INTRODUCERE Abundenţa şi varietatea resurselor melifere din flora spontană şi cultivată a României asigură din belşug hrana albinelor

, de primăvara foarte timpuriu, până toamna târziu. După aderarea României la Uniunea Europeană, apicultorii trebuie să fie foarte bine pregătiţi pentru a putea deveni parteneri de piaţă cu apicultorii din Uniunea Europeană. Un apicultor, pentru a avea o stupină model, trebuie să cunoască: -aspecte legate de creşterea albinelor (biologia familiei de albine cu rol în dinamica sezonieră a dezvoltării acesteia; viaţa şi activitatea familiei de albine); -să aplice tehnologii apicole astfel încât interesul său economic să se armonizeze cu particularităţile biologice ale albinei; -să cunoască tehnologia de obţinere, recoltare şi prelucrare a produselor apicole; -să cunoască aspecte legate de managementul şi marketingul apicol care contribuie la creşterea productivităţii muncii, a diversificării şi sporirii producţiilor apicole (miere, polen, propolis şi ceară), la creşterea securităţii alimentare şi a protecţiei sanitar – veterinare a albinelor; -să cunoască modalitatea de valorificare a resurselor melifere, specifice zonei respective, în scopul obţinerii unor producţii mai mari şi de calitate. Toate aceste cunoştinţe se dobândesc dacă apicultorul are propria sa stupină unde va îmbina teoria cu practica. Cunoaşterea, în complexitatea lor, a obiectivelor enumerate mai sus se pot realiza cu succes prin studierea şi aplicarea eficientă a informaţiilor prezentate în cadrul acestui proiect prin care se promovează tehnologii apicole de îngrijire a albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată; consolidarea exploataţiei apicole de tip comercial; menţinerea calităţii produselor apicole; realizarea de produse apicole conform resurselor melifere existente şi a potenţialului productiv al albinelor autohtone. Sintetizând rolul şi importanţa albinelor în economie şi viaţa oamenilor, creşterea albinelor este înainte de toate o importantă ramură a agriculturii care prezintă interes atât din punct de vedere economic şi social pentru produsele obţinute (miere, polen, propolis, ceară, etc.), cât şi ecologic ca urmare a polenizării plantelor. Practica apicolă reuşeşte prin specificul său să creeze relaxare şi satisfacţie apicultorului atât prin contactul permanent cu natura, cât şi prin activitatea cu o specie fascinantă prin hărnicie, disciplină şi organizare socială. În prezent, prin tehnologii speciale, apicultorul poate pregăti familiile de albine pentru volorificarea culesurilor de primăvară,

menţinerea acestora în stare activă în perioada de vară, creşterea de albine tinere şi asigurarea rezervelor de hrană de calitate în sezonul de toamnă pentru buna organizare a iernării albinelor. Toate acestea sunt etape deosebit de importante în îngrijirea familiilor pentru satisfacerea condiţiilor necesare pregătirii albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată. De asemenea, adăpostirea şi întreţinerea familiilor de albine în diferite sisteme de stupi cu volum reglabil care să permită dezvoltarea în cursul anului de unităţi biologice puternice cu spaţii suficiente pentru depozitarea culesurilor de nectar acumulate, constituie un factor important pentru obţinerea unor producţii mari de miere necesare atât albinelor, cât şi producătorilor apicoli. Intreţinerea diferenţiată a familiilor de albine potrivit condiţiilor pe care le oferă zonele bio-apicole din ţara noastră are, de asemenea, o importanţă deosebită în economia apicolă întrucât asigură, pentru fiecare tip de cules, o metodologie specifică de întreţinere a albinelor ce diferă în mare măsură, ca perioadă de timp şi tehnică de lucru, la stupinele amplasate în zona de stepă faţă de stupinele situate în zona colinară sau de munte. Pentru a înţelege comportamentul şi viaţa albinei în stup, pentru a învăţa corect posibilităţile de a îngriji şi exploata albinele, în concordanţă cu modul natural de desfăşurare a vieţii lor, este necesar acest proiect. Prin elaborarea acestui proiect se urmăreşte crearea unui sector apicol competitiv care să facă faţă concurenţei de pe piaţa Uniunii Europene şi dacă privim şi mai îndeaproape lucrurile, rezultă că apicultura este o meserie exactă şi dură pentru exercitarea căreia cei care o practică trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare. Ocupaţia de apicultor presupune: -competenţele necesare pentru executarea lucrărilor de îngrijire a albinelor diferenţiat pe sezoane, hrănire corespunzătoare şi apărarea împotriva bolilor, dăunătorilor şi a altor factori nocivi; -valorificarea producţiei în condiţii economice avantajoase şi realizarea profitului în economia de piaţă; -relaţii de colaborare reciproc avantajoase cu cultivatorii de culturi agricole; -capacitatea de concentrare, de mobilizare, tenacitate, curaj, promptitudine şi desfăşurarea activităţii în condiţii de stres, legate de capriciile naturii; -aprovizionarea cu materii prime şi materiale necesare bunei desfăşurări a tuturor celorlalte activităţi specifice în stupină.

FAMILIA DE ALBINE Un bun specialist în creşterea şi exploatarea familiilor de albine trebuie să cunoască în primul rând aspectele legate de biologia, componenţa şi evoluţia familiei de albine. Albina meliferă face parte din Ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis, specia mellifera. Albina (Apis mellifera) are următoarele însuşiri:  asigură convieţuirea unui număr mare de indivizi în cadrul unei familii;  instinctul social care a condus la divizarea muncii între membrii unei familii privind recoltarea, prelucrarea şi depozitarea în stup a unei rezerve mari de hrană, într-un timp relativ scurt;  instinctul de constituire a fagurilor din ceara secretată de propriul organism;  hrănirea şi îngrijirea puietului, a mătcii;  instinctul de apărare a cuibului;  comunicarea specifică între indivizi prin zumzet şi mişcări cu semnificaţie (dansul albinelor);  perceperea schimbărilor atmosferice, autoreglarea şi adaptarea la condiţiile diferite de mediu;  asigură consumul curent de hrană, rezervele necesare iernării şi perioadelor lipsite de cules, precum şi o cantitate însemnată de miere pe care o recoltează apicultorul. Componenţa familiei de albine: Viaţa socială a albinelor are ca unitate funcţională familia care este alcătuită din mai mulţi indivizi (15.000 – 60.000), al cărui număr depinde de puterea familiei de albine şi de perioada ei de dezvoltare în cadrul evoluţiei biologice anuale. Relaţiile dintre toţi membrii familiei de albine sunt de interdependenţă, astfel încât nici un individ nu poate supravieţui în afara organizării de familie. Matca: → este singura femelă perfectă a fiecărei familii de albine care depune ouă din care se dezvoltă albinele lucrătoare, trântori şi mătci. Se deosebeşte de celelalte albine prin caracteristicile fizice următoare: are corpul mai lung, capul mai mic, abdomenul alungit şi subţire, aripile nu acoperă corpul, iar culoarea este mai puţin deschisă decât a albinelor. Deşi are ac matca nu înţeapă omul, acest organ fiind folosit la fixarea ouălelor în celule şi în timpul luptei cu alte mătci.

Trântorii: → sunt reprezentanţii masculi ai familiei de albine şi se dezvoltă în celulele mai mari clădite special pe marginea fagurilor. dar uneori 6 ani. -asigură înmulţirea şi perpetuarea speciei prin creşterea reproducătorilor şi roirea naturală. când activitatea este redusă.000. o hrănesc şi preiau de pe abdomenul acesteia „substanţa de matcă” pe care îl distribuie tuturor albinelor din stup.000 – 60. diferenţiat pe vârste.000. Albinele lucrătoare: → formează numărul cel mai mare de indivizi din cadrul familiei de albine. Aceştia au corpul mare. intensitatea culesului.40 de zile. au rolul de a asigura perpetuarea speciei şi a realiza un regim termic normal pentru creşterea puietului. în timpul verii între 40. clădesc faguri şi culeg nectar şi polen) trăiesc 30 . prolificitatea mătcii: la începutul primăverii între 15. -realizează coeziunea între indivizii familiei. număr care variază în cursul unui an în funcţie de anotimp. iar toamna între 20. -constituirea fagurilor. iar într-un sezon activ între 150.000 ouă. În stup. -reglarea şi menţinerea temperaturii optime în cuib. în număr de 2. Albinele lucrătoare execută tot complexul de activităţi necesare existenţei familiei de albine: -recoltarea nectarului şi a polenului. abdomenul gros. În mod normal.000 – 20. -păzirea stupului de duşmani. respectiv în sezonul activ (cresc puietul. trăiesc 50 – 60 de zile.Matca are cea mai lungă viaţă datorită hranei .lăptişorul de matcă – pe care o primeşte din abundenţă de la albinele lucrătoare pe tot parcursul vieţii. trăiesc 6 – 8 săptămâni şi sunt liberi să migreze de la o familie la alta. -menţin existenţa familiei prin creşterea şi schimbul între generaţii.000. aripi lungi care depăşesc abdomenul şi nu au ac. iar primăvara şi toamna.000 – 30. -depozitarea şi prelucrarea acestora.000 indivizi. Depune într-o zi până la 3. matca trăieşte 3 ani. Trântorii.000 – 200. În general.000 de ouă. Acestea se deosebesc de matcă şi trântori prin corp care este mai mic şi abdomenul este egal cu lungimea aripilor.000 – 3. Hrana în cadrul familiei de albine: . În cadrul familiei este înconjurată permanent de o gardă formată din 10 – 12 albine lucrătoare care o însoţesc în permanenţă pe fagure. -hrănirea şi îngrijirea puietului. Longevitatea albinelor lucrătoare este determinată de anotimp şi activitate. trântorii apar în stupii dezvoltaţi în perioada premergătoare roirii (mai – iunie) şi dispar treptat în lunile iulie – august.

