P. 1
Proiect crestere albine

Proiect crestere albine

|Views: 236|Likes:
Published by manuel_andrei
Proiect model crestere albine
Proiect model crestere albine

More info:

Published by: manuel_andrei on Feb 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/26/2015

pdf

text

original

INTRODUCERE Abundenţa şi varietatea resurselor melifere din flora spontană şi cultivată a României asigură din belşug hrana albinelor

, de primăvara foarte timpuriu, până toamna târziu. După aderarea României la Uniunea Europeană, apicultorii trebuie să fie foarte bine pregătiţi pentru a putea deveni parteneri de piaţă cu apicultorii din Uniunea Europeană. Un apicultor, pentru a avea o stupină model, trebuie să cunoască: -aspecte legate de creşterea albinelor (biologia familiei de albine cu rol în dinamica sezonieră a dezvoltării acesteia; viaţa şi activitatea familiei de albine); -să aplice tehnologii apicole astfel încât interesul său economic să se armonizeze cu particularităţile biologice ale albinei; -să cunoască tehnologia de obţinere, recoltare şi prelucrare a produselor apicole; -să cunoască aspecte legate de managementul şi marketingul apicol care contribuie la creşterea productivităţii muncii, a diversificării şi sporirii producţiilor apicole (miere, polen, propolis şi ceară), la creşterea securităţii alimentare şi a protecţiei sanitar – veterinare a albinelor; -să cunoască modalitatea de valorificare a resurselor melifere, specifice zonei respective, în scopul obţinerii unor producţii mai mari şi de calitate. Toate aceste cunoştinţe se dobândesc dacă apicultorul are propria sa stupină unde va îmbina teoria cu practica. Cunoaşterea, în complexitatea lor, a obiectivelor enumerate mai sus se pot realiza cu succes prin studierea şi aplicarea eficientă a informaţiilor prezentate în cadrul acestui proiect prin care se promovează tehnologii apicole de îngrijire a albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată; consolidarea exploataţiei apicole de tip comercial; menţinerea calităţii produselor apicole; realizarea de produse apicole conform resurselor melifere existente şi a potenţialului productiv al albinelor autohtone. Sintetizând rolul şi importanţa albinelor în economie şi viaţa oamenilor, creşterea albinelor este înainte de toate o importantă ramură a agriculturii care prezintă interes atât din punct de vedere economic şi social pentru produsele obţinute (miere, polen, propolis, ceară, etc.), cât şi ecologic ca urmare a polenizării plantelor. Practica apicolă reuşeşte prin specificul său să creeze relaxare şi satisfacţie apicultorului atât prin contactul permanent cu natura, cât şi prin activitatea cu o specie fascinantă prin hărnicie, disciplină şi organizare socială. În prezent, prin tehnologii speciale, apicultorul poate pregăti familiile de albine pentru volorificarea culesurilor de primăvară,

menţinerea acestora în stare activă în perioada de vară, creşterea de albine tinere şi asigurarea rezervelor de hrană de calitate în sezonul de toamnă pentru buna organizare a iernării albinelor. Toate acestea sunt etape deosebit de importante în îngrijirea familiilor pentru satisfacerea condiţiilor necesare pregătirii albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată. De asemenea, adăpostirea şi întreţinerea familiilor de albine în diferite sisteme de stupi cu volum reglabil care să permită dezvoltarea în cursul anului de unităţi biologice puternice cu spaţii suficiente pentru depozitarea culesurilor de nectar acumulate, constituie un factor important pentru obţinerea unor producţii mari de miere necesare atât albinelor, cât şi producătorilor apicoli. Intreţinerea diferenţiată a familiilor de albine potrivit condiţiilor pe care le oferă zonele bio-apicole din ţara noastră are, de asemenea, o importanţă deosebită în economia apicolă întrucât asigură, pentru fiecare tip de cules, o metodologie specifică de întreţinere a albinelor ce diferă în mare măsură, ca perioadă de timp şi tehnică de lucru, la stupinele amplasate în zona de stepă faţă de stupinele situate în zona colinară sau de munte. Pentru a înţelege comportamentul şi viaţa albinei în stup, pentru a învăţa corect posibilităţile de a îngriji şi exploata albinele, în concordanţă cu modul natural de desfăşurare a vieţii lor, este necesar acest proiect. Prin elaborarea acestui proiect se urmăreşte crearea unui sector apicol competitiv care să facă faţă concurenţei de pe piaţa Uniunii Europene şi dacă privim şi mai îndeaproape lucrurile, rezultă că apicultura este o meserie exactă şi dură pentru exercitarea căreia cei care o practică trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare. Ocupaţia de apicultor presupune: -competenţele necesare pentru executarea lucrărilor de îngrijire a albinelor diferenţiat pe sezoane, hrănire corespunzătoare şi apărarea împotriva bolilor, dăunătorilor şi a altor factori nocivi; -valorificarea producţiei în condiţii economice avantajoase şi realizarea profitului în economia de piaţă; -relaţii de colaborare reciproc avantajoase cu cultivatorii de culturi agricole; -capacitatea de concentrare, de mobilizare, tenacitate, curaj, promptitudine şi desfăşurarea activităţii în condiţii de stres, legate de capriciile naturii; -aprovizionarea cu materii prime şi materiale necesare bunei desfăşurări a tuturor celorlalte activităţi specifice în stupină.

FAMILIA DE ALBINE Un bun specialist în creşterea şi exploatarea familiilor de albine trebuie să cunoască în primul rând aspectele legate de biologia, componenţa şi evoluţia familiei de albine. Albina meliferă face parte din Ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis, specia mellifera. Albina (Apis mellifera) are următoarele însuşiri:  asigură convieţuirea unui număr mare de indivizi în cadrul unei familii;  instinctul social care a condus la divizarea muncii între membrii unei familii privind recoltarea, prelucrarea şi depozitarea în stup a unei rezerve mari de hrană, într-un timp relativ scurt;  instinctul de constituire a fagurilor din ceara secretată de propriul organism;  hrănirea şi îngrijirea puietului, a mătcii;  instinctul de apărare a cuibului;  comunicarea specifică între indivizi prin zumzet şi mişcări cu semnificaţie (dansul albinelor);  perceperea schimbărilor atmosferice, autoreglarea şi adaptarea la condiţiile diferite de mediu;  asigură consumul curent de hrană, rezervele necesare iernării şi perioadelor lipsite de cules, precum şi o cantitate însemnată de miere pe care o recoltează apicultorul. Componenţa familiei de albine: Viaţa socială a albinelor are ca unitate funcţională familia care este alcătuită din mai mulţi indivizi (15.000 – 60.000), al cărui număr depinde de puterea familiei de albine şi de perioada ei de dezvoltare în cadrul evoluţiei biologice anuale. Relaţiile dintre toţi membrii familiei de albine sunt de interdependenţă, astfel încât nici un individ nu poate supravieţui în afara organizării de familie. Matca: → este singura femelă perfectă a fiecărei familii de albine care depune ouă din care se dezvoltă albinele lucrătoare, trântori şi mătci. Se deosebeşte de celelalte albine prin caracteristicile fizice următoare: are corpul mai lung, capul mai mic, abdomenul alungit şi subţire, aripile nu acoperă corpul, iar culoarea este mai puţin deschisă decât a albinelor. Deşi are ac matca nu înţeapă omul, acest organ fiind folosit la fixarea ouălelor în celule şi în timpul luptei cu alte mătci.

-păzirea stupului de duşmani.000. trăiesc 6 – 8 săptămâni şi sunt liberi să migreze de la o familie la alta. -constituirea fagurilor. Longevitatea albinelor lucrătoare este determinată de anotimp şi activitate. când activitatea este redusă.000 – 60.000 – 200.40 de zile. matca trăieşte 3 ani. abdomenul gros. iar primăvara şi toamna. respectiv în sezonul activ (cresc puietul. o hrănesc şi preiau de pe abdomenul acesteia „substanţa de matcă” pe care îl distribuie tuturor albinelor din stup. În stup. În mod normal. În general. în timpul verii între 40.000 de ouă. Albinele lucrătoare: → formează numărul cel mai mare de indivizi din cadrul familiei de albine. dar uneori 6 ani. Trântorii. -menţin existenţa familiei prin creşterea şi schimbul între generaţii. iar toamna între 20. diferenţiat pe vârste. -asigură înmulţirea şi perpetuarea speciei prin creşterea reproducătorilor şi roirea naturală. -reglarea şi menţinerea temperaturii optime în cuib. În cadrul familiei este înconjurată permanent de o gardă formată din 10 – 12 albine lucrătoare care o însoţesc în permanenţă pe fagure. -hrănirea şi îngrijirea puietului. în număr de 2. -realizează coeziunea între indivizii familiei.000 – 3. număr care variază în cursul unui an în funcţie de anotimp. aripi lungi care depăşesc abdomenul şi nu au ac. intensitatea culesului. Acestea se deosebesc de matcă şi trântori prin corp care este mai mic şi abdomenul este egal cu lungimea aripilor. clădesc faguri şi culeg nectar şi polen) trăiesc 30 .000 – 20. trântorii apar în stupii dezvoltaţi în perioada premergătoare roirii (mai – iunie) şi dispar treptat în lunile iulie – august. prolificitatea mătcii: la începutul primăverii între 15. au rolul de a asigura perpetuarea speciei şi a realiza un regim termic normal pentru creşterea puietului. Albinele lucrătoare execută tot complexul de activităţi necesare existenţei familiei de albine: -recoltarea nectarului şi a polenului. Aceştia au corpul mare.000 indivizi.lăptişorul de matcă – pe care o primeşte din abundenţă de la albinele lucrătoare pe tot parcursul vieţii.000.000 – 30. Hrana în cadrul familiei de albine: . Trântorii: → sunt reprezentanţii masculi ai familiei de albine şi se dezvoltă în celulele mai mari clădite special pe marginea fagurilor.000.000 ouă. trăiesc 50 – 60 de zile. -depozitarea şi prelucrarea acestora. iar într-un sezon activ între 150. Depune într-o zi până la 3.Matca are cea mai lungă viaţă datorită hranei .

consumul de polen al unei familii variază între 15 – 55 kg. fapt ce asigură longevitate albinelor de iernat. când proporţia acestuia nu trebuie să depăşească 50% din totalul rezervelor de hrană. implicit de creştere a puietului. Zahărul → este un aliment energetic care substituie mierea în acţiunea de stimulare a ouatului mătcilor în perioada de iarnă şi la sfârşitul verii – începutul toamnei sau în completarea rezervelor de iernat. precipitaţii şi temperatura atmosferică. În funcţie de puterea familiei de albine şi de producţiile apicole pe care le realizează. el fiind factor limită în creşterea puietului. făină de soia . Vitaminele şi enzimele din polen au mare valoare biologică şi sunt biocatalizatori ai proceselor metabolice ale albinelor. Un conţinut mare de glucoză determină cristalizarea puternică şi nu este indicat ca acest tip de miere să fie folosită ca rezervă de hrană pentru iarnă. lumină. Consumul de polen al unei familii care creşte puiet şi clădeşte faguri este de aproximativ 30 de ori mai mare decât consumul unei familii care nu are de crescut puiet şi faguri. când creşterea de puiet este în pericol. Substanţele care se folosesc în aceste situaţii sunt: lapte praf degresat. Rama cu păstură se aşează lângă puiet. într-un an. Nectarul → este recoltat de albine şi depozitat în celulele fagurilor de către o altă albină care îl preia de la culegătoare. pe baza ei fiind posibilă reluarea activităţii de ouat a mătcii. vânt. Polenul → este unica sursă de proteină din hrana albinelor. Necesarul de miere pentru o familie de albine. a lăptişorului de matcă. Turtele de şerbet peste iarnă se administrează familiilor de albine numai în caz de necesitate. Producţia de nectar depinde de: specia meliferă. compoziţia şi umiditatea solului. Rezerva de păstură pe familie este în funcţie de dezvoltarea familiei de albine şi trebuie să fie de 1 – 3 rame. Înlocuitorii de polen: → se administrează albinelor numai în cazul lipsei totale de polen sau păstură în stup sau în cazul unui cules redus de polen în natură. a formării rezervelor de iernat din corpul adipos. stadiul de înflorit. poziţia florii pe tulpină. în partea dinspre diagramă. Păstura constituie rezerva de proteină a albinelor peste iarnă. datorită conţinutului mare de proteine. Proteinele sunt necesare în producerea cerii. se apreciază că este de 90 – 100 kg. deoarece cristalele de glucoză nu pot fi dizolvate de albine şi mor prin înfometare. Nectarul se transformă în miere în urma unor procese fizice şi chimice.Pentru hrănire albinele folosesc: Mierea → este principala sursă de hrană datorită conţinutului mare în glucide (aproximativ 80%) care asigură necesarul energetic al albinelor. Păstura → se formează din polen şi are un conţinut mai redus de proteine şi lipide decât polenul.

trântorii trec pe fagurii cu miere şi se hrănesc singuri cu aceasta. În cadrul relaţiilor de hrănire între indivizii aceleiaşi familii de albine apar următoarele situaţii:  Relaţiile de nutriţie între albinele lucrătoare: Între albinele lucrătoare are loc un permanent schimb de hrană. la ieşirea din stup să găsească apa şi să se obişnuiască cu locul lui pentru a nu depista surse de apă poluate. Locul unde se instalează adăpătorul trebuie să fie umbrit. corpul lor conţinând 70 – 80% apă. mirosul de grup facilitează cedarea hranei. Acest schimb de hrană este mai intens în perioada creşterii de puiet şi mai redus toamna. pentru a împiedica încălzirea şi evaporarea excesivă. Apa: → este indispensabilă vieţii albinelor. consumul de apă al albinelor este mare.degresată. pe când mirosul străin poate să declanşeze stări de respingere şi agresivitate sau de cedare a hranei. de cules. drojdie de bere. În lipsa culesurilor de nectar sau în perioadele de arşiţă. Relaţiile de nutriţie în familia de albine În relaţia de nutriţie între albine un rol important îl are mirosul. când stau pe fagurii cu puiet.  Relaţiile de nutriţie între matcă şi albinele lucrătoare: În acest tip de relaţie. aproape toată viaţa. De asemenea. Albinele folosesc apa în amestec cu mierea şi polenul pentru hrănirea larvelor şi pentru asigurarea umidităţii optime în cuib. adăpătorul trebuie instalat (în pastoral) înainte de a deschide stupii după transport. Acest consum este mare după vârsta . de cantitatea de puiet şi poate fi de 50 – 200 grame pe zi primăvara şi 300 – 500 grame vara.  Relaţiile de nutriţie între trântori şi albinele lucrătoare: Trântorii sunt hrăniţi de către albine primele 4 zile de viaţă. când nu sunt rezerve în stup. Astfel. Consumul de apă al unei familii de albine este dependent de puterea familiei de albine. Aceste substanţe proteice se administrează albinelor în turte de 500 – 600 grame de şerbet. când cantitatea de puiet scade sau încetează creşterea acestuia. Matca se hrăneşte cu miere când eclozionează şi este în cuşcă. matca este hrănită. recepţionat în momentul contactului antenelor a doi indivizi. de sezon. în momentul când matca ouă şi stă nemişcată. fapt de care trebuie să ţină cont apicultorul şi să pună permanent apă în adăpători. pentru ca albinele. Durata contactului de hrănire între indivizi este mare când în stup sunt suficiente rezerve de hrană şi apă şi foarte scurtă. în care proporţia înlocuitorilor de polen nu trebuie să depăşească 10%. cu lăptişor de matcă de către o suită de 10 – 12 doici care îi administrează această hrană la interval de 10 – 15 minute. După această perioadă.

încă din luna martie.de 15 zile. eliminândui pe fundul stupului nepermiţându-le accesul la hrană. La sfârşitul ultimului cules de producţie din sezon. ei sunt eliminaţi treptat din stup în grupuri de 10 – 15 indivizi. Viaţa familiei de albine Familia de albine petrece un sezon activ – din martie până în octombrie. apicultorul intervine cu stimulări. în acest interval. pe parcursul unui an. În următoarea etapă. Albinele obţinute în acestă perioadă trăiesc 7 – 8 luni. . la creşterea puietului şi nici la formarea rezervelor de hrană pentru iarnă. iar consumul unui trântor este de 3 ori mai mare decât al unei albine lucrătoare. În funcţie de modificările cantitative şi calitative produse la nivelul familiei de albine. după care consumul albinelor se intensifică. precum şi de zona geografică. Perioada repausului de iarnă → are două etape: -prima etapă începe o dată cu terminarea ecloziunii ultimului puiet. Ritmul creşterii este influenţat de puterea familiei de albine. se diferenţiază următoarele perioade: Perioada de creştere a albinei de iernat → august – septembrie. şi ţine până la reluarea ouatului la matcă. când temperatura atmosferică este de 80C. aceştia murind prin înfometare. în toamnă. de hrană. când trântorii ies la zborul de împerechere. de temperatura atmosferică. Perioada creşterii familiei de albine → are loc creşterea numărului de indivizi în familia de albine. albinele lucrătoare alungă trântorii din cuib. Această perioadă urmează terminării ultimului cules de producţie. şi consumă mult polen asigurându-şi rezerva de substanţe nutritive. În condiţiile lipsei de hrană sau a unei cantităţi insuficiente. În această perioadă. -a doua etapă începe cu declanşarea ouatului la matcă şi ţine până la eclozionarea primelor albine. deci mult peste media de viaţă a albinelor din sezonul activ deoarece nu participă la culesuri. Perioada înlocuirii albinelor de iernat → începe odată cu apariţia primelor albine tinere şi ţine până la zborul de curăţire. în luna aprilie. când temperatura în ghem creşte la 34 – 350C. Se formează ghemul de iernat. Executarea la timp şi corect a lucrărilor din această perioadă asigură buna evoluţie biologico – productivă a familiei de albine în anul următor. şi o perioadă de relativă inactivitate – din noiembrie până în februarie. se realizează înlocuirea totală a albinei de iernat. Durata acestei etape depinde de evoluţia temperaturii atmosferice. calitatea mătcii. pentru a putea valorifica culesul de salcâm.

apicultorul trebuie să execute următoarele operaţiuni: -se verifică integritatea exterioară a stupilor.Perioada înmulţirii naturale (roire)→ în această perioadă. urmărindu-se asigurarea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi sănătatea albinelor. stupii pot fi transportaţi şi ziua. -se verifică sistemul de fixare de corp a fundului şi a capacului stupului. familia de albine îşi reduce activitatea de cules începând să crească botci de roire. precum şi realizarea de producţii apicole corespunzătoare. cu scopul obţinerii unor producţii ridicate de miere şi ceară. precum şi de sporire a producţiei culturilor agricole. Tehnologia creşterii şi întreţinerii familiei de albine Amplasarea vetrei de stupină trebuie să se facă la distanţe corespunzătoare faţă de drumurile publice. Apicultorul poate corecta aceşti factori prin intervenţii tehnice făcute la timp în familia de albine. dacă timpul este răcoros. până se ajunge la capacitatea maximă. precum şi a unui număr mare de albine în cuib. temperatura ridicată în cuib. Perioada culesului → în funcţie de zonă. Roiul plecat poate lua aproximativ 50% din populaţia familiei. cei slab fixaţi în rame sau depreciaţi şi se înlocuiesc cu faguri goi şi rezistenţi. iar primăvara şi toamna. locuinţe şi să asigure toate cerinţele necesare standardelor naţionale de mediu şi sanitar – veterinare. datorită blocării cuibului cu hrană şi puiet. Când s-a ajuns la destinaţie. în stup iese prima matcă. terenul să fie uscat. iar după plecarea roiului. Deplasarea familiilor de albine la sursa meliferă se face când 5 – 10% din flori sunt înflorite. Stupăritul pastoral: Practica apiculturii intensive nu poate fi concepută fără stupăritul pastoral care reprezintă o modalitate de valorificare a surselor melifere situate peste limita de zbor a albinelor. lipsa puietului larvar. poate fi de aproximativ 3 luni. Alegerea locului de amplasare a stupinei să se facă cu profesionalism de către apicultor. Înainte de plecare în pastoral. ferit de curenţi de aer şi vânturi puternice. vârsta mătcii. Factorii care determină roirea sunt: lipsa ventilaţiei. Zone bio-apicole în funcţie de tipul de cules: . lipsa spaţiului. De asemenea. de obicei vara pe timpul nopţii. se aşează stupii cât mai aproape sau în interiorul culturii melifere. În momentul în care matca depune primele ouă în aceste botci se produce declanşarea roitului. -se închide urdinişul şi se deschide orificiile de ventilaţie ale stupilor. -se scot din stup fagurii plini cu miere.

Principalele resurse melifere şi valorificarea profitabilă a acestora Viaţa albinelor este dependentă şi în legătură directă cu existenţa plantelor nectaro-polenifere. altitudine şi data semănatului. Se administrează hrăniri stimulatoare în perioadele deficitare. hrana lor se bazează exclusiv pe produse de origine vegetală – nectar şi polen. care din punct de vedere al provenienţei este de origine vegetală (secretată de plante).Zona versanţilor Munţilor Carpaţi (tipul VI de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. dezvoltare şi rezerve pentru iernare a albinelor o au speciile de salcâm. spre deosebire de alte insecte. 6. cu o pondere mai mică. Pe întreg teritoriul ţării noastre se găsesc însemnate rezerve de nectar şi polen.Zona din Câmpia Română şi Dobrogea (tipul I de cules): se aleg familii de albine cu ritm rapid de dezvoltare primăvara şi se administrează hrăniri stimulatoare în vederea valorificării culesului de la salcâm. deoarece. cât şi asigurarea culesurilor de întreţinere. Importanţă deosebită în realizarea unor producţii constante de miere marfă au sursele culesului de mană.Zona din Podişul Moldovei (tipul II de cules): se administrează hrăniri stimulatoare înaintea culesului de salcâm. Sunt necesare atât măsuri de pregătire. furnizate de plantele melifere cultivate şi spontane cu perioadă şi durată de înflorire diferite în raport de specie.Zona muntoasă (tipul V de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. cât şi menţinerea unor familii puternice pe tot sezonul. floareasoarelui. Ponderea cea mai însemnată atât în ceea ce priveşte producţia de miere-marfă. păşunile şi fâneţele. Din punct de vedere apicol se caracterizează prin cules dominant la pomi. 4. provenind de la anumite insecte (afide) care se hrănesc cu seva plantelor. 5. tei. 2. cuprinzând peste 300 de specii cu pondere nectaro-poleniferă. păşuni şi fâneţe în toată perioada activă. 3. . leguminoasele furajere. se practică stupăritul pastoral deoarece apicultura staţionară nu dă rezultate. aceasta fiind în cantitate mai mare. iar pentru restul zonei familii cu tendinţă pronunţată spre roire naturală care valorifică bine culesurile slabe. dar de mică intensitate. Flora meliferă a României este bogată şi variată. între culesuri şi după culesul de la tei.1. deoarece zona se caracterizează prin culesuri de durată.Zona din Câmpia de Vest (tipul III de cules): se aleg familii de albine cu dezvoltare precoce care să valorifice culesul de la salcâm (în partea de nord a zonei). şi de origine animală.Zona din Podişul Transilvaniei (tipul IV de cules): se practică stupăritul pastoral la distanţe mari.

Principalele plante care asigură producţii importante de miere-marfă sunt: Salcâmul alb (Robinia pseudacacia) ocupă în ţara noastră o suprafaţă de 120. cu condiţia să deplaseze stupinele de la o zonă la alta. Iaşi. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. În pădurile din ţara noastră se găsesc trei specii mai importante: teiul cu frunza mare (Tilia platy phyllos). practicând stupăritul pastoral au fost realizate frecvent producţii de 25 kg miere-marfă de salcâm / familia de albine. totuşi se pot realiza zilnic. Floarea-soarelui (Helianthus annus) face parte din familia Compozitae. Caraş-Severin.Mierea de mană este bogată în săruri minerale. Cele mai bune şi constante culesuri de nectar dau pădurile crescute pe solurile nisipo-argiloase. constituind trupuri compacte de pădure.000 specii. din zonele în care prosperă şi viţa-de-vie. În ţara noastră se cultivă anual pe o . Declanşarea înfloritului la salcâm se produce în jurul datei de 15 mai şi se prelungeşte până la sfârşitul lunii iunie. care dă 1000 kg miere la hectar. Ilfov şi Giurgiu. în condiţii meteorologice favorabile. Teiul pucios sau teiul cu frunza mică (Tilia cordata) şi teiul alb sau teiul argintiu (Tilia tomentosa). care cuprinde peste 20. astfel: teiul cu frunza mare înfloreşte la începutul lunii iunie şi produce 800 kg miere la hectar. la 10-14 zile după acesta înfloreşte teiul pucios. Pentru apicultură prezină o deosebită importanţă. care prezintă un număr mare de specii şi varietaţi. Perioada de înflorire şi capacitatea nectariferă este diferită la cele trei specii de tei.000 hectare. Salcâmul înfloreşte abundent şi fructifică în fiecare an. apreciată de consumatori. fiind localizat în special în zonele de câmpie. genul Tilia. Speciile respective de tei ocupă o suprafaţă de 43. caracterizându-se printr-un mare potenţial nectaro-polenifer. atât în zonele de câmpie. afânate. Salcâmul oferă apicultorilor realizarea a două şi chiar trei culesuri succesive. are cea mai mare capacitate nectariferă (1200 kg / hectar) şi se găseşte cel mai numeros în compoziţia teişurilor. teiul argintiu înfloreşte în jurul datei de 20-25 iunie. Durata înfloririi celor trei specii la un loc totalizează 25-30 zile. cât şi în cele colinare. în funcţie de altitudine şi condiţiile pedoclimatice ale fiecărei zone. sporuri la cântarul de control ce variază între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. dar este dăunătoare sănătăţii albinelor când se găseşte înglobată în rezervele de iernare.200 hectare în pădurile unor judeţe din ţară cum ar fi : Tulcea. Teiul face parte din familia Tiliaceae. Cu familii de albine puternice.

Buzău. În funcţie de soi. Salcia creşte sub formă de arbori sau arbuşti în lunile umede. un cules bogat familiilor de albine. Giurgiu. fiind bine cercetat de albine. sunt cercetate de albine şi alte insecte polenizatoare din primele ore ale dimineţii. Ilfov. cu care ocazie se face şi polenizarea. data semănatului şi mersul vremii. dă de la începutul lunii mai până în iunie un cules bun familiilor de albine. În pădurile de foioase. Păducelul este foarte des întâlnit în pădurile de deal şi câmpie şi înfloreşte în lunile mai-iunie. Mierea este de culoare galben-aurie şi cu un gust plăcut. cu o durată de înflorire de 2-3 săptămâni.000 hectare. Arad. Cantitatea de miere la hectar este apreciată la 30-100 kg. Principalele zone de cultură pentru floarea – soarelui sunt situate în judeţele Ialomiţa. În anii favorabili. precum şi în zona muntoasă. Castanul sălbatic este un arbore ornamental foarte răspândit în grădini publice. Producţia de miere este evaluată la 30120 kg la hectar. Salciile şi răchitele înfloresc timpuriu în primăvară şi oferă nectar şi mai ales polen. în funcţie de hibrid. câte 8-10 kg miere de familie.suprafaţă de 700. alei. ocupând suprafeţe importante. Dolj. . Florile galben – aurii. Media producţiei de miere multianuală obţinută la culesul de nectar de la floarea-soarelui reprezintă peste 40% din producţia totală de miere realizată la nivel de ţară. grupate în inflorescenţe mari de tip capitul. aromată şi foarte plăcută la gust. parcuri. în anumite regiuni. Timiş. când se deschid. bulevarde. Bihor.condiţiile pedoclimatice şi culturale. Castanul furnizează în cursul lunilor iunie-iulie. mai ales în bălţile din lunca Dunării. la florile de castan. eliberând nectar şi polen.000-900. primul loc fiind ocupat de Franţa. foarte valoros pentru întreţinerea şi dezvoltarea familiilor de albine în lunile martie-aprilie. În anii favorabili se recoltează de la stupii transportaţi în pastoral. Teleorman. Călăraşi. Floarea-soarelui înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie şi începutul lunii iulie. stimulând dezvoltarea lor în vederea culesului principal de la salcâm sau alte plante melifere importante. Constanţa. Înfloreşte în lunile aprilie-mai. oferă nu numai cules de întreţinere dar şi de producţie. Producţia de miere se evaluează la 150 kg pe hectar. alături de arţari şi alte specii melifere. Brăila. producţia de miere ce se poate obţine la 1 hectar cultivat cu floarea-soarelui este de 34-130 kg. Mierea obţinută este de culoare deschisă. zonele respective îndeplinind cele mai bune condiţii de climă şi sol cerute de această plantă. situându-se din acest punct de vedere pe locul doi în Europa. Mierea este de culoare închisă şi de bună calitate. Baia Mare şi Satu Mare. Castanul comestibil este un arbore ornamental foarte r[sp\ndit mai ales în judeţele Vâlcea. Galaţi.

cu o durată de 20-30 zile. mai ales când acesta se asociază şi cu culesul de laalte plante melifere din zona de pădure. Este un arbust foarte apreciat de apicultori şi intens cercetat de albine pe toată durata înfloririi. Arbustul dă o producţie de 20-40 kg miere la hectar. Petroşiţa şi Moreni în judeţul Dâmboviţa. Producţia de miere se ridică la 35-100 kg la hectar. Cruşinul este un arbust melifer care înfloreşte în lunile mai-iunie şi produce polen şi nectar. recoltânduse adesea în amestec cu mierea de la flora de fâneaţă. Lemnul câinesc este un arbust melifer răspândit în pădurile din regiunile de câmpie şi deal. Înfloreşte în lunile iunie-iulie când asigură familiilor de albine un cules de întreţinere şi uneori chiar de producţie. Rapiţa de toamnă. precum şi prin grădini. specie anuală. iar producţiile de miere ce se pot obţine sunt de 35-100 kg la hectar. Printre masivele de zmeuriş. Muştarul alb. timp în care albinele cercetează intens florile cuşlegând nectar şi polen din . Este mai des întâlnit în zona de munte şi de dealuri înalte. Mierea este de foarte bună calitate. unde creşte spontan şi înfloreşte în lunile iunie-iulie. în aprilie-mai şi durează 10-14 zile. Câmpulung. în zona de munte zmeurul produce 50-250 kg miere la hectar. Înfloreşte în lunile iunie-septembrie şi asigură un cules bun familiilor de albine. parcuri. mai importante sunt cele de la Zărneşti şi Bran în judeţul Braşov. Murul este înrudit îndeaproape cu zmeurul şi este o plantă meliferă bună. având o durată de înflorire de 25 zile. Secui. specie anuală se cultivă pentru seminţele sale care au un conţinut mare în uleiuri. Semănatul se face primăvara cât mai timpuriu. Înflorirea are loc în lunile iunie-iulie. Producţia de miere este evaluată la 50 kg pe hectar. durând circa 30 de zile. Vatra Dornei. iar înflorirea are loc după aproximativ 40 zile de la semănat. Gura Humorului şi Rădăuţi în judeţul Suceava. În asociaţie cu alte plante melifere care înfloresc în acelaş timp. iar în zona de câmpie produce 50 kg la hectar. Zmeurul este un arbust melifer foarte valoros pentru apicultură. Rapiţa are o importanţă deosebită în deyvoltarea familiilor de albine. Înflorirea culturii durează aproape o lună. Producţia de miere variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice. Astfel. Producţia de miere se ridică la 50 kg la hectar. Este apreciat ca unul dintre valoroşii arbuşti meliferi. poate asigura nu numai un cules bun de întreţinere ci şi de producţie. Lunca Frumoasă şi Teleajen în judeţul Prahova. este cultivată ca plantă oleiferă datorită conţinutului ridicat în ulei al seminţelor.Amorfa sau salcâmul pitic este un arbust melifer cercetat de albine pentru nectarul şi polenul său. înflorind în luna aprilie şi acoperind golul de cules dintre culesul de la pomii fructiferi şi cel de la salcâm. Plantaţiile de zmeur din zona de câmpie înfloresc mai timpuriu.

oferă culesuri târzii de întreţinere într-o perioadă când flora meliferă este foarte săracă. ocupă suprafeţe importante mai ales în culturi intercalate. originar din America. Producţia de nectar variază între 0. conferind plantelor o rezistenţă bună la secetă. Productia de miere la hectar se evaluează la 25-30 kg la cultura neirigată şi 200 kg la cultura irigată. Coriandrul este o valoroasă specie meliferă. sfecla roşie şi spanacul sunt plante legumicole de interes pentru apicultură. Producţia de polen la hectar se evaluează la 52-58 kg la dovleacul furajer.09 mg şi 0. 43-52 kg la dovleacul alb şi 28-34 kg la dovleacul moscat. făcând posibilă cultivarea acesteia în regiunile de câmpie mai secetoase.000 hectare. dă producţii mari pe terenurile mai uşoare. o treime din valorile date mai sus pentru culturile pure. specie anuală. şi în august-septembrie la a doua coasă. cantitatea de nectar pe floare fiind de 0. Cultura trifoiului ocupă.26 mg / floare cu o concentraţie în zahăr de 18-48 %. puţin pretenţioasă la climă şi sol. Bostănoasele. de aceea trebuie identificate din timp şi valorificate integral. Dovleacul este o specie anuală cu tulpină târâtoare sau agăţătoare. La noi în ţară di cele 10 specii sunt cultivate în cultură pură circa 15. având în vedere producţia de nectar şi polen de care beneficiază albinele în tot cursul sezonului apicol. atât pentru miere cât şi pentru polen. dar fertile.hectar. de tip cernoziom sau brun de pădure. în ţara noastră suprafeţe ce oscilează în jurul valorii de 200. Producţiile medii de miere ce se obţin de la muştar în anii normali sunt de 40 kg. Înflorirea se produce în lunile iunie-iulie şi are o durată de aproape 30 de zile.abundenţă.000 hectare şi în culturi intercalate peste 100.100. perenă cu sistem radicular bine dezvoltat ce pătrunde până la 10 metri în pământ.000 .15 mg. pepenii verzi. Trifoiul roşu este o specie furajeră perenă ce creşte spontan sau cultivată în nordul ţării şi în zona dealurilor subcarpatice. Pentru culturile intercalate de dovleac se iau în calcul. iar producţiile de miere ce se pot obţine variind între 100 şi 500 kg la hectar. în funcţie de soi şi condiţiile pedoclimatice. În zonele ce oferă condiţii optime de cultură pentru coriandru se obţin frecvent 7-10 kg miere monofloră pe familia de albine. Lucerna este o specie erbacee. Dovlecelul. cu tulpina înaltăde 30-70 cm. 90-100 kg la dovleaculalb şi 22-30 kg la dovleacul moscat. castraveţii. Cantitatea de miere pe un hectar cultură pură se evaluează a fi de 40-45 kg la dovleacul furajer. Înflorirea lucernei are loc în a doua jumătate a lunii mai la prima coasă. Coriandrul.

încheiaţi în falţ. Producţia de miere este evaluată la 220 kg la hectar. evaluându-se o producţie de miere la hectar între 120 şi 300 kg. -podişor pentru hrănitor de plastic.04 mg. -colector de polen.hectare. cu fund anti-varrooa. tei. recoltele de miere ajungând la 15-20 kg pe familia de albine. Tulpina şi ramificaţiile acesteia prezintă la vârf flori roşii. . Producţia de nectar pe floare oscilează între 0. rar albe grupate în inflorescenţe. asigură o ventilaţie optimă.02-0. Stupul cu 2 magazine are un volum util de 84 litri sau 0. Înflorirea culturilor de izmă se produce în lunile iunie-august furnizând nectar şi polen familiilor de albine. cat de recoltă (2 magazine 1/2) . Cantitatea de nectar pe floare este de 0. este cultivată în lume ca plantă medicinală şi aromatică pe mari suprafeţe de teren. când florile sun mai puţin dezvoltate. de obicei 15-20 kg pe familia de albine. iar concentraţia în zahăr a nectarului este de 38-605. extragerea producţiei de miere se face fără a deranja cuibul. asigură condiţii de formare a ghemului de iernat sub formă de sferă. capac acoperit cu tablă zincată. cu 10 rame model italian. liliachii. -podişor izgonitor de albine. iar fundul este fixat în cutie. se realizează culesuri de producţie.084m3. aceasta fiind optimă. dând bune rezultate în zonele cu climat răcoros şi umed indiferent de terenul pe care se cultivă. îndeosebi la coasa a doua. Producţia de nectar pe floare este de 0. plop sau alte esenţe moi. -colector propolis. la 60-70 zile de la pornirea în vegetaţie şi durează 15-25 zile. În unii ani favorabili furnizează producţii mari de miere. În anii favorabili când secreţia de nectar este bună. Înflorirea sparcetei cultivate are loc în lunile mai – iunie. Sparceta este o specie perenă cultivată pentru nutreţ dar este şi o bună plantă meliferă. -gratie Hannemann metalică cu ramă de lemn. Are elementele independente între ele şi este alcătuit din: -corpul stupului este o cutie efectuată din cherestea de răşinoase. producând o cantitate de miere la hectar ce variază între 100 şi 200 kg. Înmulţirea izmei se face destul de uşor pe cale vegetativă. Izma broaştei este una din cele mai valoroase specii melifere din Deltă şi zona inundabilă a Dunării unde ocupă suprafeţe importante.03 mg.3-0. Trifoiul înfloreşte din luna mai până în septembrie. iar producţia de miere la hectar este evaluată la 25-50 kg.9 mg. Izma – plantă perenă.01-0. Stupul şi inventarul apicol Stupul vertical: asigură spaţiu suficient în perioada de maximă dezvoltare a familiei de albine. Pereţii corpului sunt groşi de 20 mm.

se găseşte introdus un alt vas cu fundul confecţionat din plasă de sârmă. el trebuie mai întâi în apă fierbinte. 300 rotaţii/min. de unde printr-un robinet se poate scurge afară.Tava de descăpăcit se foloseşte pentru strângerea căpăcelelor de ceară.Topitor cu abur pentru faguri reformaţi are diametrul de 700 mm. iar mierea curge în jos.Cuţitul apicol din inox pentru descăpăcirea fagurilor se foloseşte la tăierea căpăcelelor de ceară cu care albinele astupă căsuţele în care au depozitat mierea. rezultate de la descăpăcirea fagurilor şi separarea lor de miere.Centrifuga pentru obţinerea mierii din faguri este un dispozitiv de formă cilindrică. Cabana are lungimea de 2. Cabana este alcătuită din 12 panouri montate pe câte un cadru de leaţuri. Căpăcelele de ceară se opresc aici. În interiorul vasului. 2. în ambele sensuri (extracţia mierii are loc simultan de pe ambele părţi ale fagurelui). până la o treime distanţă de la gura lui. Scândurile din care se confecţionează cabana . Acoperişul este alcătuit din două panouri aşezate oblic. Panourile se leagă între ele cu buloane. prevăzut cu capac şi robinet de golire. 2.80 m. prevăzut cu recipient pentru producerea aburului echipat cu rezistenţă electrică 2800W şi termostat 30 – 1100C.20 m. partea de jos trebuie să fie plană şi netedă. Mierea acumulată se scurge printr-o valvă in partea superio9ară a cilindrului. Utilaje apicole: 1.Maturatorul pentru miere din inox are o capacitate de stocare de 400 kg. lăţimea 2. confecţionat din inox. Pereţii laterali sunt alcătuiţi fiecare din câte două panouri: în peretele care dă spre stupină este prevăzută o uşă şi o fereastră. în spate 1. limpezirea şi maturarea definitivă a mierii prin eliminarea excedentului de apă. 4. în care se pun ramele cu miere în sens radial şi se rotesc pentru extragerea mierii cu ajutorul forţei centrifuge cu ajutorul forţei centrifuge. 3. grosimea ei de 3 mm.Topitorul de ceară pentru arzător cu gaz este confecţionat din inox şi are o capacitate de 115 litri.-faguri artificiali Unelte apicole: 1. Ascuţirea cuţitului se face pe partea de deasupra. a inventarului şi executarea diferitelor lucrări în timpul deplasării stupinei. Lama cuţitului are dimensiunile 220 x 45 mm. Centrifuga este echipată cu motor 80W 220V. Tva de descăpăcit are capacitate de stocare de 12 – 14 rame descăpăcite.80 m. În acest scop. folosit la depozitarea mierii extrase în vase pentru a avea loc decantarea. Cabana apicolă se foloseşte pentru adăpostirea stuparului.20 m. cu ochiurile de 5 mm. înălţimea în faţă 2. cu dimensiuni: 600x490x180.

-obţinerea de albine sănătoase. -acoperirea obiectelor strălucitoare (ochelari. de alcool. apicultorul trebuie să respecte următoarele reguli de comportament faţă de albine: -asigurarea igienei corporale a apicultorului (albinele sunt iritate de mirosul de transpiraţie. care poate crea panică albinelor. În această perioadă se urmăreşte: -obţinerea unui număr mare de albine. al căror miros de venin ar declanşa instinctul de apărare al acestora. în stupină. sub influenţa mediului. ceas. care ar determina un număr mare de albine să înţepe. -limitarea pierderilor de albine În această perioadă se efectuează. usturoi şi ceapă). când încetează creşterea puietului. -evitarea bruscării ramelor la detaşarea acestora din cuib şi la scoaterea din stup. schimbarea mătcilor cu randament slab la culesurile de producţie în . inele) care favorizează declanşarea instinctului de apărare a albinelor. brăţară. -abordarea liniştită a stupului.au grosimea de 15-20 mm. Lucrări de întreţinere La executarea lucrărilor de întreţinere a familiilor de albine. În viaţa familiei de albine. Leaţurile de centură au dimensiunea de 50 x 50 mm iar cele de la duşumea sunt mai groase. -abordarea stupului din partea laterală sau din spate. Astfel. următoarele lucrări: -verificarea prezenţei şi calităţii mătcilor → introducerea de mătci în familiile unde aceasta a dispărut în timpul ultimei extracţii de miere. -trebuie evitată folosirea excesivă a fumului. parfum puternic. -folosirea fumului în acelaşi timp cu desfacerea capacului şi a podişorului pentru a linişti albinele. odată cu terminarea culesurilor de producţie. -asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare. -evitarea strivirii albinelor. starea familiei de albine poate fi sintetizată în următoarele perioade caracteristice. evitându-se zgomotele puternice la desfacerea şi strângerea elementelor de stup. au loc o serie de modificări calitative şi cantitative de care apicultorul trebuie să ţină seama în tehnologiile de creştere şi întreţinere pe care le aplică. şi anume: • Perioada creşterii şi pregătirii albinelor pentru iernare → începe în a treia decadă a lunii iulie. şi se termină la sfârşitul lunii octombrie. -intervenţiile în stup trebuie făcute pe vreme frumoasă după ce albinele culegătoare au plecat la cules.

conţinută de fiecare ramă din cuib. unificarea familiilor slabe între ele. timp de 24 – 48 ore. restul ramelor cu miere căpăcită şi puiet căpăcit. Nu este permisă trecerea ramelor cu puiet după diafragmă. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi puiet larvar. -evaluarea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a rezervei de hrană pentru iernat → Evaluarea cantitativă se face prin însumarea cantităţii de miere căpăcită. unificarea unei familii orfane cu alta cu matcă. -restrângerea urdinişului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi loc gol pentru ouatul mătcii. sirop) numai în ramele de cuib. folosirea de fum sau substanţe volatile. -restrângerea cuibului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. Calitatea optimă pentru rezervele de iernat este asigurată de mierea de salcâm şi tei. în dreptul urdinişului. Reguli: unificarea începe după încetarea zborului. rama cu ½ miere căpăcită şi cu puiet căpăcit. Dacă mierea existentă în stup nu este suficientă (necesarul de miere pentru întreaga perioadă de iernare este de 7 – 8 kg miere) se completează necesarul de hrană prin administrarea de sirop de zahăr sau miere.cursul sezonului apicol. După aprecierea cantităţii de miere existentă în fiecare familie de albine se stabileşte necesarul de hrană pentru o iernare corespunzătoare. schimbarea mătcilor din familiile cu semne clinice de boală. amestecarea albinei din cele două familii se face treptat prin perforarea hârtiei. unificarea nucleelor de împerechere rămase după creşterea artificială a mătcilor. se va face astfel: rama cu cea mai mare cantitate de miere căpăcită. Evaluarea calitativă a rezervelor de hrană se face prin analize de laborator sau prin aprecierea organoleptică a mierii. sporirea puietului prin obligarea mătcilor să ouă pe toată suprafaţa liberă a ramelor de cuib. schimbarea mătcilor din familiile cu agresivitate sporită. de la peretel stupului spre diafragma care limitează cuibul. Această lucrare trebuie făcută cu mare atenţie pentru a nu se produce disconfort albinelor (restrângere severă = supraîncălzire şi ieşirea . Această lucrare se face după ultimul cules de producţie. deoarece acest fapt ar atrage trecerea masivă a albinei după diafragmă pentru a încălzi puietul respectiv. Nu se utilizează la unificare familiile de albine bolnave. schimbarea mătcilor cu defecte corporale. albinele din cele două familii să nu poată comunica. încât. familia slabă se aduce în stupul familiei puternice. reducerea pericolului de furtişag şi atac al viespilor. concentrarea ultimelor recolte de hrană din sezonul activ (nectar. păstrarea celei mai tinere şi valoroase mătci. polen. -unificarea familiilor de albine → se face în următoarele situaţii: unificarea familiei de bază cu familia ajutăroare. Aşezarea ramelor în cuib. când nopţile se mai răcesc. acoperirea completă a cuibului familiei de bază. ramă cu păstură.

asigurarea iernării corespunzătoare. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de iarnă include două faze: -repausul de iernare. crearea de spaţii mici de 0. Riscul pierderii familiilor de albine în această perioadă îl reprezintă furtişagul şi pierderea mătcii. când a eclozionat ultimul puiet. deschidere prea mare = cuib rece). Pregătirea familiilor de albine pentru iernare → urmăreşte: limitarea pierderilor de familii de albine. dispuse în poziţie opusă.albinelor în faţa stupului. -cantitatea de hrană şi modul de dispunere a acesteia pe ramele de cuib. -protejarea familiilor de albine de vânt → în alegerea modului de iernare apicultorul trebuie să ţină cont de caracteristicile iernilor în zona geografică unde se află stupina şi de cerinţele albinei în sezonul rece. pentru a remedia eventualele atacuri ale şoarecilor. O izolare termină reuşită a cuibului reduce consumul de hrană şi cantitatea de albină moartă în timpul iernii. Mărimea urdinişului trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: mărimea familiei de albine. cheltuieli minime. -hidroizolarea stupilor → pătrunderea apei în stup determină o creştere excesivă a umidităţii care combinată cu o ventilaţie necorespunzătoare favorizează dezvoltarea mucegaiurilor pe rame şi pe elementele stupului. care începe la sfârşitul lunii octombrie. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare trebuie să ţină cont de: -cantitatea de albină → trebuie să fie suficientă. pe diagonală cu urdinişul. ghemul să fie bine strâns. . evoluţia culesului în natură. şi se termină în a treia decadă a lunii ianuarie. evoluţia temperaturii atmosferice diurne şi nocturne. -protejarea familiilor de albine împotriva şoarecilor → în momentul fixării gratiilor împotriva şoarecilor la urdiniş se inspectează interiorul stupului. -ventilaţia se realizează prin reducerea urdinişului proporţional cu puterea familiei de albine.5 – 2 cm pentru aerisire. când familia de albine începe să crească din nou puiet. deci să se găsească albine pe feţele exterioare ale ramelor de margine. astfel ca să nu se piardă contactul cu rezervele de hrană. -izolarea termică → are ca scop prevenirea formării condensului în stup şi asigurarea unei temperaturi interioare confortabile albinelor pentru perioada de iarnă. în podişor şi capac. -aplicarea unei scheme de tratament profilactic antiparazitar → trebuie să asigure familiilor de albine reducerea gradului de parazitare sau dispariţia paraziţilor.

miere artificială). zahăr pudră . zbor slab = familie de albine slabă. când toate albinele de iernare au fost înlocuite. În această perioadă. lipsa zborului = evoluţie foarte slabă determinată de moartea totală sau parţuală a familiei de albine. iar albinele ies masiv din stup timp de câteva ore pe zi şi câteva zile la rând. -curăţirea fundului de stup care se face după încetarea zborului de curăţire. şerbet. riscul pierderii familiilor de albine este dat de următoarele situaţii: -lipsa hranei sau pierderea contactului cu hrana. care are la început o intensitate mai mare. -stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor → are loc atunci când temperatura atmosferică se ridică la aproximativ 100C. În această perioadă. -administrarea de hrană energetică (turte de miere.-înlocuirea albinelor care au iernat. Cu această ocazie albinele îşi eliberează intestinul gros de dejecţiile acumulate peste iarnă. o bâzâitul slab. curăţirea fundului de stup. iar revenirea la normal este rapidă = iernare normală. cu ritm de dezvoltare lent. fapt ce determină creşterea consumului de hrană. zbor dezorientat = lipsa mătcii). • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de primăvară are ca obiective: . -pregătirea necorespunzătoare pentru iernare. -moartea mătcii. care asigură supravieţuirea familiilor de albine în timpul iernii. se recomandă următoarele lucrări: -după prima perioadă geroasă şi cu zăpadă se execută curăţirea zăpezii de pe stup şi de la urdiniş. -starea de boală. pentru a asigura condiţii optime de iernare liniştită a albinelor. lărgirea urdinişurilor. o bâzâitul plângător = lipsa mătcii şi este necesară intervenţia apicultorului. Ciclul de producţie în apicultură coincide cu sezonul activ al albinelor şi este puternic influenţat de calitatea lucrărilor efectuate în sezonul rece. ca un freamăt de frunze = lipsa hranei şi este necesară intervenţia apicultorului. -verificarea acustică a stării ghemului → zgomotele emise de ghem pot fi interpretate astfel: o bâzâitul uniform şi scurt. care începe în a doua parte a lunii ianuarie şi ia sfârşit în a doua parte a lunii aprilie. supravegherea zborului albinelor care oferă informaţii despre starea familiilor de albine (zbor masiv şi energic = evoluţie bună. În timpul acestui zbor trebuie să se facă următoarele lucrări în stupină: împrăştierea de paie în faţa stupilor în cazul în care la data zborului de curăţare este zăpadă sau noroi.

culesul din natură sporeşte. c)Dezvoltarea cuibului începe din a doua decadă a lunii martie şi are ca scop intensificarea ouatului la matcă şi creşterea numărului de albine în vederea valorificării superioare a culesurilor de producţie. extensia puietului pe ramă. Dezvoltarea cuibului. fapt ce imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei şi compromiterea primului cules. se face prin: -stimularea cu hrană energo-proteică. lărgirea cuibului trebuie executată cu multă atenţie astfel încât temperatura din cuib să nu scadă. prin introducerea a 1 – 2 rame când cuibul devine neîncăpător şi pe partea dinspre cuib a diafragmei şi podişorului se găseşte aglomerată multă albină. astfel încât marginile cuibului să fie bine acoperite cu albine b)Revizia generală de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de 150C şi se poate observa: -puterea familiei de albine. -sporirea protecţiei sanitar – veterinare a familiilor de albine.-limitarea pierderilor de familii de albine. lucrările care se execută sunt foarte importante: a)Revizia sumară de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de aproximativ 120C şi cuibul poate fi inspectat. iar sub hrănitor sau pe alte elemente de stup apar porţiuni de făguraş clădite de albine. primăvara. -spargerea cuibului se realizează când albinele devin mai numeroase. -lărgirea cuibului constă în mărirea spaţiului cuibului. prin introducerea unei rame cu fagure artificial. Spargerea cuibului se face prin introducerea în centrul cuibului a unei rame cu fagure clădit pentru a fi ouat de către matcă sau. activitatea de ouat a mătcii poate fi apreciată după: numărul ramelor ocupate cu puiet. -modul de iernare se apreciază prin cantitatea de albină moartă în timpul iernii şi cantitatea de hrană consumată în sezonul rece. Dacă nu sunt condiţii pentru . vremea se încălzeşte. La stupul vertical cu familii de albine dezvoltate. când familia este bine dezvoltată. De aceea. Când cuibul este corect strâns. -calitatea mătcii. -cantitatea rezervelor de hrană. Se observă: -starea familiei de albine apreciată prin existenţa mătcii şi existenţa rezervelor de hrană. Această lucrare se execută în condiţiile în care cantitatea de puiet şi albină de acoperire justifică această acţiune. -cheltuieli minime. În această perioadă se înregistrează cele mai mari mortalităţi. -reducerea cuibului ori de câte ori este nevoie. -dezvoltarea optimă a familiilor de albine pentru valorificarea superioară a culesurilor de producţie. uniformitatea puietului pe ramă.

se impune măsura de a forma în primăvară roi care să preia surplusul de albine şi puiet din familiile de bază puternice. se imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei care poate răci puietul. -efectuarea unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea bolilor albinelor. se execută următoarele lucrări care au ca obiective (realizarea de familii de albine puternice. tei. în perioadele lipsite de cules este necesar diversificarea producţiei prin aplicarea unor tehnologii apicole care să ducă la obţinerea de polen. favorizându-se dezvoltarea unor boli. -recoltarea fagurilor şi extracţia mierii realizată de la culesurile de vară. -înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină cu mătci selecţionate. . fâneaţă). ceară. de înmulţire prin roire şi valorificare a culesurilor de producţie. furtişag. În această perioadă. mătci pentru necesităţile stupinei. după revizia sumară şi generală de primăvară. În practicarea stupăritului pastoral. -oprirea în stupi a fagurilor de miere şi păstură necesari pentru buna iernare a familiilor de albine. etc. creşterea efectivelor de familii de albine): -se verifică starea familiilor de albine şi familiile slabe se unifică cu cele puternice. menţinerea familiilor în stare activă. propolis. starea de boală. unde principala producţie este mierea. salcâm. ţinând cont de biologia albinelor şi de tehnologiile apicole moderne. Începe în a treia decadă a lunii aprilie şi durează până la terminarea ultimului cules de producţie (începutul lunii august). Riscul pierderii familiei de albine în această perioadă este reprezentat de lipsa hranei. deci o schimbare totală a fagurilor clădiţi la 3 ani.spargerea de cuib şi ea totuşi se execută. -planificarea activităţii pentru sezonul culesurilor de producţie (pomi fructiferi. moartea mătcii -înnoirea cuibului se face în proporţie de 30 – 35% pe an. -se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin trecerea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. • Perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. ceea ce duce la protecţia sanitar – veterinară a albinelor. diversificarea şi creşterea produselor apicole. Deci. Pentru menţinerea familiilor de albine în stare activă pe timpul culesului este necesar ca acestea să atingă maxim de dezvoltare la începutul culesului şi nu înainte de acesta. roiuri.

Roirea naturală are rolul de a crea familii de albine sănătoase şi puternice şi decurge astfel: -roiul pleacă în perioada de roire din familiile puternice. ocupând un alt areal de hrană. -la destinaţia finală îşi va construi toţi fagurii .  Începerea creşterii artificiale de mătci încă de la culesul de pomi fructiferi sau rapiţă. În funcţie de momentul declanşării culesului.  Spaţiu permanent pentru ouat. În timpul sezonului se poate aprecia lipsa instinctului de roire prin menţinerea permanentă în stare activă a familiilor de albine şi prin tendinţa acestora de a-şi schimba liniştit matca. -este format din matcă şi 2 – 5 kg de albine din toate vârstele. pentru a evita fie răcirea puietului în acordarea unui spaţiu în exces. apicultorul intervine adecvat situaţiei în stupi. sezonul apicol debutează prin culesurile de întreţinere. cât şi un plus de miere. de amploarea acestuia. roiul stă 1 – 2 zile pe o creangă. astfel ca. roirea până la epuizare. Riscul pierderii familie de albine în această perioadă este dat de intoxicaţii cu pesticide.Dacă. Se realizează prin introducerea de rame stas şi faguri artificiali. -după ieşirea din stup. asfixierea la transport sau alte accidente. dând familiilor de albine următoarelor condiţii:  Spaţiu pentru depunerea recoltelor de nectar şi polen care trebuie să fie de aproximativ trei ori mai mare decât cantitatea de miere realizată în timpul culesului de fiecare familie de albine.  Înlocuirea rapidă a mătcilor cu randament scăzut la primul cules de producţie şi a celor care au depăşit 2 ani de exploatare. lucrarea se execută după terminarea zborului. prin introducerea de faguri goi în cuib pentru a evita blocarea cuibului cu consecinţe negative în ceea ce priveşte cantitatea de puiet. Pentru a nu deranja familia de albine în procesul de producere a mierii. pe timpul culesului de salcâm să se împerecheze. cu polen şi nectar toxic sau cu alte substanţe toxice. implicit de albină în perioada de pregătire a familiei de albine pentru iernat. unde îşi consumă rezerva de miere din guşă. fie prin spaţiu mic care să determine roitul. -roiul pleacă la o distanţă de 2 – 15 km de stupină. menite să asigure condiţii de hrană necesare schimbării albinei de iernat şi înmulţirii numerice a indivizilor din fiecare familie apar culesurile de producţie care oferă atât nectar pentru hrană şi formarea rezervelor. precum şi de evoluţia factorilor meteorologici. Lucrarea trebuie executată corect şi la timp.

Supravegherea permanentă a familiilor de albine în vederea îndepărtării stărilor anormale ivite. Familiile care iernează înăuntru se scot anume pentru aceasta pe locuri dinainte amenajate. Ridicarea continuă a nivelului profesional prin consultarea literaturii de specialitate şi participarea la cursurile şi conferinţele apicole. să li se asigure linişte desăvârşită şi să fie apărate contra dăunătorilor. Insârmarea ramelor şi montarea fagurilor artificiali în ele pentru sezonul următor. Lucrări luna februarie  Supravegherea mai atentă a familiilor de albine în vederea       îndreptării stărilor anormale ( mătcile încep ouatul . cel mai de preţ lucru este să nu se deranjeze albinele. Blocarea urdinişurilor superioare şi micşorarea urdinişurilor obişnuite proporţional cu puterea familiilor. Pentru îndemnarea albinelor de a ieşi la zborul de curăţire (în zilele favorabile) se înlătură împachetajul exterior. Inlesnirea zborului general de curăţire al albinelor în regiunile unde timpul favorizează acest lucru.  Alimentarea adăpătorului cu apă calduţă şi puţin sărată (5g sare la litru de apă). Se pune în funcţiune adăpătorul (în regiunile cu primăvară timpurie). Terminarea însărmării ramelor şi fixarea fagurilor în rame şi a celorlalte lucrări privind utilajele necesare în sezonul următor. în familii se petrece o agitaţie crescândă în vederea reintrării în activitate). Inceperea hrănirii stimulente a familiilor slabe şi mijlocii cu turte de polen sau păstură. şi chiar capacele şi salteluţele. . Lucrări luna martie  Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor în regiunile întârziate.Calendarul principalelor lucrări de sezon în stupină Lucrări luna ianuarie  In cazul executării la timp (toamna) a tuturor lucrărilor privind      iernarea în bune condiţii a tuturor familiilor de albine. Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor. Continuarea şi terminarea confecţionării inventarului care lipseşte din stupină.

30. .5 litri pe familia de albine. Cu acest prilej se completează rezervele de hrană (miere şi păstură). când albinele clădesc faguri. cu faguri cu puiet capăcit gata de eclozionare. deoarece familiile puternice cu provizii suficiente se pot dezvolta independent. căldură artificială. Intărirea periodică a familiilor care întârzie în dezvoltare. Continuarea hrănirii stimulente tinând seama de începutul culesului. cu asigurarea unei rezerve . în acelaşi timp cu împachetarea suplimentară care să asigure un regim maxim de caldură. ce se scot din familiile puternice din stupină. apoi prin introducerea fagurilor clădiţi (de o parte şi de alta a cuibului). Pe măsura înfloririi pomilor la cele mai bune familii de albine din stupină se instalează colectoarele de polen pentru recoltarea şi valorificarea acestuia. Lucrări luna aprilie  Se continuă lucrările de verificare şi se execută revizia de fond a       familiilor de albine pentru a cunoaşte în amănunţime situaţia acestora pentru a lua măsurile ce se impun pentru soluţionarea stărilor necorespunzătoare ce se întâlnesc. Lărgirea cuiburilor (la familiile care au nevoie de această lărgire). Se iau măsuri pentru protecţia familiilor de albine împotriva declanşării furtişagului în stupine. mai întâi cu faguri care conţin puţină miere.fiecărei familii de minimum 5-7kg de miere şi un fagure cu păstură şi păstrarea căldurii necesare la stimularea creşterii de puiet la familiile slabe şi mijlocii (împachetaj suplimentar . Se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin transvazarea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. Preîntâmpinarea furtişagului. Executarea controlului sumar şi îndreptarea stărilor anormale      constatate. Executarea controlului amănunţit la toate familiile (în regiunile favorabile acestei lucrări) şi îndreptarea stărilor anormale ivite. iar familiile slabe se unifică cu familiile de putere mijlocie. Pe măsura ocupării fagurilor din cuib cu puiet. In perioadele lipsite de cules se continuă hrănirea stimulentă a familiilor de albine cu sirop de zahăr administrat în proporţii de 0. acesta se lărgeşte cu faguri clădiţi sau cu faguri artificiali în perioada înfloririi pomilor. Strâmtarea cuiburilor la familiile slabe şi mijlocii. sipculiţă în intervalele superioare dintre rame).

deasupra cuibului se instaleză colectoarele de propolis. Recoltarea fagurilor cu miere şi extracţia acesteia după încetarea culesului de la salcâm din masivele din sudul ţării. Lucrări luna mai  Continuarea lucrărilor de lărgire a cuiburilor potrivit cu dezvoltarea         familiilor de albine şi evoluţia culesurilor prin introducerea de faguri artificiali sau faguri clădiţi şi aşezarea magazinelor la stupii verticali cu magazin sau a corpurilor la stupii multietajati.  In familiile puternice. pentru valorificarea reziduurilor de ceară rezultate după curăţirea stupilor şi a ramelor. nosemoza. Menţinerea familiilor de albine în stare activă şi preîntâmpinarea intrării acestora în frigurile roitului prin ridicarea periodică de faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice şi redistribuirea lor la familiile slabe din stupină. In cazul familiilor bolnave se continuă aplicarea tratamentului pentru combaterea puietului varos şi a locei europene şi americane. loca europeană sau loca americană. Anunţarea primăriilor din comunele de pe raza cărora sunt amplasate stupinele deplasate în pastoral pentru luarea în evidenţă şi protejarea acestora în cazul combaterii dăunătorilor cu substanţe toxice. In cel mai însorit loc din vatra stupinei se instalează topitorul solar.  Dupa caz. Topitorul solar se păstreză şi se foloseşte în stupină pe toată perioada sezonului apicol. Folosirea colectoarelor de polen în perioadele cu un slab cules de nectar şi luarea de măsuri pentru condiţionarea acestuia. Inceperea lucrărilor de creştere a mătcilor pentru formarea roiurilor şi înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupine şi totodată începerea producerii lăptişorului de matcă. pentru depozitarea nectarului. după caz. . tratamente preventive şi curative pentru principalele boli ale albinelor: varooza. familiile de albine sănătoase pot fi deplasate pentru polenizarea pomilor din livezi. Folosirea întregului potenţial al albinelor privind secreţia de ceară pentru asigurarea necesarului de faguri clădiţi. Pregătirea familiilor de albine în vederea valorificării în condiţii optime a culesului de la salcâm şi deplasarea acestora în stupărit pastoral. puietul varos.  Se efectuează examenul general clinic al familiilor de albine şi se aplică.

Se continuă tratamentele pentru combaterea puietului varos. Intărirea familiilor de albine nou formate în lunile precedente cu faguri cu puiet. Prevenirea roirii naturale a familiilor de albine prin formarea de familii intrate în frigurile roitului de roiuri artificiale. Intărirea familiilor nou formate cu puiet căpăcit gata de eclozionare preluat din familiile puternice predispuse să intre în frigurile roitului. intensificarea ventilaţiei cuiburilor şi umbrirea stupilor expuşi la soare. miere. Continuarea menţinerii familiilor de albine în stare activă prin introducerea în familii a ramelor clăditoare.soarelui. Prevenirea declanşării furtişagului prin restrângerea cuibului şi micşorarea urdinişurilor. zburătoare şi fâneaţă. a locei europene şi a locei americane. venin de albine. păstură. miere şi polen.Lucrări luna iunie  Continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere         de la salcâm şi alte culesuri de nectar. corpuri cu faguri la stupii multietajaţi şi magazine la stupii verticali. Pregătirea familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor de vară prin adăugarea de faguri artificiali la stupii orizontali. Fagurii goi sau cu miere puţină se scot din stupi sau se decăpăcesc şi se aşează după diafragmă pentru a fi goliţi de miere de către albine. familii ajutătoare sau de nuclee pentru păstrarea mătcilor de rezervă. miere în faguri şi miere în secţiuni. Lucrări luna iulie  Continuarea recoltării fagurilor şi extracţia mierii realizată de la      culesurile de vară. Reorganizarea cuiburilor familiilor de albine lăsând în stupi numai fagurii cu miere. lăptişor de matcă. . Se acţionează pentru valorificarea întregului potenţial productiv al familiilor de albine prin diversificarea producţiei: producerea de polen colectat de albine. zmeură. Oprirea în stupi a fagurilor cu miere şi păstura necesară pentru buna iernare a familiilor de albine. Efectuarea transportului stupilor în pastoral la masivele de tei. Administrarea de hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru creşterea de albine tinere. Continuarea lucrărilor de creştere a mătcilor în vederea obţinerii mătcilor de rezervă necesare pentru înlocuirea în toamnă a celor necorespunzătoare. culturile de floarea . polen şi fagurii cu puiet. propolis.

loca americană şi puietul varos. Administrarea de hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet. a locei americane şi europene.  Incheierea până la 15 septembrie a acţiunii de completare a rezervelor de hrană necesare iernării familiilor de albine. după caz.  Inceperea aplicării tratamentelor de toamnă pentru combaterea varoozei. fundurilor şi capacelor de la stupii care urmează să adăpostească familiile de albine în perioada de iarnă. Schimbarea din familii a mătcilor necorespunzătoare şi înlocuirea acestora cu mătci tinere prolifice. a tratamentelor pentru loca europeană. corpuri de stupi şi magazine prin afumarea acestora contra găselniţei. Lucrări luna septembrie  Strâmtorarea şi organizarea corespunzătoare a cuiburilor şi a fagurilor cu puiet. .  Controlarea calităţii mierii din faguri în scopul verificării acesteia şi eventuala identificare a mierii de mană. Recondiţionarea. Conservarea fagurilor goi depozitaţi în dulapuri. în cazul familiilor bolnave. descăpăcirea după diafragmă a fagurilor cu miere puţină. dovleceii din culturile intercalate.soarelui târzie .  Protejarea fagurilor goi scoşi din stupi şi care se trec în rezerva stupinei. Efectuarea cu prilejul organizării cuiburilor şi a unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea varoozei. echilibrarea şi eventual completarea cu faguri cu miere sau cu sirop a rezervelor de hrană pentru iernare şi în caz de nevoie se acţionează pentru îndepărtarea stărilor necorespunzătoare din familii. bostănarii sau flora din zona inundabila şi din Delta Dunării. Strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului la stupi. Lucrări luna august  Continuarea lucrărilor de organizare a cuiburilor prin îndepărtarea       fagurilor goi. cu sulf impregnat în batoane speciale.  Continuarea. floarea . Pregătirea şi executarea transportului stupilor pe vatra de iernare sau în localităţi în care a înflorit otava. miere şi păstură rămaşi în familii în vederea iernării. puietului varos. a corpurilor.

reformarea şi topirea acestora. Protejarea de atacul şoarecilor a fagurilor de rezervă cu miere. Instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor care să împiedice pătrunderea şoarecilor. . stuf sau coceni de porumb. Lucrări luna octombrie  Strâmtorarea cuiburilor la nivelul fagurilor bine ocupaţi de albine. Alegerea fagurilor necorespunzători. rupţi sau cu celule de trantor) şi topirea acestora. tulpini de floarea-soarelui. fundurilor şi capacelor la stupii în care urmează să ierneze familiile de albine. Inlocuirea mătcilor vârstnice sau necorespunzătoare cu mătci tinere provenite din rezerva stupinei. Unificarea     familiilor şi a roiurilor care nu s-au dezvoltat corespunzător şi ocupă mai puţin de 3-4 faguri acoperiţi compact cu albine. Stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor.  Supravegherea şi controlul modului în care iernează familiile de albine. Impachetarea cuibului familiilor de albine cu materiale izolatoare. Continuarea sortării şi reformării fagurilor necorespunzători (vechi. atunci când în familii puietul a eclozionat în totaliltate. Continuarea recondiţionării corpurilor. Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi în grădini. Protejarea stupilor contra vânturilor şi a curenţilor reci de aer prin împachetarea individuală a acestora cu carton gudronat sau protecţie colectivă prin amenajarea în jurul stupilor a unor perdele de protecţie confecţionate din nuiele. Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varoozei cu varachet sau alte substanţe specifice. precum şi a celor goi ce urmează să fie folosiţi în sezonul următor. păduri şi terenurile disponibile.        iar în cazul familiilor slabe se poate organiza iernarea într-un stup a două familii despărţite printr-o diafragmă etanşă. Luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea furtişagului la albinele din stupină. Lucrări luna noiembrie  Continuarea lucrărilor de pregătire a familiilor de albine în vederea iernării în cazul că acestea nu au fost terminate la timp.

Executarea de lucrări în atelierul stupinei privind: recondiţionarea şi dezinfecţia stupilor şi inventarului apicol. Lucrări luna decembrie  Asigurarea condiţiilor pentru iernarea liniştită a albinelor. Verificarea stării gratiilor de la urdinişurile stupilor pentru a evita pătrunderea şoarecilor. Inceperea încheierii şi însârmării ramelor pe care urmează să fie fixaţi fagurii artificiali necesari în sezonul apicol al anului următor. Indreptarea la timp a stărilor anormale care se ivesc în cuiburile unor familii de albine. Analiza activităţii desfăşurate în sezonul apicol. Indreptarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se      întâlnesc în timpul iernării familiilor de albine. Inlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor. Incheirea de contracte pentru valorificarea produselor apicole din producţia anului următor. verificarea resturilor descoperite la urdinişurile şi pe fundul stupilor. pregătirea cerii pentru a fi predată la magazinele APICOLA ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine în vederea obţinerii de faguri artificiali. extracţia cerii din fagurii reformaţi. Ridicarea nivelului profesional prin: studierea literaturii de specialitate. Aprovizionarea stupinei cu materiale şi utilaje necesare în sezonul apicol următor. Stimularea executării zborurilor târzii de curăţire.  Supravegherea şi controlul modului de iernare a familiilor de albine        prin ascultări. Continuarea aplicării măsurilor de protecţie a stupilor contra dăunătorilor şi a curenţilor de aer rece. participarea la concursuri. schimburi de experienţă şi manifestări organizate de cercurile apicole şi filialele judeţene ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România şi ale Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă Recoltarea produselor apicole Prin aplicarea tehnologiilor apicole moderne de obţinere a produselor furnizate de albine sunt vizate următoarele obiective: . Indepărtarea fără zgomot a zăpezii îngheţate formată pe scândurelele de zbor ale stupilor. al anului care se încheie în scopul eliminării cauzelor care au determinat obţinerea unor rezultate necorespunzătoare.

-creşterea productivităţii muncii. -greutatea specifică să fie de 1. -păstrarea mierii în recipienţi de plastic alimentar sau inox. maltoză. -recoltarea mierii în spaţii închise. dezinfectate anterior folosirii lor. -substanţă uscată 80 – 83%. -stabilirea unui management eficient de exploatare a stupinei.Recoltarea mierii: se face respectând următoarele reguli: -recoltarea mierii să se facă numai în faza de maturitate a acesteia. vâscozitate mare şi higroscopicitate mică. -monozaharide (glucoză şi fructoză) 70-75%. începe extracţia. -apă 17 – 20%. Materializarea acestor obiective se poate realiza prin următoarele căi: -folosirea de utilaje performante. -reducerea costurilor de producţie. -îmbunătăţirea materialului biologic.70%. -diversificarea şi sporirea producţiilor apicole. cu temperatura de 16 – 180C şi 60% umiditate Când perioada unui cules de producţie se apropie de sfârşit. gust. are culoare mai închisă. -proteinele 0. etc. -depozitarea recipienţilor cu miere în spaţii curate. -stabilirea unui plan sanitar – veterinar specific albinelor. aromă mai slabă.) 5% pentru mierea florală şi 10% pentru mierea de mană. în condiţii igienice. -utilizarea unor tehnici speciale şi crearea condiţiilor de lucru adecvate pentru obţinerea de produse apicole de calitate. . aromă şi consistenţă specifice resursei melifere de la care provine. faţă de mierea florală. -evitarea contaminării mierii cu pesticide sau cu alte produse toxice. -ridicarea gradului de pregătire profesională a apicultorilor prin cursuri organizate de consultanţa agricolă. -creşterea efectivelor de familii de albine. -asigurarea protecţiei sanitar – veterinare a albinelor. iar mierea căpăcită de pe rame ocupă o suprafaţă de 50 – 70% din totalul fiecărei rame destinate depozitării rezervelor de hrană. -rentabilizarea activităţii apicole. -dizaharide (zaharoză.417. -adausuri de falsificare absente total Mierea de mană. -folosirea uneltelor şi a utilajelor pentru extracţie din inox. 1.15 – 0. evitându-se folosirea antibioticelor. Mierea extrasă trebuie să aibă următoarele caracteristici: -culoare.

Recoltarea cerii: se realizează prin topirea fagurilor reformaţi. -structura. a descăpăcelii de la extracţia de miere. gamă variată de la alb la brun. rezerva de proteine de peste iarnă. umiditatea atmosferică. -consistenţă solidă la presare (se modelează între degete fără a lăsa urme grase). -punctul de topire este de 60-650 3. După ambalare. Polenul recoltat se usucă.Prin examen de laborator pot fi identificate următoarele falsificări ale mierii: -falsificarea cu zahăr invertit artificial. constituind proteina acestora. metoda de extracţie. -înclinaţia genetică a familiei de albine de a recolta polen. -temperatura şi umiditatea atmosferică. -puterea familiei de albine. cloroform şi tetraclorură de carbon. -solubilă în eter. -falsificarea cu făină sau amidon. Ceara de albine este folosită în principal pentru confecţionarea fagurilor artificiali. calitatea apei şi a vaselor folosite. Calitatea finală a cerii este influenţată de: calitatea materiei prime. destinat consumului uman. -valoarea nutritivă a polenului. în industria farmaceutică. apoi se lasă să se răcească lent şi apoi se ambalează în recipienţi de sticlă sau pungi de plastic. O parte din acest polen este conservat de albine prin transformarea în păstură. în secţiune. Polenul apicol este reprezentat de ghemotoacele de polen realizate de albine prin recoltarea şi presarea pulberii microscopice de polen de la flori. polenul poate fi ţinut 24 de ore în congelator pentru a distruge . Factorii care influenţează culesul de polen sunt: temperatura atmosferică. -aromă de miere. a făguraşilor crescuţi pe diferite elemente şi accesorii ale stupilor şi din rumeguşul de ceară. iar surplusul este polenul marfă. -cantitatea proviziilor din stup şi efectuarea de stimulări cu sirop. -cantitatea de puiet larvar din familie. cosmetică şi alte domenii. -falsificarea cu gelatină 2. Prezintă următoarele proprietăţi: -culoare. -falsificarea cu glucoză industrială.Recoltarea polenului: reprezintă o importantă producţie a albinelor. necesităţile familiei de albine. are granulaţie cristalină. Factorii care influenţează productivitatea familiei de albine în ceea ce priveşte producţia de polen sunt: -flora meliferă existentă în zonă. fiind factor limită în creşterea puietului. rezultat de la descăpăcirea mierii de către albine în timpul iernii.

30% ceară. -solubilitate: solubil în alcool 95%. Acesta se introduce în pungi de plastic sau în borcan de sticlă închis etanş. Caracteristicile propolisului sunt: -aspect solid. fără a deranja activitatea albinelor. iar apoi polenul se trece în încăperi aerisite. -umiditate maximă 8%. hârtie. -proteină minim 20% 4.Recoltarea propolisului: propolisul este un produs apicol. -gust iute. favorabile fiind temperaturile de peste 200C. albine şi fragmente de albină. de pe elementele de stup. -conţine cantităţi reduse de zaharuri şi vitamine. Recoltarea propolisului de către albine este influenţată de către temperatura atmosferică. . -culoare brun verzuie. se face periodic (din două în două săptămâni). în loc uscat lipsit de mirosuri. apoi se strânge sub formă de bulgăre. scoarţa copacilor sau de pe alte părţi ale plantelor. -densitate 1. Propolisul recoltat este curăţat de aşchiile de lemn. în general ale arboretelor. frunze. -punct de topire 70 – 780C. Calitatea polenului este apreciată în funcţie de următoarele însuşiri: -aspect: ghemotoace întregi cu diametrul de până la 4mm şi pulbere de polen de până la 5% din conţinut. -fără impurităţi şi toxine. cu temperatura cuprinsă între 0 – 40C.112 – 1. -culoare specifică resurselor melifere. şi prelucrarea acestuia cu secreţiile glandelor mandibulare. -miros caracteristic răşinelor. -5% polen. 0. insolubil în apă. -gust specific. bucăţi de ceară. rezultat dintrun clei vegetal cules de albine de pe muguri.136. Recoltarea propolisului de către apicultor. 15% uleiuri eterice. 1-2% substanţe proteice.5 – 2% substanţe minerale – microelemente. -consistenţă dură a ghemotoacelor. Păstrarea propolisului ambalat se face la temperaturi de sub 200C. resturi de polen şi ceară.eventualele larve şi ouă de găselniţă.

economici şi umani (forţa de muncă disponibilă şi gradul de calificare). . temperatura. Factorii economici sunt reprezentaţi de materialul biologic (familii de albine). care pune în acţiune mijloacele de producţie şi aplică tehnologiile necesare. Condiţiile de bază pentru un apicultor sunt :  să iubească albinele şi să vrea să practice această îndeletnicire. material biologic. Aceşti factori nu sunt purtători de costuri.  Să-şi însuşească cunoştinţele teoretice şi practice de specialitate. Prin acţiunea lor pot favoriza desfăşurarea proceselor de producţie şi eficienţa utilizării factorilor economici. care se transmit asupra producţiei obţinute. Apicultura este şi poate fi practicată de toate categoriile sociale.Organizarea si întreţinerea exploataţiei apicole familiale şi comerciale – 50 familii de albine Condiţiile naturale din ţara noastră sunt favorabile creşterii albinelor. care ne situează la loc de cinste în Europa şi pe glob.  Să-şi creeze baza materială necesara ( utilaj apicol. unde există flora meliferă). care include mai multe costuri folosinduse munca personală. Cheltuielile de investiţii şi de producţie necesare exploataţiei apicole cu 50 familii de albine La înfiinţarea unei exploataţii apicole viabile trebuie să se ţină seama de mai mulţi factori naturali. teren în suprafaţă de 5 mp pentru fiecare familie de albine. Acesta reprezintă factorul conştient al întregii activităţi. Aceştia sunt purtători de costuri. unelte de lucru.utilajul apicol. de ambele sexe. baza meliferă din jur. sursa de apă disponibilă etc. Factorii naturali sunt reprezentaţi prin locul de amplasare al exploataţiei. mijloacele de transpot. cu domiciliul în mediul rural sau urban. la distanţă cât mai apropiată de domiciliu. Poporul român deţine o experienţă milenară în practicarea acestor indeletniciri. materialele consumabile în timpul unui ciclu de productivitate etc. precipitaţiile. La exploataţia apicolă formată din 50 familii de albine. creează valori mai mari decât propriul său consum. Factorul uman este reprezentat prin cantitatea şi calitatea forţei de muncă utilizate. nu este necesar să se folosească forţa de muncă salariată. mijloace de transport propriu.

13 RON x 50 familii = 650 RON TOTAL CHELTUIELI MATERIALE = 2100 RON 3.10 kg Preţ zahăr -2. Cheltuieli cu materiale consumabile a) Biostimulatori Consumul de zahăr / familia de albine .3 RON / litru TOTAL .9 RON x 50 familii = 1450 RON b) Medicamente de uz apicol Valoarea medicamentelor / stup .50 TOTAL .8 RON / Km = 320 RON b)Transport pentru aprovizionare – desfacere -distanţa 400 Km -consumul specific 7.13 RON Număr familii de albine . Cheltuieli cu înmulţirea efectivului ( familii nou create) 25 familii x 60 RON = 1500 RON 4.631 ore x 3. Cheltuieli cu transportul a)Transport stupi în pastoral – 2 transporturi ( dus-întors) 2 x 200Km = 400 Km x 0.DEVIZ TEHNOLOGIC – CREŞTERE ALBINE 50 FAMILII 1.30 litri benzină x 3.25 RON 2.90 RON Număr familii de albine .75 RON = 2.10 kg x 2.5 litri / 100Km -preţ benzină 3.366.3 RON / litru = 99 RON TOTAL CHELTUIELI CU TRANSPORTUL = 419 RON . valoare): a)cantitate (ore): -martie – octombrie 8 luni x 4 săptămâni x 12 ore = 384 ore -noiembrie – februarie 4 luni x 4 săptămâni x 2 ore =32 ore TOTAL = 416 ore/ an -informare – perfecţionare = 30 ore / an -valorificarea produselor = 45 ore / an -alte activităţi din stupină =140 ore / an TOTAL = 215 ore / an TOTAL MANOPERĂ = 631 ore / an b) valoare : TOTAL VALOARE MANOPERĂ . Manopera (cantitate.50 TOTAL .

50 = 750 RON = 7135.15 kg x 50 familii albine x78 RON / kg = 585 RON -familii de albine noi 25 familii x 200 RON = 5000 RON TOTAL VALOARE = 18.număr familii de albine . deoarece se foloseşte forţa de muncă proprie.25 RON TOTAL – 15 RON x 50 familii TOTAL CHELTUIELI / STUPINĂ NOTA: Cheltuielile cu manopera nu se vor introduce în calculul economic.15 RON .25 = 4.000 RON -propolis 0.908 RON TOTAL CHELTUIELI ANUALE / STUPINA 4769 RON + 908 RON = 5.cheltuieli / familia de albine .677 RON TOTAL CHELTUIELI PE FAMILIA DE ALBINE 5677 RON : 50 familii = 113. Cheltuieli anuale cu amortizarea utilajelor apicole .835 RON : 50 familii = 376.5. Cheltuieli diverse .835 RON Valoarea producţiei pe familia de albine 18.70 RON .769 RON 6.250 RON -polen 1 kg x 50 familii albine x 20 RON /kg = 1.25 – 2366. TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCŢIE / STUPINĂ = 7135.54 RON PLANUL DE PRODUCŢIE AL STUPINEI CU 50 FAMILII DE ALBINE Producţia anuală în unităţi fizice si valorice producţia realizată ( fizic si valoric): -miere 35 kg x 50 familii albine x 7 RON/ kg = 12.

RON270 25 190 190 54 435 992 888 2. familii buc.450 3.500 0 0 0 2. buc.M. Număr U. 2.500 4. mătcilor selectionate. Specificare Familii albine Mătci selecţionate Stupi verticali ( utilaj de bază) Stupi verticali ( utilaj de rezervă) Unelte apicole Cuţit apicol Tavă descăpăcit Utilaje apicole Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Total valoare U.369 6.250 9. 5.050 3. 8. stupilor.050 3. VALOAREA AMORTIZĂRII UTILAJELOR APICOLE Specificare Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Valoare iniţială 992 888 Amortizare cumulată 0 0 Valoarea rămasă 992 888 Amortizare anuală 83 74 2. Nr.450 3.500 40. buc. Crt. 7. buc.VALOAREA INVESTIŢIEI Pentru înfiinţarea unei stupine cu 50 familii este necesară achiziţia familiilor de albine.M. buc.RON13.380 992 888 2. a uneltelor şi utilajelor apicole. buc. buc.750 489 54 435 7.450 3.450 3.500 171 288 292 . buc.500 1.M. 50 50 50 25 1 1 1 1 1 1 1 Preţ/ U.500 TOTAL . 1.050 3. buc. 4.050 3. 3. buc. .

369 RON / 13. Cheltuieli de exploatare Ce = 5.880 908 Indicatori financiari Pe baza cheltuielilor şi a veniturilor se calculează indicatorii financiari care vor releva viabilitatea investiţiei.07 ani 7.835 RON 3.TOTAL 10. Valoarea investiţiei VI = 40.158 RON rRe = 13.86 % rRe = 69.158 RON 6. Rata rentabilităţii capitalului investit rRc = P / VI x100 rRc = 13.880 0 10. Veniturile din exploatare Ve = 18.369 RON x 100 = 32.158 RON / 40.158 / 18. 1.677 RON 4. Rata rezultatului din exploatare rRe = Re / Ve x 100 unde Re reprezintă rezultatul din activitatea curentă şi se calculează astfel: Re = Ve – Ce Re = 18. Durata de recuperare a investiţiei Dr = VI / P Dr = 40.59% .86 % 5.369 RON 2.158 RON = 3.835 x 100 = 69. Profitul reprezintă rezultatul final al exerciţiului financiar P = 13.677 RON = 13.59 % rRc = 32.835 RON – 5.

Maramureş. Harghita TECLEM SRL Făget . Bucureşti. Timişoara. tel. 021/2324872 EUROHONIG 0744823628. 0742028228. tel 0721623450 COMPLEX APICOL SA Bucureşti. 0244/407572.DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ SA. 021/2322150. Mureş MELLIFERA SRL Timişoara NEKTAR KING SRL Gheorghieni RELIAN SA Bucureşti ROMHUBNER SRL Oradea SARTEN SRL. ADELIKA SRL Ploieşti. Bucureşti SASZ ILYES PFA Corund. 0244/407573. tel. SC FABRICA DE STUPI SRL Buzău APIS PROD SRL Blaj APITOTAL SRL Bucuresti FAROGER SRL. jud. Brăila. 0744506133 EXIMECO SRL COMUNA Suteşti. Cristeşti. 021/2325060 APILEM PLAST SRL Vişeul de Sus. jud. 0256/325070.SOCIETĂŢI CARE COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE NECESARE ÎNFIINŢĂRII ŞI ÎNTREŢINERII STUPINEI SC INSTITUTUL DE CERCETARE . tel. SRL Făget. tel. 0262/353377. tel.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->