Proiect de lecţie

Disciplina: Economie
Data: 2020
CLASA: a XI-a
TIPUL LECŢIEI: Mixtă
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Producătorul şi comportamentul său raţional
CONŢINUTUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE: Costul de producţie
SCOPUL LECŢIEI: Caracterizarea costului de producție şi a modului în care influenţează comportamentul producătorului
Durata: 1 oră
Prof. Bejinariu Mărioara Cocuța

I COMPETENTE SPECIFICE:
1.2. Caracterizarea producătorului/întreprinzătorului, ca purtător al ofertei
2.3. Analiza eficienţei utilizării factorilor de producţie
4.2. Proiectarea unui comportament raţional şi eficient al producătorului, adecvat raportului cerere-ofertă, consum-producţie

II OBIECTIVE OPERATIONALE:
O1 - elevii vor defini conceptul de cost raportându-se la factorii de producţie; obiectivul va fi atins dacă elevii vor identifica exemple
corespunzătoare consumului factorilor de producţie.(Anexa 1)
O2 - elevii vor clasifica corect categoriile de costuri de producţie; obiectivul va fi atins dacă elevii vor recunoaşte într-un text dat toate
tipurile de costuri pe baza definiţiilor acestora.(Anexa 4, fișa de documentare cu textul propus, fragmentul ajutător, selectat de profesor)
O3 - elevii vor aplica corect tipurile de costuri în exemple concrete cu calcul numeric; obiectivul va fi atins dacă elevii vor rezolva
problema dată și graficul curbelor costurilor.(Anexa 2 și 3)

III STRATEGII DIDACTICE:

Metode didactice : conversaţia euristică, expunerea orală, explicaţia, problematizarea
Mijloace de învăţare: tabla, manualul, fişe de lucru, fişe de evaluare
Resurse materiale: Maria Liliana Lacatus, George-Paul Lacatus, Manual Economie, clasa a XI-a, Editura Corint,Bucureşti,2008
Elena Balan, Angela Teșileanu, Economie, Sinteze și aplicatii, Editura Badea, Bucureşti, 2003.
Elena Lupșa, Economie, Manual clasa a XI-a, Editura Corvin, Deva, 2006.
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe
 Momentele lecţiei Conţinutul Metode didactice Strategia didactică Evaluare
(min)
1. Moment Captarea atenţiei Conversaţia Profesorul solicită elevilor să se pregătească de oră,
organizatoric face prezenţa, asigură condiţiile psihodidactice pentru
3 min începerea lecţiei: asigurarea liniştii şi captarea atenţiei
cu ajutorul unui exerciţiu de creativitate, producătorul
de pizza, unde identifică toate costurile necesare
producţiei.
2. Reactualizarea Profesorul se asigură de corectitudinea şi capacitatea Evaluarea orală,
cunoştinţelor Factorii de producţie Conversaţia elevilor de a reţine şi înţelege cunoştinţele anterioare individuală, frontală
învăţate Productivitatea Explicaţia oferind întrebări pentru întreaga clasă şi rezolvând fişa prin care se
5 min de lucru (anexa nr1). urmareste calitatea şi
- prezentaţi factorii de producţie. cantitatea
- ce este eficienţa economică? cunoştintelor
- ce este W? acumulate.
3. Prezentarea Costul de produţie: Brainstorming Profesorul, folosind conversaţie euristică şi explicaţia, Evaluare orală ,
noului conţinut - definiţie prezintă consumul fiecărui factor de producţie frontală pe baza
30 min - consumul factorilor de Explicaţia identificat de elevi şi modul de calcul: participării la
producţie 1 consumul de K. Profesorul solicită elevilor să activitate prin care
- tipuri de costuri Conversaţia identifice exemple de Kf şi Kc se urmăreşte
2 consumul de L capacitatea elevilor
Expunerea 3 consumul P de a reţine, înţelege
Profesorul identifică împreună cu elevii CF şi CV, CT, şi opera cu noile
Descoperirea CFM,CVM,CTM, Cmg,  CT și  %CT. informaţii.
Reprezintă grafic curbele costurilor folosind noţiunile
predate.
4. Asigurarea feed- Aplicarea cunoştintelor prin Conversaţia Profesorul se asigură că elevii au înţeles noile Evaluare orală pe
back-ului rezolvarea unor sarcini de lucru Explicaţia cunoştinţe punând întrebări suplimentare şi oferind spre baza răspunsurilor
10 min Observarea dirijată realizare anumite sarcini, fişa de lucru (anexa nr2). oferite.
Profesorul analizează şi discută cu elevii sarcinile pe Evaluare scrisă.
care le-au avut de rezolvat.
5. Încheierea lecţiei Evidenţierea gradului de Conversaţia Se comunică tema pentru acasă (anexa nr3), se fac Conversaţia
2 min participare la lecţie aprecieri asupra lecţiei şi se notează elevii activi.
Anexa nr 1
Fişă de lucru: (rezolvată)
Grupaţi următorii factori de producţie, marcând cu un X în coloană, iar apoi specificaţi ce
alţi factori de producţie sunt de asemenea, utilizaţi în celelalte coloane, potrivit cerinţelor din tabelul
de mai jos:

