INTRODUCERE Abundenţa şi varietatea resurselor melifere din flora spontană şi cultivată a României asigură din belşug hrana albinelor

, de primăvara foarte timpuriu, până toamna târziu. După aderarea României la Uniunea Europeană, apicultorii trebuie să fie foarte bine pregătiţi pentru a putea deveni parteneri de piaţă cu apicultorii din Uniunea Europeană. Un apicultor, pentru a avea o stupină model, trebuie să cunoască: -aspecte legate de creşterea albinelor (biologia familiei de albine cu rol în dinamica sezonieră a dezvoltării acesteia; viaţa şi activitatea familiei de albine); -să aplice tehnologii apicole astfel încât interesul său economic să se armonizeze cu particularităţile biologice ale albinei; -să cunoască tehnologia de obţinere, recoltare şi prelucrare a produselor apicole; -să cunoască aspecte legate de managementul şi marketingul apicol care contribuie la creşterea productivităţii muncii, a diversificării şi sporirii producţiilor apicole (miere, polen, propolis şi ceară), la creşterea securităţii alimentare şi a protecţiei sanitar – veterinare a albinelor; -să cunoască modalitatea de valorificare a resurselor melifere, specifice zonei respective, în scopul obţinerii unor producţii mai mari şi de calitate. Toate aceste cunoştinţe se dobândesc dacă apicultorul are propria sa stupină unde va îmbina teoria cu practica. Cunoaşterea, în complexitatea lor, a obiectivelor enumerate mai sus se pot realiza cu succes prin studierea şi aplicarea eficientă a informaţiilor prezentate în cadrul acestui proiect prin care se promovează tehnologii apicole de îngrijire a albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată; consolidarea exploataţiei apicole de tip comercial; menţinerea calităţii produselor apicole; realizarea de produse apicole conform resurselor melifere existente şi a potenţialului productiv al albinelor autohtone. Sintetizând rolul şi importanţa albinelor în economie şi viaţa oamenilor, creşterea albinelor este înainte de toate o importantă ramură a agriculturii care prezintă interes atât din punct de vedere economic şi social pentru produsele obţinute (miere, polen, propolis, ceară, etc.), cât şi ecologic ca urmare a polenizării plantelor. Practica apicolă reuşeşte prin specificul său să creeze relaxare şi satisfacţie apicultorului atât prin contactul permanent cu natura, cât şi prin activitatea cu o specie fascinantă prin hărnicie, disciplină şi organizare socială. În prezent, prin tehnologii speciale, apicultorul poate pregăti familiile de albine pentru volorificarea culesurilor de primăvară,

menţinerea acestora în stare activă în perioada de vară, creşterea de albine tinere şi asigurarea rezervelor de hrană de calitate în sezonul de toamnă pentru buna organizare a iernării albinelor. Toate acestea sunt etape deosebit de importante în îngrijirea familiilor pentru satisfacerea condiţiilor necesare pregătirii albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată. De asemenea, adăpostirea şi întreţinerea familiilor de albine în diferite sisteme de stupi cu volum reglabil care să permită dezvoltarea în cursul anului de unităţi biologice puternice cu spaţii suficiente pentru depozitarea culesurilor de nectar acumulate, constituie un factor important pentru obţinerea unor producţii mari de miere necesare atât albinelor, cât şi producătorilor apicoli. Intreţinerea diferenţiată a familiilor de albine potrivit condiţiilor pe care le oferă zonele bio-apicole din ţara noastră are, de asemenea, o importanţă deosebită în economia apicolă întrucât asigură, pentru fiecare tip de cules, o metodologie specifică de întreţinere a albinelor ce diferă în mare măsură, ca perioadă de timp şi tehnică de lucru, la stupinele amplasate în zona de stepă faţă de stupinele situate în zona colinară sau de munte. Pentru a înţelege comportamentul şi viaţa albinei în stup, pentru a învăţa corect posibilităţile de a îngriji şi exploata albinele, în concordanţă cu modul natural de desfăşurare a vieţii lor, este necesar acest proiect. Prin elaborarea acestui proiect se urmăreşte crearea unui sector apicol competitiv care să facă faţă concurenţei de pe piaţa Uniunii Europene şi dacă privim şi mai îndeaproape lucrurile, rezultă că apicultura este o meserie exactă şi dură pentru exercitarea căreia cei care o practică trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare. Ocupaţia de apicultor presupune: -competenţele necesare pentru executarea lucrărilor de îngrijire a albinelor diferenţiat pe sezoane, hrănire corespunzătoare şi apărarea împotriva bolilor, dăunătorilor şi a altor factori nocivi; -valorificarea producţiei în condiţii economice avantajoase şi realizarea profitului în economia de piaţă; -relaţii de colaborare reciproc avantajoase cu cultivatorii de culturi agricole; -capacitatea de concentrare, de mobilizare, tenacitate, curaj, promptitudine şi desfăşurarea activităţii în condiţii de stres, legate de capriciile naturii; -aprovizionarea cu materii prime şi materiale necesare bunei desfăşurări a tuturor celorlalte activităţi specifice în stupină.

FAMILIA DE ALBINE Un bun specialist în creşterea şi exploatarea familiilor de albine trebuie să cunoască în primul rând aspectele legate de biologia, componenţa şi evoluţia familiei de albine. Albina meliferă face parte din Ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis, specia mellifera. Albina (Apis mellifera) are următoarele însuşiri:  asigură convieţuirea unui număr mare de indivizi în cadrul unei familii;  instinctul social care a condus la divizarea muncii între membrii unei familii privind recoltarea, prelucrarea şi depozitarea în stup a unei rezerve mari de hrană, într-un timp relativ scurt;  instinctul de constituire a fagurilor din ceara secretată de propriul organism;  hrănirea şi îngrijirea puietului, a mătcii;  instinctul de apărare a cuibului;  comunicarea specifică între indivizi prin zumzet şi mişcări cu semnificaţie (dansul albinelor);  perceperea schimbărilor atmosferice, autoreglarea şi adaptarea la condiţiile diferite de mediu;  asigură consumul curent de hrană, rezervele necesare iernării şi perioadelor lipsite de cules, precum şi o cantitate însemnată de miere pe care o recoltează apicultorul. Componenţa familiei de albine: Viaţa socială a albinelor are ca unitate funcţională familia care este alcătuită din mai mulţi indivizi (15.000 – 60.000), al cărui număr depinde de puterea familiei de albine şi de perioada ei de dezvoltare în cadrul evoluţiei biologice anuale. Relaţiile dintre toţi membrii familiei de albine sunt de interdependenţă, astfel încât nici un individ nu poate supravieţui în afara organizării de familie. Matca: → este singura femelă perfectă a fiecărei familii de albine care depune ouă din care se dezvoltă albinele lucrătoare, trântori şi mătci. Se deosebeşte de celelalte albine prin caracteristicile fizice următoare: are corpul mai lung, capul mai mic, abdomenul alungit şi subţire, aripile nu acoperă corpul, iar culoarea este mai puţin deschisă decât a albinelor. Deşi are ac matca nu înţeapă omul, acest organ fiind folosit la fixarea ouălelor în celule şi în timpul luptei cu alte mătci.

iar toamna între 20.000 indivizi. număr care variază în cursul unui an în funcţie de anotimp. -constituirea fagurilor. prolificitatea mătcii: la începutul primăverii între 15.000 ouă. -păzirea stupului de duşmani. În general. o hrănesc şi preiau de pe abdomenul acesteia „substanţa de matcă” pe care îl distribuie tuturor albinelor din stup.lăptişorul de matcă – pe care o primeşte din abundenţă de la albinele lucrătoare pe tot parcursul vieţii. -depozitarea şi prelucrarea acestora. Longevitatea albinelor lucrătoare este determinată de anotimp şi activitate. diferenţiat pe vârste.40 de zile. aripi lungi care depăşesc abdomenul şi nu au ac. matca trăieşte 3 ani. iar într-un sezon activ între 150. -asigură înmulţirea şi perpetuarea speciei prin creşterea reproducătorilor şi roirea naturală.000. trăiesc 50 – 60 de zile. când activitatea este redusă. trăiesc 6 – 8 săptămâni şi sunt liberi să migreze de la o familie la alta. Aceştia au corpul mare. -realizează coeziunea între indivizii familiei. au rolul de a asigura perpetuarea speciei şi a realiza un regim termic normal pentru creşterea puietului. respectiv în sezonul activ (cresc puietul.000 – 200. Albinele lucrătoare execută tot complexul de activităţi necesare existenţei familiei de albine: -recoltarea nectarului şi a polenului. În stup. trântorii apar în stupii dezvoltaţi în perioada premergătoare roirii (mai – iunie) şi dispar treptat în lunile iulie – august. În mod normal. Depune într-o zi până la 3. dar uneori 6 ani.000 – 20. -hrănirea şi îngrijirea puietului. În cadrul familiei este înconjurată permanent de o gardă formată din 10 – 12 albine lucrătoare care o însoţesc în permanenţă pe fagure. abdomenul gros. intensitatea culesului. în număr de 2. Albinele lucrătoare: → formează numărul cel mai mare de indivizi din cadrul familiei de albine. -reglarea şi menţinerea temperaturii optime în cuib. Trântorii: → sunt reprezentanţii masculi ai familiei de albine şi se dezvoltă în celulele mai mari clădite special pe marginea fagurilor.000 – 30.000. iar primăvara şi toamna. Acestea se deosebesc de matcă şi trântori prin corp care este mai mic şi abdomenul este egal cu lungimea aripilor. Trântorii.000 – 3. clădesc faguri şi culeg nectar şi polen) trăiesc 30 .000 de ouă. Hrana în cadrul familiei de albine: . în timpul verii între 40.Matca are cea mai lungă viaţă datorită hranei .000 – 60. -menţin existenţa familiei prin creşterea şi schimbul între generaţii.000.

