Lucian Blaga - Revolta fondului nostru nelatin Un prieten mi vorbea despre nrurirea slava asupra literaturii noastre; nchinator

ndrjit la altarul latinitatti - clare si masurate - el nu ngaduia nici cea mai mica alterare sau spalacire a acesteia prin "maximalismul sclav" [...]. n entuziasmul de o clipa al nvierii - sUnt foarte multi cei ce mpartasesc exclusivismului latin, care cu finetea lui Anatole France nu vede n opera lui Dostoievski dect o monstruoasa ciudatenie. Se exagereaza. si nu tntelegem de ce. Acest orgoliu al latinitatii noastre e mostenirea unor vremuri cnd a trebuit sa suferim rsul batjocoritor al vecinilor, care cu orice pret ne voiau subjugati. Azi e lipsit de bun simt. - Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem sa fim numai att: latini - limpezi, rationali, cumpatati, iubitori de forma, clasici, - dar vrnd-nevrnd suntem mai mult. nsemnatul procent de snge slav si trac, ce clocoteste n fiinta noastra, constituie pretextul unei probleme, care ar trebui pusa cu mai multa ndrazneala. Tineretea ne ndeamna sa turburam idealul lesnicios al celor multi ngmfati, aruncndu-le n suflete o ndoiala. Sa ni se ierte tineretea. Se va zice ca spunem mituri. Ei bine; numiti-le basme. Avem nsa convingerea ca adevarul trebuie sa fie expresiv - si ca miturile sunt prin urmare mai adevarate dect realitatea. [.]se poate spune, ca n spiritul romnesc e dominanta latinitatea, linistita si prin excelenta culturala. Avem nsa si un bogat fond slavo-trac, exuberant si vital, care orict ne-am mpotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului rasarind puternic n constiinte. Simetria si armonia latina ne e adeseori sfrticata de furtuna care fulgera molcom n adncimile oarecum metafizice ale sufletului romnesc. E o revolta a fondului nostru nelatin. Nu e lucru nou: suntem morminte vii ale stramosilor. ntre ei sunt de aceia pe care i ocrotim si-i mbratisam cu toata caldura, din motive istorice si politice; dar avem si stramosi pe cari i tratam ca pe niste copii vitregi ai nostri. Atitudine lipsita de ntelepciune, deoarece cu ct i tinem mai mult n frul ntunericului, cu att rascoala lor va fi mai aspra, mai tumultoasa - putnd sa devina fatala "privilegiatilor" de astazi. Istoria noastra se proiecteaza mai mult n viitor dect n trecut. E bine sa ne dam seama de puterile potentiale care ne zac n suflete - vulcani n fundul marilor. De ce sa ne marginim numai la un ideal cultural latin, care nu e croit n asemanare desavrsita cu firea noastra mult mai bogata. Sa ne siluim propria natura - un aluat n care se dospesc attea virtualitati? Sa ne ucidem corsetndu-ne ntr-o formula de claritate latina, cnd cuprindem n plus attea alte posibilitati de dezvoltare? - ntrebarea va nelinisti multe inimi. Din partea noastra, ne bucura cnd auzim cte un chiot ridicat din acel subconstient barbar, care nu place deloc unora. Asa cum o ntelegem noi - ntr-adevar nu ne-ar strica putina barbarie. Daca privim n jur sau n trecut, ntilnim o aparitie simbolica: Hasdeu - misticul: un mare ndemn pentru viitor. Cunoscutul ritm de liniste si de furtuna, de masura si de exuberanta, ce-l gasim n viata altor popoare se lamureste mai mult prin logica inerenta istoriei, prin alternarea de teze si antiteze, cum le-a determinat un Hegel bunaoara. Acelasi ritm are la noi radacini cu mult mai adnci n nsusiri temeinice de rasa. Deosebirea aceasta ne ngaduie frumoase perspective istorice. Cei ce apartin trecutului cu pozitivismul lor sec sau neastmparat vor mormai n barba lor apostolica: e un romantic. Ca sa nu le las nici o ndoiala, marturisesc: un romantic? - ntr-un singur nteles, da. si anume ntruct am convingerea ca adevarul trebuie sa fie expresiv si ca miturile sunt prin urmare sunt mai adevarate dect realitatea.