INTRODUCERE Abundenţa şi varietatea resurselor melifere din flora spontană şi cultivată a României asigură din belşug hrana albinelor

, de primăvara foarte timpuriu, până toamna târziu. După aderarea României la Uniunea Europeană, apicultorii trebuie să fie foarte bine pregătiţi pentru a putea deveni parteneri de piaţă cu apicultorii din Uniunea Europeană. Un apicultor, pentru a avea o stupină model, trebuie să cunoască: -aspecte legate de creşterea albinelor (biologia familiei de albine cu rol în dinamica sezonieră a dezvoltării acesteia; viaţa şi activitatea familiei de albine); -să aplice tehnologii apicole astfel încât interesul său economic să se armonizeze cu particularităţile biologice ale albinei; -să cunoască tehnologia de obţinere, recoltare şi prelucrare a produselor apicole; -să cunoască aspecte legate de managementul şi marketingul apicol care contribuie la creşterea productivităţii muncii, a diversificării şi sporirii producţiilor apicole (miere, polen, propolis şi ceară), la creşterea securităţii alimentare şi a protecţiei sanitar – veterinare a albinelor; -să cunoască modalitatea de valorificare a resurselor melifere, specifice zonei respective, în scopul obţinerii unor producţii mai mari şi de calitate. Toate aceste cunoştinţe se dobândesc dacă apicultorul are propria sa stupină unde va îmbina teoria cu practica. Cunoaşterea, în complexitatea lor, a obiectivelor enumerate mai sus se pot realiza cu succes prin studierea şi aplicarea eficientă a informaţiilor prezentate în cadrul acestui proiect prin care se promovează tehnologii apicole de îngrijire a albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată; consolidarea exploataţiei apicole de tip comercial; menţinerea calităţii produselor apicole; realizarea de produse apicole conform resurselor melifere existente şi a potenţialului productiv al albinelor autohtone. Sintetizând rolul şi importanţa albinelor în economie şi viaţa oamenilor, creşterea albinelor este înainte de toate o importantă ramură a agriculturii care prezintă interes atât din punct de vedere economic şi social pentru produsele obţinute (miere, polen, propolis, ceară, etc.), cât şi ecologic ca urmare a polenizării plantelor. Practica apicolă reuşeşte prin specificul său să creeze relaxare şi satisfacţie apicultorului atât prin contactul permanent cu natura, cât şi prin activitatea cu o specie fascinantă prin hărnicie, disciplină şi organizare socială. În prezent, prin tehnologii speciale, apicultorul poate pregăti familiile de albine pentru volorificarea culesurilor de primăvară,

menţinerea acestora în stare activă în perioada de vară, creşterea de albine tinere şi asigurarea rezervelor de hrană de calitate în sezonul de toamnă pentru buna organizare a iernării albinelor. Toate acestea sunt etape deosebit de importante în îngrijirea familiilor pentru satisfacerea condiţiilor necesare pregătirii albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată. De asemenea, adăpostirea şi întreţinerea familiilor de albine în diferite sisteme de stupi cu volum reglabil care să permită dezvoltarea în cursul anului de unităţi biologice puternice cu spaţii suficiente pentru depozitarea culesurilor de nectar acumulate, constituie un factor important pentru obţinerea unor producţii mari de miere necesare atât albinelor, cât şi producătorilor apicoli. Intreţinerea diferenţiată a familiilor de albine potrivit condiţiilor pe care le oferă zonele bio-apicole din ţara noastră are, de asemenea, o importanţă deosebită în economia apicolă întrucât asigură, pentru fiecare tip de cules, o metodologie specifică de întreţinere a albinelor ce diferă în mare măsură, ca perioadă de timp şi tehnică de lucru, la stupinele amplasate în zona de stepă faţă de stupinele situate în zona colinară sau de munte. Pentru a înţelege comportamentul şi viaţa albinei în stup, pentru a învăţa corect posibilităţile de a îngriji şi exploata albinele, în concordanţă cu modul natural de desfăşurare a vieţii lor, este necesar acest proiect. Prin elaborarea acestui proiect se urmăreşte crearea unui sector apicol competitiv care să facă faţă concurenţei de pe piaţa Uniunii Europene şi dacă privim şi mai îndeaproape lucrurile, rezultă că apicultura este o meserie exactă şi dură pentru exercitarea căreia cei care o practică trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare. Ocupaţia de apicultor presupune: -competenţele necesare pentru executarea lucrărilor de îngrijire a albinelor diferenţiat pe sezoane, hrănire corespunzătoare şi apărarea împotriva bolilor, dăunătorilor şi a altor factori nocivi; -valorificarea producţiei în condiţii economice avantajoase şi realizarea profitului în economia de piaţă; -relaţii de colaborare reciproc avantajoase cu cultivatorii de culturi agricole; -capacitatea de concentrare, de mobilizare, tenacitate, curaj, promptitudine şi desfăşurarea activităţii în condiţii de stres, legate de capriciile naturii; -aprovizionarea cu materii prime şi materiale necesare bunei desfăşurări a tuturor celorlalte activităţi specifice în stupină.

FAMILIA DE ALBINE Un bun specialist în creşterea şi exploatarea familiilor de albine trebuie să cunoască în primul rând aspectele legate de biologia, componenţa şi evoluţia familiei de albine. Albina meliferă face parte din Ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis, specia mellifera. Albina (Apis mellifera) are următoarele însuşiri:  asigură convieţuirea unui număr mare de indivizi în cadrul unei familii;  instinctul social care a condus la divizarea muncii între membrii unei familii privind recoltarea, prelucrarea şi depozitarea în stup a unei rezerve mari de hrană, într-un timp relativ scurt;  instinctul de constituire a fagurilor din ceara secretată de propriul organism;  hrănirea şi îngrijirea puietului, a mătcii;  instinctul de apărare a cuibului;  comunicarea specifică între indivizi prin zumzet şi mişcări cu semnificaţie (dansul albinelor);  perceperea schimbărilor atmosferice, autoreglarea şi adaptarea la condiţiile diferite de mediu;  asigură consumul curent de hrană, rezervele necesare iernării şi perioadelor lipsite de cules, precum şi o cantitate însemnată de miere pe care o recoltează apicultorul. Componenţa familiei de albine: Viaţa socială a albinelor are ca unitate funcţională familia care este alcătuită din mai mulţi indivizi (15.000 – 60.000), al cărui număr depinde de puterea familiei de albine şi de perioada ei de dezvoltare în cadrul evoluţiei biologice anuale. Relaţiile dintre toţi membrii familiei de albine sunt de interdependenţă, astfel încât nici un individ nu poate supravieţui în afara organizării de familie. Matca: → este singura femelă perfectă a fiecărei familii de albine care depune ouă din care se dezvoltă albinele lucrătoare, trântori şi mătci. Se deosebeşte de celelalte albine prin caracteristicile fizice următoare: are corpul mai lung, capul mai mic, abdomenul alungit şi subţire, aripile nu acoperă corpul, iar culoarea este mai puţin deschisă decât a albinelor. Deşi are ac matca nu înţeapă omul, acest organ fiind folosit la fixarea ouălelor în celule şi în timpul luptei cu alte mătci.

abdomenul gros.000 – 200.lăptişorul de matcă – pe care o primeşte din abundenţă de la albinele lucrătoare pe tot parcursul vieţii.000 de ouă. trântorii apar în stupii dezvoltaţi în perioada premergătoare roirii (mai – iunie) şi dispar treptat în lunile iulie – august. matca trăieşte 3 ani. dar uneori 6 ani. clădesc faguri şi culeg nectar şi polen) trăiesc 30 . -asigură înmulţirea şi perpetuarea speciei prin creşterea reproducătorilor şi roirea naturală. număr care variază în cursul unui an în funcţie de anotimp. În mod normal. respectiv în sezonul activ (cresc puietul. -păzirea stupului de duşmani.000 – 30. -hrănirea şi îngrijirea puietului. -realizează coeziunea între indivizii familiei. -reglarea şi menţinerea temperaturii optime în cuib. -depozitarea şi prelucrarea acestora. diferenţiat pe vârste.000 – 3.000 indivizi. prolificitatea mătcii: la începutul primăverii între 15. Trântorii.000 – 60. -menţin existenţa familiei prin creşterea şi schimbul între generaţii. Albinele lucrătoare: → formează numărul cel mai mare de indivizi din cadrul familiei de albine.000 – 20. iar într-un sezon activ între 150.Matca are cea mai lungă viaţă datorită hranei . în număr de 2. Longevitatea albinelor lucrătoare este determinată de anotimp şi activitate.40 de zile. în timpul verii între 40. Acestea se deosebesc de matcă şi trântori prin corp care este mai mic şi abdomenul este egal cu lungimea aripilor. Trântorii: → sunt reprezentanţii masculi ai familiei de albine şi se dezvoltă în celulele mai mari clădite special pe marginea fagurilor. iar primăvara şi toamna. Hrana în cadrul familiei de albine: . trăiesc 50 – 60 de zile.000 ouă. În stup. Aceştia au corpul mare. când activitatea este redusă.000. Albinele lucrătoare execută tot complexul de activităţi necesare existenţei familiei de albine: -recoltarea nectarului şi a polenului. În general. -constituirea fagurilor. Depune într-o zi până la 3. trăiesc 6 – 8 săptămâni şi sunt liberi să migreze de la o familie la alta.000. În cadrul familiei este înconjurată permanent de o gardă formată din 10 – 12 albine lucrătoare care o însoţesc în permanenţă pe fagure. au rolul de a asigura perpetuarea speciei şi a realiza un regim termic normal pentru creşterea puietului. o hrănesc şi preiau de pe abdomenul acesteia „substanţa de matcă” pe care îl distribuie tuturor albinelor din stup. intensitatea culesului. aripi lungi care depăşesc abdomenul şi nu au ac.000. iar toamna între 20.

Zahărul → este un aliment energetic care substituie mierea în acţiunea de stimulare a ouatului mătcilor în perioada de iarnă şi la sfârşitul verii – începutul toamnei sau în completarea rezervelor de iernat.Pentru hrănire albinele folosesc: Mierea → este principala sursă de hrană datorită conţinutului mare în glucide (aproximativ 80%) care asigură necesarul energetic al albinelor. el fiind factor limită în creşterea puietului. Polenul → este unica sursă de proteină din hrana albinelor. Rezerva de păstură pe familie este în funcţie de dezvoltarea familiei de albine şi trebuie să fie de 1 – 3 rame. poziţia florii pe tulpină. vânt. Nectarul → este recoltat de albine şi depozitat în celulele fagurilor de către o altă albină care îl preia de la culegătoare. precipitaţii şi temperatura atmosferică. datorită conţinutului mare de proteine. când creşterea de puiet este în pericol. când proporţia acestuia nu trebuie să depăşească 50% din totalul rezervelor de hrană. Înlocuitorii de polen: → se administrează albinelor numai în cazul lipsei totale de polen sau păstură în stup sau în cazul unui cules redus de polen în natură. fapt ce asigură longevitate albinelor de iernat. deoarece cristalele de glucoză nu pot fi dizolvate de albine şi mor prin înfometare. consumul de polen al unei familii variază între 15 – 55 kg. pe baza ei fiind posibilă reluarea activităţii de ouat a mătcii. Păstura → se formează din polen şi are un conţinut mai redus de proteine şi lipide decât polenul. se apreciază că este de 90 – 100 kg. lumină. în partea dinspre diagramă. stadiul de înflorit. Un conţinut mare de glucoză determină cristalizarea puternică şi nu este indicat ca acest tip de miere să fie folosită ca rezervă de hrană pentru iarnă. Păstura constituie rezerva de proteină a albinelor peste iarnă. Necesarul de miere pentru o familie de albine. Turtele de şerbet peste iarnă se administrează familiilor de albine numai în caz de necesitate. implicit de creştere a puietului. compoziţia şi umiditatea solului. făină de soia . Vitaminele şi enzimele din polen au mare valoare biologică şi sunt biocatalizatori ai proceselor metabolice ale albinelor. Rama cu păstură se aşează lângă puiet. Proteinele sunt necesare în producerea cerii. într-un an. În funcţie de puterea familiei de albine şi de producţiile apicole pe care le realizează. Consumul de polen al unei familii care creşte puiet şi clădeşte faguri este de aproximativ 30 de ori mai mare decât consumul unei familii care nu are de crescut puiet şi faguri. Producţia de nectar depinde de: specia meliferă. a lăptişorului de matcă. Nectarul se transformă în miere în urma unor procese fizice şi chimice. a formării rezervelor de iernat din corpul adipos. Substanţele care se folosesc în aceste situaţii sunt: lapte praf degresat.

când stau pe fagurii cu puiet. matca este hrănită. când nu sunt rezerve în stup. de cules. În lipsa culesurilor de nectar sau în perioadele de arşiţă.degresată. Acest schimb de hrană este mai intens în perioada creşterii de puiet şi mai redus toamna. adăpătorul trebuie instalat (în pastoral) înainte de a deschide stupii după transport. Consumul de apă al unei familii de albine este dependent de puterea familiei de albine. Astfel. cu lăptişor de matcă de către o suită de 10 – 12 doici care îi administrează această hrană la interval de 10 – 15 minute. în care proporţia înlocuitorilor de polen nu trebuie să depăşească 10%. recepţionat în momentul contactului antenelor a doi indivizi. de sezon. Relaţiile de nutriţie în familia de albine În relaţia de nutriţie între albine un rol important îl are mirosul. Matca se hrăneşte cu miere când eclozionează şi este în cuşcă. consumul de apă al albinelor este mare. fapt de care trebuie să ţină cont apicultorul şi să pună permanent apă în adăpători.  Relaţiile de nutriţie între matcă şi albinele lucrătoare: În acest tip de relaţie. Apa: → este indispensabilă vieţii albinelor. când cantitatea de puiet scade sau încetează creşterea acestuia.  Relaţiile de nutriţie între trântori şi albinele lucrătoare: Trântorii sunt hrăniţi de către albine primele 4 zile de viaţă. Acest consum este mare după vârsta . în momentul când matca ouă şi stă nemişcată. drojdie de bere. După această perioadă. Aceste substanţe proteice se administrează albinelor în turte de 500 – 600 grame de şerbet. pentru ca albinele. pentru a împiedica încălzirea şi evaporarea excesivă. De asemenea. de cantitatea de puiet şi poate fi de 50 – 200 grame pe zi primăvara şi 300 – 500 grame vara. Locul unde se instalează adăpătorul trebuie să fie umbrit. Durata contactului de hrănire între indivizi este mare când în stup sunt suficiente rezerve de hrană şi apă şi foarte scurtă. Albinele folosesc apa în amestec cu mierea şi polenul pentru hrănirea larvelor şi pentru asigurarea umidităţii optime în cuib. corpul lor conţinând 70 – 80% apă. pe când mirosul străin poate să declanşeze stări de respingere şi agresivitate sau de cedare a hranei. În cadrul relaţiilor de hrănire între indivizii aceleiaşi familii de albine apar următoarele situaţii:  Relaţiile de nutriţie între albinele lucrătoare: Între albinele lucrătoare are loc un permanent schimb de hrană. trântorii trec pe fagurii cu miere şi se hrănesc singuri cu aceasta. mirosul de grup facilitează cedarea hranei. aproape toată viaţa. la ieşirea din stup să găsească apa şi să se obişnuiască cu locul lui pentru a nu depista surse de apă poluate.

-a doua etapă începe cu declanşarea ouatului la matcă şi ţine până la eclozionarea primelor albine. calitatea mătcii. ei sunt eliminaţi treptat din stup în grupuri de 10 – 15 indivizi. şi o perioadă de relativă inactivitate – din noiembrie până în februarie. apicultorul intervine cu stimulări. deci mult peste media de viaţă a albinelor din sezonul activ deoarece nu participă la culesuri. Această perioadă urmează terminării ultimului cules de producţie. la creşterea puietului şi nici la formarea rezervelor de hrană pentru iarnă. în acest interval. pe parcursul unui an. În condiţiile lipsei de hrană sau a unei cantităţi insuficiente. de hrană. precum şi de zona geografică. În următoarea etapă. Perioada înlocuirii albinelor de iernat → începe odată cu apariţia primelor albine tinere şi ţine până la zborul de curăţire. iar consumul unui trântor este de 3 ori mai mare decât al unei albine lucrătoare. Viaţa familiei de albine Familia de albine petrece un sezon activ – din martie până în octombrie. încă din luna martie. aceştia murind prin înfometare. . În această perioadă. În funcţie de modificările cantitative şi calitative produse la nivelul familiei de albine. când temperatura atmosferică este de 80C. în luna aprilie. când trântorii ies la zborul de împerechere. şi ţine până la reluarea ouatului la matcă. se diferenţiază următoarele perioade: Perioada de creştere a albinei de iernat → august – septembrie. albinele lucrătoare alungă trântorii din cuib. se realizează înlocuirea totală a albinei de iernat. de temperatura atmosferică. Durata acestei etape depinde de evoluţia temperaturii atmosferice. Ritmul creşterii este influenţat de puterea familiei de albine. La sfârşitul ultimului cules de producţie din sezon. când temperatura în ghem creşte la 34 – 350C. şi consumă mult polen asigurându-şi rezerva de substanţe nutritive.de 15 zile. pentru a putea valorifica culesul de salcâm. Perioada repausului de iarnă → are două etape: -prima etapă începe o dată cu terminarea ecloziunii ultimului puiet. Perioada creşterii familiei de albine → are loc creşterea numărului de indivizi în familia de albine. Albinele obţinute în acestă perioadă trăiesc 7 – 8 luni. Se formează ghemul de iernat. Executarea la timp şi corect a lucrărilor din această perioadă asigură buna evoluţie biologico – productivă a familiei de albine în anul următor. după care consumul albinelor se intensifică. eliminândui pe fundul stupului nepermiţându-le accesul la hrană. în toamnă.

Stupăritul pastoral: Practica apiculturii intensive nu poate fi concepută fără stupăritul pastoral care reprezintă o modalitate de valorificare a surselor melifere situate peste limita de zbor a albinelor. Înainte de plecare în pastoral. până se ajunge la capacitatea maximă. De asemenea. Perioada culesului → în funcţie de zonă. Factorii care determină roirea sunt: lipsa ventilaţiei. locuinţe şi să asigure toate cerinţele necesare standardelor naţionale de mediu şi sanitar – veterinare. În momentul în care matca depune primele ouă în aceste botci se produce declanşarea roitului.Perioada înmulţirii naturale (roire)→ în această perioadă. Tehnologia creşterii şi întreţinerii familiei de albine Amplasarea vetrei de stupină trebuie să se facă la distanţe corespunzătoare faţă de drumurile publice. Apicultorul poate corecta aceşti factori prin intervenţii tehnice făcute la timp în familia de albine. de obicei vara pe timpul nopţii. cu scopul obţinerii unor producţii ridicate de miere şi ceară. stupii pot fi transportaţi şi ziua. în stup iese prima matcă. temperatura ridicată în cuib. ferit de curenţi de aer şi vânturi puternice. precum şi de sporire a producţiei culturilor agricole. Deplasarea familiilor de albine la sursa meliferă se face când 5 – 10% din flori sunt înflorite. Roiul plecat poate lua aproximativ 50% din populaţia familiei. vârsta mătcii. Alegerea locului de amplasare a stupinei să se facă cu profesionalism de către apicultor. -se scot din stup fagurii plini cu miere. lipsa spaţiului. terenul să fie uscat. Când s-a ajuns la destinaţie. iar după plecarea roiului. -se închide urdinişul şi se deschide orificiile de ventilaţie ale stupilor. cei slab fixaţi în rame sau depreciaţi şi se înlocuiesc cu faguri goi şi rezistenţi. dacă timpul este răcoros. se aşează stupii cât mai aproape sau în interiorul culturii melifere. poate fi de aproximativ 3 luni. urmărindu-se asigurarea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi sănătatea albinelor. Zone bio-apicole în funcţie de tipul de cules: . precum şi realizarea de producţii apicole corespunzătoare. precum şi a unui număr mare de albine în cuib. familia de albine îşi reduce activitatea de cules începând să crească botci de roire. -se verifică sistemul de fixare de corp a fundului şi a capacului stupului. lipsa puietului larvar. iar primăvara şi toamna. datorită blocării cuibului cu hrană şi puiet. apicultorul trebuie să execute următoarele operaţiuni: -se verifică integritatea exterioară a stupilor.

