INTRODUCERE Abundenţa şi varietatea resurselor melifere din flora spontană şi cultivată a României asigură din belşug hrana albinelor

, de primăvara foarte timpuriu, până toamna târziu. După aderarea României la Uniunea Europeană, apicultorii trebuie să fie foarte bine pregătiţi pentru a putea deveni parteneri de piaţă cu apicultorii din Uniunea Europeană. Un apicultor, pentru a avea o stupină model, trebuie să cunoască: -aspecte legate de creşterea albinelor (biologia familiei de albine cu rol în dinamica sezonieră a dezvoltării acesteia; viaţa şi activitatea familiei de albine); -să aplice tehnologii apicole astfel încât interesul său economic să se armonizeze cu particularităţile biologice ale albinei; -să cunoască tehnologia de obţinere, recoltare şi prelucrare a produselor apicole; -să cunoască aspecte legate de managementul şi marketingul apicol care contribuie la creşterea productivităţii muncii, a diversificării şi sporirii producţiilor apicole (miere, polen, propolis şi ceară), la creşterea securităţii alimentare şi a protecţiei sanitar – veterinare a albinelor; -să cunoască modalitatea de valorificare a resurselor melifere, specifice zonei respective, în scopul obţinerii unor producţii mai mari şi de calitate. Toate aceste cunoştinţe se dobândesc dacă apicultorul are propria sa stupină unde va îmbina teoria cu practica. Cunoaşterea, în complexitatea lor, a obiectivelor enumerate mai sus se pot realiza cu succes prin studierea şi aplicarea eficientă a informaţiilor prezentate în cadrul acestui proiect prin care se promovează tehnologii apicole de îngrijire a albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată; consolidarea exploataţiei apicole de tip comercial; menţinerea calităţii produselor apicole; realizarea de produse apicole conform resurselor melifere existente şi a potenţialului productiv al albinelor autohtone. Sintetizând rolul şi importanţa albinelor în economie şi viaţa oamenilor, creşterea albinelor este înainte de toate o importantă ramură a agriculturii care prezintă interes atât din punct de vedere economic şi social pentru produsele obţinute (miere, polen, propolis, ceară, etc.), cât şi ecologic ca urmare a polenizării plantelor. Practica apicolă reuşeşte prin specificul său să creeze relaxare şi satisfacţie apicultorului atât prin contactul permanent cu natura, cât şi prin activitatea cu o specie fascinantă prin hărnicie, disciplină şi organizare socială. În prezent, prin tehnologii speciale, apicultorul poate pregăti familiile de albine pentru volorificarea culesurilor de primăvară,

menţinerea acestora în stare activă în perioada de vară, creşterea de albine tinere şi asigurarea rezervelor de hrană de calitate în sezonul de toamnă pentru buna organizare a iernării albinelor. Toate acestea sunt etape deosebit de importante în îngrijirea familiilor pentru satisfacerea condiţiilor necesare pregătirii albinelor în vederea valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată. De asemenea, adăpostirea şi întreţinerea familiilor de albine în diferite sisteme de stupi cu volum reglabil care să permită dezvoltarea în cursul anului de unităţi biologice puternice cu spaţii suficiente pentru depozitarea culesurilor de nectar acumulate, constituie un factor important pentru obţinerea unor producţii mari de miere necesare atât albinelor, cât şi producătorilor apicoli. Intreţinerea diferenţiată a familiilor de albine potrivit condiţiilor pe care le oferă zonele bio-apicole din ţara noastră are, de asemenea, o importanţă deosebită în economia apicolă întrucât asigură, pentru fiecare tip de cules, o metodologie specifică de întreţinere a albinelor ce diferă în mare măsură, ca perioadă de timp şi tehnică de lucru, la stupinele amplasate în zona de stepă faţă de stupinele situate în zona colinară sau de munte. Pentru a înţelege comportamentul şi viaţa albinei în stup, pentru a învăţa corect posibilităţile de a îngriji şi exploata albinele, în concordanţă cu modul natural de desfăşurare a vieţii lor, este necesar acest proiect. Prin elaborarea acestui proiect se urmăreşte crearea unui sector apicol competitiv care să facă faţă concurenţei de pe piaţa Uniunii Europene şi dacă privim şi mai îndeaproape lucrurile, rezultă că apicultura este o meserie exactă şi dură pentru exercitarea căreia cei care o practică trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare. Ocupaţia de apicultor presupune: -competenţele necesare pentru executarea lucrărilor de îngrijire a albinelor diferenţiat pe sezoane, hrănire corespunzătoare şi apărarea împotriva bolilor, dăunătorilor şi a altor factori nocivi; -valorificarea producţiei în condiţii economice avantajoase şi realizarea profitului în economia de piaţă; -relaţii de colaborare reciproc avantajoase cu cultivatorii de culturi agricole; -capacitatea de concentrare, de mobilizare, tenacitate, curaj, promptitudine şi desfăşurarea activităţii în condiţii de stres, legate de capriciile naturii; -aprovizionarea cu materii prime şi materiale necesare bunei desfăşurări a tuturor celorlalte activităţi specifice în stupină.

FAMILIA DE ALBINE Un bun specialist în creşterea şi exploatarea familiilor de albine trebuie să cunoască în primul rând aspectele legate de biologia, componenţa şi evoluţia familiei de albine. Albina meliferă face parte din Ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis, specia mellifera. Albina (Apis mellifera) are următoarele însuşiri:  asigură convieţuirea unui număr mare de indivizi în cadrul unei familii;  instinctul social care a condus la divizarea muncii între membrii unei familii privind recoltarea, prelucrarea şi depozitarea în stup a unei rezerve mari de hrană, într-un timp relativ scurt;  instinctul de constituire a fagurilor din ceara secretată de propriul organism;  hrănirea şi îngrijirea puietului, a mătcii;  instinctul de apărare a cuibului;  comunicarea specifică între indivizi prin zumzet şi mişcări cu semnificaţie (dansul albinelor);  perceperea schimbărilor atmosferice, autoreglarea şi adaptarea la condiţiile diferite de mediu;  asigură consumul curent de hrană, rezervele necesare iernării şi perioadelor lipsite de cules, precum şi o cantitate însemnată de miere pe care o recoltează apicultorul. Componenţa familiei de albine: Viaţa socială a albinelor are ca unitate funcţională familia care este alcătuită din mai mulţi indivizi (15.000 – 60.000), al cărui număr depinde de puterea familiei de albine şi de perioada ei de dezvoltare în cadrul evoluţiei biologice anuale. Relaţiile dintre toţi membrii familiei de albine sunt de interdependenţă, astfel încât nici un individ nu poate supravieţui în afara organizării de familie. Matca: → este singura femelă perfectă a fiecărei familii de albine care depune ouă din care se dezvoltă albinele lucrătoare, trântori şi mătci. Se deosebeşte de celelalte albine prin caracteristicile fizice următoare: are corpul mai lung, capul mai mic, abdomenul alungit şi subţire, aripile nu acoperă corpul, iar culoarea este mai puţin deschisă decât a albinelor. Deşi are ac matca nu înţeapă omul, acest organ fiind folosit la fixarea ouălelor în celule şi în timpul luptei cu alte mătci.

000 – 20. diferenţiat pe vârste.000 – 30. trăiesc 50 – 60 de zile. -menţin existenţa familiei prin creşterea şi schimbul între generaţii. aripi lungi care depăşesc abdomenul şi nu au ac. intensitatea culesului. abdomenul gros.000 de ouă. număr care variază în cursul unui an în funcţie de anotimp. clădesc faguri şi culeg nectar şi polen) trăiesc 30 .000 – 3. au rolul de a asigura perpetuarea speciei şi a realiza un regim termic normal pentru creşterea puietului. prolificitatea mătcii: la începutul primăverii între 15. -păzirea stupului de duşmani. -realizează coeziunea între indivizii familiei.000 – 60. În mod normal.Matca are cea mai lungă viaţă datorită hranei . iar într-un sezon activ între 150. dar uneori 6 ani. Hrana în cadrul familiei de albine: . în timpul verii între 40. -asigură înmulţirea şi perpetuarea speciei prin creşterea reproducătorilor şi roirea naturală. iar toamna între 20. trăiesc 6 – 8 săptămâni şi sunt liberi să migreze de la o familie la alta. iar primăvara şi toamna.000 ouă.000.000.000 indivizi. o hrănesc şi preiau de pe abdomenul acesteia „substanţa de matcă” pe care îl distribuie tuturor albinelor din stup. Albinele lucrătoare: → formează numărul cel mai mare de indivizi din cadrul familiei de albine. -constituirea fagurilor. -depozitarea şi prelucrarea acestora. Longevitatea albinelor lucrătoare este determinată de anotimp şi activitate. când activitatea este redusă. Trântorii. -reglarea şi menţinerea temperaturii optime în cuib. În general. În stup. -hrănirea şi îngrijirea puietului.40 de zile. în număr de 2. Albinele lucrătoare execută tot complexul de activităţi necesare existenţei familiei de albine: -recoltarea nectarului şi a polenului. Aceştia au corpul mare. matca trăieşte 3 ani. Depune într-o zi până la 3. respectiv în sezonul activ (cresc puietul.000 – 200. În cadrul familiei este înconjurată permanent de o gardă formată din 10 – 12 albine lucrătoare care o însoţesc în permanenţă pe fagure. Trântorii: → sunt reprezentanţii masculi ai familiei de albine şi se dezvoltă în celulele mai mari clădite special pe marginea fagurilor. Acestea se deosebesc de matcă şi trântori prin corp care este mai mic şi abdomenul este egal cu lungimea aripilor.lăptişorul de matcă – pe care o primeşte din abundenţă de la albinele lucrătoare pe tot parcursul vieţii.000. trântorii apar în stupii dezvoltaţi în perioada premergătoare roirii (mai – iunie) şi dispar treptat în lunile iulie – august.

