Părintele eficient

Autor : Thomas Gordon – Nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace

Thomas Gordon (1918-2002), psiholog american, este creatorul unor

metode larg răspândite de eficientizare a comportamentului si
comunicarii părinților, profesorilor și liderilor de afaceri.
Copilul tău iți face scene si istericale? Adolescentul ți-a scăpat de sub control, te
minte și s-a înhaitat cu o gașcă? Copiii tăi nu vor să iși facă ordine in cameră și
îți răspund tot timpul obraznic? Aparent, nu ai decât două soluții: fie să îi
pedepsești, fie să te dai bătut. Psihologul american Thomas Gordon propune însă
o metodă democratică de comunicare și negociere între părinți și copii. Folosit
cu succes de patru decenii, programul său de formare a „părinților eficienți” te
va învăța cum să-i asculți „activ” pe cei mici, cum să le vorbești fără să-i
cicălești și fără să-i denigrezi, cum să-i îndemni să-și rezolve pe cont propriu
problemele ce țin exclisiv de competența lor și cum să depășiți divergențele
cotidiene în spiritul „avantajului reciproc”. Explicate clar și cu nenumărate
exemple, tehnicile de parentaj din această carte vor elimina din căminul vostru
pedepsele, teribilismele și certurile infinite, asigurând o atmosferă de respect
reciproc și de comunicare eficientă.
Cartea lui Thomas Gordon e despre niște principii pe care el le consideră foarte
eficiente în comunicarea cu copiii (și nu numai cu ei): ascultarea activă,
implicarea  celuilalt în găsirea unor soluții, deblocarea conflictelor prin metode
din care au ambele părți de câștigat („avantajul reciproc“). Explică  foarte
limpede cum funcționează toate astea, dă exemple din practică, decodează și
analizează situații concrete și propune metode care se pot pune, practic, în
acțiune, dacă situația o cere.

Repetă și insistă să spună că există metode de relaționare ineficiente în orice

domeniu, înclusiv în mediul de afaceri: modelul autoritarist, bazat pe
control/pedeapsă/recompensă nu funcționaează decât atâta vreme cât cel care e
într-o poziție inferioară nu are alternative. În schimb, principiul participării, care
include pe toată lumea în actul luării unor decizii, e mult mai eficient.  „O
persoană este mai motivată să pună în act o hotărîre dacă a luat parte la actul
decizional decât atunci când respectiva rezoluție a fost impusă cu forța de
altcineva“, spune psihologul, reluând, de fapt, cu scop persuasiv concluzii care
nu sunt deloc o noutate pentru psihologi.
Povestește apoi despre cât de falimentară e schema recompenselor și a
pedepselor. E un mod de condiționare care îi poate face pe copii să devină
manipulativi, să speculeze momente prin care să evite pedepsele și să câștige
recompense. Minciuna e, din punctul de vedere al lui Thomas Gordon, strict
legată și determinată de acest mod de condiționare:

„Deși copiii mint foarte mult pentru că părinții lor folosesc recompensele și
pedepsele, eu cred cu stăruință că tendința de a minți nu este ceva natural la cei
mici. Este mai curând o reacție condiționată – un mecanism de adaptare, pentru
a face față încercărilor părinților de a se impune prin metoda recompenselor și
pedepselor. În familiile în care sunt acceptați și în care li se respectă libertatea,
copiii e puțin probabil să mintă“. În plus, explică Thomas Gordon, în familiile
care au mai mulți copii, se va crea, inevitabil,  o competiție pentru a câștiga
recompense și favoruri și reflexul de a da vina pe celălalt (ceilalți) pentru a evita
pedeapsa („atunci când folosești recompensa și pedeapsa, vei da naștere unui
comportament de competiție. Așa se ajunge la rivalitatea, bătăile și pârâtul între
frați și surori“)

Am rămas cu multe lucruri din cartea lui, despre care cred că folosește inclusiv
la a-ți regândi puțin întregul mod de comportament, nu numai în relațiile cu
copii. În fond, modul în care te porți cu un copil nu e rupt cu totul de modul în
care o faci în general. Dacă ești o persoană care are impulsul de a-și impune
propriile soluții și idei, fără să țină prea mult cont de ceilalți, nu vei fi un părinte
dispus să stea la negocieri cu copilul sau să-l aculte cu toată atenția. Partea
optimistă e că sunt lucruri care pot fi ajustate, dacă ești dispus să-ți schimbi cât
de cât comportamentul. Asta spune Thomas Gordon, psiholog nominalizat la
premiul Nobel pentru pace, care a ținut și o serie de trainiguri de parentaj, dar și
cursuri care să-i învețe pe profesori, lideri sau alt tip de formatori să fie mai
atenți, mai receptivi cu cei cu care interacționaeză.

Părintele eficient a fost prima carte de parenting pe care am citit-o. Am rezonat

bine cu mesajul pentru că am căzut pe un fond afin cu ideile lui și am învățat
lucruri din ea. Mi se pare foarte importantă partea cu ascultarea activă (în toate
relațiile) și cred că e de folos faptul că vorbește și de greșelile care se fac
frecvent în comunicare. Mi se pare important că vorbește despre o a treia cale de
soluționare a unor probleme, una care să iasă din schema câștigă copilul/pierde
părintele și invers.