, controlul sau gestionarea, politici și proceduri de control al calității, o strategie de
afaceri, folosirea unei mărci sau a unei părți însemnate a resurselor profesionale;
8. „întreprindere afiliată la o firmă de audit” înseamnă orice întreprindere, indiferent de forma sa
juridică, care este legată de firma de audit prin acționariat, control și gestionare comune;
9. „raport de audit” înseamnă raportul menționat la articolul 51a din Directiva 78/660/CEE și articolul
37 din Directiva 83/349/CEE emis de auditorul legal sau de firme de audit;
10. „autorități competente” înseamnă autoritățile desemnate prin lege, responsabile de reglementarea
și/sau supravegherea auditorilor statutari și a firmelor de audit sau de aspecte specifice legate de
acestea; trimiterea la „autoritate competentă” dintr-un anumit articol înseamnă o trimitere la
autoritatea responsabilă pentru funcțiile prevăzute la articolul respectiv;
12. „standarde internaționale de contabilitate” înseamnă Standardele Internaționale de Contabilitate
(IAS), Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și interpretările aferente
(interpretări SIC-IFRIC), amendamentele ulterioare la aceste standarde și interpretări aferente și
standardele și interpretările aferente viitoare emise sau adoptate de Consiliul pentru Standarde
Internaționale de Contabilitate (IASB);
13. „entități de interes public” înseamnă:
(a) entități reglementate de legislația unui stat membru ale căror valori mobiliare transferabile sunt
admise la tranzacționare pe o piață reglementată a oricărui stat membru în sensul articolului 4
alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;
(b) instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 1 din Directiva
2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 17 ), altele decât cele menționate la
articolul 2 din respectiva directivă;
(c) întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 91/674/CEE; sau
(d) entități desemnate de statele membre drept entități de interes public, de exemplu întreprinderile care
au o relevanță semnificativă pentru public prin natura activităților lor, dimensiunea sau numărul
lor de angajați;

14. „cooperativă” înseamnă o societate cooperativă europeană, astfel cum este definită la articolul 1 din
Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății
cooperative europene (SCE) ( 18 ) sau orice alte cooperative pentru care se impune un audit legal
în temeiul legislației comunitare, cum ar fi instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul
1 punctul 1 din Directiva 2000/12/CE, și întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 din
Directiva 1991/674/CEE;
15. „nepractician” înseamnă orice persoană fizică care, pe durata implicării sale în guvernanța
sistemului de supraveghere publică și în perioada de trei ani imediat precedentă implicării
respective, nu a efectuat audituri statutare, nu a deținut drepturi de vot într-o firmă de audit, nu a
fost membru al organismului administrativ, de conducere sau de supraveghere al unei firme de
audit și nu a fost angajată de o firmă de audit sau asociată într-un alt mod cu aceasta;
16. „partener(i) cheie de audit” înseamnă:
(a) auditorul(ii) legal(i) desemnat(ți) de o firmă de audit pentru o anumită misiune de audit ca fiind
responsabilul(ii) principal(i) pentru efectuarea auditului legal în numele firmei de audit sau
(b) în cazul auditului unui grup, cel puțin auditorul(ii) legal(i) care este/sunt desemnat(ți) de o firmă de
audit ca fiind responsabilul(ii) principal(i) pentru efectuarea auditului legal la nivelul grupului și
auditorul(ii) legal(i) care este/sunt desemnat(ți) ca fiind responsabilul(ii) principal(i) la nivelul
filialelor importante sau
(c) auditorul(ii) legal(i) care semnează raportul de audit;
17. „întreprinderi mijlocii” înseamnă întreprinderile menționate la articolul 1 alineatul (1) și la articolul
3 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 19 );
18. „întreprinderi mici” înseamnă întreprinderile menționate la articolul 1 alineatul (1) și la articolul 3
alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE;
19. „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care auditorul statutar sau firma de audit este
autorizat(ă) în conformitate cu articolul 3 alineatul (1);
20. „stat membru gazdă” înseamnă un stat membru în care un auditor statutar autorizat în statul său
membru de origine urmărește să fie autorizat și în conformitate cu articolul 14 sau un stat
membru în care o firmă de audit autorizată de către statul său membru de origine solicită să fie
înregistrată sau este înregistrată în conformitate cu articolul 3a.
În România, Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar (ASPAAS)
este autoritatea competentă în domeniul supravegherii în interes public a auditului statutar şi îşi
exercită atribuţiile potrivit prevederilor Legii 162/2017.

ASPAAS este instituţie publică, cu personalitate juridică, având rolul de a asigura supravegherea
în interes public, potrivit principiilor cuprinse în Directiva 2006/43/CE, cu modificările şi
completările ulterioare, asigurând aplicarea, implementarea şi urmărirea respectării actelor
normative emise la nivelul Uniunii Europene, transpuse în legislaţia naţională sau care se aplică
direct, în domeniile prevăzute de lege.

ASPAAS funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice.

ASPAAS asigură respectarea standardelor profesionale prin verificarea în inspecțiile de calitate a
politicilor și procedurilor proprii de control al calității ale auditorului statutar sau ale societății de
audit.

Conform prevederilor art. 32 din Legea nr. 162/2017, Standardele internaționale de audit sunt
traduse în limba română și publicate prin grija ASPAAS.

Punerea în aplicare a cerinţelor standardelor de audit va fi susţinută de introducerea unui

program menit să asigure ASPAAS de faptul că auditorii financiari persoane fizice sau juridice
cunosc toate cerinţele etice şi consecinţele nerespectării acestor cerinţe. Asemenea informaţii pot
fi comunicate acestora, individual, prin manuale, publicaţii tehnice, reviste profesionale, rapoarte
în legătură cu audieri şi activităţi disciplinare, programe referitoare la pregătirea profesională
continuă, publicaţii, presă financiară şi de afaceri şi răspunsuri privind cerinţele de consultanţă
de la comitetul specific.