Sunteți pe pagina 1din 4

Articulatiile membrului superior

Articulatiile membrului superior sunt alcatuite din articulatiile centurii membrului superior si articulatiile membrului superior liber. Articulatiile centurii sunt: articulatia sterno-claviculara, articulatia acromio-claviculara, sindesmozele centurii scapulare si sissarcoza scapulo-toracica. 1. Articulatia sterno-claviculara: este o articulatie in sa sau prin imbucare reciproca, care se realizeaza intre extremitatea articulara de pe extremitatea mediala a claviculei, incizura claviculara a manubriului sternal si cartilajul primei coaste pe care se gaseste fateta costala. Suprafetele articulare: toate suprafetele articulare sunt acoperite de cartilajul hialin. Pentru asigurarea concordantei perfecte intre suprafetele articulare intervine un fibro-cartilaj ce poarta denumirea de disc articular. Capsula articulara: se insera la periferia cartilajului hialin si este puternica si stransa Ligamentele: sunt sterno-clavicular anterior, sterno-clavicular posterior, ligamentul interclavicular, ligulament costo-clavicular. Miscari: clavicula executa pe stern miscari antero-posterioare, miscari de ridicare/coborare, prin succesiunea alternativa a acestor miscari se obtine miscarea de circumductie, toate fiind de amplitudine redusa datorita capsulei. 2. Articulatia acromio-claviculara: este o articulatie plana Suprafetele articulare: sunt reprezentate de fateta articulara situata la partea anterioara a marginii mediale a acromionului, iar din partea claviculei, o fetisoara ovalara situata la nivelul extremitatii laterale a claviculei. Ambele suprafete articulare sunt acoperite de cartilaj hialin Capsula articulara: este un manson gros, fibros, intarit superior de ligamentul acromio-clavicular, iar stabilitatea acestei articulatii este asigurata de ligamentele: conoid si trapezoid. Rolul acestor doua ligamente este acela de a face ca greutatea membrului superior sa fie suportata de extremitatea latera a claviculei si nu de acromion, cele doua opunandu-se indepartarii scapulei de clavicula. Miscarile in aceasta articulatie sunt de alunecare si sunt foarte reduse si limitate ca amplitudine. 3. Sindesmozele centurii scapulare sunt realizate de lame fibroase care leaga intre ele doua portiuni ale scapulei si sunt: ligamentul acromio-coracoidian, ligamentul coracoidian sau ligamentul transvers superior al scapulei si ligamentul spino-glenoidian. 4. Sissarcoza scapulo-toracica este singura articulatie de acest tip din organism, articulatie prin care scapula se articuleaza de scheletul custii toracice, prin intermediul muschiului mare dintat sau dintatului anterior. Articulatiile membrului superior liber: sunt articulatia scapulo-humerala sau articulatia umarului: este o articulatie sferoidala, o enartroza Suprafetele articulare: sunt reprezentate de capul humeral care este aproximativ o treime din o sfera si cavitatea glenoida de forma ovalara cu axul lung orientat vertical. Capul humerusului nu este cuprins in totalitate in cavitatea glenoida si astfel apare necesitatea unei formatiuni acomodatoare care sa mereasca cavitatea de receptie, numita labrumul sau bureletul glenoidian si este un inel fibro-cartilaginos ce se insera pe conturul cavitatii glenoide. Capsula articulara: este un manson fibros cu o laxitate crescuta, care se insera pe de-o parte pe portiunea periferica a labrumului glenoidal si pe de alta parte pe colul anatomic al humerusului, la periferia cartilajului hialin, lasand liberi cei doi tuberculi. Ligamentele: 1. Ligamentul coraco-humeral: are aspectul literei Y, cu varful pe coracoida, de unde se indreapta transversal spre lateral si se termina prin doua fascicule: unul pe tuberculul mare si celalalt pe tuberculul mic 2. Ligamentul humeral transvers al lui Brodie: este reprezentat de mai multe tractusuri fibroase care se intind de la o buza la cealalta a santului intertubercular (culisa bicipitala) formand cu acesta un canal osteo-fibros prin care aluneca tendonul lungii portiuni a bicepsului care iese din articulatia scapulo-humerala.

Ligamentele gleno-humerale: unul este superior si este alipit fasciculuilui trohinian al ligamentului coraco-brahial, unul este mijlociu, care pleaca de deasupra cavitatii glenoide si unul este inferior si trece inferior cavitatii glenoide. Miscarile in articulatia umarului: o articulatie poli-axiala (cea mai mobila articulatie sferoidala a corpului uman) executa miscari de: flexie/extensie, abductie/adductie, rotatie mediala si laterala si miscarea de circumductie.
3.

Articulatia cotului: este un complex articular ce cuprinde trei oase: humerus, radius, ulna, fiind formata din trei articulatii: articulatia humero-ulnara, care este o trohleo-artroza, articulatia humero-radiala, care e o elipsoida si articulatia radio-ulnara proximala, care e o trocoida. Din punct de vedere functional (biomecanic) se considera ca e formata din doua articulatii: articulatia humero-antebrahiala, la nivelul careia se excuta miscarile de flexie/extensie si articulatia radio-ulnara proximala, cu miscari de pronatie/supinatie. Suprafetele articulare: din partea humerusului: troheleea, capitului, si santul capitulo-trohlean; din partea ulnei: marea cavitate sigmoida a ulnei (incizura trohleara) din partea radiusului: foseta capului radial (cupusoara radiala), toate suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Capsula articulara: se insera la periferia cartilajului hialin si este intarita de patru ligamente: anterior, posterior, colateral-ulnar si colateral-radial. 1. Ligamentul anterior: se intinde de la fata anterioara a epicondilului medial la fata anterioara a epicondilului lateral 2. Ligamentul posterior: dinspre profund spre superficial e format din trei fascicule: fasciculele profunde humero-olecraniene verticale, care se intind de la partea superioara a fosetei olecraniene la olecran; fasciculele humero-humerale care se intind de la marginea mediala la cea laterala a fosetei olecraniene; fasciculele humero-olecraniene oblice care se intind de la marginile mediala si laterala ale fosetei olecraniene la marginile corespunzatoare ale olecranului. 3. Ligamentul colateral-ulnar: este cel mai puternic ligament si e format din patru fascicule: fasciculul anterior: de la fata anterioara a epicondilului medial la partea anterioara a marginii mediale a procesului coronoidian; fasciculul mijlociu (mai putin important); fasciculul posterior (sau ligamentul lui Bardinet): are forma de evantai, cu varful pe epicondilul medial si cu baza pe marginea anterioara a fetei mediale a olecranului; ligamentul lui Cooper: se intinde de la fata mediala a olecranului la fata mediala a coronoidei, este un ligament foarte puternic 4. Ligamentul colateral-radial: se intinde de la epicondilul lateral la portiunea laterala a incizurii trohleare a ulnei. Miscarile: este o articulatie uni-axiala cu miscari de flexie/extensie. Articulatiile radio-ulnare (la antebrat): sunt trei articulatii: radio-ulnara proximala, radio-ulnara distala si membrana interosoasa 1. Articulatia radio-ulnara proximala: face parte din articulatia cotului si este articulatie de tip trohoid, Suprafetele articulare: sunt incizura radiala a ulnei si portiunea mediala a circumferintei capului radiusului, ambele acoperite de cartilaj hialin. Capsula articulara: este reprezentata de portiunea laterala a capsulei articulatiei cotului, intarita de ligamentul colateral-radial. Ligametul inelar: o banda fibroasa ce merge de la o margine la cealalta a incizurii radiale a ulnei, trecand peste circumferinta capului radiusului Ligamentul patrat: se intinde de la incizura radiala a ulnei la colul radiusului 2. Articulatia radio-ulnara distala: Suprafetele articulare: sunt:
2

din partea radiusului: mica cavitate sigmoida a radiusului (incizura ulnara), ce are aspectul de cilindru gol, dispus in plan vertical (tot o articulatie trohoida) din partea ulnei: capul ulnei cu doua fatete articulare, cea lateral: cilindrica, care corespunde cavitatii sigmoide a radiusului, si cea inferioara ce corespunde ligamentului triunghiular. Ligamentul triunghiular sau discul articular este o lama fibroasa de forma triunghiulara, cu varful pe stiloida ulnara si baza pe marginea inferioara a incizurii ulnare a radiusului Capsula articulara: e intarita de ligamentele radio-ulnare anterior si posterior Miscarile in proximala si distala: sunt miscari de rotatie, care in functie de sensul rotatiei e numita pronatie si supinatie, pronatia e miscarea de rotatie prin care policele e situat medial, iar mana priveste anterior cu fata sa dorsala, iar supinatia e miscarea de rotatie prin care policele e orientat lateral iar mana priveste anterior prin fata sa palmara.
-

Articulatia radio-carpiana, sau articulatia pumnului: se realizeaza intre radius, ligamentul triunghiular si primul rand de oase carpiene cu exceptia pisiformului. Suprafetele articulare: epifiza distala a radiusului cu scafoidul si semilunarul, iar piramidalul cu ligamentul triunghiular, iar scafoidul, semilunarul si pramidalul alcatuiesc condilul carpian, articulatia este o elipsoida. Cartilajul hialin: acopera suprafetele articulare ale radiusului si se continua medial cu cartilajul hialin al ligamentului triunghiular Capsula articulara: se insera la periferia suprafetei articulare si pe marginile ligamentului triunghiular Ligamentele: sunt: anterior, posterior, medial si lateral Miscarile: sunt de flexie/extensie, rotatie, circumductie, realizate si prin participarea articulatiei mediocarpiene Articulatiile inter-carpiene: articulatia oaselor din randul distal, articulatia oaselor din randul proximal si articulatia medio-carpiana 1. Articulatia oaselor din randul proximal: cuprinde articulatia oaselor condilului carpian, adica: scafo-lunara si piramido-lunara, ambele fiind articulatii planiforme si articulatia pizo-piramidala. Articulatia condilului carpian: scafo-lunara si piro-lunara Mijloace de unire: ligamentul interosos, ligamentele palmare si ligamentele dorsale, dintre care cel mai important este ligamentul scafo-piramidal, care merge de la fata posterioara a scafoidului la cea a piramidalului, incrucisand semilunarul si capul osului capitat, sinoviala acestei articulatii este prelungirea superioara a sinovialei articulatiei medio-carpiene. Articulatia pizo-piramidala: e tot o articulatie planiforma Mijloacele de unire: sunt reprezentate de capsula articulara foarte laxa si ligamente care sunt proprii, apropiate, imediate, care intaresc partile laterale ale capsulei, si ligamente la distanta, care sunt: ligamentul superior, ligamentul pizo-unciform, care merge la carligul osului cu carlig si ligamentul pizo-metacarpian, care merge de la pisiform la metacarpianul cinci. Sinoviala acestei articulatii: e laxa si comunica cu cea a articulatiei radio-carpiene 2. Articulatia oaselor din randul distal: intre trapez, trapezoid, osul capitat si osul cu carlig se formeaza trei articulatii planiforme, mijloacele de unire fiind reprezentate de ligamentul interosos (foarte rezistent) si ligamentele palmare si dorsale, care sunt transversale, dispuse intre doua oase vecine Sinoviala: este reprezentata de prelungirea inferioara a sinovialei articulatiei medio-carpiene 3. Articulatia medio-carpiana: uneste cele trei oase ale condilului carpian cu cele patru oase ale randului doi, formandu-se o articulatie dublu-condiliana Mijloacele de unire: capsula articulara care se insera la periferia suprafetei articulare Ligamentele: Ligamentul palmar (radial) al carpului, are aspectul literei V, care-si are varful pe osul capitat cu un ram lateral ce ajunge pe scafoid si trapezoid si un ram medial ce ajunge pe piramidal si osul cu carlig Ligamentul dorsal se numeste piramido-trapezo-trapezoidian Ligamentul scafo piramidal Ligamentul medial de la piramidal la carligul osului cu carlig Ligamentul lateral de la tuberculul scafoidului la fata laterala a trapezului
3

Sinoviala: da prelungiri superioare si inferioare ce formeaza sinovialele articulatiilor oaselor din randul unu si doi si exceptia articulatiei pizo-piramidale Miscarile: de flexie/extensie, se executa in plan sagittal, in jurul unui ax transversal care trece prin capul osului capitat, miscarile de adductie/abductie: adductia este o inclinare mediala insotita de o usoara supinatie, abductia este o inclinare laterala insotita de o usoara pronatie, miscari de rotatie extrem de limitate, miscarea de circumductie, cand se trece succesiv prin flexie/abductie, extensie /adductie si se descrie o elipsoida. Articulatiile carpo-metacarpiene: 1. Articulatia carpo-metacarpiana a policelui: se realizeaza intre trapez si metacarpianul unu si este o articulatie in sa, prin imbucare reciproca, articulatia prezinta capsula care se insera la periferia suprafetelor articulare si e foarte laxa, este intarita de un ligament postero-medial Miscarile: flexie/extensie, ce se executa in jurul unui ax oblico-lateral ce trece pin baza metacarpianului unu abductie/adductie : se executa in jurul unui ax antero-posterior ce trece prin mijlocul trapezului, prin insumarea acestor patru miscari se obtine miscarea de circumductie cea mai importanta pentru om e miscarea de opozitie prin care fata palmara a policelui priveste fata palmara a degetelor 2-5 si rezulta din combinarea a trei miscari concomitente: o miscare unghiulara, prin care varful policelui descrie un arc de cerc de 120 de grade, o miscare de rotatie, de 90 de grade in jurul axului lui longitudinal si flexia falangei distale pe cea proximala si a falangei proximale pe metacarpianul unu. 2. Articulatiile carpo-metacarpiene ale celorlalte degete: Metacarpienele 2-5 sunt unite de carpienele distale prin cate o articulatie planiforma Mijloacele de unire sunt: capsula articulara, ligamentele palmare in numar de 7-8 dispuse astfel: de la trapez la metacarpienele 2-3 de la trapez la metacarpianul 3 de la osul capitat la metacarpienele 2-3-4 de la osul cu carlig la metacarpienele 4-5. Ligamentele: ligamente dorsale si ligamnetul interosos de forma literei V, ce pleaca de pe fetele adiacente ale osului capitat si osului hamat si ajunge la fata mediala a metacarpianului trei. Sinoviala acestei articulatii este comuna cu cea a articulatiei medio-carpiene, Miscari: de alunecare