INTRODUCERE Abundenţa şi varietatea resurselor melifere din flora spontană şi cultivată a României asigură din belşug hrana albinelor

, de primăvara foarte timpuriu, până toamna târziu. După aderarea României la Uniunea Europeană, apicultorii trebuie să fie foarte bine pregătiţi pentru a putea deveni parteneri de piaţă cu apicultorii din Uniunea Europeană. Un apicultor, pentru a avea o stupină model, trebuie să cunoască: -aspecte legate de creşterea albinelor (biologia familiei de albine cu rol în dinamica sezonieră a dezvoltării acesteia; viaţa şi activitatea familiei de albine); -să aplice tehnologii apicole astfel încât interesul său economic să se armonizeze cu particularităţile biologice ale albinei; -să cunoască tehnologia de obţinere, recoltare şi prelucrare a produselor apicole; -să cunoască aspecte legate de managementul şi marketingul apicol care contribuie la creşterea productivităţii muncii, a diversificării şi sporirii producţiilor apicole (miere, polen, propolis şi ceară), la creşterea securităţii alimentare şi a protecţiei sanitar – veterinare a albinelor; -să cunoască modalitatea de valorificare a resurselor melifere, specifice zonei respective, în scopul obţinerii unor producţii mai mari şi de calitate. Toate aceste cunoştinţe se dobândesc dacă apicultorul are propria sa stupină unde va îmbina teoria cu practica. Cunoaşterea, în complexitatea lor, a obiectivelor enumerate mai sus se pot realiza cu succes prin studierea şi aplicarea eficientă a informaţiilor prezentate în cadrul acestui proiect prin care se promovează tehnologii apicole de îngrijire a albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată; consolidarea exploataţiei apicole de tip comercial; menţinerea calităţii produselor apicole; realizarea de produse apicole conform resurselor melifere existente şi a potenţialului productiv al albinelor autohtone. Sintetizând rolul şi importanţa albinelor în economie şi viaţa oamenilor, creşterea albinelor este înainte de toate o importantă ramură a agriculturii care prezintă interes atât din punct de vedere economic şi social pentru produsele obţinute (miere, polen, propolis, ceară, etc.), cât şi ecologic ca urmare a polenizării plantelor. Practica apicolă reuşeşte prin specificul său să creeze relaxare şi satisfacţie apicultorului atât prin contactul permanent cu natura, cât şi prin activitatea cu o specie fascinantă prin hărnicie, disciplină şi organizare socială. În prezent, prin tehnologii speciale, apicultorul poate pregăti familiile de albine pentru volorificarea culesurilor de primăvară,

menţinerea acestora în stare activă în perioada de vară, creşterea de albine tinere şi asigurarea rezervelor de hrană de calitate în sezonul de toamnă pentru buna organizare a iernării albinelor. Toate acestea sunt etape deosebit de importante în îngrijirea familiilor pentru satisfacerea condiţiilor necesare pregătirii albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată. De asemenea, adăpostirea şi întreţinerea familiilor de albine în diferite sisteme de stupi cu volum reglabil care să permită dezvoltarea în cursul anului de unităţi biologice puternice cu spaţii suficiente pentru depozitarea culesurilor de nectar acumulate, constituie un factor important pentru obţinerea unor producţii mari de miere necesare atât albinelor, cât şi producătorilor apicoli. Intreţinerea diferenţiată a familiilor de albine potrivit condiţiilor pe care le oferă zonele bio-apicole din ţara noastră are, de asemenea, o importanţă deosebită în economia apicolă întrucât asigură, pentru fiecare tip de cules, o metodologie specifică de întreţinere a albinelor ce diferă în mare măsură, ca perioadă de timp şi tehnică de lucru, la stupinele amplasate în zona de stepă faţă de stupinele situate în zona colinară sau de munte. Pentru a înţelege comportamentul şi viaţa albinei în stup, pentru a învăţa corect posibilităţile de a îngriji şi exploata albinele, în concordanţă cu modul natural de desfăşurare a vieţii lor, este necesar acest proiect. Prin elaborarea acestui proiect se urmăreşte crearea unui sector apicol competitiv care să facă faţă concurenţei de pe piaţa Uniunii Europene şi dacă privim şi mai îndeaproape lucrurile, rezultă că apicultura este o meserie exactă şi dură pentru exercitarea căreia cei care o practică trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare. Ocupaţia de apicultor presupune: -competenţele necesare pentru executarea lucrărilor de îngrijire a albinelor diferenţiat pe sezoane, hrănire corespunzătoare şi apărarea împotriva bolilor, dăunătorilor şi a altor factori nocivi; -valorificarea producţiei în condiţii economice avantajoase şi realizarea profitului în economia de piaţă; -relaţii de colaborare reciproc avantajoase cu cultivatorii de culturi agricole; -capacitatea de concentrare, de mobilizare, tenacitate, curaj, promptitudine şi desfăşurarea activităţii în condiţii de stres, legate de capriciile naturii; -aprovizionarea cu materii prime şi materiale necesare bunei desfăşurări a tuturor celorlalte activităţi specifice în stupină.

FAMILIA DE ALBINE Un bun specialist în creşterea şi exploatarea familiilor de albine trebuie să cunoască în primul rând aspectele legate de biologia, componenţa şi evoluţia familiei de albine. Albina meliferă face parte din Ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis, specia mellifera. Albina (Apis mellifera) are următoarele însuşiri:  asigură convieţuirea unui număr mare de indivizi în cadrul unei familii;  instinctul social care a condus la divizarea muncii între membrii unei familii privind recoltarea, prelucrarea şi depozitarea în stup a unei rezerve mari de hrană, într-un timp relativ scurt;  instinctul de constituire a fagurilor din ceara secretată de propriul organism;  hrănirea şi îngrijirea puietului, a mătcii;  instinctul de apărare a cuibului;  comunicarea specifică între indivizi prin zumzet şi mişcări cu semnificaţie (dansul albinelor);  perceperea schimbărilor atmosferice, autoreglarea şi adaptarea la condiţiile diferite de mediu;  asigură consumul curent de hrană, rezervele necesare iernării şi perioadelor lipsite de cules, precum şi o cantitate însemnată de miere pe care o recoltează apicultorul. Componenţa familiei de albine: Viaţa socială a albinelor are ca unitate funcţională familia care este alcătuită din mai mulţi indivizi (15.000 – 60.000), al cărui număr depinde de puterea familiei de albine şi de perioada ei de dezvoltare în cadrul evoluţiei biologice anuale. Relaţiile dintre toţi membrii familiei de albine sunt de interdependenţă, astfel încât nici un individ nu poate supravieţui în afara organizării de familie. Matca: → este singura femelă perfectă a fiecărei familii de albine care depune ouă din care se dezvoltă albinele lucrătoare, trântori şi mătci. Se deosebeşte de celelalte albine prin caracteristicile fizice următoare: are corpul mai lung, capul mai mic, abdomenul alungit şi subţire, aripile nu acoperă corpul, iar culoarea este mai puţin deschisă decât a albinelor. Deşi are ac matca nu înţeapă omul, acest organ fiind folosit la fixarea ouălelor în celule şi în timpul luptei cu alte mătci.

iar primăvara şi toamna. prolificitatea mătcii: la începutul primăverii între 15. -asigură înmulţirea şi perpetuarea speciei prin creşterea reproducătorilor şi roirea naturală. În cadrul familiei este înconjurată permanent de o gardă formată din 10 – 12 albine lucrătoare care o însoţesc în permanenţă pe fagure. -depozitarea şi prelucrarea acestora. au rolul de a asigura perpetuarea speciei şi a realiza un regim termic normal pentru creşterea puietului.000 – 60. trântorii apar în stupii dezvoltaţi în perioada premergătoare roirii (mai – iunie) şi dispar treptat în lunile iulie – august. aripi lungi care depăşesc abdomenul şi nu au ac. trăiesc 50 – 60 de zile. intensitatea culesului. Acestea se deosebesc de matcă şi trântori prin corp care este mai mic şi abdomenul este egal cu lungimea aripilor. Albinele lucrătoare execută tot complexul de activităţi necesare existenţei familiei de albine: -recoltarea nectarului şi a polenului. respectiv în sezonul activ (cresc puietul.40 de zile.000 indivizi. -păzirea stupului de duşmani. număr care variază în cursul unui an în funcţie de anotimp. trăiesc 6 – 8 săptămâni şi sunt liberi să migreze de la o familie la alta. Trântorii. matca trăieşte 3 ani. o hrănesc şi preiau de pe abdomenul acesteia „substanţa de matcă” pe care îl distribuie tuturor albinelor din stup. -menţin existenţa familiei prin creşterea şi schimbul între generaţii. Depune într-o zi până la 3. -realizează coeziunea între indivizii familiei.000. Trântorii: → sunt reprezentanţii masculi ai familiei de albine şi se dezvoltă în celulele mai mari clădite special pe marginea fagurilor. În stup.lăptişorul de matcă – pe care o primeşte din abundenţă de la albinele lucrătoare pe tot parcursul vieţii. diferenţiat pe vârste. în număr de 2.000 – 30. -reglarea şi menţinerea temperaturii optime în cuib. Hrana în cadrul familiei de albine: . În mod normal. clădesc faguri şi culeg nectar şi polen) trăiesc 30 .000 – 200. Longevitatea albinelor lucrătoare este determinată de anotimp şi activitate.000 de ouă.000 – 20. dar uneori 6 ani. În general. Albinele lucrătoare: → formează numărul cel mai mare de indivizi din cadrul familiei de albine. când activitatea este redusă. -constituirea fagurilor. Aceştia au corpul mare. în timpul verii între 40.000.000.Matca are cea mai lungă viaţă datorită hranei . iar toamna între 20.000 ouă. -hrănirea şi îngrijirea puietului. iar într-un sezon activ între 150.000 – 3. abdomenul gros.

Pentru hrănire albinele folosesc: Mierea → este principala sursă de hrană datorită conţinutului mare în glucide (aproximativ 80%) care asigură necesarul energetic al albinelor. într-un an. Necesarul de miere pentru o familie de albine. Vitaminele şi enzimele din polen au mare valoare biologică şi sunt biocatalizatori ai proceselor metabolice ale albinelor. în partea dinspre diagramă. Păstura constituie rezerva de proteină a albinelor peste iarnă. Proteinele sunt necesare în producerea cerii. compoziţia şi umiditatea solului. Rezerva de păstură pe familie este în funcţie de dezvoltarea familiei de albine şi trebuie să fie de 1 – 3 rame. În funcţie de puterea familiei de albine şi de producţiile apicole pe care le realizează. a lăptişorului de matcă. Nectarul → este recoltat de albine şi depozitat în celulele fagurilor de către o altă albină care îl preia de la culegătoare. când creşterea de puiet este în pericol. pe baza ei fiind posibilă reluarea activităţii de ouat a mătcii. deoarece cristalele de glucoză nu pot fi dizolvate de albine şi mor prin înfometare. Substanţele care se folosesc în aceste situaţii sunt: lapte praf degresat. Un conţinut mare de glucoză determină cristalizarea puternică şi nu este indicat ca acest tip de miere să fie folosită ca rezervă de hrană pentru iarnă. făină de soia . lumină. datorită conţinutului mare de proteine. Înlocuitorii de polen: → se administrează albinelor numai în cazul lipsei totale de polen sau păstură în stup sau în cazul unui cules redus de polen în natură. Polenul → este unica sursă de proteină din hrana albinelor. vânt. implicit de creştere a puietului. Rama cu păstură se aşează lângă puiet. poziţia florii pe tulpină. Consumul de polen al unei familii care creşte puiet şi clădeşte faguri este de aproximativ 30 de ori mai mare decât consumul unei familii care nu are de crescut puiet şi faguri. consumul de polen al unei familii variază între 15 – 55 kg. Nectarul se transformă în miere în urma unor procese fizice şi chimice. a formării rezervelor de iernat din corpul adipos. stadiul de înflorit. se apreciază că este de 90 – 100 kg. Păstura → se formează din polen şi are un conţinut mai redus de proteine şi lipide decât polenul. Zahărul → este un aliment energetic care substituie mierea în acţiunea de stimulare a ouatului mătcilor în perioada de iarnă şi la sfârşitul verii – începutul toamnei sau în completarea rezervelor de iernat. când proporţia acestuia nu trebuie să depăşească 50% din totalul rezervelor de hrană. precipitaţii şi temperatura atmosferică. fapt ce asigură longevitate albinelor de iernat. Turtele de şerbet peste iarnă se administrează familiilor de albine numai în caz de necesitate. Producţia de nectar depinde de: specia meliferă. el fiind factor limită în creşterea puietului.

corpul lor conţinând 70 – 80% apă. în care proporţia înlocuitorilor de polen nu trebuie să depăşească 10%. Apa: → este indispensabilă vieţii albinelor. matca este hrănită. aproape toată viaţa. în momentul când matca ouă şi stă nemişcată. Astfel. trântorii trec pe fagurii cu miere şi se hrănesc singuri cu aceasta. mirosul de grup facilitează cedarea hranei. la ieşirea din stup să găsească apa şi să se obişnuiască cu locul lui pentru a nu depista surse de apă poluate. Aceste substanţe proteice se administrează albinelor în turte de 500 – 600 grame de şerbet. Matca se hrăneşte cu miere când eclozionează şi este în cuşcă. Albinele folosesc apa în amestec cu mierea şi polenul pentru hrănirea larvelor şi pentru asigurarea umidităţii optime în cuib. când stau pe fagurii cu puiet. fapt de care trebuie să ţină cont apicultorul şi să pună permanent apă în adăpători. de cules. pentru ca albinele. Locul unde se instalează adăpătorul trebuie să fie umbrit. recepţionat în momentul contactului antenelor a doi indivizi. De asemenea. pe când mirosul străin poate să declanşeze stări de respingere şi agresivitate sau de cedare a hranei. Consumul de apă al unei familii de albine este dependent de puterea familiei de albine.degresată. Relaţiile de nutriţie în familia de albine În relaţia de nutriţie între albine un rol important îl are mirosul. de cantitatea de puiet şi poate fi de 50 – 200 grame pe zi primăvara şi 300 – 500 grame vara.  Relaţiile de nutriţie între matcă şi albinele lucrătoare: În acest tip de relaţie. Acest consum este mare după vârsta . consumul de apă al albinelor este mare. După această perioadă. când cantitatea de puiet scade sau încetează creşterea acestuia. În lipsa culesurilor de nectar sau în perioadele de arşiţă. când nu sunt rezerve în stup. pentru a împiedica încălzirea şi evaporarea excesivă. adăpătorul trebuie instalat (în pastoral) înainte de a deschide stupii după transport. Durata contactului de hrănire între indivizi este mare când în stup sunt suficiente rezerve de hrană şi apă şi foarte scurtă. Acest schimb de hrană este mai intens în perioada creşterii de puiet şi mai redus toamna. În cadrul relaţiilor de hrănire între indivizii aceleiaşi familii de albine apar următoarele situaţii:  Relaţiile de nutriţie între albinele lucrătoare: Între albinele lucrătoare are loc un permanent schimb de hrană. drojdie de bere. de sezon.  Relaţiile de nutriţie între trântori şi albinele lucrătoare: Trântorii sunt hrăniţi de către albine primele 4 zile de viaţă. cu lăptişor de matcă de către o suită de 10 – 12 doici care îi administrează această hrană la interval de 10 – 15 minute.

În această perioadă. La sfârşitul ultimului cules de producţie din sezon. la creşterea puietului şi nici la formarea rezervelor de hrană pentru iarnă. Perioada repausului de iarnă → are două etape: -prima etapă începe o dată cu terminarea ecloziunii ultimului puiet. în luna aprilie. şi o perioadă de relativă inactivitate – din noiembrie până în februarie. Albinele obţinute în acestă perioadă trăiesc 7 – 8 luni. Perioada creşterii familiei de albine → are loc creşterea numărului de indivizi în familia de albine. iar consumul unui trântor este de 3 ori mai mare decât al unei albine lucrătoare. şi consumă mult polen asigurându-şi rezerva de substanţe nutritive. pentru a putea valorifica culesul de salcâm. se realizează înlocuirea totală a albinei de iernat. şi ţine până la reluarea ouatului la matcă. precum şi de zona geografică. pe parcursul unui an. Se formează ghemul de iernat. În condiţiile lipsei de hrană sau a unei cantităţi insuficiente. încă din luna martie.de 15 zile. de hrană. calitatea mătcii. În următoarea etapă. În funcţie de modificările cantitative şi calitative produse la nivelul familiei de albine. eliminândui pe fundul stupului nepermiţându-le accesul la hrană. . în toamnă. când temperatura atmosferică este de 80C. ei sunt eliminaţi treptat din stup în grupuri de 10 – 15 indivizi. în acest interval. Această perioadă urmează terminării ultimului cules de producţie. după care consumul albinelor se intensifică. Executarea la timp şi corect a lucrărilor din această perioadă asigură buna evoluţie biologico – productivă a familiei de albine în anul următor. Durata acestei etape depinde de evoluţia temperaturii atmosferice. când temperatura în ghem creşte la 34 – 350C. deci mult peste media de viaţă a albinelor din sezonul activ deoarece nu participă la culesuri. apicultorul intervine cu stimulări. Viaţa familiei de albine Familia de albine petrece un sezon activ – din martie până în octombrie. Perioada înlocuirii albinelor de iernat → începe odată cu apariţia primelor albine tinere şi ţine până la zborul de curăţire. Ritmul creşterii este influenţat de puterea familiei de albine. albinele lucrătoare alungă trântorii din cuib. de temperatura atmosferică. aceştia murind prin înfometare. se diferenţiază următoarele perioade: Perioada de creştere a albinei de iernat → august – septembrie. când trântorii ies la zborul de împerechere. -a doua etapă începe cu declanşarea ouatului la matcă şi ţine până la eclozionarea primelor albine.

Apicultorul poate corecta aceşti factori prin intervenţii tehnice făcute la timp în familia de albine. -se închide urdinişul şi se deschide orificiile de ventilaţie ale stupilor. ferit de curenţi de aer şi vânturi puternice. Deplasarea familiilor de albine la sursa meliferă se face când 5 – 10% din flori sunt înflorite. datorită blocării cuibului cu hrană şi puiet. în stup iese prima matcă. lipsa spaţiului. terenul să fie uscat. Factorii care determină roirea sunt: lipsa ventilaţiei. familia de albine îşi reduce activitatea de cules începând să crească botci de roire. -se verifică sistemul de fixare de corp a fundului şi a capacului stupului. Zone bio-apicole în funcţie de tipul de cules: . Alegerea locului de amplasare a stupinei să se facă cu profesionalism de către apicultor.Perioada înmulţirii naturale (roire)→ în această perioadă. Când s-a ajuns la destinaţie. cu scopul obţinerii unor producţii ridicate de miere şi ceară. vârsta mătcii. temperatura ridicată în cuib. se aşează stupii cât mai aproape sau în interiorul culturii melifere. urmărindu-se asigurarea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi sănătatea albinelor. Perioada culesului → în funcţie de zonă. precum şi a unui număr mare de albine în cuib. Stupăritul pastoral: Practica apiculturii intensive nu poate fi concepută fără stupăritul pastoral care reprezintă o modalitate de valorificare a surselor melifere situate peste limita de zbor a albinelor. lipsa puietului larvar. stupii pot fi transportaţi şi ziua. Roiul plecat poate lua aproximativ 50% din populaţia familiei. Tehnologia creşterii şi întreţinerii familiei de albine Amplasarea vetrei de stupină trebuie să se facă la distanţe corespunzătoare faţă de drumurile publice. cei slab fixaţi în rame sau depreciaţi şi se înlocuiesc cu faguri goi şi rezistenţi. până se ajunge la capacitatea maximă. de obicei vara pe timpul nopţii. precum şi realizarea de producţii apicole corespunzătoare. iar primăvara şi toamna. locuinţe şi să asigure toate cerinţele necesare standardelor naţionale de mediu şi sanitar – veterinare. apicultorul trebuie să execute următoarele operaţiuni: -se verifică integritatea exterioară a stupilor. precum şi de sporire a producţiei culturilor agricole. dacă timpul este răcoros. De asemenea. iar după plecarea roiului. poate fi de aproximativ 3 luni. -se scot din stup fagurii plini cu miere. În momentul în care matca depune primele ouă în aceste botci se produce declanşarea roitului. Înainte de plecare în pastoral.

care din punct de vedere al provenienţei este de origine vegetală (secretată de plante). dar de mică intensitate. deoarece. se practică stupăritul pastoral deoarece apicultura staţionară nu dă rezultate. iar pentru restul zonei familii cu tendinţă pronunţată spre roire naturală care valorifică bine culesurile slabe. cu o pondere mai mică. spre deosebire de alte insecte. păşuni şi fâneţe în toată perioada activă.Zona din Câmpia Română şi Dobrogea (tipul I de cules): se aleg familii de albine cu ritm rapid de dezvoltare primăvara şi se administrează hrăniri stimulatoare în vederea valorificării culesului de la salcâm. cât şi asigurarea culesurilor de întreţinere. 2. tei. păşunile şi fâneţele. deoarece zona se caracterizează prin culesuri de durată. . 5. 4. hrana lor se bazează exclusiv pe produse de origine vegetală – nectar şi polen. furnizate de plantele melifere cultivate şi spontane cu perioadă şi durată de înflorire diferite în raport de specie. aceasta fiind în cantitate mai mare. cuprinzând peste 300 de specii cu pondere nectaro-poleniferă. Pe întreg teritoriul ţării noastre se găsesc însemnate rezerve de nectar şi polen.1.Zona din Câmpia de Vest (tipul III de cules): se aleg familii de albine cu dezvoltare precoce care să valorifice culesul de la salcâm (în partea de nord a zonei). provenind de la anumite insecte (afide) care se hrănesc cu seva plantelor.Zona versanţilor Munţilor Carpaţi (tipul VI de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. şi de origine animală. leguminoasele furajere. Din punct de vedere apicol se caracterizează prin cules dominant la pomi. Principalele resurse melifere şi valorificarea profitabilă a acestora Viaţa albinelor este dependentă şi în legătură directă cu existenţa plantelor nectaro-polenifere.Zona din Podişul Transilvaniei (tipul IV de cules): se practică stupăritul pastoral la distanţe mari.Zona muntoasă (tipul V de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. între culesuri şi după culesul de la tei. Se administrează hrăniri stimulatoare în perioadele deficitare. 3. Ponderea cea mai însemnată atât în ceea ce priveşte producţia de miere-marfă.Zona din Podişul Moldovei (tipul II de cules): se administrează hrăniri stimulatoare înaintea culesului de salcâm. 6. cât şi menţinerea unor familii puternice pe tot sezonul. Importanţă deosebită în realizarea unor producţii constante de miere marfă au sursele culesului de mană. dezvoltare şi rezerve pentru iernare a albinelor o au speciile de salcâm. Sunt necesare atât măsuri de pregătire. floareasoarelui. altitudine şi data semănatului. Flora meliferă a României este bogată şi variată.

Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. Durata înfloririi celor trei specii la un loc totalizează 25-30 zile. sporuri la cântarul de control ce variază între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine.200 hectare în pădurile unor judeţe din ţară cum ar fi : Tulcea. Salcâmul oferă apicultorilor realizarea a două şi chiar trei culesuri succesive. fiind localizat în special în zonele de câmpie. care dă 1000 kg miere la hectar.000 specii. genul Tilia. apreciată de consumatori. cu condiţia să deplaseze stupinele de la o zonă la alta. Cu familii de albine puternice. totuşi se pot realiza zilnic.Mierea de mană este bogată în săruri minerale. Pentru apicultură prezină o deosebită importanţă. care cuprinde peste 20. Cele mai bune şi constante culesuri de nectar dau pădurile crescute pe solurile nisipo-argiloase. În ţara noastră se cultivă anual pe o . cât şi în cele colinare. în condiţii meteorologice favorabile. caracterizându-se printr-un mare potenţial nectaro-polenifer. teiul argintiu înfloreşte în jurul datei de 20-25 iunie. Perioada de înflorire şi capacitatea nectariferă este diferită la cele trei specii de tei. Caraş-Severin. Teiul pucios sau teiul cu frunza mică (Tilia cordata) şi teiul alb sau teiul argintiu (Tilia tomentosa). Teiul face parte din familia Tiliaceae. Salcâmul înfloreşte abundent şi fructifică în fiecare an. din zonele în care prosperă şi viţa-de-vie. Floarea-soarelui (Helianthus annus) face parte din familia Compozitae. practicând stupăritul pastoral au fost realizate frecvent producţii de 25 kg miere-marfă de salcâm / familia de albine. constituind trupuri compacte de pădure. astfel: teiul cu frunza mare înfloreşte la începutul lunii iunie şi produce 800 kg miere la hectar. Ilfov şi Giurgiu.000 hectare. dar este dăunătoare sănătăţii albinelor când se găseşte înglobată în rezervele de iernare. În pădurile din ţara noastră se găsesc trei specii mai importante: teiul cu frunza mare (Tilia platy phyllos). are cea mai mare capacitate nectariferă (1200 kg / hectar) şi se găseşte cel mai numeros în compoziţia teişurilor. Declanşarea înfloritului la salcâm se produce în jurul datei de 15 mai şi se prelungeşte până la sfârşitul lunii iunie. atât în zonele de câmpie. care prezintă un număr mare de specii şi varietaţi. la 10-14 zile după acesta înfloreşte teiul pucios. Iaşi. afânate. în funcţie de altitudine şi condiţiile pedoclimatice ale fiecărei zone. Speciile respective de tei ocupă o suprafaţă de 43. Principalele plante care asigură producţii importante de miere-marfă sunt: Salcâmul alb (Robinia pseudacacia) ocupă în ţara noastră o suprafaţă de 120.

data semănatului şi mersul vremii. Timiş. Castanul comestibil este un arbore ornamental foarte r[sp\ndit mai ales în judeţele Vâlcea. producţia de miere ce se poate obţine la 1 hectar cultivat cu floarea-soarelui este de 34-130 kg. în anumite regiuni. Mierea este de culoare galben-aurie şi cu un gust plăcut. câte 8-10 kg miere de familie. oferă nu numai cules de întreţinere dar şi de producţie. eliberând nectar şi polen. un cules bogat familiilor de albine. Baia Mare şi Satu Mare. Ilfov. cu o durată de înflorire de 2-3 săptămâni.suprafaţă de 700. Principalele zone de cultură pentru floarea – soarelui sunt situate în judeţele Ialomiţa. bulevarde. la florile de castan. dă de la începutul lunii mai până în iunie un cules bun familiilor de albine. Păducelul este foarte des întâlnit în pădurile de deal şi câmpie şi înfloreşte în lunile mai-iunie. sunt cercetate de albine şi alte insecte polenizatoare din primele ore ale dimineţii. Înfloreşte în lunile aprilie-mai.000 hectare. zonele respective îndeplinind cele mai bune condiţii de climă şi sol cerute de această plantă. foarte valoros pentru întreţinerea şi dezvoltarea familiilor de albine în lunile martie-aprilie. Castanul furnizează în cursul lunilor iunie-iulie. alături de arţari şi alte specii melifere. În anii favorabili se recoltează de la stupii transportaţi în pastoral. situându-se din acest punct de vedere pe locul doi în Europa. când se deschid. Salcia creşte sub formă de arbori sau arbuşti în lunile umede. Mierea obţinută este de culoare deschisă. primul loc fiind ocupat de Franţa. Dolj. stimulând dezvoltarea lor în vederea culesului principal de la salcâm sau alte plante melifere importante. În pădurile de foioase. ocupând suprafeţe importante. Cantitatea de miere la hectar este apreciată la 30-100 kg.condiţiile pedoclimatice şi culturale. în funcţie de hibrid. parcuri. Castanul sălbatic este un arbore ornamental foarte răspândit în grădini publice. Bihor.000-900. Media producţiei de miere multianuală obţinută la culesul de nectar de la floarea-soarelui reprezintă peste 40% din producţia totală de miere realizată la nivel de ţară. precum şi în zona muntoasă. Producţia de miere se evaluează la 150 kg pe hectar. grupate în inflorescenţe mari de tip capitul. Brăila. Constanţa. Giurgiu. . Călăraşi. Floarea-soarelui înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie şi începutul lunii iulie. Arad. aromată şi foarte plăcută la gust. Producţia de miere este evaluată la 30120 kg la hectar. cu care ocazie se face şi polenizarea. Buzău. fiind bine cercetat de albine. mai ales în bălţile din lunca Dunării. Teleorman. Salciile şi răchitele înfloresc timpuriu în primăvară şi oferă nectar şi mai ales polen. În anii favorabili. Mierea este de culoare închisă şi de bună calitate. alei. În funcţie de soi. Galaţi. Florile galben – aurii.

Vatra Dornei. iar înflorirea are loc după aproximativ 40 zile de la semănat. Rapiţa de toamnă. durând circa 30 de zile. având o durată de înflorire de 25 zile. Zmeurul este un arbust melifer foarte valoros pentru apicultură. mai ales când acesta se asociază şi cu culesul de laalte plante melifere din zona de pădure. iar în zona de câmpie produce 50 kg la hectar.Amorfa sau salcâmul pitic este un arbust melifer cercetat de albine pentru nectarul şi polenul său. Lemnul câinesc este un arbust melifer răspândit în pădurile din regiunile de câmpie şi deal. Este un arbust foarte apreciat de apicultori şi intens cercetat de albine pe toată durata înfloririi. Producţia de miere este evaluată la 50 kg pe hectar. Muştarul alb. iar producţiile de miere ce se pot obţine sunt de 35-100 kg la hectar. În asociaţie cu alte plante melifere care înfloresc în acelaş timp. Producţia de miere variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice. Astfel. recoltânduse adesea în amestec cu mierea de la flora de fâneaţă. în zona de munte zmeurul produce 50-250 kg miere la hectar. precum şi prin grădini. Printre masivele de zmeuriş. Este mai des întâlnit în zona de munte şi de dealuri înalte. este cultivată ca plantă oleiferă datorită conţinutului ridicat în ulei al seminţelor. Plantaţiile de zmeur din zona de câmpie înfloresc mai timpuriu. Producţia de miere se ridică la 50 kg la hectar. timp în care albinele cercetează intens florile cuşlegând nectar şi polen din . Cruşinul este un arbust melifer care înfloreşte în lunile mai-iunie şi produce polen şi nectar. Arbustul dă o producţie de 20-40 kg miere la hectar. Petroşiţa şi Moreni în judeţul Dâmboviţa. specie anuală se cultivă pentru seminţele sale care au un conţinut mare în uleiuri. Murul este înrudit îndeaproape cu zmeurul şi este o plantă meliferă bună. Înfloreşte în lunile iunie-septembrie şi asigură un cules bun familiilor de albine. Este apreciat ca unul dintre valoroşii arbuşti meliferi. Producţia de miere se ridică la 35-100 kg la hectar. mai importante sunt cele de la Zărneşti şi Bran în judeţul Braşov. poate asigura nu numai un cules bun de întreţinere ci şi de producţie. cu o durată de 20-30 zile. Gura Humorului şi Rădăuţi în judeţul Suceava. Mierea este de foarte bună calitate. specie anuală. Câmpulung. în aprilie-mai şi durează 10-14 zile. Secui. unde creşte spontan şi înfloreşte în lunile iunie-iulie. Semănatul se face primăvara cât mai timpuriu. înflorind în luna aprilie şi acoperind golul de cules dintre culesul de la pomii fructiferi şi cel de la salcâm. Rapiţa are o importanţă deosebită în deyvoltarea familiilor de albine. parcuri. Înflorirea are loc în lunile iunie-iulie. Înflorirea culturii durează aproape o lună. Înfloreşte în lunile iunie-iulie când asigură familiilor de albine un cules de întreţinere şi uneori chiar de producţie. Lunca Frumoasă şi Teleajen în judeţul Prahova.

dar fertile. Dovleacul este o specie anuală cu tulpină târâtoare sau agăţătoare. în funcţie de soi şi condiţiile pedoclimatice. pepenii verzi. puţin pretenţioasă la climă şi sol. Coriandrul. 43-52 kg la dovleacul alb şi 28-34 kg la dovleacul moscat.000 hectare.abundenţă. sfecla roşie şi spanacul sunt plante legumicole de interes pentru apicultură.100. Producţia de polen la hectar se evaluează la 52-58 kg la dovleacul furajer. Bostănoasele. Producţiile medii de miere ce se obţin de la muştar în anii normali sunt de 40 kg. În zonele ce oferă condiţii optime de cultură pentru coriandru se obţin frecvent 7-10 kg miere monofloră pe familia de albine. oferă culesuri târzii de întreţinere într-o perioadă când flora meliferă este foarte săracă. Înflorirea se produce în lunile iunie-iulie şi are o durată de aproape 30 de zile. conferind plantelor o rezistenţă bună la secetă. Dovlecelul.000 . specie anuală. Înflorirea lucernei are loc în a doua jumătate a lunii mai la prima coasă. castraveţii. Productia de miere la hectar se evaluează la 25-30 kg la cultura neirigată şi 200 kg la cultura irigată. o treime din valorile date mai sus pentru culturile pure. iar producţiile de miere ce se pot obţine variind între 100 şi 500 kg la hectar.15 mg. având în vedere producţia de nectar şi polen de care beneficiază albinele în tot cursul sezonului apicol. Cantitatea de miere pe un hectar cultură pură se evaluează a fi de 40-45 kg la dovleacul furajer. La noi în ţară di cele 10 specii sunt cultivate în cultură pură circa 15. făcând posibilă cultivarea acesteia în regiunile de câmpie mai secetoase. originar din America.hectar. de aceea trebuie identificate din timp şi valorificate integral. de tip cernoziom sau brun de pădure. Coriandrul este o valoroasă specie meliferă.000 hectare şi în culturi intercalate peste 100. cu tulpina înaltăde 30-70 cm. Pentru culturile intercalate de dovleac se iau în calcul. în ţara noastră suprafeţe ce oscilează în jurul valorii de 200. perenă cu sistem radicular bine dezvoltat ce pătrunde până la 10 metri în pământ. Producţia de nectar variază între 0. atât pentru miere cât şi pentru polen. Lucerna este o specie erbacee.26 mg / floare cu o concentraţie în zahăr de 18-48 %. şi în august-septembrie la a doua coasă. Trifoiul roşu este o specie furajeră perenă ce creşte spontan sau cultivată în nordul ţării şi în zona dealurilor subcarpatice. 90-100 kg la dovleaculalb şi 22-30 kg la dovleacul moscat. cantitatea de nectar pe floare fiind de 0. Cultura trifoiului ocupă. dă producţii mari pe terenurile mai uşoare. ocupă suprafeţe importante mai ales în culturi intercalate.09 mg şi 0.

asigură condiţii de formare a ghemului de iernat sub formă de sferă. Trifoiul înfloreşte din luna mai până în septembrie.3-0. Cantitatea de nectar pe floare este de 0. încheiaţi în falţ. se realizează culesuri de producţie.04 mg. Producţia de nectar pe floare este de 0. -podişor pentru hrănitor de plastic.01-0. Izma broaştei este una din cele mai valoroase specii melifere din Deltă şi zona inundabilă a Dunării unde ocupă suprafeţe importante. Pereţii corpului sunt groşi de 20 mm. cu 10 rame model italian. Stupul şi inventarul apicol Stupul vertical: asigură spaţiu suficient în perioada de maximă dezvoltare a familiei de albine. Are elementele independente între ele şi este alcătuit din: -corpul stupului este o cutie efectuată din cherestea de răşinoase. evaluându-se o producţie de miere la hectar între 120 şi 300 kg. cu fund anti-varrooa. cat de recoltă (2 magazine 1/2) . În unii ani favorabili furnizează producţii mari de miere. la 60-70 zile de la pornirea în vegetaţie şi durează 15-25 zile. .084m3. iar concentraţia în zahăr a nectarului este de 38-605. -podişor izgonitor de albine. Producţia de nectar pe floare oscilează între 0.02-0. când florile sun mai puţin dezvoltate. -gratie Hannemann metalică cu ramă de lemn. Tulpina şi ramificaţiile acesteia prezintă la vârf flori roşii. liliachii. recoltele de miere ajungând la 15-20 kg pe familia de albine. iar fundul este fixat în cutie. plop sau alte esenţe moi. Înflorirea sparcetei cultivate are loc în lunile mai – iunie. Înmulţirea izmei se face destul de uşor pe cale vegetativă. producând o cantitate de miere la hectar ce variază între 100 şi 200 kg. dând bune rezultate în zonele cu climat răcoros şi umed indiferent de terenul pe care se cultivă. aceasta fiind optimă. În anii favorabili când secreţia de nectar este bună. îndeosebi la coasa a doua. Izma – plantă perenă. asigură o ventilaţie optimă. tei.03 mg. de obicei 15-20 kg pe familia de albine. Sparceta este o specie perenă cultivată pentru nutreţ dar este şi o bună plantă meliferă. rar albe grupate în inflorescenţe. extragerea producţiei de miere se face fără a deranja cuibul. -colector de polen. -colector propolis.9 mg. Înflorirea culturilor de izmă se produce în lunile iunie-august furnizând nectar şi polen familiilor de albine. capac acoperit cu tablă zincată. este cultivată în lume ca plantă medicinală şi aromatică pe mari suprafeţe de teren.hectare. iar producţia de miere la hectar este evaluată la 25-50 kg. Producţia de miere este evaluată la 220 kg la hectar. Stupul cu 2 magazine are un volum util de 84 litri sau 0.

Pereţii laterali sunt alcătuiţi fiecare din câte două panouri: în peretele care dă spre stupină este prevăzută o uşă şi o fereastră. partea de jos trebuie să fie plană şi netedă. Cabana are lungimea de 2. până la o treime distanţă de la gura lui. de unde printr-un robinet se poate scurge afară.20 m.Maturatorul pentru miere din inox are o capacitate de stocare de 400 kg. 300 rotaţii/min. rezultate de la descăpăcirea fagurilor şi separarea lor de miere. Tva de descăpăcit are capacitate de stocare de 12 – 14 rame descăpăcite. Panourile se leagă între ele cu buloane.Topitorul de ceară pentru arzător cu gaz este confecţionat din inox şi are o capacitate de 115 litri. limpezirea şi maturarea definitivă a mierii prin eliminarea excedentului de apă.Topitor cu abur pentru faguri reformaţi are diametrul de 700 mm. 3.80 m. confecţionat din inox.Tava de descăpăcit se foloseşte pentru strângerea căpăcelelor de ceară. înălţimea în faţă 2. iar mierea curge în jos. cu dimensiuni: 600x490x180. Cabana este alcătuită din 12 panouri montate pe câte un cadru de leaţuri. Scândurile din care se confecţionează cabana .Centrifuga pentru obţinerea mierii din faguri este un dispozitiv de formă cilindrică. În acest scop. Mierea acumulată se scurge printr-o valvă in partea superio9ară a cilindrului. lăţimea 2. Cabana apicolă se foloseşte pentru adăpostirea stuparului. prevăzut cu capac şi robinet de golire. Căpăcelele de ceară se opresc aici. în care se pun ramele cu miere în sens radial şi se rotesc pentru extragerea mierii cu ajutorul forţei centrifuge cu ajutorul forţei centrifuge. Centrifuga este echipată cu motor 80W 220V. Ascuţirea cuţitului se face pe partea de deasupra. el trebuie mai întâi în apă fierbinte. în spate 1. grosimea ei de 3 mm. Utilaje apicole: 1. prevăzut cu recipient pentru producerea aburului echipat cu rezistenţă electrică 2800W şi termostat 30 – 1100C.20 m.-faguri artificiali Unelte apicole: 1. Acoperişul este alcătuit din două panouri aşezate oblic. Lama cuţitului are dimensiunile 220 x 45 mm. În interiorul vasului. folosit la depozitarea mierii extrase în vase pentru a avea loc decantarea. în ambele sensuri (extracţia mierii are loc simultan de pe ambele părţi ale fagurelui). se găseşte introdus un alt vas cu fundul confecţionat din plasă de sârmă. 2.80 m. a inventarului şi executarea diferitelor lucrări în timpul deplasării stupinei. 4. cu ochiurile de 5 mm.Cuţitul apicol din inox pentru descăpăcirea fagurilor se foloseşte la tăierea căpăcelelor de ceară cu care albinele astupă căsuţele în care au depozitat mierea. 2.

-intervenţiile în stup trebuie făcute pe vreme frumoasă după ce albinele culegătoare au plecat la cules. când încetează creşterea puietului.au grosimea de 15-20 mm. şi anume: • Perioada creşterii şi pregătirii albinelor pentru iernare → începe în a treia decadă a lunii iulie. -folosirea fumului în acelaşi timp cu desfacerea capacului şi a podişorului pentru a linişti albinele. apicultorul trebuie să respecte următoarele reguli de comportament faţă de albine: -asigurarea igienei corporale a apicultorului (albinele sunt iritate de mirosul de transpiraţie. Leaţurile de centură au dimensiunea de 50 x 50 mm iar cele de la duşumea sunt mai groase. odată cu terminarea culesurilor de producţie. inele) care favorizează declanşarea instinctului de apărare a albinelor. -limitarea pierderilor de albine În această perioadă se efectuează. -acoperirea obiectelor strălucitoare (ochelari. În această perioadă se urmăreşte: -obţinerea unui număr mare de albine. ceas. -trebuie evitată folosirea excesivă a fumului. în stupină. -evitarea bruscării ramelor la detaşarea acestora din cuib şi la scoaterea din stup. -abordarea stupului din partea laterală sau din spate. -obţinerea de albine sănătoase. au loc o serie de modificări calitative şi cantitative de care apicultorul trebuie să ţină seama în tehnologiile de creştere şi întreţinere pe care le aplică. parfum puternic. brăţară. usturoi şi ceapă). şi se termină la sfârşitul lunii octombrie. -asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare. următoarele lucrări: -verificarea prezenţei şi calităţii mătcilor → introducerea de mătci în familiile unde aceasta a dispărut în timpul ultimei extracţii de miere. Lucrări de întreţinere La executarea lucrărilor de întreţinere a familiilor de albine. starea familiei de albine poate fi sintetizată în următoarele perioade caracteristice. În viaţa familiei de albine. evitându-se zgomotele puternice la desfacerea şi strângerea elementelor de stup. care ar determina un număr mare de albine să înţepe. al căror miros de venin ar declanşa instinctul de apărare al acestora. sub influenţa mediului. Astfel. -abordarea liniştită a stupului. schimbarea mătcilor cu randament slab la culesurile de producţie în . care poate crea panică albinelor. -evitarea strivirii albinelor. de alcool.

rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi loc gol pentru ouatul mătcii. Nu este permisă trecerea ramelor cu puiet după diafragmă. păstrarea celei mai tinere şi valoroase mătci. Reguli: unificarea începe după încetarea zborului. timp de 24 – 48 ore. amestecarea albinei din cele două familii se face treptat prin perforarea hârtiei. -unificarea familiilor de albine → se face în următoarele situaţii: unificarea familiei de bază cu familia ajutăroare. Aşezarea ramelor în cuib. familia slabă se aduce în stupul familiei puternice. -evaluarea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a rezervei de hrană pentru iernat → Evaluarea cantitativă se face prin însumarea cantităţii de miere căpăcită. schimbarea mătcilor cu defecte corporale. concentrarea ultimelor recolte de hrană din sezonul activ (nectar. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi puiet larvar. restul ramelor cu miere căpăcită şi puiet căpăcit. rama cu ½ miere căpăcită şi cu puiet căpăcit. sporirea puietului prin obligarea mătcilor să ouă pe toată suprafaţa liberă a ramelor de cuib. schimbarea mătcilor din familiile cu semne clinice de boală. folosirea de fum sau substanţe volatile. Evaluarea calitativă a rezervelor de hrană se face prin analize de laborator sau prin aprecierea organoleptică a mierii. polen. acoperirea completă a cuibului familiei de bază. unificarea nucleelor de împerechere rămase după creşterea artificială a mătcilor. reducerea pericolului de furtişag şi atac al viespilor. -restrângerea urdinişului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. Calitatea optimă pentru rezervele de iernat este asigurată de mierea de salcâm şi tei. După aprecierea cantităţii de miere existentă în fiecare familie de albine se stabileşte necesarul de hrană pentru o iernare corespunzătoare. -restrângerea cuibului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. sirop) numai în ramele de cuib. de la peretel stupului spre diafragma care limitează cuibul. în dreptul urdinişului. ramă cu păstură. încât. conţinută de fiecare ramă din cuib. Dacă mierea existentă în stup nu este suficientă (necesarul de miere pentru întreaga perioadă de iernare este de 7 – 8 kg miere) se completează necesarul de hrană prin administrarea de sirop de zahăr sau miere. albinele din cele două familii să nu poată comunica. se va face astfel: rama cu cea mai mare cantitate de miere căpăcită. unificarea familiilor slabe între ele. Această lucrare se face după ultimul cules de producţie. schimbarea mătcilor din familiile cu agresivitate sporită.cursul sezonului apicol. când nopţile se mai răcesc. unificarea unei familii orfane cu alta cu matcă. Această lucrare trebuie făcută cu mare atenţie pentru a nu se produce disconfort albinelor (restrângere severă = supraîncălzire şi ieşirea . Nu se utilizează la unificare familiile de albine bolnave. deoarece acest fapt ar atrage trecerea masivă a albinei după diafragmă pentru a încălzi puietul respectiv.

. -aplicarea unei scheme de tratament profilactic antiparazitar → trebuie să asigure familiilor de albine reducerea gradului de parazitare sau dispariţia paraziţilor. -cantitatea de hrană şi modul de dispunere a acesteia pe ramele de cuib. evoluţia temperaturii atmosferice diurne şi nocturne. evoluţia culesului în natură. cheltuieli minime. -protejarea familiilor de albine împotriva şoarecilor → în momentul fixării gratiilor împotriva şoarecilor la urdiniş se inspectează interiorul stupului. ghemul să fie bine strâns. deci să se găsească albine pe feţele exterioare ale ramelor de margine. Mărimea urdinişului trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: mărimea familiei de albine. astfel ca să nu se piardă contactul cu rezervele de hrană. -izolarea termică → are ca scop prevenirea formării condensului în stup şi asigurarea unei temperaturi interioare confortabile albinelor pentru perioada de iarnă. -protejarea familiilor de albine de vânt → în alegerea modului de iernare apicultorul trebuie să ţină cont de caracteristicile iernilor în zona geografică unde se află stupina şi de cerinţele albinei în sezonul rece. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare → urmăreşte: limitarea pierderilor de familii de albine. asigurarea iernării corespunzătoare. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare trebuie să ţină cont de: -cantitatea de albină → trebuie să fie suficientă. în podişor şi capac. când a eclozionat ultimul puiet. care începe la sfârşitul lunii octombrie.5 – 2 cm pentru aerisire. pe diagonală cu urdinişul. crearea de spaţii mici de 0. -hidroizolarea stupilor → pătrunderea apei în stup determină o creştere excesivă a umidităţii care combinată cu o ventilaţie necorespunzătoare favorizează dezvoltarea mucegaiurilor pe rame şi pe elementele stupului. când familia de albine începe să crească din nou puiet. dispuse în poziţie opusă. Riscul pierderii familiilor de albine în această perioadă îl reprezintă furtişagul şi pierderea mătcii. şi se termină în a treia decadă a lunii ianuarie. O izolare termină reuşită a cuibului reduce consumul de hrană şi cantitatea de albină moartă în timpul iernii. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de iarnă include două faze: -repausul de iernare.albinelor în faţa stupului. -ventilaţia se realizează prin reducerea urdinişului proporţional cu puterea familiei de albine. deschidere prea mare = cuib rece). pentru a remedia eventualele atacuri ale şoarecilor.

zbor dezorientat = lipsa mătcii). În această perioadă. zbor slab = familie de albine slabă. -starea de boală. -curăţirea fundului de stup care se face după încetarea zborului de curăţire. În timpul acestui zbor trebuie să se facă următoarele lucrări în stupină: împrăştierea de paie în faţa stupilor în cazul în care la data zborului de curăţare este zăpadă sau noroi. -moartea mătcii. ca un freamăt de frunze = lipsa hranei şi este necesară intervenţia apicultorului. iar revenirea la normal este rapidă = iernare normală. şerbet. -verificarea acustică a stării ghemului → zgomotele emise de ghem pot fi interpretate astfel: o bâzâitul uniform şi scurt. lipsa zborului = evoluţie foarte slabă determinată de moartea totală sau parţuală a familiei de albine. o bâzâitul plângător = lipsa mătcii şi este necesară intervenţia apicultorului. Ciclul de producţie în apicultură coincide cu sezonul activ al albinelor şi este puternic influenţat de calitatea lucrărilor efectuate în sezonul rece. miere artificială). care asigură supravieţuirea familiilor de albine în timpul iernii. cu ritm de dezvoltare lent. fapt ce determină creşterea consumului de hrană. curăţirea fundului de stup. iar albinele ies masiv din stup timp de câteva ore pe zi şi câteva zile la rând. când toate albinele de iernare au fost înlocuite. care începe în a doua parte a lunii ianuarie şi ia sfârşit în a doua parte a lunii aprilie. Cu această ocazie albinele îşi eliberează intestinul gros de dejecţiile acumulate peste iarnă. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de primăvară are ca obiective: . care are la început o intensitate mai mare. pentru a asigura condiţii optime de iernare liniştită a albinelor. -administrarea de hrană energetică (turte de miere. supravegherea zborului albinelor care oferă informaţii despre starea familiilor de albine (zbor masiv şi energic = evoluţie bună. riscul pierderii familiilor de albine este dat de următoarele situaţii: -lipsa hranei sau pierderea contactului cu hrana. -pregătirea necorespunzătoare pentru iernare. se recomandă următoarele lucrări: -după prima perioadă geroasă şi cu zăpadă se execută curăţirea zăpezii de pe stup şi de la urdiniş. zahăr pudră .-înlocuirea albinelor care au iernat. lărgirea urdinişurilor. o bâzâitul slab. În această perioadă. -stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor → are loc atunci când temperatura atmosferică se ridică la aproximativ 100C.

-limitarea pierderilor de familii de albine. iar sub hrănitor sau pe alte elemente de stup apar porţiuni de făguraş clădite de albine. De aceea. se face prin: -stimularea cu hrană energo-proteică. Spargerea cuibului se face prin introducerea în centrul cuibului a unei rame cu fagure clădit pentru a fi ouat de către matcă sau. Această lucrare se execută în condiţiile în care cantitatea de puiet şi albină de acoperire justifică această acţiune. -calitatea mătcii. -reducerea cuibului ori de câte ori este nevoie. În această perioadă se înregistrează cele mai mari mortalităţi. când familia este bine dezvoltată. -modul de iernare se apreciază prin cantitatea de albină moartă în timpul iernii şi cantitatea de hrană consumată în sezonul rece. culesul din natură sporeşte. -lărgirea cuibului constă în mărirea spaţiului cuibului. Dezvoltarea cuibului. Când cuibul este corect strâns. La stupul vertical cu familii de albine dezvoltate. lărgirea cuibului trebuie executată cu multă atenţie astfel încât temperatura din cuib să nu scadă. -dezvoltarea optimă a familiilor de albine pentru valorificarea superioară a culesurilor de producţie. primăvara. c)Dezvoltarea cuibului începe din a doua decadă a lunii martie şi are ca scop intensificarea ouatului la matcă şi creşterea numărului de albine în vederea valorificării superioare a culesurilor de producţie. prin introducerea unei rame cu fagure artificial. Dacă nu sunt condiţii pentru . uniformitatea puietului pe ramă. Se observă: -starea familiei de albine apreciată prin existenţa mătcii şi existenţa rezervelor de hrană. activitatea de ouat a mătcii poate fi apreciată după: numărul ramelor ocupate cu puiet. vremea se încălzeşte. -spargerea cuibului se realizează când albinele devin mai numeroase. fapt ce imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei şi compromiterea primului cules. prin introducerea a 1 – 2 rame când cuibul devine neîncăpător şi pe partea dinspre cuib a diafragmei şi podişorului se găseşte aglomerată multă albină. lucrările care se execută sunt foarte importante: a)Revizia sumară de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de aproximativ 120C şi cuibul poate fi inspectat. -cheltuieli minime. -cantitatea rezervelor de hrană. -sporirea protecţiei sanitar – veterinare a familiilor de albine. astfel încât marginile cuibului să fie bine acoperite cu albine b)Revizia generală de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de 150C şi se poate observa: -puterea familiei de albine. extensia puietului pe ramă.

• Perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. se imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei care poate răci puietul. -efectuarea unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea bolilor albinelor. de înmulţire prin roire şi valorificare a culesurilor de producţie. diversificarea şi creşterea produselor apicole. menţinerea familiilor în stare activă. ceară. Deci. Pentru menţinerea familiilor de albine în stare activă pe timpul culesului este necesar ca acestea să atingă maxim de dezvoltare la începutul culesului şi nu înainte de acesta. roiuri. mătci pentru necesităţile stupinei. deci o schimbare totală a fagurilor clădiţi la 3 ani. -se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin trecerea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. -planificarea activităţii pentru sezonul culesurilor de producţie (pomi fructiferi. creşterea efectivelor de familii de albine): -se verifică starea familiilor de albine şi familiile slabe se unifică cu cele puternice. ceea ce duce la protecţia sanitar – veterinară a albinelor. unde principala producţie este mierea. propolis. în perioadele lipsite de cules este necesar diversificarea producţiei prin aplicarea unor tehnologii apicole care să ducă la obţinerea de polen. moartea mătcii -înnoirea cuibului se face în proporţie de 30 – 35% pe an. se impune măsura de a forma în primăvară roi care să preia surplusul de albine şi puiet din familiile de bază puternice. Începe în a treia decadă a lunii aprilie şi durează până la terminarea ultimului cules de producţie (începutul lunii august). se execută următoarele lucrări care au ca obiective (realizarea de familii de albine puternice. salcâm. starea de boală. furtişag. fâneaţă). Riscul pierderii familiei de albine în această perioadă este reprezentat de lipsa hranei. -înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină cu mătci selecţionate. În această perioadă. după revizia sumară şi generală de primăvară. favorizându-se dezvoltarea unor boli. -oprirea în stupi a fagurilor de miere şi păstură necesari pentru buna iernare a familiilor de albine. -recoltarea fagurilor şi extracţia mierii realizată de la culesurile de vară. ţinând cont de biologia albinelor şi de tehnologiile apicole moderne. În practicarea stupăritului pastoral. tei. . etc.spargerea de cuib şi ea totuşi se execută.

fie prin spaţiu mic care să determine roitul. -roiul pleacă la o distanţă de 2 – 15 km de stupină. precum şi de evoluţia factorilor meteorologici. menite să asigure condiţii de hrană necesare schimbării albinei de iernat şi înmulţirii numerice a indivizilor din fiecare familie apar culesurile de producţie care oferă atât nectar pentru hrană şi formarea rezervelor. -este format din matcă şi 2 – 5 kg de albine din toate vârstele. cât şi un plus de miere. sezonul apicol debutează prin culesurile de întreţinere. cu polen şi nectar toxic sau cu alte substanţe toxice. -după ieşirea din stup. prin introducerea de faguri goi în cuib pentru a evita blocarea cuibului cu consecinţe negative în ceea ce priveşte cantitatea de puiet. În timpul sezonului se poate aprecia lipsa instinctului de roire prin menţinerea permanentă în stare activă a familiilor de albine şi prin tendinţa acestora de a-şi schimba liniştit matca.  Înlocuirea rapidă a mătcilor cu randament scăzut la primul cules de producţie şi a celor care au depăşit 2 ani de exploatare. asfixierea la transport sau alte accidente. roirea până la epuizare. -la destinaţia finală îşi va construi toţi fagurii . pentru a evita fie răcirea puietului în acordarea unui spaţiu în exces.Dacă. de amploarea acestuia. apicultorul intervine adecvat situaţiei în stupi.  Începerea creşterii artificiale de mătci încă de la culesul de pomi fructiferi sau rapiţă. Se realizează prin introducerea de rame stas şi faguri artificiali. Roirea naturală are rolul de a crea familii de albine sănătoase şi puternice şi decurge astfel: -roiul pleacă în perioada de roire din familiile puternice. În funcţie de momentul declanşării culesului. astfel ca.  Spaţiu permanent pentru ouat. pe timpul culesului de salcâm să se împerecheze. dând familiilor de albine următoarelor condiţii:  Spaţiu pentru depunerea recoltelor de nectar şi polen care trebuie să fie de aproximativ trei ori mai mare decât cantitatea de miere realizată în timpul culesului de fiecare familie de albine. implicit de albină în perioada de pregătire a familiei de albine pentru iernat. ocupând un alt areal de hrană. roiul stă 1 – 2 zile pe o creangă. Pentru a nu deranja familia de albine în procesul de producere a mierii. unde îşi consumă rezerva de miere din guşă. lucrarea se execută după terminarea zborului. Lucrarea trebuie executată corect şi la timp. Riscul pierderii familie de albine în această perioadă este dat de intoxicaţii cu pesticide.

. Terminarea însărmării ramelor şi fixarea fagurilor în rame şi a celorlalte lucrări privind utilajele necesare în sezonul următor. Continuarea şi terminarea confecţionării inventarului care lipseşte din stupină. Inlesnirea zborului general de curăţire al albinelor în regiunile unde timpul favorizează acest lucru.Calendarul principalelor lucrări de sezon în stupină Lucrări luna ianuarie  In cazul executării la timp (toamna) a tuturor lucrărilor privind      iernarea în bune condiţii a tuturor familiilor de albine. Supravegherea permanentă a familiilor de albine în vederea îndepărtării stărilor anormale ivite. Familiile care iernează înăuntru se scot anume pentru aceasta pe locuri dinainte amenajate. Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor. Lucrări luna martie  Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor în regiunile întârziate. Ridicarea continuă a nivelului profesional prin consultarea literaturii de specialitate şi participarea la cursurile şi conferinţele apicole. în familii se petrece o agitaţie crescândă în vederea reintrării în activitate). Insârmarea ramelor şi montarea fagurilor artificiali în ele pentru sezonul următor. şi chiar capacele şi salteluţele. Blocarea urdinişurilor superioare şi micşorarea urdinişurilor obişnuite proporţional cu puterea familiilor. Se pune în funcţiune adăpătorul (în regiunile cu primăvară timpurie). Inceperea hrănirii stimulente a familiilor slabe şi mijlocii cu turte de polen sau păstură. Pentru îndemnarea albinelor de a ieşi la zborul de curăţire (în zilele favorabile) se înlătură împachetajul exterior. Lucrări luna februarie  Supravegherea mai atentă a familiilor de albine în vederea       îndreptării stărilor anormale ( mătcile încep ouatul .  Alimentarea adăpătorului cu apă calduţă şi puţin sărată (5g sare la litru de apă). să li se asigure linişte desăvârşită şi să fie apărate contra dăunătorilor. cel mai de preţ lucru este să nu se deranjeze albinele.

Se iau măsuri pentru protecţia familiilor de albine împotriva declanşării furtişagului în stupine.30. Lucrări luna aprilie  Se continuă lucrările de verificare şi se execută revizia de fond a       familiilor de albine pentru a cunoaşte în amănunţime situaţia acestora pentru a lua măsurile ce se impun pentru soluţionarea stărilor necorespunzătoare ce se întâlnesc. când albinele clădesc faguri. Intărirea periodică a familiilor care întârzie în dezvoltare. în acelaşi timp cu împachetarea suplimentară care să asigure un regim maxim de caldură. Pe măsura ocupării fagurilor din cuib cu puiet. In perioadele lipsite de cules se continuă hrănirea stimulentă a familiilor de albine cu sirop de zahăr administrat în proporţii de 0.5 litri pe familia de albine. Se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin transvazarea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. acesta se lărgeşte cu faguri clădiţi sau cu faguri artificiali în perioada înfloririi pomilor. Strâmtarea cuiburilor la familiile slabe şi mijlocii. ce se scot din familiile puternice din stupină.fiecărei familii de minimum 5-7kg de miere şi un fagure cu păstură şi păstrarea căldurii necesare la stimularea creşterii de puiet la familiile slabe şi mijlocii (împachetaj suplimentar . Preîntâmpinarea furtişagului. deoarece familiile puternice cu provizii suficiente se pot dezvolta independent. Continuarea hrănirii stimulente tinând seama de începutul culesului. apoi prin introducerea fagurilor clădiţi (de o parte şi de alta a cuibului). Pe măsura înfloririi pomilor la cele mai bune familii de albine din stupină se instalează colectoarele de polen pentru recoltarea şi valorificarea acestuia. Executarea controlului amănunţit la toate familiile (în regiunile favorabile acestei lucrări) şi îndreptarea stărilor anormale ivite. căldură artificială. Cu acest prilej se completează rezervele de hrană (miere şi păstură). . mai întâi cu faguri care conţin puţină miere. Executarea controlului sumar şi îndreptarea stărilor anormale      constatate. sipculiţă în intervalele superioare dintre rame). Lărgirea cuiburilor (la familiile care au nevoie de această lărgire). cu faguri cu puiet capăcit gata de eclozionare. iar familiile slabe se unifică cu familiile de putere mijlocie. cu asigurarea unei rezerve .

Pregătirea familiilor de albine în vederea valorificării în condiţii optime a culesului de la salcâm şi deplasarea acestora în stupărit pastoral. In cazul familiilor bolnave se continuă aplicarea tratamentului pentru combaterea puietului varos şi a locei europene şi americane. pentru depozitarea nectarului. Folosirea întregului potenţial al albinelor privind secreţia de ceară pentru asigurarea necesarului de faguri clădiţi. loca europeană sau loca americană. Menţinerea familiilor de albine în stare activă şi preîntâmpinarea intrării acestora în frigurile roitului prin ridicarea periodică de faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice şi redistribuirea lor la familiile slabe din stupină. Recoltarea fagurilor cu miere şi extracţia acesteia după încetarea culesului de la salcâm din masivele din sudul ţării. după caz.  Se efectuează examenul general clinic al familiilor de albine şi se aplică. nosemoza. Topitorul solar se păstreză şi se foloseşte în stupină pe toată perioada sezonului apicol. familiile de albine sănătoase pot fi deplasate pentru polenizarea pomilor din livezi. tratamente preventive şi curative pentru principalele boli ale albinelor: varooza. Anunţarea primăriilor din comunele de pe raza cărora sunt amplasate stupinele deplasate în pastoral pentru luarea în evidenţă şi protejarea acestora în cazul combaterii dăunătorilor cu substanţe toxice.  Dupa caz. pentru valorificarea reziduurilor de ceară rezultate după curăţirea stupilor şi a ramelor. Inceperea lucrărilor de creştere a mătcilor pentru formarea roiurilor şi înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupine şi totodată începerea producerii lăptişorului de matcă. Lucrări luna mai  Continuarea lucrărilor de lărgire a cuiburilor potrivit cu dezvoltarea         familiilor de albine şi evoluţia culesurilor prin introducerea de faguri artificiali sau faguri clădiţi şi aşezarea magazinelor la stupii verticali cu magazin sau a corpurilor la stupii multietajati. Folosirea colectoarelor de polen în perioadele cu un slab cules de nectar şi luarea de măsuri pentru condiţionarea acestuia. . deasupra cuibului se instaleză colectoarele de propolis. puietul varos.  In familiile puternice. In cel mai însorit loc din vatra stupinei se instalează topitorul solar.

Lucrări luna iulie  Continuarea recoltării fagurilor şi extracţia mierii realizată de la      culesurile de vară. Continuarea lucrărilor de creştere a mătcilor în vederea obţinerii mătcilor de rezervă necesare pentru înlocuirea în toamnă a celor necorespunzătoare.Lucrări luna iunie  Continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere         de la salcâm şi alte culesuri de nectar. familii ajutătoare sau de nuclee pentru păstrarea mătcilor de rezervă. lăptişor de matcă. Intărirea familiilor de albine nou formate în lunile precedente cu faguri cu puiet. Fagurii goi sau cu miere puţină se scot din stupi sau se decăpăcesc şi se aşează după diafragmă pentru a fi goliţi de miere de către albine. Oprirea în stupi a fagurilor cu miere şi păstura necesară pentru buna iernare a familiilor de albine. miere şi polen.soarelui. Pregătirea familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor de vară prin adăugarea de faguri artificiali la stupii orizontali. a locei europene şi a locei americane. culturile de floarea . zmeură. Continuarea menţinerii familiilor de albine în stare activă prin introducerea în familii a ramelor clăditoare. propolis. Se continuă tratamentele pentru combaterea puietului varos. venin de albine. Se acţionează pentru valorificarea întregului potenţial productiv al familiilor de albine prin diversificarea producţiei: producerea de polen colectat de albine. Prevenirea declanşării furtişagului prin restrângerea cuibului şi micşorarea urdinişurilor. Efectuarea transportului stupilor în pastoral la masivele de tei. corpuri cu faguri la stupii multietajaţi şi magazine la stupii verticali. Reorganizarea cuiburilor familiilor de albine lăsând în stupi numai fagurii cu miere. . miere în faguri şi miere în secţiuni. zburătoare şi fâneaţă. Prevenirea roirii naturale a familiilor de albine prin formarea de familii intrate în frigurile roitului de roiuri artificiale. păstură. Administrarea de hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru creşterea de albine tinere. miere. Intărirea familiilor nou formate cu puiet căpăcit gata de eclozionare preluat din familiile puternice predispuse să intre în frigurile roitului. intensificarea ventilaţiei cuiburilor şi umbrirea stupilor expuşi la soare. polen şi fagurii cu puiet.

bostănarii sau flora din zona inundabila şi din Delta Dunării. Schimbarea din familii a mătcilor necorespunzătoare şi înlocuirea acestora cu mătci tinere prolifice. cu sulf impregnat în batoane speciale. Conservarea fagurilor goi depozitaţi în dulapuri. fundurilor şi capacelor de la stupii care urmează să adăpostească familiile de albine în perioada de iarnă. puietului varos. după caz. descăpăcirea după diafragmă a fagurilor cu miere puţină. miere şi păstură rămaşi în familii în vederea iernării.  Incheierea până la 15 septembrie a acţiunii de completare a rezervelor de hrană necesare iernării familiilor de albine.  Inceperea aplicării tratamentelor de toamnă pentru combaterea varoozei. Lucrări luna august  Continuarea lucrărilor de organizare a cuiburilor prin îndepărtarea       fagurilor goi. a corpurilor. corpuri de stupi şi magazine prin afumarea acestora contra găselniţei.  Protejarea fagurilor goi scoşi din stupi şi care se trec în rezerva stupinei.soarelui târzie .  Controlarea calităţii mierii din faguri în scopul verificării acesteia şi eventuala identificare a mierii de mană. echilibrarea şi eventual completarea cu faguri cu miere sau cu sirop a rezervelor de hrană pentru iernare şi în caz de nevoie se acţionează pentru îndepărtarea stărilor necorespunzătoare din familii. a tratamentelor pentru loca europeană. floarea . loca americană şi puietul varos. în cazul familiilor bolnave. dovleceii din culturile intercalate.  Continuarea. Administrarea de hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet. Recondiţionarea. Pregătirea şi executarea transportului stupilor pe vatra de iernare sau în localităţi în care a înflorit otava. Lucrări luna septembrie  Strâmtorarea şi organizarea corespunzătoare a cuiburilor şi a fagurilor cu puiet. Efectuarea cu prilejul organizării cuiburilor şi a unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea varoozei. a locei americane şi europene. . Strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului la stupi.

Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi în grădini. Lucrări luna noiembrie  Continuarea lucrărilor de pregătire a familiilor de albine în vederea iernării în cazul că acestea nu au fost terminate la timp. Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varoozei cu varachet sau alte substanţe specifice. precum şi a celor goi ce urmează să fie folosiţi în sezonul următor. Instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor care să împiedice pătrunderea şoarecilor. rupţi sau cu celule de trantor) şi topirea acestora. Luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea furtişagului la albinele din stupină. stuf sau coceni de porumb. reformarea şi topirea acestora.  Supravegherea şi controlul modului în care iernează familiile de albine. atunci când în familii puietul a eclozionat în totaliltate. Alegerea fagurilor necorespunzători. Stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor. fundurilor şi capacelor la stupii în care urmează să ierneze familiile de albine. Continuarea sortării şi reformării fagurilor necorespunzători (vechi. Continuarea recondiţionării corpurilor. . Unificarea     familiilor şi a roiurilor care nu s-au dezvoltat corespunzător şi ocupă mai puţin de 3-4 faguri acoperiţi compact cu albine. Protejarea de atacul şoarecilor a fagurilor de rezervă cu miere. Inlocuirea mătcilor vârstnice sau necorespunzătoare cu mătci tinere provenite din rezerva stupinei. Protejarea stupilor contra vânturilor şi a curenţilor reci de aer prin împachetarea individuală a acestora cu carton gudronat sau protecţie colectivă prin amenajarea în jurul stupilor a unor perdele de protecţie confecţionate din nuiele.        iar în cazul familiilor slabe se poate organiza iernarea într-un stup a două familii despărţite printr-o diafragmă etanşă. Lucrări luna octombrie  Strâmtorarea cuiburilor la nivelul fagurilor bine ocupaţi de albine. păduri şi terenurile disponibile. tulpini de floarea-soarelui. Impachetarea cuibului familiilor de albine cu materiale izolatoare.

Analiza activităţii desfăşurate în sezonul apicol. Lucrări luna decembrie  Asigurarea condiţiilor pentru iernarea liniştită a albinelor. schimburi de experienţă şi manifestări organizate de cercurile apicole şi filialele judeţene ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România şi ale Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă Recoltarea produselor apicole Prin aplicarea tehnologiilor apicole moderne de obţinere a produselor furnizate de albine sunt vizate următoarele obiective: . Indepărtarea fără zgomot a zăpezii îngheţate formată pe scândurelele de zbor ale stupilor. Verificarea stării gratiilor de la urdinişurile stupilor pentru a evita pătrunderea şoarecilor. Executarea de lucrări în atelierul stupinei privind: recondiţionarea şi dezinfecţia stupilor şi inventarului apicol. extracţia cerii din fagurii reformaţi. Inceperea încheierii şi însârmării ramelor pe care urmează să fie fixaţi fagurii artificiali necesari în sezonul apicol al anului următor.  Supravegherea şi controlul modului de iernare a familiilor de albine        prin ascultări. participarea la concursuri. Indreptarea la timp a stărilor anormale care se ivesc în cuiburile unor familii de albine. verificarea resturilor descoperite la urdinişurile şi pe fundul stupilor. Incheirea de contracte pentru valorificarea produselor apicole din producţia anului următor. Ridicarea nivelului profesional prin: studierea literaturii de specialitate. pregătirea cerii pentru a fi predată la magazinele APICOLA ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine în vederea obţinerii de faguri artificiali. Indreptarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se      întâlnesc în timpul iernării familiilor de albine. Aprovizionarea stupinei cu materiale şi utilaje necesare în sezonul apicol următor. Continuarea aplicării măsurilor de protecţie a stupilor contra dăunătorilor şi a curenţilor de aer rece. Inlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor. al anului care se încheie în scopul eliminării cauzelor care au determinat obţinerea unor rezultate necorespunzătoare. Stimularea executării zborurilor târzii de curăţire.

aromă şi consistenţă specifice resursei melifere de la care provine. faţă de mierea florală. are culoare mai închisă. -stabilirea unui plan sanitar – veterinar specific albinelor. -evitarea contaminării mierii cu pesticide sau cu alte produse toxice. Mierea extrasă trebuie să aibă următoarele caracteristici: -culoare.70%.-creşterea productivităţii muncii. -păstrarea mierii în recipienţi de plastic alimentar sau inox.) 5% pentru mierea florală şi 10% pentru mierea de mană. -adausuri de falsificare absente total Mierea de mană. -apă 17 – 20%. 1. evitându-se folosirea antibioticelor. -folosirea uneltelor şi a utilajelor pentru extracţie din inox. -proteinele 0. . -recoltarea mierii în spaţii închise. -diversificarea şi sporirea producţiilor apicole. iar mierea căpăcită de pe rame ocupă o suprafaţă de 50 – 70% din totalul fiecărei rame destinate depozitării rezervelor de hrană. gust. -asigurarea protecţiei sanitar – veterinare a albinelor. -utilizarea unor tehnici speciale şi crearea condiţiilor de lucru adecvate pentru obţinerea de produse apicole de calitate. dezinfectate anterior folosirii lor. cu temperatura de 16 – 180C şi 60% umiditate Când perioada unui cules de producţie se apropie de sfârşit. -îmbunătăţirea materialului biologic. -rentabilizarea activităţii apicole. -creşterea efectivelor de familii de albine. -monozaharide (glucoză şi fructoză) 70-75%. -dizaharide (zaharoză. Materializarea acestor obiective se poate realiza prin următoarele căi: -folosirea de utilaje performante.15 – 0. etc. -depozitarea recipienţilor cu miere în spaţii curate.417. -substanţă uscată 80 – 83%. începe extracţia. vâscozitate mare şi higroscopicitate mică. -stabilirea unui management eficient de exploatare a stupinei. -greutatea specifică să fie de 1. -ridicarea gradului de pregătire profesională a apicultorilor prin cursuri organizate de consultanţa agricolă. în condiţii igienice. -reducerea costurilor de producţie.Recoltarea mierii: se face respectând următoarele reguli: -recoltarea mierii să se facă numai în faza de maturitate a acesteia. aromă mai slabă. maltoză.

polenul poate fi ţinut 24 de ore în congelator pentru a distruge . fiind factor limită în creşterea puietului. Factorii care influenţează culesul de polen sunt: temperatura atmosferică. Calitatea finală a cerii este influenţată de: calitatea materiei prime. necesităţile familiei de albine. constituind proteina acestora. Polenul apicol este reprezentat de ghemotoacele de polen realizate de albine prin recoltarea şi presarea pulberii microscopice de polen de la flori. rezerva de proteine de peste iarnă. rezultat de la descăpăcirea mierii de către albine în timpul iernii. O parte din acest polen este conservat de albine prin transformarea în păstură.Recoltarea polenului: reprezintă o importantă producţie a albinelor. a făguraşilor crescuţi pe diferite elemente şi accesorii ale stupilor şi din rumeguşul de ceară. -înclinaţia genetică a familiei de albine de a recolta polen. are granulaţie cristalină. -cantitatea proviziilor din stup şi efectuarea de stimulări cu sirop. -aromă de miere. -valoarea nutritivă a polenului. apoi se lasă să se răcească lent şi apoi se ambalează în recipienţi de sticlă sau pungi de plastic. -punctul de topire este de 60-650 3. După ambalare. umiditatea atmosferică. -temperatura şi umiditatea atmosferică. cosmetică şi alte domenii. Prezintă următoarele proprietăţi: -culoare. -structura. -puterea familiei de albine. Factorii care influenţează productivitatea familiei de albine în ceea ce priveşte producţia de polen sunt: -flora meliferă existentă în zonă. în industria farmaceutică. metoda de extracţie. -falsificarea cu făină sau amidon. Polenul recoltat se usucă. în secţiune. -solubilă în eter. -cantitatea de puiet larvar din familie.Prin examen de laborator pot fi identificate următoarele falsificări ale mierii: -falsificarea cu zahăr invertit artificial. cloroform şi tetraclorură de carbon. -falsificarea cu gelatină 2. iar surplusul este polenul marfă. Ceara de albine este folosită în principal pentru confecţionarea fagurilor artificiali. a descăpăcelii de la extracţia de miere. -falsificarea cu glucoză industrială. gamă variată de la alb la brun. -consistenţă solidă la presare (se modelează între degete fără a lăsa urme grase). destinat consumului uman.Recoltarea cerii: se realizează prin topirea fagurilor reformaţi. calitatea apei şi a vaselor folosite.

hârtie. Calitatea polenului este apreciată în funcţie de următoarele însuşiri: -aspect: ghemotoace întregi cu diametrul de până la 4mm şi pulbere de polen de până la 5% din conţinut.112 – 1. frunze. -densitate 1. -consistenţă dură a ghemotoacelor. Propolisul recoltat este curăţat de aşchiile de lemn.eventualele larve şi ouă de găselniţă. 15% uleiuri eterice. Recoltarea propolisului de către albine este influenţată de către temperatura atmosferică. rezultat dintrun clei vegetal cules de albine de pe muguri. apoi se strânge sub formă de bulgăre. -solubilitate: solubil în alcool 95%. -gust specific. în loc uscat lipsit de mirosuri. în general ale arboretelor. şi prelucrarea acestuia cu secreţiile glandelor mandibulare. iar apoi polenul se trece în încăperi aerisite. bucăţi de ceară. -conţine cantităţi reduse de zaharuri şi vitamine. -miros caracteristic răşinelor. insolubil în apă. -5% polen. albine şi fragmente de albină. favorabile fiind temperaturile de peste 200C. -culoare specifică resurselor melifere. -gust iute. -fără impurităţi şi toxine.136. Acesta se introduce în pungi de plastic sau în borcan de sticlă închis etanş. 1-2% substanţe proteice. Caracteristicile propolisului sunt: -aspect solid.5 – 2% substanţe minerale – microelemente. -umiditate maximă 8%.Recoltarea propolisului: propolisul este un produs apicol. Recoltarea propolisului de către apicultor. cu temperatura cuprinsă între 0 – 40C. 0. -proteină minim 20% 4. se face periodic (din două în două săptămâni). resturi de polen şi ceară. -punct de topire 70 – 780C. fără a deranja activitatea albinelor. de pe elementele de stup. -culoare brun verzuie. . 30% ceară. scoarţa copacilor sau de pe alte părţi ale plantelor. Păstrarea propolisului ambalat se face la temperaturi de sub 200C.

Aceştia sunt purtători de costuri. care pune în acţiune mijloacele de producţie şi aplică tehnologiile necesare. Prin acţiunea lor pot favoriza desfăşurarea proceselor de producţie şi eficienţa utilizării factorilor economici. nu este necesar să se folosească forţa de muncă salariată. unelte de lucru. Aceşti factori nu sunt purtători de costuri.  Să-şi însuşească cunoştinţele teoretice şi practice de specialitate. care ne situează la loc de cinste în Europa şi pe glob. Condiţiile de bază pentru un apicultor sunt :  să iubească albinele şi să vrea să practice această îndeletnicire. economici şi umani (forţa de muncă disponibilă şi gradul de calificare).  Să-şi creeze baza materială necesara ( utilaj apicol. Factorul uman este reprezentat prin cantitatea şi calitatea forţei de muncă utilizate. La exploataţia apicolă formată din 50 familii de albine.utilajul apicol. . Factorii naturali sunt reprezentaţi prin locul de amplasare al exploataţiei. care se transmit asupra producţiei obţinute. materialele consumabile în timpul unui ciclu de productivitate etc. la distanţă cât mai apropiată de domiciliu. care include mai multe costuri folosinduse munca personală. temperatura. material biologic. Apicultura este şi poate fi practicată de toate categoriile sociale. de ambele sexe. unde există flora meliferă). cu domiciliul în mediul rural sau urban. mijloacele de transpot. Acesta reprezintă factorul conştient al întregii activităţi. Poporul român deţine o experienţă milenară în practicarea acestor indeletniciri.Organizarea si întreţinerea exploataţiei apicole familiale şi comerciale – 50 familii de albine Condiţiile naturale din ţara noastră sunt favorabile creşterii albinelor. precipitaţiile. sursa de apă disponibilă etc. teren în suprafaţă de 5 mp pentru fiecare familie de albine. Cheltuielile de investiţii şi de producţie necesare exploataţiei apicole cu 50 familii de albine La înfiinţarea unei exploataţii apicole viabile trebuie să se ţină seama de mai mulţi factori naturali. Factorii economici sunt reprezentaţi de materialul biologic (familii de albine). creează valori mai mari decât propriul său consum. mijloace de transport propriu. baza meliferă din jur.

3 RON / litru TOTAL .3 RON / litru = 99 RON TOTAL CHELTUIELI CU TRANSPORTUL = 419 RON .366.25 RON 2.50 TOTAL .DEVIZ TEHNOLOGIC – CREŞTERE ALBINE 50 FAMILII 1.9 RON x 50 familii = 1450 RON b) Medicamente de uz apicol Valoarea medicamentelor / stup .90 RON Număr familii de albine .10 kg Preţ zahăr -2.75 RON = 2.631 ore x 3.50 TOTAL .13 RON x 50 familii = 650 RON TOTAL CHELTUIELI MATERIALE = 2100 RON 3.8 RON / Km = 320 RON b)Transport pentru aprovizionare – desfacere -distanţa 400 Km -consumul specific 7.10 kg x 2.30 litri benzină x 3. Cheltuieli cu înmulţirea efectivului ( familii nou create) 25 familii x 60 RON = 1500 RON 4. Cheltuieli cu materiale consumabile a) Biostimulatori Consumul de zahăr / familia de albine . valoare): a)cantitate (ore): -martie – octombrie 8 luni x 4 săptămâni x 12 ore = 384 ore -noiembrie – februarie 4 luni x 4 săptămâni x 2 ore =32 ore TOTAL = 416 ore/ an -informare – perfecţionare = 30 ore / an -valorificarea produselor = 45 ore / an -alte activităţi din stupină =140 ore / an TOTAL = 215 ore / an TOTAL MANOPERĂ = 631 ore / an b) valoare : TOTAL VALOARE MANOPERĂ .5 litri / 100Km -preţ benzină 3. Manopera (cantitate. Cheltuieli cu transportul a)Transport stupi în pastoral – 2 transporturi ( dus-întors) 2 x 200Km = 400 Km x 0.13 RON Număr familii de albine .

5.număr familii de albine .25 RON TOTAL – 15 RON x 50 familii TOTAL CHELTUIELI / STUPINĂ NOTA: Cheltuielile cu manopera nu se vor introduce în calculul economic.15 kg x 50 familii albine x78 RON / kg = 585 RON -familii de albine noi 25 familii x 200 RON = 5000 RON TOTAL VALOARE = 18.50 = 750 RON = 7135.70 RON .000 RON -propolis 0.25 – 2366.769 RON 6.54 RON PLANUL DE PRODUCŢIE AL STUPINEI CU 50 FAMILII DE ALBINE Producţia anuală în unităţi fizice si valorice producţia realizată ( fizic si valoric): -miere 35 kg x 50 familii albine x 7 RON/ kg = 12.250 RON -polen 1 kg x 50 familii albine x 20 RON /kg = 1.835 RON Valoarea producţiei pe familia de albine 18. Cheltuieli diverse .25 = 4.15 RON .677 RON TOTAL CHELTUIELI PE FAMILIA DE ALBINE 5677 RON : 50 familii = 113. Cheltuieli anuale cu amortizarea utilajelor apicole . TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCŢIE / STUPINĂ = 7135. deoarece se foloseşte forţa de muncă proprie.cheltuieli / familia de albine .835 RON : 50 familii = 376.908 RON TOTAL CHELTUIELI ANUALE / STUPINA 4769 RON + 908 RON = 5.

Număr U. buc. . buc. VALOAREA AMORTIZĂRII UTILAJELOR APICOLE Specificare Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Valoare iniţială 992 888 Amortizare cumulată 0 0 Valoarea rămasă 992 888 Amortizare anuală 83 74 2.M. buc. 3.VALOAREA INVESTIŢIEI Pentru înfiinţarea unei stupine cu 50 familii este necesară achiziţia familiilor de albine. buc.450 3.450 3. 2. buc.050 3. stupilor.500 1. 4.369 6. a uneltelor şi utilajelor apicole. Specificare Familii albine Mătci selecţionate Stupi verticali ( utilaj de bază) Stupi verticali ( utilaj de rezervă) Unelte apicole Cuţit apicol Tavă descăpăcit Utilaje apicole Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Total valoare U.450 3. mătcilor selectionate. 7.RON13.450 3.500 40. 5.050 3.500 4. buc.500 171 288 292 .050 3. Nr. 50 50 50 25 1 1 1 1 1 1 1 Preţ/ U.RON270 25 190 190 54 435 992 888 2. 1.M.380 992 888 2.M. buc.500 0 0 0 2.050 3.750 489 54 435 7. 8. buc. familii buc.250 9.500 TOTAL . Crt. buc.

Veniturile din exploatare Ve = 18.369 RON 2.TOTAL 10. Cheltuieli de exploatare Ce = 5.880 0 10.835 RON 3.369 RON x 100 = 32. Valoarea investiţiei VI = 40.158 / 18.835 RON – 5.369 RON / 13.158 RON 6. Profitul reprezintă rezultatul final al exerciţiului financiar P = 13.158 RON rRe = 13.158 RON = 3. Durata de recuperare a investiţiei Dr = VI / P Dr = 40.835 x 100 = 69.86 % 5.59% . Rata rezultatului din exploatare rRe = Re / Ve x 100 unde Re reprezintă rezultatul din activitatea curentă şi se calculează astfel: Re = Ve – Ce Re = 18.07 ani 7. Rata rentabilităţii capitalului investit rRc = P / VI x100 rRc = 13.677 RON 4.59 % rRc = 32. 1.880 908 Indicatori financiari Pe baza cheltuielilor şi a veniturilor se calculează indicatorii financiari care vor releva viabilitatea investiţiei.86 % rRe = 69.158 RON / 40.677 RON = 13.

tel.SOCIETĂŢI CARE COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE NECESARE ÎNFIINŢĂRII ŞI ÎNTREŢINERII STUPINEI SC INSTITUTUL DE CERCETARE . ADELIKA SRL Ploieşti. Maramureş. tel.DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ SA. 021/2325060 APILEM PLAST SRL Vişeul de Sus. Harghita TECLEM SRL Făget . 0244/407572. 0744506133 EXIMECO SRL COMUNA Suteşti. tel 0721623450 COMPLEX APICOL SA Bucureşti. SC FABRICA DE STUPI SRL Buzău APIS PROD SRL Blaj APITOTAL SRL Bucuresti FAROGER SRL. Mureş MELLIFERA SRL Timişoara NEKTAR KING SRL Gheorghieni RELIAN SA Bucureşti ROMHUBNER SRL Oradea SARTEN SRL. tel. 021/2322150. Bucureşti SASZ ILYES PFA Corund. 0262/353377. 0742028228. jud. Brăila. tel. 0256/325070. tel. 021/2324872 EUROHONIG 0744823628. Bucureşti. 0244/407573. SRL Făget. jud. Cristeşti. Timişoara.