când proporţia acestuia nu trebuie să depăşească 50% din totalul rezervelor de hrană. precipitaţii şi temperatura atmosferică. Turtele de şerbet peste iarnă se administrează familiilor de albine numai în caz de necesitate. Proteinele sunt necesare în producerea cerii. Producţia de nectar depinde de: specia meliferă. Rezerva de păstură pe familie este în funcţie de dezvoltarea familiei de albine şi trebuie să fie de 1 – 3 rame. Vitaminele şi enzimele din polen au mare valoare biologică şi sunt biocatalizatori ai proceselor metabolice ale albinelor. el fiind factor limită în creşterea puietului. Zahărul → este un aliment energetic care substituie mierea în acţiunea de stimulare a ouatului mătcilor în perioada de iarnă şi la sfârşitul verii – începutul toamnei sau în completarea rezervelor de iernat. fapt ce asigură longevitate albinelor de iernat.Pentru hrănire albinele folosesc: Mierea → este principala sursă de hrană datorită conţinutului mare în glucide (aproximativ 80%) care asigură necesarul energetic al albinelor. compoziţia şi umiditatea solului. se apreciază că este de 90 – 100 kg. Păstura → se formează din polen şi are un conţinut mai redus de proteine şi lipide decât polenul. Substanţele care se folosesc în aceste situaţii sunt: lapte praf degresat. Polenul → este unica sursă de proteină din hrana albinelor. Rama cu păstură se aşează lângă puiet. În funcţie de puterea familiei de albine şi de producţiile apicole pe care le realizează. consumul de polen al unei familii variază între 15 – 55 kg. lumină. a lăptişorului de matcă. Necesarul de miere pentru o familie de albine. implicit de creştere a puietului. într-un an. Înlocuitorii de polen: → se administrează albinelor numai în cazul lipsei totale de polen sau păstură în stup sau în cazul unui cules redus de polen în natură. când creşterea de puiet este în pericol. Nectarul se transformă în miere în urma unor procese fizice şi chimice. a formării rezervelor de iernat din corpul adipos. făină de soia . deoarece cristalele de glucoză nu pot fi dizolvate de albine şi mor prin înfometare. în partea dinspre diagramă. Păstura constituie rezerva de proteină a albinelor peste iarnă. datorită conţinutului mare de proteine. stadiul de înflorit. Nectarul → este recoltat de albine şi depozitat în celulele fagurilor de către o altă albină care îl preia de la culegătoare. poziţia florii pe tulpină. Consumul de polen al unei familii care creşte puiet şi clădeşte faguri este de aproximativ 30 de ori mai mare decât consumul unei familii care nu are de crescut puiet şi faguri. Un conţinut mare de glucoză determină cristalizarea puternică şi nu este indicat ca acest tip de miere să fie folosită ca rezervă de hrană pentru iarnă. vânt. pe baza ei fiind posibilă reluarea activităţii de ouat a mătcii.

Apa: → este indispensabilă vieţii albinelor. recepţionat în momentul contactului antenelor a doi indivizi.degresată. fapt de care trebuie să ţină cont apicultorul şi să pună permanent apă în adăpători. aproape toată viaţa. când cantitatea de puiet scade sau încetează creşterea acestuia. cu lăptişor de matcă de către o suită de 10 – 12 doici care îi administrează această hrană la interval de 10 – 15 minute. adăpătorul trebuie instalat (în pastoral) înainte de a deschide stupii după transport. pentru ca albinele. de cantitatea de puiet şi poate fi de 50 – 200 grame pe zi primăvara şi 300 – 500 grame vara. în momentul când matca ouă şi stă nemişcată. mirosul de grup facilitează cedarea hranei. de sezon. Aceste substanţe proteice se administrează albinelor în turte de 500 – 600 grame de şerbet. în care proporţia înlocuitorilor de polen nu trebuie să depăşească 10%. Acest schimb de hrană este mai intens în perioada creşterii de puiet şi mai redus toamna. Astfel. În cadrul relaţiilor de hrănire între indivizii aceleiaşi familii de albine apar următoarele situaţii:  Relaţiile de nutriţie între albinele lucrătoare: Între albinele lucrătoare are loc un permanent schimb de hrană. Relaţiile de nutriţie în familia de albine În relaţia de nutriţie între albine un rol important îl are mirosul.  Relaţiile de nutriţie între trântori şi albinele lucrătoare: Trântorii sunt hrăniţi de către albine primele 4 zile de viaţă. După această perioadă. corpul lor conţinând 70 – 80% apă. pe când mirosul străin poate să declanşeze stări de respingere şi agresivitate sau de cedare a hranei. pentru a împiedica încălzirea şi evaporarea excesivă. de cules. drojdie de bere. Consumul de apă al unei familii de albine este dependent de puterea familiei de albine. la ieşirea din stup să găsească apa şi să se obişnuiască cu locul lui pentru a nu depista surse de apă poluate.  Relaţiile de nutriţie între matcă şi albinele lucrătoare: În acest tip de relaţie. Matca se hrăneşte cu miere când eclozionează şi este în cuşcă. Acest consum este mare după vârsta . trântorii trec pe fagurii cu miere şi se hrănesc singuri cu aceasta. Locul unde se instalează adăpătorul trebuie să fie umbrit. consumul de apă al albinelor este mare. În lipsa culesurilor de nectar sau în perioadele de arşiţă. matca este hrănită. când stau pe fagurii cu puiet. când nu sunt rezerve în stup. De asemenea. Albinele folosesc apa în amestec cu mierea şi polenul pentru hrănirea larvelor şi pentru asigurarea umidităţii optime în cuib. Durata contactului de hrănire între indivizi este mare când în stup sunt suficiente rezerve de hrană şi apă şi foarte scurtă.

Executarea la timp şi corect a lucrărilor din această perioadă asigură buna evoluţie biologico – productivă a familiei de albine în anul următor. de hrană. când temperatura în ghem creşte la 34 – 350C. În funcţie de modificările cantitative şi calitative produse la nivelul familiei de albine. Se formează ghemul de iernat. calitatea mătcii. Perioada creşterii familiei de albine → are loc creşterea numărului de indivizi în familia de albine. La sfârşitul ultimului cules de producţie din sezon. În această perioadă. deci mult peste media de viaţă a albinelor din sezonul activ deoarece nu participă la culesuri. la creşterea puietului şi nici la formarea rezervelor de hrană pentru iarnă. Viaţa familiei de albine Familia de albine petrece un sezon activ – din martie până în octombrie. eliminândui pe fundul stupului nepermiţându-le accesul la hrană. după care consumul albinelor se intensifică. se realizează înlocuirea totală a albinei de iernat. Această perioadă urmează terminării ultimului cules de producţie. Durata acestei etape depinde de evoluţia temperaturii atmosferice. de temperatura atmosferică. apicultorul intervine cu stimulări. se diferenţiază următoarele perioade: Perioada de creştere a albinei de iernat → august – septembrie. iar consumul unui trântor este de 3 ori mai mare decât al unei albine lucrătoare. precum şi de zona geografică. pentru a putea valorifica culesul de salcâm. În următoarea etapă. şi o perioadă de relativă inactivitate – din noiembrie până în februarie. aceştia murind prin înfometare.de 15 zile. şi consumă mult polen asigurându-şi rezerva de substanţe nutritive. Perioada înlocuirii albinelor de iernat → începe odată cu apariţia primelor albine tinere şi ţine până la zborul de curăţire. albinele lucrătoare alungă trântorii din cuib. . ei sunt eliminaţi treptat din stup în grupuri de 10 – 15 indivizi. pe parcursul unui an. Ritmul creşterii este influenţat de puterea familiei de albine. în luna aprilie. şi ţine până la reluarea ouatului la matcă. Albinele obţinute în acestă perioadă trăiesc 7 – 8 luni. Perioada repausului de iarnă → are două etape: -prima etapă începe o dată cu terminarea ecloziunii ultimului puiet. în toamnă. încă din luna martie. în acest interval. când temperatura atmosferică este de 80C. În condiţiile lipsei de hrană sau a unei cantităţi insuficiente. -a doua etapă începe cu declanşarea ouatului la matcă şi ţine până la eclozionarea primelor albine. când trântorii ies la zborul de împerechere.

vârsta mătcii. urmărindu-se asigurarea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi sănătatea albinelor. Stupăritul pastoral: Practica apiculturii intensive nu poate fi concepută fără stupăritul pastoral care reprezintă o modalitate de valorificare a surselor melifere situate peste limita de zbor a albinelor. Deplasarea familiilor de albine la sursa meliferă se face când 5 – 10% din flori sunt înflorite. Factorii care determină roirea sunt: lipsa ventilaţiei.Perioada înmulţirii naturale (roire)→ în această perioadă. De asemenea. lipsa spaţiului. În momentul în care matca depune primele ouă în aceste botci se produce declanşarea roitului. -se închide urdinişul şi se deschide orificiile de ventilaţie ale stupilor. de obicei vara pe timpul nopţii. precum şi de sporire a producţiei culturilor agricole. se aşează stupii cât mai aproape sau în interiorul culturii melifere. familia de albine îşi reduce activitatea de cules începând să crească botci de roire. datorită blocării cuibului cu hrană şi puiet. Zone bio-apicole în funcţie de tipul de cules: . -se verifică sistemul de fixare de corp a fundului şi a capacului stupului. Înainte de plecare în pastoral. temperatura ridicată în cuib. Tehnologia creşterii şi întreţinerii familiei de albine Amplasarea vetrei de stupină trebuie să se facă la distanţe corespunzătoare faţă de drumurile publice. iar după plecarea roiului. iar primăvara şi toamna. Apicultorul poate corecta aceşti factori prin intervenţii tehnice făcute la timp în familia de albine. -se scot din stup fagurii plini cu miere. Când s-a ajuns la destinaţie. Roiul plecat poate lua aproximativ 50% din populaţia familiei. dacă timpul este răcoros. Alegerea locului de amplasare a stupinei să se facă cu profesionalism de către apicultor. lipsa puietului larvar. în stup iese prima matcă. cei slab fixaţi în rame sau depreciaţi şi se înlocuiesc cu faguri goi şi rezistenţi. apicultorul trebuie să execute următoarele operaţiuni: -se verifică integritatea exterioară a stupilor. Perioada culesului → în funcţie de zonă. poate fi de aproximativ 3 luni. locuinţe şi să asigure toate cerinţele necesare standardelor naţionale de mediu şi sanitar – veterinare. precum şi realizarea de producţii apicole corespunzătoare. terenul să fie uscat. precum şi a unui număr mare de albine în cuib. până se ajunge la capacitatea maximă. ferit de curenţi de aer şi vânturi puternice. stupii pot fi transportaţi şi ziua. cu scopul obţinerii unor producţii ridicate de miere şi ceară.

4. hrana lor se bazează exclusiv pe produse de origine vegetală – nectar şi polen. dezvoltare şi rezerve pentru iernare a albinelor o au speciile de salcâm. leguminoasele furajere. Se administrează hrăniri stimulatoare în perioadele deficitare. aceasta fiind în cantitate mai mare. deoarece zona se caracterizează prin culesuri de durată. Din punct de vedere apicol se caracterizează prin cules dominant la pomi.Zona din Câmpia de Vest (tipul III de cules): se aleg familii de albine cu dezvoltare precoce care să valorifice culesul de la salcâm (în partea de nord a zonei). furnizate de plantele melifere cultivate şi spontane cu perioadă şi durată de înflorire diferite în raport de specie. 5. 6. 2. Importanţă deosebită în realizarea unor producţii constante de miere marfă au sursele culesului de mană. care din punct de vedere al provenienţei este de origine vegetală (secretată de plante).Zona versanţilor Munţilor Carpaţi (tipul VI de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. între culesuri şi după culesul de la tei. . păşuni şi fâneţe în toată perioada activă. şi de origine animală. dar de mică intensitate. se practică stupăritul pastoral deoarece apicultura staţionară nu dă rezultate. cât şi asigurarea culesurilor de întreţinere. Pe întreg teritoriul ţării noastre se găsesc însemnate rezerve de nectar şi polen. floareasoarelui. Flora meliferă a României este bogată şi variată. deoarece. cât şi menţinerea unor familii puternice pe tot sezonul. Ponderea cea mai însemnată atât în ceea ce priveşte producţia de miere-marfă. iar pentru restul zonei familii cu tendinţă pronunţată spre roire naturală care valorifică bine culesurile slabe. altitudine şi data semănatului.Zona din Câmpia Română şi Dobrogea (tipul I de cules): se aleg familii de albine cu ritm rapid de dezvoltare primăvara şi se administrează hrăniri stimulatoare în vederea valorificării culesului de la salcâm. 3. cu o pondere mai mică.Zona din Podişul Transilvaniei (tipul IV de cules): se practică stupăritul pastoral la distanţe mari. Sunt necesare atât măsuri de pregătire.Zona din Podişul Moldovei (tipul II de cules): se administrează hrăniri stimulatoare înaintea culesului de salcâm. păşunile şi fâneţele. spre deosebire de alte insecte.Zona muntoasă (tipul V de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. Principalele resurse melifere şi valorificarea profitabilă a acestora Viaţa albinelor este dependentă şi în legătură directă cu existenţa plantelor nectaro-polenifere. cuprinzând peste 300 de specii cu pondere nectaro-poleniferă.1. tei. provenind de la anumite insecte (afide) care se hrănesc cu seva plantelor.

practicând stupăritul pastoral au fost realizate frecvent producţii de 25 kg miere-marfă de salcâm / familia de albine. care prezintă un număr mare de specii şi varietaţi. Caraş-Severin. care cuprinde peste 20. Cele mai bune şi constante culesuri de nectar dau pădurile crescute pe solurile nisipo-argiloase. în condiţii meteorologice favorabile.000 specii. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. teiul argintiu înfloreşte în jurul datei de 20-25 iunie.Mierea de mană este bogată în săruri minerale. caracterizându-se printr-un mare potenţial nectaro-polenifer. Floarea-soarelui (Helianthus annus) face parte din familia Compozitae. În ţara noastră se cultivă anual pe o . astfel: teiul cu frunza mare înfloreşte la începutul lunii iunie şi produce 800 kg miere la hectar. totuşi se pot realiza zilnic. Teiul pucios sau teiul cu frunza mică (Tilia cordata) şi teiul alb sau teiul argintiu (Tilia tomentosa). cât şi în cele colinare. care dă 1000 kg miere la hectar. Cu familii de albine puternice. Salcâmul înfloreşte abundent şi fructifică în fiecare an. afânate.000 hectare. Durata înfloririi celor trei specii la un loc totalizează 25-30 zile. Principalele plante care asigură producţii importante de miere-marfă sunt: Salcâmul alb (Robinia pseudacacia) ocupă în ţara noastră o suprafaţă de 120. Declanşarea înfloritului la salcâm se produce în jurul datei de 15 mai şi se prelungeşte până la sfârşitul lunii iunie. în funcţie de altitudine şi condiţiile pedoclimatice ale fiecărei zone. constituind trupuri compacte de pădure. atât în zonele de câmpie. Salcâmul oferă apicultorilor realizarea a două şi chiar trei culesuri succesive. sporuri la cântarul de control ce variază între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. fiind localizat în special în zonele de câmpie. Iaşi. Speciile respective de tei ocupă o suprafaţă de 43. Teiul face parte din familia Tiliaceae. din zonele în care prosperă şi viţa-de-vie. cu condiţia să deplaseze stupinele de la o zonă la alta.200 hectare în pădurile unor judeţe din ţară cum ar fi : Tulcea. la 10-14 zile după acesta înfloreşte teiul pucios. Ilfov şi Giurgiu. dar este dăunătoare sănătăţii albinelor când se găseşte înglobată în rezervele de iernare. are cea mai mare capacitate nectariferă (1200 kg / hectar) şi se găseşte cel mai numeros în compoziţia teişurilor. Pentru apicultură prezină o deosebită importanţă. genul Tilia. Perioada de înflorire şi capacitatea nectariferă este diferită la cele trei specii de tei. apreciată de consumatori. În pădurile din ţara noastră se găsesc trei specii mai importante: teiul cu frunza mare (Tilia platy phyllos).

la florile de castan. în funcţie de hibrid. parcuri.000-900. alei. . când se deschid. În pădurile de foioase.condiţiile pedoclimatice şi culturale. Galaţi. Producţia de miere se evaluează la 150 kg pe hectar. eliberând nectar şi polen. În anii favorabili se recoltează de la stupii transportaţi în pastoral. precum şi în zona muntoasă. ocupând suprafeţe importante. Salciile şi răchitele înfloresc timpuriu în primăvară şi oferă nectar şi mai ales polen. Baia Mare şi Satu Mare. Castanul comestibil este un arbore ornamental foarte r[sp\ndit mai ales în judeţele Vâlcea. Păducelul este foarte des întâlnit în pădurile de deal şi câmpie şi înfloreşte în lunile mai-iunie. Constanţa. Călăraşi. Principalele zone de cultură pentru floarea – soarelui sunt situate în judeţele Ialomiţa. Floarea-soarelui înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie şi începutul lunii iulie. Mierea obţinută este de culoare deschisă. Producţia de miere este evaluată la 30120 kg la hectar. Brăila. Castanul sălbatic este un arbore ornamental foarte răspândit în grădini publice.suprafaţă de 700.000 hectare. Cantitatea de miere la hectar este apreciată la 30-100 kg. stimulând dezvoltarea lor în vederea culesului principal de la salcâm sau alte plante melifere importante. Dolj. câte 8-10 kg miere de familie. Buzău. un cules bogat familiilor de albine. în anumite regiuni. Timiş. sunt cercetate de albine şi alte insecte polenizatoare din primele ore ale dimineţii. oferă nu numai cules de întreţinere dar şi de producţie. Arad. cu o durată de înflorire de 2-3 săptămâni. situându-se din acest punct de vedere pe locul doi în Europa. foarte valoros pentru întreţinerea şi dezvoltarea familiilor de albine în lunile martie-aprilie. mai ales în bălţile din lunca Dunării. Mierea este de culoare închisă şi de bună calitate. aromată şi foarte plăcută la gust. Ilfov. Florile galben – aurii. alături de arţari şi alte specii melifere. În anii favorabili. grupate în inflorescenţe mari de tip capitul. zonele respective îndeplinind cele mai bune condiţii de climă şi sol cerute de această plantă. Giurgiu. primul loc fiind ocupat de Franţa. Bihor. dă de la începutul lunii mai până în iunie un cules bun familiilor de albine. producţia de miere ce se poate obţine la 1 hectar cultivat cu floarea-soarelui este de 34-130 kg. fiind bine cercetat de albine. cu care ocazie se face şi polenizarea. Castanul furnizează în cursul lunilor iunie-iulie. data semănatului şi mersul vremii. Mierea este de culoare galben-aurie şi cu un gust plăcut. În funcţie de soi. Salcia creşte sub formă de arbori sau arbuşti în lunile umede. Teleorman. Media producţiei de miere multianuală obţinută la culesul de nectar de la floarea-soarelui reprezintă peste 40% din producţia totală de miere realizată la nivel de ţară. bulevarde. Înfloreşte în lunile aprilie-mai.

înflorind în luna aprilie şi acoperind golul de cules dintre culesul de la pomii fructiferi şi cel de la salcâm. Plantaţiile de zmeur din zona de câmpie înfloresc mai timpuriu. Semănatul se face primăvara cât mai timpuriu. având o durată de înflorire de 25 zile. Producţia de miere se ridică la 35-100 kg la hectar. Murul este înrudit îndeaproape cu zmeurul şi este o plantă meliferă bună. parcuri. iar producţiile de miere ce se pot obţine sunt de 35-100 kg la hectar. Înflorirea are loc în lunile iunie-iulie. în aprilie-mai şi durează 10-14 zile. în zona de munte zmeurul produce 50-250 kg miere la hectar. specie anuală. Producţia de miere este evaluată la 50 kg pe hectar. precum şi prin grădini. Producţia de miere se ridică la 50 kg la hectar. Zmeurul este un arbust melifer foarte valoros pentru apicultură. Arbustul dă o producţie de 20-40 kg miere la hectar. În asociaţie cu alte plante melifere care înfloresc în acelaş timp. Lunca Frumoasă şi Teleajen în judeţul Prahova. Secui. Înflorirea culturii durează aproape o lună. Muştarul alb. Este mai des întâlnit în zona de munte şi de dealuri înalte. Rapiţa are o importanţă deosebită în deyvoltarea familiilor de albine.Amorfa sau salcâmul pitic este un arbust melifer cercetat de albine pentru nectarul şi polenul său. Vatra Dornei. Producţia de miere variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice. Înfloreşte în lunile iunie-septembrie şi asigură un cules bun familiilor de albine. durând circa 30 de zile. Câmpulung. timp în care albinele cercetează intens florile cuşlegând nectar şi polen din . Cruşinul este un arbust melifer care înfloreşte în lunile mai-iunie şi produce polen şi nectar. Este un arbust foarte apreciat de apicultori şi intens cercetat de albine pe toată durata înfloririi. Mierea este de foarte bună calitate. Printre masivele de zmeuriş. iar în zona de câmpie produce 50 kg la hectar. unde creşte spontan şi înfloreşte în lunile iunie-iulie. mai importante sunt cele de la Zărneşti şi Bran în judeţul Braşov. Astfel. Rapiţa de toamnă. cu o durată de 20-30 zile. poate asigura nu numai un cules bun de întreţinere ci şi de producţie. recoltânduse adesea în amestec cu mierea de la flora de fâneaţă. mai ales când acesta se asociază şi cu culesul de laalte plante melifere din zona de pădure. specie anuală se cultivă pentru seminţele sale care au un conţinut mare în uleiuri. iar înflorirea are loc după aproximativ 40 zile de la semănat. este cultivată ca plantă oleiferă datorită conţinutului ridicat în ulei al seminţelor. Gura Humorului şi Rădăuţi în judeţul Suceava. Lemnul câinesc este un arbust melifer răspândit în pădurile din regiunile de câmpie şi deal. Este apreciat ca unul dintre valoroşii arbuşti meliferi. Petroşiţa şi Moreni în judeţul Dâmboviţa. Înfloreşte în lunile iunie-iulie când asigură familiilor de albine un cules de întreţinere şi uneori chiar de producţie.

iar producţiile de miere ce se pot obţine variind între 100 şi 500 kg la hectar. Lucerna este o specie erbacee. Producţia de polen la hectar se evaluează la 52-58 kg la dovleacul furajer. în funcţie de soi şi condiţiile pedoclimatice. Dovlecelul. cantitatea de nectar pe floare fiind de 0. atât pentru miere cât şi pentru polen. de tip cernoziom sau brun de pădure. pepenii verzi. Cantitatea de miere pe un hectar cultură pură se evaluează a fi de 40-45 kg la dovleacul furajer. o treime din valorile date mai sus pentru culturile pure. având în vedere producţia de nectar şi polen de care beneficiază albinele în tot cursul sezonului apicol.000 hectare şi în culturi intercalate peste 100.hectar.15 mg. Producţia de nectar variază între 0. conferind plantelor o rezistenţă bună la secetă. ocupă suprafeţe importante mai ales în culturi intercalate. Cultura trifoiului ocupă. specie anuală. Bostănoasele. Productia de miere la hectar se evaluează la 25-30 kg la cultura neirigată şi 200 kg la cultura irigată. în ţara noastră suprafeţe ce oscilează în jurul valorii de 200. 43-52 kg la dovleacul alb şi 28-34 kg la dovleacul moscat. făcând posibilă cultivarea acesteia în regiunile de câmpie mai secetoase. Trifoiul roşu este o specie furajeră perenă ce creşte spontan sau cultivată în nordul ţării şi în zona dealurilor subcarpatice. sfecla roşie şi spanacul sunt plante legumicole de interes pentru apicultură.26 mg / floare cu o concentraţie în zahăr de 18-48 %. puţin pretenţioasă la climă şi sol. cu tulpina înaltăde 30-70 cm.000 hectare. Înflorirea lucernei are loc în a doua jumătate a lunii mai la prima coasă. Coriandrul. Producţiile medii de miere ce se obţin de la muştar în anii normali sunt de 40 kg.100. Dovleacul este o specie anuală cu tulpină târâtoare sau agăţătoare. castraveţii. originar din America. Înflorirea se produce în lunile iunie-iulie şi are o durată de aproape 30 de zile. În zonele ce oferă condiţii optime de cultură pentru coriandru se obţin frecvent 7-10 kg miere monofloră pe familia de albine. dă producţii mari pe terenurile mai uşoare.09 mg şi 0. dar fertile. şi în august-septembrie la a doua coasă.000 . 90-100 kg la dovleaculalb şi 22-30 kg la dovleacul moscat. perenă cu sistem radicular bine dezvoltat ce pătrunde până la 10 metri în pământ. oferă culesuri târzii de întreţinere într-o perioadă când flora meliferă este foarte săracă. de aceea trebuie identificate din timp şi valorificate integral. Coriandrul este o valoroasă specie meliferă. La noi în ţară di cele 10 specii sunt cultivate în cultură pură circa 15.abundenţă. Pentru culturile intercalate de dovleac se iau în calcul.

plop sau alte esenţe moi. Tulpina şi ramificaţiile acesteia prezintă la vârf flori roşii. asigură o ventilaţie optimă. Izma broaştei este una din cele mai valoroase specii melifere din Deltă şi zona inundabilă a Dunării unde ocupă suprafeţe importante. În anii favorabili când secreţia de nectar este bună. extragerea producţiei de miere se face fără a deranja cuibul.084m3. Sparceta este o specie perenă cultivată pentru nutreţ dar este şi o bună plantă meliferă. la 60-70 zile de la pornirea în vegetaţie şi durează 15-25 zile.01-0. -colector propolis.hectare. iar concentraţia în zahăr a nectarului este de 38-605.04 mg. -gratie Hannemann metalică cu ramă de lemn.03 mg. Producţia de nectar pe floare oscilează între 0. Cantitatea de nectar pe floare este de 0. cat de recoltă (2 magazine 1/2) . Înflorirea culturilor de izmă se produce în lunile iunie-august furnizând nectar şi polen familiilor de albine. este cultivată în lume ca plantă medicinală şi aromatică pe mari suprafeţe de teren. recoltele de miere ajungând la 15-20 kg pe familia de albine. Pereţii corpului sunt groşi de 20 mm. În unii ani favorabili furnizează producţii mari de miere. Stupul şi inventarul apicol Stupul vertical: asigură spaţiu suficient în perioada de maximă dezvoltare a familiei de albine.3-0. iar fundul este fixat în cutie. dând bune rezultate în zonele cu climat răcoros şi umed indiferent de terenul pe care se cultivă. Are elementele independente între ele şi este alcătuit din: -corpul stupului este o cutie efectuată din cherestea de răşinoase. -colector de polen. cu 10 rame model italian. când florile sun mai puţin dezvoltate. Izma – plantă perenă. asigură condiţii de formare a ghemului de iernat sub formă de sferă. Trifoiul înfloreşte din luna mai până în septembrie.02-0. -podişor izgonitor de albine. de obicei 15-20 kg pe familia de albine. Stupul cu 2 magazine are un volum util de 84 litri sau 0. Înflorirea sparcetei cultivate are loc în lunile mai – iunie. iar producţia de miere la hectar este evaluată la 25-50 kg.9 mg. capac acoperit cu tablă zincată. Producţia de miere este evaluată la 220 kg la hectar. Producţia de nectar pe floare este de 0. . Înmulţirea izmei se face destul de uşor pe cale vegetativă. se realizează culesuri de producţie. tei. aceasta fiind optimă. încheiaţi în falţ. evaluându-se o producţie de miere la hectar între 120 şi 300 kg. producând o cantitate de miere la hectar ce variază între 100 şi 200 kg. îndeosebi la coasa a doua. cu fund anti-varrooa. rar albe grupate în inflorescenţe. liliachii. -podişor pentru hrănitor de plastic.

se găseşte introdus un alt vas cu fundul confecţionat din plasă de sârmă. 2.Topitor cu abur pentru faguri reformaţi are diametrul de 700 mm. În interiorul vasului. 300 rotaţii/min. grosimea ei de 3 mm. iar mierea curge în jos.Maturatorul pentru miere din inox are o capacitate de stocare de 400 kg. în care se pun ramele cu miere în sens radial şi se rotesc pentru extragerea mierii cu ajutorul forţei centrifuge cu ajutorul forţei centrifuge.20 m. el trebuie mai întâi în apă fierbinte. Utilaje apicole: 1. prevăzut cu recipient pentru producerea aburului echipat cu rezistenţă electrică 2800W şi termostat 30 – 1100C. până la o treime distanţă de la gura lui. cu dimensiuni: 600x490x180. Cabana este alcătuită din 12 panouri montate pe câte un cadru de leaţuri. Panourile se leagă între ele cu buloane. Căpăcelele de ceară se opresc aici. Lama cuţitului are dimensiunile 220 x 45 mm. partea de jos trebuie să fie plană şi netedă. în ambele sensuri (extracţia mierii are loc simultan de pe ambele părţi ale fagurelui). 3. de unde printr-un robinet se poate scurge afară. Cabana are lungimea de 2. Cabana apicolă se foloseşte pentru adăpostirea stuparului. 4. Mierea acumulată se scurge printr-o valvă in partea superio9ară a cilindrului. confecţionat din inox. Acoperişul este alcătuit din două panouri aşezate oblic.80 m. În acest scop. prevăzut cu capac şi robinet de golire. Ascuţirea cuţitului se face pe partea de deasupra.Topitorul de ceară pentru arzător cu gaz este confecţionat din inox şi are o capacitate de 115 litri.80 m. cu ochiurile de 5 mm. limpezirea şi maturarea definitivă a mierii prin eliminarea excedentului de apă. folosit la depozitarea mierii extrase în vase pentru a avea loc decantarea. lăţimea 2.Tava de descăpăcit se foloseşte pentru strângerea căpăcelelor de ceară. în spate 1. rezultate de la descăpăcirea fagurilor şi separarea lor de miere. a inventarului şi executarea diferitelor lucrări în timpul deplasării stupinei.20 m.Centrifuga pentru obţinerea mierii din faguri este un dispozitiv de formă cilindrică.Cuţitul apicol din inox pentru descăpăcirea fagurilor se foloseşte la tăierea căpăcelelor de ceară cu care albinele astupă căsuţele în care au depozitat mierea. Scândurile din care se confecţionează cabana . înălţimea în faţă 2. Centrifuga este echipată cu motor 80W 220V. Pereţii laterali sunt alcătuiţi fiecare din câte două panouri: în peretele care dă spre stupină este prevăzută o uşă şi o fereastră. Tva de descăpăcit are capacitate de stocare de 12 – 14 rame descăpăcite.-faguri artificiali Unelte apicole: 1. 2.

au loc o serie de modificări calitative şi cantitative de care apicultorul trebuie să ţină seama în tehnologiile de creştere şi întreţinere pe care le aplică. -acoperirea obiectelor strălucitoare (ochelari. ceas. când încetează creşterea puietului. Astfel. În viaţa familiei de albine. şi anume: • Perioada creşterii şi pregătirii albinelor pentru iernare → începe în a treia decadă a lunii iulie. care ar determina un număr mare de albine să înţepe. -abordarea stupului din partea laterală sau din spate. parfum puternic. următoarele lucrări: -verificarea prezenţei şi calităţii mătcilor → introducerea de mătci în familiile unde aceasta a dispărut în timpul ultimei extracţii de miere. -asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare. usturoi şi ceapă). al căror miros de venin ar declanşa instinctul de apărare al acestora. apicultorul trebuie să respecte următoarele reguli de comportament faţă de albine: -asigurarea igienei corporale a apicultorului (albinele sunt iritate de mirosul de transpiraţie. sub influenţa mediului. schimbarea mătcilor cu randament slab la culesurile de producţie în . odată cu terminarea culesurilor de producţie. Lucrări de întreţinere La executarea lucrărilor de întreţinere a familiilor de albine. -intervenţiile în stup trebuie făcute pe vreme frumoasă după ce albinele culegătoare au plecat la cules. -folosirea fumului în acelaşi timp cu desfacerea capacului şi a podişorului pentru a linişti albinele. brăţară. -obţinerea de albine sănătoase. -evitarea strivirii albinelor. Leaţurile de centură au dimensiunea de 50 x 50 mm iar cele de la duşumea sunt mai groase. -evitarea bruscării ramelor la detaşarea acestora din cuib şi la scoaterea din stup.au grosimea de 15-20 mm. inele) care favorizează declanşarea instinctului de apărare a albinelor. starea familiei de albine poate fi sintetizată în următoarele perioade caracteristice. -abordarea liniştită a stupului. -limitarea pierderilor de albine În această perioadă se efectuează. de alcool. -trebuie evitată folosirea excesivă a fumului. care poate crea panică albinelor. şi se termină la sfârşitul lunii octombrie. în stupină. evitându-se zgomotele puternice la desfacerea şi strângerea elementelor de stup. În această perioadă se urmăreşte: -obţinerea unui număr mare de albine.

schimbarea mătcilor cu defecte corporale. amestecarea albinei din cele două familii se face treptat prin perforarea hârtiei. de la peretel stupului spre diafragma care limitează cuibul. păstrarea celei mai tinere şi valoroase mătci. unificarea familiilor slabe între ele. timp de 24 – 48 ore. polen. când nopţile se mai răcesc. conţinută de fiecare ramă din cuib. se va face astfel: rama cu cea mai mare cantitate de miere căpăcită. Această lucrare trebuie făcută cu mare atenţie pentru a nu se produce disconfort albinelor (restrângere severă = supraîncălzire şi ieşirea . -restrângerea urdinişului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi puiet larvar. -restrângerea cuibului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. Aşezarea ramelor în cuib. unificarea unei familii orfane cu alta cu matcă. schimbarea mătcilor din familiile cu semne clinice de boală. sirop) numai în ramele de cuib. restul ramelor cu miere căpăcită şi puiet căpăcit. Nu se utilizează la unificare familiile de albine bolnave. Dacă mierea existentă în stup nu este suficientă (necesarul de miere pentru întreaga perioadă de iernare este de 7 – 8 kg miere) se completează necesarul de hrană prin administrarea de sirop de zahăr sau miere. Calitatea optimă pentru rezervele de iernat este asigurată de mierea de salcâm şi tei. în dreptul urdinişului. încât. -unificarea familiilor de albine → se face în următoarele situaţii: unificarea familiei de bază cu familia ajutăroare. Evaluarea calitativă a rezervelor de hrană se face prin analize de laborator sau prin aprecierea organoleptică a mierii. rama cu ½ miere căpăcită şi cu puiet căpăcit.cursul sezonului apicol. albinele din cele două familii să nu poată comunica. După aprecierea cantităţii de miere existentă în fiecare familie de albine se stabileşte necesarul de hrană pentru o iernare corespunzătoare. unificarea nucleelor de împerechere rămase după creşterea artificială a mătcilor. reducerea pericolului de furtişag şi atac al viespilor. Această lucrare se face după ultimul cules de producţie. folosirea de fum sau substanţe volatile. concentrarea ultimelor recolte de hrană din sezonul activ (nectar. acoperirea completă a cuibului familiei de bază. sporirea puietului prin obligarea mătcilor să ouă pe toată suprafaţa liberă a ramelor de cuib. Nu este permisă trecerea ramelor cu puiet după diafragmă. familia slabă se aduce în stupul familiei puternice. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi loc gol pentru ouatul mătcii. ramă cu păstură. -evaluarea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a rezervei de hrană pentru iernat → Evaluarea cantitativă se face prin însumarea cantităţii de miere căpăcită. Reguli: unificarea începe după încetarea zborului. deoarece acest fapt ar atrage trecerea masivă a albinei după diafragmă pentru a încălzi puietul respectiv. schimbarea mătcilor din familiile cu agresivitate sporită.

O izolare termină reuşită a cuibului reduce consumul de hrană şi cantitatea de albină moartă în timpul iernii. astfel ca să nu se piardă contactul cu rezervele de hrană. care începe la sfârşitul lunii octombrie. când familia de albine începe să crească din nou puiet. Mărimea urdinişului trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: mărimea familiei de albine. deci să se găsească albine pe feţele exterioare ale ramelor de margine. deschidere prea mare = cuib rece). cheltuieli minime. când a eclozionat ultimul puiet. -ventilaţia se realizează prin reducerea urdinişului proporţional cu puterea familiei de albine.albinelor în faţa stupului. pe diagonală cu urdinişul. evoluţia culesului în natură. ghemul să fie bine strâns. -hidroizolarea stupilor → pătrunderea apei în stup determină o creştere excesivă a umidităţii care combinată cu o ventilaţie necorespunzătoare favorizează dezvoltarea mucegaiurilor pe rame şi pe elementele stupului. -aplicarea unei scheme de tratament profilactic antiparazitar → trebuie să asigure familiilor de albine reducerea gradului de parazitare sau dispariţia paraziţilor. -protejarea familiilor de albine de vânt → în alegerea modului de iernare apicultorul trebuie să ţină cont de caracteristicile iernilor în zona geografică unde se află stupina şi de cerinţele albinei în sezonul rece. -protejarea familiilor de albine împotriva şoarecilor → în momentul fixării gratiilor împotriva şoarecilor la urdiniş se inspectează interiorul stupului. pentru a remedia eventualele atacuri ale şoarecilor. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare trebuie să ţină cont de: -cantitatea de albină → trebuie să fie suficientă. Riscul pierderii familiilor de albine în această perioadă îl reprezintă furtişagul şi pierderea mătcii. crearea de spaţii mici de 0. dispuse în poziţie opusă. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de iarnă include două faze: -repausul de iernare. asigurarea iernării corespunzătoare. în podişor şi capac. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare → urmăreşte: limitarea pierderilor de familii de albine. -izolarea termică → are ca scop prevenirea formării condensului în stup şi asigurarea unei temperaturi interioare confortabile albinelor pentru perioada de iarnă. şi se termină în a treia decadă a lunii ianuarie. -cantitatea de hrană şi modul de dispunere a acesteia pe ramele de cuib. . evoluţia temperaturii atmosferice diurne şi nocturne.5 – 2 cm pentru aerisire.

În această perioadă. care începe în a doua parte a lunii ianuarie şi ia sfârşit în a doua parte a lunii aprilie. care are la început o intensitate mai mare.-înlocuirea albinelor care au iernat. zbor dezorientat = lipsa mătcii). o bâzâitul slab. zbor slab = familie de albine slabă. pentru a asigura condiţii optime de iernare liniştită a albinelor. -starea de boală. care asigură supravieţuirea familiilor de albine în timpul iernii. şerbet. -moartea mătcii. zahăr pudră . iar revenirea la normal este rapidă = iernare normală. când toate albinele de iernare au fost înlocuite. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de primăvară are ca obiective: . cu ritm de dezvoltare lent. -administrarea de hrană energetică (turte de miere. -pregătirea necorespunzătoare pentru iernare. lărgirea urdinişurilor. riscul pierderii familiilor de albine este dat de următoarele situaţii: -lipsa hranei sau pierderea contactului cu hrana. -verificarea acustică a stării ghemului → zgomotele emise de ghem pot fi interpretate astfel: o bâzâitul uniform şi scurt. lipsa zborului = evoluţie foarte slabă determinată de moartea totală sau parţuală a familiei de albine. curăţirea fundului de stup. o bâzâitul plângător = lipsa mătcii şi este necesară intervenţia apicultorului. ca un freamăt de frunze = lipsa hranei şi este necesară intervenţia apicultorului. -stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor → are loc atunci când temperatura atmosferică se ridică la aproximativ 100C. se recomandă următoarele lucrări: -după prima perioadă geroasă şi cu zăpadă se execută curăţirea zăpezii de pe stup şi de la urdiniş. miere artificială). fapt ce determină creşterea consumului de hrană. Cu această ocazie albinele îşi eliberează intestinul gros de dejecţiile acumulate peste iarnă. supravegherea zborului albinelor care oferă informaţii despre starea familiilor de albine (zbor masiv şi energic = evoluţie bună. Ciclul de producţie în apicultură coincide cu sezonul activ al albinelor şi este puternic influenţat de calitatea lucrărilor efectuate în sezonul rece. În timpul acestui zbor trebuie să se facă următoarele lucrări în stupină: împrăştierea de paie în faţa stupilor în cazul în care la data zborului de curăţare este zăpadă sau noroi. -curăţirea fundului de stup care se face după încetarea zborului de curăţire. În această perioadă. iar albinele ies masiv din stup timp de câteva ore pe zi şi câteva zile la rând.

-sporirea protecţiei sanitar – veterinare a familiilor de albine. În această perioadă se înregistrează cele mai mari mortalităţi. Această lucrare se execută în condiţiile în care cantitatea de puiet şi albină de acoperire justifică această acţiune. iar sub hrănitor sau pe alte elemente de stup apar porţiuni de făguraş clădite de albine. Spargerea cuibului se face prin introducerea în centrul cuibului a unei rame cu fagure clădit pentru a fi ouat de către matcă sau. Când cuibul este corect strâns. fapt ce imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei şi compromiterea primului cules. lucrările care se execută sunt foarte importante: a)Revizia sumară de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de aproximativ 120C şi cuibul poate fi inspectat. când familia este bine dezvoltată. c)Dezvoltarea cuibului începe din a doua decadă a lunii martie şi are ca scop intensificarea ouatului la matcă şi creşterea numărului de albine în vederea valorificării superioare a culesurilor de producţie. prin introducerea a 1 – 2 rame când cuibul devine neîncăpător şi pe partea dinspre cuib a diafragmei şi podişorului se găseşte aglomerată multă albină. -cantitatea rezervelor de hrană. uniformitatea puietului pe ramă. prin introducerea unei rame cu fagure artificial. -calitatea mătcii. -spargerea cuibului se realizează când albinele devin mai numeroase. activitatea de ouat a mătcii poate fi apreciată după: numărul ramelor ocupate cu puiet. -dezvoltarea optimă a familiilor de albine pentru valorificarea superioară a culesurilor de producţie. Se observă: -starea familiei de albine apreciată prin existenţa mătcii şi existenţa rezervelor de hrană. se face prin: -stimularea cu hrană energo-proteică. -modul de iernare se apreciază prin cantitatea de albină moartă în timpul iernii şi cantitatea de hrană consumată în sezonul rece. -lărgirea cuibului constă în mărirea spaţiului cuibului. astfel încât marginile cuibului să fie bine acoperite cu albine b)Revizia generală de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de 150C şi se poate observa: -puterea familiei de albine. De aceea. vremea se încălzeşte. culesul din natură sporeşte. Dacă nu sunt condiţii pentru . extensia puietului pe ramă. -reducerea cuibului ori de câte ori este nevoie. La stupul vertical cu familii de albine dezvoltate. lărgirea cuibului trebuie executată cu multă atenţie astfel încât temperatura din cuib să nu scadă. primăvara. Dezvoltarea cuibului. -cheltuieli minime.-limitarea pierderilor de familii de albine.

se impune măsura de a forma în primăvară roi care să preia surplusul de albine şi puiet din familiile de bază puternice. se execută următoarele lucrări care au ca obiective (realizarea de familii de albine puternice. menţinerea familiilor în stare activă. salcâm. de înmulţire prin roire şi valorificare a culesurilor de producţie. Pentru menţinerea familiilor de albine în stare activă pe timpul culesului este necesar ca acestea să atingă maxim de dezvoltare la începutul culesului şi nu înainte de acesta. favorizându-se dezvoltarea unor boli. mătci pentru necesităţile stupinei. etc. după revizia sumară şi generală de primăvară. • Perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. în perioadele lipsite de cules este necesar diversificarea producţiei prin aplicarea unor tehnologii apicole care să ducă la obţinerea de polen. roiuri. În această perioadă. fâneaţă). starea de boală. -se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin trecerea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. -recoltarea fagurilor şi extracţia mierii realizată de la culesurile de vară. ceară. -efectuarea unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea bolilor albinelor. furtişag. Deci. moartea mătcii -înnoirea cuibului se face în proporţie de 30 – 35% pe an. În practicarea stupăritului pastoral. -planificarea activităţii pentru sezonul culesurilor de producţie (pomi fructiferi.spargerea de cuib şi ea totuşi se execută. se imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei care poate răci puietul. creşterea efectivelor de familii de albine): -se verifică starea familiilor de albine şi familiile slabe se unifică cu cele puternice. unde principala producţie este mierea. ceea ce duce la protecţia sanitar – veterinară a albinelor. propolis. . ţinând cont de biologia albinelor şi de tehnologiile apicole moderne. -oprirea în stupi a fagurilor de miere şi păstură necesari pentru buna iernare a familiilor de albine. Riscul pierderii familiei de albine în această perioadă este reprezentat de lipsa hranei. Începe în a treia decadă a lunii aprilie şi durează până la terminarea ultimului cules de producţie (începutul lunii august). deci o schimbare totală a fagurilor clădiţi la 3 ani. tei. -înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină cu mătci selecţionate. diversificarea şi creşterea produselor apicole.

Riscul pierderii familie de albine în această perioadă este dat de intoxicaţii cu pesticide. menite să asigure condiţii de hrană necesare schimbării albinei de iernat şi înmulţirii numerice a indivizilor din fiecare familie apar culesurile de producţie care oferă atât nectar pentru hrană şi formarea rezervelor. -după ieşirea din stup. cât şi un plus de miere. roirea până la epuizare.  Înlocuirea rapidă a mătcilor cu randament scăzut la primul cules de producţie şi a celor care au depăşit 2 ani de exploatare. pe timpul culesului de salcâm să se împerecheze. În timpul sezonului se poate aprecia lipsa instinctului de roire prin menţinerea permanentă în stare activă a familiilor de albine şi prin tendinţa acestora de a-şi schimba liniştit matca. sezonul apicol debutează prin culesurile de întreţinere.Dacă. fie prin spaţiu mic care să determine roitul. În funcţie de momentul declanşării culesului. unde îşi consumă rezerva de miere din guşă. pentru a evita fie răcirea puietului în acordarea unui spaţiu în exces. de amploarea acestuia. Se realizează prin introducerea de rame stas şi faguri artificiali. Lucrarea trebuie executată corect şi la timp. ocupând un alt areal de hrană. -este format din matcă şi 2 – 5 kg de albine din toate vârstele.  Începerea creşterii artificiale de mătci încă de la culesul de pomi fructiferi sau rapiţă. astfel ca. prin introducerea de faguri goi în cuib pentru a evita blocarea cuibului cu consecinţe negative în ceea ce priveşte cantitatea de puiet. roiul stă 1 – 2 zile pe o creangă. apicultorul intervine adecvat situaţiei în stupi. lucrarea se execută după terminarea zborului. cu polen şi nectar toxic sau cu alte substanţe toxice. precum şi de evoluţia factorilor meteorologici. Pentru a nu deranja familia de albine în procesul de producere a mierii. Roirea naturală are rolul de a crea familii de albine sănătoase şi puternice şi decurge astfel: -roiul pleacă în perioada de roire din familiile puternice.  Spaţiu permanent pentru ouat. implicit de albină în perioada de pregătire a familiei de albine pentru iernat. -roiul pleacă la o distanţă de 2 – 15 km de stupină. dând familiilor de albine următoarelor condiţii:  Spaţiu pentru depunerea recoltelor de nectar şi polen care trebuie să fie de aproximativ trei ori mai mare decât cantitatea de miere realizată în timpul culesului de fiecare familie de albine. asfixierea la transport sau alte accidente. -la destinaţia finală îşi va construi toţi fagurii .

Pentru îndemnarea albinelor de a ieşi la zborul de curăţire (în zilele favorabile) se înlătură împachetajul exterior. Continuarea şi terminarea confecţionării inventarului care lipseşte din stupină.  Alimentarea adăpătorului cu apă calduţă şi puţin sărată (5g sare la litru de apă). în familii se petrece o agitaţie crescândă în vederea reintrării în activitate). Se pune în funcţiune adăpătorul (în regiunile cu primăvară timpurie). Terminarea însărmării ramelor şi fixarea fagurilor în rame şi a celorlalte lucrări privind utilajele necesare în sezonul următor. . Supravegherea permanentă a familiilor de albine în vederea îndepărtării stărilor anormale ivite. cel mai de preţ lucru este să nu se deranjeze albinele. Lucrări luna februarie  Supravegherea mai atentă a familiilor de albine în vederea       îndreptării stărilor anormale ( mătcile încep ouatul .Calendarul principalelor lucrări de sezon în stupină Lucrări luna ianuarie  In cazul executării la timp (toamna) a tuturor lucrărilor privind      iernarea în bune condiţii a tuturor familiilor de albine. Inlesnirea zborului general de curăţire al albinelor în regiunile unde timpul favorizează acest lucru. Lucrări luna martie  Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor în regiunile întârziate. să li se asigure linişte desăvârşită şi să fie apărate contra dăunătorilor. Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor. şi chiar capacele şi salteluţele. Insârmarea ramelor şi montarea fagurilor artificiali în ele pentru sezonul următor. Familiile care iernează înăuntru se scot anume pentru aceasta pe locuri dinainte amenajate. Blocarea urdinişurilor superioare şi micşorarea urdinişurilor obişnuite proporţional cu puterea familiilor. Inceperea hrănirii stimulente a familiilor slabe şi mijlocii cu turte de polen sau păstură. Ridicarea continuă a nivelului profesional prin consultarea literaturii de specialitate şi participarea la cursurile şi conferinţele apicole.

în acelaşi timp cu împachetarea suplimentară care să asigure un regim maxim de caldură. Executarea controlului sumar şi îndreptarea stărilor anormale      constatate. Continuarea hrănirii stimulente tinând seama de începutul culesului. cu asigurarea unei rezerve . Lucrări luna aprilie  Se continuă lucrările de verificare şi se execută revizia de fond a       familiilor de albine pentru a cunoaşte în amănunţime situaţia acestora pentru a lua măsurile ce se impun pentru soluţionarea stărilor necorespunzătoare ce se întâlnesc. mai întâi cu faguri care conţin puţină miere.30. apoi prin introducerea fagurilor clădiţi (de o parte şi de alta a cuibului). iar familiile slabe se unifică cu familiile de putere mijlocie. cu faguri cu puiet capăcit gata de eclozionare.fiecărei familii de minimum 5-7kg de miere şi un fagure cu păstură şi păstrarea căldurii necesare la stimularea creşterii de puiet la familiile slabe şi mijlocii (împachetaj suplimentar . ce se scot din familiile puternice din stupină. deoarece familiile puternice cu provizii suficiente se pot dezvolta independent. Pe măsura ocupării fagurilor din cuib cu puiet. Se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin transvazarea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. sipculiţă în intervalele superioare dintre rame). Intărirea periodică a familiilor care întârzie în dezvoltare. Preîntâmpinarea furtişagului. Se iau măsuri pentru protecţia familiilor de albine împotriva declanşării furtişagului în stupine. Lărgirea cuiburilor (la familiile care au nevoie de această lărgire). In perioadele lipsite de cules se continuă hrănirea stimulentă a familiilor de albine cu sirop de zahăr administrat în proporţii de 0. Cu acest prilej se completează rezervele de hrană (miere şi păstură). acesta se lărgeşte cu faguri clădiţi sau cu faguri artificiali în perioada înfloririi pomilor. când albinele clădesc faguri. căldură artificială. Strâmtarea cuiburilor la familiile slabe şi mijlocii.5 litri pe familia de albine. . Executarea controlului amănunţit la toate familiile (în regiunile favorabile acestei lucrări) şi îndreptarea stărilor anormale ivite. Pe măsura înfloririi pomilor la cele mai bune familii de albine din stupină se instalează colectoarele de polen pentru recoltarea şi valorificarea acestuia.

Anunţarea primăriilor din comunele de pe raza cărora sunt amplasate stupinele deplasate în pastoral pentru luarea în evidenţă şi protejarea acestora în cazul combaterii dăunătorilor cu substanţe toxice. Folosirea colectoarelor de polen în perioadele cu un slab cules de nectar şi luarea de măsuri pentru condiţionarea acestuia. In cazul familiilor bolnave se continuă aplicarea tratamentului pentru combaterea puietului varos şi a locei europene şi americane. loca europeană sau loca americană. Pregătirea familiilor de albine în vederea valorificării în condiţii optime a culesului de la salcâm şi deplasarea acestora în stupărit pastoral. Topitorul solar se păstreză şi se foloseşte în stupină pe toată perioada sezonului apicol. familiile de albine sănătoase pot fi deplasate pentru polenizarea pomilor din livezi. Folosirea întregului potenţial al albinelor privind secreţia de ceară pentru asigurarea necesarului de faguri clădiţi. Menţinerea familiilor de albine în stare activă şi preîntâmpinarea intrării acestora în frigurile roitului prin ridicarea periodică de faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice şi redistribuirea lor la familiile slabe din stupină.  Dupa caz. nosemoza. pentru depozitarea nectarului. tratamente preventive şi curative pentru principalele boli ale albinelor: varooza. deasupra cuibului se instaleză colectoarele de propolis. In cel mai însorit loc din vatra stupinei se instalează topitorul solar. Lucrări luna mai  Continuarea lucrărilor de lărgire a cuiburilor potrivit cu dezvoltarea         familiilor de albine şi evoluţia culesurilor prin introducerea de faguri artificiali sau faguri clădiţi şi aşezarea magazinelor la stupii verticali cu magazin sau a corpurilor la stupii multietajati.  Se efectuează examenul general clinic al familiilor de albine şi se aplică.  In familiile puternice. puietul varos. Recoltarea fagurilor cu miere şi extracţia acesteia după încetarea culesului de la salcâm din masivele din sudul ţării. pentru valorificarea reziduurilor de ceară rezultate după curăţirea stupilor şi a ramelor. . Inceperea lucrărilor de creştere a mătcilor pentru formarea roiurilor şi înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupine şi totodată începerea producerii lăptişorului de matcă. după caz.

Lucrări luna iunie  Continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere         de la salcâm şi alte culesuri de nectar. Se acţionează pentru valorificarea întregului potenţial productiv al familiilor de albine prin diversificarea producţiei: producerea de polen colectat de albine. propolis. Efectuarea transportului stupilor în pastoral la masivele de tei. polen şi fagurii cu puiet. Administrarea de hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru creşterea de albine tinere. a locei europene şi a locei americane. Intărirea familiilor nou formate cu puiet căpăcit gata de eclozionare preluat din familiile puternice predispuse să intre în frigurile roitului. Fagurii goi sau cu miere puţină se scot din stupi sau se decăpăcesc şi se aşează după diafragmă pentru a fi goliţi de miere de către albine. miere în faguri şi miere în secţiuni. culturile de floarea . Prevenirea roirii naturale a familiilor de albine prin formarea de familii intrate în frigurile roitului de roiuri artificiale. familii ajutătoare sau de nuclee pentru păstrarea mătcilor de rezervă. Continuarea lucrărilor de creştere a mătcilor în vederea obţinerii mătcilor de rezervă necesare pentru înlocuirea în toamnă a celor necorespunzătoare. corpuri cu faguri la stupii multietajaţi şi magazine la stupii verticali. intensificarea ventilaţiei cuiburilor şi umbrirea stupilor expuşi la soare. lăptişor de matcă. Reorganizarea cuiburilor familiilor de albine lăsând în stupi numai fagurii cu miere. venin de albine. păstură. Se continuă tratamentele pentru combaterea puietului varos. Oprirea în stupi a fagurilor cu miere şi păstura necesară pentru buna iernare a familiilor de albine. Lucrări luna iulie  Continuarea recoltării fagurilor şi extracţia mierii realizată de la      culesurile de vară. Continuarea menţinerii familiilor de albine în stare activă prin introducerea în familii a ramelor clăditoare. zmeură. miere. Prevenirea declanşării furtişagului prin restrângerea cuibului şi micşorarea urdinişurilor. zburătoare şi fâneaţă. Pregătirea familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor de vară prin adăugarea de faguri artificiali la stupii orizontali. . Intărirea familiilor de albine nou formate în lunile precedente cu faguri cu puiet.soarelui. miere şi polen.

Strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului la stupi. Efectuarea cu prilejul organizării cuiburilor şi a unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea varoozei. a locei americane şi europene. în cazul familiilor bolnave.soarelui târzie . loca americană şi puietul varos. Lucrări luna august  Continuarea lucrărilor de organizare a cuiburilor prin îndepărtarea       fagurilor goi. bostănarii sau flora din zona inundabila şi din Delta Dunării. .  Protejarea fagurilor goi scoşi din stupi şi care se trec în rezerva stupinei. Administrarea de hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet. Lucrări luna septembrie  Strâmtorarea şi organizarea corespunzătoare a cuiburilor şi a fagurilor cu puiet.  Continuarea. Recondiţionarea. dovleceii din culturile intercalate. floarea . a corpurilor. a tratamentelor pentru loca europeană.  Controlarea calităţii mierii din faguri în scopul verificării acesteia şi eventuala identificare a mierii de mană. Schimbarea din familii a mătcilor necorespunzătoare şi înlocuirea acestora cu mătci tinere prolifice. cu sulf impregnat în batoane speciale. după caz. fundurilor şi capacelor de la stupii care urmează să adăpostească familiile de albine în perioada de iarnă. echilibrarea şi eventual completarea cu faguri cu miere sau cu sirop a rezervelor de hrană pentru iernare şi în caz de nevoie se acţionează pentru îndepărtarea stărilor necorespunzătoare din familii. miere şi păstură rămaşi în familii în vederea iernării. Conservarea fagurilor goi depozitaţi în dulapuri. descăpăcirea după diafragmă a fagurilor cu miere puţină. corpuri de stupi şi magazine prin afumarea acestora contra găselniţei.  Incheierea până la 15 septembrie a acţiunii de completare a rezervelor de hrană necesare iernării familiilor de albine.  Inceperea aplicării tratamentelor de toamnă pentru combaterea varoozei. Pregătirea şi executarea transportului stupilor pe vatra de iernare sau în localităţi în care a înflorit otava. puietului varos.

. Luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea furtişagului la albinele din stupină. Lucrări luna noiembrie  Continuarea lucrărilor de pregătire a familiilor de albine în vederea iernării în cazul că acestea nu au fost terminate la timp. Unificarea     familiilor şi a roiurilor care nu s-au dezvoltat corespunzător şi ocupă mai puţin de 3-4 faguri acoperiţi compact cu albine. Lucrări luna octombrie  Strâmtorarea cuiburilor la nivelul fagurilor bine ocupaţi de albine. atunci când în familii puietul a eclozionat în totaliltate. tulpini de floarea-soarelui. fundurilor şi capacelor la stupii în care urmează să ierneze familiile de albine. stuf sau coceni de porumb. rupţi sau cu celule de trantor) şi topirea acestora. Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi în grădini. Continuarea sortării şi reformării fagurilor necorespunzători (vechi. Impachetarea cuibului familiilor de albine cu materiale izolatoare. Protejarea de atacul şoarecilor a fagurilor de rezervă cu miere. Protejarea stupilor contra vânturilor şi a curenţilor reci de aer prin împachetarea individuală a acestora cu carton gudronat sau protecţie colectivă prin amenajarea în jurul stupilor a unor perdele de protecţie confecţionate din nuiele. Instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor care să împiedice pătrunderea şoarecilor. păduri şi terenurile disponibile. Continuarea recondiţionării corpurilor. Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varoozei cu varachet sau alte substanţe specifice. precum şi a celor goi ce urmează să fie folosiţi în sezonul următor. Stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor.  Supravegherea şi controlul modului în care iernează familiile de albine. Alegerea fagurilor necorespunzători.        iar în cazul familiilor slabe se poate organiza iernarea într-un stup a două familii despărţite printr-o diafragmă etanşă. reformarea şi topirea acestora. Inlocuirea mătcilor vârstnice sau necorespunzătoare cu mătci tinere provenite din rezerva stupinei.

al anului care se încheie în scopul eliminării cauzelor care au determinat obţinerea unor rezultate necorespunzătoare. Ridicarea nivelului profesional prin: studierea literaturii de specialitate. Inceperea încheierii şi însârmării ramelor pe care urmează să fie fixaţi fagurii artificiali necesari în sezonul apicol al anului următor. schimburi de experienţă şi manifestări organizate de cercurile apicole şi filialele judeţene ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România şi ale Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă Recoltarea produselor apicole Prin aplicarea tehnologiilor apicole moderne de obţinere a produselor furnizate de albine sunt vizate următoarele obiective: .  Supravegherea şi controlul modului de iernare a familiilor de albine        prin ascultări. Analiza activităţii desfăşurate în sezonul apicol. Continuarea aplicării măsurilor de protecţie a stupilor contra dăunătorilor şi a curenţilor de aer rece. extracţia cerii din fagurii reformaţi. Lucrări luna decembrie  Asigurarea condiţiilor pentru iernarea liniştită a albinelor. Inlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor. verificarea resturilor descoperite la urdinişurile şi pe fundul stupilor. Indepărtarea fără zgomot a zăpezii îngheţate formată pe scândurelele de zbor ale stupilor. Indreptarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se      întâlnesc în timpul iernării familiilor de albine. Aprovizionarea stupinei cu materiale şi utilaje necesare în sezonul apicol următor. Stimularea executării zborurilor târzii de curăţire. Indreptarea la timp a stărilor anormale care se ivesc în cuiburile unor familii de albine. Verificarea stării gratiilor de la urdinişurile stupilor pentru a evita pătrunderea şoarecilor. participarea la concursuri. Executarea de lucrări în atelierul stupinei privind: recondiţionarea şi dezinfecţia stupilor şi inventarului apicol. pregătirea cerii pentru a fi predată la magazinele APICOLA ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine în vederea obţinerii de faguri artificiali. Incheirea de contracte pentru valorificarea produselor apicole din producţia anului următor.

aromă mai slabă. iar mierea căpăcită de pe rame ocupă o suprafaţă de 50 – 70% din totalul fiecărei rame destinate depozitării rezervelor de hrană. -apă 17 – 20%. -creşterea efectivelor de familii de albine. -asigurarea protecţiei sanitar – veterinare a albinelor. gust. faţă de mierea florală. -monozaharide (glucoză şi fructoză) 70-75%. maltoză. începe extracţia. are culoare mai închisă. evitându-se folosirea antibioticelor. -greutatea specifică să fie de 1. -stabilirea unui management eficient de exploatare a stupinei. -folosirea uneltelor şi a utilajelor pentru extracţie din inox. aromă şi consistenţă specifice resursei melifere de la care provine.70%. . -rentabilizarea activităţii apicole. Mierea extrasă trebuie să aibă următoarele caracteristici: -culoare. -reducerea costurilor de producţie.) 5% pentru mierea florală şi 10% pentru mierea de mană. -utilizarea unor tehnici speciale şi crearea condiţiilor de lucru adecvate pentru obţinerea de produse apicole de calitate.Recoltarea mierii: se face respectând următoarele reguli: -recoltarea mierii să se facă numai în faza de maturitate a acesteia. -diversificarea şi sporirea producţiilor apicole. Materializarea acestor obiective se poate realiza prin următoarele căi: -folosirea de utilaje performante. -recoltarea mierii în spaţii închise. -ridicarea gradului de pregătire profesională a apicultorilor prin cursuri organizate de consultanţa agricolă. -evitarea contaminării mierii cu pesticide sau cu alte produse toxice.-creşterea productivităţii muncii. în condiţii igienice. dezinfectate anterior folosirii lor. -îmbunătăţirea materialului biologic. -stabilirea unui plan sanitar – veterinar specific albinelor. -substanţă uscată 80 – 83%. -depozitarea recipienţilor cu miere în spaţii curate. -adausuri de falsificare absente total Mierea de mană.15 – 0. -proteinele 0. vâscozitate mare şi higroscopicitate mică.417. etc. cu temperatura de 16 – 180C şi 60% umiditate Când perioada unui cules de producţie se apropie de sfârşit. -dizaharide (zaharoză. 1. -păstrarea mierii în recipienţi de plastic alimentar sau inox.

-solubilă în eter. fiind factor limită în creşterea puietului. -punctul de topire este de 60-650 3. -falsificarea cu făină sau amidon. polenul poate fi ţinut 24 de ore în congelator pentru a distruge . -cantitatea de puiet larvar din familie. cosmetică şi alte domenii. -falsificarea cu glucoză industrială. Factorii care influenţează culesul de polen sunt: temperatura atmosferică.Recoltarea polenului: reprezintă o importantă producţie a albinelor. rezultat de la descăpăcirea mierii de către albine în timpul iernii. Ceara de albine este folosită în principal pentru confecţionarea fagurilor artificiali. în industria farmaceutică. cloroform şi tetraclorură de carbon. -falsificarea cu gelatină 2. După ambalare. Calitatea finală a cerii este influenţată de: calitatea materiei prime. -aromă de miere. -puterea familiei de albine.Prin examen de laborator pot fi identificate următoarele falsificări ale mierii: -falsificarea cu zahăr invertit artificial. calitatea apei şi a vaselor folosite. metoda de extracţie. Polenul apicol este reprezentat de ghemotoacele de polen realizate de albine prin recoltarea şi presarea pulberii microscopice de polen de la flori. iar surplusul este polenul marfă.Recoltarea cerii: se realizează prin topirea fagurilor reformaţi. constituind proteina acestora. -structura. -înclinaţia genetică a familiei de albine de a recolta polen. în secţiune. O parte din acest polen este conservat de albine prin transformarea în păstură. -cantitatea proviziilor din stup şi efectuarea de stimulări cu sirop. -temperatura şi umiditatea atmosferică. gamă variată de la alb la brun. destinat consumului uman. necesităţile familiei de albine. Factorii care influenţează productivitatea familiei de albine în ceea ce priveşte producţia de polen sunt: -flora meliferă existentă în zonă. Prezintă următoarele proprietăţi: -culoare. Polenul recoltat se usucă. umiditatea atmosferică. -consistenţă solidă la presare (se modelează între degete fără a lăsa urme grase). a făguraşilor crescuţi pe diferite elemente şi accesorii ale stupilor şi din rumeguşul de ceară. apoi se lasă să se răcească lent şi apoi se ambalează în recipienţi de sticlă sau pungi de plastic. rezerva de proteine de peste iarnă. are granulaţie cristalină. -valoarea nutritivă a polenului. a descăpăcelii de la extracţia de miere.

se face periodic (din două în două săptămâni). cu temperatura cuprinsă între 0 – 40C. -proteină minim 20% 4. rezultat dintrun clei vegetal cules de albine de pe muguri. iar apoi polenul se trece în încăperi aerisite. -fără impurităţi şi toxine. -culoare specifică resurselor melifere. în loc uscat lipsit de mirosuri. scoarţa copacilor sau de pe alte părţi ale plantelor. apoi se strânge sub formă de bulgăre. de pe elementele de stup. insolubil în apă. -solubilitate: solubil în alcool 95%.136. -gust specific. Calitatea polenului este apreciată în funcţie de următoarele însuşiri: -aspect: ghemotoace întregi cu diametrul de până la 4mm şi pulbere de polen de până la 5% din conţinut. Păstrarea propolisului ambalat se face la temperaturi de sub 200C. în general ale arboretelor. Propolisul recoltat este curăţat de aşchiile de lemn. -umiditate maximă 8%. -culoare brun verzuie.Recoltarea propolisului: propolisul este un produs apicol. resturi de polen şi ceară. -miros caracteristic răşinelor.5 – 2% substanţe minerale – microelemente. 30% ceară. -punct de topire 70 – 780C. frunze. -gust iute. -conţine cantităţi reduse de zaharuri şi vitamine. favorabile fiind temperaturile de peste 200C. -consistenţă dură a ghemotoacelor. 1-2% substanţe proteice. -densitate 1.112 – 1. . hârtie. fără a deranja activitatea albinelor. 15% uleiuri eterice. albine şi fragmente de albină. Recoltarea propolisului de către apicultor. Caracteristicile propolisului sunt: -aspect solid. bucăţi de ceară. şi prelucrarea acestuia cu secreţiile glandelor mandibulare. 0. Recoltarea propolisului de către albine este influenţată de către temperatura atmosferică. Acesta se introduce în pungi de plastic sau în borcan de sticlă închis etanş. -5% polen.eventualele larve şi ouă de găselniţă.

temperatura. Aceştia sunt purtători de costuri. Acesta reprezintă factorul conştient al întregii activităţi. Apicultura este şi poate fi practicată de toate categoriile sociale. Factorii economici sunt reprezentaţi de materialul biologic (familii de albine). baza meliferă din jur. materialele consumabile în timpul unui ciclu de productivitate etc. cu domiciliul în mediul rural sau urban. de ambele sexe. . precipitaţiile. Condiţiile de bază pentru un apicultor sunt :  să iubească albinele şi să vrea să practice această îndeletnicire. Factorul uman este reprezentat prin cantitatea şi calitatea forţei de muncă utilizate. La exploataţia apicolă formată din 50 familii de albine. care pune în acţiune mijloacele de producţie şi aplică tehnologiile necesare. unde există flora meliferă). Cheltuielile de investiţii şi de producţie necesare exploataţiei apicole cu 50 familii de albine La înfiinţarea unei exploataţii apicole viabile trebuie să se ţină seama de mai mulţi factori naturali. care se transmit asupra producţiei obţinute. care ne situează la loc de cinste în Europa şi pe glob.Organizarea si întreţinerea exploataţiei apicole familiale şi comerciale – 50 familii de albine Condiţiile naturale din ţara noastră sunt favorabile creşterii albinelor. mijloacele de transpot. Factorii naturali sunt reprezentaţi prin locul de amplasare al exploataţiei.  Să-şi creeze baza materială necesara ( utilaj apicol. Prin acţiunea lor pot favoriza desfăşurarea proceselor de producţie şi eficienţa utilizării factorilor economici. Aceşti factori nu sunt purtători de costuri. Poporul român deţine o experienţă milenară în practicarea acestor indeletniciri. nu este necesar să se folosească forţa de muncă salariată. la distanţă cât mai apropiată de domiciliu. sursa de apă disponibilă etc.  Să-şi însuşească cunoştinţele teoretice şi practice de specialitate. care include mai multe costuri folosinduse munca personală. creează valori mai mari decât propriul său consum. unelte de lucru. mijloace de transport propriu. teren în suprafaţă de 5 mp pentru fiecare familie de albine. economici şi umani (forţa de muncă disponibilă şi gradul de calificare).utilajul apicol. material biologic.

Manopera (cantitate.10 kg Preţ zahăr -2.8 RON / Km = 320 RON b)Transport pentru aprovizionare – desfacere -distanţa 400 Km -consumul specific 7.13 RON Număr familii de albine . valoare): a)cantitate (ore): -martie – octombrie 8 luni x 4 săptămâni x 12 ore = 384 ore -noiembrie – februarie 4 luni x 4 săptămâni x 2 ore =32 ore TOTAL = 416 ore/ an -informare – perfecţionare = 30 ore / an -valorificarea produselor = 45 ore / an -alte activităţi din stupină =140 ore / an TOTAL = 215 ore / an TOTAL MANOPERĂ = 631 ore / an b) valoare : TOTAL VALOARE MANOPERĂ .30 litri benzină x 3.25 RON 2.3 RON / litru TOTAL .75 RON = 2.9 RON x 50 familii = 1450 RON b) Medicamente de uz apicol Valoarea medicamentelor / stup . Cheltuieli cu materiale consumabile a) Biostimulatori Consumul de zahăr / familia de albine .DEVIZ TEHNOLOGIC – CREŞTERE ALBINE 50 FAMILII 1.50 TOTAL .90 RON Număr familii de albine .366.3 RON / litru = 99 RON TOTAL CHELTUIELI CU TRANSPORTUL = 419 RON .13 RON x 50 familii = 650 RON TOTAL CHELTUIELI MATERIALE = 2100 RON 3. Cheltuieli cu înmulţirea efectivului ( familii nou create) 25 familii x 60 RON = 1500 RON 4.10 kg x 2.5 litri / 100Km -preţ benzină 3.631 ore x 3. Cheltuieli cu transportul a)Transport stupi în pastoral – 2 transporturi ( dus-întors) 2 x 200Km = 400 Km x 0.50 TOTAL .

Cheltuieli anuale cu amortizarea utilajelor apicole .54 RON PLANUL DE PRODUCŢIE AL STUPINEI CU 50 FAMILII DE ALBINE Producţia anuală în unităţi fizice si valorice producţia realizată ( fizic si valoric): -miere 35 kg x 50 familii albine x 7 RON/ kg = 12.25 = 4.000 RON -propolis 0.25 RON TOTAL – 15 RON x 50 familii TOTAL CHELTUIELI / STUPINĂ NOTA: Cheltuielile cu manopera nu se vor introduce în calculul economic. TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCŢIE / STUPINĂ = 7135.număr familii de albine .250 RON -polen 1 kg x 50 familii albine x 20 RON /kg = 1.835 RON Valoarea producţiei pe familia de albine 18.15 kg x 50 familii albine x78 RON / kg = 585 RON -familii de albine noi 25 familii x 200 RON = 5000 RON TOTAL VALOARE = 18.15 RON .5. deoarece se foloseşte forţa de muncă proprie.25 – 2366.70 RON .769 RON 6.50 = 750 RON = 7135. Cheltuieli diverse .cheltuieli / familia de albine .835 RON : 50 familii = 376.908 RON TOTAL CHELTUIELI ANUALE / STUPINA 4769 RON + 908 RON = 5.677 RON TOTAL CHELTUIELI PE FAMILIA DE ALBINE 5677 RON : 50 familii = 113.

a uneltelor şi utilajelor apicole.500 1.450 3. buc. buc. 2.050 3. 5. familii buc. 4.450 3.500 0 0 0 2. Specificare Familii albine Mătci selecţionate Stupi verticali ( utilaj de bază) Stupi verticali ( utilaj de rezervă) Unelte apicole Cuţit apicol Tavă descăpăcit Utilaje apicole Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Total valoare U. Nr.250 9.450 3.500 40.750 489 54 435 7.M. buc. 1.500 4.M. stupilor. buc. buc. buc. Crt. 8.050 3.500 171 288 292 . mătcilor selectionate.RON270 25 190 190 54 435 992 888 2.500 TOTAL . 7.050 3. buc. . VALOAREA AMORTIZĂRII UTILAJELOR APICOLE Specificare Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Valoare iniţială 992 888 Amortizare cumulată 0 0 Valoarea rămasă 992 888 Amortizare anuală 83 74 2. buc. 50 50 50 25 1 1 1 1 1 1 1 Preţ/ U. Număr U.M.380 992 888 2.RON13. 3.369 6. buc.050 3.VALOAREA INVESTIŢIEI Pentru înfiinţarea unei stupine cu 50 familii este necesară achiziţia familiilor de albine.450 3.

Durata de recuperare a investiţiei Dr = VI / P Dr = 40.677 RON = 13.369 RON 2.677 RON 4. Profitul reprezintă rezultatul final al exerciţiului financiar P = 13.158 RON = 3.59% . Valoarea investiţiei VI = 40.158 RON rRe = 13.835 x 100 = 69.158 RON / 40.158 RON 6.TOTAL 10.86 % rRe = 69. Veniturile din exploatare Ve = 18.835 RON 3.86 % 5.880 908 Indicatori financiari Pe baza cheltuielilor şi a veniturilor se calculează indicatorii financiari care vor releva viabilitatea investiţiei.369 RON / 13.880 0 10.835 RON – 5.158 / 18.59 % rRc = 32.369 RON x 100 = 32.07 ani 7. Rata rentabilităţii capitalului investit rRc = P / VI x100 rRc = 13. Cheltuieli de exploatare Ce = 5. Rata rezultatului din exploatare rRe = Re / Ve x 100 unde Re reprezintă rezultatul din activitatea curentă şi se calculează astfel: Re = Ve – Ce Re = 18. 1.

SOCIETĂŢI CARE COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE NECESARE ÎNFIINŢĂRII ŞI ÎNTREŢINERII STUPINEI SC INSTITUTUL DE CERCETARE . tel. jud. SC FABRICA DE STUPI SRL Buzău APIS PROD SRL Blaj APITOTAL SRL Bucuresti FAROGER SRL. 0262/353377. SRL Făget. tel. Mureş MELLIFERA SRL Timişoara NEKTAR KING SRL Gheorghieni RELIAN SA Bucureşti ROMHUBNER SRL Oradea SARTEN SRL. 0742028228. Bucureşti SASZ ILYES PFA Corund. 021/2322150. Harghita TECLEM SRL Făget . Brăila. jud. Cristeşti. Timişoara. tel. 021/2325060 APILEM PLAST SRL Vişeul de Sus.DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ SA. tel. 0744506133 EXIMECO SRL COMUNA Suteşti. tel. 0244/407572. Maramureş. ADELIKA SRL Ploieşti. 021/2324872 EUROHONIG 0744823628. 0244/407573. Bucureşti. tel 0721623450 COMPLEX APICOL SA Bucureşti. 0256/325070.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful