PROIECT DE LECTIE

Data:
Unitatea de învățământ:
Clasa: a XI-a
Profesor:
Disciplina: Economie
Aria curriculară: Om si societate
Subiectul lecţiei: Costul de producţie
Unitatea de învățare: Producătorul şi comportamentul său raţional
Tipul lecţiei: mixta
Scopul lecţiei: Analiza costului de producție şi a modului în care influenţează comportamentul producătorului
Competențe specifice:
1.2. Caracterizarea producătorului/întreprinzătorului, ca purtător al ofertei
2.3. Analiza eficienţei utilizării factorilor de producţie
4.2. Proiectarea unui comportament raţional şi eficient al producătorului, adecvat raportului cerere-ofertă, consum-producţie
Obiective operaţionale/Competențe derivate:
O1: sa defineasca notiunea de „cost”, mentionand cel putin cel putin 3 exemple corespunzatoare consumului factorilor de productie, pe baza explicatiilor
oferite de profesor;
O2: sa clasifice corect toate categoriile de costuri de productie, pe baza definitiilor acestora;
O3: sa aplice corect toate tipurile de costuri in cel putin 3 exemple concrete de calcul numeric, pe baza explicatiilor oferite de profesor.
Elemente de strategie didactică:
Metode didactice : conversatia, conversaţia euristică, expunere, explicaţia, exercitiul, problematizarea, brainstorming, descoperirea, observarea dirijata
Mijloace de învăţare: tabla, manualul, fişe de lucru, fişe de evaluare
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe

Evaluare: orala, scrisa, observare curenta si apreciere verbala

Bibliografie:
Maria Liliana Lacatus, George-Paul Lacatus, Manual Economie, clasa a XI-a, Editura Corint,Bucureşti,2008
Elena Balan, Angela Teșileanu, Economie, Sinteze și aplicatii, Editura Badea, Bucureşti, 2003.
Elena Lupșa, Economie, Manual clasa a XI-a, Editura Corvin, Deva, 2006.
Nr. Etapele lectiei Ob.op Continutul invatarii Elemente de strategie didactica Evaluare
crt. .
Activitatea profesorului Activitatea Metode si Mijloac Forme de
elevilor procedee e organizar
e
1. Moment organizatoric Se creeaza climatul Se pregatesc conversatia
necesar desfasurarii orei pentru
de Economie. desfasurarea
orei de
Economie.
2. Verificarea Profesorul verifica Elevii conversaţia fisa de individual evaluare
cunostintelor corectitudinea si gradul rezolva fisa lucru frontal orala
anterioare de intelegere a de lucru, explicaţia observare
cunostintelor anterioare apoi raspund exercitiul sistematica
dand spre rezolvare oral la si apreciere
intregii clase o fisa de intrebari. verbală
lucru (Anexa nr. 1)
3. Captarea atentiei Se realizeaza prin Elevii conversatia frontal observare
identificarea rezultatelor asculta cu sistematica
corecte din fisa de lucru. atentie. si apreciere
verbală
4. Precizarea titlului si a Se anunta titlul lectiei Elevii conversatia manual frontal observare
obiectivelor „Costul de productie”, noteaza tilul caiete sistematica
precum si obiectivele in caiete si si apreciere
avute in vedere: asculta cu verbală
-definirea notiunii de atentie
„cost”, pe baza informatiile
consumului factorilor de oferite de
productie; profesor.
-clasificarea costurilor de
productie;
-aplicarea tipurilor de
costuri in exemple
concrete cu calcul
numeric.

5. Comunicarea/ O1 Profesorul prezinta Elevii sunt brainstorming manual frontal evaluare

insusirea noilor consumul fiecarui factor atenti si caiete orala
cunostinte de productie identificat noteaza in
de elevi si modul de caiete ideile explicaţia observare
calcul. esentiale. curenta
1 consumul de K.
Profesorul solicită
Anexa nr 1
Fişă de lucru: (rezolvată)
Grupaţi următorii factori de producţie, marcând cu un X în coloană, iar apoi specificaţi ce alţi factori de producţie sunt de asemenea, utilizaţi în celelalte coloane,
potrivit cerinţelor din tabelul de mai jos:

Factor de Capital fix Capital Munca (L) Natura (P)

producţie (Kf) circulant (Kc)
Autoturismele X Combustibil Şofer Sediu(teren)
firmei

Făina din care se Cuptoare X Brutari Sediu

produce pâine

Sistemul de irigaţii X Apă Agricultori Teren

al fermei X

Calculatoarele unui X Energie Muncitori Teren

Internet Cafe

Detergenţi folosiţi Maşina de spălat X Muncitori Sediu

de o spălătorie

Terenul pe care X Materii prime Muncitori Teren

este amplasată
firma

Magazinul fabricii X Materiale Muncitori Sediu

Z
Anexa 2. Fișa de documentare

Costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor făcute de către producător pentru producerea, depozitarea şi vânzarea bunurilor economice
realizate.

Costul de producţie este o componentă a preţului de vânzare al bunului economic:

P = Cp + Pr

Cheltuielile de producţie, după natura lor, se împart în cheltuieli materiale şi cheltuieli salariale:

Cp = Cmt + Cs

C =C +A
mt m kf

În cadrul costului de producţie pot fi distinse mai multe niveluri de calcul:

Costul global, generat de consumurile globale, reprezintă ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de producţie dat.
Acesta cuprinde:
Costul fix (CF), determinat de consumurile fixe, care cuprinde acele cheltuieli care pe termen scurt rămân relativ neschimbate, independente de
modificarea volumului producţiei (chirii, asigurări, amortizarea capitalului fix, cheltuieli de întreţinere, salariile personalului administrativ etc.);
Costul variabil (CV), determinat de consumuri variabile, care cuprinde acele cheltuieli ce se modifică în raport de modificarea producţiei (cheltuieli cu
materiile prime, combustibili şi energie pentru producţie, salarii directe ale personalului productiv etc.);

Costul total (CT), generat de consumurile aferente întregii producţii, care reprezintă suma costurilor fixe şi variabile.
 CT = CF+ CV

Costul mediu sau unitar, care reprezintă costul pe unitatea de produs sau unitatea de efect util.

Acesta cuprinde:
Costul fix mediu sau unitar (CFM):

CFM= CF/Q

Costul variabil mediu sau unitar (CVM):

CVM= CV/Q
 Costul total mediu sau unitar (CTM):

CT CV+CF
C = = C +C
TM Q = Q VM FM

Costul marginal (Cmg), reprezintă sporul de cheltuieli totale (ΔCT) determinat de sporirea producţiei (ΔQ) cu o
unitate:
ΔCT

Cmg = ΔQ

Orice agent economic, în vederea realizării intereselor sale, este interesat în obţinerea unei producţii cu costuri cât mai mici.

Astfel, agenţii economici recurg la diferite căi de reducere a costurilor:

– achiziţionarea factorilor de producţie necesari cu preţuri cât mai mici;
 – reducerea stocurilor;
– reducerea consumului de materii prime şi materiale;
– reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs, prin creşterea mai rapidă a productivităţii muncii în raport cu salariile;

– micşorarea cheltuielilor de exploatare a salariilor;

– reducerea cheltuielilor administrative;
– economii la cheltuielile de dezvoltare;
– reducerea cheltuielilor de desfacere;
– diminuarea cheltuielilor de publicitate etc.

Reducerea costurilor nu este însă un scop în sine şi nu trebuie să aibă efecte negative asupra calităţii produselor ci, dimpotrivă, să asigure un spor de
utilitate.

Stabilirea nivelului normal al costurilor se face în raport cu:

– nivelul cel mai scăzut realizat de întreprindere până atunci;
– costul realizat de întreprinderea cu cea mai bună poziţie competitivă din domeniu;

– preţurile de vânzare ale bunurilor respective.

Costul de producţie este limita inferioară până la care se poate coborî preţul de vânzare fără ca activitatea întreprinderii să fie afectată de mod negativ (permanentizarea
unei astfel de situaţii conduce la faliment).

Pe termen lung, producătorul poate să-şi amelioreze randamentele, dezvoltând capacităţile sale de producţie. Conceptul utilizat în acest sens este cel de
randament de scară, care exprimă modul în care evoluează producţia pe termen lung atunci când măreşte cantitatea de factori de producţie folosiţi. Astfel, pot
fi distinse următoarele situaţii:
 – randamentele de scară sunt crescătoare dacă volumul producţiei se măreşte într-o proporţie superioară celei în care cresc cantităţile de factori de producţie
utilizaţi, în acest caz fiind obţinute aşa-numitele economii de scară;
– randamentele de scară sunt constante atunci când unei măriri proporţionale a factorilor de producţie îi corespunde o creştere proporţională a producţiei;

– randamentele de scară sunt descrescătoare atunci când volumul producţiei se măreşte într-o proporţie mai mică decât cea în care creşte volumul
factorilor de producţie utilizaţi.

Curba costului mediu pe termen lung este denumită curba înfăşurătoare şi este tangentă la fiecare curbă pe o perioadă scurtă.
Curba înfăşurătoare relevă diferitele evoluţii ale costului mediu atunci când producătorul alege, de fiecare dată, scara de producţie cea mai eficientă.
Anexa nr 3
Problemă rezolvată în clasă

În anul 2017, o firmă produce 500 buc. din bunul X, la un cost de producţie de 250000 u.m. Costurile fixe reprezintă 30% din costul total. În anul 2018, producţia
creşte cu 200 buc., iar costul de producţie devine 350000 u.m.
Calculaţi: a) costul fix şi costul fix mediu în 2017
b) costul variabil în anul 2017
c) costul marginal.
d) modificarea relativă a costului variabil.

a)CF = 75000 um, Q1 = 700 buc

75000
=107 ,14
CFM1 = 700
CV1 = CT1 - CF = 275000 um
b) CV0 = 250000 - 75000 = 175000 um

ΔCT 100000
= =500
c) Cmg = ΔQ 200 um/buc

CV 1 275000
= =1 ,5714=157 , 14 %−100 %=57 , 14 %
d) CV 0 175000
Anexa nr 4

Temă acasă:

Firma pe care o conduceti a produs anul trecut 1000 produse cu urmatoarele cheltuieli de productie:
materii prime = 200000 lei
materiale auxiliare = 15000 lei
combustibil si energie = 40000 lei
CS = 100000 lei din care 20% salarii fixe
A = 20000 lei
chiria, iluminatul si incalzirea = 30000 lei
Anul acesta firma a dublat productia in conditiile cresterii costurilor variabile d.p. cu productia.
Calculati:
a) CV, CF, CT, CFM, CVM, CTM in t0 si t1
b) Cmg
c) determinati cum evolueaza ponderea costurilor materiale stiind ca in perioada prezenta Kc reprezinta 80% din CV.
d) Reprezentați grafic rezultatele obținute