Factor de Capital fix Capital Munca (L) Natura (P)

producţie (Kf) circulant (Kc)
Autoturismele X Combustibil Şofer Sediu(teren)
firmei
Făina din care se Cuptoare X Brutari Sediu
produce pâine
Sistemul de X Apă Agricultori Teren
irigaţii al fermei
X
Calculatoarele X Energie Muncitori Teren
unui Internet Cafe
Detergenţi folosiţi Maşina de spălat X Muncitori Sediu
de o spălătorie
Terenul pe care X Materii prime Muncitori Teren
este amplasată
firma
Magazinul X Materiale Muncitori Sediu
fabricii Z

Anexa nr 2
Problemă rezolvată în clasă

În anul 2017, o firmă produce 500 buc. din bunul X, la un cost de producţie de 250000 u.m.
Costurile fixe reprezintă 30% din costul total. În anul 2018, producţia creşte cu 200 buc., iar costul
de producţie devine 350000 u.m.
Calculaţi: a) costul fix şi costul fix mediu în 2017
b) costul variabil în anul 2017
c) costul marginal.
d) modificarea relativă a costului variabil.

a)CF = 75000 um, Q1 = 700 buc

75000
CFM1 =  107,14
700
CV1 = CT1 - CF = 275000 um
b) CV0 = 250000 - 75000 = 175000 um
CT 100000
c) Cmg = Q  200  500 um/buc
CV1 275000
d)   1,5714  157,14%  100%  57,14%
CV0 175000
Anexa nr 3

Temă acasă:

Firma pe care o conduceti a produs anul trecut 1000 produse cu urmatoarele cheltuieli de
productie:
materii prime = 200000 lei
materiale auxiliare = 15000 lei
combustibil si energie = 40000 lei
CS = 100000 lei din care 20% salarii fixe
A = 20000 lei
chiria, iluminatul si incalzirea = 30000 lei
Anul acesta firma a dublat productia in conditiile cresterii costurilor variabile d.p. cu
productia.
Calculati:
a) CV, CF, CT, CFM, CVM, CTM in t0 si t1
b) Cmg
c) determinati cum evolueaza ponderea costurilor materiale stiind ca in perioada prezenta Kc
reprezinta 80% din CV.
d) Reprezentați grafic rezultatele obținute

Anexa 4. Fișa de documentare

Extras din: Elena Lupșa, Economie, Manual clasa a XI-a, Editura Corvin, Deva, 2006.

Costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor făcute de către producător pentru

producerea, depozitarea şi vânzarea bunurilor economice realizate.
Costul de producţie este o componentă a preţului de vânzare al bunului economic:
P = Cp + Pr
Cheltuielile de producţie, după natura lor, se împart în cheltuieli materiale şi cheltuieli salariale:
Cp = Cmt + Cs
C =C +A
mt m kf

În cadrul costului de producţie pot fi distinse mai multe niveluri de calcul:

Costul global, generat de consumurile globale, reprezintă ansamblul costurilor corespunzătoare

unui volum de producţie dat.
Acesta cuprinde:
Costul fix (CF), determinat de consumurile fixe, care cuprinde acele cheltuieli care pe termen
scurt rămân relativ neschimbate, independente de modificarea volumului producţiei (chirii, asigurări,
amortizarea capitalului fix, cheltuieli de întreţinere, salariile personalului administrativ etc.);
Costul variabil (CV), determinat de consumuri variabile, care cuprinde acele cheltuieli ce se
modifică în raport de modificarea producţiei (cheltuieli cu materiile prime, combustibili şi energie pentru
producţie, salarii directe ale personalului productiv etc.);

Costul total (CT), generat de consumurile aferente întregii producţii, care reprezintă suma
costurilor fixe şi variabile.
CT = CF+ CV
 Costul mediu sau unitar, care reprezintă costul pe unitatea de produs sau unitatea de efect util.

Acesta cuprinde:
Costul fix mediu sau unitar (CFM):

CFM= CF/Q

Costul variabil mediu sau unitar (CVM):

CVM= CV/Q
Costul total mediu sau unitar (CTM):

C = CT CV+CF
= C +C
TM Q = Q VM FM

Costul marginal (Cmg), reprezintă sporul de cheltuieli

totale (ΔCT) determinat de sporirea producţiei (ΔQ)
cu o unitate:
ΔCT
Cmg = ΔQ

Orice agent economic, în vederea realizării intereselor sale, este interesat în obţinerea unei producţii cu
costuri cât mai mici.
Astfel, agenţii economici recurg la diferite căi de reducere a costurilor:
– achiziţionarea factorilor de producţie necesari cu preţuri cât mai mici;
– reducerea stocurilor;
 – reducerea consumului de materii prime şi materiale;
– reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs, prin creşterea mai rapidă a productivităţii
muncii în raport cu salariile;
– micşorarea cheltuielilor de exploatare a salariilor;
– reducerea cheltuielilor administrative;
– economii la cheltuielile de dezvoltare;
– reducerea cheltuielilor de desfacere;
– diminuarea cheltuielilor de publicitate etc.

Reducerea costurilor nu este însă un scop în sine şi nu trebuie să aibă efecte negative asupra
calităţii produselor ci, dimpotrivă, să asigure un spor de utilitate.

Stabilirea nivelului normal al costurilor se face în raport cu:

– nivelul cel mai scăzut realizat de întreprindere până atunci;
– costul realizat de întreprinderea cu cea mai bună poziţie competitivă din domeniu;
– preţurile de vânzare ale bunurilor respective.

Costul de producţie este limita inferioară până la care se poate coborî preţul de vânzare fără ca activitatea
întreprinderii să fie afectată de mod negativ (permanentizarea unei astfel de situaţii conduce la faliment).

Pe termen lung, producătorul poate să-şi amelioreze randamentele, dezvoltând capacităţile

sale de producţie. Conceptul utilizat în acest sens este cel de randament de scară, care exprimă
modul în care evoluează producţia pe termen lung atunci când măreşte cantitatea de factori
de producţie folosiţi. Astfel, pot fi distinse următoarele situaţii:
– randamentele de scară sunt crescătoare dacă volumul producţiei se măreşte într-o
proporţie superioară celei în care cresc cantităţile de factori de producţie utilizaţi, în
acest caz fiind obţinute aşa-numitele economii de scară;
– randamentele de scară sunt constante atunci când unei măriri proporţionale a
factorilor de producţie îi corespunde o creştere proporţională a producţiei;
– randamentele de scară sunt descrescătoare atunci când volumul producţiei se
măreşte într-o proporţie mai mică decât cea în care creşte volumul
factorilor de producţie utilizaţi.

Curba costului mediu pe termen lung este denumită curba înfăşurătoare şi este tangentă la
fiecare curbă pe o perioadă scurtă.
Curba înfăşurătoare relevă diferitele evoluţii ale costului mediu atunci când producătorul
alege, de fiecare dată, scara de producţie cea mai eficientă.