Org Conta Pe Centre de Profit

ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN ŞI A CONTROLULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERILOR
MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I
TEST 61
1. Organizarea contabilităţii pe centre de profit. Studiu de caz.
INTRODUCERE
Ideea folosirii centrelor de profit a plecat de la facilitarea, prin această metodă, a

diagnosticării problemelor ce apar în funcţionarea firmei astfel încat să nu existe produse
neperformante legate de performerii fiecarei companii negeneratoare de profit care să traiască pe
profitul generat de celelalte produse stiind exact care centru de profit este negativ şi ce problemă
trebuie eliminată Nu trebuie acţionat prin excludere, un sistem complex duce direct la linia de
productie si trebuie văzut de unde se generează costurile prea mari. Ideea centrelor este să ai
structura care permite localizarea veniturilor si cheltuielilor. În funcţie de această analiză se iau
decizii manageriale pentru activitatea viitoare, decizii referitoare la investiţii, la promovare, la
asignarea resurselor umane
Centrele de profit pot fi considerate acele diviziuni ale entităţii în care se realizează
activitatea propriu-zisă - locurile de muncă operaţionale. Centrul de profit este veriga
organizatorică unde se poate calcula profitul ca diferenţă între venituri şi cheltuieli (exemplu
concret fiind cel al secţiilor de bază). Mai poate fi definit ca o subdiviziune operaţională care-şi
desfăşoară activitatea prin atragerea de resurse, generatoare de venituri.
În funcţie de specificul activităţii desfăşurate, contabilitatea de gestiune asigură, în

principal:
1 înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii,

respectiv pe activităţi, centre de profit, după caz;
2 calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor intrate, obţinute,
lucrărilor executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie, imobilizărilor în
curs etc., din unităţile de producţie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare şi alte
domenii de activitate;
3 furnizarea de informaţii, astfel:
▪ informaţii legate de costul produselor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele
juridice cu activităţi de producţie, executări de lucrări şi prestări de servicii;
▪ informaţii legate de costul bunurilor vândute pentru persoanele juridice care

desfăşoară activităţi de comerţ;
▪ informaţii necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor

manageriale privind conducerea activităţii interne;
▪ alte informaţii impuse de realizarea unui management performant.
1

Centrul de investiţie este veriga organizatorică în care se poate evidenţia raportul/diferenţa
între veniturile obţinute din vânzarea produselor şi investiţiile făcute pentru toate resursele
necesare fabricării.
Avantajele centrelor de responsabilitate sunt următoarele:
1 facilitează controlul unor indicatori financiari de către specialişti în bugete care nu este
obligatoriu să cunoască aspectele tehnologice;
2 permite identificarea contribuţiei fiecărui centru de responsabilitate la realizarea
profitului entităţii.
Centrul de responsabilitate are următoarele trăsături:
1 are un obiect de activitate bine definit prin statutul sau prin contractul de constituire,
având competenţe de păstrare, dezvoltare, înlocuire şi diminuare a activelor;
2 are în gestiune proprie un patrimoniu;
3 are o structură organizatorică, funcţională şi de producţie proprie, având competenţe de
definire;
4 proiectează şi modifică propriul regulament de organizare şi funcţionare;
5 are sarcină proprie de producţie;
6 întocmeşte bugetul propriu de cheltuieli;
7 evaluează şi gestionează resursele bugetare proprii;
8 pune în evidenţă propriile rezultate financiare;
9 întocmeşte balanţe contabile lunare sau după caz bilanţ contabil;
10 pune în evidenţă economiile şi/sau profitul propriu;
11 poartă răspunderea pentru rezultatele obţinute;
12 nu răspunde pentru activităţile neprofitabile ale altor centre din cadrul entităţii;
13 colaborează cu alte centre în realizarea unor lucrări, încheind convenţii de colaborare;
14 dispune de utilizarea performantă a resurselor de care dispune;
15 poate atrage parteneri dar nu are competenţe în încheiere de contracte economice;
16 are un manager care răspunde de performanţele centrului de responsabilitate.
Obiectul de activitate al unui centru de responsabilitate se stabileşte prin statutul sau
contractul de constituire, după efectuarea analizelor, studiilor şi luarea deciziilor de configurare a
structurii organizatorice.
În urma analizelor de diagnostic efectuate centrele de responsabilitate pot fi constituite:
1 pe o activitate de producţie (fabricarea unui produs, a unei game de produse sau a unor
repere);
2 pe procese tehnologice;
3 pe un domeniu de activitate (proiectare, servicii informatice etc.);
4 pe activităţi auxiliare (reparaţii, utilităţi, analize etc.).
Centrele de responsabilitate se constituie în secţiile de bază, auxiliare, de service şi în
cadrul compartimentelor funcţionale.
În funcţie de domeniul de activitate stabilit prin statut sau contractul de constituire se poate
defini obiectul de activitate al fiecărui centru care poate fi cel iniţial deţinut sau poate fi dezvoltat
2

integrând şi alte activităţi sau poate fi înlocuit, orientându-se spre piaţă şi spre viitor. Aceste
operaţiuni se efectuează în contextul realizării şi integrării lor în misiunea şi obiectivele strategice
ale entităţii.
În cadrul fiecărui centru de responsabilitate se întocmeşte bugetul de cheltuieli propriu, se

urmăresc operativ abaterile de la bugetul planificat şi se iau măsuri de corecţie.
Centrul de responsabilitate este o structură complexă care îşi poate fixa obiective multiple,
în funcţie de strategia organizaţiei din care face parte.
Centrul de responsabilitate poate avea următoarele obiective:
1 realizarea propriilor programe de activitate (satisfacerea nevoilor clienţilor, respectarea

termenelor de livrare, promovarea creativităţii etc.);
2 optimizarea utilizării resurselor pentru creşterea performanţelor globale ale entităţii şi
ale centrului de responsabilitate;
3 stabilirea sistemelor de evaluare şi control al performanţelor (financiare, operaţionale, de
personal, de conducere, de marketing etc.);
4 stabilirea unor proceduri viabile de elaborare a bugetelor de cheltuieli aferente centrului
de responsabilitate cu posibilităţi de integrare şi evidenţiere în bugetul general al entităţii,
defalcarea şi alocarea cheltuielilor pe costuri fixe şi variabile;
5 simplificarea sistemului de evidenţă a procedurilor de comunicare, raportare şi
conlucrare, amplificarea vitezei de operare prin instalarea procedurilor informatice;
6 introducerea şi perfecţionarea procedurilor pentru evidenţa financiar-contabilă;
7 creşterea capacităţii de adaptare a producţiei la cerinţele clienţilor în condiţii de calitate;
8 schimbarea mentalităţii salariaţilor, pe direcţia conştientizării necesităţii de a fi activi,
participativi, eficienţi.
Organizarea activităţii pe centre de responsabilitate se realizează în următoarele etape:
a) Măsuri pregătitoare, care cuprind:

1 organizarea echipei de lucru;
2 evaluarea cheltuielilor;
3 pregătirea metodologică;
4 stabilirea planului de lucru;
5 training;
b) Analiza condiţiilor de mediu prin Analiza diagnostic, care cuprinde:
- culegerea, selectarea şi sistematizarea datelor;
- evidenţierea pe domenii de activitate a punctelor forte şi slabe şi a cauzelor care le

generează;
- identificarea oportunităţilor şi pericolelor şi stabilirea capacităţii de răspuns a

organizaţiei la cerinţele mediului ambiant extern;
- elaborarea recomandărilor;
3

c) Analiza şi evaluarea câmpului de forţe interne şi externe favorizante şi potrivnice
schimbării, care cuprinde:
1 analiza câmpului de forţe;
2 aplicarea analizei câmpului de forţe în vederea implementării centrelor de
responsabilitate;
d) Proiectarea managementului pe baza centrului de responsabilitate, care cuprinde:
1 reproiectarea structurii organizatorice;
2 proiectarea structurii centrelor de responsabilitate;
3 proiectarea sistemului informaţional;
4 bugetarea;
e) Decizii şi acţiuni ce vizează asigurarea condiţiilor pentru implementarea centrului de
responsabilitate, care cuprinde:
1 proceduri de planificare şi alocare a resurselor;
2 proceduri de planificare a costurilor;
3 procedura de programare operativ calendaristică, lansare, execuţie şi urmărire a
fabricaţiei;
4 procedura de normare, urmărire, evidenţă şi analiza consumurilor specifice de materii
prime şi materiale;
5 procedura de evidenţă a cheltuielilor de producţie şi calculare a costului efectiv;
f) Implementarea centrelor de responsabilitate, care cuprinde:
1 implementarea propriu-zisă;
2 controlul implementării;
3 analiza rezultatelor;
4 condiţii de aplicare.
Cap.1.Noţiuni generale de prezentare a SC ...........

Cap. 2. Analiza cost-volum-profit, instrument de management şi calcul
al SC .................
2.1. Analiza cost-volum-profit, instrument de management
Fiind un puternic instrument de analiză ce se bazează pe metoda Direct Costing, analiza

Cost Volum Profit sa dovedit a fii unul dintre cele mai eficiente instrumente de care managerii
dispun pentru a lua decizii atât pentru previzionare cât şi pentru controlul managerial.
Analiza Cost Volum Profit examinează modul în care evoluează veniturile totale,
costurile totale şi rezultatul din exploatare sub influenţa modificărilor volumului producţiei, al
preţului de vânzare, a costurilor fixe sau a celor variabile ale unui produs.
Analiza Cost Volum Profit reprezintă de fapt analiza modelelor de evoluţie a costului ce
pune în evidenţă relaţiile dintre cost, volumul vânzărilor şi profit.
4

Managerii utilizează analiza CVP pentru a răspunde la întrebări de tipul: Cum vor fii
influenţate costurile totale şi veniturile totale dacă modificăm nivelul producţiei? (acel volum din
„cost volum profit”), Cum va fii influenţat nivelul producţiei dacă majorăm sau reducem preţul
de vânzare? Cum vor evolua costurile, preţurile de vânzare şi nivelul producţiei dacă ne
extindem pe pieţe externe? Toate aceste întrebări au un subiect comun „ce se întâmplă dacă...?”
Examinând rezultatele acestor posibilităţi şi alternative de tip „ce se întâmplă dacă” analiza CVP
ilustrează profiturile potenţiale, ghidează astfel planificarea la nivelul managerilor.
Schematic, rezultatul din contabilitatea financiară, apelând la metoda CVP, în cazul
existenţei a două produse, poate fii reprezentat astfel:
5
MOLDOVANU CRISTINA
Cheltuieli- STAGIU
Cifră CECCAR ANUL I
de
Rezultatul din contabilitatea
financiara
Rezultat
afaceri
Rezultat
Cheltuieli
Cheltuieli variabile
variabile Cifra de
Rezultat
pentru produsul A Cifra de afaceri
afaceri pentru produsul
pentru produsul
pentru A
A
produsul A
Marja asupra costului
variabil pt.variabile
Cheltuieli produsul A
Cheltuieli pentru produsul B Cifra de Cifra de afaceri

variabile afaceri
pentru produsul pentru produsul
pentru produsul B B
B Marja asupra costului
variabil pt. produsul B
Cheltuieli fixe Rezultatul din contabilitatea de
gestiune
Cheltuieli
Cheltuieli Marja
Marja asupra
asupra
costului
costului
Fixe
Fixe variabil
variabil pt.
pt. produsul
produsul
A
A
Rezultat
Rezultat Marja
Marja asupra
asupra
costului
costului
Variabil
Variabil pt.
pt. produsul
produsul
BB
Această metodă de analiză cuprinde tehnici şi procedee ce se bazează pe înţelegerea

caracteristicilor diferitelor modele de evoluţie a costurilor. Prin tehnici se abordează relaţia dintre
venituri, structura vânzărilor, costuri, volumul producţiei , pe baza căreia se calculează analiza
pragului de rentabilitate şi se pot realiza estimări ale profitului. Aceste relaţii generează un model
de activitate care se poate utiliza pentru evaluarea performanţelor şi analiza alternativelor de
decizie.
Analiza Cost Volum Profit se bazează pe următoarele supoziţii ce sunt în mod clar
extreme, în sensul că ele vor corespunde foarte rar realităţii:
6

1. Costul total se poate divide întro componentă fixă şi una variabilă corelată cu volumul
producţiei.
2. Comportamentul veniturilor şi al costurilor totale este linear raportate la nivelul producţiei.
3. Preţul unitar de vânzare, costul variabil mediu şi costurile fixe sunt cunoscute.
4. Analiza fie face referire la un singur produs, fie presupune că un anumit mix de produse va
rămâne constant pe măsură ce numărul total al unităţilor vândute se modifică.
5. Toate veniturile şi costurile pot fii adunate şi comparate fără a lua în considerare valoarea în
timp a banilor.
2.2. Analiza de senzitivitate
Analiza de senzitivitate reprezintă o tehnică ce examinează modul în care variază

rezultatul atunci cănd se înregistrează fluctuaţii ale datelor previzionate.
Evaluarea sensibilităţii profitului din exploatare în raport cu diferite situaţii posibile le

permite managerilor să înţeleagă mai bine ce s-ar putea întâmpla înainte de a face o cheltuială.
Analizele de senzitivitate pot fi efectuate într-un mod sistematizat şi eficient cu ajutorul

tabelelor electronice de calcul, managerii având posibilitatea de a examina efectele şi
interacţiunile unor schimbări în preţul de vânzare, costul variabil unitar şi profitul din exploatare.
Un exemplu elocvent de analiză de senzitivitate l-am efectuat la societate cu scopul de a

examina ce venituri ar trebui să genereze entitatea pentru a obţine un anumit profit în condiţiile în
care sunt date niveluri ale costurilor fixe şi ale costului variabil unitar la produsul „X”.Am luat în
calcul cheltuielile fixe ale perioadei cercetate(respectiv o lună) şi cheltuiala variabilă unitară a
produsului amintit.
Costuri fixe Cost variabil unitar Profit 0 Profit 2000 Profit 5000
1 17206 0,72 105.694 117.979 136.408
2 17206 0,78 184.964,5 206.464,5 238.714
3 17300 0,72 106.271 118.557 136.985
7

4 17300 0,78 185.975 207.475 239.725
Preţ de vânzare 0,86 lei/ buc.
* Metoda de calcul utilizată pentru „Profit „0”
C ostu rifixe+ P ro fit

Nr. bucăţi ce trebuie vândute = C o ntrib uatim a rg in ala
u n ita ra
Venituri necesare = nr. Bucăţi ce trebuie vândute x Preţ de vânzare
a) Pentru costuri fixe = 17206, cost variabil unitar = 0,72,
Nr. buc. ce trebuie vândute = (17206 + 0) : (0,86 – 0,72) = 122.900 buc
Venit necesar = 122.900 x 0,86 = 105.694 lei
b) Pentru costuri fixe = 17206, cost variabil unitar = 0,78 lei,
Nr. buc. ce trebuie vândute = (17206 + 0) : (0,86 -0,78) = 215.075 buc
Venit necesar =215.075 x 0,86 = 184.964,5 lei
Veniturile necesare pentru atingerea pragului de rentabilitate sunt mai mari la aceleaşi
costuri fixe dar cu cost variabil unitar mai mare. Dar observăm în acelaşi timp că şi volumul
producţiei vândute trebuie să crească pentru a se menţine acelaşi prag de rentabilitate.
c) Pentru costuri fixe = 17300, cost variabil unitar = 0,72lei,
Nr. buc. ce trebuie vândute = (17300 + 0) : (0,86 – 0,72) = 123.571 buc
Venit necesar = 123.571 x 0,86 = 106.271 lei
d) Pentru costuri fixe = 17300, cost variabil unitar = 0,78 lei,
Nr. buc. ce trebuie vândute = (17300 + 0) : (0,86 -0,78) = 216.250 buc
Venit necesar =216.250 x 0,86 = 185.975 lei
Veniturile necesare pentru a obţine un profit de 5.000 sunt mai mari în cazul în care avem
costuri fixe de 17.300 si cost variabil unitar de 0,78 lei, faţă de situaţia în care am avea costuri
fixe de 17206 şi cost variabil unitar de 0,78 lei. Costuri fixe mai mari prezintă un risc mai mare
8

de pierdere (are un prag de rentabilitate mai înalt), dar oferă în acelaşi timp o profitabilitate mai
mare, deoarece veniturile cresc.
La societatea studiată , în luna respectivă producţia vândută este de 160,000 buc la un cost
variabil de 0,72 lei ,cheltuieli fixe de 17206 si pret vanzare 0,86 lei Astfel profitul ar fi :
Profit =Qv (pv-cv)= 160.000(0,86-0,72)=22.400 lei
Venit=Qv*pv=160.0000*0,86= 137.600 lei
Mentionăm: calculul de mai sus evidenţiază cazul în care societatea ar trebui să suporte
cheltuielile fixe doar la un singur produs, deşi în perioada analizată societatea fabrică trei
produse.
Un alt aspect al analizei de sensivitate este marja de siguranţă, adică valoarea veniturilor
bugetate peste şi sub veniturile necesare atingerii pragului de rentabilitate.
Exprimată în unităţi, marja de siguranţă este egală cu diferenţa dintre cantitatea vândută şi
cantitatea necesară atingerii pragului de rentabilitate.
De exemplu produsul”bucle” se obţine cu costuri fixe de 17.206 şi un cost variabil unitar

de 0,72 lei, preţ de vânzare 0,86 lei, cantitate vândută 160.000 buc.
Prag de rentabilitate în unităţi fizice = 17206 : 0,14 =122.900 buc
Prag de rentabilitate valoric = 122.900 x 0,86 = 105.694 lei
Marja de siguranţă = 160.000 – 122.900 = 37.100 buc
Marja de siguranţă = 137.600 – 105.694 = 31.906 lei
Se observă că atâta timp cât volumul producţiei nu scade sub pragul de rentabilitate în
unităţi fizice,unitatea înregistrează profit ,marja de siguranţă creşte odată cu creşterea volumului
producţiei.
Analiza de sensivitate este o modalitate de a determina incertitudinea, care reprezintă

posibilitatea ca o valoare efectivă să se abată de la o valoare estimată.
2.3. Analiza cost-volum-profit instrument de calcul
9

Calculele şi analizele efectuate pe baza indicatorilor ce stau stau la baza analizei cost
volum profit constituie un „instrument important la îndemâna managerului pentru optimizarea
rezultatului economico financiar.”
Metoda costvolumprofit presupune separarea cheltuielilor întreprinderii în cheltuieli
variabile şi cheltuieli fixe totale. Separarea cheltuielilor în fixe şi variabile presupune definirea
prealabilă a factorului care determină variabilitatea cheltuielilor. Acest factor poate fii reprezentat
de volumul producţiei, dar şi de alţi factori precum productivitatea, timp de lucru. Problema este
complexă deoarece în calculul costului variabil pot apărea costuri care variază în funcţie de
parametrii diferiţi.
Principalii indicatori care stau la baza orientărilor strategice ale entităţii sunt:
prag de rentabilitate (punctul critic, punctul mort, punctul de echilibru);
- punctul activităţii optime;
factorul de acoperire;
coeficientul de siguranţă dinamic;
intervalul de siguranţă (cunoscut şi sub denumirea de flexibilitate absolută);
- indicele de prelevare;
- coeficientul de volatilitate ( sau levierul operaţional)
2.3.1. Pragul de rentabilitate
Pragul de rentabilitate este un indicator foarte util în gestiune, care reprezintă acel nivel al
activităţii pentru care veniturile acoperă cheltuielile variabile şi fixe, profitul înregistrat de
societate fiind nul.
Exprimarea pragului de rentabilitate se poate aborda:
• cantitativ, cu ajutorul marjei contribuţiei (contribuţia unitară).
Marja contribuţiei sau marja asupra costurilor variabile reprezintă de fapt diferenţa dintre
CA (venituri) şi cheltuielile variabile.
Această metodă se bazează pe ecuaţia contului de profit şi pierderi:
Venituri Cost vaiabil Costuri fixe = Rezultat din exploatare
(Pv x Q) (Chv x Q) Chf = RE
(Pv Chv) x Q = Chf + RE
Chf + RE
Q =
Ca
1

Ca x Q = Chf + RE
RE =0, datorită faptului că prin definiţie în punctul critic profitul este 0
C o s tu frixi e
P r=
M a r jdaec o n t r i be u t=i Chf
Ca
Rezultatul acestui raport reprezintă cantitatea de produs pe care entitatea trebuie să o

fabrice şi să o vândă pentru ca venitul încasat să acopre cheltuielile variabile aferente şi
cheltuielile fixe astfel încât profitul sau pierderea să fie 0.
În situaţia în care fabrică mai multe produse şi are la bază o anumită structură de
producţie, pragul de rentabilitate se calculează luând ca bază marja medie de contribuţie
C ta
C m a= n
∑ qi
i =1
În care:
Cma = marja medie de contribuţie
Cta = marja totală de contribuţie
• valoric
C hf i x e
P r= xQ v
Q −v C vh ai ra b i l e
Acest raport reprezintă veniturile care trebuiesc încasate din producţia vândută şi care
trebuie să acopere în întregime cheltuielile variabile aferente producţiei şi cheltuielile fixe ale
perioadei astfel încât rezultatul economico financiar al întreprinderii să fie 0. El reprezintă de fapt
cifra de afaceri pentru care entitatea nu înregistrează nici pierdere, nici profit.
• grafic
1

Costuri
(u.m.)
Profit
Ch
T
Pe Costuri
variabile
Pierder
e
Ch Costuri
F fixe
Volumul productiei
(u.f.)
Din diagramă rezultă că pe măsură ce volumul activităţii creşte, cheltuielile fixe pe

unitatea de produs scad, datorită faptului că cheltuielile fixe rămân la acelaşi nivel indiferent de
volumul producţiei, determinând reducerea costului producţiei şi creşterea profitului.
Pentru a putea aborda filiera ce impune tratarea pragului de rentabilitate şi implicaţiile ce
le suportă datorate modificării factorilor ce stau la baza stabilirii lui am procedat la culegerea
datelor din documente şi transformarea acestora cu scopul de a reda informaţia propusă.
Societatea fabrică şi vinde următoarele produse:
1. Volum desfaceri:
Produs X 160.000 buc x 0,86 = 137.600
Produs Y 30.240 buc x 0,15 = 4.536
Produs Z 192.000 buc x 0,28 = 53.760
__________________________________________
Total volum desfaceri 195.896
2. Cheltuieli variabile (Chv)
1

Produs X 160.000 buc x 0,72 = 115.200
Produs Y 30.240 buc x 0,15 = 4.536
Produs Z 192.000 buc x 0,18 = 34.560
___________________________________________
Total Chv 154.296
3. Marja contribuţiei ( contribuţia de acoperire Ca)

Produs X 160.000 buc x 0,14 = 22.400
Produs Y 30.240 buc x 0,00 = 0
Produs Z 192.000 buc x 0,10 = 19.200
__________________________________________
Total Ca 41.600
4. Cheltuieli fixe totale: 17.206

5. Rezultat profit 24.394
a) calcularea pragului de rentabilitate exprimat cantitativ

Calculăm marja medie de contribuţie (contribuţia medie unitară):
Cma = 41.600 : (160.000 + 30.240 + 192.000) = 0,11

Pr = 17.206 : 0,11 = 156.418
Cantitatea de 156.418 buc este cantitatea pe care entitatea trebuie s-o fabrice şi s-o vândă
necesară acoperirii cheltuielilor variabile şi cheltuielilor fixe.
b) calcularea pragului de rentabilitate exprimat valoric
Pr = 17.206 :(195.896 - 154.296) x 195.896 = 80.317
Totalul veniturilor obţinute din producţia vândută trebuie să fie în valoare de 80.317, pentru a
putea acoperi cheltuielile variabile şi fixe astfel încât rezultatul economic financiar să fie 0.
Pentru a putea afla care este ponderea fiecărui produs în cantitatea necesară de vîndut
pentru a atinge pragul de rentabilitate vom analiza care este ponderea fiecărui produs în total
producţie vândută:
Denumire produs Cantitate (buc) Procente ( %)

X 160.000 41
Y 30.240 8
Z 192.000 51
TOTAL 382.240 100
În funcţie de acest raţionament se calculează şi structura pragului de rentabilitate:
Produs Cantitate Procente Cantitate din Preţ de Desfaceri la

totală (%) fiecare produs la vânzare nivel Pr
la nivel Pr nivel Pr unitar
1

X 156.418 41 64.131 0.86 55.153
Y 156.418 8 12.513 0.15 1.877
Z 156.418 51 79.774 0.28 23287
156.418 100 156.418 80.317
Numai respectând această structură entitatea va putea obţine contrubuţia de acoperire

totală de 41.600 şi un profit de 24.394 lei.
Pragul de rentabilitate este influenţat de anumiţi factori:
- preţul de vânzare, o creştere a acestuia va determina o diminuare a pragului de rentabilitate
Dacă prognozăm o creştere a preţului de vânzare cu 20% vom avea:
Volum desfaceri:
X 160.000 buc x 1,03 = 164.800
Y 30.240 buc x 0,18 = 5.443
Z 192.000 buc x 0,34 = 65.280
__________________________________________
Creşterea preţurilor va influenţa şi marja contribuţiei ( contribuţia de acoperire Ca), care va avea
următoarele valori:
Marja contribuţiei ( contribuţia de acoperire Ca)
X 160.000 buc x 0,31 = 49.600
Y 30.240 buc x 0,03 = 907
Z 192.000 buc x 0,16 = 30.720
__________________________________________
Total Ca 81.227
Marja medie de contribuţie (contribuţia medie unitară) va suferi şi ea modificări datorate

creşterii preţului de vânzare:
Cma = 81.227 : (160.000 + 30.240 + 192.000) = 0,21
Pragul de rentabilitate abordat cantitativ va fii:
Pr = 17.206 : 0,21 = 81.933
Pragul de rentabilitate abordat valoric va fi:
Pr = 17.206 :(235.523 - 154.296) x 235.523 = 49.460
La o creştere a preţului de vânzare pragul de rentabilitate va scădea, cantitatea necesară
acoperirii cheltuielilor fixe şi variabile, fără a genera profit sau pierdere diminuându-se de la
156.418 buc la 81.933 buc., iar valoarea veniturilor din producţia vândută care să asigure
acoperirea cheltuielilor fixe şi variabile va suferi şi ea o diminuare de la 80.317 lei la 49.460 lei.
- cheltuieli variabile, o reducere a cheltuielilor variabile, ca urmare a unor acţiuni de reproiectare

sau raţionalizare a muncii, va avea ca efect scăderea pragului de rentabilitate.
Dacă prognozăm o diminuare a cheltuielilor variabile cu 10 % , adică:
1

Cheltuieli variabile (Chv)
X 160.000 buc x 0,65 = 104.000
Y 30.240 buc x 0,13 = 3.931
Z 192.000 buc x 0,16 = 30.720
___________________________________________
Total Chv 138.651
Marja contribuţiei ( contribuţia de acoperire Ca) va avea următoarele valori:
Marja contribuţiei ( contribuţia de acoperire Ca)
X 160.000 buc x 0,21 = 33.600
Y 30.240 buc x 0,02 = 605
Z 192.000 buc x 0,12 = 23.040
__________________________________________
Total Ca 57.245
Marja medie de contribuţie (contribuţia medie unitară) va suferi şi ea modificări datorate
scăderii cheltuielilor variabile:
Cma = 57.245 : (160.000 + 30.240 + 192.000) = 0,15
Pragul de rentabilitate abordat cantitativ va fii:
Pr = 17.206 : 0,15 = 114.707 buc
Pragul de rentabilitate abordat valoric va fii:
Pr = 17.206 :(195.896 – 138.651) x 195.896 = 58.880 lei
Scăderea cheltuielilor variabile cu 10% a provocat o scădere a pragului de rentabilitate
cantitatea necesară acoperirii cheltuielilor fixe şi variabile, fără a genera profit sau pierdere
diminuându-se de la 156.418 buc la 114.707 buc., iar valoarea veniturilor din producţia vândută
care să asigure acoperirea cheltuielilor fixe şi variabile va suferi şi ea o diminuare de la 80.317lei
la 53.880 lei.
-cheltuielile fixe, o reducere a cheltuielilor fixe, ca urmare a unor desfiinţării unor magazine sau
reducerea de personal, va afecta pragul de rentabilitate tot printr-o diminuare a lui.
Dacă prognozăm o diminuare a cheltuielilor fixe cu 10 % , adică cheltuielile fixe să aibe valoarea
de 15.485 lei marja medie de contribuţie (contribuţia medie unitară) va rămâne aceeaşi:
Cma = 41.600 : (160.000 + 30.240 + 192.000) = 0,11
Pragul de rentabilitate abordat cantitativ se va modifica:
Pr = 15.485 : 0,11 = 140.773 buc
Pragul de rentabilitate abordat valoric va fii:
Pr = 15.485 :(195.896 - 154.296) x 195.896 = 72.482 lei
Diminuarea cheltuielilor fixe a atrs după sine o diminuare a pragului de rentabilitate
cantitatea necesară acoperirii cheltuielilor fixe şi variabile, fără a genera profit sau pierdere
diminuându-se de la 156.418 buc la 140.773 buc., iar valoarea veniturilor din producţia vândută
1

care să asigure acoperirea cheltuielilor fixe şi variabile va suferi şi ea o diminuare de la 80.317lei
la 72.482 lei.
Metoda cost-volum-profit este utilă în măsurarea vulnerabilităţii întreprinderii în raport
cu modificarea nivelului de activitate. Pentru măsurarea vulnerabilităţii entităţii se impune
calculul a doi indicatori:
- Marja de securitate absolută (MSA)
MSA = CA – Pr
- Marja de securitate relativă (MSR)
C A- P r
=
MSR CA
Cu cât marja de securitate relativă este mai slabă cu atât întreprinderea este mai
vulnerabilă.
Metoda cost-volum-profit (prin intermediul pragului de rentabilitate) este utilă în
definirea politicii de preţ.
Pentru ca întreprinderea să fie profitabilă trebuie amintite două aspecte:
- orice produs contribuie la acoperirea cheltuielilor fixe şi la obţimerea rezultatului global din
momentul în care marja asupra costului variabil unitar devine pozitivă;
- renunţarea la un produs vândut sub costul său total dar peste costul său variabil antrenează o
diminuare a rezultatului global şi chiar înregistrarea unei pierderi.
Elemente Cantitate Preţ de vânzare Cost complect Cost variabil Cost fix
X 160.000 0,86 0,76 0,72 0,04
Y 30.240 1,50 1,70 1,20 0,50
MCVX = (160.000 x 0.86) – (160.000 x 0.72) = 22.400

MCVY = (30.240 x 1,80) – (30.240 x 1,20) = 18.044
Marja asupra costului variabil este pozitivă pentru amândouă produsele, însă produsul Y
este vindut sub costul său total. Aşadar apare tentaţia ca produsul Y să fie abandonat datorită
faptului că vânzarea sa apare ca neprofitabilă.
Rezultatul obţinut de entitate în situaţia in care vinde ambele produse este:
R = 160.000 x (0.86 – 0.76) + 30.240 x (1,50 – 1,70) = 9.952
1

Dacă entitatea renunţă la produsul Y (produsul neprofitabil), rezultatul obţinut este:
R = (160.000 x 0,86) – (160.000 x 0,76) – (30.240 x 0,50) = 880
Însă renunţarea la produsul Y antrenează la nivelul entităţii un rezultat mult mai mic,
provocând o pierdere faţă de rezultatul anterior de 13.910 lei, ce rezidă din faptul că odată
abandonat produsul Y, toate cheltuielile fixe sunt suportate de produsul X. Astfel nu trebuie
abandonat nici un produs pentru care marja contribuţiei valorice este pozitivă.
2.3.2 Punctul activităţii optime
Punctul activităţii optime, care mai este cunoscut în literatura de specialitate şi sub
denumirea de pragul activităţii optime, corespunde acelui nivel de activitate pentru care producţia
şi cheltuielile angajate permit obţinerea rezultatului previzionat.
Orice creştere a producţiei peste cea care reprezintă activitatea optimă, va conduce la un
profit suplimentar, peste cel programat conform bugetului, situaţie ce ar putea crea probleme pe
linia asigurării desfacerii acestui surplus de producţie.
Orice diminuare a producţiei sub cantitatea optimă, va conduce la diminuarea profitului,
situaţie care conduce la neîndeplinirea prevederilor din buget în ceea ce priveşte profitul
programat, precum şi la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale pe linia desfacerii.
Punctul activităţii optime se poate calcula prin fie prin procedeul aritmetic, fie prin
procedeul grafic.
Prin procedeul aritmetic, formula de calcul al punctului activităţii optime este:
C hf
P o=
C u −pC u v
unde,
Cup – cheltuieli unitare variabile planificate
Cuv- cheltuieli unitare variabile efective
În cazul studiului nostru efectuat pe produsul Bucle care are:
Cheltuieli variabile unitare efective: 0,72
Cheltuieli fixe = 6400 lei
Cheltuieli variabile planificate: 0,74
1

6 .4 0 0
P o= = 3 2 .0 0 0
0.9 2− 0.7 2
Punctul activităţii optime pentru produsul X în condiţiile date este de 320.000 de bucăţi.
Pragul de rentabilitate şi punctul activităţii optime oferă conducerii entităţii posibilitatea
cunoaşterii limitei maxine şi limitei optime a producţiei şi desfacerii, resopectiv liomita de la care
trebuie să pornească şi la care trebuie să ajungă pentru a asigura o activitate rentabilă.
Pentru reprezentarea grafică a punctului activităţii optime am aplelat la diagrama preţ-
cost-volum, cunoscută şi sub denumirea de diagrama rezultatului activităţii
Costuri
(u.m.)
275200 D
Profit
Ch
T
Pe
Po Costuri
55153 variabile
Pierder
6400
e
Ch Costuri
F fixe
Volumul productiei
55153 275200
(u.f.)
Diagrama s-a întocmit pornind de la un sistem de ordonate, unde cheltuielile şi veniturile

sau realizările sunt reprezentate grafic pe axa y iar volumul desfacerii producţiei la diverse grade
de activitate pe axa x.
Punctul Pe se află la intersecţia dintre linia costurilor cu linia veniturilor totale realizate.
1

Punctul Po se află la intersecţia dintre linia costurilor efective totale şi linia posturilor
programate (planificate) totale.
3.3.3.Factorul de acoperire
Factorul de acoperire indică procentul contribuţiei fiecărui produs la acoperirea

cheltuielilor fixe şi la obţinerea profitului (nota subsol Mutiu Ileana), orientând decizia conducerii
spre produsul care are are factorul de acoperire cel mai ridicat.Calculul acestui indicator prezintă
o importanţă deosebită pentru adoptarea deciziilor conducerii vizavi de politica de producţie şi
desfacere, deoarece arată câte procente din volumul vânzărilor sunt necesare pentru acoprirea
cheltuielilor fixe şi obţinerea unui profit. Cu cât acest indicator va fii mai mare, cu atât profitul
va fii mai ridicat.
Acest indicator exprimă rentabilitatea potenţială, ca atare el va sta la baza deciziilor
privind desfacerea.
Factorul de acoperire se poate calcula în două variante:
1, în procente raportând marja contribuţie (contribuţia bută) la volumul desfacerilor la preţ de
vânzare şi apoi înmulţind cuu 100;
CA
FA = x100
Qv =41600/195896*100=21,23%
În cazul produsului “X” calculul factorului de acoperire este:
CA
FA = x100
Qv = 22400:137600 x100=16,28%
În cazul produsului Z factorul de acoperire se calculează astfel:
CA
FA = x100
Qv = 19200:53760 x 100=35,71%
2. în procente raportînd cheltuielile fixe la volumul desfacerilor la preţ de vânzare la nivelul

punctului de echilibru şi apoi înmulţind cuu 100;
1
C hF
FA = x100
d ,
d=(64131x0,86)+(12513x0,15)+(79774*0,28)=80317
C hF
FA = x100
d =17206:80317x100=21,23%
unde, FA - factor de acoperire

CA - marja contribuţiei (contribuţie de acoperire totală)
Qv - volum desfaceri totale la preţ de vânzare;
ChF – cheltuieli fixe
d - volumul desfacerilor la preţ de vânzare la nivelul punctului de echilibru
Pentru a exemplifica rolul deţinut de factorul de acoperire în adoptarea deciziilor în
politica de producţie şi desfacere vom identifica datele necesare a două produse fabricate în
entitate:
Explicaţii X Y
1.Preţ de vânzare 0,86 0,28
2. Cost complet comercial unitar 0,76 0,23
3.Profit 0,10 0,05
4. Procentul profitului faţă de preţul de vânzare 11,63 17,86
Pentru a afla care produs este rentabil pentru a putea mări capacitatea de producţie va fii
nevoie de o decizie fundamentală bazată pe analiza factorului de acoperire astfel:
Explicaţii X Y
1 Preţ de vânzare unitar 0,86 0,28
2 Cheltuieli variabile unitare 0,72 0,18
3 Contribuţia brută unitară 0,14 0,10
4 Factor de acoperire 16,28 35,71
5 Cheltuieli fixe unitare repartizate 0,04 0,05
6 Profit 0,1 0,05
2

7 Procent profit fată de preţ de vânzare 11,63 17,86
În urma analizei efectuate, consideram ca sporirea producţiei la produsul “Y” este

benefica pentru societate pentru că factorul de acoperire este mai mare decât la produsul “X”.Însă
în luarea deciziei de a fabrica mai multe bucăţi din acest reper trebuie să ţinem cont de mai mulţi
factori .Cel mai important este cererea clienţilor: dacă nu există comenzi ferme pentru sporirea
unui astfel de produs, societatea riscă să lucreze pe stoc ceea ce ar putea aduce pierderi. Mai mult
decât atât,societatea blocheaza banii în consumul materiei prime şi forţei de muncă fără a avea
certitudinea că există piaţă de desfacere la acest produs.
Cunoaşterea valorii factorului de acoperire ne dă posibilitatea determinării pe cale
inversă a volumului desfacerii la nivelul punctului de echilibru cu ajutorul formulei de calcul:
C hF
d =
FA
d =17206/21,23*100 = 80317
În urma calculului efectuat anterior am demonstrat conformitatea rezultatului obţinut cu
cel calculat la pragul de rentabilitate
Factorul de acoperire poate fi influenţat de :

- preţul de vânzare, ,o creştere a acestuia va determina o creştere a factorului de acoperire
Dacă prognozăm o creştere a preţului de vânzare cu 20% vom avea:
1. Volum desfaceri:
Produs X 160.000 buc x 1,03 = 164.800
Produs Y 30.240 buc x 0,18 = 5.443
Produs Z 192.000 buc x 0,34 = 65.280
__________________________________________

Produs X 160.000 buc x 0,72 = 115.200
Produs Y 30.240 buc x 0,15 = 4.536
2

Produs Z 192.000 buc x 0,18 = 34.560
___________________________________________
Total Chv 154.296
Produs X 160.000 buc x 0,31 = 49.600
Produs Y 30.240 buc x 0,03 = 907
Produs Z 192.000 buc x 0,16 = 30.720
__________________________________________
Total Ca 81.227
FA = 81227/235523*100 = 34,48%
Se observă o creştere a factorului de acoperire cu 62,41 % în cazul în care preţul de vânzare a
crescut cu 20% iar cheltuielile variabile rămân neschimbate.

sau raţionalizare a muncii, va avea ca efect creşterea pragului de rentabilitate.
Dacă prognozăm o diminuare a cheltuielilor variabile cu 10 % , adică:
Cheltuieli variabile (Chv)
Produs X 160.000 buc x 0,65 = 104.000
Produs Y 30.240 buc x 0,13 = 3.931
Produs Z 192.000 buc x 0,16 = 30.720
___________________________________________
Total Chv 138.651
Produs X 160.000 buc x 0,21 = 33.600
Produs Y 30.240 buc x 0,02 = 605
Produs Z 192.000 buc x 0,12 = 23.040
__________________________________________
Total Ca 57245
FA = 57245/195896*100 =29,22%
În cazul în care se reduc cheltuielile variabile cu 10% şi volumul vânzărilor rămâne
2

neschimbat , factorul de acoperire creşte cu 37,63%.
Va menţine neschimbat factorul de acoperire reducerea cheltuielilor fixe ca urmare a

desfiinţării unor magazine sau reducerii de personal, cât şi mărirea volumului fizic al producţiei .
2.3.4.Coeficientul de siguranţă dinamic
Coeficientul de siguranţă dinamic mai este cunoscut în literatura de specialitate sub

denumirea de indicele de siguranţă dinamic.
Acest indicator arată cu cât poată să scadă vânzările în mod relativ pentru ca entitatea să
ajungă la punctul de echilibru.
Orice scădere a vânzărilor sub acest coeficient indică intrarea entităţii în zona pierderilor.
Acest indicator este util managerilor deoaorece orientează deciziile de micşorare a

vânzărilor care trebuie să fie luate în limita coeficientului de siguranţă dinamic.
Acest indicator se poate calcula astfel:
Q v- d
Ks = x1 0 0
Qv
sau
R (+ /-)
K s= x1 0 0
CA
Exemplificăm cifric acest indicator cu informaţiile prelucrate până acum:
1 9 5 . -88906. 3 1 7 2 4 .3 9 4
Ks = x1 0 =05 9% Ks = x1 0 0= 5 9%
195896 4 1.6 0 0
sau
2

Coeficientul de siguranţă dinamic calculat ne arată că vânzările pot să scadă cu 59%
pentru ca entitatea să nu intre în zona pierderilor. O scădere a vânzărilor cu 59% va asigura
entităţii punctul de echilibru, după care orice scădere peste acest coeficient va conduce la
pierderi.
Acest indicator poate fi influenţat de următorii factori:
preţul de vânzare, o creştere a acestuia va determina o creştere a coeficientul de siguranţă
dinamic.
Dacă prognozăm o creştere a preţului de vânzare cu 20% vom avea un volum total de
desfaceri la preţ de vânzare de 235.523.
Ks = (235.523- 49.460):235.253 x100 = 79%

Sau
Ks = 64.021:81.227x100 = 79 %,
unde R =Ca-Chf = 81.227 – 17.206 =64.021
Creşterea preţului de vânzare a determinat creşterea coeficientul de siguranţă dinamic de

la 59% la 79%.

sau raţionalizare a muncii, v-a avea ca efect creşterea coeficientului de siguranţă dinamic.
Dacă prognozăm o diminuare a cheltuielilor variabile cu 10 % , vom avea total cheltuieli

variabile de 138.651.

totală (%) fiecare produs vânzare nivel Pr
la nivel Pr la nivel Pr unitar
X 114707 41 47030 0.86 40.446
Y 114707 8 9177 0.15 1.376
Z 114707 51 58.501 0.28 17.058
114707 100 114707 58.880
Calculul coeficientul de siguranţă dinamic la total cheltuieli variabile v-a fi:
d= (47.030*0,86)+(9.177*0,15)+(58501*0,28)= 58.880
Ks = (195.896 -58.880)/195.896*100= 69,94 %
2

Reducerea cheltuielilor variabile cu 10% a provocat o creştere a coeficientului de
siguranţă dinamic de la 59% la 69,94 %.
reducerea de personal, v-a afecta coeficientul de siguranţă dinamic printro creştere.
Dacă prognozăm o diminuare a cheltuielilor fixe cu 10 % , adică cheltuielile fixe să aibe
valoarea de 15.485

X 140.773 41 57717 0.86 49637
Y 140.773 8 11.262 0.15 1.689
Z 140.773 51 71794 0.28 21.156
140.773 100 140.773 72.482
Calculul coeficientul de siguranţă dinamic la cheltuieli fixe de 15.485
d =(57.717*0.86)+11262*0,15)+71794*0,28)= 72.482
Ks =( 195896 -72482)/195896*100 = 63%
Reducerea cheltuielilor fixe cu 10% a provocat o creştere a coeficientului de siguranţă
dinamic de la 59 % la 63 %.
volumul fizic al producţiei şi desfacerii, o majorare al acestuia va determina o creştere a

coeficientului de siguranţă dinamic.
Dacă prognozăm o o majorare a volumul fizic al producţiei şi desfacerii cu 10% vom avea
total volum desfaceri de 215.486 lei:
1. Volum desfaceri:
Produs X 176.000 buc x 0,86 = 151.360
Produs Y 33.264 buc x 0,15 = 4.990
Produs Z 211.200 buc x 0,28 = 59.136
__________________________________________
2

ProdusX 176.000 buc x 0,72 = 126.720
Produs Y 33.264 buc x 0,15 = 4990
Produs Z 211.200 buc x 0,18 = 38.016
___________________________________________
Total Chv 169.726

Produs X 176.000 buc x 0,14 = 24.640
Produs Y 33.264 buc x 0,00 = 0
Produs Z 211.200 buc x 0,10 = 21.120
__________________________________________
Total Ca 45.760
4. Cheltuieli fixe totale: 17.206

5. Rezultat profit 28.554
a) calcularea pragului de rentabilitate exprimat cantitativ

Calculăm marja medie de contribuţie (contribuţia medie unitară):
Cma = 45.760 : (176000 + 33.264 + 211.200) = 0,1088
Pr = 17.206 : 0,1088= 158.143
Cantitatea de 158.143 buc este cantitatea pe care entitatea trebuie s-o fabrice şi s-o vândă
necesară acoperirii cheltuielilor variabile şi cheltuielilor fixe.
b) calcularea pragului de rentabilitate exprimat valoric

Pr = 17.206 :(215.486- 169.726) x 215.486 = 81.024
Totalul veniturilor obţinute din producţia vândută trebuie să fie în valoare de 81.024 pentru a
putea acoperi cheltuielile variabile şi fixe astfel încât rezultatul economic financiar să fie 0.
Pentru a putea afla care este ponderea fiecărui produs în cantitatea necesară de vîndut
pentru a atinge pragul de rentabilitate vom analiza care este ponderea fiecărui produs în total
producţie vânduta:
2

Denumire produs Cantitate (buc) Procente ( %)
X 176000 41,86
Y 33.264 7,91
Z 211.200 50,23
TOTAL 420.464 100

X 158.143 41,86 66.198 0.86 56.931
Y 158.143 7,91 12.509 0.15 1.876
Z 158.143 50,23 79.435 0.28 22.217
158.143 100 158.143 81.024
Calculul coeficientul de siguranţă dinamic la d modificat sau la R modificat:

d = (66198 x 0,86)+(12.50 9x 0,15)+(79435 x 0,28) = 81.024
Ks = (215.486-81.024)/215.486 x 100 = 62,4%
Sau,
Ks = 28.554:5.760 x 100 = 62,4%,
unde R = Ca –Chf = 45.760 -17.206 = 28.554
2.3.5. Intervalul de siguranţă
Acest indicator mai este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de distanţă
sau drum de siguranţă, flexibilitate absolută sau distanţă de siguranţă.
Intervalul de siguranţă ne arată cu cât pot scădea vânzările în mod absolut astfel încât
entitatea să nu intre zona pierderilor.
Calcularea acestui indicator se efectuează în cifre absolute ca diferenţă între volumul
desfacerilor totale şi volumul desfacerilor la nivelul punctului de echilibru.
IS = D - d
Intervalul de siguranţă are aceaşi semnificaţie cu coeficientul de siguranţă dinamic cu
deosebirea că informaţiile sunt prezentate în mărimi absolute şi nu relative.
În cazul studiului nostru intervalul de siguranţă este de :
IS = 195.896 – 80.317 = 115.579
2

Astfel în mod absolut vânzările pot să scadă cu 115.579 lei pentru ca entitatea să nu intre
în zona pierderilor şi să se menţină la nivelul punctului de echilibru. Orice scădere a vânzărilor
sub acest nivel va conduce entitatea la o pierdere egală cu scăderea respectivă.
Intervalul de siguranţă poate fii influenţat de următorii factori:
- preţul de vânzare, o creştere a acestuia va determina o creştere a indicelui de siguranţă.
IS = 235.523- 49.460 =186.063
La o creştere a preţului de vânzare cu 20% intervalul de siguranţă a crescut de la 115.579
lei la 186.063 lei. Astfel, la creşterea preţului prognozată, vânzările pot să scadă cu 180.603 lei
pentru ca entitatea să nu intre în zona pierderilor şi să se menţină la nivelul punctului de
echilibru.
sau raţionalizare a muncii, v-a avea ca efect creşterea indicelui de siguranţă.
Dacă prognozăm o diminuare a cheltuielilor variabile cu 10 % , vom avea total cheltuieli
variabile de 138.651.
IS = 195.896-58.880=137.016 lei
La o reducere a cheltuielilor variabile cu 10% intervalul de siguranţă a crescut de la
115.579 lei la 137.016 lei. Astfel, la reducerea cheltuielilor prognozată, vânzările pot să scadă cu
137.016 lei pentru ca entitatea să nu intre în zona pierderilor şi să se menţină la nivelul punctului
de echilibru.
reducerea de personal, v-a afecta intervalul de siguranţă printro creştere.
de 15.485
IS =195.896 -72.482 =123.414 lei
La o reducere a cheltuielilor fixe cu 10% intervalul de siguranţă a crescut de la 115.579
lei la 123.414 lei. Astfel, la reducerea cheltuielilor fixe prognozată, vânzările pot să scadă cu
123.414 lei pentru ca entitatea să nu intre în zona pierderilor şi să se menţină la nivelul punctului
de echilibru.
volumul fizic al producţiei şi desfacerii, o majorare al acestuia va determina o creştere a
intervalului de siguranţă .
2

Dacă prognozăm o o majorare a volumul fizic al producţiei şi desfacerii cu 10% vom avea total
volum desfaceri de 215.486 lei.
Se calculează IS = 215.486-81.024 lei =134.462 lei
La o creştere a volumului fizic al producţiei şi defacerii cu 10% intervalul de siguranţă a
crescut de la 115.579 lei la 134.462 lei. Astfel, la creşterea volumului fizic al producţiei şi
desfacerii prognozată, vânzările pot să scadă cu 134.462 lei pentru ca entitatea să nu intre în zona
pierderilor şi să se menţină la nivelul punctului de echilibru.
2.3.6. Indicele de prelevare
Acest indice indică procentul din cifra de afaceri (producţia vândută) care este necesar
pentru a acoperi cheltuielile fixe.
Formula de calcul utilizată pentru indicele de prelevare este:
CF
Ip = x100
D
Ip = 17206:195896x100 = 9%
Astfel procentul de 9% din volumul desfacerilor este necesar pentru a putea acoperi
cheltuielile fixe în valoare de 17.206 lei. Restul de 91% din volumul desfacerilor contribuie la
acoperirea cheltuielilor variabile şi la obţimerea de profit, mai exact 79% din volumul
desfacerilor contribuie la acoperirea cheltuielilor variabile şi 12 % din volumul desfacerilor
contribuie la realizarea profitului entităţii.
Indicele de prelevare poate fi influenţat de următorii factori:
- preţul de vânzare, o creştere a acestuia va determina o creştere a indicelui de prelevare .
Ip = 17.206:235.523 x 100 = 7,3%
La o creştere a preţului de vânzare cu 20% indicele de prelevare a scăzut de la 9% din
volumul desfacerilor la 7,3% aferent volumului desfacerilor . Astfel, la creşterea preţului
prognozată, necesarul aferent acoperirii cheltuielilor fixe este de 7,3% din volumul desfacerilor.
-cheltuielile fixe, o reducere a cheltuielilor fixe, ca urmare a reducerii de personal, v-a afecta
indicele de prelevare printro diminuare.
2

de 15.485
Ip = 15.485/195.896*100 = 7,9%
La o reducere a cheltuielilor fixe cu 10% indicele de prelevare s-a diminuat de la 9 % la
7,9% lei. Astfel, necesarul aferent acoperirii cheltuielilor fixe de 15.485 este de 7,9%din volumul
desfacerilor.
volumul fizic al producţiei şi desfacerii, o majorare al acestuia va determina o diminuare a
indicelui de prelevare.
Dacă prognozăm o o majorare a volumul fizic al producţiei şi desfacerii cu 10% vom avea total
volum desfaceri de 215.486 lei.
Ip = 17.206/215.486*100= 8%
La o creştere a volumului fizic al producţiei şi desfacerii cu 10% indicele de prelevare a
scăzut de la 9% la 8 % lei. Astfel, necesarul aferent acoperirii cheltuielilor fixe de 17.206 este de
8% din volumul desfacerilor.
2.3.7.Coeficientul de volatilitate (levierul operaţional)
Acest indicator exprimă procentajul variaţiei rezultatului obţinut pentru o variaţie

procentuală a cifrei de afaceri (volum desfaceri la preţ de vânzare).
Levierul operaţional reprezintă elasticitatea rezultatului în raport cu volumul desfacerilor
la preţ de vânzare, de unde şi denumirea sa de coeficient de volatilitate (sau de elasticitate).
Relaţia de calcul al acestiu indicator este:
Ca
LO =
R
În cazul studiului nostru efectuat levierul operaţional va avea valoarea de 1,71.

LO = 41.600 : 24.394 = 1,71
Levierul operaţional de +1,71 semnifică faptul că pentru o variaţie pozitivă de 10% a
volumului desfacerii la preţ de vânzare, rezultatul creşte cu 17,10% , adică:
Acest indicator, astfel calculat, se poate utiliza doar în condiţiile următoare:

- preţul de vânzare este constant;
3

- condiţiile de exploatare sunt nemodificate atât pe cheltuieli variabile cât şi pe cheltuieli fixe;
2.3.8. Optimizarea rezultatului economico financiar la SC .........SRL
Calculele şi analizele efectuate pe baza analizei cost-volum-profit constituie un

instrument important la îndemâna conducerii entităţii pentru optimizarea rezultatului activităţii
economice.
Explicaţii Situaţia Creştere Majorar Reducere Reducere Max Min
iniţială preţ e cheltuieli cheltuieli Fa Fa
vânzare Volum variabile fixe
fizic
Ipoteze privind
optimizarea 20% 10% 10% 10% 35.71 16.28%
profitului %
Produs 1,03 176.000 0,65 min
X
Y 0,18 33.264 0,13 max
Z 0,34 211.200 0,16
15.485
Acest lucru se poate realiza prin determinarea influenţelor pe care le are asupra profitului
modificarea factorilor care au stat la baza stabilirii lui: preţul de vânzare, cheltuielile variabile,
cheltuielile fixe şi volumul producţiei şi desfacerii.
Volumul 195.896 235.523 215.486 195.896 195.896

desfacerii
X 137.600 164.800 151.360 137.600 137.600
Y 4.536 5.443 4.990 4.536 4.536
Z 53.760 65.280 59.136 53.760 53.760
Cheltuieli 154.296 154.296 169.726 138.651 154.296
variabile
X 115.200 115.200 126.720 104.000 115.200
Produs Y 4.536 4.536 4.990 3.931 4.536
Z 34.560 34.560 38.016 30.270 34.560
Marja 41.600 81.227 45.760 57.245 41.600
contribuţiei
X 22.400 49.600 24.640 33.600 22.400
Produs Y 0 907 0 605 0
Produs Z 19.200 30.720 21.120 23.040 19.200
Factorul de 21,23 34,48 21,33 29,20 21,33
acoperire
Fa= = Ca/D
X 16,28 30 16,28 24,40 16,28
Produs Y 0 17 0 13,30 0
Produs Z 35,71 47 35,71 42,90 35,71
Cheltuieli fixe 17.206 17.206 17.206 17.206 15.485
Profit 24.394 64.021 28.554 40.039 26.115
Desfaceri la 80.317 49.460 80.666 58.880 72.482
3

nivel Pe d=
CF/Fa
Ks = R(+/-)/Ca 59% 79% 62% 70% 63%
Analizând situaţia existentă a societăţii, conducerea entităţii remarcă că profitul total
obţinut în urma desfacerilor a celor 3 produse este în valoare de 24.394 lei, punctul de echilibru
se află la un volum al desfacerilor de 80.317, cu un factor de acoperire de 21,23 %. Astfel,
conducerea entităţii dorind o maximizare a profitului, va analiza potenţialii factori de optimizare:
-preţul de vânzare, o creştere a acestuia cu 20% va conduce la un profit suplimentar egal
cu produsul dintre cantitatea vândută şi majorarea respectivă de preţ, adică se va obţine un profit
total de 64.021 lei . În această situaţie factorul de acoperire creşte la 34,48%, punctul de echilibru
se va găsi la un nivel al volumului de desfaceri mai mic, respectiv de 49.460, iar coeficientul de
siguranţă dinamic va creşte de la 59% la 79%.
-cheltuielile variabile, o reducere a a acestora cu 10% la fiecare produs va determina o
mărire a profitului egală cu produsul dintre cantitatea vândută şi reducerea respectivă a
cheltuielilor variabile, rezultând un profit total de 40.039 lei.În această situaţie factorul de
acoperire creşte la 29,20%, punctul de echilibru se va găsi la un nivel al volumului de desfaceri
mai mic, respectiv de 58.880, iar coeficientul de siguranţă dinamic va creşte de la 59% la 70%.
- cheltuielile fixe, o reducere a acestora cu 10% va conduce la obţinerea unui profit
suplimentar egal cu reducerea respectivă rezultând un profit total de 26.115 lei. Această
schimbare va menţine factorul de acoperire neschimbat, punctul de echilibru se va diminua,
corespunzând unui nivel de desfacere 72.482, iar coeficientul de siguranţă dinamic va creşte de la
59% la 63%.
-volumul fizic al producţiei şi desfacerii, o majorare al acestuia cu 10% va genera o
mărire a profitului egală cu produsul dintre cantitatea vândută în plus şi contribuţia brută unitară,
rezultând un profit total de 28.554 lei. Această modificare va menţine factorul de acoperire şi
punctul de echilibru neschimbaţi, coeficientul de siguranţă dinamic va creşte de la 59% la 62%.
Analizând factorii de optimizare, conducerea consideră ca fiind avantajoasă creşterea
preţului de vânzare, care va conduce la un profit de 64.021 lei, factorul de acoperire se va
imbunătăţii substanţial, care va creşte la 30%, concomitent cu o dimunuare a punctului de
echilibru care va corespunde unui volum al desfacerii de 49.460.lei, iar coeficientul de siguranţă
dinamic va ajunge la 79%, ceea ce reprezintă o situaţie favorabilă pentru entitate.
Entitatea mai poate aborda analiza acestor factori şi pe linia acţiunii lor nefavorabile,
pentru a determina posibila influenţă a diverşilor factori asupra profitului. Cunoaşterea unei astfel
3

de influenţe dă posibilitatea anihilării aspectului negativ printr-o decizie de acţiune favorabilă a
unuia dintre ceilalţi factori.
De exemplu dacă se decide o scădere a preţului de vânzare cu 0,10 lei la produsul X şi Y,
aceasta va afecta rezultatul printr-o diminuare a sa cu (160.000 x 0,10) +(192.000 x 0,10)
=35.200 care va putea fii anihilată fie:
-printr-o reducere a cheltuielilor variabile unitare cu 0,10 pe fiecare produs:
(162.000 x 0,10) + (192.000 x 0,10) =35.200
- printr-o reducere a cheltuielilor fixe cu 35.200 lei.
Determinarea şi cunoaşterea modului de acţiune a fiecăruia dintre factorii de optimizare şi
influenţele produse de aceştia prezintă importanţă pentru conducerea entităţii, deoarece astfel se
pot adopta decizii raţionale şi se pot prevede urmările unor astfel de decizii.
Cap.3. Concluzii
În ultimii ani se afirmă tot mai des că succesul unei firme impune dezvoltarea unei noi
contabilităţi pentru management şia a unor instrumente de decizie raţionale, care să conducă
activitatea spre performanţa dorită.
Performanţa economico-financiară se exprimă prin capacitatea entităţii de a desfăşura o
activitate rentabilă, de a obţine profit. Rentabilitatea unei activităţi reiese din capacitatea de a
comensura veniturile cu cheltuielile efectuate.
Pentru ca o entitate să poată obţine rezultate optime este necesar să adopte decizii
raţionale în care cheltuielile fixe şi variabile se află într-o anumită corelaţie cu volumul de
activitate şi cu preţul de vânzare al producţiei, corelaţie ce se poate exprima prin modelul
relaţional cost-volum-profit1.
Analiza cost-volum-profit este utilă deoarece oferă o imagine generală asupra gestiunii
firmei. Conducerea entităţii o poate utiliza cu succes la previzionare, oferind posibilitatea calcului
profitului aferent unui anumit volum al vânzărilor. Această analiză este utilizată tot mai mult în
procesul de bugetare.
Metoda cost-volum-profit rămâne o metodă utilă în analiza şi gestiunea performanţei
întreprinderii urmare a avantajelor pe care le reprezintă:
- permite calculul pragului de rentabilitate;
1
Rus Ioan, Pragul de rentabilitate şi indicatorii derivaţi, Publicaţia Tribuna Economică, nr. 42,
2007, pg. 80;
3

- măsoară vulnerabilitatea întreprinderii;
- defineşte politica de preţ a întreprinderii.
Performanţa unei activităţi presupune aptitudinea de a surmonta dificultăţile şi a a asigura
existenţa şi viabilitatea unei afaceri, fiind permanent legată de risc2.
Cea mai importantă utilizare a analizei cost volum profit decurge din relaţia pragului de
rentabilitate cu riscurile ce însoţesc activitatea curentă: riscuri economice, riscuri de exploatare.
BIBLIOGRAFIE:
1. Albu Nadia, Albu Cătălin, Instrumente de management al performanţei, vol I-II, Ed.
Economica, Bucureşti, 2003.
2. Briciu Sorin, Contabilitate managerială – aspecte teoretice şi practice, Editura
Economică, Bucureşti, 2006;
3. Budligan Dorina, Berneci Ioan, Georgescu Iuliana, Beţianu Leontina, Contabilitate de
gestiune, ed. CECCAR, Bucureşti, 2007
4. Călin Oprea, Contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor, Editura Genicod,
Bucureşti, 2003.
5. Deaconu Paul, Contabilitate managerială, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
6. Horngren Charles T., Datar Srikant, Foster George, Contabilitatea costurilor, o abordare
managerială, ediţia a 11-a, editura ARC, 2006;
7. Ionaşcu I., Filip A., Stele M., Control de gestiune, Editura Economica, Bucureşti, 2003;
8. Muţiu, Ileană A., Control de gestiune, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2007.
9. *** Publicaţia „Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor”, nr. 11/2007;
10. *** Publicaţia „Gestiunea şi contabilitatea firmei”, nr. 4/2006;
11. *** Publicaţia „Tribuna Economică”, nr.42/2007;
12. *** Legea Contabilităţii Nr. 82/1991 republicată în Monitorul Oficial .nr. 454/18 iun.
2008;
13. *** O.M.F.P. 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la
organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune publicată în Monitorul Oficial nr.
23/12 ianuarie 2004;
2
Petrescu Silvia, Performanţa şi riscul pe baza analizei cost-beneficiu, Publicaţia
Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor, nr. 11/2007, pg. 48

Org Conta Pe Centre de Profit

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Org Conta Pe Centre de Profit

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN ŞI A CONTROLULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERILOR

MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I

1. Organizarea contabilităţii pe centre de profit. Studiu de caz.

Ideea folosirii centrelor de profit a plecat de la facilitarea, prin această metodă, a

În funcţie de specificul activităţii desfăşurate, contabilitatea de gestiune asigură, în

1 înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii,

▪ informaţii legate de costul bunurilor vândute pentru persoanele juridice care

▪ informaţii necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor

▪ alte informaţii impuse de realizarea unui management performant.

MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I

Avantajele centrelor de responsabilitate sunt următoarele:

Centrul de responsabilitate are următoarele trăsături:

În urma analizelor de diagnostic efectuate centrele de responsabilitate pot fi constituite:

MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I

În cadrul fiecărui centru de responsabilitate se întocmeşte bugetul de cheltuieli propriu, se

Centrul de responsabilitate poate avea următoarele obiective:

1 realizarea propriilor programe de activitate (satisfacerea nevoilor clienţilor, respectarea

Organizarea activităţii pe centre de responsabilitate se realizează în următoarele etape:

a) Măsuri pregătitoare, care cuprind:

- evidenţierea pe domenii de activitate a punctelor forte şi slabe şi a cauzelor care le

- identificarea oportunităţilor şi pericolelor şi stabilirea capacităţii de răspuns a

MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I

Cap.1.Noţiuni generale de prezentare a SC ...........

Fiind un puternic instrument de analiză ce se bazează pe metoda Direct Costing, analiza

MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I

Cheltuieli pentru produsul B Cifra de Cifra de afaceri

Această metodă de analiză cuprinde tehnici şi procedee ce se bazează pe înţelegerea

MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I

2.2. Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate reprezintă o tehnică ce examinează modul în care variază

Evaluarea sensibilităţii profitului din exploatare în raport cu diferite situaţii posibile le

Analizele de senzitivitate pot fi efectuate într-un mod sistematizat şi eficient cu ajutorul

Un exemplu elocvent de analiză de senzitivitate l-am efectuat la societate cu scopul de a

1 17206 0,72 105.694 117.979 136.408

2 17206 0,78 184.964,5 206.464,5 238.714

3 17300 0,72 106.271 118.557 136.985

MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I

Preţ de vânzare 0,86 lei/ buc.

* Metoda de calcul utilizată pentru „Profit „0”

C ostu rifixe+ P ro fit

Venituri necesare = nr. Bucăţi ce trebuie vândute x Preţ de vânzare

a) Pentru costuri fixe = 17206, cost variabil unitar = 0,72,

Nr. buc. ce trebuie vândute = (17206 + 0) : (0,86 – 0,72) = 122.900 buc

Venit necesar = 122.900 x 0,86 = 105.694 lei

b) Pentru costuri fixe = 17206, cost variabil unitar = 0,78 lei,

Nr. buc. ce trebuie vândute = (17206 + 0) : (0,86 -0,78) = 215.075 buc

Venit necesar =215.075 x 0,86 = 184.964,5 lei

c) Pentru costuri fixe = 17300, cost variabil unitar = 0,72lei,

Nr. buc. ce trebuie vândute = (17300 + 0) : (0,86 – 0,72) = 123.571 buc

Venit necesar = 123.571 x 0,86 = 106.271 lei

d) Pentru costuri fixe = 17300, cost variabil unitar = 0,78 lei,

Nr. buc. ce trebuie vândute = (17300 + 0) : (0,86 -0,78) = 216.250 buc

Venit necesar =216.250 x 0,86 = 185.975 lei

MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I

Profit =Qv (pv-cv)= 160.000(0,86-0,72)=22.400 lei

Venit=Qv*pv=160.0000*0,86= 137.600 lei

De exemplu produsul”bucle” se obţine cu costuri fixe de 17.206 şi un cost variabil unitar

Prag de rentabilitate în unităţi fizice = 17206 : 0,14 =122.900 buc

Prag de rentabilitate valoric = 122.900 x 0,86 = 105.694 lei

Marja de siguranţă = 160.000 – 122.900 = 37.100 buc

Marja de siguranţă = 137.600 – 105.694 = 31.906 lei

Analiza de sensivitate este o modalitate de a determina incertitudinea, care reprezintă

2.3. Analiza cost-volum-profit instrument de calcul

MOLDOVANU CRISTINA - STAGIU CECCAR ANUL I

Venit=Qvpv=160.00000,86= 137.600 lei