În funcţie de puterea familiei de albine şi de producţiile apicole pe care le realizează. Substanţele care se folosesc în aceste situaţii sunt: lapte praf degresat. el fiind factor limită în creşterea puietului. datorită conţinutului mare de proteine. a lăptişorului de matcă. Păstura → se formează din polen şi are un conţinut mai redus de proteine şi lipide decât polenul.Pentru hrănire albinele folosesc: Mierea → este principala sursă de hrană datorită conţinutului mare în glucide (aproximativ 80%) care asigură necesarul energetic al albinelor. stadiul de înflorit. vânt. Polenul → este unica sursă de proteină din hrana albinelor. Proteinele sunt necesare în producerea cerii. lumină. când creşterea de puiet este în pericol. deoarece cristalele de glucoză nu pot fi dizolvate de albine şi mor prin înfometare. Păstura constituie rezerva de proteină a albinelor peste iarnă. a formării rezervelor de iernat din corpul adipos. Un conţinut mare de glucoză determină cristalizarea puternică şi nu este indicat ca acest tip de miere să fie folosită ca rezervă de hrană pentru iarnă. Turtele de şerbet peste iarnă se administrează familiilor de albine numai în caz de necesitate. pe baza ei fiind posibilă reluarea activităţii de ouat a mătcii. Necesarul de miere pentru o familie de albine. Rama cu păstură se aşează lângă puiet. făină de soia . compoziţia şi umiditatea solului. Nectarul → este recoltat de albine şi depozitat în celulele fagurilor de către o altă albină care îl preia de la culegătoare. Înlocuitorii de polen: → se administrează albinelor numai în cazul lipsei totale de polen sau păstură în stup sau în cazul unui cules redus de polen în natură. în partea dinspre diagramă. implicit de creştere a puietului. Vitaminele şi enzimele din polen au mare valoare biologică şi sunt biocatalizatori ai proceselor metabolice ale albinelor. poziţia florii pe tulpină. Rezerva de păstură pe familie este în funcţie de dezvoltarea familiei de albine şi trebuie să fie de 1 – 3 rame. într-un an. consumul de polen al unei familii variază între 15 – 55 kg. Nectarul se transformă în miere în urma unor procese fizice şi chimice. când proporţia acestuia nu trebuie să depăşească 50% din totalul rezervelor de hrană. fapt ce asigură longevitate albinelor de iernat. se apreciază că este de 90 – 100 kg. precipitaţii şi temperatura atmosferică. Zahărul → este un aliment energetic care substituie mierea în acţiunea de stimulare a ouatului mătcilor în perioada de iarnă şi la sfârşitul verii – începutul toamnei sau în completarea rezervelor de iernat. Producţia de nectar depinde de: specia meliferă. Consumul de polen al unei familii care creşte puiet şi clădeşte faguri este de aproximativ 30 de ori mai mare decât consumul unei familii care nu are de crescut puiet şi faguri.

de cantitatea de puiet şi poate fi de 50 – 200 grame pe zi primăvara şi 300 – 500 grame vara. la ieşirea din stup să găsească apa şi să se obişnuiască cu locul lui pentru a nu depista surse de apă poluate. când nu sunt rezerve în stup. Astfel. Matca se hrăneşte cu miere când eclozionează şi este în cuşcă. drojdie de bere. În cadrul relaţiilor de hrănire între indivizii aceleiaşi familii de albine apar următoarele situaţii:  Relaţiile de nutriţie între albinele lucrătoare: Între albinele lucrătoare are loc un permanent schimb de hrană. Consumul de apă al unei familii de albine este dependent de puterea familiei de albine.  Relaţiile de nutriţie între trântori şi albinele lucrătoare: Trântorii sunt hrăniţi de către albine primele 4 zile de viaţă. în care proporţia înlocuitorilor de polen nu trebuie să depăşească 10%. Aceste substanţe proteice se administrează albinelor în turte de 500 – 600 grame de şerbet. de sezon. trântorii trec pe fagurii cu miere şi se hrănesc singuri cu aceasta. cu lăptişor de matcă de către o suită de 10 – 12 doici care îi administrează această hrană la interval de 10 – 15 minute. Durata contactului de hrănire între indivizi este mare când în stup sunt suficiente rezerve de hrană şi apă şi foarte scurtă. pentru ca albinele. După această perioadă. În lipsa culesurilor de nectar sau în perioadele de arşiţă. De asemenea. matca este hrănită. aproape toată viaţa. când cantitatea de puiet scade sau încetează creşterea acestuia. mirosul de grup facilitează cedarea hranei. consumul de apă al albinelor este mare. fapt de care trebuie să ţină cont apicultorul şi să pună permanent apă în adăpători. când stau pe fagurii cu puiet. adăpătorul trebuie instalat (în pastoral) înainte de a deschide stupii după transport. recepţionat în momentul contactului antenelor a doi indivizi.degresată. Acest consum este mare după vârsta . pe când mirosul străin poate să declanşeze stări de respingere şi agresivitate sau de cedare a hranei. Acest schimb de hrană este mai intens în perioada creşterii de puiet şi mai redus toamna. Albinele folosesc apa în amestec cu mierea şi polenul pentru hrănirea larvelor şi pentru asigurarea umidităţii optime în cuib. corpul lor conţinând 70 – 80% apă. în momentul când matca ouă şi stă nemişcată. pentru a împiedica încălzirea şi evaporarea excesivă. de cules. Apa: → este indispensabilă vieţii albinelor.  Relaţiile de nutriţie între matcă şi albinele lucrătoare: În acest tip de relaţie. Relaţiile de nutriţie în familia de albine În relaţia de nutriţie între albine un rol important îl are mirosul. Locul unde se instalează adăpătorul trebuie să fie umbrit.

Ritmul creşterii este influenţat de puterea familiei de albine. pentru a putea valorifica culesul de salcâm. şi ţine până la reluarea ouatului la matcă. când temperatura în ghem creşte la 34 – 350C. Albinele obţinute în acestă perioadă trăiesc 7 – 8 luni. în luna aprilie. după care consumul albinelor se intensifică. încă din luna martie. de hrană. de temperatura atmosferică. Executarea la timp şi corect a lucrărilor din această perioadă asigură buna evoluţie biologico – productivă a familiei de albine în anul următor. Perioada creşterii familiei de albine → are loc creşterea numărului de indivizi în familia de albine. Perioada repausului de iarnă → are două etape: -prima etapă începe o dată cu terminarea ecloziunii ultimului puiet. Această perioadă urmează terminării ultimului cules de producţie. albinele lucrătoare alungă trântorii din cuib. eliminândui pe fundul stupului nepermiţându-le accesul la hrană. . Viaţa familiei de albine Familia de albine petrece un sezon activ – din martie până în octombrie. ei sunt eliminaţi treptat din stup în grupuri de 10 – 15 indivizi. La sfârşitul ultimului cules de producţie din sezon. În această perioadă. În următoarea etapă.de 15 zile. Se formează ghemul de iernat. precum şi de zona geografică. se realizează înlocuirea totală a albinei de iernat. iar consumul unui trântor este de 3 ori mai mare decât al unei albine lucrătoare. în acest interval. apicultorul intervine cu stimulări. şi consumă mult polen asigurându-şi rezerva de substanţe nutritive. Perioada înlocuirii albinelor de iernat → începe odată cu apariţia primelor albine tinere şi ţine până la zborul de curăţire. când temperatura atmosferică este de 80C. aceştia murind prin înfometare. când trântorii ies la zborul de împerechere. calitatea mătcii. Durata acestei etape depinde de evoluţia temperaturii atmosferice. deci mult peste media de viaţă a albinelor din sezonul activ deoarece nu participă la culesuri. în toamnă. pe parcursul unui an. şi o perioadă de relativă inactivitate – din noiembrie până în februarie. În funcţie de modificările cantitative şi calitative produse la nivelul familiei de albine. la creşterea puietului şi nici la formarea rezervelor de hrană pentru iarnă. În condiţiile lipsei de hrană sau a unei cantităţi insuficiente. se diferenţiază următoarele perioade: Perioada de creştere a albinei de iernat → august – septembrie. -a doua etapă începe cu declanşarea ouatului la matcă şi ţine până la eclozionarea primelor albine.

Roiul plecat poate lua aproximativ 50% din populaţia familiei. de obicei vara pe timpul nopţii.Perioada înmulţirii naturale (roire)→ în această perioadă. Tehnologia creşterii şi întreţinerii familiei de albine Amplasarea vetrei de stupină trebuie să se facă la distanţe corespunzătoare faţă de drumurile publice. De asemenea. se aşează stupii cât mai aproape sau în interiorul culturii melifere. iar după plecarea roiului. ferit de curenţi de aer şi vânturi puternice. vârsta mătcii. cu scopul obţinerii unor producţii ridicate de miere şi ceară. dacă timpul este răcoros. Zone bio-apicole în funcţie de tipul de cules: . datorită blocării cuibului cu hrană şi puiet. precum şi de sporire a producţiei culturilor agricole. Înainte de plecare în pastoral. -se verifică sistemul de fixare de corp a fundului şi a capacului stupului. Când s-a ajuns la destinaţie. precum şi realizarea de producţii apicole corespunzătoare. Alegerea locului de amplasare a stupinei să se facă cu profesionalism de către apicultor. urmărindu-se asigurarea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi sănătatea albinelor. stupii pot fi transportaţi şi ziua. în stup iese prima matcă. poate fi de aproximativ 3 luni. Perioada culesului → în funcţie de zonă. până se ajunge la capacitatea maximă. locuinţe şi să asigure toate cerinţele necesare standardelor naţionale de mediu şi sanitar – veterinare. apicultorul trebuie să execute următoarele operaţiuni: -se verifică integritatea exterioară a stupilor. familia de albine îşi reduce activitatea de cules începând să crească botci de roire. cei slab fixaţi în rame sau depreciaţi şi se înlocuiesc cu faguri goi şi rezistenţi. terenul să fie uscat. Factorii care determină roirea sunt: lipsa ventilaţiei. În momentul în care matca depune primele ouă în aceste botci se produce declanşarea roitului. Stupăritul pastoral: Practica apiculturii intensive nu poate fi concepută fără stupăritul pastoral care reprezintă o modalitate de valorificare a surselor melifere situate peste limita de zbor a albinelor. lipsa puietului larvar. temperatura ridicată în cuib. iar primăvara şi toamna. precum şi a unui număr mare de albine în cuib. Apicultorul poate corecta aceşti factori prin intervenţii tehnice făcute la timp în familia de albine. -se scot din stup fagurii plini cu miere. lipsa spaţiului. Deplasarea familiilor de albine la sursa meliferă se face când 5 – 10% din flori sunt înflorite. -se închide urdinişul şi se deschide orificiile de ventilaţie ale stupilor.

Se administrează hrăniri stimulatoare în perioadele deficitare. deoarece zona se caracterizează prin culesuri de durată. se practică stupăritul pastoral deoarece apicultura staţionară nu dă rezultate. floareasoarelui. dezvoltare şi rezerve pentru iernare a albinelor o au speciile de salcâm. Sunt necesare atât măsuri de pregătire. 2. hrana lor se bazează exclusiv pe produse de origine vegetală – nectar şi polen. cât şi menţinerea unor familii puternice pe tot sezonul. dar de mică intensitate.1. Ponderea cea mai însemnată atât în ceea ce priveşte producţia de miere-marfă.Zona muntoasă (tipul V de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. cât şi asigurarea culesurilor de întreţinere. 4. Principalele resurse melifere şi valorificarea profitabilă a acestora Viaţa albinelor este dependentă şi în legătură directă cu existenţa plantelor nectaro-polenifere. Importanţă deosebită în realizarea unor producţii constante de miere marfă au sursele culesului de mană. leguminoasele furajere. 6. cuprinzând peste 300 de specii cu pondere nectaro-poleniferă. păşuni şi fâneţe în toată perioada activă. deoarece.Zona din Podişul Transilvaniei (tipul IV de cules): se practică stupăritul pastoral la distanţe mari. . şi de origine animală. furnizate de plantele melifere cultivate şi spontane cu perioadă şi durată de înflorire diferite în raport de specie. aceasta fiind în cantitate mai mare. altitudine şi data semănatului.Zona din Câmpia de Vest (tipul III de cules): se aleg familii de albine cu dezvoltare precoce care să valorifice culesul de la salcâm (în partea de nord a zonei).Zona versanţilor Munţilor Carpaţi (tipul VI de cules): se caracterizează prin dezvoltarea târzie a familiilor de albine. tei. iar pentru restul zonei familii cu tendinţă pronunţată spre roire naturală care valorifică bine culesurile slabe. cu o pondere mai mică. provenind de la anumite insecte (afide) care se hrănesc cu seva plantelor. spre deosebire de alte insecte. între culesuri şi după culesul de la tei. 5. care din punct de vedere al provenienţei este de origine vegetală (secretată de plante). Flora meliferă a României este bogată şi variată.Zona din Podişul Moldovei (tipul II de cules): se administrează hrăniri stimulatoare înaintea culesului de salcâm.Zona din Câmpia Română şi Dobrogea (tipul I de cules): se aleg familii de albine cu ritm rapid de dezvoltare primăvara şi se administrează hrăniri stimulatoare în vederea valorificării culesului de la salcâm. Din punct de vedere apicol se caracterizează prin cules dominant la pomi. 3. păşunile şi fâneţele. Pe întreg teritoriul ţării noastre se găsesc însemnate rezerve de nectar şi polen.

în condiţii meteorologice favorabile. Cu familii de albine puternice. Durata înfloririi celor trei specii la un loc totalizează 25-30 zile. Floarea-soarelui (Helianthus annus) face parte din familia Compozitae. astfel: teiul cu frunza mare înfloreşte la începutul lunii iunie şi produce 800 kg miere la hectar. Principalele plante care asigură producţii importante de miere-marfă sunt: Salcâmul alb (Robinia pseudacacia) ocupă în ţara noastră o suprafaţă de 120. Teiul face parte din familia Tiliaceae. teiul argintiu înfloreşte în jurul datei de 20-25 iunie. Declanşarea înfloritului la salcâm se produce în jurul datei de 15 mai şi se prelungeşte până la sfârşitul lunii iunie. Iaşi.000 hectare. Ilfov şi Giurgiu. Speciile respective de tei ocupă o suprafaţă de 43. Culesul la tei nu prezintă gradul de intensitate de la salcâm. Salcâmul înfloreşte abundent şi fructifică în fiecare an. atât în zonele de câmpie. Perioada de înflorire şi capacitatea nectariferă este diferită la cele trei specii de tei. totuşi se pot realiza zilnic. Teiul pucios sau teiul cu frunza mică (Tilia cordata) şi teiul alb sau teiul argintiu (Tilia tomentosa). Salcâmul oferă apicultorilor realizarea a două şi chiar trei culesuri succesive. genul Tilia. la 10-14 zile după acesta înfloreşte teiul pucios.200 hectare în pădurile unor judeţe din ţară cum ar fi : Tulcea. sporuri la cântarul de control ce variază între 1 şi 8 kg miere pe familia de albine. cu condiţia să deplaseze stupinele de la o zonă la alta. practicând stupăritul pastoral au fost realizate frecvent producţii de 25 kg miere-marfă de salcâm / familia de albine. care cuprinde peste 20.000 specii. Pentru apicultură prezină o deosebită importanţă. Caraş-Severin. din zonele în care prosperă şi viţa-de-vie. care prezintă un număr mare de specii şi varietaţi. apreciată de consumatori. constituind trupuri compacte de pădure. caracterizându-se printr-un mare potenţial nectaro-polenifer. în funcţie de altitudine şi condiţiile pedoclimatice ale fiecărei zone. fiind localizat în special în zonele de câmpie. Cele mai bune şi constante culesuri de nectar dau pădurile crescute pe solurile nisipo-argiloase. În pădurile din ţara noastră se găsesc trei specii mai importante: teiul cu frunza mare (Tilia platy phyllos). În ţara noastră se cultivă anual pe o . cât şi în cele colinare. dar este dăunătoare sănătăţii albinelor când se găseşte înglobată în rezervele de iernare.Mierea de mană este bogată în săruri minerale. afânate. care dă 1000 kg miere la hectar. are cea mai mare capacitate nectariferă (1200 kg / hectar) şi se găseşte cel mai numeros în compoziţia teişurilor.

Galaţi. În funcţie de soi. Giurgiu. în anumite regiuni. eliberând nectar şi polen. Castanul comestibil este un arbore ornamental foarte r[sp\ndit mai ales în judeţele Vâlcea. când se deschid. În pădurile de foioase. Producţia de miere este evaluată la 30120 kg la hectar. Constanţa. Ilfov. primul loc fiind ocupat de Franţa. Dolj. Castanul sălbatic este un arbore ornamental foarte răspândit în grădini publice. Producţia de miere se evaluează la 150 kg pe hectar. Bihor. Călăraşi.000-900. Teleorman. precum şi în zona muntoasă. alei. alături de arţari şi alte specii melifere. cu care ocazie se face şi polenizarea. Buzău. Salcia creşte sub formă de arbori sau arbuşti în lunile umede. aromată şi foarte plăcută la gust. mai ales în bălţile din lunca Dunării. Florile galben – aurii. Cantitatea de miere la hectar este apreciată la 30-100 kg. sunt cercetate de albine şi alte insecte polenizatoare din primele ore ale dimineţii. Timiş. . Castanul furnizează în cursul lunilor iunie-iulie.suprafaţă de 700. În anii favorabili. foarte valoros pentru întreţinerea şi dezvoltarea familiilor de albine în lunile martie-aprilie. zonele respective îndeplinind cele mai bune condiţii de climă şi sol cerute de această plantă. Salciile şi răchitele înfloresc timpuriu în primăvară şi oferă nectar şi mai ales polen. un cules bogat familiilor de albine. Înfloreşte în lunile aprilie-mai. Media producţiei de miere multianuală obţinută la culesul de nectar de la floarea-soarelui reprezintă peste 40% din producţia totală de miere realizată la nivel de ţară. la florile de castan. în funcţie de hibrid. situându-se din acest punct de vedere pe locul doi în Europa. stimulând dezvoltarea lor în vederea culesului principal de la salcâm sau alte plante melifere importante. Mierea obţinută este de culoare deschisă.000 hectare. oferă nu numai cules de întreţinere dar şi de producţie.condiţiile pedoclimatice şi culturale. parcuri. data semănatului şi mersul vremii. Mierea este de culoare galben-aurie şi cu un gust plăcut. În anii favorabili se recoltează de la stupii transportaţi în pastoral. fiind bine cercetat de albine. câte 8-10 kg miere de familie. Brăila. Floarea-soarelui înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie şi începutul lunii iulie. cu o durată de înflorire de 2-3 săptămâni. dă de la începutul lunii mai până în iunie un cules bun familiilor de albine. Arad. Principalele zone de cultură pentru floarea – soarelui sunt situate în judeţele Ialomiţa. Baia Mare şi Satu Mare. producţia de miere ce se poate obţine la 1 hectar cultivat cu floarea-soarelui este de 34-130 kg. bulevarde. ocupând suprafeţe importante. Păducelul este foarte des întâlnit în pădurile de deal şi câmpie şi înfloreşte în lunile mai-iunie. grupate în inflorescenţe mari de tip capitul. Mierea este de culoare închisă şi de bună calitate.

parcuri. Secui. Zmeurul este un arbust melifer foarte valoros pentru apicultură. durând circa 30 de zile. Petroşiţa şi Moreni în judeţul Dâmboviţa. Plantaţiile de zmeur din zona de câmpie înfloresc mai timpuriu. iar în zona de câmpie produce 50 kg la hectar. Producţia de miere este evaluată la 50 kg pe hectar. Murul este înrudit îndeaproape cu zmeurul şi este o plantă meliferă bună. Înfloreşte în lunile iunie-iulie când asigură familiilor de albine un cules de întreţinere şi uneori chiar de producţie. Înfloreşte în lunile iunie-septembrie şi asigură un cules bun familiilor de albine. înflorind în luna aprilie şi acoperind golul de cules dintre culesul de la pomii fructiferi şi cel de la salcâm. iar înflorirea are loc după aproximativ 40 zile de la semănat. Muştarul alb. Arbustul dă o producţie de 20-40 kg miere la hectar. Producţia de miere se ridică la 35-100 kg la hectar.Amorfa sau salcâmul pitic este un arbust melifer cercetat de albine pentru nectarul şi polenul său. Semănatul se face primăvara cât mai timpuriu. Astfel. mai ales când acesta se asociază şi cu culesul de laalte plante melifere din zona de pădure. Este apreciat ca unul dintre valoroşii arbuşti meliferi. Vatra Dornei. Câmpulung. recoltânduse adesea în amestec cu mierea de la flora de fâneaţă. Înflorirea are loc în lunile iunie-iulie. Printre masivele de zmeuriş. Este un arbust foarte apreciat de apicultori şi intens cercetat de albine pe toată durata înfloririi. Producţia de miere se ridică la 50 kg la hectar. Producţia de miere variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice. având o durată de înflorire de 25 zile. cu o durată de 20-30 zile. mai importante sunt cele de la Zărneşti şi Bran în judeţul Braşov. Cruşinul este un arbust melifer care înfloreşte în lunile mai-iunie şi produce polen şi nectar. Rapiţa de toamnă. Înflorirea culturii durează aproape o lună. specie anuală. Rapiţa are o importanţă deosebită în deyvoltarea familiilor de albine. Este mai des întâlnit în zona de munte şi de dealuri înalte. în zona de munte zmeurul produce 50-250 kg miere la hectar. Lunca Frumoasă şi Teleajen în judeţul Prahova. în aprilie-mai şi durează 10-14 zile. unde creşte spontan şi înfloreşte în lunile iunie-iulie. iar producţiile de miere ce se pot obţine sunt de 35-100 kg la hectar. este cultivată ca plantă oleiferă datorită conţinutului ridicat în ulei al seminţelor. Mierea este de foarte bună calitate. poate asigura nu numai un cules bun de întreţinere ci şi de producţie. În asociaţie cu alte plante melifere care înfloresc în acelaş timp. Gura Humorului şi Rădăuţi în judeţul Suceava. timp în care albinele cercetează intens florile cuşlegând nectar şi polen din . specie anuală se cultivă pentru seminţele sale care au un conţinut mare în uleiuri. Lemnul câinesc este un arbust melifer răspândit în pădurile din regiunile de câmpie şi deal. precum şi prin grădini.

cantitatea de nectar pe floare fiind de 0. Dovlecelul. iar producţiile de miere ce se pot obţine variind între 100 şi 500 kg la hectar. Coriandrul. Înflorirea se produce în lunile iunie-iulie şi are o durată de aproape 30 de zile. puţin pretenţioasă la climă şi sol. Pentru culturile intercalate de dovleac se iau în calcul.abundenţă. Dovleacul este o specie anuală cu tulpină târâtoare sau agăţătoare. cu tulpina înaltăde 30-70 cm. Producţiile medii de miere ce se obţin de la muştar în anii normali sunt de 40 kg.000 hectare şi în culturi intercalate peste 100. de aceea trebuie identificate din timp şi valorificate integral. în ţara noastră suprafeţe ce oscilează în jurul valorii de 200. originar din America. Producţia de polen la hectar se evaluează la 52-58 kg la dovleacul furajer. 43-52 kg la dovleacul alb şi 28-34 kg la dovleacul moscat. dă producţii mari pe terenurile mai uşoare. atât pentru miere cât şi pentru polen. pepenii verzi.15 mg. o treime din valorile date mai sus pentru culturile pure. La noi în ţară di cele 10 specii sunt cultivate în cultură pură circa 15. şi în august-septembrie la a doua coasă. Înflorirea lucernei are loc în a doua jumătate a lunii mai la prima coasă.000 . Bostănoasele.09 mg şi 0. Trifoiul roşu este o specie furajeră perenă ce creşte spontan sau cultivată în nordul ţării şi în zona dealurilor subcarpatice.100. 90-100 kg la dovleaculalb şi 22-30 kg la dovleacul moscat. Productia de miere la hectar se evaluează la 25-30 kg la cultura neirigată şi 200 kg la cultura irigată. Cantitatea de miere pe un hectar cultură pură se evaluează a fi de 40-45 kg la dovleacul furajer. perenă cu sistem radicular bine dezvoltat ce pătrunde până la 10 metri în pământ. dar fertile. conferind plantelor o rezistenţă bună la secetă. Lucerna este o specie erbacee. ocupă suprafeţe importante mai ales în culturi intercalate. În zonele ce oferă condiţii optime de cultură pentru coriandru se obţin frecvent 7-10 kg miere monofloră pe familia de albine. Cultura trifoiului ocupă. de tip cernoziom sau brun de pădure. oferă culesuri târzii de întreţinere într-o perioadă când flora meliferă este foarte săracă. sfecla roşie şi spanacul sunt plante legumicole de interes pentru apicultură.hectar. Coriandrul este o valoroasă specie meliferă. specie anuală.26 mg / floare cu o concentraţie în zahăr de 18-48 %.000 hectare. castraveţii. făcând posibilă cultivarea acesteia în regiunile de câmpie mai secetoase. în funcţie de soi şi condiţiile pedoclimatice. având în vedere producţia de nectar şi polen de care beneficiază albinele în tot cursul sezonului apicol. Producţia de nectar variază între 0.

liliachii. încheiaţi în falţ. asigură o ventilaţie optimă. aceasta fiind optimă. Cantitatea de nectar pe floare este de 0. Are elementele independente între ele şi este alcătuit din: -corpul stupului este o cutie efectuată din cherestea de răşinoase. evaluându-se o producţie de miere la hectar între 120 şi 300 kg. producând o cantitate de miere la hectar ce variază între 100 şi 200 kg.02-0. extragerea producţiei de miere se face fără a deranja cuibul. cu 10 rame model italian. -gratie Hannemann metalică cu ramă de lemn. îndeosebi la coasa a doua. Stupul şi inventarul apicol Stupul vertical: asigură spaţiu suficient în perioada de maximă dezvoltare a familiei de albine. cu fund anti-varrooa. -podişor pentru hrănitor de plastic. Pereţii corpului sunt groşi de 20 mm. În unii ani favorabili furnizează producţii mari de miere. Tulpina şi ramificaţiile acesteia prezintă la vârf flori roşii. cat de recoltă (2 magazine 1/2) .hectare. când florile sun mai puţin dezvoltate. Producţia de nectar pe floare este de 0. -colector de polen. Izma – plantă perenă. Înflorirea sparcetei cultivate are loc în lunile mai – iunie. iar producţia de miere la hectar este evaluată la 25-50 kg. rar albe grupate în inflorescenţe. Înflorirea culturilor de izmă se produce în lunile iunie-august furnizând nectar şi polen familiilor de albine.01-0.084m3. Trifoiul înfloreşte din luna mai până în septembrie.03 mg. asigură condiţii de formare a ghemului de iernat sub formă de sferă. Producţia de miere este evaluată la 220 kg la hectar. Înmulţirea izmei se face destul de uşor pe cale vegetativă. recoltele de miere ajungând la 15-20 kg pe familia de albine. .04 mg. Stupul cu 2 magazine are un volum util de 84 litri sau 0. -colector propolis. Izma broaştei este una din cele mai valoroase specii melifere din Deltă şi zona inundabilă a Dunării unde ocupă suprafeţe importante. Producţia de nectar pe floare oscilează între 0. -podişor izgonitor de albine. este cultivată în lume ca plantă medicinală şi aromatică pe mari suprafeţe de teren. Sparceta este o specie perenă cultivată pentru nutreţ dar este şi o bună plantă meliferă. dând bune rezultate în zonele cu climat răcoros şi umed indiferent de terenul pe care se cultivă.3-0. plop sau alte esenţe moi.9 mg. se realizează culesuri de producţie. de obicei 15-20 kg pe familia de albine. la 60-70 zile de la pornirea în vegetaţie şi durează 15-25 zile. iar fundul este fixat în cutie. iar concentraţia în zahăr a nectarului este de 38-605. În anii favorabili când secreţia de nectar este bună. tei. capac acoperit cu tablă zincată.

Pereţii laterali sunt alcătuiţi fiecare din câte două panouri: în peretele care dă spre stupină este prevăzută o uşă şi o fereastră. de unde printr-un robinet se poate scurge afară. 3. confecţionat din inox.Centrifuga pentru obţinerea mierii din faguri este un dispozitiv de formă cilindrică. Căpăcelele de ceară se opresc aici. limpezirea şi maturarea definitivă a mierii prin eliminarea excedentului de apă. se găseşte introdus un alt vas cu fundul confecţionat din plasă de sârmă. 300 rotaţii/min. cu dimensiuni: 600x490x180. 2.-faguri artificiali Unelte apicole: 1.Topitor cu abur pentru faguri reformaţi are diametrul de 700 mm. Mierea acumulată se scurge printr-o valvă in partea superio9ară a cilindrului. înălţimea în faţă 2.20 m. iar mierea curge în jos. Ascuţirea cuţitului se face pe partea de deasupra. partea de jos trebuie să fie plană şi netedă. prevăzut cu recipient pentru producerea aburului echipat cu rezistenţă electrică 2800W şi termostat 30 – 1100C. a inventarului şi executarea diferitelor lucrări în timpul deplasării stupinei.Cuţitul apicol din inox pentru descăpăcirea fagurilor se foloseşte la tăierea căpăcelelor de ceară cu care albinele astupă căsuţele în care au depozitat mierea. Tva de descăpăcit are capacitate de stocare de 12 – 14 rame descăpăcite.80 m. Centrifuga este echipată cu motor 80W 220V.20 m. Scândurile din care se confecţionează cabana . Acoperişul este alcătuit din două panouri aşezate oblic. el trebuie mai întâi în apă fierbinte. lăţimea 2. grosimea ei de 3 mm. cu ochiurile de 5 mm. folosit la depozitarea mierii extrase în vase pentru a avea loc decantarea. 4.Tava de descăpăcit se foloseşte pentru strângerea căpăcelelor de ceară. În acest scop. Cabana este alcătuită din 12 panouri montate pe câte un cadru de leaţuri. în spate 1. rezultate de la descăpăcirea fagurilor şi separarea lor de miere.80 m. Cabana apicolă se foloseşte pentru adăpostirea stuparului.Maturatorul pentru miere din inox are o capacitate de stocare de 400 kg. Utilaje apicole: 1. prevăzut cu capac şi robinet de golire. În interiorul vasului. Cabana are lungimea de 2.Topitorul de ceară pentru arzător cu gaz este confecţionat din inox şi are o capacitate de 115 litri. până la o treime distanţă de la gura lui. în ambele sensuri (extracţia mierii are loc simultan de pe ambele părţi ale fagurelui). în care se pun ramele cu miere în sens radial şi se rotesc pentru extragerea mierii cu ajutorul forţei centrifuge cu ajutorul forţei centrifuge. 2. Lama cuţitului are dimensiunile 220 x 45 mm. Panourile se leagă între ele cu buloane.

odată cu terminarea culesurilor de producţie. -evitarea bruscării ramelor la detaşarea acestora din cuib şi la scoaterea din stup. -asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare. -obţinerea de albine sănătoase.au grosimea de 15-20 mm. care ar determina un număr mare de albine să înţepe. al căror miros de venin ar declanşa instinctul de apărare al acestora. şi se termină la sfârşitul lunii octombrie. schimbarea mătcilor cu randament slab la culesurile de producţie în . -limitarea pierderilor de albine În această perioadă se efectuează. ceas. sub influenţa mediului. -trebuie evitată folosirea excesivă a fumului. -abordarea stupului din partea laterală sau din spate. -abordarea liniştită a stupului. În viaţa familiei de albine. Leaţurile de centură au dimensiunea de 50 x 50 mm iar cele de la duşumea sunt mai groase. usturoi şi ceapă). starea familiei de albine poate fi sintetizată în următoarele perioade caracteristice. următoarele lucrări: -verificarea prezenţei şi calităţii mătcilor → introducerea de mătci în familiile unde aceasta a dispărut în timpul ultimei extracţii de miere. inele) care favorizează declanşarea instinctului de apărare a albinelor. -acoperirea obiectelor strălucitoare (ochelari. evitându-se zgomotele puternice la desfacerea şi strângerea elementelor de stup. brăţară. apicultorul trebuie să respecte următoarele reguli de comportament faţă de albine: -asigurarea igienei corporale a apicultorului (albinele sunt iritate de mirosul de transpiraţie. au loc o serie de modificări calitative şi cantitative de care apicultorul trebuie să ţină seama în tehnologiile de creştere şi întreţinere pe care le aplică. -evitarea strivirii albinelor. În această perioadă se urmăreşte: -obţinerea unui număr mare de albine. Astfel. -folosirea fumului în acelaşi timp cu desfacerea capacului şi a podişorului pentru a linişti albinele. când încetează creşterea puietului. Lucrări de întreţinere La executarea lucrărilor de întreţinere a familiilor de albine. şi anume: • Perioada creşterii şi pregătirii albinelor pentru iernare → începe în a treia decadă a lunii iulie. parfum puternic. -intervenţiile în stup trebuie făcute pe vreme frumoasă după ce albinele culegătoare au plecat la cules. de alcool. în stupină. care poate crea panică albinelor.

schimbarea mătcilor din familiile cu agresivitate sporită. păstrarea celei mai tinere şi valoroase mătci. familia slabă se aduce în stupul familiei puternice. După aprecierea cantităţii de miere existentă în fiecare familie de albine se stabileşte necesarul de hrană pentru o iernare corespunzătoare. deoarece acest fapt ar atrage trecerea masivă a albinei după diafragmă pentru a încălzi puietul respectiv. Dacă mierea existentă în stup nu este suficientă (necesarul de miere pentru întreaga perioadă de iernare este de 7 – 8 kg miere) se completează necesarul de hrană prin administrarea de sirop de zahăr sau miere. folosirea de fum sau substanţe volatile. albinele din cele două familii să nu poată comunica. sirop) numai în ramele de cuib. restul ramelor cu miere căpăcită şi puiet căpăcit. Nu este permisă trecerea ramelor cu puiet după diafragmă. Această lucrare trebuie făcută cu mare atenţie pentru a nu se produce disconfort albinelor (restrângere severă = supraîncălzire şi ieşirea . rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi puiet larvar.cursul sezonului apicol. încât. Această lucrare se face după ultimul cules de producţie. rama cu ½ miere căpăcită şi cu puiet căpăcit. ramă cu păstură. polen. amestecarea albinei din cele două familii se face treptat prin perforarea hârtiei. schimbarea mătcilor cu defecte corporale. Calitatea optimă pentru rezervele de iernat este asigurată de mierea de salcâm şi tei. când nopţile se mai răcesc. de la peretel stupului spre diafragma care limitează cuibul. se va face astfel: rama cu cea mai mare cantitate de miere căpăcită. conţinută de fiecare ramă din cuib. Reguli: unificarea începe după încetarea zborului. Aşezarea ramelor în cuib. schimbarea mătcilor din familiile cu semne clinice de boală. -evaluarea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a rezervei de hrană pentru iernat → Evaluarea cantitativă se face prin însumarea cantităţii de miere căpăcită. concentrarea ultimelor recolte de hrană din sezonul activ (nectar. Nu se utilizează la unificare familiile de albine bolnave. unificarea nucleelor de împerechere rămase după creşterea artificială a mătcilor. sporirea puietului prin obligarea mătcilor să ouă pe toată suprafaţa liberă a ramelor de cuib. -restrângerea cuibului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. unificarea unei familii orfane cu alta cu matcă. -restrângerea urdinişului → are ca scop: menţinerea căldurii în cuib. timp de 24 – 48 ore. în dreptul urdinişului. unificarea familiilor slabe între ele. -unificarea familiilor de albine → se face în următoarele situaţii: unificarea familiei de bază cu familia ajutăroare. rama cu 1/3 – ½ miere căpăcită şi loc gol pentru ouatul mătcii. reducerea pericolului de furtişag şi atac al viespilor. acoperirea completă a cuibului familiei de bază. Evaluarea calitativă a rezervelor de hrană se face prin analize de laborator sau prin aprecierea organoleptică a mierii.

dispuse în poziţie opusă. care începe la sfârşitul lunii octombrie. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de iarnă include două faze: -repausul de iernare. în podişor şi capac. -izolarea termică → are ca scop prevenirea formării condensului în stup şi asigurarea unei temperaturi interioare confortabile albinelor pentru perioada de iarnă. asigurarea iernării corespunzătoare. cheltuieli minime. şi se termină în a treia decadă a lunii ianuarie. . -protejarea familiilor de albine de vânt → în alegerea modului de iernare apicultorul trebuie să ţină cont de caracteristicile iernilor în zona geografică unde se află stupina şi de cerinţele albinei în sezonul rece. Riscul pierderii familiilor de albine în această perioadă îl reprezintă furtişagul şi pierderea mătcii. astfel ca să nu se piardă contactul cu rezervele de hrană. -cantitatea de hrană şi modul de dispunere a acesteia pe ramele de cuib. când a eclozionat ultimul puiet. -aplicarea unei scheme de tratament profilactic antiparazitar → trebuie să asigure familiilor de albine reducerea gradului de parazitare sau dispariţia paraziţilor. ghemul să fie bine strâns. crearea de spaţii mici de 0. -hidroizolarea stupilor → pătrunderea apei în stup determină o creştere excesivă a umidităţii care combinată cu o ventilaţie necorespunzătoare favorizează dezvoltarea mucegaiurilor pe rame şi pe elementele stupului. când familia de albine începe să crească din nou puiet. evoluţia culesului în natură. pentru a remedia eventualele atacuri ale şoarecilor. -ventilaţia se realizează prin reducerea urdinişului proporţional cu puterea familiei de albine. pe diagonală cu urdinişul.5 – 2 cm pentru aerisire. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare → urmăreşte: limitarea pierderilor de familii de albine. deci să se găsească albine pe feţele exterioare ale ramelor de margine. Pregătirea familiilor de albine pentru iernare trebuie să ţină cont de: -cantitatea de albină → trebuie să fie suficientă.albinelor în faţa stupului. deschidere prea mare = cuib rece). Mărimea urdinişului trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: mărimea familiei de albine. O izolare termină reuşită a cuibului reduce consumul de hrană şi cantitatea de albină moartă în timpul iernii. -protejarea familiilor de albine împotriva şoarecilor → în momentul fixării gratiilor împotriva şoarecilor la urdiniş se inspectează interiorul stupului. evoluţia temperaturii atmosferice diurne şi nocturne.

lipsa zborului = evoluţie foarte slabă determinată de moartea totală sau parţuală a familiei de albine. -starea de boală. fapt ce determină creşterea consumului de hrană. În această perioadă. care începe în a doua parte a lunii ianuarie şi ia sfârşit în a doua parte a lunii aprilie. În timpul acestui zbor trebuie să se facă următoarele lucrări în stupină: împrăştierea de paie în faţa stupilor în cazul în care la data zborului de curăţare este zăpadă sau noroi. o bâzâitul plângător = lipsa mătcii şi este necesară intervenţia apicultorului. Ciclul de producţie în apicultură coincide cu sezonul activ al albinelor şi este puternic influenţat de calitatea lucrărilor efectuate în sezonul rece. când toate albinele de iernare au fost înlocuite. care asigură supravieţuirea familiilor de albine în timpul iernii. care are la început o intensitate mai mare. zahăr pudră . o bâzâitul slab. zbor dezorientat = lipsa mătcii). Cu această ocazie albinele îşi eliberează intestinul gros de dejecţiile acumulate peste iarnă. iar revenirea la normal este rapidă = iernare normală. În această perioadă. -administrarea de hrană energetică (turte de miere. şerbet. riscul pierderii familiilor de albine este dat de următoarele situaţii: -lipsa hranei sau pierderea contactului cu hrana. curăţirea fundului de stup. iar albinele ies masiv din stup timp de câteva ore pe zi şi câteva zile la rând. zbor slab = familie de albine slabă. cu ritm de dezvoltare lent. -curăţirea fundului de stup care se face după încetarea zborului de curăţire. pentru a asigura condiţii optime de iernare liniştită a albinelor. miere artificială). -pregătirea necorespunzătoare pentru iernare. lărgirea urdinişurilor. -stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor → are loc atunci când temperatura atmosferică se ridică la aproximativ 100C. -verificarea acustică a stării ghemului → zgomotele emise de ghem pot fi interpretate astfel: o bâzâitul uniform şi scurt. • Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de primăvară are ca obiective: . supravegherea zborului albinelor care oferă informaţii despre starea familiilor de albine (zbor masiv şi energic = evoluţie bună. ca un freamăt de frunze = lipsa hranei şi este necesară intervenţia apicultorului.-înlocuirea albinelor care au iernat. se recomandă următoarele lucrări: -după prima perioadă geroasă şi cu zăpadă se execută curăţirea zăpezii de pe stup şi de la urdiniş. -moartea mătcii.

astfel încât marginile cuibului să fie bine acoperite cu albine b)Revizia generală de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de 150C şi se poate observa: -puterea familiei de albine. uniformitatea puietului pe ramă. -dezvoltarea optimă a familiilor de albine pentru valorificarea superioară a culesurilor de producţie. fapt ce imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei şi compromiterea primului cules. Când cuibul este corect strâns. -cheltuieli minime.-limitarea pierderilor de familii de albine. -lărgirea cuibului constă în mărirea spaţiului cuibului. prin introducerea unei rame cu fagure artificial. iar sub hrănitor sau pe alte elemente de stup apar porţiuni de făguraş clădite de albine. c)Dezvoltarea cuibului începe din a doua decadă a lunii martie şi are ca scop intensificarea ouatului la matcă şi creşterea numărului de albine în vederea valorificării superioare a culesurilor de producţie. De aceea. În această perioadă se înregistrează cele mai mari mortalităţi. extensia puietului pe ramă. lărgirea cuibului trebuie executată cu multă atenţie astfel încât temperatura din cuib să nu scadă. Dezvoltarea cuibului. primăvara. Dacă nu sunt condiţii pentru . -cantitatea rezervelor de hrană. -modul de iernare se apreciază prin cantitatea de albină moartă în timpul iernii şi cantitatea de hrană consumată în sezonul rece. -reducerea cuibului ori de câte ori este nevoie. se face prin: -stimularea cu hrană energo-proteică. La stupul vertical cu familii de albine dezvoltate. -calitatea mătcii. activitatea de ouat a mătcii poate fi apreciată după: numărul ramelor ocupate cu puiet. -spargerea cuibului se realizează când albinele devin mai numeroase. culesul din natură sporeşte. când familia este bine dezvoltată. vremea se încălzeşte. prin introducerea a 1 – 2 rame când cuibul devine neîncăpător şi pe partea dinspre cuib a diafragmei şi podişorului se găseşte aglomerată multă albină. Se observă: -starea familiei de albine apreciată prin existenţa mătcii şi existenţa rezervelor de hrană. Această lucrare se execută în condiţiile în care cantitatea de puiet şi albină de acoperire justifică această acţiune. Spargerea cuibului se face prin introducerea în centrul cuibului a unei rame cu fagure clădit pentru a fi ouat de către matcă sau. lucrările care se execută sunt foarte importante: a)Revizia sumară de primăvară → se efectuează când temperatura atmosferică este de aproximativ 120C şi cuibul poate fi inspectat. -sporirea protecţiei sanitar – veterinare a familiilor de albine.

salcâm. moartea mătcii -înnoirea cuibului se face în proporţie de 30 – 35% pe an. ţinând cont de biologia albinelor şi de tehnologiile apicole moderne. • Perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine. fâneaţă). în perioadele lipsite de cules este necesar diversificarea producţiei prin aplicarea unor tehnologii apicole care să ducă la obţinerea de polen. -planificarea activităţii pentru sezonul culesurilor de producţie (pomi fructiferi. propolis. -recoltarea fagurilor şi extracţia mierii realizată de la culesurile de vară. mătci pentru necesităţile stupinei. ceea ce duce la protecţia sanitar – veterinară a albinelor. deci o schimbare totală a fagurilor clădiţi la 3 ani. starea de boală. În practicarea stupăritului pastoral. tei. se imprimă un ritm lent de dezvoltare a familiei care poate răci puietul. creşterea efectivelor de familii de albine): -se verifică starea familiilor de albine şi familiile slabe se unifică cu cele puternice. ceară. se impune măsura de a forma în primăvară roi care să preia surplusul de albine şi puiet din familiile de bază puternice. -înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină cu mătci selecţionate. roiuri. de înmulţire prin roire şi valorificare a culesurilor de producţie. favorizându-se dezvoltarea unor boli. . se execută următoarele lucrări care au ca obiective (realizarea de familii de albine puternice. Începe în a treia decadă a lunii aprilie şi durează până la terminarea ultimului cules de producţie (începutul lunii august). În această perioadă. -se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin trecerea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. -oprirea în stupi a fagurilor de miere şi păstură necesari pentru buna iernare a familiilor de albine. -efectuarea unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea bolilor albinelor.spargerea de cuib şi ea totuşi se execută. după revizia sumară şi generală de primăvară. unde principala producţie este mierea. Deci. Pentru menţinerea familiilor de albine în stare activă pe timpul culesului este necesar ca acestea să atingă maxim de dezvoltare la începutul culesului şi nu înainte de acesta. Riscul pierderii familiei de albine în această perioadă este reprezentat de lipsa hranei. diversificarea şi creşterea produselor apicole. etc. menţinerea familiilor în stare activă. furtişag.

Se realizează prin introducerea de rame stas şi faguri artificiali. implicit de albină în perioada de pregătire a familiei de albine pentru iernat. cât şi un plus de miere. pentru a evita fie răcirea puietului în acordarea unui spaţiu în exces. pe timpul culesului de salcâm să se împerecheze. lucrarea se execută după terminarea zborului. ocupând un alt areal de hrană. Roirea naturală are rolul de a crea familii de albine sănătoase şi puternice şi decurge astfel: -roiul pleacă în perioada de roire din familiile puternice. prin introducerea de faguri goi în cuib pentru a evita blocarea cuibului cu consecinţe negative în ceea ce priveşte cantitatea de puiet. -la destinaţia finală îşi va construi toţi fagurii . Riscul pierderii familie de albine în această perioadă este dat de intoxicaţii cu pesticide.  Înlocuirea rapidă a mătcilor cu randament scăzut la primul cules de producţie şi a celor care au depăşit 2 ani de exploatare. Pentru a nu deranja familia de albine în procesul de producere a mierii.  Spaţiu permanent pentru ouat. În timpul sezonului se poate aprecia lipsa instinctului de roire prin menţinerea permanentă în stare activă a familiilor de albine şi prin tendinţa acestora de a-şi schimba liniştit matca. unde îşi consumă rezerva de miere din guşă.Dacă. precum şi de evoluţia factorilor meteorologici. cu polen şi nectar toxic sau cu alte substanţe toxice. menite să asigure condiţii de hrană necesare schimbării albinei de iernat şi înmulţirii numerice a indivizilor din fiecare familie apar culesurile de producţie care oferă atât nectar pentru hrană şi formarea rezervelor. apicultorul intervine adecvat situaţiei în stupi. astfel ca. fie prin spaţiu mic care să determine roitul. roirea până la epuizare. În funcţie de momentul declanşării culesului. dând familiilor de albine următoarelor condiţii:  Spaţiu pentru depunerea recoltelor de nectar şi polen care trebuie să fie de aproximativ trei ori mai mare decât cantitatea de miere realizată în timpul culesului de fiecare familie de albine. -este format din matcă şi 2 – 5 kg de albine din toate vârstele. de amploarea acestuia. roiul stă 1 – 2 zile pe o creangă. asfixierea la transport sau alte accidente. -roiul pleacă la o distanţă de 2 – 15 km de stupină.  Începerea creşterii artificiale de mătci încă de la culesul de pomi fructiferi sau rapiţă. -după ieşirea din stup. Lucrarea trebuie executată corect şi la timp. sezonul apicol debutează prin culesurile de întreţinere.

. Lucrări luna martie  Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor în regiunile întârziate. să li se asigure linişte desăvârşită şi să fie apărate contra dăunătorilor. Pentru îndemnarea albinelor de a ieşi la zborul de curăţire (în zilele favorabile) se înlătură împachetajul exterior. Continuarea şi terminarea confecţionării inventarului care lipseşte din stupină. Supravegherea permanentă a familiilor de albine în vederea îndepărtării stărilor anormale ivite. Se pune în funcţiune adăpătorul (în regiunile cu primăvară timpurie). Insârmarea ramelor şi montarea fagurilor artificiali în ele pentru sezonul următor. Terminarea însărmării ramelor şi fixarea fagurilor în rame şi a celorlalte lucrări privind utilajele necesare în sezonul următor. Inceperea hrănirii stimulente a familiilor slabe şi mijlocii cu turte de polen sau păstură.Calendarul principalelor lucrări de sezon în stupină Lucrări luna ianuarie  In cazul executării la timp (toamna) a tuturor lucrărilor privind      iernarea în bune condiţii a tuturor familiilor de albine. Ridicarea continuă a nivelului profesional prin consultarea literaturii de specialitate şi participarea la cursurile şi conferinţele apicole. Familiile care iernează înăuntru se scot anume pentru aceasta pe locuri dinainte amenajate. Lucrări luna februarie  Supravegherea mai atentă a familiilor de albine în vederea       îndreptării stărilor anormale ( mătcile încep ouatul . Inlesnirea zborului de curăţire al albinelor.  Alimentarea adăpătorului cu apă calduţă şi puţin sărată (5g sare la litru de apă). Inlesnirea zborului general de curăţire al albinelor în regiunile unde timpul favorizează acest lucru. cel mai de preţ lucru este să nu se deranjeze albinele. în familii se petrece o agitaţie crescândă în vederea reintrării în activitate). Blocarea urdinişurilor superioare şi micşorarea urdinişurilor obişnuite proporţional cu puterea familiilor. şi chiar capacele şi salteluţele.

Strâmtarea cuiburilor la familiile slabe şi mijlocii. Continuarea hrănirii stimulente tinând seama de începutul culesului.5 litri pe familia de albine. Executarea controlului amănunţit la toate familiile (în regiunile favorabile acestei lucrări) şi îndreptarea stărilor anormale ivite. . Lărgirea cuiburilor (la familiile care au nevoie de această lărgire). cu asigurarea unei rezerve . Lucrări luna aprilie  Se continuă lucrările de verificare şi se execută revizia de fond a       familiilor de albine pentru a cunoaşte în amănunţime situaţia acestora pentru a lua măsurile ce se impun pentru soluţionarea stărilor necorespunzătoare ce se întâlnesc. deoarece familiile puternice cu provizii suficiente se pot dezvolta independent. când albinele clădesc faguri. In perioadele lipsite de cules se continuă hrănirea stimulentă a familiilor de albine cu sirop de zahăr administrat în proporţii de 0. cu faguri cu puiet capăcit gata de eclozionare. Cu acest prilej se completează rezervele de hrană (miere şi păstură). Executarea controlului sumar şi îndreptarea stărilor anormale      constatate.30. Se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin transvazarea familiilor de albine în stupi curaţi şi dezinfectaţi. Pe măsura înfloririi pomilor la cele mai bune familii de albine din stupină se instalează colectoarele de polen pentru recoltarea şi valorificarea acestuia. Intărirea periodică a familiilor care întârzie în dezvoltare. sipculiţă în intervalele superioare dintre rame). în acelaşi timp cu împachetarea suplimentară care să asigure un regim maxim de caldură. apoi prin introducerea fagurilor clădiţi (de o parte şi de alta a cuibului).fiecărei familii de minimum 5-7kg de miere şi un fagure cu păstură şi păstrarea căldurii necesare la stimularea creşterii de puiet la familiile slabe şi mijlocii (împachetaj suplimentar . ce se scot din familiile puternice din stupină. Preîntâmpinarea furtişagului. căldură artificială. acesta se lărgeşte cu faguri clădiţi sau cu faguri artificiali în perioada înfloririi pomilor. mai întâi cu faguri care conţin puţină miere. Se iau măsuri pentru protecţia familiilor de albine împotriva declanşării furtişagului în stupine. Pe măsura ocupării fagurilor din cuib cu puiet. iar familiile slabe se unifică cu familiile de putere mijlocie.

. deasupra cuibului se instaleză colectoarele de propolis.  Se efectuează examenul general clinic al familiilor de albine şi se aplică. Folosirea colectoarelor de polen în perioadele cu un slab cules de nectar şi luarea de măsuri pentru condiţionarea acestuia. loca europeană sau loca americană. pentru depozitarea nectarului. nosemoza. Pregătirea familiilor de albine în vederea valorificării în condiţii optime a culesului de la salcâm şi deplasarea acestora în stupărit pastoral. puietul varos. Inceperea lucrărilor de creştere a mătcilor pentru formarea roiurilor şi înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupine şi totodată începerea producerii lăptişorului de matcă. familiile de albine sănătoase pot fi deplasate pentru polenizarea pomilor din livezi. Anunţarea primăriilor din comunele de pe raza cărora sunt amplasate stupinele deplasate în pastoral pentru luarea în evidenţă şi protejarea acestora în cazul combaterii dăunătorilor cu substanţe toxice. tratamente preventive şi curative pentru principalele boli ale albinelor: varooza. Lucrări luna mai  Continuarea lucrărilor de lărgire a cuiburilor potrivit cu dezvoltarea         familiilor de albine şi evoluţia culesurilor prin introducerea de faguri artificiali sau faguri clădiţi şi aşezarea magazinelor la stupii verticali cu magazin sau a corpurilor la stupii multietajati. pentru valorificarea reziduurilor de ceară rezultate după curăţirea stupilor şi a ramelor. Recoltarea fagurilor cu miere şi extracţia acesteia după încetarea culesului de la salcâm din masivele din sudul ţării. Folosirea întregului potenţial al albinelor privind secreţia de ceară pentru asigurarea necesarului de faguri clădiţi. In cel mai însorit loc din vatra stupinei se instalează topitorul solar. Topitorul solar se păstreză şi se foloseşte în stupină pe toată perioada sezonului apicol. după caz. Menţinerea familiilor de albine în stare activă şi preîntâmpinarea intrării acestora în frigurile roitului prin ridicarea periodică de faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice şi redistribuirea lor la familiile slabe din stupină. In cazul familiilor bolnave se continuă aplicarea tratamentului pentru combaterea puietului varos şi a locei europene şi americane.  Dupa caz.  In familiile puternice.

. Continuarea lucrărilor de creştere a mătcilor în vederea obţinerii mătcilor de rezervă necesare pentru înlocuirea în toamnă a celor necorespunzătoare. Fagurii goi sau cu miere puţină se scot din stupi sau se decăpăcesc şi se aşează după diafragmă pentru a fi goliţi de miere de către albine. a locei europene şi a locei americane.soarelui. Intărirea familiilor de albine nou formate în lunile precedente cu faguri cu puiet. Oprirea în stupi a fagurilor cu miere şi păstura necesară pentru buna iernare a familiilor de albine.Lucrări luna iunie  Continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere         de la salcâm şi alte culesuri de nectar. propolis. Efectuarea transportului stupilor în pastoral la masivele de tei. păstură. zburătoare şi fâneaţă. intensificarea ventilaţiei cuiburilor şi umbrirea stupilor expuşi la soare. corpuri cu faguri la stupii multietajaţi şi magazine la stupii verticali. Pregătirea familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor de vară prin adăugarea de faguri artificiali la stupii orizontali. Intărirea familiilor nou formate cu puiet căpăcit gata de eclozionare preluat din familiile puternice predispuse să intre în frigurile roitului. miere în faguri şi miere în secţiuni. Administrarea de hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru creşterea de albine tinere. polen şi fagurii cu puiet. familii ajutătoare sau de nuclee pentru păstrarea mătcilor de rezervă. Reorganizarea cuiburilor familiilor de albine lăsând în stupi numai fagurii cu miere. venin de albine. Se continuă tratamentele pentru combaterea puietului varos. zmeură. miere. Prevenirea roirii naturale a familiilor de albine prin formarea de familii intrate în frigurile roitului de roiuri artificiale. culturile de floarea . Se acţionează pentru valorificarea întregului potenţial productiv al familiilor de albine prin diversificarea producţiei: producerea de polen colectat de albine. Continuarea menţinerii familiilor de albine în stare activă prin introducerea în familii a ramelor clăditoare. Lucrări luna iulie  Continuarea recoltării fagurilor şi extracţia mierii realizată de la      culesurile de vară. Prevenirea declanşării furtişagului prin restrângerea cuibului şi micşorarea urdinişurilor. miere şi polen. lăptişor de matcă.

.  Incheierea până la 15 septembrie a acţiunii de completare a rezervelor de hrană necesare iernării familiilor de albine. floarea . puietului varos. a corpurilor. Recondiţionarea.  Continuarea.  Controlarea calităţii mierii din faguri în scopul verificării acesteia şi eventuala identificare a mierii de mană. fundurilor şi capacelor de la stupii care urmează să adăpostească familiile de albine în perioada de iarnă. Conservarea fagurilor goi depozitaţi în dulapuri. corpuri de stupi şi magazine prin afumarea acestora contra găselniţei. Pregătirea şi executarea transportului stupilor pe vatra de iernare sau în localităţi în care a înflorit otava. bostănarii sau flora din zona inundabila şi din Delta Dunării.  Inceperea aplicării tratamentelor de toamnă pentru combaterea varoozei. echilibrarea şi eventual completarea cu faguri cu miere sau cu sirop a rezervelor de hrană pentru iernare şi în caz de nevoie se acţionează pentru îndepărtarea stărilor necorespunzătoare din familii.  Protejarea fagurilor goi scoşi din stupi şi care se trec în rezerva stupinei.soarelui târzie . în cazul familiilor bolnave. după caz. cu sulf impregnat în batoane speciale. Schimbarea din familii a mătcilor necorespunzătoare şi înlocuirea acestora cu mătci tinere prolifice. Efectuarea cu prilejul organizării cuiburilor şi a unui examen clinic al familiilor de albine şi în caz de nevoie aplicarea de tratamente specifice pentru combaterea varoozei. Strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului la stupi. a locei americane şi europene. miere şi păstură rămaşi în familii în vederea iernării. Lucrări luna august  Continuarea lucrărilor de organizare a cuiburilor prin îndepărtarea       fagurilor goi. loca americană şi puietul varos. a tratamentelor pentru loca europeană. descăpăcirea după diafragmă a fagurilor cu miere puţină. Lucrări luna septembrie  Strâmtorarea şi organizarea corespunzătoare a cuiburilor şi a fagurilor cu puiet. Administrarea de hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet. dovleceii din culturile intercalate.

Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varoozei cu varachet sau alte substanţe specifice. Protejarea de atacul şoarecilor a fagurilor de rezervă cu miere. Stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire ale albinelor. stuf sau coceni de porumb. precum şi a celor goi ce urmează să fie folosiţi în sezonul următor. Lucrări luna octombrie  Strâmtorarea cuiburilor la nivelul fagurilor bine ocupaţi de albine. rupţi sau cu celule de trantor) şi topirea acestora. Continuarea recondiţionării corpurilor. Continuarea sortării şi reformării fagurilor necorespunzători (vechi. Instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor care să împiedice pătrunderea şoarecilor. fundurilor şi capacelor la stupii în care urmează să ierneze familiile de albine. Luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea furtişagului la albinele din stupină. . atunci când în familii puietul a eclozionat în totaliltate. tulpini de floarea-soarelui. păduri şi terenurile disponibile. Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi în grădini.        iar în cazul familiilor slabe se poate organiza iernarea într-un stup a două familii despărţite printr-o diafragmă etanşă. Alegerea fagurilor necorespunzători. Impachetarea cuibului familiilor de albine cu materiale izolatoare. Unificarea     familiilor şi a roiurilor care nu s-au dezvoltat corespunzător şi ocupă mai puţin de 3-4 faguri acoperiţi compact cu albine. Lucrări luna noiembrie  Continuarea lucrărilor de pregătire a familiilor de albine în vederea iernării în cazul că acestea nu au fost terminate la timp. Inlocuirea mătcilor vârstnice sau necorespunzătoare cu mătci tinere provenite din rezerva stupinei.  Supravegherea şi controlul modului în care iernează familiile de albine. Protejarea stupilor contra vânturilor şi a curenţilor reci de aer prin împachetarea individuală a acestora cu carton gudronat sau protecţie colectivă prin amenajarea în jurul stupilor a unor perdele de protecţie confecţionate din nuiele. reformarea şi topirea acestora.

Indepărtarea fără zgomot a zăpezii îngheţate formată pe scândurelele de zbor ale stupilor. Verificarea stării gratiilor de la urdinişurile stupilor pentru a evita pătrunderea şoarecilor. Aprovizionarea stupinei cu materiale şi utilaje necesare în sezonul apicol următor. extracţia cerii din fagurii reformaţi. Ridicarea nivelului profesional prin: studierea literaturii de specialitate. pregătirea cerii pentru a fi predată la magazinele APICOLA ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine în vederea obţinerii de faguri artificiali. schimburi de experienţă şi manifestări organizate de cercurile apicole şi filialele judeţene ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România şi ale Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă Recoltarea produselor apicole Prin aplicarea tehnologiilor apicole moderne de obţinere a produselor furnizate de albine sunt vizate următoarele obiective: . Inceperea încheierii şi însârmării ramelor pe care urmează să fie fixaţi fagurii artificiali necesari în sezonul apicol al anului următor. Indreptarea la timp a stărilor anormale care se ivesc în cuiburile unor familii de albine. Analiza activităţii desfăşurate în sezonul apicol. participarea la concursuri. Executarea de lucrări în atelierul stupinei privind: recondiţionarea şi dezinfecţia stupilor şi inventarului apicol.  Supravegherea şi controlul modului de iernare a familiilor de albine        prin ascultări. Incheirea de contracte pentru valorificarea produselor apicole din producţia anului următor. Stimularea executării zborurilor târzii de curăţire. Inlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor. Lucrări luna decembrie  Asigurarea condiţiilor pentru iernarea liniştită a albinelor. Continuarea aplicării măsurilor de protecţie a stupilor contra dăunătorilor şi a curenţilor de aer rece. verificarea resturilor descoperite la urdinişurile şi pe fundul stupilor. Indreptarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se      întâlnesc în timpul iernării familiilor de albine. al anului care se încheie în scopul eliminării cauzelor care au determinat obţinerea unor rezultate necorespunzătoare.

-dizaharide (zaharoză. aromă mai slabă. are culoare mai închisă. -păstrarea mierii în recipienţi de plastic alimentar sau inox. vâscozitate mare şi higroscopicitate mică. -asigurarea protecţiei sanitar – veterinare a albinelor. -depozitarea recipienţilor cu miere în spaţii curate. -substanţă uscată 80 – 83%.) 5% pentru mierea florală şi 10% pentru mierea de mană. -recoltarea mierii în spaţii închise. faţă de mierea florală.-creşterea productivităţii muncii. -ridicarea gradului de pregătire profesională a apicultorilor prin cursuri organizate de consultanţa agricolă. -adausuri de falsificare absente total Mierea de mană. Materializarea acestor obiective se poate realiza prin următoarele căi: -folosirea de utilaje performante. -îmbunătăţirea materialului biologic. 1. aromă şi consistenţă specifice resursei melifere de la care provine. -reducerea costurilor de producţie.15 – 0. -utilizarea unor tehnici speciale şi crearea condiţiilor de lucru adecvate pentru obţinerea de produse apicole de calitate.70%. în condiţii igienice. -monozaharide (glucoză şi fructoză) 70-75%. -stabilirea unui plan sanitar – veterinar specific albinelor. -diversificarea şi sporirea producţiilor apicole. maltoză. cu temperatura de 16 – 180C şi 60% umiditate Când perioada unui cules de producţie se apropie de sfârşit. dezinfectate anterior folosirii lor. Mierea extrasă trebuie să aibă următoarele caracteristici: -culoare. -evitarea contaminării mierii cu pesticide sau cu alte produse toxice. -proteinele 0. -greutatea specifică să fie de 1. etc. . iar mierea căpăcită de pe rame ocupă o suprafaţă de 50 – 70% din totalul fiecărei rame destinate depozitării rezervelor de hrană.417. gust. -apă 17 – 20%. -stabilirea unui management eficient de exploatare a stupinei. -folosirea uneltelor şi a utilajelor pentru extracţie din inox. începe extracţia.Recoltarea mierii: se face respectând următoarele reguli: -recoltarea mierii să se facă numai în faza de maturitate a acesteia. -creşterea efectivelor de familii de albine. evitându-se folosirea antibioticelor. -rentabilizarea activităţii apicole.

polenul poate fi ţinut 24 de ore în congelator pentru a distruge . -înclinaţia genetică a familiei de albine de a recolta polen. rezerva de proteine de peste iarnă. cosmetică şi alte domenii. Polenul recoltat se usucă. cloroform şi tetraclorură de carbon. -structura. a descăpăcelii de la extracţia de miere. constituind proteina acestora. -falsificarea cu gelatină 2. O parte din acest polen este conservat de albine prin transformarea în păstură. -consistenţă solidă la presare (se modelează între degete fără a lăsa urme grase).Prin examen de laborator pot fi identificate următoarele falsificări ale mierii: -falsificarea cu zahăr invertit artificial. -puterea familiei de albine. apoi se lasă să se răcească lent şi apoi se ambalează în recipienţi de sticlă sau pungi de plastic. Prezintă următoarele proprietăţi: -culoare. -cantitatea proviziilor din stup şi efectuarea de stimulări cu sirop. a făguraşilor crescuţi pe diferite elemente şi accesorii ale stupilor şi din rumeguşul de ceară. -falsificarea cu făină sau amidon. -cantitatea de puiet larvar din familie. -solubilă în eter. După ambalare. rezultat de la descăpăcirea mierii de către albine în timpul iernii. calitatea apei şi a vaselor folosite. metoda de extracţie. are granulaţie cristalină.Recoltarea polenului: reprezintă o importantă producţie a albinelor. iar surplusul este polenul marfă. Factorii care influenţează productivitatea familiei de albine în ceea ce priveşte producţia de polen sunt: -flora meliferă existentă în zonă. -aromă de miere. gamă variată de la alb la brun. în secţiune. -punctul de topire este de 60-650 3. Ceara de albine este folosită în principal pentru confecţionarea fagurilor artificiali. destinat consumului uman. necesităţile familiei de albine. -valoarea nutritivă a polenului.Recoltarea cerii: se realizează prin topirea fagurilor reformaţi. umiditatea atmosferică. Polenul apicol este reprezentat de ghemotoacele de polen realizate de albine prin recoltarea şi presarea pulberii microscopice de polen de la flori. Factorii care influenţează culesul de polen sunt: temperatura atmosferică. -falsificarea cu glucoză industrială. fiind factor limită în creşterea puietului. în industria farmaceutică. Calitatea finală a cerii este influenţată de: calitatea materiei prime. -temperatura şi umiditatea atmosferică.

de pe elementele de stup. în general ale arboretelor. scoarţa copacilor sau de pe alte părţi ale plantelor. -gust iute. cu temperatura cuprinsă între 0 – 40C. Calitatea polenului este apreciată în funcţie de următoarele însuşiri: -aspect: ghemotoace întregi cu diametrul de până la 4mm şi pulbere de polen de până la 5% din conţinut. -proteină minim 20% 4. -umiditate maximă 8%. apoi se strânge sub formă de bulgăre. se face periodic (din două în două săptămâni). insolubil în apă. 0. hârtie. -densitate 1.eventualele larve şi ouă de găselniţă. şi prelucrarea acestuia cu secreţiile glandelor mandibulare. -culoare specifică resurselor melifere. Caracteristicile propolisului sunt: -aspect solid. albine şi fragmente de albină. 1-2% substanţe proteice. favorabile fiind temperaturile de peste 200C. bucăţi de ceară. resturi de polen şi ceară. Propolisul recoltat este curăţat de aşchiile de lemn. iar apoi polenul se trece în încăperi aerisite. -5% polen. -fără impurităţi şi toxine. rezultat dintrun clei vegetal cules de albine de pe muguri. Recoltarea propolisului de către albine este influenţată de către temperatura atmosferică. Recoltarea propolisului de către apicultor. -punct de topire 70 – 780C. în loc uscat lipsit de mirosuri. fără a deranja activitatea albinelor. -consistenţă dură a ghemotoacelor. Păstrarea propolisului ambalat se face la temperaturi de sub 200C. Acesta se introduce în pungi de plastic sau în borcan de sticlă închis etanş. -culoare brun verzuie. 15% uleiuri eterice.5 – 2% substanţe minerale – microelemente.112 – 1.Recoltarea propolisului: propolisul este un produs apicol.136. -solubilitate: solubil în alcool 95%. frunze. -gust specific. . -miros caracteristic răşinelor. -conţine cantităţi reduse de zaharuri şi vitamine. 30% ceară.

teren în suprafaţă de 5 mp pentru fiecare familie de albine. sursa de apă disponibilă etc. unde există flora meliferă). Apicultura este şi poate fi practicată de toate categoriile sociale. Acesta reprezintă factorul conştient al întregii activităţi. care se transmit asupra producţiei obţinute. care include mai multe costuri folosinduse munca personală. La exploataţia apicolă formată din 50 familii de albine. creează valori mai mari decât propriul său consum. temperatura. Factorul uman este reprezentat prin cantitatea şi calitatea forţei de muncă utilizate. de ambele sexe.  Să-şi însuşească cunoştinţele teoretice şi practice de specialitate. precipitaţiile. baza meliferă din jur.  Să-şi creeze baza materială necesara ( utilaj apicol. care pune în acţiune mijloacele de producţie şi aplică tehnologiile necesare. Prin acţiunea lor pot favoriza desfăşurarea proceselor de producţie şi eficienţa utilizării factorilor economici. Aceştia sunt purtători de costuri. materialele consumabile în timpul unui ciclu de productivitate etc. nu este necesar să se folosească forţa de muncă salariată. mijloace de transport propriu. cu domiciliul în mediul rural sau urban. la distanţă cât mai apropiată de domiciliu. Cheltuielile de investiţii şi de producţie necesare exploataţiei apicole cu 50 familii de albine La înfiinţarea unei exploataţii apicole viabile trebuie să se ţină seama de mai mulţi factori naturali. material biologic. Condiţiile de bază pentru un apicultor sunt :  să iubească albinele şi să vrea să practice această îndeletnicire.utilajul apicol. . Factorii naturali sunt reprezentaţi prin locul de amplasare al exploataţiei. care ne situează la loc de cinste în Europa şi pe glob. economici şi umani (forţa de muncă disponibilă şi gradul de calificare).Organizarea si întreţinerea exploataţiei apicole familiale şi comerciale – 50 familii de albine Condiţiile naturale din ţara noastră sunt favorabile creşterii albinelor. Poporul român deţine o experienţă milenară în practicarea acestor indeletniciri. Factorii economici sunt reprezentaţi de materialul biologic (familii de albine). Aceşti factori nu sunt purtători de costuri. unelte de lucru. mijloacele de transpot.

3 RON / litru TOTAL . valoare): a)cantitate (ore): -martie – octombrie 8 luni x 4 săptămâni x 12 ore = 384 ore -noiembrie – februarie 4 luni x 4 săptămâni x 2 ore =32 ore TOTAL = 416 ore/ an -informare – perfecţionare = 30 ore / an -valorificarea produselor = 45 ore / an -alte activităţi din stupină =140 ore / an TOTAL = 215 ore / an TOTAL MANOPERĂ = 631 ore / an b) valoare : TOTAL VALOARE MANOPERĂ .30 litri benzină x 3.366. Cheltuieli cu materiale consumabile a) Biostimulatori Consumul de zahăr / familia de albine . Cheltuieli cu înmulţirea efectivului ( familii nou create) 25 familii x 60 RON = 1500 RON 4.9 RON x 50 familii = 1450 RON b) Medicamente de uz apicol Valoarea medicamentelor / stup .8 RON / Km = 320 RON b)Transport pentru aprovizionare – desfacere -distanţa 400 Km -consumul specific 7.13 RON x 50 familii = 650 RON TOTAL CHELTUIELI MATERIALE = 2100 RON 3.50 TOTAL .50 TOTAL .10 kg Preţ zahăr -2.5 litri / 100Km -preţ benzină 3.631 ore x 3.DEVIZ TEHNOLOGIC – CREŞTERE ALBINE 50 FAMILII 1.75 RON = 2.3 RON / litru = 99 RON TOTAL CHELTUIELI CU TRANSPORTUL = 419 RON .25 RON 2.90 RON Număr familii de albine .10 kg x 2. Manopera (cantitate. Cheltuieli cu transportul a)Transport stupi în pastoral – 2 transporturi ( dus-întors) 2 x 200Km = 400 Km x 0.13 RON Număr familii de albine .

70 RON .769 RON 6.908 RON TOTAL CHELTUIELI ANUALE / STUPINA 4769 RON + 908 RON = 5.25 RON TOTAL – 15 RON x 50 familii TOTAL CHELTUIELI / STUPINĂ NOTA: Cheltuielile cu manopera nu se vor introduce în calculul economic.677 RON TOTAL CHELTUIELI PE FAMILIA DE ALBINE 5677 RON : 50 familii = 113.15 RON .250 RON -polen 1 kg x 50 familii albine x 20 RON /kg = 1.5.cheltuieli / familia de albine .25 = 4. TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCŢIE / STUPINĂ = 7135.50 = 750 RON = 7135.25 – 2366.15 kg x 50 familii albine x78 RON / kg = 585 RON -familii de albine noi 25 familii x 200 RON = 5000 RON TOTAL VALOARE = 18.835 RON : 50 familii = 376.000 RON -propolis 0. deoarece se foloseşte forţa de muncă proprie. Cheltuieli diverse . Cheltuieli anuale cu amortizarea utilajelor apicole .54 RON PLANUL DE PRODUCŢIE AL STUPINEI CU 50 FAMILII DE ALBINE Producţia anuală în unităţi fizice si valorice producţia realizată ( fizic si valoric): -miere 35 kg x 50 familii albine x 7 RON/ kg = 12.număr familii de albine .835 RON Valoarea producţiei pe familia de albine 18.

buc.M. Număr U.380 992 888 2. buc. buc. mătcilor selectionate.050 3. 8. Nr. Specificare Familii albine Mătci selecţionate Stupi verticali ( utilaj de bază) Stupi verticali ( utilaj de rezervă) Unelte apicole Cuţit apicol Tavă descăpăcit Utilaje apicole Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Total valoare U. 1.M. buc. Crt. buc.450 3. stupilor.500 4.500 171 288 292 .450 3.250 9. familii buc. 2. buc. a uneltelor şi utilajelor apicole.M.050 3. 7.RON270 25 190 190 54 435 992 888 2. VALOAREA AMORTIZĂRII UTILAJELOR APICOLE Specificare Maturator miere Topitor ceară pentru arzător cu gaz Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Centrifugă Cabană apicolă Valoare iniţială 992 888 Amortizare cumulată 0 0 Valoarea rămasă 992 888 Amortizare anuală 83 74 2. 5.500 40. 3.500 TOTAL .050 3.450 3. buc.750 489 54 435 7. 4.500 1. . 50 50 50 25 1 1 1 1 1 1 1 Preţ/ U.450 3.RON13.369 6. buc.VALOAREA INVESTIŢIEI Pentru înfiinţarea unei stupine cu 50 familii este necesară achiziţia familiilor de albine.050 3.500 0 0 0 2. buc.

158 RON = 3.369 RON 2. Valoarea investiţiei VI = 40.86 % rRe = 69. Durata de recuperare a investiţiei Dr = VI / P Dr = 40. Profitul reprezintă rezultatul final al exerciţiului financiar P = 13. 1. Rata rentabilităţii capitalului investit rRc = P / VI x100 rRc = 13.158 RON 6.07 ani 7.158 RON / 40.677 RON 4. Cheltuieli de exploatare Ce = 5.677 RON = 13.880 908 Indicatori financiari Pe baza cheltuielilor şi a veniturilor se calculează indicatorii financiari care vor releva viabilitatea investiţiei.835 RON – 5.880 0 10.59% .86 % 5.158 RON rRe = 13.158 / 18. Rata rezultatului din exploatare rRe = Re / Ve x 100 unde Re reprezintă rezultatul din activitatea curentă şi se calculează astfel: Re = Ve – Ce Re = 18.369 RON x 100 = 32.369 RON / 13.TOTAL 10.835 x 100 = 69. Veniturile din exploatare Ve = 18.835 RON 3.59 % rRc = 32.

0244/407572. Bucureşti. tel. Maramureş. Mureş MELLIFERA SRL Timişoara NEKTAR KING SRL Gheorghieni RELIAN SA Bucureşti ROMHUBNER SRL Oradea SARTEN SRL. jud. Timişoara. SRL Făget. 021/2325060 APILEM PLAST SRL Vişeul de Sus. 0742028228. 0244/407573. Harghita TECLEM SRL Făget . Cristeşti. Bucureşti SASZ ILYES PFA Corund. tel. Brăila. 021/2322150. tel. 021/2324872 EUROHONIG 0744823628. SC FABRICA DE STUPI SRL Buzău APIS PROD SRL Blaj APITOTAL SRL Bucuresti FAROGER SRL. 0262/353377. ADELIKA SRL Ploieşti. 0256/325070. jud.SOCIETĂŢI CARE COMERCIALIZEAZĂ PRODUSE NECESARE ÎNFIINŢĂRII ŞI ÎNTREŢINERII STUPINEI SC INSTITUTUL DE CERCETARE .DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ SA. tel. tel 0721623450 COMPLEX APICOL SA Bucureşti. tel. 0744506133 EXIMECO SRL COMUNA Suteşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful