Stări de agregare.

Transformări de stare
 În termeni de volum si de
formă, materia există în trei stări
de agregare:
Solidă
Lichidă
Gazoasă
Clasificarea nu epuizează toate cazurile întâlnite în
natură sau în condiţii de laborator.
Starea de agregare este o formă de organizare a materiei,
omogenă din punct de vedere al proprietăţilor fizice şi chimice.
Trecerea de la o stare la alta se va face prin transfer de căldură.
Ne întâlnim zilnic cu cele trei forme de agregare ale apei:
lichidă, solidă (sub formă de gheață) și gazoasă
(sub formă de vapori).
 STAREA SOLIDĂ
Solidele pot fi:
- amorfe – atomii nu sunt ordonaţi; exemple: cauciucul,
sticla
- cristaline –
moleculele
sau atomii sunt
aranjaţi ordonat
 STAREA SOLIDĂ

Are volum propriu şi formă proprie.

E caracterizată prin rezistenţă la deformaţii şi la modificări
ale volumului.

La nivel microscopic:

- atomii sau moleculele sunt apropiate între ele;
- atomii sau moleculele au poziţii fixe;

Dacă o forţă suficient de mare este aplicată, solidul poate fi

deformat.
Datorită energiei termice, atomii vibrează.
 STAREA LICHIDĂ
Are numai volum propriu, nu şi formă proprie.
Ia forma vasului în care se găseşte.
Poate fi greu comprimată.
Presiunea exterioară se transmite în întregime în toate
direcţiile.
În general se dilată la încălzire.
 STAREA GAZOASĂ
Nu are nici volum propriu, nici formă
proprie.
Ia forma vasului în care se află.
Atomii sau moleculele se mişcă aproape
independent, singurele interacţiuni
dintre ele fiind ciocnirile întâmplătoare.
 PLASMA
Este un gaz format din particule încărcate electric.
Este cea mai des întâlnită stare a materiei.
Exemple: flacăra, fulgerul, materia din Soare şi stele,
spaţiul dintre stele, aurorele polare.
 DE
SU
RE

BL
SU
E
PI

IM
AR
TO

BL

AR
IC

IM

E
IF

AR
LID

E
SO

CONDENSARE / LICHEFIERE

VAPORIZARE
Trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare gazoasă se
numeşte vaporizare. Trecerea unei substanţe din stare gazoasă în
stare lichidă se numeşte condensare sau lichefiere. Dacă în stare
naturală substanţa este în stare lichidă, condensează; dacă este
gaz, în stare naturală, se lichefiază.
Vaporizarea în toată masa lichidului se numeşte fierbere şi se face
la temperatură constantă.
Vaporizarea la suprafaţa lichidului se numeşte evaporare şi are loc
la orice temperatură. Evaporându-se, lichidele absorb căldură,
răcind astfel suprafaţa corpului de pe care se
evaporă. Evaporarea este favorizată de
curenții de aer (vânt).
Vaporizarea în vid este instantanee.
În timpul unui proces de trecere dintr-o stare de
agregare în alta, temperatura corpului nu se
modifică.
În timpul schimbării stării de agregare volumul
substanţei se modifică, dar masa substanţei
rămâne constantă.
Un lichid la o temperatură mai mică decât temperatura de
topire va cristaliza în prezenţa unui nucleu în jurul căruia se
poate forma o structură cristalină. În absenţa nucleului,
lichidul poate fi răcit mai mult, obţinându-se un lichid
super-rece.
Picături de apă super-rece există în nori. Ele se transformă în
gheaţă care se poate lipi de aripile avioanelor.
Un lichid poate fi încălzit la o temperatură mai mare decât
cea de vaporizare, fără a deveni gazos.
Există pentru fiecare substanță o anumită temperatură și o
anumită presiune la care cele trei stări de agregare sunt în
echilibru termic. Acest punct se numește punct triplu și este
specific fiecărei substanțe.
Pentru apă, punctul triplu este la 0,01 grade Celsius

Temperatura la care se schimbă starea de agregare, constantă

pentru o substanţă dată, depinde de presiune. De exemplu, la
presiune atmosferică normală, apa fierbe la 100°C. Pe muntele
Everest, la altitudini de peste 7000m, presiunea atmosferică scade
la aproximativ 2/5 din valoarea normală, iar punctul de fierbere al
apei coboară la aproximativ 75°C. De aceea, alpiniştii spun că
ceaiul nu are gust, iar ouăle nu pot fi fierte bine.