Zona din Podişul Moldovei (tipul II de cules): se administrează hrăniri stimulatoare înaintea culesului de salcâm. păşuni şi fâneţe în toată perioada activă. . furnizate de plantele melifere cultivate şi spontane cu perioadă şi durată de înflorire diferite în raport de specie.Zona din Podişul Transilvaniei (tipul IV de cules): se practică stupăritul pastoral la distanţe mari. 3.Zona din Câmpia de Vest (tipul III de cules): se aleg familii de albine cu dezvoltare precoce care să valorifice culesul de la salcâm (în partea de nord a zonei). spre deosebire de alte insecte. 2.Zona muntoasă (tipul V de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. Flora meliferă a României este bogată şi variată. păşunile şi fâneţele. altitudine şi data semănatului. Din punct de vedere apicol se caracterizează prin cules dominant la pomi. Pe întreg teritoriul ţării noastre se găsesc însemnate rezerve de nectar şi polen. dar de mică intensitate. 5. se practică stupăritul pastoral deoarece apicultura staţionară nu dă rezultate. 6.1. hrana lor se bazează exclusiv pe produse de origine vegetală – nectar şi polen. floareasoarelui. dezvoltare şi rezerve pentru iernare a albinelor o au speciile de salcâm. cât şi menţinerea unor familii puternice pe tot sezonul. aceasta fiind în cantitate mai mare. cu o pondere mai mică.Zona versanţilor Munţilor Carpaţi (tipul VI de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. iar pentru restul zonei familii cu tendinţă pronunţată spre roire naturală care valorifică bine culesurile slabe. cuprinzând peste 300 de specii cu pondere nectaro-poleniferă. Sunt necesare atât măsuri de pregătire. care din punct de vedere al provenienţei este de origine vegetală (secretată de plante). deoarece zona se caracterizează prin culesuri de durată. 4. şi de origine animală. Se administrează hrăniri stimulatoare în perioadele deficitare. între culesuri şi după culesul de la tei. cât şi asigurarea culesurilor de întreţinere. leguminoasele furajere. deoarece. provenind de la anumite insecte (afide) care se hrănesc cu seva plantelor. Ponderea cea mai însemnată atât în ceea ce priveşte producţia de miere-marfă.Zona din Câmpia Română şi Dobrogea (tipul I de cules): se aleg familii de albine cu ritm rapid de dezvoltare primăvara şi se administrează hrăniri stimulatoare în vederea valorificării culesului de la salcâm. Importanţă deosebită în realizarea unor producţii constante de miere marfă au sursele culesului de mană. tei. Principalele resurse melifere şi valorificarea profitabilă a acestora Viaţa albinelor este dependentă şi în legătură directă cu existenţa plantelor nectaro-polenifere.

totuşi se pot realiza zilnic. În pădurile din ţara noastră se găsesc trei specii mai importante: teiul cu frunza mare (Tilia platy phyllos). care prezintă un număr mare de specii şi varietaţi. Iaşi. Teiul face parte din familia Tiliaceae. Principalele plante care asigură producţii importante de miere-marfă sunt: Salcâmul alb (Robinia pseudacacia) ocupă în ţara noastră o suprafaţă de 120. constituind trupuri compacte de pădure. caracterizându-se printr-un mare potenţial nectaro-polenifer. atât în zonele de câmpie. sporuri la cântarul de control ce variază între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. Perioada de înflorire şi capacitatea nectariferă este diferită la cele trei specii de tei. care dă 1000 kg miere la hectar.000 specii. Salcâmul înfloreşte abundent şi fructifică în fiecare an. Salcâmul oferă apicultorilor realizarea a două şi chiar trei culesuri succesive. Ilfov şi Giurgiu.000 hectare. În ţara noastră se cultivă anual pe o . care cuprinde peste 20. în condiţii meteorologice favorabile. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. Caraş-Severin. Floarea-soarelui (Helianthus annus) face parte din familia Compozitae. are cea mai mare capacitate nectariferă (1200 kg / hectar) şi se găseşte cel mai numeros în compoziţia teişurilor. Pentru apicultură prezină o deosebită importanţă. apreciată de consumatori.200 hectare în pădurile unor judeţe din ţară cum ar fi : Tulcea. teiul argintiu înfloreşte în jurul datei de 20-25 iunie.Mierea de mană este bogată în săruri minerale. afânate. Teiul pucios sau teiul cu frunza mică (Tilia cordata) şi teiul alb sau teiul argintiu (Tilia tomentosa). astfel: teiul cu frunza mare înfloreşte la începutul lunii iunie şi produce 800 kg miere la hectar. fiind localizat în special în zonele de câmpie. la 10-14 zile după acesta înfloreşte teiul pucios. cât şi în cele colinare. dar este dăunătoare sănătăţii albinelor când se găseşte înglobată în rezervele de iernare. din zonele în care prosperă şi viţa-de-vie. genul Tilia. în funcţie de altitudine şi condiţiile pedoclimatice ale fiecărei zone. cu condiţia să deplaseze stupinele de la o zonă la alta. Declanşarea înfloritului la salcâm se produce în jurul datei de 15 mai şi se prelungeşte până la sfârşitul lunii iunie. Cu familii de albine puternice. Durata înfloririi celor trei specii la un loc totalizează 25-30 zile. Speciile respective de tei ocupă o suprafaţă de 43. practicând stupăritul pastoral au fost realizate frecvent producţii de 25 kg miere-marfă de salcâm / familia de albine. Cele mai bune şi constante culesuri de nectar dau pădurile crescute pe solurile nisipo-argiloase.

stimulând dezvoltarea lor în vederea culesului principal de la salcâm sau alte plante melifere importante. În anii favorabili. Media producţiei de miere multianuală obţinută la culesul de nectar de la floarea-soarelui reprezintă peste 40% din producţia totală de miere realizată la nivel de ţară. eliberând nectar şi polen. Mierea obţinută este de culoare deschisă. ocupând suprafeţe importante. Mierea este de culoare închisă şi de bună calitate. un cules bogat familiilor de albine. Bihor. În pădurile de foioase.condiţiile pedoclimatice şi culturale. Salcia creşte sub formă de arbori sau arbuşti în lunile umede. parcuri. Înfloreşte în lunile aprilie-mai. În anii favorabili se recoltează de la stupii transportaţi în pastoral.suprafaţă de 700. Buzău. Ilfov. bulevarde. . mai ales în bălţile din lunca Dunării. data semănatului şi mersul vremii. primul loc fiind ocupat de Franţa. Producţia de miere este evaluată la 30120 kg la hectar. Baia Mare şi Satu Mare. precum şi în zona muntoasă. În funcţie de soi. Dolj. Castanul comestibil este un arbore ornamental foarte r[sp\ndit mai ales în judeţele Vâlcea. alei. Brăila. producţia de miere ce se poate obţine la 1 hectar cultivat cu floarea-soarelui este de 34-130 kg. Timiş.000 hectare. Cantitatea de miere la hectar este apreciată la 30-100 kg. situându-se din acest punct de vedere pe locul doi în Europa. Constanţa. Castanul sălbatic este un arbore ornamental foarte răspândit în grădini publice. Teleorman. zonele respective îndeplinind cele mai bune condiţii de climă şi sol cerute de această plantă.000-900. grupate în inflorescenţe mari de tip capitul. Păducelul este foarte des întâlnit în pădurile de deal şi câmpie şi înfloreşte în lunile mai-iunie. câte 8-10 kg miere de familie. Călăraşi. alături de arţari şi alte specii melifere. Salciile şi răchitele înfloresc timpuriu în primăvară şi oferă nectar şi mai ales polen. cu care ocazie se face şi polenizarea. Castanul furnizează în cursul lunilor iunie-iulie. când se deschid. Principalele zone de cultură pentru floarea – soarelui sunt situate în judeţele Ialomiţa. cu o durată de înflorire de 2-3 săptămâni. oferă nu numai cules de întreţinere dar şi de producţie. Florile galben – aurii. Galaţi. la florile de castan. Producţia de miere se evaluează la 150 kg pe hectar. sunt cercetate de albine şi alte insecte polenizatoare din primele ore ale dimineţii. foarte valoros pentru întreţinerea şi dezvoltarea familiilor de albine în lunile martie-aprilie. fiind bine cercetat de albine. aromată şi foarte plăcută la gust. Mierea este de culoare galben-aurie şi cu un gust plăcut. dă de la începutul lunii mai până în iunie un cules bun familiilor de albine. în anumite regiuni. Arad. Floarea-soarelui înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie şi începutul lunii iulie. în funcţie de hibrid. Giurgiu.

În asociaţie cu alte plante melifere care înfloresc în acelaş timp. Producţia de miere este evaluată la 50 kg pe hectar. mai ales când acesta se asociază şi cu culesul de laalte plante melifere din zona de pădure. Lunca Frumoasă şi Teleajen în judeţul Prahova. înflorind în luna aprilie şi acoperind golul de cules dintre culesul de la pomii fructiferi şi cel de la salcâm. Plantaţiile de zmeur din zona de câmpie înfloresc mai timpuriu. în aprilie-mai şi durează 10-14 zile. cu o durată de 20-30 zile. Producţia de miere se ridică la 50 kg la hectar. Printre masivele de zmeuriş. Cruşinul este un arbust melifer care înfloreşte în lunile mai-iunie şi produce polen şi nectar. Muştarul alb. având o durată de înflorire de 25 zile. Rapiţa are o importanţă deosebită în deyvoltarea familiilor de albine. Producţia de miere se ridică la 35-100 kg la hectar. Astfel. Semănatul se face primăvara cât mai timpuriu. Vatra Dornei. Înfloreşte în lunile iunie-iulie când asigură familiilor de albine un cules de întreţinere şi uneori chiar de producţie. iar producţiile de miere ce se pot obţine sunt de 35-100 kg la hectar. Murul este înrudit îndeaproape cu zmeurul şi este o plantă meliferă bună. poate asigura nu numai un cules bun de întreţinere ci şi de producţie. Este mai des întâlnit în zona de munte şi de dealuri înalte. Secui. Lemnul câinesc este un arbust melifer răspândit în pădurile din regiunile de câmpie şi deal. unde creşte spontan şi înfloreşte în lunile iunie-iulie. Petroşiţa şi Moreni în judeţul Dâmboviţa. parcuri. Este un arbust foarte apreciat de apicultori şi intens cercetat de albine pe toată durata înfloririi.Amorfa sau salcâmul pitic este un arbust melifer cercetat de albine pentru nectarul şi polenul său. Înfloreşte în lunile iunie-septembrie şi asigură un cules bun familiilor de albine. iar înflorirea are loc după aproximativ 40 zile de la semănat. în zona de munte zmeurul produce 50-250 kg miere la hectar. Zmeurul este un arbust melifer foarte valoros pentru apicultură. Înflorirea culturii durează aproape o lună. Mierea este de foarte bună calitate. Arbustul dă o producţie de 20-40 kg miere la hectar. Producţia de miere variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice. recoltânduse adesea în amestec cu mierea de la flora de fâneaţă. specie anuală se cultivă pentru seminţele sale care au un conţinut mare în uleiuri. este cultivată ca plantă oleiferă datorită conţinutului ridicat în ulei al seminţelor. Înflorirea are loc în lunile iunie-iulie. Câmpulung. durând circa 30 de zile. specie anuală. iar în zona de câmpie produce 50 kg la hectar. Rapiţa de toamnă. precum şi prin grădini. mai importante sunt cele de la Zărneşti şi Bran în judeţul Braşov. timp în care albinele cercetează intens florile cuşlegând nectar şi polen din . Gura Humorului şi Rădăuţi în judeţul Suceava. Este apreciat ca unul dintre valoroşii arbuşti meliferi.

La noi în ţară di cele 10 specii sunt cultivate în cultură pură circa 15. Dovlecelul. perenă cu sistem radicular bine dezvoltat ce pătrunde până la 10 metri în pământ. oferă culesuri târzii de întreţinere într-o perioadă când flora meliferă este foarte săracă. dă producţii mari pe terenurile mai uşoare. 90-100 kg la dovleaculalb şi 22-30 kg la dovleacul moscat. Înflorirea se produce în lunile iunie-iulie şi are o durată de aproape 30 de zile. în ţara noastră suprafeţe ce oscilează în jurul valorii de 200. dar fertile. castraveţii. ocupă suprafeţe importante mai ales în culturi intercalate.09 mg şi 0. cu tulpina înaltăde 30-70 cm. puţin pretenţioasă la climă şi sol. în funcţie de soi şi condiţiile pedoclimatice. În zonele ce oferă condiţii optime de cultură pentru coriandru se obţin frecvent 7-10 kg miere monofloră pe familia de albine. Producţia de nectar variază între 0. Cantitatea de miere pe un hectar cultură pură se evaluează a fi de 40-45 kg la dovleacul furajer. Lucerna este o specie erbacee. o treime din valorile date mai sus pentru culturile pure. atât pentru miere cât şi pentru polen. sfecla roşie şi spanacul sunt plante legumicole de interes pentru apicultură. Înflorirea lucernei are loc în a doua jumătate a lunii mai la prima coasă.000 hectare şi în culturi intercalate peste 100. cantitatea de nectar pe floare fiind de 0.15 mg. Dovleacul este o specie anuală cu tulpină târâtoare sau agăţătoare.hectar.000 .000 hectare. de aceea trebuie identificate din timp şi valorificate integral. Productia de miere la hectar se evaluează la 25-30 kg la cultura neirigată şi 200 kg la cultura irigată. Coriandrul este o valoroasă specie meliferă. de tip cernoziom sau brun de pădure. făcând posibilă cultivarea acesteia în regiunile de câmpie mai secetoase. şi în august-septembrie la a doua coasă. Pentru culturile intercalate de dovleac se iau în calcul. având în vedere producţia de nectar şi polen de care beneficiază albinele în tot cursul sezonului apicol.100. specie anuală. Coriandrul.26 mg / floare cu o concentraţie în zahăr de 18-48 %. Producţia de polen la hectar se evaluează la 52-58 kg la dovleacul furajer. pepenii verzi. Trifoiul roşu este o specie furajeră perenă ce creşte spontan sau cultivată în nordul ţării şi în zona dealurilor subcarpatice.abundenţă. 43-52 kg la dovleacul alb şi 28-34 kg la dovleacul moscat. Producţiile medii de miere ce se obţin de la muştar în anii normali sunt de 40 kg. iar producţiile de miere ce se pot obţine variind între 100 şi 500 kg la hectar. originar din America. conferind plantelor o rezistenţă bună la secetă. Bostănoasele. Cultura trifoiului ocupă.

tei. liliachii. iar producţia de miere la hectar este evaluată la 25-50 kg.02-0.01-0. evaluându-se o producţie de miere la hectar între 120 şi 300 kg. aceasta fiind optimă. cu fund anti-varrooa. Stupul şi inventarul apicol Stupul vertical: asigură spaţiu suficient în perioada de maximă dezvoltare a familiei de albine. iar fundul este fixat în cutie. recoltele de miere ajungând la 15-20 kg pe familia de albine. -podişor izgonitor de albine. Producţia de miere este evaluată la 220 kg la hectar. Cantitatea de nectar pe floare este de 0.9 mg. Pereţii corpului sunt groşi de 20 mm. producând o cantitate de miere la hectar ce variază între 100 şi 200 kg. -gratie Hannemann metalică cu ramă de lemn.3-0. de obicei 15-20 kg pe familia de albine. capac acoperit cu tablă zincată. încheiaţi în falţ. iar concentraţia în zahăr a nectarului este de 38-605. Tulpina şi ramificaţiile acesteia prezintă la vârf flori roşii. În anii favorabili când secreţia de nectar este bună. la 60-70 zile de la pornirea în vegetaţie şi durează 15-25 zile. -podişor pentru hrănitor de plastic. Înflorirea culturilor de izmă se produce în lunile iunie-august furnizând nectar şi polen familiilor de albine. Izma broaştei este una din cele mai valoroase specii melifere din Deltă şi zona inundabilă a Dunării unde ocupă suprafeţe importante.03 mg. când florile sun mai puţin dezvoltate. asigură condiţii de formare a ghemului de iernat sub formă de sferă. Trifoiul înfloreşte din luna mai până în septembrie. extragerea producţiei de miere se face fără a deranja cuibul. cu 10 rame model italian.hectare. Înmulţirea izmei se face destul de uşor pe cale vegetativă. Producţia de nectar pe floare este de 0. -colector de polen. Are elementele independente între ele şi este alcătuit din: -corpul stupului este o cutie efectuată din cherestea de răşinoase. Producţia de nectar pe floare oscilează între 0. Sparceta este o specie perenă cultivată pentru nutreţ dar este şi o bună plantă meliferă. este cultivată în lume ca plantă medicinală şi aromatică pe mari suprafeţe de teren. Stupul cu 2 magazine are un volum util de 84 litri sau 0. rar albe grupate în inflorescenţe. se realizează culesuri de producţie. asigură o ventilaţie optimă. Înflorirea sparcetei cultivate are loc în lunile mai – iunie. plop sau alte esenţe moi. dând bune rezultate în zonele cu climat răcoros şi umed indiferent de terenul pe care se cultivă.084m3. îndeosebi la coasa a doua. cat de recoltă (2 magazine 1/2) . . -colector propolis. În unii ani favorabili furnizează producţii mari de miere. Izma – plantă perenă.04 mg.

rezultate de la descăpăcirea fagurilor şi separarea lor de miere. prevăzut cu recipient pentru producerea aburului echipat cu rezistenţă electrică 2800W şi termostat 30 – 1100C. 3. Cabana apicolă se foloseşte pentru adăpostirea stuparului. Panourile se leagă între ele cu buloane. prevăzut cu capac şi robinet de golire. Tva de descăpăcit are capacitate de stocare de 12 – 14 rame descăpăcite.20 m. Acoperişul este alcătuit din două panouri aşezate oblic. În acest scop. a inventarului şi executarea diferitelor lucrări în timpul deplasării stupinei.Topitorul de ceară pentru arzător cu gaz este confecţionat din inox şi are o capacitate de 115 litri. cu ochiurile de 5 mm. partea de jos trebuie să fie plană şi netedă. iar mierea curge în jos. Scândurile din care se confecţionează cabana . grosimea ei de 3 mm.Centrifuga pentru obţinerea mierii din faguri este un dispozitiv de formă cilindrică. se găseşte introdus un alt vas cu fundul confecţionat din plasă de sârmă. Lama cuţitului are dimensiunile 220 x 45 mm. confecţionat din inox.80 m. Utilaje apicole: 1. Cabana are lungimea de 2. Căpăcelele de ceară se opresc aici. 2. în care se pun ramele cu miere în sens radial şi se rotesc pentru extragerea mierii cu ajutorul forţei centrifuge cu ajutorul forţei centrifuge. el trebuie mai întâi în apă fierbinte. Cabana este alcătuită din 12 panouri montate pe câte un cadru de leaţuri. Pereţii laterali sunt alcătuiţi fiecare din câte două panouri: în peretele care dă spre stupină este prevăzută o uşă şi o fereastră. în spate 1.80 m.Tava de descăpăcit se foloseşte pentru strângerea căpăcelelor de ceară. Mierea acumulată se scurge printr-o valvă in partea superio9ară a cilindrului. folosit la depozitarea mierii extrase în vase pentru a avea loc decantarea. cu dimensiuni: 600x490x180. limpezirea şi maturarea definitivă a mierii prin eliminarea excedentului de apă.Cuţitul apicol din inox pentru descăpăcirea fagurilor se foloseşte la tăierea căpăcelelor de ceară cu care albinele astupă căsuţele în care au depozitat mierea. 300 rotaţii/min. 2. În interiorul vasului. lăţimea 2. 4.-faguri artificiali Unelte apicole: 1. Ascuţirea cuţitului se face pe partea de deasupra.Topitor cu abur pentru faguri reformaţi are diametrul de 700 mm. în ambele sensuri (extracţia mierii are loc simultan de pe ambele părţi ale fagurelui).Maturatorul pentru miere din inox are o capacitate de stocare de 400 kg. până la o treime distanţă de la gura lui. de unde printr-un robinet se poate scurge afară. înălţimea în faţă 2.20 m. Centrifuga este echipată cu motor 80W 220V.

când încetează creşterea puietului. -limitarea pierderilor de albine În această perioadă se efectuează. ceas. -obţinerea de albine sănătoase. În viaţa familiei de albine. odată cu terminarea culesurilor de producţie. următoarele lucrări: -verificarea prezenţei şi calităţii mătcilor → introducerea de mătci în familiile unde aceasta a dispărut în timpul ultimei extracţii de miere. care poate crea panică albinelor. -folosirea fumului în acelaşi timp cu desfacerea capacului şi a podişorului pentru a linişti albinele. evitându-se zgomotele puternice la desfacerea şi strângerea elementelor de stup. -evitarea strivirii albinelor. apicultorul trebuie să respecte următoarele reguli de comportament faţă de albine: -asigurarea igienei corporale a apicultorului (albinele sunt iritate de mirosul de transpiraţie. parfum puternic. usturoi şi ceapă). -asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare. sub influenţa mediului. -intervenţiile în stup trebuie făcute pe vreme frumoasă după ce albinele culegătoare au plecat la cules. Astfel. Leaţurile de centură au dimensiunea de 50 x 50 mm iar cele de la duşumea sunt mai groase. în stupină. -evitarea bruscării ramelor la detaşarea acestora din cuib şi la scoaterea din stup. -trebuie evitată folosirea excesivă a fumului. al căror miros de venin ar declanşa instinctul de apărare al acestora. -abordarea stupului din partea laterală sau din spate. şi anume: • Perioada creşterii şi pregătirii albinelor pentru iernare → începe în a treia decadă a lunii iulie.au grosimea de 15-20 mm. brăţară. au loc o serie de modificări calitative şi cantitative de care apicultorul trebuie să ţină seama în tehnologiile de creştere şi întreţinere pe care le aplică. -abordarea liniştită a stupului. starea familiei de albine poate fi sintetizată în următoarele perioade caracteristice. schimbarea mătcilor cu randament slab la culesurile de producţie în . -acoperirea obiectelor strălucitoare (ochelari. şi se termină la sfârşitul lunii octombrie. În această perioadă se urmăreşte: -obţinerea unui număr mare de albine. care ar determina un număr mare de albine să înţepe. de alcool. Lucrări de întreţinere La executarea lucrărilor de întreţinere a familiilor de albine. inele) care favorizează declanşarea instinctului de apărare a albinelor.

cursul sezonului apicol. schimbarea mătcilor cu defecte corporale. timp de 24 – 48 ore. când nopţile se mai răcesc. După aprecierea cantităţii de miere existentă în fiecare familie de albine se stabileşte necesarul de hrană pentru o iernare corespunzătoare. -restrângerea urdinişului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. Această lucrare trebuie făcută cu mare atenţie pentru a nu se produce disconfort albinelor (restrângere severă = supraîncălzire şi ieşirea . de la peretel stupului spre diafragma care limitează cuibul. unificarea familiilor slabe între ele. în dreptul urdinişului. unificarea unei familii orfane cu alta cu matcă. -evaluarea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a rezervei de hrană pentru iernat → Evaluarea cantitativă se face prin însumarea cantităţii de miere căpăcită. acoperirea completă a cuibului familiei de bază. conţinută de fiecare ramă din cuib. amestecarea albinei din cele două familii se face treptat prin perforarea hârtiei. Calitatea optimă pentru rezervele de iernat este asigurată de mierea de salcâm şi tei. schimbarea mătcilor din familiile cu semne clinice de boală. reducerea pericolului de furtişag şi atac al viespilor. Nu este permisă trecerea ramelor cu puiet după diafragmă. restul ramelor cu miere căpăcită şi puiet căpăcit. Această lucrare se face după ultimul cules de producţie. -restrângerea cuibului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. unificarea nucleelor de împerechere rămase după creşterea artificială a mătcilor. păstrarea celei mai tinere şi valoroase mătci. ramă cu păstură. familia slabă se aduce în stupul familiei puternice. Evaluarea calitativă a rezervelor de hrană se face prin analize de laborator sau prin aprecierea organoleptică a mierii. folosirea de fum sau substanţe volatile. -unificarea familiilor de albine → se face în următoarele situaţii: unificarea familiei de bază cu familia ajutăroare. încât. albinele din cele două familii să nu poată comunica. Dacă mierea existentă în stup nu este suficientă (necesarul de miere pentru întreaga perioadă de iernare este de 7 – 8 kg miere) se completează necesarul de hrană prin administrarea de sirop de zahăr sau miere. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi loc gol pentru ouatul mătcii. deoarece acest fapt ar atrage trecerea masivă a albinei după diafragmă pentru a încălzi puietul respectiv. Aşezarea ramelor în cuib. Reguli: unificarea începe după încetarea zborului. rama cu ½ miere căpăcită şi cu puiet căpăcit. Nu se utilizează la unificare familiile de albine bolnave. concentrarea ultimelor recolte de hrană din sezonul activ (nectar. se va face astfel: rama cu cea mai mare cantitate de miere căpăcită. sirop) numai în ramele de cuib. polen. sporirea puietului prin obligarea mătcilor să ouă pe toată suprafaţa liberă a ramelor de cuib. schimbarea mătcilor din familiile cu agresivitate sporită. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi puiet larvar.

crearea de spaţii mici de 0. când familia de albine începe să crească din nou puiet. -ventilaţia se realizează prin reducerea urdinişului proporţional cu puterea familiei de albine. -cantitatea de hrană şi modul de dispunere a acesteia pe ramele de cuib. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de iarnă include două faze: -repausul de iernare. deschidere prea mare = cuib rece). -izolarea termică → are ca scop prevenirea formării condensului în stup şi asigurarea unei temperaturi interioare confortabile albinelor pentru perioada de iarnă. -protejarea familiilor de albine de vânt → în alegerea modului de iernare apicultorul trebuie să ţină cont de caracteristicile iernilor în zona geografică unde se află stupina şi de cerinţele albinei în sezonul rece.5 – 2 cm pentru aerisire. când a eclozionat ultimul puiet. pentru a remedia eventualele atacuri ale şoarecilor. -protejarea familiilor de albine împotriva şoarecilor → în momentul fixării gratiilor împotriva şoarecilor la urdiniş se inspectează interiorul stupului. şi se termină în a treia decadă a lunii ianuarie. astfel ca să nu se piardă contactul cu rezervele de hrană. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare → urmăreşte: limitarea pierderilor de familii de albine. în podişor şi capac. . pe diagonală cu urdinişul. Mărimea urdinişului trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: mărimea familiei de albine. dispuse în poziţie opusă. -aplicarea unei scheme de tratament profilactic antiparazitar → trebuie să asigure familiilor de albine reducerea gradului de parazitare sau dispariţia paraziţilor. deci să se găsească albine pe feţele exterioare ale ramelor de margine. ghemul să fie bine strâns.albinelor în faţa stupului. evoluţia culesului în natură. care începe la sfârşitul lunii octombrie. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare trebuie să ţină cont de: -cantitatea de albină → trebuie să fie suficientă. asigurarea iernării corespunzătoare. cheltuieli minime. Riscul pierderii familiilor de albine în această perioadă îl reprezintă furtişagul şi pierderea mătcii. evoluţia temperaturii atmosferice diurne şi nocturne. -hidroizolarea stupilor → pătrunderea apei în stup determină o creştere excesivă a umidităţii care combinată cu o ventilaţie necorespunzătoare favorizează dezvoltarea mucegaiurilor pe rame şi pe elementele stupului. O izolare termină reuşită a cuibului reduce consumul de hrană şi cantitatea de albină moartă în timpul iernii.

curăţirea fundului de stup. În timpul acestui zbor trebuie să se facă următoarele lucrări în stupină: împrăştierea de paie în faţa stupilor în cazul în care la data zborului de curăţare este zăpadă sau noroi. cu ritm de dezvoltare lent. supravegherea zborului albinelor care oferă informaţii despre starea familiilor de albine (zbor masiv şi energic = evoluţie bună. zbor slab = familie de albine slabă. zahăr pudră . În această perioadă. ca un freamăt de frunze = lipsa hranei şi este necesară intervenţia apicultorului. care asigură supravieţuirea familiilor de albine în timpul iernii. -verificarea acustică a stării ghemului → zgomotele emise de ghem pot fi interpretate astfel: o bâzâitul uniform şi scurt. -curăţirea fundului de stup care se face după încetarea zborului de curăţire. care are la început o intensitate mai mare. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de primăvară are ca obiective: . o bâzâitul plângător = lipsa mătcii şi este necesară intervenţia apicultorului. -stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor → are loc atunci când temperatura atmosferică se ridică la aproximativ 100C. zbor dezorientat = lipsa mătcii). când toate albinele de iernare au fost înlocuite. care începe în a doua parte a lunii ianuarie şi ia sfârşit în a doua parte a lunii aprilie. -pregătirea necorespunzătoare pentru iernare. -starea de boală. -moartea mătcii. În această perioadă. lipsa zborului = evoluţie foarte slabă determinată de moartea totală sau parţuală a familiei de albine. se recomandă următoarele lucrări: -după prima perioadă geroasă şi cu zăpadă se execută curăţirea zăpezii de pe stup şi de la urdiniş. Ciclul de producţie în apicultură coincide cu sezonul activ al albinelor şi este puternic influenţat de calitatea lucrărilor efectuate în sezonul rece. miere artificială). riscul pierderii familiilor de albine este dat de următoarele situaţii: -lipsa hranei sau pierderea contactului cu hrana. pentru a asigura condiţii optime de iernare liniştită a albinelor.-înlocuirea albinelor care au iernat. şerbet. lărgirea urdinişurilor. Cu această ocazie albinele îşi eliberează intestinul gros de dejecţiile acumulate peste iarnă. -administrarea de hrană energetică (turte de miere. iar revenirea la normal este rapidă = iernare normală. o bâzâitul slab. fapt ce determină creşterea consumului de hrană. iar albinele ies masiv din stup timp de câteva ore pe zi şi câteva zile la rând.

-cantitatea rezervelor de hrană. -reducerea cuibului ori de câte ori este nevoie. extensia puietului pe ramă. -sporirea protecţiei sanitar – veterinare a familiilor de albine. iar sub hrănitor sau pe alte elemente de stup apar porţiuni de făguraş clădite de albine.-limitarea pierderilor de familii de albine. Când cuibul este corect strâns. Se observă: -starea familiei de albine apreciată prin existenţa mătcii şi existenţa rezervelor de hrană. primăvara. -lărgirea cuibului constă în mărirea spaţiului cuibului. lucrările care se execută sunt foarte importante: a)Revizia sumară de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de aproximativ 120C şi cuibul poate fi inspectat. se face prin: -stimularea cu hrană energo-proteică. Dacă nu sunt condiţii pentru . c)Dezvoltarea cuibului începe din a doua decadă a lunii martie şi are ca scop intensificarea ouatului la matcă şi creşterea numărului de albine în vederea valorificării superioare a culesurilor de producţie. Dezvoltarea cuibului. fapt ce imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei şi compromiterea primului cules. -modul de iernare se apreciază prin cantitatea de albină moartă în timpul iernii şi cantitatea de hrană consumată în sezonul rece. De aceea. În această perioadă se înregistrează cele mai mari mortalităţi. vremea se încălzeşte. astfel încât marginile cuibului să fie bine acoperite cu albine b)Revizia generală de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de 150C şi se poate observa: -puterea familiei de albine. -dezvoltarea optimă a familiilor de albine pentru valorificarea superioară a culesurilor de producţie. prin introducerea unei rame cu fagure artificial. lărgirea cuibului trebuie executată cu multă atenţie astfel încât temperatura din cuib să nu scadă. când familia este bine dezvoltată. La stupul vertical cu familii de albine dezvoltate. -spargerea cuibului se realizează când albinele devin mai numeroase. activitatea de ouat a mătcii poate fi apreciată după: numărul ramelor ocupate cu puiet. -cheltuieli minime. prin introducerea a 1 – 2 rame când cuibul devine neîncăpător şi pe partea dinspre cuib a diafragmei şi podişorului se găseşte aglomerată multă albină. -calitatea mătcii. Spargerea cuibului se face prin introducerea în centrul cuibului a unei rame cu fagure clădit pentru a fi ouat de către matcă sau. Această lucrare se execută în condiţiile în care cantitatea de puiet şi albină de acoperire justifică această acţiune. uniformitatea puietului pe ramă. culesul din natură sporeşte.

Începe în a treia decadă a lunii aprilie şi durează până la terminarea ultimului cules de producţie (începutul lunii august). -se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin trecerea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. ceară. tei. În practicarea stupăritului pastoral. moartea mătcii -înnoirea cuibului se face în proporţie de 30 – 35% pe an. după revizia sumară şi generală de primăvară. creşterea efectivelor de familii de albine): -se verifică starea familiilor de albine şi familiile slabe se unifică cu cele puternice. Pentru menţinerea familiilor de albine în stare activă pe timpul culesului este necesar ca acestea să atingă maxim de dezvoltare la începutul culesului şi nu înainte de acesta. -înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină cu mătci selecţionate. de înmulţire prin roire şi valorificare a culesurilor de producţie. roiuri. se impune măsura de a forma în primăvară roi care să preia surplusul de albine şi puiet din familiile de bază puternice. -efectuarea unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea bolilor albinelor. fâneaţă). . -planificarea activităţii pentru sezonul culesurilor de producţie (pomi fructiferi. mătci pentru necesităţile stupinei.spargerea de cuib şi ea totuşi se execută. unde principala producţie este mierea. • Perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. ceea ce duce la protecţia sanitar – veterinară a albinelor. se execută următoarele lucrări care au ca obiective (realizarea de familii de albine puternice. deci o schimbare totală a fagurilor clădiţi la 3 ani. în perioadele lipsite de cules este necesar diversificarea producţiei prin aplicarea unor tehnologii apicole care să ducă la obţinerea de polen. furtişag. se imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei care poate răci puietul. favorizându-se dezvoltarea unor boli. salcâm. Deci. -oprirea în stupi a fagurilor de miere şi păstură necesari pentru buna iernare a familiilor de albine. ţinând cont de biologia albinelor şi de tehnologiile apicole moderne. Riscul pierderii familiei de albine în această perioadă este reprezentat de lipsa hranei. etc. -recoltarea fagurilor şi extracţia mierii realizată de la culesurile de vară. starea de boală. menţinerea familiilor în stare activă. diversificarea şi creşterea produselor apicole. În această perioadă. propolis.

cât şi un plus de miere. fie prin spaţiu mic care să determine roitul. implicit de albină în perioada de pregătire a familiei de albine pentru iernat. unde îşi consumă rezerva de miere din guşă.  Înlocuirea rapidă a mătcilor cu randament scăzut la primul cules de producţie şi a celor care au depăşit 2 ani de exploatare. lucrarea se execută după terminarea zborului. Se realizează prin introducerea de rame stas şi faguri artificiali. dând familiilor de albine următoarelor condiţii:  Spaţiu pentru depunerea recoltelor de nectar şi polen care trebuie să fie de aproximativ trei ori mai mare decât cantitatea de miere realizată în timpul culesului de fiecare familie de albine. sezonul apicol debutează prin culesurile de întreţinere. cu polen şi nectar toxic sau cu alte substanţe toxice. -este format din matcă şi 2 – 5 kg de albine din toate vârstele.  Începerea creşterii artificiale de mătci încă de la culesul de pomi fructiferi sau rapiţă. Riscul pierderii familie de albine în această perioadă este dat de intoxicaţii cu pesticide. menite să asigure condiţii de hrană necesare schimbării albinei de iernat şi înmulţirii numerice a indivizilor din fiecare familie apar culesurile de producţie care oferă atât nectar pentru hrană şi formarea rezervelor. prin introducerea de faguri goi în cuib pentru a evita blocarea cuibului cu consecinţe negative în ceea ce priveşte cantitatea de puiet. Roirea naturală are rolul de a crea familii de albine sănătoase şi puternice şi decurge astfel: -roiul pleacă în perioada de roire din familiile puternice. Pentru a nu deranja familia de albine în procesul de producere a mierii. Lucrarea trebuie executată corect şi la timp.Dacă. -după ieşirea din stup. roirea până la epuizare. astfel ca. În timpul sezonului se poate aprecia lipsa instinctului de roire prin menţinerea permanentă în stare activă a familiilor de albine şi prin tendinţa acestora de a-şi schimba liniştit matca. asfixierea la transport sau alte accidente. -la destinaţia finală îşi va construi toţi fagurii . roiul stă 1 – 2 zile pe o creangă. pe timpul culesului de salcâm să se împerecheze. -roiul pleacă la o distanţă de 2 – 15 km de stupină. de amploarea acestuia. În funcţie de momentul declanşării culesului. ocupând un alt areal de hrană. precum şi de evoluţia factorilor meteorologici.  Spaţiu permanent pentru ouat. pentru a evita fie răcirea puietului în acordarea unui spaţiu în exces. apicultorul intervine adecvat situaţiei în stupi.

Lucrări luna februarie  Supravegherea mai atentă a familiilor de albine în vederea       îndreptării stărilor anormale ( mătcile încep ouatul . să li se asigure linişte desăvârşită şi să fie apărate contra dăunătorilor. . cel mai de preţ lucru este să nu se deranjeze albinele. Continuarea şi terminarea confecţionării inventarului care lipseşte din stupină. Ridicarea continuă a nivelului profesional prin consultarea literaturii de specialitate şi participarea la cursurile şi conferinţele apicole. Insârmarea ramelor şi montarea fagurilor artificiali în ele pentru sezonul următor. şi chiar capacele şi salteluţele. Se pune în funcţiune adăpătorul (în regiunile cu primăvară timpurie). Terminarea însărmării ramelor şi fixarea fagurilor în rame şi a celorlalte lucrări privind utilajele necesare în sezonul următor. Supravegherea permanentă a familiilor de albine în vederea îndepărtării stărilor anormale ivite. Inceperea hrănirii stimulente a familiilor slabe şi mijlocii cu turte de polen sau păstură. Familiile care iernează înăuntru se scot anume pentru aceasta pe locuri dinainte amenajate. Inlesnirea zborului general de curăţire al albinelor în regiunile unde timpul favorizează acest lucru. Lucrări luna martie  Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor în regiunile întârziate. în familii se petrece o agitaţie crescândă în vederea reintrării în activitate). Blocarea urdinişurilor superioare şi micşorarea urdinişurilor obişnuite proporţional cu puterea familiilor. Pentru îndemnarea albinelor de a ieşi la zborul de curăţire (în zilele favorabile) se înlătură împachetajul exterior.Calendarul principalelor lucrări de sezon în stupină Lucrări luna ianuarie  In cazul executării la timp (toamna) a tuturor lucrărilor privind      iernarea în bune condiţii a tuturor familiilor de albine. Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor.  Alimentarea adăpătorului cu apă calduţă şi puţin sărată (5g sare la litru de apă).

Pe măsura ocupării fagurilor din cuib cu puiet. Continuarea hrănirii stimulente tinând seama de începutul culesului. când albinele clădesc faguri. In perioadele lipsite de cules se continuă hrănirea stimulentă a familiilor de albine cu sirop de zahăr administrat în proporţii de 0. Intărirea periodică a familiilor care întârzie în dezvoltare. apoi prin introducerea fagurilor clădiţi (de o parte şi de alta a cuibului). acesta se lărgeşte cu faguri clădiţi sau cu faguri artificiali în perioada înfloririi pomilor.5 litri pe familia de albine. cu faguri cu puiet capăcit gata de eclozionare. Lucrări luna aprilie  Se continuă lucrările de verificare şi se execută revizia de fond a       familiilor de albine pentru a cunoaşte în amănunţime situaţia acestora pentru a lua măsurile ce se impun pentru soluţionarea stărilor necorespunzătoare ce se întâlnesc. ce se scot din familiile puternice din stupină. Preîntâmpinarea furtişagului. în acelaşi timp cu împachetarea suplimentară care să asigure un regim maxim de caldură. mai întâi cu faguri care conţin puţină miere. Cu acest prilej se completează rezervele de hrană (miere şi păstură). Se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin transvazarea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. iar familiile slabe se unifică cu familiile de putere mijlocie. Executarea controlului sumar şi îndreptarea stărilor anormale      constatate. Lărgirea cuiburilor (la familiile care au nevoie de această lărgire). Se iau măsuri pentru protecţia familiilor de albine împotriva declanşării furtişagului în stupine. deoarece familiile puternice cu provizii suficiente se pot dezvolta independent. sipculiţă în intervalele superioare dintre rame).fiecărei familii de minimum 5-7kg de miere şi un fagure cu păstură şi păstrarea căldurii necesare la stimularea creşterii de puiet la familiile slabe şi mijlocii (împachetaj suplimentar . căldură artificială. Executarea controlului amănunţit la toate familiile (în regiunile favorabile acestei lucrări) şi îndreptarea stărilor anormale ivite. cu asigurarea unei rezerve . Strâmtarea cuiburilor la familiile slabe şi mijlocii. Pe măsura înfloririi pomilor la cele mai bune familii de albine din stupină se instalează colectoarele de polen pentru recoltarea şi valorificarea acestuia. .30.

puietul varos. Menţinerea familiilor de albine în stare activă şi preîntâmpinarea intrării acestora în frigurile roitului prin ridicarea periodică de faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice şi redistribuirea lor la familiile slabe din stupină. Folosirea întregului potenţial al albinelor privind secreţia de ceară pentru asigurarea necesarului de faguri clădiţi. Lucrări luna mai  Continuarea lucrărilor de lărgire a cuiburilor potrivit cu dezvoltarea         familiilor de albine şi evoluţia culesurilor prin introducerea de faguri artificiali sau faguri clădiţi şi aşezarea magazinelor la stupii verticali cu magazin sau a corpurilor la stupii multietajati. Anunţarea primăriilor din comunele de pe raza cărora sunt amplasate stupinele deplasate în pastoral pentru luarea în evidenţă şi protejarea acestora în cazul combaterii dăunătorilor cu substanţe toxice. familiile de albine sănătoase pot fi deplasate pentru polenizarea pomilor din livezi. Pregătirea familiilor de albine în vederea valorificării în condiţii optime a culesului de la salcâm şi deplasarea acestora în stupărit pastoral. In cazul familiilor bolnave se continuă aplicarea tratamentului pentru combaterea puietului varos şi a locei europene şi americane. loca europeană sau loca americană. Inceperea lucrărilor de creştere a mătcilor pentru formarea roiurilor şi înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupine şi totodată începerea producerii lăptişorului de matcă. deasupra cuibului se instaleză colectoarele de propolis. după caz.  Se efectuează examenul general clinic al familiilor de albine şi se aplică. . pentru depozitarea nectarului. In cel mai însorit loc din vatra stupinei se instalează topitorul solar. pentru valorificarea reziduurilor de ceară rezultate după curăţirea stupilor şi a ramelor.  Dupa caz. nosemoza. Folosirea colectoarelor de polen în perioadele cu un slab cules de nectar şi luarea de măsuri pentru condiţionarea acestuia. tratamente preventive şi curative pentru principalele boli ale albinelor: varooza. Topitorul solar se păstreză şi se foloseşte în stupină pe toată perioada sezonului apicol.  In familiile puternice. Recoltarea fagurilor cu miere şi extracţia acesteia după încetarea culesului de la salcâm din masivele din sudul ţării.

a locei europene şi a locei americane. Continuarea menţinerii familiilor de albine în stare activă prin introducerea în familii a ramelor clăditoare. Continuarea lucrărilor de creştere a mătcilor în vederea obţinerii mătcilor de rezervă necesare pentru înlocuirea în toamnă a celor necorespunzătoare.Lucrări luna iunie  Continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere         de la salcâm şi alte culesuri de nectar. familii ajutătoare sau de nuclee pentru păstrarea mătcilor de rezervă. Intărirea familiilor nou formate cu puiet căpăcit gata de eclozionare preluat din familiile puternice predispuse să intre în frigurile roitului. Se acţionează pentru valorificarea întregului potenţial productiv al familiilor de albine prin diversificarea producţiei: producerea de polen colectat de albine. miere în faguri şi miere în secţiuni. Oprirea în stupi a fagurilor cu miere şi păstura necesară pentru buna iernare a familiilor de albine. lăptişor de matcă. Lucrări luna iulie  Continuarea recoltării fagurilor şi extracţia mierii realizată de la      culesurile de vară. zmeură. Prevenirea declanşării furtişagului prin restrângerea cuibului şi micşorarea urdinişurilor. păstură. Efectuarea transportului stupilor în pastoral la masivele de tei. propolis. Prevenirea roirii naturale a familiilor de albine prin formarea de familii intrate în frigurile roitului de roiuri artificiale. culturile de floarea . Administrarea de hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru creşterea de albine tinere. miere. polen şi fagurii cu puiet.soarelui. miere şi polen. zburătoare şi fâneaţă. Fagurii goi sau cu miere puţină se scot din stupi sau se decăpăcesc şi se aşează după diafragmă pentru a fi goliţi de miere de către albine. Reorganizarea cuiburilor familiilor de albine lăsând în stupi numai fagurii cu miere. corpuri cu faguri la stupii multietajaţi şi magazine la stupii verticali. Pregătirea familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor de vară prin adăugarea de faguri artificiali la stupii orizontali. . Se continuă tratamentele pentru combaterea puietului varos. Intărirea familiilor de albine nou formate în lunile precedente cu faguri cu puiet. venin de albine. intensificarea ventilaţiei cuiburilor şi umbrirea stupilor expuşi la soare.

 Controlarea calităţii mierii din faguri în scopul verificării acesteia şi eventuala identificare a mierii de mană. Strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului la stupi.soarelui târzie . puietului varos. cu sulf impregnat în batoane speciale. Lucrări luna septembrie  Strâmtorarea şi organizarea corespunzătoare a cuiburilor şi a fagurilor cu puiet. . echilibrarea şi eventual completarea cu faguri cu miere sau cu sirop a rezervelor de hrană pentru iernare şi în caz de nevoie se acţionează pentru îndepărtarea stărilor necorespunzătoare din familii.  Inceperea aplicării tratamentelor de toamnă pentru combaterea varoozei. Conservarea fagurilor goi depozitaţi în dulapuri. fundurilor şi capacelor de la stupii care urmează să adăpostească familiile de albine în perioada de iarnă. Schimbarea din familii a mătcilor necorespunzătoare şi înlocuirea acestora cu mătci tinere prolifice. după caz. Lucrări luna august  Continuarea lucrărilor de organizare a cuiburilor prin îndepărtarea       fagurilor goi. Administrarea de hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet. descăpăcirea după diafragmă a fagurilor cu miere puţină. bostănarii sau flora din zona inundabila şi din Delta Dunării. miere şi păstură rămaşi în familii în vederea iernării. loca americană şi puietul varos. a tratamentelor pentru loca europeană. Efectuarea cu prilejul organizării cuiburilor şi a unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea varoozei.  Protejarea fagurilor goi scoşi din stupi şi care se trec în rezerva stupinei. în cazul familiilor bolnave. a locei americane şi europene. dovleceii din culturile intercalate. Recondiţionarea. floarea . corpuri de stupi şi magazine prin afumarea acestora contra găselniţei. Pregătirea şi executarea transportului stupilor pe vatra de iernare sau în localităţi în care a înflorit otava.  Continuarea. a corpurilor.  Incheierea până la 15 septembrie a acţiunii de completare a rezervelor de hrană necesare iernării familiilor de albine.

 Unificarea     familiilor şi a roiurilor care nu s-au dezvoltat corespunzător şi ocupă mai puţin de 3-4 faguri acoperiţi compact cu albine. Stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor. atunci când în familii puietul a eclozionat în totaliltate. tulpini de floarea-soarelui. reformarea şi topirea acestora. Lucrări luna noiembrie  Continuarea lucrărilor de pregătire a familiilor de albine în vederea iernării în cazul că acestea nu au fost terminate la timp.  Supravegherea şi controlul modului în care iernează familiile de albine. Instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor care să împiedice pătrunderea şoarecilor. Protejarea de atacul şoarecilor a fagurilor de rezervă cu miere. Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi în grădini. precum şi a celor goi ce urmează să fie folosiţi în sezonul următor. Luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea furtişagului la albinele din stupină. stuf sau coceni de porumb. păduri şi terenurile disponibile. Lucrări luna octombrie  Strâmtorarea cuiburilor la nivelul fagurilor bine ocupaţi de albine. fundurilor şi capacelor la stupii în care urmează să ierneze familiile de albine. Alegerea fagurilor necorespunzători. Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varoozei cu varachet sau alte substanţe specifice. . Protejarea stupilor contra vânturilor şi a curenţilor reci de aer prin împachetarea individuală a acestora cu carton gudronat sau protecţie colectivă prin amenajarea în jurul stupilor a unor perdele de protecţie confecţionate din nuiele.        iar în cazul familiilor slabe se poate organiza iernarea într-un stup a două familii despărţite printr-o diafragmă etanşă. Impachetarea cuibului familiilor de albine cu materiale izolatoare. rupţi sau cu celule de trantor) şi topirea acestora. Continuarea sortării şi reformării fagurilor necorespunzători (vechi. Inlocuirea mătcilor vârstnice sau necorespunzătoare cu mătci tinere provenite din rezerva stupinei. Continuarea recondiţionării corpurilor.

pregătirea cerii pentru a fi predată la magazinele APICOLA ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine în vederea obţinerii de faguri artificiali. Verificarea stării gratiilor de la urdinişurile stupilor pentru a evita pătrunderea şoarecilor. Ridicarea nivelului profesional prin: studierea literaturii de specialitate. Indreptarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se      întâlnesc în timpul iernării familiilor de albine. participarea la concursuri. Analiza activităţii desfăşurate în sezonul apicol. extracţia cerii din fagurii reformaţi. verificarea resturilor descoperite la urdinişurile şi pe fundul stupilor. Stimularea executării zborurilor târzii de curăţire. Lucrări luna decembrie  Asigurarea condiţiilor pentru iernarea liniştită a albinelor. schimburi de experienţă şi manifestări organizate de cercurile apicole şi filialele judeţene ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România şi ale Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă Recoltarea produselor apicole Prin aplicarea tehnologiilor apicole moderne de obţinere a produselor furnizate de albine sunt vizate următoarele obiective: . Aprovizionarea stupinei cu materiale şi utilaje necesare în sezonul apicol următor. Inceperea încheierii şi însârmării ramelor pe care urmează să fie fixaţi fagurii artificiali necesari în sezonul apicol al anului următor. Indepărtarea fără zgomot a zăpezii îngheţate formată pe scândurelele de zbor ale stupilor. al anului care se încheie în scopul eliminării cauzelor care au determinat obţinerea unor rezultate necorespunzătoare. Incheirea de contracte pentru valorificarea produselor apicole din producţia anului următor.  Supravegherea şi controlul modului de iernare a familiilor de albine        prin ascultări. Executarea de lucrări în atelierul stupinei privind: recondiţionarea şi dezinfecţia stupilor şi inventarului apicol. Inlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor. Continuarea aplicării măsurilor de protecţie a stupilor contra dăunătorilor şi a curenţilor de aer rece. Indreptarea la timp a stărilor anormale care se ivesc în cuiburile unor familii de albine.

cu temperatura de 16 – 180C şi 60% umiditate Când perioada unui cules de producţie se apropie de sfârşit. aromă şi consistenţă specifice resursei melifere de la care provine. -reducerea costurilor de producţie. -rentabilizarea activităţii apicole.) 5% pentru mierea florală şi 10% pentru mierea de mană. etc. -recoltarea mierii în spaţii închise. -substanţă uscată 80 – 83%. aromă mai slabă. -apă 17 – 20%. 1. . Materializarea acestor obiective se poate realiza prin următoarele căi: -folosirea de utilaje performante. -stabilirea unui plan sanitar – veterinar specific albinelor. în condiţii igienice. -folosirea uneltelor şi a utilajelor pentru extracţie din inox. -utilizarea unor tehnici speciale şi crearea condiţiilor de lucru adecvate pentru obţinerea de produse apicole de calitate. -diversificarea şi sporirea producţiilor apicole. -asigurarea protecţiei sanitar – veterinare a albinelor. -dizaharide (zaharoză. vâscozitate mare şi higroscopicitate mică. Mierea extrasă trebuie să aibă următoarele caracteristici: -culoare.70%. -îmbunătăţirea materialului biologic.-creşterea productivităţii muncii. are culoare mai închisă. iar mierea căpăcită de pe rame ocupă o suprafaţă de 50 – 70% din totalul fiecărei rame destinate depozitării rezervelor de hrană. maltoză. -adausuri de falsificare absente total Mierea de mană. -proteinele 0. -stabilirea unui management eficient de exploatare a stupinei. -ridicarea gradului de pregătire profesională a apicultorilor prin cursuri organizate de consultanţa agricolă.15 – 0.417. -creşterea efectivelor de familii de albine. dezinfectate anterior folosirii lor. -păstrarea mierii în recipienţi de plastic alimentar sau inox. faţă de mierea florală. -depozitarea recipienţilor cu miere în spaţii curate. evitându-se folosirea antibioticelor. -monozaharide (glucoză şi fructoză) 70-75%. gust. -evitarea contaminării mierii cu pesticide sau cu alte produse toxice. începe extracţia. -greutatea specifică să fie de 1.Recoltarea mierii: se face respectând următoarele reguli: -recoltarea mierii să se facă numai în faza de maturitate a acesteia.

calitatea apei şi a vaselor folosite. destinat consumului uman. polenul poate fi ţinut 24 de ore în congelator pentru a distruge .Prin examen de laborator pot fi identificate următoarele falsificări ale mierii: -falsificarea cu zahăr invertit artificial. Factorii care influenţează culesul de polen sunt: temperatura atmosferică. rezerva de proteine de peste iarnă. iar surplusul este polenul marfă. -structura. metoda de extracţie. Factorii care influenţează productivitatea familiei de albine în ceea ce priveşte producţia de polen sunt: -flora meliferă existentă în zonă. -falsificarea cu gelatină 2. constituind proteina acestora.Recoltarea polenului: reprezintă o importantă producţie a albinelor. în industria farmaceutică. în secţiune. are granulaţie cristalină. umiditatea atmosferică. -falsificarea cu făină sau amidon. -solubilă în eter. Polenul recoltat se usucă. cosmetică şi alte domenii.Recoltarea cerii: se realizează prin topirea fagurilor reformaţi. -valoarea nutritivă a polenului. Polenul apicol este reprezentat de ghemotoacele de polen realizate de albine prin recoltarea şi presarea pulberii microscopice de polen de la flori. -cantitatea proviziilor din stup şi efectuarea de stimulări cu sirop. Ceara de albine este folosită în principal pentru confecţionarea fagurilor artificiali. rezultat de la descăpăcirea mierii de către albine în timpul iernii. -cantitatea de puiet larvar din familie. -punctul de topire este de 60-650 3. -temperatura şi umiditatea atmosferică. -consistenţă solidă la presare (se modelează între degete fără a lăsa urme grase). necesităţile familiei de albine. cloroform şi tetraclorură de carbon. Prezintă următoarele proprietăţi: -culoare. -falsificarea cu glucoză industrială. -înclinaţia genetică a familiei de albine de a recolta polen. apoi se lasă să se răcească lent şi apoi se ambalează în recipienţi de sticlă sau pungi de plastic. gamă variată de la alb la brun. a descăpăcelii de la extracţia de miere. O parte din acest polen este conservat de albine prin transformarea în păstură. -puterea familiei de albine. După ambalare. -aromă de miere. Calitatea finală a cerii este influenţată de: calitatea materiei prime. a făguraşilor crescuţi pe diferite elemente şi accesorii ale stupilor şi din rumeguşul de ceară. fiind factor limită în creşterea puietului.

-consistenţă dură a ghemotoacelor. Recoltarea propolisului de către apicultor.112 – 1. -solubilitate: solubil în alcool 95%. favorabile fiind temperaturile de peste 200C. bucăţi de ceară. -gust iute. -culoare specifică resurselor melifere. resturi de polen şi ceară. hârtie. rezultat dintrun clei vegetal cules de albine de pe muguri. 0. 15% uleiuri eterice. 1-2% substanţe proteice. albine şi fragmente de albină. -conţine cantităţi reduse de zaharuri şi vitamine. scoarţa copacilor sau de pe alte părţi ale plantelor. Păstrarea propolisului ambalat se face la temperaturi de sub 200C. -gust specific.eventualele larve şi ouă de găselniţă. Propolisul recoltat este curăţat de aşchiile de lemn. şi prelucrarea acestuia cu secreţiile glandelor mandibulare.5 – 2% substanţe minerale – microelemente. -miros caracteristic răşinelor. Caracteristicile propolisului sunt: -aspect solid.136. în loc uscat lipsit de mirosuri. 30% ceară.Recoltarea propolisului: propolisul este un produs apicol. apoi se strânge sub formă de bulgăre. -densitate 1. -umiditate maximă 8%. -fără impurităţi şi toxine. frunze. -culoare brun verzuie. cu temperatura cuprinsă între 0 – 40C. -5% polen. iar apoi polenul se trece în încăperi aerisite. -proteină minim 20% 4. se face periodic (din două în două săptămâni). . insolubil în apă. -punct de topire 70 – 780C. de pe elementele de stup. Acesta se introduce în pungi de plastic sau în borcan de sticlă închis etanş. fără a deranja activitatea albinelor. în general ale arboretelor. Calitatea polenului este apreciată în funcţie de următoarele însuşiri: -aspect: ghemotoace întregi cu diametrul de până la 4mm şi pulbere de polen de până la 5% din conţinut. Recoltarea propolisului de către albine este influenţată de către temperatura atmosferică.

 Să-şi creeze baza materială necesara ( utilaj apicol. teren în suprafaţă de 5 mp pentru fiecare familie de albine. de ambele sexe. Acesta reprezintă factorul conştient al întregii activităţi.  Să-şi însuşească cunoştinţele teoretice şi practice de specialitate. care pune în acţiune mijloacele de producţie şi aplică tehnologiile necesare. Cheltuielile de investiţii şi de producţie necesare exploataţiei apicole cu 50 familii de albine La înfiinţarea unei exploataţii apicole viabile trebuie să se ţină seama de mai mulţi factori naturali. economici şi umani (forţa de muncă disponibilă şi gradul de calificare). Factorul uman este reprezentat prin cantitatea şi calitatea forţei de muncă utilizate.utilajul apicol. temperatura. Aceşti factori nu sunt purtători de costuri. Apicultura este şi poate fi practicată de toate categoriile sociale. Factorii naturali sunt reprezentaţi prin locul de amplasare al exploataţiei. unde există flora meliferă). material biologic. Factorii economici sunt reprezentaţi de materialul biologic (familii de albine). cu domiciliul în mediul rural sau urban. mijloacele de transpot. creează valori mai mari decât propriul său consum. unelte de lucru. Prin acţiunea lor pot favoriza desfăşurarea proceselor de producţie şi eficienţa utilizării factorilor economici. Condiţiile de bază pentru un apicultor sunt :  să iubească albinele şi să vrea să practice această îndeletnicire. care include mai multe costuri folosinduse munca personală. la distanţă cât mai apropiată de domiciliu. nu este necesar să se folosească forţa de muncă salariată.Organizarea si întreţinerea exploataţiei apicole familiale şi comerciale – 50 familii de albine Condiţiile naturale din ţara noastră sunt favorabile creşterii albinelor. sursa de apă disponibilă etc. precipitaţiile. care ne situează la loc de cinste în Europa şi pe glob. materialele consumabile în timpul unui ciclu de productivitate etc. baza meliferă din jur. mijloace de transport propriu. La exploataţia apicolă formată din 50 familii de albine. care se transmit asupra producţiei obţinute. Poporul român deţine o experienţă milenară în practicarea acestor indeletniciri. Aceştia sunt purtători de costuri. .

Cheltuieli cu înmulţirea efectivului ( familii nou create) 25 familii x 60 RON = 1500 RON 4.50 TOTAL .25 RON 2.5 litri / 100Km -preţ benzină 3.75 RON = 2.631 ore x 3. valoare): a)cantitate (ore): -martie – octombrie 8 luni x 4 săptămâni x 12 ore = 384 ore -noiembrie – februarie 4 luni x 4 săptămâni x 2 ore =32 ore TOTAL = 416 ore/ an -informare – perfecţionare = 30 ore / an -valorificarea produselor = 45 ore / an -alte activităţi din stupină =140 ore / an TOTAL = 215 ore / an TOTAL MANOPERĂ = 631 ore / an b) valoare : TOTAL VALOARE MANOPERĂ .10 kg x 2. Cheltuieli cu transportul a)Transport stupi în pastoral – 2 transporturi ( dus-întors) 2 x 200Km = 400 Km x 0.366. Manopera (cantitate.13 RON x 50 familii = 650 RON TOTAL CHELTUIELI MATERIALE = 2100 RON 3.90 RON Număr familii de albine .9 RON x 50 familii = 1450 RON b) Medicamente de uz apicol Valoarea medicamentelor / stup .3 RON / litru = 99 RON TOTAL CHELTUIELI CU TRANSPORTUL = 419 RON .8 RON / Km = 320 RON b)Transport pentru aprovizionare – desfacere -distanţa 400 Km -consumul specific 7.3 RON / litru TOTAL .30 litri benzină x 3.50 TOTAL . Cheltuieli cu materiale consumabile a) Biostimulatori Consumul de zahăr / familia de albine .10 kg Preţ zahăr -2.DEVIZ TEHNOLOGIC – CREŞTERE ALBINE 50 FAMILII 1.13 RON Număr familii de albine .

25 – 2366.5.25 = 4. Cheltuieli diverse .70 RON .număr familii de albine .cheltuieli / familia de albine .835 RON Valoarea producţiei pe familia de albine 18.54 RON PLANUL DE PRODUCŢIE AL STUPINEI CU 50 FAMILII DE ALBINE Producţia anuală în unităţi fizice si valorice producţia realizată ( fizic si valoric): -miere 35 kg x 50 familii albine x 7 RON/ kg = 12. deoarece se foloseşte forţa de muncă proprie.908 RON TOTAL CHELTUIELI ANUALE / STUPINA 4769 RON + 908 RON = 5.50 = 750 RON = 7135.835 RON : 50 familii = 376.677 RON TOTAL CHELTUIELI PE FAMILIA DE ALBINE 5677 RON : 50 familii = 113.15 RON .25 RON TOTAL – 15 RON x 50 familii TOTAL CHELTUIELI / STUPINĂ NOTA: Cheltuielile cu manopera nu se vor introduce în calculul economic.000 RON -propolis 0.769 RON 6. Cheltuieli anuale cu amortizarea utilajelor apicole .250 RON -polen 1 kg x 50 familii albine x 20 RON /kg = 1.15 kg x 50 familii albine x78 RON / kg = 585 RON -familii de albine noi 25 familii x 200 RON = 5000 RON TOTAL VALOARE = 18. TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCŢIE / STUPINĂ = 7135.

380 992 888 2. Crt.500 0 0 0 2. buc.M. buc. a uneltelor şi utilajelor apicole. buc.050 3. 5. 7. buc. buc. Specificare Familii albine Mătci selecţionate Stupi verticali ( utilaj de bază) Stupi verticali ( utilaj de rezervă) Unelte apicole Cuţit apicol Tavă descăpăcit Utilaje apicole Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Total valoare U. buc.450 3. . Nr. familii buc. 2.450 3.050 3. buc. 3.RON270 25 190 190 54 435 992 888 2.VALOAREA INVESTIŢIEI Pentru înfiinţarea unei stupine cu 50 familii este necesară achiziţia familiilor de albine.M. 1.500 171 288 292 . 4.500 40. buc.500 4.450 3.750 489 54 435 7.500 TOTAL .250 9. mătcilor selectionate. Număr U. 8.450 3. buc. stupilor.050 3.RON13.M. VALOAREA AMORTIZĂRII UTILAJELOR APICOLE Specificare Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Valoare iniţială 992 888 Amortizare cumulată 0 0 Valoarea rămasă 992 888 Amortizare anuală 83 74 2.050 3.369 6. 50 50 50 25 1 1 1 1 1 1 1 Preţ/ U.500 1.

369 RON x 100 = 32. Veniturile din exploatare Ve = 18.86 % rRe = 69.158 RON rRe = 13.TOTAL 10.677 RON = 13.07 ani 7.880 908 Indicatori financiari Pe baza cheltuielilor şi a veniturilor se calculează indicatorii financiari care vor releva viabilitatea investiţiei. Cheltuieli de exploatare Ce = 5.158 RON = 3.158 RON / 40. Durata de recuperare a investiţiei Dr = VI / P Dr = 40.86 % 5. Valoarea investiţiei VI = 40. Rata rezultatului din exploatare rRe = Re / Ve x 100 unde Re reprezintă rezultatul din activitatea curentă şi se calculează astfel: Re = Ve – Ce Re = 18.59% .835 RON 3.369 RON 2.677 RON 4.835 x 100 = 69.835 RON – 5.158 RON 6. Profitul reprezintă rezultatul final al exerciţiului financiar P = 13.59 % rRc = 32. Rata rentabilităţii capitalului investit rRc = P / VI x100 rRc = 13. 1.880 0 10.158 / 18.369 RON / 13.

021/2325060 APILEM PLAST SRL Vişeul de Sus. Maramureş. Cristeşti. jud. 0244/407573. tel. Timişoara. Brăila. jud. ADELIKA SRL Ploieşti. 021/2324872 EUROHONIG 0744823628. tel. Mureş MELLIFERA SRL Timişoara NEKTAR KING SRL Gheorghieni RELIAN SA Bucureşti ROMHUBNER SRL Oradea SARTEN SRL.DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ SA. 0262/353377. 0742028228. 0744506133 EXIMECO SRL COMUNA Suteşti. Harghita TECLEM SRL Făget .SOCIETĂŢI CARE COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE NECESARE ÎNFIINŢĂRII ŞI ÎNTREŢINERII STUPINEI SC INSTITUTUL DE CERCETARE . 0244/407572. tel. tel. tel. Bucureşti. SRL Făget. 021/2322150. SC FABRICA DE STUPI SRL Buzău APIS PROD SRL Blaj APITOTAL SRL Bucuresti FAROGER SRL. Bucureşti SASZ ILYES PFA Corund. tel 0721623450 COMPLEX APICOL SA Bucureşti. 0256/325070.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful