Ereditatea sentimentelor si pasiunilor

In fiecare din se produc numeroase schimbari, durabile, bune sau rele, normale sau morbide, insa prin sentimente si nu prin inteligenta. Ele sunt intim legate cu organelle si cu intreaga constitutie corporala incat este firesc sa presupunem a priori ca ereditatea le transmite. Sentimentele au modurile lor de expresie naturala; aceasta inseamna ca starile de constiinta pe care le desemnam cu acest nume sunt insotite de descarcari nervoase care se traduc prin miscari, secretii si alte fenomene fiziologice de o natura determinate. In lucrarea sa asupra expresiei emotiilor, Darwin a scos in evidenta in mai multe randuri rolul ereditatii, notand alte expresii innascute drept rezultatul unei fixatii ereditare. Principalele acte de expresie, la om si la animale, sunt innascute sau ereditare, adica ele nu sunt un produs al educatiei individului. Putem vedea copii in varsta de-abia 2 sau 3 ani rosind de rusine, chiar si pe cei orbi din nastere. Ereditatea actelor noastre expresive explica de ce orbii din nastere le pot savarsi la fel de bine ca persoanele dotate cu vaz. In propria specie, atunci cand examinam anumite gesture care sunt produsul unor conventii, manifestam o surprindere excesiva, recunoscand ca sunt innascute. Asa este actul de a ridica din umeri ca semn de neputinta, sau de a ridica mainile, cu degetele intinse, in semn de uimire. Un anumit numar de alte gesturi ce par innascute au fost probabil invatate, cum sunt cuvintele limbajului: de exemplu, acela ce consta in a ridica mainile impreunate si a ridica ochii la cer, ca atunci cand ne rugam. Insa nu este perfect evident ca obisnuinta de a inclina sau de a scutura capul, spre a afirma sau nega, este ereditara, deoarece ea nu raspandita peste tot in lume. La animale ,in primul rand, transmiterea trasaturilor caracterului individual este un fapt comun, incat ne-am putea lipsi de exemple. Buffon exemplifica : Un cal artagos de la natura, fricos, indaratnic va produce manji care au aceeasi natura. Un alt exemplu dat de Girou de Buzareingues, era legat de un caine de vanatoare intarcat prea devreme si crescut departe de tatal si de mama sa, ce era de o incapatanare incorigibila si se temea de explozia prafului de pusca, explozie care incita alti caini, incat ramanea paralizat. Spre surprinderea persoanei care marturisea, i s-a raspuns ca si tatal sau era la fel. Ereditatea inclinatiilor, a instinctelor si pasiunilor la animale este o foarte buna demonstratie a acestei ereditati la om. Daca trecem la om, primele fenomene afective care ni se ofera sunt acelea ale sensibilitatii organice sau cenestezia prin care suntem avertizati de starea organelor noastre, de tensiunea muschilor si de orice efort muscular in general, de starea de voluptate. Nu ne putem indoi ca ereditatea transmite aceste moduri afective si probabil aici trebuie sa cautam adevarata sursa a tuturor asemanarilor de caracter. Autorii vorbesc de familii la care cele mai slabe doze de opiu produc o stare convulsive. Zimmerman citeaza un ape care influenta cafelei o dispunea sa doarma; cafeaua producea efectul piului, iar opiul , dimpotriva, era fara efect. Alte familii suporta foarte greu vomitivele, altele purgativele, iar altele sangerarile. Daca trecem de la senzatiile organice raspandite in intregul corp la nevoi si incliantii care au drept sediu un organ special, este usor de dat exemple certe de pasiuni transmise ereditar. Pasiunea cunoscuta sub numele de dipsomanie sau alcoolism este atat de frecvent transmisa incat toata lumea este de acord sa considere ereditatea acestuia drept regula. Pasiunea de a bea degenereaza la descendenti, insa, in manie, idiotie, halucinatii. La fel, nebunia ascendentilor poate deveni alcoolism la descendenti.
Ex: Gall vorbeste de o familie de rusi in care tatal si bunicul au pierit amandoi in mod prematur, victime ale inclinatiei pentru alcool; nepotul, inca de la varsta de 5 ani, a manifestat acelasi gust. Un altul s-a dedat de tanar la bautura si, decedat de alcoolism cronic, a lasat in urma 7 copii. Primii 2 au murit de mici convulsii, al 3-lea a devenit alienat la 22 ani si a murit idiot. Al 4-lea , dupa multiplele incercari de sinucidere, a cazut in idiotia dea mai degradanta. Al 5-lea, iritabil si mizantrop, a rupt relatiile cu intreaga familie, sora sa sufera de o stare nevropatica, cu predominanta

unor fenomene isterice si a nebuniei. Al 7-lea, muncitor foarte inteligent, dar cu temperament nervos. Destinul obisnuit al copiilor de alcoolici este caracterizat de cruzime precoce, trandavie, nevoie de vagabondaj si idiotie. Stoparea dezvoltarii intelectuale ar fi, de regula, dupa a doua copilarie. Genealogiile de alcoolici arata ca 90% din copii mor inainte de varsta de un an. Statisticile din America au aratat ca copiii de alcoolici sunt de 10 mai mult predispusi sa comita crime sau delicte. Cat priveste pasiunea pentru mancare, ereditatea acesteia nu poate fi stabilita intr-un mod la fel de frapant. Lacomia si voracitatea nu duc de obicei la rezultate la fel de deplorabile ca alcoolismul, insa exista familii la care voracitatea este ereditara. Ex: Gall, Lordat si Prosper Lucas au descoperit o familie din Scotia cu inclinatie catre antropofagie timp de mai multe generatii, iar diversi membri ai familiei ar fi platit cu viata aceasta inclinatie.

Geofagia pe care Humboldt a gasit-o in regiunile tropicale este un caz de ereditate morbida. Oamenii au pofta bizara de a inghiti pamant. Negrii din Guineea au aceeasi inclinatie: ei inghit un pamant galbui pe care il numesc cauac. Asupra a tot ce tine de apetitul sexual si de transmiterea sa ereditara nu trebuie sa insistam. Ex: un barbat cu patima pentru vin si femei a avut un fiu care, abia adolescent, impingea la extrema cele 2 vicii. El i-a furat o amanta tatalui sau, care nu i-a iertat fapta nici pe patul de moarte; in continuare, el s-a ruinat si a fost obligat sa-si vanda saltelele, ca sa-si plateasca prostituatele. Fiul sau a murit de tanar, incorigibil, din cauza acelorasi vicii ca tatal si bunicul sau. Un alt exemplu exclude total varianta imitatiei: un bucatar a fost toata viata atras de femei. Unul din fiii lui naturali, care a trait separat de el, care nu-l cunostea si care inca nu avea
19 ani, dadea toate semnele unui erotism lubric. Daca trecem de la inclinatii fizice la pasiuni de un ordin mai complex si care sunt independente de organism, ca jocul de noroc, avaritia, hotia, omicidul, le vom gasi de asemenea supuse legii ereditatii. Pasiunea jocului de noroc atinge adesea un atare grad de violenta incat este o forma a nebuniei si transmisibila si ea. Ex: o doamna bogata ce avea patima jocului de noroc petrecea noptile jucand si a murit tanara, de o boala pulmonara; fiul ei, ii semana perfect, pasionat si el de joc petrecea, la fel, noptile la joc. A murit de epuizare, ca si mama sa. Fiica sa, a mostenit aceleasi gusturi si a murit tanara. Patima banului produce aceleasi consecinte. Ereditatea tendintei la hotie este general admisa. Este, desigur, dificil sa distinga contributia naturii de aceea a educatiei, iar copiii de hoti au sansa de nu fi formati pe calea virtutii de catre parintii lor. Ex: a existat in America, acum aproximativ 70 de ani, o femeie cu o fire perversa. Scapand de spanzuratoare, ea s-a maritat si a avut multi copii. Un sfert dintre ei au fost condamnati de justitie, iar celelalte 3 sferturi se compun din betivi, nebuni si cersetori. Putem aplica instinctului asasinatului tot ceea ce a fost spus despre hotie. Cazurile de transmitere ereditara sunt pe cat de concludente, tot pe atat de numeroase. Concluzia la care ne conduc toate cele spuse anterior este ca nimic nu seamana mai mult cu pasiunea decat nebunia, lucru pe care trebuie sa-l intelegem in sens strict. Opinia comuna admite destul de lesne ca si una si cealalta intuneca inteligenta si paralizeaza vointa. B. Thompson adopta aceeasi concluzie si da cifre in sprijinul acesteia. Din 904 de condamnati intemnitati la Perth, 440 erau recidivisti, demonstrand astfel antrenarea fatala a pasiunii. Intr-o casa de detentie, 109 detinuti proveneau doar din 50 de familii. Astfel, am vrut sa demonstram ca pasiunea este atat de vecina cu nebunia incat cele doua forme de ereditate nu sunt decat una.