Păstura constituie rezerva de proteină a albinelor peste iarnă.Pentru hrănire albinele folosesc: Mierea → este principala sursă de hrană datorită conţinutului mare în glucide (aproximativ 80%) care asigură necesarul energetic al albinelor. Turtele de şerbet peste iarnă se administrează familiilor de albine numai în caz de necesitate. Producţia de nectar depinde de: specia meliferă. În funcţie de puterea familiei de albine şi de producţiile apicole pe care le realizează. Nectarul → este recoltat de albine şi depozitat în celulele fagurilor de către o altă albină care îl preia de la culegătoare. Un conţinut mare de glucoză determină cristalizarea puternică şi nu este indicat ca acest tip de miere să fie folosită ca rezervă de hrană pentru iarnă. Rama cu păstură se aşează lângă puiet. Nectarul se transformă în miere în urma unor procese fizice şi chimice. se apreciază că este de 90 – 100 kg. deoarece cristalele de glucoză nu pot fi dizolvate de albine şi mor prin înfometare. Păstura → se formează din polen şi are un conţinut mai redus de proteine şi lipide decât polenul. vânt. când proporţia acestuia nu trebuie să depăşească 50% din totalul rezervelor de hrană. Rezerva de păstură pe familie este în funcţie de dezvoltarea familiei de albine şi trebuie să fie de 1 – 3 rame. Polenul → este unica sursă de proteină din hrana albinelor. datorită conţinutului mare de proteine. el fiind factor limită în creşterea puietului. Proteinele sunt necesare în producerea cerii. stadiul de înflorit. lumină. a formării rezervelor de iernat din corpul adipos. implicit de creştere a puietului. făină de soia . poziţia florii pe tulpină. Vitaminele şi enzimele din polen au mare valoare biologică şi sunt biocatalizatori ai proceselor metabolice ale albinelor. Consumul de polen al unei familii care creşte puiet şi clădeşte faguri este de aproximativ 30 de ori mai mare decât consumul unei familii care nu are de crescut puiet şi faguri. consumul de polen al unei familii variază între 15 – 55 kg. Substanţele care se folosesc în aceste situaţii sunt: lapte praf degresat. când creşterea de puiet este în pericol. fapt ce asigură longevitate albinelor de iernat. Necesarul de miere pentru o familie de albine. precipitaţii şi temperatura atmosferică. compoziţia şi umiditatea solului. în partea dinspre diagramă. Zahărul → este un aliment energetic care substituie mierea în acţiunea de stimulare a ouatului mătcilor în perioada de iarnă şi la sfârşitul verii – începutul toamnei sau în completarea rezervelor de iernat. într-un an. a lăptişorului de matcă. Înlocuitorii de polen: → se administrează albinelor numai în cazul lipsei totale de polen sau păstură în stup sau în cazul unui cules redus de polen în natură. pe baza ei fiind posibilă reluarea activităţii de ouat a mătcii.

Matca se hrăneşte cu miere când eclozionează şi este în cuşcă. în care proporţia înlocuitorilor de polen nu trebuie să depăşească 10%. adăpătorul trebuie instalat (în pastoral) înainte de a deschide stupii după transport. Locul unde se instalează adăpătorul trebuie să fie umbrit. trântorii trec pe fagurii cu miere şi se hrănesc singuri cu aceasta.  Relaţiile de nutriţie între matcă şi albinele lucrătoare: În acest tip de relaţie. când cantitatea de puiet scade sau încetează creşterea acestuia. În cadrul relaţiilor de hrănire între indivizii aceleiaşi familii de albine apar următoarele situaţii:  Relaţiile de nutriţie între albinele lucrătoare: Între albinele lucrătoare are loc un permanent schimb de hrană. Astfel. Acest schimb de hrană este mai intens în perioada creşterii de puiet şi mai redus toamna. Albinele folosesc apa în amestec cu mierea şi polenul pentru hrănirea larvelor şi pentru asigurarea umidităţii optime în cuib. aproape toată viaţa. consumul de apă al albinelor este mare. de cantitatea de puiet şi poate fi de 50 – 200 grame pe zi primăvara şi 300 – 500 grame vara. matca este hrănită. drojdie de bere. De asemenea. recepţionat în momentul contactului antenelor a doi indivizi. în momentul când matca ouă şi stă nemişcată. la ieşirea din stup să găsească apa şi să se obişnuiască cu locul lui pentru a nu depista surse de apă poluate. mirosul de grup facilitează cedarea hranei. pe când mirosul străin poate să declanşeze stări de respingere şi agresivitate sau de cedare a hranei.  Relaţiile de nutriţie între trântori şi albinele lucrătoare: Trântorii sunt hrăniţi de către albine primele 4 zile de viaţă. când nu sunt rezerve în stup. Acest consum este mare după vârsta . corpul lor conţinând 70 – 80% apă. pentru a împiedica încălzirea şi evaporarea excesivă. de cules. când stau pe fagurii cu puiet. Durata contactului de hrănire între indivizi este mare când în stup sunt suficiente rezerve de hrană şi apă şi foarte scurtă. cu lăptişor de matcă de către o suită de 10 – 12 doici care îi administrează această hrană la interval de 10 – 15 minute. Consumul de apă al unei familii de albine este dependent de puterea familiei de albine. de sezon. Relaţiile de nutriţie în familia de albine În relaţia de nutriţie între albine un rol important îl are mirosul. fapt de care trebuie să ţină cont apicultorul şi să pună permanent apă în adăpători. După această perioadă.degresată. pentru ca albinele. Apa: → este indispensabilă vieţii albinelor. În lipsa culesurilor de nectar sau în perioadele de arşiţă. Aceste substanţe proteice se administrează albinelor în turte de 500 – 600 grame de şerbet.

deci mult peste media de viaţă a albinelor din sezonul activ deoarece nu participă la culesuri. când trântorii ies la zborul de împerechere. în luna aprilie. când temperatura în ghem creşte la 34 – 350C. Perioada repausului de iarnă → are două etape: -prima etapă începe o dată cu terminarea ecloziunii ultimului puiet. iar consumul unui trântor este de 3 ori mai mare decât al unei albine lucrătoare. după care consumul albinelor se intensifică. şi ţine până la reluarea ouatului la matcă. când temperatura atmosferică este de 80C. Perioada înlocuirii albinelor de iernat → începe odată cu apariţia primelor albine tinere şi ţine până la zborul de curăţire. se realizează înlocuirea totală a albinei de iernat. pentru a putea valorifica culesul de salcâm. Viaţa familiei de albine Familia de albine petrece un sezon activ – din martie până în octombrie. Această perioadă urmează terminării ultimului cules de producţie. la creşterea puietului şi nici la formarea rezervelor de hrană pentru iarnă. calitatea mătcii. Albinele obţinute în acestă perioadă trăiesc 7 – 8 luni. În această perioadă. aceştia murind prin înfometare. apicultorul intervine cu stimulări. se diferenţiază următoarele perioade: Perioada de creştere a albinei de iernat → august – septembrie. La sfârşitul ultimului cules de producţie din sezon.de 15 zile. Executarea la timp şi corect a lucrărilor din această perioadă asigură buna evoluţie biologico – productivă a familiei de albine în anul următor. eliminândui pe fundul stupului nepermiţându-le accesul la hrană. În funcţie de modificările cantitative şi calitative produse la nivelul familiei de albine. de temperatura atmosferică. de hrană. şi consumă mult polen asigurându-şi rezerva de substanţe nutritive. . în toamnă. -a doua etapă începe cu declanşarea ouatului la matcă şi ţine până la eclozionarea primelor albine. Ritmul creşterii este influenţat de puterea familiei de albine. precum şi de zona geografică. ei sunt eliminaţi treptat din stup în grupuri de 10 – 15 indivizi. Se formează ghemul de iernat. În condiţiile lipsei de hrană sau a unei cantităţi insuficiente. albinele lucrătoare alungă trântorii din cuib. În următoarea etapă. Perioada creşterii familiei de albine → are loc creşterea numărului de indivizi în familia de albine. în acest interval. încă din luna martie. şi o perioadă de relativă inactivitate – din noiembrie până în februarie. pe parcursul unui an. Durata acestei etape depinde de evoluţia temperaturii atmosferice.

precum şi de sporire a producţiei culturilor agricole. familia de albine îşi reduce activitatea de cules începând să crească botci de roire. Perioada culesului → în funcţie de zonă. până se ajunge la capacitatea maximă. Factorii care determină roirea sunt: lipsa ventilaţiei. Deplasarea familiilor de albine la sursa meliferă se face când 5 – 10% din flori sunt înflorite. se aşează stupii cât mai aproape sau în interiorul culturii melifere. vârsta mătcii. iar după plecarea roiului. Alegerea locului de amplasare a stupinei să se facă cu profesionalism de către apicultor. Înainte de plecare în pastoral. precum şi a unui număr mare de albine în cuib. dacă timpul este răcoros. locuinţe şi să asigure toate cerinţele necesare standardelor naţionale de mediu şi sanitar – veterinare. cei slab fixaţi în rame sau depreciaţi şi se înlocuiesc cu faguri goi şi rezistenţi. Zone bio-apicole în funcţie de tipul de cules: . stupii pot fi transportaţi şi ziua. apicultorul trebuie să execute următoarele operaţiuni: -se verifică integritatea exterioară a stupilor. temperatura ridicată în cuib. -se verifică sistemul de fixare de corp a fundului şi a capacului stupului. în stup iese prima matcă. ferit de curenţi de aer şi vânturi puternice. lipsa spaţiului. Roiul plecat poate lua aproximativ 50% din populaţia familiei. terenul să fie uscat. poate fi de aproximativ 3 luni. precum şi realizarea de producţii apicole corespunzătoare.Perioada înmulţirii naturale (roire)→ în această perioadă. -se scot din stup fagurii plini cu miere. urmărindu-se asigurarea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi sănătatea albinelor. lipsa puietului larvar. -se închide urdinişul şi se deschide orificiile de ventilaţie ale stupilor. Când s-a ajuns la destinaţie. Apicultorul poate corecta aceşti factori prin intervenţii tehnice făcute la timp în familia de albine. Stupăritul pastoral: Practica apiculturii intensive nu poate fi concepută fără stupăritul pastoral care reprezintă o modalitate de valorificare a surselor melifere situate peste limita de zbor a albinelor. datorită blocării cuibului cu hrană şi puiet. de obicei vara pe timpul nopţii. De asemenea. În momentul în care matca depune primele ouă în aceste botci se produce declanşarea roitului. Tehnologia creşterii şi întreţinerii familiei de albine Amplasarea vetrei de stupină trebuie să se facă la distanţe corespunzătoare faţă de drumurile publice. iar primăvara şi toamna. cu scopul obţinerii unor producţii ridicate de miere şi ceară.

Din punct de vedere apicol se caracterizează prin cules dominant la pomi. . care din punct de vedere al provenienţei este de origine vegetală (secretată de plante). spre deosebire de alte insecte.Zona din Podişul Moldovei (tipul II de cules): se administrează hrăniri stimulatoare înaintea culesului de salcâm.1. se practică stupăritul pastoral deoarece apicultura staţionară nu dă rezultate. Ponderea cea mai însemnată atât în ceea ce priveşte producţia de miere-marfă. cât şi menţinerea unor familii puternice pe tot sezonul. cuprinzând peste 300 de specii cu pondere nectaro-poleniferă. floareasoarelui. între culesuri şi după culesul de la tei. aceasta fiind în cantitate mai mare. altitudine şi data semănatului.Zona din Câmpia de Vest (tipul III de cules): se aleg familii de albine cu dezvoltare precoce care să valorifice culesul de la salcâm (în partea de nord a zonei). cât şi asigurarea culesurilor de întreţinere. deoarece zona se caracterizează prin culesuri de durată. dezvoltare şi rezerve pentru iernare a albinelor o au speciile de salcâm. Pe întreg teritoriul ţării noastre se găsesc însemnate rezerve de nectar şi polen. dar de mică intensitate. păşunile şi fâneţele. 5. păşuni şi fâneţe în toată perioada activă.Zona din Podişul Transilvaniei (tipul IV de cules): se practică stupăritul pastoral la distanţe mari. Sunt necesare atât măsuri de pregătire.Zona din Câmpia Română şi Dobrogea (tipul I de cules): se aleg familii de albine cu ritm rapid de dezvoltare primăvara şi se administrează hrăniri stimulatoare în vederea valorificării culesului de la salcâm. 4. furnizate de plantele melifere cultivate şi spontane cu perioadă şi durată de înflorire diferite în raport de specie. 6. 3. Flora meliferă a României este bogată şi variată. Principalele resurse melifere şi valorificarea profitabilă a acestora Viaţa albinelor este dependentă şi în legătură directă cu existenţa plantelor nectaro-polenifere.Zona muntoasă (tipul V de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. hrana lor se bazează exclusiv pe produse de origine vegetală – nectar şi polen. deoarece. 2. Importanţă deosebită în realizarea unor producţii constante de miere marfă au sursele culesului de mană. iar pentru restul zonei familii cu tendinţă pronunţată spre roire naturală care valorifică bine culesurile slabe. tei. Se administrează hrăniri stimulatoare în perioadele deficitare. cu o pondere mai mică. şi de origine animală.Zona versanţilor Munţilor Carpaţi (tipul VI de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. leguminoasele furajere. provenind de la anumite insecte (afide) care se hrănesc cu seva plantelor.

Cu familii de albine puternice. sporuri la cântarul de control ce variază între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. astfel: teiul cu frunza mare înfloreşte la începutul lunii iunie şi produce 800 kg miere la hectar. Durata înfloririi celor trei specii la un loc totalizează 25-30 zile. Cele mai bune şi constante culesuri de nectar dau pădurile crescute pe solurile nisipo-argiloase. În ţara noastră se cultivă anual pe o .000 specii. Speciile respective de tei ocupă o suprafaţă de 43. practicând stupăritul pastoral au fost realizate frecvent producţii de 25 kg miere-marfă de salcâm / familia de albine.000 hectare. genul Tilia. Principalele plante care asigură producţii importante de miere-marfă sunt: Salcâmul alb (Robinia pseudacacia) ocupă în ţara noastră o suprafaţă de 120. constituind trupuri compacte de pădure. dar este dăunătoare sănătăţii albinelor când se găseşte înglobată în rezervele de iernare. Ilfov şi Giurgiu. Teiul face parte din familia Tiliaceae. Declanşarea înfloritului la salcâm se produce în jurul datei de 15 mai şi se prelungeşte până la sfârşitul lunii iunie. Teiul pucios sau teiul cu frunza mică (Tilia cordata) şi teiul alb sau teiul argintiu (Tilia tomentosa). totuşi se pot realiza zilnic. Salcâmul oferă apicultorilor realizarea a două şi chiar trei culesuri succesive. Salcâmul înfloreşte abundent şi fructifică în fiecare an. care cuprinde peste 20. are cea mai mare capacitate nectariferă (1200 kg / hectar) şi se găseşte cel mai numeros în compoziţia teişurilor. cu condiţia să deplaseze stupinele de la o zonă la alta. apreciată de consumatori. Perioada de înflorire şi capacitatea nectariferă este diferită la cele trei specii de tei. în condiţii meteorologice favorabile. Caraş-Severin. care dă 1000 kg miere la hectar. la 10-14 zile după acesta înfloreşte teiul pucios. afânate. din zonele în care prosperă şi viţa-de-vie.200 hectare în pădurile unor judeţe din ţară cum ar fi : Tulcea. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. caracterizându-se printr-un mare potenţial nectaro-polenifer. care prezintă un număr mare de specii şi varietaţi. cât şi în cele colinare. Pentru apicultură prezină o deosebită importanţă. în funcţie de altitudine şi condiţiile pedoclimatice ale fiecărei zone. În pădurile din ţara noastră se găsesc trei specii mai importante: teiul cu frunza mare (Tilia platy phyllos). atât în zonele de câmpie. Floarea-soarelui (Helianthus annus) face parte din familia Compozitae. fiind localizat în special în zonele de câmpie. teiul argintiu înfloreşte în jurul datei de 20-25 iunie. Iaşi.Mierea de mană este bogată în săruri minerale.

alături de arţari şi alte specii melifere. Principalele zone de cultură pentru floarea – soarelui sunt situate în judeţele Ialomiţa. În pădurile de foioase. Castanul sălbatic este un arbore ornamental foarte răspândit în grădini publice.condiţiile pedoclimatice şi culturale. în funcţie de hibrid.000-900. Cantitatea de miere la hectar este apreciată la 30-100 kg. Teleorman. Constanţa. parcuri. un cules bogat familiilor de albine. situându-se din acest punct de vedere pe locul doi în Europa. dă de la începutul lunii mai până în iunie un cules bun familiilor de albine. Salcia creşte sub formă de arbori sau arbuşti în lunile umede. fiind bine cercetat de albine. Mierea este de culoare închisă şi de bună calitate. Producţia de miere se evaluează la 150 kg pe hectar. la florile de castan. grupate în inflorescenţe mari de tip capitul. în anumite regiuni. Media producţiei de miere multianuală obţinută la culesul de nectar de la floarea-soarelui reprezintă peste 40% din producţia totală de miere realizată la nivel de ţară. Ilfov. Baia Mare şi Satu Mare. Mierea este de culoare galben-aurie şi cu un gust plăcut. Floarea-soarelui înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie şi începutul lunii iulie. eliberând nectar şi polen. Arad. Brăila. Călăraşi. primul loc fiind ocupat de Franţa. Galaţi. bulevarde. Castanul comestibil este un arbore ornamental foarte r[sp\ndit mai ales în judeţele Vâlcea. foarte valoros pentru întreţinerea şi dezvoltarea familiilor de albine în lunile martie-aprilie. Castanul furnizează în cursul lunilor iunie-iulie. cu care ocazie se face şi polenizarea. Florile galben – aurii. Salciile şi răchitele înfloresc timpuriu în primăvară şi oferă nectar şi mai ales polen. zonele respective îndeplinind cele mai bune condiţii de climă şi sol cerute de această plantă. . când se deschid. Giurgiu. Producţia de miere este evaluată la 30120 kg la hectar. Păducelul este foarte des întâlnit în pădurile de deal şi câmpie şi înfloreşte în lunile mai-iunie. aromată şi foarte plăcută la gust. stimulând dezvoltarea lor în vederea culesului principal de la salcâm sau alte plante melifere importante. Buzău. data semănatului şi mersul vremii.suprafaţă de 700. În anii favorabili. precum şi în zona muntoasă. Înfloreşte în lunile aprilie-mai. Dolj. Bihor. În funcţie de soi. Timiş. producţia de miere ce se poate obţine la 1 hectar cultivat cu floarea-soarelui este de 34-130 kg. cu o durată de înflorire de 2-3 săptămâni. Mierea obţinută este de culoare deschisă. alei. În anii favorabili se recoltează de la stupii transportaţi în pastoral. câte 8-10 kg miere de familie. ocupând suprafeţe importante. oferă nu numai cules de întreţinere dar şi de producţie. mai ales în bălţile din lunca Dunării.000 hectare. sunt cercetate de albine şi alte insecte polenizatoare din primele ore ale dimineţii.

Petroşiţa şi Moreni în judeţul Dâmboviţa. Rapiţa are o importanţă deosebită în deyvoltarea familiilor de albine. Plantaţiile de zmeur din zona de câmpie înfloresc mai timpuriu. unde creşte spontan şi înfloreşte în lunile iunie-iulie. mai importante sunt cele de la Zărneşti şi Bran în judeţul Braşov. Murul este înrudit îndeaproape cu zmeurul şi este o plantă meliferă bună. Înflorirea culturii durează aproape o lună. Arbustul dă o producţie de 20-40 kg miere la hectar. iar înflorirea are loc după aproximativ 40 zile de la semănat. Mierea este de foarte bună calitate. În asociaţie cu alte plante melifere care înfloresc în acelaş timp. recoltânduse adesea în amestec cu mierea de la flora de fâneaţă. Producţia de miere variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice. Este apreciat ca unul dintre valoroşii arbuşti meliferi. Câmpulung. în aprilie-mai şi durează 10-14 zile. iar în zona de câmpie produce 50 kg la hectar. Înfloreşte în lunile iunie-iulie când asigură familiilor de albine un cules de întreţinere şi uneori chiar de producţie. înflorind în luna aprilie şi acoperind golul de cules dintre culesul de la pomii fructiferi şi cel de la salcâm. specie anuală. Rapiţa de toamnă. Printre masivele de zmeuriş. Lunca Frumoasă şi Teleajen în judeţul Prahova. Secui. iar producţiile de miere ce se pot obţine sunt de 35-100 kg la hectar. Gura Humorului şi Rădăuţi în judeţul Suceava. cu o durată de 20-30 zile. având o durată de înflorire de 25 zile. Producţia de miere este evaluată la 50 kg pe hectar. Lemnul câinesc este un arbust melifer răspândit în pădurile din regiunile de câmpie şi deal. precum şi prin grădini. timp în care albinele cercetează intens florile cuşlegând nectar şi polen din . este cultivată ca plantă oleiferă datorită conţinutului ridicat în ulei al seminţelor. Vatra Dornei. Înflorirea are loc în lunile iunie-iulie. Cruşinul este un arbust melifer care înfloreşte în lunile mai-iunie şi produce polen şi nectar. Zmeurul este un arbust melifer foarte valoros pentru apicultură. Semănatul se face primăvara cât mai timpuriu. specie anuală se cultivă pentru seminţele sale care au un conţinut mare în uleiuri. Producţia de miere se ridică la 50 kg la hectar. mai ales când acesta se asociază şi cu culesul de laalte plante melifere din zona de pădure. parcuri. Astfel. Este mai des întâlnit în zona de munte şi de dealuri înalte. durând circa 30 de zile.Amorfa sau salcâmul pitic este un arbust melifer cercetat de albine pentru nectarul şi polenul său. Muştarul alb. poate asigura nu numai un cules bun de întreţinere ci şi de producţie. în zona de munte zmeurul produce 50-250 kg miere la hectar. Înfloreşte în lunile iunie-septembrie şi asigură un cules bun familiilor de albine. Producţia de miere se ridică la 35-100 kg la hectar. Este un arbust foarte apreciat de apicultori şi intens cercetat de albine pe toată durata înfloririi.

iar producţiile de miere ce se pot obţine variind între 100 şi 500 kg la hectar. Dovleacul este o specie anuală cu tulpină târâtoare sau agăţătoare. Coriandrul.000 hectare şi în culturi intercalate peste 100.09 mg şi 0. conferind plantelor o rezistenţă bună la secetă. o treime din valorile date mai sus pentru culturile pure. sfecla roşie şi spanacul sunt plante legumicole de interes pentru apicultură. La noi în ţară di cele 10 specii sunt cultivate în cultură pură circa 15. cantitatea de nectar pe floare fiind de 0. Lucerna este o specie erbacee. Cantitatea de miere pe un hectar cultură pură se evaluează a fi de 40-45 kg la dovleacul furajer. dar fertile. puţin pretenţioasă la climă şi sol. făcând posibilă cultivarea acesteia în regiunile de câmpie mai secetoase. şi în august-septembrie la a doua coasă. Producţia de nectar variază între 0.000 hectare. Cultura trifoiului ocupă. Productia de miere la hectar se evaluează la 25-30 kg la cultura neirigată şi 200 kg la cultura irigată.15 mg. 90-100 kg la dovleaculalb şi 22-30 kg la dovleacul moscat. Pentru culturile intercalate de dovleac se iau în calcul. de tip cernoziom sau brun de pădure. perenă cu sistem radicular bine dezvoltat ce pătrunde până la 10 metri în pământ. În zonele ce oferă condiţii optime de cultură pentru coriandru se obţin frecvent 7-10 kg miere monofloră pe familia de albine. Înflorirea lucernei are loc în a doua jumătate a lunii mai la prima coasă.100. Trifoiul roşu este o specie furajeră perenă ce creşte spontan sau cultivată în nordul ţării şi în zona dealurilor subcarpatice. castraveţii. Coriandrul este o valoroasă specie meliferă.hectar. având în vedere producţia de nectar şi polen de care beneficiază albinele în tot cursul sezonului apicol. Înflorirea se produce în lunile iunie-iulie şi are o durată de aproape 30 de zile.abundenţă. Producţiile medii de miere ce se obţin de la muştar în anii normali sunt de 40 kg. Dovlecelul. Producţia de polen la hectar se evaluează la 52-58 kg la dovleacul furajer. specie anuală. în ţara noastră suprafeţe ce oscilează în jurul valorii de 200. de aceea trebuie identificate din timp şi valorificate integral. atât pentru miere cât şi pentru polen. ocupă suprafeţe importante mai ales în culturi intercalate.26 mg / floare cu o concentraţie în zahăr de 18-48 %.000 . originar din America. dă producţii mari pe terenurile mai uşoare. în funcţie de soi şi condiţiile pedoclimatice. pepenii verzi. Bostănoasele. 43-52 kg la dovleacul alb şi 28-34 kg la dovleacul moscat. cu tulpina înaltăde 30-70 cm. oferă culesuri târzii de întreţinere într-o perioadă când flora meliferă este foarte săracă.

Producţia de nectar pe floare oscilează între 0. În anii favorabili când secreţia de nectar este bună.02-0.hectare. . liliachii. -podişor izgonitor de albine. se realizează culesuri de producţie. capac acoperit cu tablă zincată. Înflorirea sparcetei cultivate are loc în lunile mai – iunie.01-0. încheiaţi în falţ. evaluându-se o producţie de miere la hectar între 120 şi 300 kg. aceasta fiind optimă. plop sau alte esenţe moi. îndeosebi la coasa a doua. când florile sun mai puţin dezvoltate. -colector de polen. iar fundul este fixat în cutie. -podişor pentru hrănitor de plastic. la 60-70 zile de la pornirea în vegetaţie şi durează 15-25 zile. asigură condiţii de formare a ghemului de iernat sub formă de sferă. Producţia de nectar pe floare este de 0. Înflorirea culturilor de izmă se produce în lunile iunie-august furnizând nectar şi polen familiilor de albine. rar albe grupate în inflorescenţe. -colector propolis.04 mg. extragerea producţiei de miere se face fără a deranja cuibul.03 mg. Înmulţirea izmei se face destul de uşor pe cale vegetativă.3-0. iar producţia de miere la hectar este evaluată la 25-50 kg. recoltele de miere ajungând la 15-20 kg pe familia de albine. Trifoiul înfloreşte din luna mai până în septembrie. de obicei 15-20 kg pe familia de albine. Izma – plantă perenă. Pereţii corpului sunt groşi de 20 mm. este cultivată în lume ca plantă medicinală şi aromatică pe mari suprafeţe de teren. producând o cantitate de miere la hectar ce variază între 100 şi 200 kg. Are elementele independente între ele şi este alcătuit din: -corpul stupului este o cutie efectuată din cherestea de răşinoase. -gratie Hannemann metalică cu ramă de lemn. Sparceta este o specie perenă cultivată pentru nutreţ dar este şi o bună plantă meliferă. Producţia de miere este evaluată la 220 kg la hectar. tei. cu 10 rame model italian.084m3. Stupul cu 2 magazine are un volum util de 84 litri sau 0. Stupul şi inventarul apicol Stupul vertical: asigură spaţiu suficient în perioada de maximă dezvoltare a familiei de albine. Izma broaştei este una din cele mai valoroase specii melifere din Deltă şi zona inundabilă a Dunării unde ocupă suprafeţe importante. dând bune rezultate în zonele cu climat răcoros şi umed indiferent de terenul pe care se cultivă. iar concentraţia în zahăr a nectarului este de 38-605. Cantitatea de nectar pe floare este de 0.9 mg. cu fund anti-varrooa. asigură o ventilaţie optimă. În unii ani favorabili furnizează producţii mari de miere. Tulpina şi ramificaţiile acesteia prezintă la vârf flori roşii. cat de recoltă (2 magazine 1/2) .

4. 2. prevăzut cu capac şi robinet de golire. grosimea ei de 3 mm.Maturatorul pentru miere din inox are o capacitate de stocare de 400 kg. a inventarului şi executarea diferitelor lucrări în timpul deplasării stupinei.Topitorul de ceară pentru arzător cu gaz este confecţionat din inox şi are o capacitate de 115 litri. înălţimea în faţă 2.80 m.Tava de descăpăcit se foloseşte pentru strângerea căpăcelelor de ceară. Pereţii laterali sunt alcătuiţi fiecare din câte două panouri: în peretele care dă spre stupină este prevăzută o uşă şi o fereastră. în spate 1.Centrifuga pentru obţinerea mierii din faguri este un dispozitiv de formă cilindrică. Căpăcelele de ceară se opresc aici. 2. Tva de descăpăcit are capacitate de stocare de 12 – 14 rame descăpăcite. Utilaje apicole: 1. în care se pun ramele cu miere în sens radial şi se rotesc pentru extragerea mierii cu ajutorul forţei centrifuge cu ajutorul forţei centrifuge. în ambele sensuri (extracţia mierii are loc simultan de pe ambele părţi ale fagurelui).Topitor cu abur pentru faguri reformaţi are diametrul de 700 mm. Cabana are lungimea de 2. Cabana este alcătuită din 12 panouri montate pe câte un cadru de leaţuri. cu ochiurile de 5 mm. partea de jos trebuie să fie plană şi netedă. În acest scop. folosit la depozitarea mierii extrase în vase pentru a avea loc decantarea. el trebuie mai întâi în apă fierbinte.20 m. lăţimea 2. Scândurile din care se confecţionează cabana . Cabana apicolă se foloseşte pentru adăpostirea stuparului. iar mierea curge în jos. În interiorul vasului. cu dimensiuni: 600x490x180. Acoperişul este alcătuit din două panouri aşezate oblic. Ascuţirea cuţitului se face pe partea de deasupra. de unde printr-un robinet se poate scurge afară. se găseşte introdus un alt vas cu fundul confecţionat din plasă de sârmă. până la o treime distanţă de la gura lui. rezultate de la descăpăcirea fagurilor şi separarea lor de miere. Lama cuţitului are dimensiunile 220 x 45 mm. confecţionat din inox.20 m. limpezirea şi maturarea definitivă a mierii prin eliminarea excedentului de apă. 300 rotaţii/min. Mierea acumulată se scurge printr-o valvă in partea superio9ară a cilindrului.Cuţitul apicol din inox pentru descăpăcirea fagurilor se foloseşte la tăierea căpăcelelor de ceară cu care albinele astupă căsuţele în care au depozitat mierea. 3.-faguri artificiali Unelte apicole: 1. Panourile se leagă între ele cu buloane. Centrifuga este echipată cu motor 80W 220V. prevăzut cu recipient pentru producerea aburului echipat cu rezistenţă electrică 2800W şi termostat 30 – 1100C.80 m.

-acoperirea obiectelor strălucitoare (ochelari. Lucrări de întreţinere La executarea lucrărilor de întreţinere a familiilor de albine. -asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare. În viaţa familiei de albine. evitându-se zgomotele puternice la desfacerea şi strângerea elementelor de stup. În această perioadă se urmăreşte: -obţinerea unui număr mare de albine. odată cu terminarea culesurilor de producţie.au grosimea de 15-20 mm. -obţinerea de albine sănătoase. -folosirea fumului în acelaşi timp cu desfacerea capacului şi a podişorului pentru a linişti albinele. schimbarea mătcilor cu randament slab la culesurile de producţie în . care ar determina un număr mare de albine să înţepe. -evitarea strivirii albinelor. inele) care favorizează declanşarea instinctului de apărare a albinelor. de alcool. au loc o serie de modificări calitative şi cantitative de care apicultorul trebuie să ţină seama în tehnologiile de creştere şi întreţinere pe care le aplică. -abordarea stupului din partea laterală sau din spate. Astfel. şi anume: • Perioada creşterii şi pregătirii albinelor pentru iernare → începe în a treia decadă a lunii iulie. care poate crea panică albinelor. Leaţurile de centură au dimensiunea de 50 x 50 mm iar cele de la duşumea sunt mai groase. ceas. sub influenţa mediului. usturoi şi ceapă). următoarele lucrări: -verificarea prezenţei şi calităţii mătcilor → introducerea de mătci în familiile unde aceasta a dispărut în timpul ultimei extracţii de miere. brăţară. când încetează creşterea puietului. starea familiei de albine poate fi sintetizată în următoarele perioade caracteristice. -limitarea pierderilor de albine În această perioadă se efectuează. -abordarea liniştită a stupului. apicultorul trebuie să respecte următoarele reguli de comportament faţă de albine: -asigurarea igienei corporale a apicultorului (albinele sunt iritate de mirosul de transpiraţie. al căror miros de venin ar declanşa instinctul de apărare al acestora. -intervenţiile în stup trebuie făcute pe vreme frumoasă după ce albinele culegătoare au plecat la cules. parfum puternic. -evitarea bruscării ramelor la detaşarea acestora din cuib şi la scoaterea din stup. în stupină. şi se termină la sfârşitul lunii octombrie. -trebuie evitată folosirea excesivă a fumului.

Această lucrare se face după ultimul cules de producţie. Calitatea optimă pentru rezervele de iernat este asigurată de mierea de salcâm şi tei. Nu se utilizează la unificare familiile de albine bolnave. familia slabă se aduce în stupul familiei puternice. unificarea nucleelor de împerechere rămase după creşterea artificială a mătcilor. acoperirea completă a cuibului familiei de bază. albinele din cele două familii să nu poată comunica. unificarea unei familii orfane cu alta cu matcă. ramă cu păstură. rama cu ½ miere căpăcită şi cu puiet căpăcit. sporirea puietului prin obligarea mătcilor să ouă pe toată suprafaţa liberă a ramelor de cuib. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi loc gol pentru ouatul mătcii. timp de 24 – 48 ore. reducerea pericolului de furtişag şi atac al viespilor. de la peretel stupului spre diafragma care limitează cuibul. schimbarea mătcilor cu defecte corporale. conţinută de fiecare ramă din cuib. restul ramelor cu miere căpăcită şi puiet căpăcit. Dacă mierea existentă în stup nu este suficientă (necesarul de miere pentru întreaga perioadă de iernare este de 7 – 8 kg miere) se completează necesarul de hrană prin administrarea de sirop de zahăr sau miere. Nu este permisă trecerea ramelor cu puiet după diafragmă. -restrângerea cuibului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. unificarea familiilor slabe între ele. După aprecierea cantităţii de miere existentă în fiecare familie de albine se stabileşte necesarul de hrană pentru o iernare corespunzătoare. se va face astfel: rama cu cea mai mare cantitate de miere căpăcită. folosirea de fum sau substanţe volatile. -restrângerea urdinişului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. Această lucrare trebuie făcută cu mare atenţie pentru a nu se produce disconfort albinelor (restrângere severă = supraîncălzire şi ieşirea . Evaluarea calitativă a rezervelor de hrană se face prin analize de laborator sau prin aprecierea organoleptică a mierii.cursul sezonului apicol. Reguli: unificarea începe după încetarea zborului. Aşezarea ramelor în cuib. -unificarea familiilor de albine → se face în următoarele situaţii: unificarea familiei de bază cu familia ajutăroare. în dreptul urdinişului. concentrarea ultimelor recolte de hrană din sezonul activ (nectar. -evaluarea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a rezervei de hrană pentru iernat → Evaluarea cantitativă se face prin însumarea cantităţii de miere căpăcită. schimbarea mătcilor din familiile cu agresivitate sporită. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi puiet larvar. deoarece acest fapt ar atrage trecerea masivă a albinei după diafragmă pentru a încălzi puietul respectiv. încât. amestecarea albinei din cele două familii se face treptat prin perforarea hârtiei. păstrarea celei mai tinere şi valoroase mătci. polen. sirop) numai în ramele de cuib. când nopţile se mai răcesc. schimbarea mătcilor din familiile cu semne clinice de boală.

evoluţia temperaturii atmosferice diurne şi nocturne. cheltuieli minime. ghemul să fie bine strâns. -protejarea familiilor de albine de vânt → în alegerea modului de iernare apicultorul trebuie să ţină cont de caracteristicile iernilor în zona geografică unde se află stupina şi de cerinţele albinei în sezonul rece. când a eclozionat ultimul puiet. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare → urmăreşte: limitarea pierderilor de familii de albine. .5 – 2 cm pentru aerisire. dispuse în poziţie opusă. deci să se găsească albine pe feţele exterioare ale ramelor de margine. -aplicarea unei scheme de tratament profilactic antiparazitar → trebuie să asigure familiilor de albine reducerea gradului de parazitare sau dispariţia paraziţilor. -ventilaţia se realizează prin reducerea urdinişului proporţional cu puterea familiei de albine. Mărimea urdinişului trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: mărimea familiei de albine. -cantitatea de hrană şi modul de dispunere a acesteia pe ramele de cuib. -hidroizolarea stupilor → pătrunderea apei în stup determină o creştere excesivă a umidităţii care combinată cu o ventilaţie necorespunzătoare favorizează dezvoltarea mucegaiurilor pe rame şi pe elementele stupului. pe diagonală cu urdinişul. astfel ca să nu se piardă contactul cu rezervele de hrană. Riscul pierderii familiilor de albine în această perioadă îl reprezintă furtişagul şi pierderea mătcii. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare trebuie să ţină cont de: -cantitatea de albină → trebuie să fie suficientă. crearea de spaţii mici de 0. deschidere prea mare = cuib rece). O izolare termină reuşită a cuibului reduce consumul de hrană şi cantitatea de albină moartă în timpul iernii. -protejarea familiilor de albine împotriva şoarecilor → în momentul fixării gratiilor împotriva şoarecilor la urdiniş se inspectează interiorul stupului. care începe la sfârşitul lunii octombrie. pentru a remedia eventualele atacuri ale şoarecilor. în podişor şi capac.albinelor în faţa stupului. când familia de albine începe să crească din nou puiet. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de iarnă include două faze: -repausul de iernare. evoluţia culesului în natură. şi se termină în a treia decadă a lunii ianuarie. asigurarea iernării corespunzătoare. -izolarea termică → are ca scop prevenirea formării condensului în stup şi asigurarea unei temperaturi interioare confortabile albinelor pentru perioada de iarnă.

• Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de primăvară are ca obiective: . zbor dezorientat = lipsa mătcii). zahăr pudră . În timpul acestui zbor trebuie să se facă următoarele lucrări în stupină: împrăştierea de paie în faţa stupilor în cazul în care la data zborului de curăţare este zăpadă sau noroi. Cu această ocazie albinele îşi eliberează intestinul gros de dejecţiile acumulate peste iarnă.-înlocuirea albinelor care au iernat. lipsa zborului = evoluţie foarte slabă determinată de moartea totală sau parţuală a familiei de albine. când toate albinele de iernare au fost înlocuite. cu ritm de dezvoltare lent. În această perioadă. curăţirea fundului de stup. iar albinele ies masiv din stup timp de câteva ore pe zi şi câteva zile la rând. riscul pierderii familiilor de albine este dat de următoarele situaţii: -lipsa hranei sau pierderea contactului cu hrana. care asigură supravieţuirea familiilor de albine în timpul iernii. -verificarea acustică a stării ghemului → zgomotele emise de ghem pot fi interpretate astfel: o bâzâitul uniform şi scurt. iar revenirea la normal este rapidă = iernare normală. care începe în a doua parte a lunii ianuarie şi ia sfârşit în a doua parte a lunii aprilie. -stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor → are loc atunci când temperatura atmosferică se ridică la aproximativ 100C. ca un freamăt de frunze = lipsa hranei şi este necesară intervenţia apicultorului. o bâzâitul slab. care are la început o intensitate mai mare. lărgirea urdinişurilor. -pregătirea necorespunzătoare pentru iernare. pentru a asigura condiţii optime de iernare liniştită a albinelor. şerbet. -moartea mătcii. zbor slab = familie de albine slabă. se recomandă următoarele lucrări: -după prima perioadă geroasă şi cu zăpadă se execută curăţirea zăpezii de pe stup şi de la urdiniş. În această perioadă. fapt ce determină creşterea consumului de hrană. -starea de boală. miere artificială). -administrarea de hrană energetică (turte de miere. o bâzâitul plângător = lipsa mătcii şi este necesară intervenţia apicultorului. Ciclul de producţie în apicultură coincide cu sezonul activ al albinelor şi este puternic influenţat de calitatea lucrărilor efectuate în sezonul rece. -curăţirea fundului de stup care se face după încetarea zborului de curăţire. supravegherea zborului albinelor care oferă informaţii despre starea familiilor de albine (zbor masiv şi energic = evoluţie bună.

Această lucrare se execută în condiţiile în care cantitatea de puiet şi albină de acoperire justifică această acţiune. -cantitatea rezervelor de hrană. activitatea de ouat a mătcii poate fi apreciată după: numărul ramelor ocupate cu puiet. prin introducerea a 1 – 2 rame când cuibul devine neîncăpător şi pe partea dinspre cuib a diafragmei şi podişorului se găseşte aglomerată multă albină. uniformitatea puietului pe ramă. -lărgirea cuibului constă în mărirea spaţiului cuibului. Dacă nu sunt condiţii pentru . culesul din natură sporeşte. c)Dezvoltarea cuibului începe din a doua decadă a lunii martie şi are ca scop intensificarea ouatului la matcă şi creşterea numărului de albine în vederea valorificării superioare a culesurilor de producţie. -calitatea mătcii. lărgirea cuibului trebuie executată cu multă atenţie astfel încât temperatura din cuib să nu scadă. Când cuibul este corect strâns. vremea se încălzeşte. La stupul vertical cu familii de albine dezvoltate. prin introducerea unei rame cu fagure artificial. astfel încât marginile cuibului să fie bine acoperite cu albine b)Revizia generală de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de 150C şi se poate observa: -puterea familiei de albine. primăvara. -sporirea protecţiei sanitar – veterinare a familiilor de albine. extensia puietului pe ramă. când familia este bine dezvoltată. lucrările care se execută sunt foarte importante: a)Revizia sumară de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de aproximativ 120C şi cuibul poate fi inspectat. Se observă: -starea familiei de albine apreciată prin existenţa mătcii şi existenţa rezervelor de hrană. Dezvoltarea cuibului. De aceea.-limitarea pierderilor de familii de albine. -cheltuieli minime. fapt ce imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei şi compromiterea primului cules. Spargerea cuibului se face prin introducerea în centrul cuibului a unei rame cu fagure clădit pentru a fi ouat de către matcă sau. -dezvoltarea optimă a familiilor de albine pentru valorificarea superioară a culesurilor de producţie. -spargerea cuibului se realizează când albinele devin mai numeroase. iar sub hrănitor sau pe alte elemente de stup apar porţiuni de făguraş clădite de albine. În această perioadă se înregistrează cele mai mari mortalităţi. -reducerea cuibului ori de câte ori este nevoie. se face prin: -stimularea cu hrană energo-proteică. -modul de iernare se apreciază prin cantitatea de albină moartă în timpul iernii şi cantitatea de hrană consumată în sezonul rece.

se imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei care poate răci puietul. roiuri. etc. Pentru menţinerea familiilor de albine în stare activă pe timpul culesului este necesar ca acestea să atingă maxim de dezvoltare la începutul culesului şi nu înainte de acesta. -recoltarea fagurilor şi extracţia mierii realizată de la culesurile de vară. se execută următoarele lucrări care au ca obiective (realizarea de familii de albine puternice. moartea mătcii -înnoirea cuibului se face în proporţie de 30 – 35% pe an. În această perioadă. după revizia sumară şi generală de primăvară. ţinând cont de biologia albinelor şi de tehnologiile apicole moderne. unde principala producţie este mierea. Riscul pierderii familiei de albine în această perioadă este reprezentat de lipsa hranei. . favorizându-se dezvoltarea unor boli. Deci. mătci pentru necesităţile stupinei. furtişag. • Perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. starea de boală. -oprirea în stupi a fagurilor de miere şi păstură necesari pentru buna iernare a familiilor de albine. ceară. ceea ce duce la protecţia sanitar – veterinară a albinelor. -planificarea activităţii pentru sezonul culesurilor de producţie (pomi fructiferi. deci o schimbare totală a fagurilor clădiţi la 3 ani. tei.spargerea de cuib şi ea totuşi se execută. Începe în a treia decadă a lunii aprilie şi durează până la terminarea ultimului cules de producţie (începutul lunii august). fâneaţă). -înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină cu mătci selecţionate. în perioadele lipsite de cules este necesar diversificarea producţiei prin aplicarea unor tehnologii apicole care să ducă la obţinerea de polen. salcâm. propolis. -se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin trecerea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. menţinerea familiilor în stare activă. -efectuarea unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea bolilor albinelor. În practicarea stupăritului pastoral. se impune măsura de a forma în primăvară roi care să preia surplusul de albine şi puiet din familiile de bază puternice. de înmulţire prin roire şi valorificare a culesurilor de producţie. diversificarea şi creşterea produselor apicole. creşterea efectivelor de familii de albine): -se verifică starea familiilor de albine şi familiile slabe se unifică cu cele puternice.

dând familiilor de albine următoarelor condiţii:  Spaţiu pentru depunerea recoltelor de nectar şi polen care trebuie să fie de aproximativ trei ori mai mare decât cantitatea de miere realizată în timpul culesului de fiecare familie de albine. -este format din matcă şi 2 – 5 kg de albine din toate vârstele. -după ieşirea din stup.Dacă. -la destinaţia finală îşi va construi toţi fagurii . menite să asigure condiţii de hrană necesare schimbării albinei de iernat şi înmulţirii numerice a indivizilor din fiecare familie apar culesurile de producţie care oferă atât nectar pentru hrană şi formarea rezervelor. pe timpul culesului de salcâm să se împerecheze. pentru a evita fie răcirea puietului în acordarea unui spaţiu în exces. Lucrarea trebuie executată corect şi la timp. Roirea naturală are rolul de a crea familii de albine sănătoase şi puternice şi decurge astfel: -roiul pleacă în perioada de roire din familiile puternice. implicit de albină în perioada de pregătire a familiei de albine pentru iernat. ocupând un alt areal de hrană. Pentru a nu deranja familia de albine în procesul de producere a mierii. de amploarea acestuia. Se realizează prin introducerea de rame stas şi faguri artificiali. roiul stă 1 – 2 zile pe o creangă. fie prin spaţiu mic care să determine roitul. apicultorul intervine adecvat situaţiei în stupi. roirea până la epuizare. astfel ca.  Spaţiu permanent pentru ouat. unde îşi consumă rezerva de miere din guşă. -roiul pleacă la o distanţă de 2 – 15 km de stupină. precum şi de evoluţia factorilor meteorologici. cât şi un plus de miere. prin introducerea de faguri goi în cuib pentru a evita blocarea cuibului cu consecinţe negative în ceea ce priveşte cantitatea de puiet. cu polen şi nectar toxic sau cu alte substanţe toxice. sezonul apicol debutează prin culesurile de întreţinere. În funcţie de momentul declanşării culesului. Riscul pierderii familie de albine în această perioadă este dat de intoxicaţii cu pesticide. lucrarea se execută după terminarea zborului. asfixierea la transport sau alte accidente.  Începerea creşterii artificiale de mătci încă de la culesul de pomi fructiferi sau rapiţă.  Înlocuirea rapidă a mătcilor cu randament scăzut la primul cules de producţie şi a celor care au depăşit 2 ani de exploatare. În timpul sezonului se poate aprecia lipsa instinctului de roire prin menţinerea permanentă în stare activă a familiilor de albine şi prin tendinţa acestora de a-şi schimba liniştit matca.

în familii se petrece o agitaţie crescândă în vederea reintrării în activitate). Continuarea şi terminarea confecţionării inventarului care lipseşte din stupină. Lucrări luna februarie  Supravegherea mai atentă a familiilor de albine în vederea       îndreptării stărilor anormale ( mătcile încep ouatul .  Alimentarea adăpătorului cu apă calduţă şi puţin sărată (5g sare la litru de apă). Pentru îndemnarea albinelor de a ieşi la zborul de curăţire (în zilele favorabile) se înlătură împachetajul exterior. Se pune în funcţiune adăpătorul (în regiunile cu primăvară timpurie). Lucrări luna martie  Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor în regiunile întârziate. şi chiar capacele şi salteluţele. Inceperea hrănirii stimulente a familiilor slabe şi mijlocii cu turte de polen sau păstură. Familiile care iernează înăuntru se scot anume pentru aceasta pe locuri dinainte amenajate. Ridicarea continuă a nivelului profesional prin consultarea literaturii de specialitate şi participarea la cursurile şi conferinţele apicole. cel mai de preţ lucru este să nu se deranjeze albinele. să li se asigure linişte desăvârşită şi să fie apărate contra dăunătorilor. Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor. Inlesnirea zborului general de curăţire al albinelor în regiunile unde timpul favorizează acest lucru. . Blocarea urdinişurilor superioare şi micşorarea urdinişurilor obişnuite proporţional cu puterea familiilor. Terminarea însărmării ramelor şi fixarea fagurilor în rame şi a celorlalte lucrări privind utilajele necesare în sezonul următor.Calendarul principalelor lucrări de sezon în stupină Lucrări luna ianuarie  In cazul executării la timp (toamna) a tuturor lucrărilor privind      iernarea în bune condiţii a tuturor familiilor de albine. Insârmarea ramelor şi montarea fagurilor artificiali în ele pentru sezonul următor. Supravegherea permanentă a familiilor de albine în vederea îndepărtării stărilor anormale ivite.

 Executarea controlului sumar şi îndreptarea stărilor anormale      constatate. Cu acest prilej se completează rezervele de hrană (miere şi păstură). mai întâi cu faguri care conţin puţină miere. cu faguri cu puiet capăcit gata de eclozionare. cu asigurarea unei rezerve . apoi prin introducerea fagurilor clădiţi (de o parte şi de alta a cuibului).fiecărei familii de minimum 5-7kg de miere şi un fagure cu păstură şi păstrarea căldurii necesare la stimularea creşterii de puiet la familiile slabe şi mijlocii (împachetaj suplimentar . sipculiţă în intervalele superioare dintre rame). Intărirea periodică a familiilor care întârzie în dezvoltare.30. . Preîntâmpinarea furtişagului. Strâmtarea cuiburilor la familiile slabe şi mijlocii. In perioadele lipsite de cules se continuă hrănirea stimulentă a familiilor de albine cu sirop de zahăr administrat în proporţii de 0. căldură artificială. Se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin transvazarea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. ce se scot din familiile puternice din stupină. Lărgirea cuiburilor (la familiile care au nevoie de această lărgire). deoarece familiile puternice cu provizii suficiente se pot dezvolta independent. acesta se lărgeşte cu faguri clădiţi sau cu faguri artificiali în perioada înfloririi pomilor. Lucrări luna aprilie  Se continuă lucrările de verificare şi se execută revizia de fond a       familiilor de albine pentru a cunoaşte în amănunţime situaţia acestora pentru a lua măsurile ce se impun pentru soluţionarea stărilor necorespunzătoare ce se întâlnesc.5 litri pe familia de albine. Pe măsura înfloririi pomilor la cele mai bune familii de albine din stupină se instalează colectoarele de polen pentru recoltarea şi valorificarea acestuia. Executarea controlului amănunţit la toate familiile (în regiunile favorabile acestei lucrări) şi îndreptarea stărilor anormale ivite. iar familiile slabe se unifică cu familiile de putere mijlocie. când albinele clădesc faguri. în acelaşi timp cu împachetarea suplimentară care să asigure un regim maxim de caldură. Pe măsura ocupării fagurilor din cuib cu puiet. Continuarea hrănirii stimulente tinând seama de începutul culesului. Se iau măsuri pentru protecţia familiilor de albine împotriva declanşării furtişagului în stupine.

 Se efectuează examenul general clinic al familiilor de albine şi se aplică. Lucrări luna mai  Continuarea lucrărilor de lărgire a cuiburilor potrivit cu dezvoltarea         familiilor de albine şi evoluţia culesurilor prin introducerea de faguri artificiali sau faguri clădiţi şi aşezarea magazinelor la stupii verticali cu magazin sau a corpurilor la stupii multietajati. In cazul familiilor bolnave se continuă aplicarea tratamentului pentru combaterea puietului varos şi a locei europene şi americane. deasupra cuibului se instaleză colectoarele de propolis. nosemoza. Folosirea întregului potenţial al albinelor privind secreţia de ceară pentru asigurarea necesarului de faguri clădiţi.  Dupa caz. In cel mai însorit loc din vatra stupinei se instalează topitorul solar. Recoltarea fagurilor cu miere şi extracţia acesteia după încetarea culesului de la salcâm din masivele din sudul ţării. . Anunţarea primăriilor din comunele de pe raza cărora sunt amplasate stupinele deplasate în pastoral pentru luarea în evidenţă şi protejarea acestora în cazul combaterii dăunătorilor cu substanţe toxice. puietul varos. pentru valorificarea reziduurilor de ceară rezultate după curăţirea stupilor şi a ramelor. după caz. loca europeană sau loca americană. Pregătirea familiilor de albine în vederea valorificării în condiţii optime a culesului de la salcâm şi deplasarea acestora în stupărit pastoral. Menţinerea familiilor de albine în stare activă şi preîntâmpinarea intrării acestora în frigurile roitului prin ridicarea periodică de faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice şi redistribuirea lor la familiile slabe din stupină. Topitorul solar se păstreză şi se foloseşte în stupină pe toată perioada sezonului apicol. pentru depozitarea nectarului.  In familiile puternice. Folosirea colectoarelor de polen în perioadele cu un slab cules de nectar şi luarea de măsuri pentru condiţionarea acestuia. familiile de albine sănătoase pot fi deplasate pentru polenizarea pomilor din livezi. tratamente preventive şi curative pentru principalele boli ale albinelor: varooza. Inceperea lucrărilor de creştere a mătcilor pentru formarea roiurilor şi înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupine şi totodată începerea producerii lăptişorului de matcă.

propolis. lăptişor de matcă. Intărirea familiilor nou formate cu puiet căpăcit gata de eclozionare preluat din familiile puternice predispuse să intre în frigurile roitului.Lucrări luna iunie  Continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere         de la salcâm şi alte culesuri de nectar. zmeură. miere şi polen. corpuri cu faguri la stupii multietajaţi şi magazine la stupii verticali. intensificarea ventilaţiei cuiburilor şi umbrirea stupilor expuşi la soare. Oprirea în stupi a fagurilor cu miere şi păstura necesară pentru buna iernare a familiilor de albine. a locei europene şi a locei americane. Continuarea menţinerii familiilor de albine în stare activă prin introducerea în familii a ramelor clăditoare. Fagurii goi sau cu miere puţină se scot din stupi sau se decăpăcesc şi se aşează după diafragmă pentru a fi goliţi de miere de către albine.soarelui. Efectuarea transportului stupilor în pastoral la masivele de tei. polen şi fagurii cu puiet. zburătoare şi fâneaţă. . Prevenirea roirii naturale a familiilor de albine prin formarea de familii intrate în frigurile roitului de roiuri artificiale. Lucrări luna iulie  Continuarea recoltării fagurilor şi extracţia mierii realizată de la      culesurile de vară. păstură. Pregătirea familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor de vară prin adăugarea de faguri artificiali la stupii orizontali. Intărirea familiilor de albine nou formate în lunile precedente cu faguri cu puiet. Administrarea de hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru creşterea de albine tinere. Reorganizarea cuiburilor familiilor de albine lăsând în stupi numai fagurii cu miere. venin de albine. miere în faguri şi miere în secţiuni. culturile de floarea . Se continuă tratamentele pentru combaterea puietului varos. miere. Se acţionează pentru valorificarea întregului potenţial productiv al familiilor de albine prin diversificarea producţiei: producerea de polen colectat de albine. familii ajutătoare sau de nuclee pentru păstrarea mătcilor de rezervă. Continuarea lucrărilor de creştere a mătcilor în vederea obţinerii mătcilor de rezervă necesare pentru înlocuirea în toamnă a celor necorespunzătoare. Prevenirea declanşării furtişagului prin restrângerea cuibului şi micşorarea urdinişurilor.

descăpăcirea după diafragmă a fagurilor cu miere puţină.  Incheierea până la 15 septembrie a acţiunii de completare a rezervelor de hrană necesare iernării familiilor de albine.  Continuarea. Conservarea fagurilor goi depozitaţi în dulapuri. Pregătirea şi executarea transportului stupilor pe vatra de iernare sau în localităţi în care a înflorit otava. miere şi păstură rămaşi în familii în vederea iernării. bostănarii sau flora din zona inundabila şi din Delta Dunării. floarea . Lucrări luna septembrie  Strâmtorarea şi organizarea corespunzătoare a cuiburilor şi a fagurilor cu puiet. dovleceii din culturile intercalate. Schimbarea din familii a mătcilor necorespunzătoare şi înlocuirea acestora cu mătci tinere prolifice. . în cazul familiilor bolnave. echilibrarea şi eventual completarea cu faguri cu miere sau cu sirop a rezervelor de hrană pentru iernare şi în caz de nevoie se acţionează pentru îndepărtarea stărilor necorespunzătoare din familii. a tratamentelor pentru loca europeană. Strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului la stupi. puietului varos.  Protejarea fagurilor goi scoşi din stupi şi care se trec în rezerva stupinei. Administrarea de hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet. a locei americane şi europene. loca americană şi puietul varos. Recondiţionarea.  Inceperea aplicării tratamentelor de toamnă pentru combaterea varoozei. corpuri de stupi şi magazine prin afumarea acestora contra găselniţei. Lucrări luna august  Continuarea lucrărilor de organizare a cuiburilor prin îndepărtarea       fagurilor goi.soarelui târzie . fundurilor şi capacelor de la stupii care urmează să adăpostească familiile de albine în perioada de iarnă. a corpurilor. după caz. cu sulf impregnat în batoane speciale. Efectuarea cu prilejul organizării cuiburilor şi a unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea varoozei.  Controlarea calităţii mierii din faguri în scopul verificării acesteia şi eventuala identificare a mierii de mană.

Impachetarea cuibului familiilor de albine cu materiale izolatoare. reformarea şi topirea acestora. Protejarea de atacul şoarecilor a fagurilor de rezervă cu miere. Protejarea stupilor contra vânturilor şi a curenţilor reci de aer prin împachetarea individuală a acestora cu carton gudronat sau protecţie colectivă prin amenajarea în jurul stupilor a unor perdele de protecţie confecţionate din nuiele. păduri şi terenurile disponibile. precum şi a celor goi ce urmează să fie folosiţi în sezonul următor. rupţi sau cu celule de trantor) şi topirea acestora.  Supravegherea şi controlul modului în care iernează familiile de albine. atunci când în familii puietul a eclozionat în totaliltate. Lucrări luna noiembrie  Continuarea lucrărilor de pregătire a familiilor de albine în vederea iernării în cazul că acestea nu au fost terminate la timp. Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varoozei cu varachet sau alte substanţe specifice. stuf sau coceni de porumb. Instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor care să împiedice pătrunderea şoarecilor. Luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea furtişagului la albinele din stupină. Inlocuirea mătcilor vârstnice sau necorespunzătoare cu mătci tinere provenite din rezerva stupinei. Unificarea     familiilor şi a roiurilor care nu s-au dezvoltat corespunzător şi ocupă mai puţin de 3-4 faguri acoperiţi compact cu albine. fundurilor şi capacelor la stupii în care urmează să ierneze familiile de albine. Alegerea fagurilor necorespunzători. Stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor. Lucrări luna octombrie  Strâmtorarea cuiburilor la nivelul fagurilor bine ocupaţi de albine. Continuarea recondiţionării corpurilor.        iar în cazul familiilor slabe se poate organiza iernarea într-un stup a două familii despărţite printr-o diafragmă etanşă. tulpini de floarea-soarelui. Continuarea sortării şi reformării fagurilor necorespunzători (vechi. . Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi în grădini.

Continuarea aplicării măsurilor de protecţie a stupilor contra dăunătorilor şi a curenţilor de aer rece. Lucrări luna decembrie  Asigurarea condiţiilor pentru iernarea liniştită a albinelor. Ridicarea nivelului profesional prin: studierea literaturii de specialitate.  Supravegherea şi controlul modului de iernare a familiilor de albine        prin ascultări. Inlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor. Verificarea stării gratiilor de la urdinişurile stupilor pentru a evita pătrunderea şoarecilor. al anului care se încheie în scopul eliminării cauzelor care au determinat obţinerea unor rezultate necorespunzătoare. Executarea de lucrări în atelierul stupinei privind: recondiţionarea şi dezinfecţia stupilor şi inventarului apicol. Incheirea de contracte pentru valorificarea produselor apicole din producţia anului următor. Inceperea încheierii şi însârmării ramelor pe care urmează să fie fixaţi fagurii artificiali necesari în sezonul apicol al anului următor. Aprovizionarea stupinei cu materiale şi utilaje necesare în sezonul apicol următor. schimburi de experienţă şi manifestări organizate de cercurile apicole şi filialele judeţene ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România şi ale Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă Recoltarea produselor apicole Prin aplicarea tehnologiilor apicole moderne de obţinere a produselor furnizate de albine sunt vizate următoarele obiective: . Indepărtarea fără zgomot a zăpezii îngheţate formată pe scândurelele de zbor ale stupilor. Stimularea executării zborurilor târzii de curăţire. pregătirea cerii pentru a fi predată la magazinele APICOLA ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine în vederea obţinerii de faguri artificiali. participarea la concursuri. verificarea resturilor descoperite la urdinişurile şi pe fundul stupilor. extracţia cerii din fagurii reformaţi. Indreptarea la timp a stărilor anormale care se ivesc în cuiburile unor familii de albine. Analiza activităţii desfăşurate în sezonul apicol. Indreptarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se      întâlnesc în timpul iernării familiilor de albine.

-creşterea productivităţii muncii. maltoză. dezinfectate anterior folosirii lor. are culoare mai închisă.417. aromă mai slabă. -reducerea costurilor de producţie. cu temperatura de 16 – 180C şi 60% umiditate Când perioada unui cules de producţie se apropie de sfârşit. etc.Recoltarea mierii: se face respectând următoarele reguli: -recoltarea mierii să se facă numai în faza de maturitate a acesteia.) 5% pentru mierea florală şi 10% pentru mierea de mană. evitându-se folosirea antibioticelor. -rentabilizarea activităţii apicole. faţă de mierea florală. -ridicarea gradului de pregătire profesională a apicultorilor prin cursuri organizate de consultanţa agricolă. -substanţă uscată 80 – 83%. -evitarea contaminării mierii cu pesticide sau cu alte produse toxice. iar mierea căpăcită de pe rame ocupă o suprafaţă de 50 – 70% din totalul fiecărei rame destinate depozitării rezervelor de hrană. 1. -dizaharide (zaharoză. -stabilirea unui plan sanitar – veterinar specific albinelor. -greutatea specifică să fie de 1. -diversificarea şi sporirea producţiilor apicole. -monozaharide (glucoză şi fructoză) 70-75%. . -proteinele 0. în condiţii igienice. -utilizarea unor tehnici speciale şi crearea condiţiilor de lucru adecvate pentru obţinerea de produse apicole de calitate. -asigurarea protecţiei sanitar – veterinare a albinelor. -păstrarea mierii în recipienţi de plastic alimentar sau inox. -stabilirea unui management eficient de exploatare a stupinei. vâscozitate mare şi higroscopicitate mică. -îmbunătăţirea materialului biologic.70%. gust. aromă şi consistenţă specifice resursei melifere de la care provine. -folosirea uneltelor şi a utilajelor pentru extracţie din inox. -creşterea efectivelor de familii de albine. -depozitarea recipienţilor cu miere în spaţii curate. Mierea extrasă trebuie să aibă următoarele caracteristici: -culoare. -apă 17 – 20%.15 – 0. Materializarea acestor obiective se poate realiza prin următoarele căi: -folosirea de utilaje performante. -recoltarea mierii în spaţii închise. începe extracţia. -adausuri de falsificare absente total Mierea de mană.

apoi se lasă să se răcească lent şi apoi se ambalează în recipienţi de sticlă sau pungi de plastic. în secţiune. metoda de extracţie. cloroform şi tetraclorură de carbon. Factorii care influenţează culesul de polen sunt: temperatura atmosferică. -falsificarea cu glucoză industrială. gamă variată de la alb la brun. -înclinaţia genetică a familiei de albine de a recolta polen. -falsificarea cu făină sau amidon. O parte din acest polen este conservat de albine prin transformarea în păstură. iar surplusul este polenul marfă. constituind proteina acestora.Prin examen de laborator pot fi identificate următoarele falsificări ale mierii: -falsificarea cu zahăr invertit artificial. necesităţile familiei de albine. -aromă de miere. a descăpăcelii de la extracţia de miere. -cantitatea proviziilor din stup şi efectuarea de stimulări cu sirop. -punctul de topire este de 60-650 3. -puterea familiei de albine. -solubilă în eter.Recoltarea cerii: se realizează prin topirea fagurilor reformaţi. are granulaţie cristalină. Factorii care influenţează productivitatea familiei de albine în ceea ce priveşte producţia de polen sunt: -flora meliferă existentă în zonă. cosmetică şi alte domenii. în industria farmaceutică. destinat consumului uman. -structura. Ceara de albine este folosită în principal pentru confecţionarea fagurilor artificiali. calitatea apei şi a vaselor folosite. Calitatea finală a cerii este influenţată de: calitatea materiei prime. rezultat de la descăpăcirea mierii de către albine în timpul iernii. Polenul recoltat se usucă. Polenul apicol este reprezentat de ghemotoacele de polen realizate de albine prin recoltarea şi presarea pulberii microscopice de polen de la flori. -cantitatea de puiet larvar din familie. Prezintă următoarele proprietăţi: -culoare. După ambalare. polenul poate fi ţinut 24 de ore în congelator pentru a distruge . a făguraşilor crescuţi pe diferite elemente şi accesorii ale stupilor şi din rumeguşul de ceară. -temperatura şi umiditatea atmosferică. umiditatea atmosferică. rezerva de proteine de peste iarnă. fiind factor limită în creşterea puietului. -falsificarea cu gelatină 2. -consistenţă solidă la presare (se modelează între degete fără a lăsa urme grase).Recoltarea polenului: reprezintă o importantă producţie a albinelor. -valoarea nutritivă a polenului.

resturi de polen şi ceară. . 30% ceară. -miros caracteristic răşinelor. Calitatea polenului este apreciată în funcţie de următoarele însuşiri: -aspect: ghemotoace întregi cu diametrul de până la 4mm şi pulbere de polen de până la 5% din conţinut. se face periodic (din două în două săptămâni). -culoare specifică resurselor melifere. -5% polen. -umiditate maximă 8%. apoi se strânge sub formă de bulgăre. -gust specific. în general ale arboretelor.112 – 1. Recoltarea propolisului de către albine este influenţată de către temperatura atmosferică. insolubil în apă. cu temperatura cuprinsă între 0 – 40C. Caracteristicile propolisului sunt: -aspect solid. şi prelucrarea acestuia cu secreţiile glandelor mandibulare.Recoltarea propolisului: propolisul este un produs apicol. în loc uscat lipsit de mirosuri. bucăţi de ceară. scoarţa copacilor sau de pe alte părţi ale plantelor. Acesta se introduce în pungi de plastic sau în borcan de sticlă închis etanş. -consistenţă dură a ghemotoacelor. Păstrarea propolisului ambalat se face la temperaturi de sub 200C. -proteină minim 20% 4. frunze.eventualele larve şi ouă de găselniţă. rezultat dintrun clei vegetal cules de albine de pe muguri. Recoltarea propolisului de către apicultor. hârtie. de pe elementele de stup. 1-2% substanţe proteice. -conţine cantităţi reduse de zaharuri şi vitamine. fără a deranja activitatea albinelor.5 – 2% substanţe minerale – microelemente. 0. albine şi fragmente de albină. -densitate 1. -punct de topire 70 – 780C. Propolisul recoltat este curăţat de aşchiile de lemn. -solubilitate: solubil în alcool 95%. favorabile fiind temperaturile de peste 200C.136. -culoare brun verzuie. iar apoi polenul se trece în încăperi aerisite. -fără impurităţi şi toxine. 15% uleiuri eterice. -gust iute.

Poporul român deţine o experienţă milenară în practicarea acestor indeletniciri. materialele consumabile în timpul unui ciclu de productivitate etc.Organizarea si întreţinerea exploataţiei apicole familiale şi comerciale – 50 familii de albine Condiţiile naturale din ţara noastră sunt favorabile creşterii albinelor. mijloacele de transpot. mijloace de transport propriu. Aceştia sunt purtători de costuri.  Să-şi însuşească cunoştinţele teoretice şi practice de specialitate. sursa de apă disponibilă etc. material biologic. Aceşti factori nu sunt purtători de costuri. baza meliferă din jur. de ambele sexe. temperatura.  Să-şi creeze baza materială necesara ( utilaj apicol. care pune în acţiune mijloacele de producţie şi aplică tehnologiile necesare. Factorii naturali sunt reprezentaţi prin locul de amplasare al exploataţiei. Condiţiile de bază pentru un apicultor sunt :  să iubească albinele şi să vrea să practice această îndeletnicire. teren în suprafaţă de 5 mp pentru fiecare familie de albine. economici şi umani (forţa de muncă disponibilă şi gradul de calificare). nu este necesar să se folosească forţa de muncă salariată. care include mai multe costuri folosinduse munca personală. la distanţă cât mai apropiată de domiciliu.utilajul apicol. Factorii economici sunt reprezentaţi de materialul biologic (familii de albine). creează valori mai mari decât propriul său consum. Apicultura este şi poate fi practicată de toate categoriile sociale. unelte de lucru. La exploataţia apicolă formată din 50 familii de albine. cu domiciliul în mediul rural sau urban. precipitaţiile. care ne situează la loc de cinste în Europa şi pe glob. Cheltuielile de investiţii şi de producţie necesare exploataţiei apicole cu 50 familii de albine La înfiinţarea unei exploataţii apicole viabile trebuie să se ţină seama de mai mulţi factori naturali. unde există flora meliferă). care se transmit asupra producţiei obţinute. . Acesta reprezintă factorul conştient al întregii activităţi. Factorul uman este reprezentat prin cantitatea şi calitatea forţei de muncă utilizate. Prin acţiunea lor pot favoriza desfăşurarea proceselor de producţie şi eficienţa utilizării factorilor economici.

3 RON / litru TOTAL .5 litri / 100Km -preţ benzină 3.366.30 litri benzină x 3.13 RON x 50 familii = 650 RON TOTAL CHELTUIELI MATERIALE = 2100 RON 3. Manopera (cantitate. Cheltuieli cu înmulţirea efectivului ( familii nou create) 25 familii x 60 RON = 1500 RON 4.DEVIZ TEHNOLOGIC – CREŞTERE ALBINE 50 FAMILII 1.50 TOTAL .13 RON Număr familii de albine .9 RON x 50 familii = 1450 RON b) Medicamente de uz apicol Valoarea medicamentelor / stup . Cheltuieli cu transportul a)Transport stupi în pastoral – 2 transporturi ( dus-întors) 2 x 200Km = 400 Km x 0.25 RON 2. Cheltuieli cu materiale consumabile a) Biostimulatori Consumul de zahăr / familia de albine .75 RON = 2.10 kg Preţ zahăr -2.631 ore x 3. valoare): a)cantitate (ore): -martie – octombrie 8 luni x 4 săptămâni x 12 ore = 384 ore -noiembrie – februarie 4 luni x 4 săptămâni x 2 ore =32 ore TOTAL = 416 ore/ an -informare – perfecţionare = 30 ore / an -valorificarea produselor = 45 ore / an -alte activităţi din stupină =140 ore / an TOTAL = 215 ore / an TOTAL MANOPERĂ = 631 ore / an b) valoare : TOTAL VALOARE MANOPERĂ .8 RON / Km = 320 RON b)Transport pentru aprovizionare – desfacere -distanţa 400 Km -consumul specific 7.3 RON / litru = 99 RON TOTAL CHELTUIELI CU TRANSPORTUL = 419 RON .10 kg x 2.90 RON Număr familii de albine .50 TOTAL .

250 RON -polen 1 kg x 50 familii albine x 20 RON /kg = 1.15 RON .769 RON 6.25 = 4.25 RON TOTAL – 15 RON x 50 familii TOTAL CHELTUIELI / STUPINĂ NOTA: Cheltuielile cu manopera nu se vor introduce în calculul economic.54 RON PLANUL DE PRODUCŢIE AL STUPINEI CU 50 FAMILII DE ALBINE Producţia anuală în unităţi fizice si valorice producţia realizată ( fizic si valoric): -miere 35 kg x 50 familii albine x 7 RON/ kg = 12.70 RON .677 RON TOTAL CHELTUIELI PE FAMILIA DE ALBINE 5677 RON : 50 familii = 113.15 kg x 50 familii albine x78 RON / kg = 585 RON -familii de albine noi 25 familii x 200 RON = 5000 RON TOTAL VALOARE = 18.50 = 750 RON = 7135.908 RON TOTAL CHELTUIELI ANUALE / STUPINA 4769 RON + 908 RON = 5.000 RON -propolis 0. TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCŢIE / STUPINĂ = 7135.cheltuieli / familia de albine . deoarece se foloseşte forţa de muncă proprie.5.număr familii de albine .835 RON Valoarea producţiei pe familia de albine 18.25 – 2366. Cheltuieli anuale cu amortizarea utilajelor apicole .835 RON : 50 familii = 376. Cheltuieli diverse .

2.450 3.M.RON13.750 489 54 435 7. 8.500 TOTAL .500 40. stupilor. . buc.500 0 0 0 2. familii buc. buc.VALOAREA INVESTIŢIEI Pentru înfiinţarea unei stupine cu 50 familii este necesară achiziţia familiilor de albine.RON270 25 190 190 54 435 992 888 2.450 3. buc. VALOAREA AMORTIZĂRII UTILAJELOR APICOLE Specificare Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Valoare iniţială 992 888 Amortizare cumulată 0 0 Valoarea rămasă 992 888 Amortizare anuală 83 74 2.450 3. Nr. buc.050 3.050 3.380 992 888 2. 3.M. 7. buc.050 3.M. 50 50 50 25 1 1 1 1 1 1 1 Preţ/ U. Crt. buc. Număr U. 4.500 1.500 171 288 292 .250 9. buc.050 3. mătcilor selectionate.450 3. 1.369 6. Specificare Familii albine Mătci selecţionate Stupi verticali ( utilaj de bază) Stupi verticali ( utilaj de rezervă) Unelte apicole Cuţit apicol Tavă descăpăcit Utilaje apicole Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Total valoare U. a uneltelor şi utilajelor apicole. 5. buc.500 4. buc.

Rata rezultatului din exploatare rRe = Re / Ve x 100 unde Re reprezintă rezultatul din activitatea curentă şi se calculează astfel: Re = Ve – Ce Re = 18. Durata de recuperare a investiţiei Dr = VI / P Dr = 40. Cheltuieli de exploatare Ce = 5.86 % rRe = 69.677 RON = 13.835 x 100 = 69.07 ani 7.158 RON rRe = 13.158 RON 6.880 0 10.835 RON 3. 1.59% .677 RON 4.158 / 18. Valoarea investiţiei VI = 40.369 RON x 100 = 32.369 RON 2. Profitul reprezintă rezultatul final al exerciţiului financiar P = 13.880 908 Indicatori financiari Pe baza cheltuielilor şi a veniturilor se calculează indicatorii financiari care vor releva viabilitatea investiţiei.86 % 5. Veniturile din exploatare Ve = 18.158 RON = 3.369 RON / 13. Rata rentabilităţii capitalului investit rRc = P / VI x100 rRc = 13.59 % rRc = 32.835 RON – 5.TOTAL 10.158 RON / 40.

tel. 021/2322150.SOCIETĂŢI CARE COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE NECESARE ÎNFIINŢĂRII ŞI ÎNTREŢINERII STUPINEI SC INSTITUTUL DE CERCETARE . ADELIKA SRL Ploieşti. Cristeşti. 0742028228. 021/2324872 EUROHONIG 0744823628. 0244/407572. 0262/353377. Mureş MELLIFERA SRL Timişoara NEKTAR KING SRL Gheorghieni RELIAN SA Bucureşti ROMHUBNER SRL Oradea SARTEN SRL. Maramureş. 0256/325070.DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ SA. tel. 0744506133 EXIMECO SRL COMUNA Suteşti. 0244/407573. jud. SC FABRICA DE STUPI SRL Buzău APIS PROD SRL Blaj APITOTAL SRL Bucuresti FAROGER SRL. SRL Făget. Timişoara. Brăila. tel. jud. 021/2325060 APILEM PLAST SRL Vişeul de Sus. Harghita TECLEM SRL Făget . Bucureşti SASZ ILYES PFA Corund. tel. tel 0721623450 COMPLEX APICOL SA Bucureşti. tel. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful