Paleoliticul in spatiul actual al Romaniei

INTRODUCERE ÎN STUDIUL PALEOLITICULUI. PERIODIZAREA GEOLOGICA CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamântului, a împartit evolutia pamântului în mai multe etape: paleozoicul sau era primara, mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si perioada homozoica sau antropogena. La rândul lui, cuaternarul are doua mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea climei. Începuturile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de stabilit, neexistând o concordanta între pareri. Cea mai optimista cifra este de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani. Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare, caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de usoara încalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per ansamblu clima ramânând rece pe întreg parcursul pleistocenului. Fara îndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale faunei si florei, care, la rândul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia demografica. În Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai Dunarii din sudul Germaniei: 1. Biber 2. Donau 3. Günz- 1.200.000-700.000 4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000 6. Würm- 80.000-15.000 urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000 Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica locala, valabila doar în centrul Europei. Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor râuri din aceasta zona: 1. Elster 2. Saale 3. Vistula Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, în cuaternarul de început, modificarea reliefului prin înaltarea arcului carpatic cu 1000 m, care are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul Moldovei, Muntenia si Câmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare ca au existat doua glaciatiuni care corespund în linii mari cu glaciatiunile Riss si Würm din Europa Centrala. Urmele acestor doua glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare în care, mai apoi, au aparut lacurile glaciare din Retezat, Parâng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei. Pentru România o încercare de schema geocronologica de evolutie a climei, corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Cârciumaru, care are în vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ). Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, în timpul stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate de un peisaj de stepatundra. PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000) Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde în linii mari cu ceea ce arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au populat pamântul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia) 2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei. 3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase. In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punând bazele unei periodizari care avea în vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut remarca ca, în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data de început nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a început concomitent în toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu privire la momentul în care se poate vorbi de om. Raspunsurile la întrebarea ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste, Darwin, credea ca locul omului este în regnul animal si ca el este supus legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este în mare criza nu numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia neîntrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc sa surprinda o filiatie neîntrerupta nici macar între homo sapiens si hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce intentionat, repetat si cu anticipare de forma, în functie de utilitate, uneltele. Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari de sensibilitate umana. Desigur ca, în functie de raspunsul la aceaste întrebare, difera si momentul considerat a fi începutul paleoliticului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

îi supravietuieste acestuia. 4. Encefalizarea se datoreaza. Se stie despre el ca vorbeste. datorita slabei dotari din p. cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei. datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si. este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici.2. masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica înmormântarile. Are un prognatism dezvoltat. mai precis datorita faptului ca avea o natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. Homo sapiens s-a dovedit. mai precis Etiopia (Valea Omo si Hadar). este mai mobil.60 m. oase si articulatii masive si este destul de scund. dar si tuberculii si alte vegetale. El are o viata sociala complexa. Kenya si Tanzania (Oldoway). o inaltime de 1.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi. se exprima simbolic prin folosirea culorilor. în masura în care conditiile climatice si de mediul o permiteau. Ca urmare. are putere de anticipare si de planificare. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga.000.v. De aici a început ocuparea unui spatiu din ce în ce mai mare. cel mai probabil. ar fi disparut în decursul a 30 de generatii. .000.d. avand o alimentate mai variata si mai sanatoasa decat inaintasul sau. dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u. pietre colorate. prin analize de ADN. Are o infatisare mai placuta decat Neanderthalul. in jur de 1. pentru a se face înteles. indica o alimentatie bazata pe carne. unde se localizeaza functia limbajului. se adapteaza mai usor. se completeaza cu gesturi. dar are legaturi cu homo erectus. El are un început de grai articulat. oase lungi si articulatii mai fine. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. data de început a paleoliticului trebuie împinsa spre 2. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe. Prezenta azotului in procente mari in oase.300. dar. mai ales. Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna. ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul. flori.751. dupa o perioada de contemporaneitate. aproximativ 1000 de ani.80 m. destul de bine dezvoltata. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea.000-34. la care se adauga pestele. biologic. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens. La acesta se adauga si avantaje de alta natura: este mult mai abil. dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi. Pentru Africa. 3. Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud. 5. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44). Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40.

000/1.700. mijlociu si superior. villafranchianul. Alte exemplare se cunosc de la Terra Amata din Franta.000) sau în Ungaria-la Verteszölös. am zice dubioasa si nu . Oasele nu s-au gasit în conexiune anatomica. cel aparut în 1960. este înca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata. Totusi. Vâlcea). Speciile respective.O mare parte a continentului european. nu se gasesc resturi osoase.000. printre care se numara cai. zona centrala si estica. mai mult. dar care a deschis o serie de discutii în contradictoriu. Torre in Pietro din Italia. maimute (primate cercopitece). pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud. Aceasta zona este mai bine populata doar începând cu paleoliticul mijlociu. în Georgia (databil la 1. ele erau zdrobite. Donau. noul tratat de Istoria romanilor alege 1.PALEOLITICUL INFERIOR (1800. Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati mari. Prima etapa este si cea mai lunga.500. racloare.800. urs.000 (datare pe baza de paleomagnetism). Unele oase ar fi fost zdrobite doar pentru a se extrage din ele maduva.800. Cehia si Slovacia.000-120. iar epoca în general este mai schematic tratata decât în vechiul tratat. drept pentru care s-a admis un început al paleoliticului in Romania foarte timpuriu. nu a ajuns la performantele înregistrate în Franta. atât ierbivore. Franta si Italia. Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de debitaj. S-au descoperit doar foarte putine urme fosile în Ungaria. Ce se întîmpla insa în Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele descoperite în Africa. Homo habilis apare aici mai târziu decât în Africa. S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de specii de animale.700. Se crede ca originea lui este e cautat în Africa. deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe loc. asa se face ca nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total. Günz.000-1400. Cercetarea paleoliticului din România. mai ales la cel francez. piese care poarta interventie umana. dar sunt putine studiile care au drept obiect întelegerea comportamentului uman.200. linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie în Franta. rinocer. pe la 1. girafa. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite în Spania. antilopa. Ca data de început a epocii. descoperirea este mai mult decât discutabila.400. Mindel si Riss. din pacate.000-1. strapungatoare.000. Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti. cervide. cât si carnivore.000) Paleoliticul a fost împartit în trei etape distincte: inferior. deci unelte. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo erectus sau homo habilis) în spatii apropiate României. drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci. Pentru începuturile paleoliticului în Europa se vehiculeaza cifre optimiste care-l plaseaza începând cu 1. ea fiind contemporana cu glaciatiunile Biber. În general. paleoliticul din România a fost aliniat la cel european.000. In România exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea mai timpurie. databila in jur de 1.

si piese care sunt încadrabile în paleoliticul mijlociu. un afluent al Oltului. începînd cu 1954. Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pâna în prezent provin din zona cuprinsa între Olt si Arges. Cultura de prund sau a galetelor prelucrate se dateaza. drept urmare. unde uneltele se aflau in situ. deci sunt în pozitie secundara sau remaniate. în paralel cu glaciatiunea Günz. Ea consta în prelucrarea nucleului înainte de a se trece la desprinderea de aschii. spre sfârsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea. Descoperirile toate se maseaza în sudul Romaniei pe V. în asociere cu resturi de fauna. Olt). jaspul. ci ca oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii. încadrabile în ceea ce se numeste cultura de prund. daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime. În fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales în functie de unealta dorita. acheulean si clactonian. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea Dârjovului. mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere. Tipologic. în Europa.000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele râurilor). în mare vorbind. cum ar fi galetele. altele bifaciale. acum începe o selectie riguroasa a rocilor. Unealta propriu-zisa este cea ce ramâne din nucleu. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta. cuartitul. au fost descoperite în jur de 200 de unelte din silex si cuartit.000 nu este atestat la noi nici un hominid. standardizarea si specializarea uneltelor. deci in intervalul 1.000-700. fiind preferate acelea care . Oltului si Valea Oboga (jud. adica sunt realizate prin percutie directa. de abbevillian. asa cum cred o parte dintre specialistii epocii.400. Din pacate. Cultura de prund este urmata. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului.200. uneltele de pe Valea Dârjovului nu provin dintr-un strat de cultura. ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. ci au fost adunate din aluviuni. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei. silexul. care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu. tuful vulcanic. în mare. Cea mai importanta descoperire a fost facuta în Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. cea mai veche cultura paleolitica. care par a fi foarte timpurii. Aici. Tot de aici provin. unele unifaciale.constituie nici pe departe un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului în România. Important este si faptul ca. însa. aceste unelte par a apartine culturii de prund. Problema nu este ca la 1. cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite în paralel cu cele unifaciale. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare. prelucrarea nucleului tinînd seama seama de forma dorita pentru aschie. Dârjovului. Este. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei.

în timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim . Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine. Drept urmare. în zonele arctice. sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis în Africa. ulterior cel de ceata. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima. îl ia direct din natura. apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. în Franta de exemplu. aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vânatului. deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. Este greu de stiut care este raportul exact între vânatoare si cules. foarte probabil cu foc. Este posibil sa se fi folosit si capcanele. Este logic si foarte probabil ca. mamutul si ursul de pestera. mai ales.Adesea erau alese ca victime animalele batrâne. Vânatoarea este apanajul barbatilor. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv. Si la populatiile azi pimitive. Mitoc pe Prut. pithecantropul în Asia si homo habilis în Europa. semintelor si tuberculilor al femeilor. iar culesul fructelor. culesul si prelucrarea pietrei. care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. În timp ce în vestul Europei se prefera dintre animale renul. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor. când atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare.000. În cautarea vânatului.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni. OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticl inferior. silexul în special. împingerea vânatului spre prapastii sau locuri mlastinoase. în vecinatatea depozitelor de roci. vânatoarea asigura subzistenta. Sunt cazuri. Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite decât cunoscute. care-i pun viata în pericol. pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma. Vânatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor. ranite sau puii. dar nu stie sa-l produca. iar el cunoaste tehnici de vânatoare destul de rudimentare. silexul de Prut. care erau mai usor de capturat.cliveaza usor si care au un clivaj controlat. Activitatile umane cele mai importante sunt vânatoarea. în timpul perioadelor glaciare. culesul avea o pondere neglijabila în asigurarea subzistentei. El este incapabil sa traiasca solitar. Omul traieste în grupuri nu foarte mari. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. în estul Europei si la noi se vâneaza. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime.000-400. de buna calitate. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600. Descoperirile tarzii din România au fost încadrate în cultura numita premusteriana. Valea Lupului. datorita faptului ca mediul natural îi este destul de ostil (animale periculoase).

Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. fie de exploatare si prelucrare a pietrei. În cadrul asezarii. pe raze ce nu depasesc 20-30 km. batrâni. iar separat un spatiu de dormit. imperfectiunea uneltelor). Un pas înainte s-ar fi facut când a aparut interdictia relatiilor sexuale între parinti si copii si între frati. doar de 2-4 ore zilnic. Omul este foarte mobil în spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. În imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor. fie înconjurata de pietre. trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile râurilor. dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. s-ar fi ajuns la familia pereche. sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare). Timpul afectat muncii pare a fi destul de redus. S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau în interior. prelucrarea pieilor. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vânatorii. Locuiesc atât în aer liber. motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru. roci. oamenii n-au locuit niciodata adânc în interiorul pesterilor. radacini. sexul a fost întîmplator. mai tarziu. Densitatea de locuire este mica. ci doar în gura lor. Animalele vânate erau consumate integral. preferându-le pe acelea cu gura expusa spre soare. Natura pare a fi fost destul de darnica. Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru înmormântari. fara a se face rezerve de hrana. ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vânat. pot provoca deplasari dintr-o zona într-alta. Functiona egalitarismul.alimentar în care predomina sau au o pondere nare vegetalele. rar 80 km. fie ca sunt de vânatoare. Ca activitati adiacente. depistarea unor substante colorate. anotimpurile. Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ). initial.Unele asezari sunt cât de cât stabile. exact atât cât era necesar pentru asigurarea hranei. ocru spre exemplu. un loc important îl detine vatra care este fie simpla. cât si în pesteri. altele sunt sezoniere.Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut. Ei revin ciclic în locurile ce le sunt prielnice. Functioneaza deci legea efortului minim. Pentru compensarea insuccesului la vânatoare se pescuia sau se adunau scoici. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi. mai mult intuit. usor adâncita în sol. animalica. iar membrii inactivi (copii. Însasi clima. confectionarea îmbracamintii si încaltamintei. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale. în general. folosit în activitati magico-religioase. Morgan credea ca. în fine. De fapt. Este la fel de probabil ca în cadrul grupului sa fi existat . ci. infirmi) erau sustinuti de grup. dar nu trebuie înteleasa a fi fost fara discernamânt. dar ele asigura în foarte mica masura subzistenta.

dar nu prea sunt documentate. Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi. care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. semn ca au fost locuite foarte multa vreme. Borosteni. Este posibil ca locuirea frecventa în pesteri sa fie semnul unei raciri a climei. Este atestat în unele zone canibalismul. construite pentru protectia împotriva vânturilor de E-NE. Pestera. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis. legata de cultul stramosilor si al craniului. sprijinite la baza de pietre. Castelu. mai precis silex de Prut). PALEOLITICUL MIJLOCIU (120. cum era si firesc. El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu. din Basarabia.deja familiile monogame. Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare. reprezentat prin statiunile de la MitocValea Lupului si Ripiceni-Izvor.paravan în forma de arc. Principala cultura din spatiul actual al României este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier . reprezentat prin descoperirile de la Mamaia-sat. Sunt banuite practici magicoreligioase. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni. Nazarcea. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide. Un facies tipic Dobrogei. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul. Baile Herculane-Pestera Hotilor. din silex de Prut. 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca în principal.Pestera Cioarei. uneori cu întreruperi.Pestera Muierii. defense de mamut si crengi.5-2 m.Kou Tian-. Ulterior pare a deveni o practica ritualica.In România exista mai multe faciesuri musteriene: 1. Viata spirituala este aproape necunoscuta. 3.000/100. dar care este mai frecventa în zona decât silexul. care acopera interstadiul RissWürm si o mare parte a glaciatiunii Würm.Un facies tipic zonei Carpatice. CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU . Pesterile au depuneri groase de 1. Un facies caracteristic Moldovei.la Chou. caracterizat prin locuirea pesterilor: NandruPestera Curata si Pestera Spurcata.000-35/30. dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual. Uneltele sunt realizate. Poarta Alba. o materie prima de mai proasta calitate. Au avut circa 2 m în înaltime si erau construite din oase lungi. Baia de Fier.000) Este o epoca mult mai scurta decât cea anterioara.o pestera din Franta). 2. Ovidiu. În interiorul lor au fost descoperite vetre de foc.

Creatorul musterianului este Neanderthalul, atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor. Spre sfârsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Cei doi au trait o vreme în paralel (40.000-33.000), fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12.000 de indivizi în întreaga Europa). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. A disparut in jur de 35.000-33.000 fara a avea urmasi. În aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Fiind mai usor de prelucrat, osul ofera o mai mare libertate de creatie, drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Desigur ca cele mai multe unelte sunt, în continuare, din piatra. Tipice acestei epoci sunt vârfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mâna, dar si ca vârfuri de lance), piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Tehnica de confectionare cea mai raspândita este Levallois. Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele decât diviziunea pe sexe). Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Creste randamentul la vânatoare prin folosirea lancii si sulitei, a bolasului si a curselor. În general se evita contactul direct cu vânatul. Se vâneaza mai ales ierbivore: mistret, mamut, cal, rinocer, cervide, mai rar ren sau antilope. Exista multe carnivore: urs, hiena, leu, pantera, dar nu par a fi vânate. Exceptie fac doar ursii. Se constata o specializare zonala: este vânat mamutul la Ripiceni, calul la Ohaba Ponor si ursul în Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite, dupa o lunga perioada de timp în care cultura materiala a fost destul de unitara. Faciesurile culturale dovedesc ca între grupele umane apar granite, iar ideile circula pe spatii limitate. Este greu de spus daca teritoriul era într-un fel marcat sau cu ce era marcat. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (râuri, munti, vai). Este clar ca vânatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei, dar si de tehnicile si armele de care dispune un anumit grup uman. În timp, apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie. Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare decât în epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului în care grupurile umane penduleaza. Un aport din ce în ce mai are în asigurarea subzistentei încep a-l avea pestele si scoicile. Culesul semintelor, fructelor si radacinilor are, în continuare, un rol neglijabil, complementar. Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie, ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. In unele zone ale lumii, cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate, apar primele morminte. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la

Shanidar). Este momentul în care omul constientizeaza moartea. Ca si în epoca anterioara, exista forme de canibalism, de aceasta data si în Europa (Bavaria). Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci.

PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30.000-15.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Würm (etapa mijlocie si finala). În spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. AURIGNACIANUL (35/30.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Cultura nu începe în acelasi timp peste tot. Aurignacianul exista în Moldova într-o vreme în care în pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. Se dezvolta pe fond local, musterian. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben, Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I, toate din Moldova. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate, racloare, burine. Începând cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Dârtu (in Muntii Ceahlau), Cremenea- Sita Buzaului (in Tara Bârsei), Ciumesti si Remetea (în NV Romaniei). În faza finala apar statiuni si în sudul tarii, la Cernica, Lapos, Giurgiu-Malu Rosu, Vadastra, Ciuperceni. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava, Românesti si Tincova. În aceasta din urma zona se simte o influenta central-europeana prin filiera austriaca (grupul KremsWillendorf). Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale, cum sunt lamele Dufour si vârfurile Krems si Font Yves. Aurignacianul se termina mai repede în Moldova, unde este urmat de gravettianul oriental, dar dureaza mai mult în sudul tarii, unde nu exista gravettian. În Europa, epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. GRAVETTIANUL (24/23.000-15.000) Este bine atestat, mai ales în în Moldova la: 1. Mitoc-Malu Galben; 2. Ceahlau-Dârtu; 3. Bistricioara-Lutarie; 4. Cotu Miculinti. În cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb, folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane- târnacop. Sunt tipice locuirile în aer liber, pesterile fiind doar accidental locuite. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice.Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex, alta din os). Se cunosc pandantive din canini

de lup si vulpe si din incisivi de cerb. De la Lapos se cunoaste o statueta. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati, Pestera de la Cuciulat, de pe Valea Somesului, jud. Salaj , unde, într-o sala (3,70 x 2,50), a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Atribuirea culturala, deci si datarea (în jur de 10.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Apar îndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci, în epoca, în vestul Europei, sunt tipice reprezentarile foarte schematice. În restul Europei, arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geißsen Klösterle (elefant, om). Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest, cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. În Europa sunt tipice vârfurile La Gravette. În Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele înalte, cu pesteri: Herculane- Pestera Hotilor si Climente I. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. OMUL ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon), urmasul direct al lui homo sapiens. De aceasta data el este atestat si la noi, prin câteva descoperiri de resturi fosile: 1. Baia de Fier-Pestera Muierii- craniu, mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Giurgiu-Ostrovu Mocanu- frontal descoperit în aluviuni, deci fara context 3. Pestera Cioclovina- craniu de femeie de 30-40 ani 4. Pestera La Adam- mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Pestera Ciurului de la Izbuc, în Muntii Padurea Craiului- amprente de picioare: femeie, barbat si copil, peste care s-au suprapus amprente de urs. Daca în epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala, în paleoliticul superior creste importanta lui. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mâna, cu maciuca sau cu sulita. Pasarile, de asemenea, ocupa o pondere mai mare în asigurarea subzistentei. Frecvent vânatoarea este de tip manipulativ. Ea nu are ca scop uciderea animalului, ci capturarea lui si stocarea în tarcuri. Un indiciu în acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Apar, asadar, primele forme de stocaj, în ideea ca animalele respective sa fie consumate în perioade când lipseste vânatul. Este, în fapt, un

dar si începutului holocenului. Bucuresti. adunarea de moluste. 4. o urmaresc în deplasarile ei. pas care a fost facut. probabil. 1993 5. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul decât cu neoliticul. Alexandru Paunescu. schimbari climatice. 3. vol. altele se retrag spre zonele alpine. Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei.000). Bucuresti. în sensul ca economia este . Ligia Barzu. recoltarea unor graminee salbatice. Bibliografie: 1. obisnuite cu vânarea unei anumite specii. Alexandru Paunescu. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic. încearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vânatului prin pescuit. se crede ca este indubitabila existenta tribului care are în proprietate un teritoriu strict delimitat. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea în aceasta etapa cronologica este inegala. Istoria romanilor (Academia Romana). 2. Unele grupuri umane. începând cu 15. Bucuresti. Florea Mogosanu. 1968. care se reduce la spatiul restrâns din jurul asezarilor. Au loc. dependente de specia cu pricina. Bucuresti.000.Ripiceni-Izvor. Alte grupuri. 2001 Mezoliticul in spatiul actual al Romaniei EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15.Paradisul pierdut. I. 1993. cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. mai flexibile.000-10. Paleolitic si mezolitic.000-7000/6500) Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15. Bucuresti. Dispar unele animale. existand o tendinta generala de încalzire. Studiu monografic. 1970.Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României. nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si. Ca forma de organizare sociala. ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a îngustarii arealului de vânatoare.Paleoliticul din Banat.pas important pe drumul domesticirii animalelor.

altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai. Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa. a obsidianei. În Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului. EPIPALEOLITICUL (15.500) Cultura a fost identificata relativ recent.000-9. prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant în localitatea eponima. dar. Ripiceni-Izvor). triunghiulare si în forma de semicerc) în proportie de 98 %. în Pesterile Climente I si II. din zona italica. din Ungaria. în zona Cazanelor. unele grupe swideriene au mers spre Pen.500) Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian.000-10. Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice. Albesti. 2. antrent în urmarirea vânatului. în sensul ca îsi manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o întretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6. estul Munteniei si Dobrogea în statiunile de la Malusteni. Este posibil sa fi existat mult mai multe situri. pe la 13. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vârful pedunculat din silex. fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru. Romaniei (Ciumesti). care provine din zona Tokay. deci cunosteau deja arcul cu sageti.000. Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica. iar în NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret. Ripiceni-Izvor si Castelu. fie pe uscat. în 1965. 3. NV. Azi se cunosc situri atât în . o sticla naturala. Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. la altitudini care depasesc 1000 m. Dobrogea (Medgidia. TARDENOISIANUL (8.500) Se dezvolta în Moldova (Erbiceni. ca materie prima pentru unelte. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu. 1. În urmarirea vânatului. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii. Datele 14C situeaza acest grup între 12. pandantive din dinti de animale perforati. grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. MEZOLITICUL Sunt încadrate în aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. având în vedere altitudinea lor ridicata. GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat în Moldova.000.tot una de tip pradalnic. prin Austria si Ungaria. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv. fiind atestat doar în zona înalta din Muntii Ceahlaului. Grupul este intrusiv venind. 2. de undeva din Polonia. 1. cochilii perforate. Se cunosc statiuni în Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune. Cuza Voda). iar NV Transilvaniei cu Slovacia. hranesc si întretin în tarcuri. Scandinava.000-6. sa nu fi fost depistate. GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrânsa din România. SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului). la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata). Se pare ca patria lor initiala era însa Germania. în Pestera Veterani si în adapostul Cuina Turcului de la Dubova. pe Valea Dravei si Savei.

Ostrovu Banului. vulpe. robusti. Lepenski Vir. caprioara. Împutinarea vânatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale în alimentatie. cainele domestic. Este vorba de indivizi de talie înalta. Pentru haituirea vânatului este folosit pentru prima data un animal domestic: câinele. Pescari. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii. înconjurate de pietre. sapaligi.000 pentru prima data la Shanidar. CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile. Shanidar de exemplu. tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor. În ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte. fie din paleoliticul cuartitic din Banat. Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vânatoarea. Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare. de buna calitate: plantatoare. hydruntin-magar salbatic. probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze. Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive.si iepure). Economia se bazeaza pe vânatoare (cerb. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir. ducând la o mai mare sedentarizare a populatiilor care întretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. cunoscandu-se în jur de 36 de schelete din aria culturii. Ostrovu Mare. Vlasa). Ea devine. Are foarte multe unelte din os si corn. Sunt sedentari. castor. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. cu soluri usoare. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica. nisipoase. sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti. atestat în jur de 12. iar pe la 10. realizate din cuart si cuartit. morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. cât si în Serbia (Padina. Veterani.000 în Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14. Este atestat si canis familiaris. Ogradena. lup. incepand de acum. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian. culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice. scormonitoare. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite râsnite din piatra. Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. Oamenii pescuiesc. Sunt înmormântati în pozitie chircita. Au locuinte cu fundatii din piatra. Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti. de fapt întretin plante care cresc spontan. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic. mistret. În unele zone orientale. apar silozuri pentru depozitarea acestor .000 in China). vârfuri de sulite. Schela Cladovei). mai ales a gramineelor în stare salbatica. o activitate individuala.România (Ostrovu Corbului.

În paralel. este foarte taioasa. În confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor. destinata. De obicei. galetele. apar primele mijloace de deplasare pe apa. Cele mai utilizate roci au fost silexul.graminee. deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale. mai ales din paleoliticul mijlociu. Fara îndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost din lemn. În unele zone ale Europei. obsidiana din Insula Melos. Silexul (cremenea) este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile în rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). obsidiana. luciu sticlos. in aceasta perioada. Roca se caracterizeaza prin duritate destul de mare (7). controlabil. în spartura. Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. trebuie amintit ca. Cel mai adesea . Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica. Ulterior au fost folosite mai ales rocile care se prelucrau usor. Se constata un spor demografic. aceasta roca nu a fost exploatata în mine. obsidiana care prezinta avantajul ca. clivaj regulat. ci s-au adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor râuri. componente ale unor unelte. deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. spargere concoidala (cu valuri concentrice). Piatra ca materie prima si tehnici de prelucrare MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI MATERII PRIME Tipica pentru întreg paleoliticul ca materie prima este piatra. adica care clivau la lovire. monoxila si pe uscat. scoicile Dentalium din Golful Persic. Nu în ultimul rând. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi. dar ele nu s-au pastrat. cu ajutorul puturilor. piesa microlita defecta fiind eliminata si înlocuita cu alta. Culoarea difera de la un depozit la altul. Microlitele sunt de fapt piese foarte mici. deci. apar noi tehnici de exploatare a rocilor. saniile si schiurile. Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile râurilor. cuartitul. Aschiile au marginile foarte taioase. in principal. cariile (atestate pentru prima oara în cimitirul de la Shanidar). Anglia sau Ciclade. s-au folosit osul si cornul. desfacându-se în aschii si mai ales acele roci care aveau clivaj regulat si. fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. confectionarii podoabelor. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi.

are nuante cafenii, cenusii, dar exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit înca din paleoliticul inferior, utilizarea continuând pâna la sfârsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual al României se gasesc pe Prutul Mijlociu, în nordul Moldovei (silexul de Prut), în sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), în Banat, pe Bega Superioara, în Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma prebalcanica (in sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca în apa (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au marginile si mai taioase decât ale silexului. In timp ce în Bazinul Mediteraneean obsidiana exista în cantitati mari, la noi se gaseste rar, în depozite mici în M. Poiana Rusca, în SE Muntilor Apuseni, Maramures sî in Muntii Persani. Ea începe a fi folosita doar în paleoliticul superior, fiind mai frecventa în neolitic, mai ales în aria culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase în Transilvania, rare în Banat si foarte rare în teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zona Tokay-Prešov. Cele mai multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca, adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care în neolitic se foloseste de multe ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive. Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat, motiv pentru care pisele din cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere. De la prelucrarea ei ramân multe deseuri. Roca este folosita începând cu paleoliticul mijlociu, mai ales în Banat, în aria culturii musteriene, în paleoliticul superior si în mezolitic, în aria culturii Schela Cladovei. Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala. Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, în zonele cu materii prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de debitaj. Alteori prelucrarea se face în asezirile de resedinta, unde se gasesc mai ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca între comunitati nu a prea circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari

distante era dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat, folosirea obsidianei venita din Insula Melos. TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de paleoliticieni din Franta. Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala. Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparând pentru prima data în neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu în vederea desprinderii de aschii. Se poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost înlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care valorificau aproape integral materia prima. Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea dinspre nucleu, care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei. Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare de pe nucleu. Talonul se afla în partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire. Percutia poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia directa se face cu un percutor care se tine în mâna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine în stânga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El se aseaza pe pamânt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, în acest fel, aschii care sunt mai groase decât în cazul percutiei directe simple. Aceasta tehnica a aparut în clactonian, la sfarsitul paleoliticului inferior. Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci când nucleul este de mici dimensiuni. O revolutie în tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, în acheulean când a început a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului înainte de a se trece la desprinderea aschiilor. Mai precis, în functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare, dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau aceeasi forma. Percutia indirecta apare în paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, în plus fata de cele trei elemente, apare, între percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn. Este necesara decalotarea nucleului de silex în prealabil. Cioplirea prin presiune pectorala a fost utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei, începând cu paleoliticul superior. Tehnica a fost reconstituita dupa observatiile facute în sec. 17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus într-o baie de nisip incins la 200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o pârghie din lemn care, la un capat, este despicata si în despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru

a putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina.

O alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri. Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta în unealta. Se pot executa si retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mâna. Retusele pot fi clasificate dupa mai ulte criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire (dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala, pe întreaga fata, pe ambele fete ale piesei. TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm lungime. Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului. Microlitele nu sunt unelte în sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin înlocuirea microlitei defecte. Cele mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgâriere si gravarea osului, lemnului si cornului, varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, în functie de sistemul de înmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul mijlociu), razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a grasimilor, strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate, utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (în epipaleolitic) care sunt folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (în neolitic), cutitele curbe (in epoca bronzului). Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României,

Bucuresti, 1970.
Neoliticul pe teritoriul Romaniei

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEI (6600-3800/3700)
Neoliticul, epoca nouă pietrei, este o epocă în care se schimbă radical relaţia om-mediu. Schimbarea climei, mai precis incalzirea si stabilizarea ei, in jur de 10.000, a modificat radical modul de viata al oamenilor in aceasta etapa cronologica. Numele epocii subliniază un fapt remarcabil, dar care nu este însă cel mai important: acela că în această epocă se foloseşte o nouă tehnică de prelucrare a pietrei, şlefuirea, dublată de perforare. Materia primă de bază pentru confecţionarea uneltelor rămâne, în continuare, piatra. Vechea tehnică a cioplirii continuă să fie utilizată. De o importanţă capitală este insa trecerea de la economia de tip prădalnic, ocupativ, la cea productivă, prin apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii cu totul noi:

care inseamna o epocă mai prosperă.o oarecare creştere a duratei medii de viaţă. . vechile ocupaţii: culesul. populaţii venite din stepele nord-pontice. în asigurarea mijloacelor de subzistenţă. se dezvoltă aşezările stabile constituite din locuinţe. Multiplicarea mijloacelor de subzistenţă. Scăderea dependenţei omului faţă de natură şi capriciile ei. generoase prin spaţiul destinat locuirii. o anumită pondere. 3. în continuare. în epoca de tranziţie se înregistrează o tendinţă de marire a ponderii creşterii animalelor în detrimentul cultivării. CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE Consecinţele apariţiei economiei productive sunt multiple. fenomen care devine mai evident în ultima parte a neoliticului. mestesugurile casnice: impletitul. dar şi în timp. 3. datorită pătrunderii în spaţiul est european a unor populaţii intrusive. Sunt abandonate cvasi-total peşterile. Raportul dintre cele două ocupaţii devenite de bază. 5. mai apoi. cu precădere. de obicei de suprafaţă. durabile. având însă. torsul tesutul. doar la sfârşitul eneoliticului şi. solide. spre exemplu. 4. vânătoarea sau pescuitul şi dezvoltarea. vânătoarea şi pescuitul trec pe plan secundar. În general. crescătoare de vite în turme mari. 2. confortabile. la fixarea comunităţilor umane în spaţiu. datorată consumului repetat de cereale). a cultivării a dus la o mai mică mobilitate în spaţiu. când se poate vorbi de o sedentarizare totală. procentual din ce in ce mai redusa. Trecerea pe plan secundar a vechilor ocupaţii.1. este variabil de la o arie culturală la alta. Habitatul cunoaşte modificări notabile. economia neolitică s-a axat pe cultivarea plantelor. fapt ce are o serie de consecinţe pentru gradul de sănătate al comunitatilor umane. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1. dar se constată şi urmări negative (apariţia cariilor dentare. olaritul 4. Schimbările sunt în general benefice. Se modifică radical tipul de alimentaţie. mestesugurile specializate: metalurgia aramei şi a aurului si olaritul Drept urmare. ce se caracterizează printr-un sensibil spor demografic. dar şi printr. domesticirea şi creşterea animalelor. cultivarea primitivă a plantelor. 2.

7. deci legate de noile ocupaţii. Lumea Nouă (în Transilvania). Denumirea vine de la latinescul eneus= aramă. este o stare psihică nouă care se caracterizează printr-o preocupare constantă pentru viitor. sudul Moldovei). Tiszapolgár-Româneşti (Banat şi Crişana) şi Bodrogkeresztúr-Gorneşti (la vest de Muntii Apuseni). Starcevo-Criş (pe aproape întreg teritoriul României.cu culturile Cârcea-Gura Baciului (în Oltenia şi vestul Transilvaniei intracarpatice). Termenul este sinonim cu cel de chalcolitic care vine de la grecescul chalkos=aramă.6. In eneoliticul târziu evolueaza culturile Cucuteni-Ariuşd (Moldova şi jumătatea estică a Transilvaniei). Noul tip de economie are şi un puternic impact ecologic. în condiţiile unei agriculturi primitive. Dudeşti (în Muntenia). Cernavoda I (pe linia Dunării). de tip extensiv. sunt abandonate vechile divinitati protectoare ale vanatorului si vanatului. Neoliticul reprezintă o altă atitudine faţă de natură şi faţă de viaţă în general. Eneoliticul care a fost divizat în eneolitic timpuriu (5000-4500) şi eneolitic târziu (45003800/3700). Hamangia. care se constituie în obiceiuri funerare. Eneoliticul timpuriu este reprezentat de culturile Boian (centrul şi sudul Munteniei). Decea Mureşului (Transilvania). de asemenea. a dus la un amplu proces de deforestizare.cu cultura ceramicii liniare (în nordul României).VincaTurdaş (Transilvania şi Banat). creşte efortul fizic şi timpul acordat activităţilor care au menirea de a asigura subzistenţa. faza incipientă (în Dobrogea) 3. Gumelniţa (Muntenia şi Dobrogea). 2. Precucuteni (Moldova). Hamangia (Dobrogea). iar spre finele neoliticului se răspândeşte practica înmormântărilor extra muros. Sălcuţa (Oltenia). Stoicani-Aldeni (zona de curbură Carpaţilor. Vinca timpurie (în Banat şi Oltenia). Se constată. Apar stereotipii de înmormântare a defuncţilor.Neoliticul dezvoltat (5500-5000). 8. Vădastra (între Olt şi Jiu). acorda mai mult timp muncii. PERIODIZAREA NEOLITICULUI Pentru neoliticul de pe teritoriul României au fost definite următoarele etape: 1. Neoliticul timpuriu (6600-5500). în spaţii strict delimitate. 9. Au loc modificări în plan religios. ORIGINILE NEOLITICULUI ÎN SPATIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI . fiind acum adorate cu precădere divinităţi protectoare ale ogoarelor şi ale fertilităţii.Pişcolţ (în NV Transilvaniei). mai puţin Dobrogea şi NV Transilvaniei) şi Ciumeşti. Nevoia de terenuri cultivabile. ca omul devine mai activ decat in epocile anterioare. in cimitire.

dar numai pentru ceramică. deci donatoare. Termenul de revoluţie poate fi. de unde. Ca centre primare de invenţie. plantele şi ceramica au apărut toate deodată şi brusc. în 1929. Sigur că. fapt care a dus la diminuarea resurselor de vânătoare. a introdus în literatură termenul de revoluţie neolitică. pentru mileniile 8-7 şi America Centrală pentru mileniile 5-2. Termenul este destul de discutabil. a existat o singură cultură care ar fi putut. implicit şi al zonei noastre. De altfel. câinele .G. Childe. in spatiul actual al Romaniei. cea de-a doua pare revoluţionară prin multiplele elemente de noutate. evolua în sens neolitic. comparând trăsăturile generale ale celor două epoci. Cultivarea se pare că a apărut prima. Mai mult. mai apoi. deci la conceptul de rezervă? Cel mai probabil schimbările climatice (incalzirea climei) din epoca postglaciară. Gramineele cunoscute şi cultivate în neoliticul timpuriu din spaţiul actual al României ca şi mare parte a animalelor domestice nuşi au strămoşi în această zonă. Si în cazul cultivării şi în cazul domesticirii au existat o serie de etape intermediare. de durată. însă. cazul continentului european. Este. Cel mai apropiat centru de invenţie faţă de Europa şi de noi este cel din Orient. eventual. el este azi depăşit. Aici animalele domestice. căci asistăm la o revoluţie exact în acele spaţii in care populatiile nu au făcut nici un pas concret şi nici un efort. în arealul căreia este atestat pentru prima dată un animal domestic. care au presupus familiarizarea cu soiurile sălbatice şi o tot mai mare apropiere faţă de animalele sălbatice. sub formă domestică sau cultivata. fie prin deplasări de populaţii. Catal Hüyük. Mai mult. au fost acceptate a fi fost Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru mileniile 9-7. Se pare. mai potrivit este să spunem că populaţiile Schela Cladovei întreţineau o vegetaţie spontanee de tip cerealia. deci acolo unde au fost depistaţi în stare sălbatică strămoşi ai unor animale si plante cunoscute. deci nu toate trăsăturile noii epoci au apărut concomitent. Faptul că a existat neolitic aceramic este o dovadă. cea mai veche ceramică neolitică din România. drept pentru care se caută originile neoliticului european în această zonă. Mijlociu şi în Africa de NE cultivarea şi domesticirea s-au realizat într-un interval larg de timp. În Orientul Apropiat. Jerichon). termen care presupune că în noua epocă se face un salt uriaş. A trecut mult trimp pănă au fost domesticite toate animalele de bază. brusc şi rapid. adică consideră că ar fi putut exista şi alte centre de invenţie în Europa. În centrele de invenţie trecerea nu a fost deloc bruscă. Termenul de cultivare este însă prea pretenţios. domesticirea este un proces complex. În ceea ce priveşte termenul pus în circulaţie de Childe. Este paradoxul neoliticului. Adică nu au fost constatate elemente de continuitate între cultura ei materială şi cultura materială a neoliticului timpuriu din această zonă. În alte zone. eventual. din specia cerealia. artefacte din aproape în aproape. prin preluarea de idei. Ce i-a determinat pe oameni să ajungă la cultivare şi domesticire. Totuşi. paleoliticul şi neoliticul. Japonia şi China. modele . Contribuţii ştiinţifice mai noi admit posibilitatea pluralităţii nucleare. care au dus la dispariţia unor animale sau la retragerea altora spre zonele cu climă rece. apariţia noilor ocupaţii este concomitentă şi bruscă. acceptat pentru acele spaţii unde neolitizarea s-a realizat prin colonizare. in Orient a existat un neolitic aceramic ( la Hacilar. ca şi interesul pentru o graminee în stare sălbatică. acela de revoluţie neolitică. noile invenţii s-ar fi răspândit destul de rapid. Se constată că în mezolitic. Schela Cladovei (dezvoltata in partea de sud a Banatului). nu şi-au adus nici un aport inventiv care să grăbească trecerea la neolitic. acolo unde paleofauna şi paleoflora dispunea de specii şi soiuri care se pretau cultivării şi domesticirii. că această cultură nu a evoluat în sens neolitic. Aceste constatări au făcut să se vorbească despre existenţa unor centre nucleare de invenţie. fie prin procese de acculturaţie. care corespunde mileniilor 9-7. de obicei. patria lor de origine fiind una orientală sau sud-balcanică. trecerea de la paleolitic la neolitic a fost un proces complex şi de lungă durată. aparţinând culturii Cârcea-Gura . la nivelul neoliticului timpuriu.

total teoria conform căreia neoliticul din spaţiul nostru este un fenomen de import. Grâul este cultivat în toate ariile culturale. de unde cultura lui s-a răspândit pe spaţii foarte largi. în primul rand. secale). Din Banat s-au extins spre Crişana si Transilvania. borceagul Dintre leguminoase sunt atestate bobul. Triticum monococcum il are ca strămoş pe triticum böeticum. 5. 4. înaintând pe văile râurilor şi traversând Bulgaria. o serie de cereale: 1. care s-a adaptat extrem de bine la orice condiţii de relief. graţie faptului că a fost un soi nepretenţios. prezintă asemănări de formă. ECONOMIA NEOLITICA CULTIVAREA PLANTELOR Cultivarea plantelor este ocupaţia de căpătâi. Iniţial a fost cultivat în Asia Mică. secara (lat. Oltenia şi o parte din Muntenia.atestată mai ales în sudul României. ajungând până în zona Clujului. triticum). azi este împărtăşită cvasi. Caucaz şi în sudul Peninsulei Balcanice. iar dintre plantele tehnice cânepa şi inul. 3. care a evoluat în Oltenia.ovăzul (lat. hordeum vulgare). care a exista în stare naturală în Orient. spelta şi durum. seminţe şi ar fi venit însoţită de animale gata domesticite. Azi. dicoccum. Populaţia creatoare a acestei culturi a venit din Grecia. Drept urmare. trebuiesc făcute câteva observaţii. Aceste populaţii ar fi adus cu ele tehnica de confecţionare a ceramicii. Se cultivă.Baciului. Triticum aestivum şi . care asigură baza alimentaţiei. aestivum. vulgare. compactum. orzul (lat. avena sativa) 6. pe Valea Dunării. în arie Gumelniţa. la care se adaugă spaţii din fosta Jugoslavie şi Ungaria. Se cultivă şi astăzi. grâul (lat. aproape întregul areal al României de azi (exceptie fac Dobrogea si NV Transilvaniei). hrişca 7. în căutare de noi terenuri care se pretau cultivării. datorat unui proces de roire şi migraţie pornit din sudul Peninsulei Balcanice a unei populaţii care. 2. fiind un soi care s-a adaptat foarte bine în zonele cu relief înalt. cea mai timpurie cultură neolitică. Dintre pomii fructiferi este atestat doar mărul în aria Cucuteni. SV Transilvaniei. Primul ar fi dus la apariţia culturii Cârcea-Gura Baciului. între 0-2000 m. acest soi a fost abandonat. Triticum dicoccum a existat în stare sălbatică doar în Iordania şi Israel. în urma unui spor demografic.sunt atestate în zona noastră: triticum monococcum. Cu privire la soiurile de cereale cultivate. Se vorbeşte de mai multe valuri de migraţie dinspre sud. meiul (lat. mazărea. lintea. ocupând un spaţiu extrem de larg. panicum miliaceum). Aceste populaţii au traversat NE Jugoslaviei şi au pătruns mai întâi. a plecat spre nord. iar mai apoi au trecut prin pasurile Carpaţiulor Orientali spre Moldova. Al doilea val de populaţii sudice a dus la formarea culturii Starcevo-Criş. tehnică de ornamentare şi motive decorative (pictură cu linii şi buline albe) cu ceramica de tip proto-Sesklo din Grecia şi cu ceramica Karanovo I din Bulgaria. în Banat.

Privitor la cultivare trebuiesc făcute câteva observaţii foarte importante. Este. Pentru defrişarea pădurilor. în sensul că se cultivă pe aceeaşi tarla mai multe soiuri de grâu. comunitatile se fixează la triticum vulgare. spre finele neoliticului. care. semn că fuseseră găsite soluţii pentru o profitabilă exploatare a solului. Desigur că nu avem certitudinea ca soluţia a fost aratrul. fiind selectate şi cultivate doar cele care se adaptează perfect la condiţiile de relief şi climă ale unei zone date. desigur nu la distanţe foarte mari. . nicăieri în Europa ele nu sunt atestate atât de devreme. câteva oase de bou castrat provenite din aria culturii Vădastra (neolitic mijlociu) despre care se crede că a fost castrat în ideea de a fi folosit ca animal de tracţiune. de aceea termenul cel mai potrivit este cel de grădinărit. populaţiile sunt total sedentarizate. Cultivarea repetată a aceluiaşi lot. adică la nivelul neoliticului timpuriu. a fost folosit focul. se acumulează experienţă şi se fac observaţii riguroase asupra fiecărui soi în parte. Spre sfârşitul neoliticului se bănuieşte că ar fi apărut deja un plug primitiv din lemn. adică frecventa strămutare a vetrei satului. drept urmare se abandonează soiurile nepotrivite. Uneltele folosite pentru cultivare sunt destul de primitive: plantatorul. care acopereau spaţii foarte largi. totuşi. Prin cultivarea concomitentă. indiferent de capriciile vremii. adica destul de primitive. deci asolamentul şi că aşa s-ar explica. Azi s-a demonstrat că urmările incendierii pot fi pozitive doar un an ( arderea duce la creşterea procentului de potasiu din sol) şi că repetarea acestei operaţiuni la nesfârşit duce la epuizarea solului. Iran şi Irak. iar în aria culturii Cucuteni din Moldova soiurile agreate sunt triticum compactum şi vulgare. în arie Gumelniţa. climă. săpăliga din corn de cerb. Iniţial. numite uşoare. în eneolitic. s-ar fi cunoscut deja rotaţia culturilor şi lăsarea pămâtului în pârloagă. Există doar puţine indicii în acest sens: o statuetă de lut care pare a reprezenta o vită înjugată. numit aratru. tot atât de bine putea fi descoperirea asolamentului sau a îngrăşmântului natural. comunităţile îşi asigurau. ducea la epuizarea solurilor. pe un teren epuizat are urmări benefice pentru sol care se îmbogăţeşte cu azot. mai degrabă. au fost exploatate mai ales solurile afânate. cunoscute din Mesopotamia sau Egipt. nu sunt foarte bogate în substanţe nutritive. sedentarizarea totală. Orzul (hordeum) este cunoscut în stare sălbatică (hordeum spontaneum) în Asia Mică. De asemenea. Liban. soiurile cultivate la nivelul neoliticului nu au antecedente locale. nu au existat în stare sălbatică în spaţiul nostru.compactum sunt hibrizi ai primelor două soiuri. un minim de cereale. Palestina. se cunosc unele unelte din corn de cerb care ar fi putut fi folosite drept brăzdare pentru aratru. de obicei. deci originea lui este tot orientală. foarte probabil să fi fost folosit bălegarul în acest sens. fapt ce se constituie într-un argument pentru teoria neolitizării ca fenomen de import. Doar în Spania se cunosc din chalcolitic. Cât priveşte îmbunăţirile funciare de tipul irigaţiilor. Metodele de cultivare sunt la fel ca şi uneltele. ci intr-un areal ingust cu care comunitatile erau familiarizate. fapt care explică semisedentarismul neoliticului timpuriu. În general. În timp. deci spre finele neoliticului. Spre exemplu cultivarea unor leguminoase. Spre exemplu. cu aceeaşi plantă. Arheologia nu are mijloace pentru a stabili dacă s-au folosit îngrăşminte pentru îmbunătăţirea calităţilor solului. La acestea se adaugă faptul că. precum bobul şi mazărea. Având în vedere că uneltele au fost destul de primitive. se fac experimente în materie de cultivare. care a fost descoperită în aria culturii Tripolie din Basarabia. semn că nu se cunoşteau foarte bine calităţile fiecărui soi şi modul în care se adaptează acestea la factorii de mediu. condiţii de umiditate şi relief. în neoliticul final. Este posibil ca paiele rămase după recoltare să fi fost şi ele incendiate mai ales că este încetăţenită şi azi părerea falsă că incendierea resturilor de vegetaţie duce la îngrăşarea pământului. Se bănuieşte că. nisipoase.

cum există pentru Mesopotamia (canale de irigaţie) sau China (fântâni). Irakul (Shanidar).000. inclusiv câinele despre care s-a crezut că ar fi apărut mai întâi în Europa. urmărirea animalelor domestice în deplasările lor. dar si altele. pe de altă parte. care avea un jgheab in care erau fixate microlite din silex. Can Hasan). Este atestata o secera realizata din corn.Gramineele erau recoltate fie prin smulgere cu tot cu tulpina. Azi este o certitudine că pe la 12. nu departe de ele. ori din Europa se cunoaste doar din jurul anului 10. Acest scenariu este de admis mai ales in cazul cainelui. nu pot fi confirmate pe cale arheologică. este credibila idea ca participau la activităţile agricole toţi membri valizi ai colectivităţii. 2.000 in Estul Asiei. Se . îngrădirea turmelor în ţarcuri şi asigurarea hranei acestora. care constituiau taisul secerei. Zona orientală de invenţie cuprinde Iranul (Ali Kosh). Aceste etape ar fi: 1. sau de către familiile individuale. spre exemplu scaderea vitezei de deplasare. DOMESTICIREA SI CRESTEREA ANIMALELOR De un real folos pentru studierea domesticirii si cresterii animalelor este paleozoologia. Un alt scenariu presupune gestionarea animalelor salbatice si vanarea selectiva a animalelor. Mai nou. 3.000 fusese deja domesticit la Shanidar. Palestina (Jerichon). Toate animale domestice au fost domesticite pentru prima dată în Orient. Casele sunt prea concentrate în spaţiu ca să permită cultivarea intravilană. nu puteau fi foarte departe de aşezări pentru că nu erau cunoscute încă mijloacele de transport terestru (carul). de culoare. Nu avem nici o informaţie cu privire la lotificarea suprafeţelor cultivate. atrofierea coarnelor. care. 4.supravegherea. animal care era util vanatorilor. fie prin taierea cu secera. motiv pentru care azi avem mai multe scenarii posibile. studierea ADN-ului permite stabilirea arborelui genealogic al speciilor domestice actuale. Domesticirea duce in timp la modificari morfologice si comportamentale ale animalelor datorita selectiei controlate de catre om. Tot pe baze logice se presupune că între vânătoare şi domesticire au existat câteva etape intermediare. Studii de data recenta aduc noutatea ca el ar fi existat deja in jur de 15-14. care poate stabili specia si varsta de sacrificare a animalelor pe baza studierii resturilor osteologice. Anatolia (Hacilar. Unul dintre acestea ar fi adoptarea de pui de animale de catre comunitatile de vanatori. Loturile cultivate. precum şi în Iran. spre exemplu a celor batrane sau a celor aflate in exces. Practic este foarte dificil de stabilit momentul în care un animal a devenit domestic. de întreaga comunitate. înmulţirea turmelor în stare de captivitate. Domesticirea ca proces este foarte greu de reconstituit. Nu se ştie dacă pământul era exploatat în devălmăşie. păzirea turmelor aflate în stare de libertate. Apariţia aratrului este posibil să fi dus la propulsarea bărbatului în activităţile de cultivare mai mult decât înainte. Printre modificarile comportamentale ar fi de amintit in primul rand comportamentul pasnic in prezenta omului. în Irak. În general. Siria (Ras Shamra). indiferent de sex sau vârstă. care trebuie sa fi fost importanta. Acest lucru este sugerat de faptul ca uneori ceramica neolitica contine ca degresant exclusiv pleava ramasa dupa recuperarea boabelor. dupa care erau legate si transportate spre asezari in baloti. Terenul cultivat era situat în afara aşezărilor. Uneori se recoltau in prima faza doar spicele si abia ulterior si paiele. desigur. lipite cu rasini. Dintre modificarile morfologice pot fi enumerate cele ce tin de talia animalelor.

În general. primele animale domestice. Vârsta de sacrificare este foarte importantă pentru că ea precizează modul în care este exploatat un animal. derivate). fără etape intermediare. cam la aceeasi data in China. Analizele recente de ADN indica lupul ca stromosul cel mai probabil si indepartat al cainelui. O specie de capră sălbatică. cel mai probabil pe la 3500. la creşerea animalelor domestice. procentual vorbind. creşterea numărului de porci indică o sedentarizare totală. estimata pentru Ukraina. Spania şi Grecia. Sicilia. O specie de muflon (muflonul de Corsica) care s-a pretat domesticirii a trăit şi în sudul Europei. urmate de porcine şi doar pe ultimul loc se situeaza bovinele. acest procent arată că vânătoarea a fost abandonată cvasi-total. Cainele are trei posibili stramosi: lupul.consideră că o etapă importantă în domesticirea animalelor este momentul în care se constată o riguroasă selecţie a speciilor şi apar stereotipii la vârsta de sacrificare a animalelor. fapt care oferă posibilitatea perpetuării speciei. Cea mai optimista data ar fi in jur de 4000. Creşterea lui . sus scrofa şi calul sălbatic. bos primigenius. mai precis o capră domesticita poate redeveni sălbatică. Se constată o preocupare pentru selecţia speciilor de animale în funcţie de zona de relief. fază în care predomină ovi-caprinele. ca forma de asigurare a subzistentei. De asemenea. care este valabilă pentru toate culturile neoliticului. la 6500 la Jarmo şi la 6200 la Nea Nikomedia (în Grecia). de la Gura Baciului. dar. O statistică făcută pe resturile osteologice din stratul cel mai vechi de la Cârcea indică 76 % animale domestice. în funcţie de animal. cu foarte puţine excepţii. fiind alese acelea care se adaptează cel mai bine la condiţiile de mediu. iar alta. în intervalul 9000-8000. Calul va fi târziu domesticit. Porcul domestic este cunoscut pe la 7000 la Ras Shamra (Siria). în Asia Centrală. De precizat este faptul că la capră procesul de domesticire nu este ireversibil. dar şi exploatarea la maxim a unui animal (ne gândim la folosirea animalului nu numai pentru carne. A existat o ierarhie a animalelor domestice. Oaia a fost domesticită în Orient. In spatial actual al Romaniei existau în fondul genetic bos primigenius . se pare în Palestina. în pofida acestui fapt. care se preta domesticirii. în Corsica. excepţie făcănd căinele cunoscut inca din mezolitic. apar cu cea dintâi cultură neolitică: Cârcea-Gura Baciului. 96 %. coyotul si sacalul. în zona noastră nu s-a ajuns la domesticirea lor de catre comunitatile locale. ci şi pentru obţinerea unor produse secundare. în intervalul 4000-3000. când atinge maximul de greutate. Porcul este întotdeauna sacrificat în jurul vârstei de un an. Procentele foarte ridicate de oase provenite de la animale domestice indică o trecere bruscă de la vânâtoare. O excepţie este înregistrată în faza a II-a a culturii Sălcuţa. a trăit şi în Europa. Cele mai numeroase au fost bovinele. În neoliticul romănesc nu se cunoaşte nici o cultură în aria căreia ponderea vânătorii să fi fost mai mare decât cea a creşterii animalelor. Sardinia. Iran şi Cipru. Cea mai veche oaie domestică este atestată la Shanidar. porcine şi câini. Pe teritoriul nostru. Capra a fost domesticită în jur de 7000. Strămoşul său sălbatic. inclusiv in spatial nostru. a existat în paleolitic în întreaga Europă. pornindu-se de la muflonul roşu. în Irak. urmate de ovi-caprine. atestat în Asia Mică. Tot în mileniul al 7-lea este atestat şi boul domestic în Grecia de nord. dar nu este încă sigur că ea ar fi fost domesticită independent de centrele orientale.

ba chiar în epoca de tranziţie ele sunt foarte puţine în Europa. Pe teritoriul nostru nu a existat neolitic aceramic. Mestesugurile in neolitic MESTESUGURILE IN NEOLITIC OLARITUL APARITIA CERAMICII. deci ceramica a aparut deodată cu cea mai timpurie cultură neolitică: Cârcea. vârsta de sacrificare diferă in primul rand în funcţie de sex. coşuri împletite din nuiele. poate şi lutuite ca să poată adăposti lichide. realizate din fructe cu coajă lemnoasă. Iran şi Siria) ca şi în Japonia se situează în jur de 8000 i. În ceea ce priveşte calul. Nu există alte atestări de cal domestic la acest nivel cronologic. in prealabil.după această vârstă este inutilă pentru că sporurile în greutate sunt de aici încolo neglijabile. înainte de-a fi inventat ceramica. Consideratii. deşi s-a făcut afirmaţia că în aria culturii Vădastra ar fi fost descoperit deja din neoliticul dezvoltat un cal domestic de talie mică. Femelele sunt sacrificate la vârste mai avansate decât masculii. care sunt sacrificaţi în momentul în care ajung la greutatea maximă. apariţia ceramicii este legată de sedentarizarea comunităţilor umane. Oaia întâlnită în neoliticul românesc are 60 cm la greabăn şi are ca strămoş pe ovis orientalis. BIBLIOGRAFIE: Dumitru Berciu. în lumina noilor cercetări. comparativ cu cultivarea plantelor sau creşterea animalelor. Bucuresti.e. burdufuri din piele sau chiar tigve de animale. din lemn scobit. erau castraţi. deci ceva mai târziu. 1961. Doar după ce bovinele au început a fi folosite ca animale de tracţiune. a folosit recipente din alte materiale: din piatră. Contribuţii la problemele neoliticului în România.. Prin urmare. 1987. IMPORTANTA CERAMICII . cele de păstori. fapt ce indică că ea este folosită şi pentru lapte şi lână şi că este asigurată şi perpetuarea speciei.n. Fără îndoială că omul. pentru că ele erau mai stabile în spaţiu. fiind nomade. Ceramica se bănuieşte că a apărut mai întâi la populaţii cultivatoare de plante. preferau recipiente uşoare şi incasabile. realizate din lemn sau piele. a crescut vârsta de sacrificare a masculilor care. Castrarea bovinelor este atestată prima data la nivelul culturii Starcevo-Criş. neconfirmată de alte descoperiri şi foarte îndoielnică. utilizat la călărie. descoperirea este singulară. Oaia este sacrificată la o vârstă cuprinsă între 4 -10 ani. Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. De abia în epoca bronzului calul a fost folosit altfel decat pentru hrana. Cifra avansată pentru apariţia ceramicii în Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos. în Orientul Apropiat a existat şi un neolitic aceramic. În cazul bovinelor. Bucureşti.Gura Baciului. Asadar.

Ceramica este pentru arheolog extrem de importantă. prin folosirea a două metode fizice: 1. Ceramica se încălzeşte la o temperatura de aproximativ 500 grade. nu există laboratoare în România pentru aplicarea lor. ci. studiul ceramicii poate da informaţii despre viaţa cotidiană a unei epoci: nutriţie şi rafinamente culinare sau despre viaţa religioasă. De asemenea. fiind artefactul pe baza căruia au fost definite grupele culturale cunoscute până în prezent precum şi ariile lor de răspândire. sistemul de construcţie a cuptoarelor. Ambele metode sunt costisitoare şi. Apariţia ei a schimbat hotărâtor alimentaţia. ca şi transportul lor la mari distanţe. poate indica deosebiri în ceea ce priveşte prosperitatea unei comunităţi sau a unui grup din cadrul acesteia. Statuetele de la Hacilar (66 de piese) au fost supuse unei analize de acet fel şi s-a ajuns la o concluzie de-a dreptul neaşteptată: 40 erau falsuri recente. Metoda termoluminiscenţei. Gustul artistic sau lipsa lui. toate putand fi puse in evidenta prin surprinderea unor tipuri ceramice intrusive in anumite spatii. Apariţia ceramicii nu este importantă doar pentru arheologie. Ceramica poate fi şi un mijloc de datare. Metoda arheomagnetică. motive sau tehnici decorative utilizate. pentru viaţa cotidiană a comunităţilor neolitice. pe baza tipologiei ceramicii şi a evoluţiei ei în timp. au fost periodizate toate aceste culturi. a cerealelor şi lichidelor. vasele antropomorfe şi zoomorfe). fapt ce duce la reactivarea elementelor radioactive conţinute de ceramică sau absorbite din sol (ca uraniu 238. care se bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora. potasiu 40. in chip special în prelucrarea metalelor. a unor relaţii de schimb sau chiar a unor mişcări de populaţii. de exemplu. indiferent de epoca. Drept urmare. Calitatea ceramicii poate fi expresivă şi în departajarea indivizilor din punct de vedere al statutului social. thoriu). În procesul de fabricare a ceramicii s-au acumulat. De asemenea. Reactivarea duce la apariţia unei raze de lumină care este măsurabilă. câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. De o deosebită valoare este ceramica pentru surprinderea unor legături interculturale. pe durata răcirii. metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars care au rămas pe loc după ardere ca. Vasele au permis depozitarea în bune condiţii a rezervelor de hrană. presupune cunoasterea: 1. ştiut fiind faptul că o serie de vase au fost folosite exclusiv în oficierea unor ritualuri religioase (vasele pentru libaţii sau de ofrandă. oale găsite în cuptoare de ars ceramica sau pe vetre. 2. Pe baza studiului ceramicii pot fi depistate centrele de olari ca şi arealul deservit de acestea. pastei şi a materiilor prime folosite pentru frământarea ei . numeroase cunoştiinţe tehnologice cu privire la reglarea arderii. din pacate. deoarece noile recipiente au făcut posibilă fierberea şi prăjirea şi folosirea unor alimente care nu sunt comestibile în stare naturală. atunci când este vorba de forme ceramice. prin experienţe repetate. pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prabuşit pe loc. CERAMICA NEOLITICA Studiul ceramicii. în primul rând. care au putut fi aplicate ulterior în alte domenii.

metoda cea mai la îndemână şi cel mai des utilizată. Mai există o metodă de studiu: bombardamentul cu raze beta. Examinarea cu ochiul liber este. procedeelor de modelare 3. tipologiei formelor ceramice 4. cel din urmă putând ajuta la depistarea depozitelor de argilă utilizate. asta doar după ce ceramica a fost bine spălată şi a fost îndepărtată crusta calcaroasă care s-a depus pe ea în urma zacerii în sol cu ajutorul unui detartrant. cu apă. cel mai adesea o soluţie slabă de acid acetic sau clorhidric (10%). Materia primă de bază este lutul sau argila care se amesteca. La acestea se adaugă degresanţi. desigur. motivelor decorative 6. care au rolul de-a asigura elasticitatea vasului şi de a împiedica fisurarea lui dupa . procedeelor de ardere STUDIUL PASTEI SI DEGRESANTILOR Pasta se poate studia cu ochiul liber. tehnicilor şi ustensilelor de ornamentare 5. dar şi cu ajutorul microscopului petrografic.2. bineinteles.

pleava este caracteristică mai ales neoliticului timpuriu şi mai ales vaselor mari. 2. Este de precizat că degresantul are un rol hotărâtor pentru calitatea vaselor. care se lipeau de fundul vasului. date spre expertiză la Institutul de medicină legală. ci suportul. calcarul pisat. tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici. Studiul atent al exteriorului şi interiorului vasului. de provizii. vasele erau modelate şi decorate de femei. Cei mai vechi şi cei mai răspândiţi degresanţi la nivelul neoliticului au fost pleava şi paiele tocate. Se realiza mai întâi fundul rotund şi plat al vasului peste care se aşezau colăcei din lut cu diametru variabil. Iniţial vasele au toate fundul drept. fie au fost găsite soluţii (de exemplu acoperirea suprafeţei vasului cu un strat subţire de lut) pentru a se depăşi acest impas. TEHNICILE DE MODELARE A CERAMICII. unde exista din abundenţă această materie primă. Acesta trebuie sa fi fost şi un prim pas care a dus mai târziu la apariţia roţii olarului. ci unul casnic. cochiliile de melci şi scoici sau calcarul cochilifer au fost degresanţii cei mai utilizaţi la sfârşitul eneoliticului şi în perioada de tranziţie la epoca bronzului. deci în epoca La Tène. Cochiliile de scoici sunt folosite mai ales în aria culturii Hamangia din neoliticul dezvoltat. de gătit sau de transport. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. căci nu mai era rotit vasul. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare. tehnica au columbin. mai degrabă miniaturale. de regulă.n. prin folosirea paielor şi a plevii. Astfel. deşi era cunoscută în Grecia încă din epoca bronzului. Ulterior apar şi vase cu fundul plan-concav. iar nisipul fin. Desigur că. cultură care se dezvoltă în Dobrogea. Toate aceste materii prime se amestecă bine şi se frământă. În spaţiul nostru roata olarului. 3 tehnici: 1. Există. o pastă de bună calitate. care facilita rotirea vasului şi-l expunea mai puţin la deformări cu ocazia realizării decorului. Ultima operaţie era netezirea peretilor atât la exterior . Pentru ceramica de uz gospodăresc. Pentru obţinerea unei paste intermediare sau fine s-au folosit alţi degresanţi: nisipul amestecat cu pietricele. . Pasta intermediară era utilizată cel mai adesea pentru recipiente în care se gătea sau din care se mânca. fapt care indică folosirea unui suport uşor curbat.evaporaea apei. cernut. din benzi de argilă. Nisipul cu pietricele sau cioburile pisate dau. De asemenea. 3. care nu prea putea fi decorată. Unele vase ale culturii Boian. par a confirma această ipoteză. în principal. pe la 450 i. o pastă intermediară. apare târziu. se obţinea o ceramică destul de grosolană. până când se obţine o pastă perfect omogenă. drept pentru care aceşti degreasanţi fie au fost abandonaţi în favoarea altora. De regulă. cât si in interiorul vasului. cioburile mărunţite provenite de la vase sparte. iesite din uz. nisipul fin. unde au fost examinate amprentele digitale. care sunt mai vulnerabile) poate aduce indicii cu privire la tehnica de modelare. cernut. Construirea vasului din fâşii. de sudură. apar şi alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare.e.. la început. Cine modela vasele? În general se admite că. frământarea unui boţ de lut şi scobirea lui. cochiliile de scoici sau de melci pisate. deci când olăritul nu era un meşteşug specializat. a modului în care a crăpat vasul (de obicei în locurile de îmbinare. în timp. iar pasta fină pentru recipiente de cult sau vase din care se mânca sau se bea.

În arheologie este absolut obligatorie descrierea vaselor şi alcătuirea unei tipologii a formelor ceramice tipice pentru o aşezare. etc. Este un deziderat care este. aprovizionare cu combustibil pentru întreţinerea arderii. Denumirea formelor ceramice prin folosirea unor termeni care denumesc ceramica grecească. de gătit. de la o zonă la alta. tot femeile ar fi fost cele care se ocupau în exclusivitate cu el. de transport. etc. fapt ce presupune operaţii dificile de scoatere a materiei prime. adică în eneolitic. Descrierea este impresivă şi subiectivă. este mai greu de admis că. Se pot remarca mai multe tendinţe atunci când se denumesc şi se descriu vasele. Asta pentru că meşteşugarii produc mari cantităţi de oale. În plus. de cult. pentru că ele ştiau cel mai bine de ce au nevoie în gospodărie. FORME CERAMICE IN NEOLITIC Există. Inconvenientul este acela ca descrierea nu este foarte rapida si poate deveni plictisitoare pentru cititor. Descrierea ceramicii (ca şi tipologia ei) trebuie să fie foarte obiectivă şi precisă. avantajul ar fi doar acela că descrierea este expeditivă. Fără îndoială că olăritul ca meşteşug casnic nu a dispărut decât foarte târziu. o mare varietate de forme ceramice. Acest mod de descriere prezintă marele avantaj că este uşor de vizualizat şi este mult mai obiectiv. tronconic. greu de atins. sferic. conic. de genul vas de tip lekithos. ce fel de borcan sau de sticlă?. Acest sistem nu poate fi consecvent aplicat din mai multe motive: exista de multe ori vase care nu-şi găsesc corespondent de formă în ceramica grecească sau asemănarea de formă a unor vase cu forme ceramice greceşti este uneori foarte aproximativă şi forţată' fapt ce creează cititorului imagini false. de mâncat. cunoştinţe speciale legate de folosirea şi reglarea cuptoarelor. de la o cultura la alta. trunchi. Folosirea în descriere a unui limbaj geometric: vas semisferic. în formă de borcan. gât. . de băut. pentru a putea fi uşor înţeleasă. Se poate vorbi deci de olărit ca de un meşteşug specializat în momentul în care apar cuptoarele de ars ceramica. în formă de sticlă. bitronconic. deci când apar anumite stereotipii sau canoane de modelare şi de decorare. dacă s-a găsit. însă. Se folosesc termeni ca vas în formă de pepene. 1. torţi.realizată în casă. ovaidal. în evul mediu. etc. Este cea mai expeditivă. kantharos. existând în paralel cu cel specializat şi asigurând minimul necesar în materie de oale pentru o gospodărie. de la o etapă la alta. pentru o necropolă. Forma este desigur dictată de funcţionalitatea vasului: vas de provizii. krater. de frământare a lutului. este cel mai probabil ca femeile să fi fost cele care realizau vasele. nu este întotdeauna sau întru totul respectat. cu rol funerar. indivizi care se ocupă doar de această activitate şi în momentul în care sunt viziblie seriile ceramice. arsă pe vatră. în formă de sac. Termenii au ambiguitate: ce fel de pepene ? (sferic sau ca o minge de rugbi?). Totuşi. etc. 3. Descrierea prin asocierea unei forme ceramice cu obiecte contemporane. pe parcursul neoliticului. deoarece nu s-a găsit încă un limbaj comun sau. pentru o cultură. dar şi cea mai defectuoasă metodă pentru că este total subiectivă şi greu de înţeles. face posibilă descrierea tuturor părţilor componente ale vasului: fund. 2. atunci când se poate vorbi despre olărit ca meşteşug specializat. amforă. cilindric.

altele tipice doar unora dintre ele.O descriere corectă trebuie să aibă în vedere toate părţile componente ale vasului: fund. partea inferioară a corpului. vasele antropomorfe sau cu capac antropomorf din aria culturilor Vinca si Gumelnita. buza. motiv pentru care exemplificarile sunt inutile. 1. incizarea. diferite tipuri de pahare. Cele mai frecvente vase în neolitic sunt vasele mari de provizii. . cupa cu picior. partea superioară a corpului. Este o tehnică comună tuturor culturilor neolitice. bolul. castroanele semisferice sau bitronconice (unele suspendate pe suporturi cilindrice). Ca forme mai deosebite pot fi amintite vasele duble. vasele zoomorfe. umărul. sau metal. frecvente în aria culturii Gumelniţa.constă în zgârierea peretelui crud al vasului cu ajutorul unui obiect ascuţit din os. apucătoarele sau proeminenţele. mai rar amforele. lemn. torţile. tipice culturii Cucuteni. gâtul. unele general valabile pentru toate ariile culturale. de tip binoclu. TEHNICI DE ORNAMENTARE A CERAMICII IN NEOLITIC Sunt atestate la nivelul neoliticului destul de multe tehnici de decorare a ceramicii.

Canelarea este tot un fel de lustruire. În urma acestei operaţiuni. de obicei albă. cu şnurul. Operatiunea se poate face cu pieptenele. Consta în sculptarea în peretele crud al vasului cu ajutorul unei ustensile de forma unei spatule. vasul nu se mai cufundă. în vederea decorării. Incrustarea cu materii colorate. Vinča-Turdaş. deci tipică în primul rând culturilor Vădastra şi Boian. Gumelniţa). ulterior. cu măturica. dar şi culturii Hamangia. fiind mai zgrunturoase. cu rogojini sau ţesături (cultura Tisa). in special culturilor Vădastra şi Boian. dublata de presare. aproape întotdeauna asociată cu excizia. Uneori. În urma acestei opeaţiuni iau naştere pe pereţii vasului un fel de pliuri adâncite. Se face cu pietre sau cu lustruitoare din lut. care. În acest caz. De obicei sunt tratate în această manieră vasele de gătit. vasele tratate în acest fel. amestecul de lut cu apă este mai dens. Cucuteni. folosindu-se scoica cardium). 7. mai ales dacă degresantul a fost pleava. care se numeşte angobă sau slip.este o tehnică tipică mai ales neoliticului dezvoltat. cu scoica (tipic pentru Hamangia.tehnică care are ca scop acoperirea porilor vasului şi înobilarea suprafeţei vasului care. ci este stropit cu acest amestec. se umplu cu o substanţă. Barbotinarea este o tehnică foarte răspândită în neolitic.este tehnica mai sus amintită. mai rar roşie. 6. se uniformizează suprafaţa vasului. cu mult lut. Drept urmare apar ornamente adâncite. după care. de consistenţa noroiului. . Totodată. Impresiunea sau imprimarea constă în apăsarea peretului crud al vasului cu diferite obiecte care-şi lasă amprenta pe perete si se constituie in element de decor. de forma unei ştampile. cu degetul.2. capătă un luciu metalic. Tehnica este folosită pentru a acoperi porii vaselor şi pentru a uniformiza suprafaţa vasului. prin lustruire. sunt si mai puţin alunecoase si mai usor de manipulat in bucatarie. Lustruirea. de consistenţa unei smântâni. 4. care contrastează cu fondul vasului. cu unghia (Starčevo-Criş. pe pereţii vasului se depune un strat subţire de lut. în care apoi se scufundă vasele modelate şi zvântate. stratul gros de lut având proprietăţi termorezistente. Constă în formarea unei băi din amestec de lut cu apă. cu degetele. Tehnica s-a folosit mai ales în ariile culturilor Dudeşti. scotand in evidenta motivul ornamental. excizarea. 3. 5.

Cea realizată după ardere se numeşte pictură crudă. Uneltele folosite pentru decor sunt scoica. De obicei pictarea se realiza înainte de ardere pentru simplul fapt că. Tehnica este utilizată pentru motive decorative mai complicate. roşu şi ciocolatiu este tipică culturilor Ariuşd. 10. Stampilarea se realizează cu ajutorul unei stampile din lut cu care se apasă pe peretele crud al vasului. măturica. 9. Pictura monocromă este frecventă pe ceramica culturilor Cârcea-Gura Baciului. rotiţa. deci la inceputul neoliticului. MOTIVE DECORATIVE PE CERAMICA NEOLITICA Cele mai frecvente motive utilizate pe ceramica neolitică sunt: . Precucuteni şi Cucuteni. în chip identic. Pictarea s-a utilizat mult în neolitic.8. dar mai ales in eneolitic. pintaderele. prin ardere. proeminenţe sau butoni. Cel mai adesea se adaugă brâuri în relief. Decorul plastic constă în adăugarea de pastă suplimentara pe peretele vasului. pieptenele. Ciumeşti. care trebuiesc repetate în câmpul vasului de mai multe ori. StarčevoCriş. era mai rezistentă. după modelare. cu alb. vârfuri ascuţite din os. În aria culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa s-a practicat pictura cu grafit. Ea poate fi realizată înainte sau după ardere. Pictura policromă.

Portativul muzical (cultura cu ceramică liniară) 12. Motivele în căpriori 9. Liniile unghiulare (StarčevoCriş) 2. Meandrul (Vădastra) 3. Motivul ochiului (Cucuteni) . Parantezele (Gumelniţa) 11. Spirala dinamică (Cucuteni) 8. Bulinele (Cârcea-Gura Baciului) 13. Romburile concentrice (Vinca) 4. Reţelele de linii 15. Triunghiurile haşurate 6. Tabla de sah (Boian) 7.1. S-urile îmbucate 14. Spicul de grâu (Starcevo-Cris) 10. Dinţii de lup (Vădastra) 5.

asimetria. au formă tronconică sau calotiformă şi prezintă o uşa de acces. Sunt tipice mai ales neoliticului timpuriu. cu o singură cameră. cuptoarele sunt plasate la periferia aşezărilor sau înafara lor. iar cele antropomorfe sau zoomorfe sunt foarte rare şi tot de esenţă geometrică. ca urmare vasele sunt pătate. ca atare ceramica este de proastă calitate. simetria. aparand doar pe ceramica cucuteniana. jos (de acces). alte sunt supraarse. 1. în părţile mai expuse privirii.repetarea aceluiaşi motiv de mai multe ori.in arie Cucuteni. variabile de la o arie culturală la alta sau în funcţie de mărimea şi funcţionalitatea vasului: 1. Cuptoarele de acest . adica in partea superioară a vasului sau pe diametrul maxim. decorul fiind organizat în benzi. REGULILE DE DISPUNERE A DECORULUI Se constată unele stereotipii de poziţionare a decorului. Cuptoarele cu doua camere sunt rare şi nu se cunosc decât din aria culturii Cucuteni. se constata adeseori prezenta decorului chiar si in interiorul vasului. Cuptoarele simple. Temperatura de ardere pe vatra este scăzută. Partea aflată deasupra nivelului de călcare are pereţi din lut. dar continuă să fie folosite pe tot parcursul neoliticului. Apariţia lor este o dovadă sigură că olăritul este deja un meşteşug calificat. Lipsesc motivele vegetale.este destul de rară.din faza Cucuteni B. fiind tipică doar culturilor Precucuteni. Triskelion-ul (Cucuteni) Tipic neoliticului este decorul strict geometric. De obicei. Un astfel de cuptor se cunoaşte de la Glăvăneştii Vechi. aproape de o sursă de apă. Temperaturile obţinute în aceste cuptoare nu depăşesc 500 de grade.16.caracterizeză toate culturile neolitice 2. mai ales pentru ceramica nepretenţioasă: vase de provizii sau de gătit. 2. din faza Cucuteni A. Cele mai simple instalaţii de ardere au fost vetrele casnice deschise. in arie Cucuteni. care asigura circulatia aerului in cuptor. 2. Cuptorul este prevăzut cu două deschizături: una laterală. pe unde se introduc lemnele şi alta în partea superioară. Tărtăria si Ariuşd. Ele sunt puţin adâncite în sol.pe întreg corpul vasului (oroarea de vid). unele părţi ale vasului sunt arse incomplet sau chiar crude. Se cunosc şi vase care au fost doar expuse la soare. se fărâmă. Ariuşd şi Cucuteni ARDEREA CERAMICII IN NEOLITIC La nivelul neoliticului s-au practicat diferite tipuri de ardere şi s-au folosit instalaţii mai mult sau mai puţin complicate. Astfel de cuptoare se cunoasc de la Cârcea. sunt instalatiile cele mai răspăndite. 3. atunci cand el are gura larga. Aceste orificii pot fi astupate. frize sau celule ornamentale 3. arderea este inegală. Cuptoarele au diametrul de aproximativ 2 m şi înălţimi care sunt sub 1 m. Principii de dispunere a decorului: 1. dar ele sunt foarte puţine tocmai datorita faptului ca nu au rezistenţă.

Focăria are o gaură de alimentare. cu braţele în cruce. a doua de la Varna. cu un procent scăzut de argint. iar camera superioară un orificiu care poate fi acoperit. se pot obţine temperaturi cuprinse între 500-1000 grade. Au fost atribuite neoliticului 105 mărgele care au formă bitonconică sau de butoiaş. În camera superioară se ard vasele. completă. Cuptorul este rotund în plan şi tronconic în secţiune. apa şi oxizii pe care aceasta îi conţine. Grătarul elimină contactul direct dintre vase şi combustibil. Pe lângă pandantive. Identitatea de formă cu piesele din Bulgaria ar încuraja chiar ideea că sunt piese provenite din ateliere sudice. fără oxigen. iar cea oxidantă nuanţe roşu. este foarte probabil ca aurul să provină din Tracia sau Macedonia. Aici se introduce combustibilul. în marea lor majoritate. podoabe: ace. cules din albiile râurilor. El este eterogen. Tezaurul a fost descoperit în împrejurări necunoscute şi a fost achiziţionat de Muzeul din Cluj în 1912 de la un negustor. pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezintă foarte schematic silueta umană. deci se poate regla arderea. dar acesta este un metal folosit doar accidental. Înainte de folosire. care cântăresc aproximativ 6 kg. cu pereţii uşor boltiţi. dintre care peste 100 aparţin tezaurului de la Moigrad. cum era şi de aşteptat. Arderea poate fi reducătoare sau oxidantă. fie pe un perete median perforat. datează din eneoliticul timpuriu şi a fost descoperită la Boian. Mai mult de atat nici nu este nevoie pentru că la 1175 de grade lutul se vitrifiază. deci importate. Piesele din aur sunt. prima de la Durankulak. Cele două camere sunt despărţite de un grătar perforat care permite circulaţia aerului. Este vorba de circa 130 de piese.Grătarul se sprijină fie pe un picior cilindric. Majoritatea pieselor gumelniţene sunt pandantive en violon. Necropola de la Varna aparţine culturii Karanovo VI. Doar pentru arderea vaselor pictate cu grafit sunt necesare temperaturi foarte înalte. doi idoli en violonşi 4 idoli antropomorfi. Culoarea vaselor depinde în primul rînd de tipul de ardere: arderea reducătoare. pandantul culturii Gumelniţa de la sud de Dunăre. Există şi alţi factori care pot influenţa nuanţa: tipul de argilă. Camera inferioară se numeşte focărie. PRELUCRAREA AURULUI Cea mai veche piesă din aur. operatiune care putea dura o zi intreaga. Trebuie remarcată marea cantitate de piese de aur din două necropole din Bulgaria. În necropolă au fost descoperite în jur de 3000 de obiecte din aur. ca atare arderea este egală. De exemplu. PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC La nivelul neoliticului este confirmată de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale. fapt care-i conferă o culoare albă. Gumelniţa şi Cucuteni. Având în vedere că aurul din Apuseni are un conţinut ridicat de argint (25 %). care seamănă până la identitate cu piesle din aceeaşi arie culturală din Bulgaria (acolo numita Karanovo VI). o banală sârmă. cuprinzând piese din mai multe epoci. dă o ceramică de culoare cenuşie până la negru. Analiza metalografică a pieselor gumelnitene din România dovedeşte că la confecţionarea pieselor s-a folosit aur nativ.tip au o groapă de acces (numita groapa olarului). spre exemplu cu cele de la Hotnica. de circa 1050 grade. cuptorul era foarte bine încins. Se cunoaşte chiar şi o piesă de plumb la Sălcuţa. mai ales a aurului şi cuprului. din aria culturii Bodrogkeresztúr. vasele nu mai prezintă pete. temperatura de ardere sau timpul de ardere. se remarcă . Cele mai multe piese de aur se datează în eneoliticul final şi aparţin culturilor Bodrogkeresztúr. după cum orificiile sunt astupate sau deschise. Acest cuptor prezintă multiple avantaje. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni şi cântăreşte 750 g.

ar fi putut fi. G. de mici dimensiuni. în aria culturii Starcevo-Criş prin descoperirea unei sule la Balomir. Urmează o lustruire a piesei. în timp ce în staţiuni neolitice celebre din Grecia. care este decupată în forma dorită. Dimini sau Sesklo. nu este exclus ca ele să provină din ateliere locale şi să fie realizate din aur transilvănean. Childe credea că târnăcoapele şi topoarele au fost utilizate la exploatările de minereu şi de sare. Arama este atestată pentru prima dată în spaţiul nostru în neoliticul timpuriu. iar Ion Nestor a emis ipoteza că topoarele cu braţe în cruce au fost. există. Cele mai multe piese sunt nedecorate. Marton Roska credea că au fost folosite la tăierea şi prelucrarea lemnului.foarte multe aplici pentru îmbrăcăminte ca şi foiţele de aur folosite pentru acoperirea unor părţi ale trupului:ochii. Sunt mai frecvente patru categorii de piese: toparele plate (pană sau ic). trebuie remarcat că aurul este prelucrat la rece. având în vedere că arama este foarte moale. judecand dupa culoarea aurului. mai degrabă. mărgele. Cu privire la funcţionalitatea acestor piese au existat mai multe supoziţii. piesele masive din cupru sunt o raritate. Iniţial minereurile de cupru erau colecţionate pentru culoarea şi luciul lor şi folosite pentru confecţionarea mărgelelor. realizate cu ajutorul unui poinson. Este vorba de aramă nativă. dar. Primele tipare apar în Orient în mil. Sălcuţa. are loc o evidentă dezvoltare a metalurgiei cuprului în spaţiul sud-est european. în eneolitic. iar restul pieselor. fapt dovedit de apariţia unui număr destul de mare de piese masive din cupru în ariile culturilor Cucuteni. doua tipuri de topoare cu gaură transversală ( respectiv topoarele-ciocan şi topoarele cu braţe în cruce) şi târnăcoapele. METALURGIA ARAMEI IN NEOLITIC Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arată că acest metal a fost folosit pentru prima dată în mileniul al 7-lea la Ali Kosh . şi piese decorate cu puncte sau cerculeţe în relief. Pentru piesele de la Moigrad nu există o analiză metalografică. jud. Hunedoara. Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru. faţa sau mâinile. prin ciocănire. de obicei. Este clar deci faptul că raritatea acestui metal îl face să aibă in neolitic mai degrabă regimul unui metal preţios şi exclusiv un rol ornamental. În mileniul al 5-lea. mult mai . prin procese nu foarte complicate. Catal Hüyük si Ergani (Anatolia). Nu este exclus ca minereurile frumos colorate să fi fost colecţionate şi pentru tatuaje sau în scopuri cosmetice. inele de buclă. Probabil că în aceeaşi tehnică au fost prelucrate şi piesele timpurii de la noi. În ceea ce priveşte tehnicile de prelucrare. precum Dikili Tash. Este cazul malachitului sau azuritului. care a fost prelucrată prin ciocănire. mai rar străpungătoare sau cârlige de undiţă. în urma căreia se obţine o foiţă subţire. majoritatea piese de podoabă: ace cu dublă volută. Un fenomen asemănător se constată şi în nordul Bulgariei. Până în eneolitic. tehnică numită au repoussé. piesele din cupru sunt foarte puţine şi. căci reducerea presupunea temperaturi destul de scăzute de circa 700-800 de grade. topoare de luptă. însă. Bodrogkeresztúr-Gorneşti şi Tiszapolgár-Româneşti. al 6-lea. Gumelniţa.

Arama prezintă avantaje şi dezavantaje. ceea ce este sigur insa este ca reducerea nu s-a realizat în aşezările din apropiere. poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. Henrieta Todorova. unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau în interior urme de zgură de cupru. atestată doar în spaţiul Transilvaniei şi Moldovei. IX/5. in ciuda faptului ca resurse exista. Cel mai adesea. apanaje ale unor persoane cu un statut social înalt. În plus. mai puţin târnăcoapele din cupru. a dus la concluzia că aceste piese sunt făcute din cupru provenit din Tracia. semn ca originea lor trebuie cautata aici. Exploatarile de la Aibunar. Supoziţia că piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazează şi pe faptul că majoritatea pieselor provin din morminte. Ar mai fi şi alte indicii care duc spre supoziţia că ar fi existat ateliere în spaţiul nostru. precum cele din sudul Banatului. din seria PBF.e. În aceste şanţuri a fost descoperită ceramică neolitică care sugerează că ele funcţionează deja pe la 5100/5000 i. în Bulgaria. SE Transilvaniei (Bălan). ca de exemplu o descoperire din nivelul Sălcuţa de la Ostrovu Corbului.n. nu au nici o urmă de întrebuinţare. dar în niciuna nu s-au aflat instalaţii de reducere a minereului.probabil. Se cunosc peste 300 de piese. fapt care întăreşte ipoteza că reducerea se făcea foarte aproape de locul de extracţie. urmează piesele descoperite în depozite. Nordul Dobrogei. cele cunoscute până în 1974. nr. Este vorba de depozitul de topoare de la Cărbuna care continea 343 de piese. însemne de demnitate. Topoarele şi târnăcoapele din arama descoperite pe teritoriul României au făcut obiectul unui studiu complex. căci analizele metalografice au dovedit că arama provine din cel puţin patru locuri de extracţie diferite.Totodată. se prelucrează uşor. O descoperire de excepţie a fost făcută pe teritoriul Rep. Maramureş. Foarte probail erau creuzete folosite la turnarea metalului. in toate au fost descoperite piese din cupru. mai apar. faza III. drept pentru care se toarnă destul de greu în tipare şi există riscul să se formeze bule de aer în interiorul pieselor. în Serbia şi la Aibunar. Printre avantaje: se reduce uşor. doar 10% avănd vagi urme că ar fi fost utilizate. Analiza metalografică a unor piese din Oltenia şi Muntenia. Foarte multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese). este maleabilă. se topeşte la 1085 de grade. cele mai multe provenite din Transilvania. publicat de Alexandru Vulpe. Dezavantajele majore sunt că este foarte vâscoasă în stare incandescentă. Oltenia (Baia de Aramă). Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatră. în aria culturii Precucuteni. Moldova. a analizat 200 de piese masive din cupru din aceasta perioada şi a constatat că 90 % dintre ele sunt noi. din ariile culturilor Sălcuţa şi Gumelniţa. Este posibil ca multe din piesele finite să provină din ateliere sudice. Este posibil ca atelierele de prelucrare a aramei. Crişana şi Banat. Pe lângă aceste patru categorii de piese. piesele de arama descoperite în aşezări sunt banale străpungătoare. aşezări şi morminte. pumnale sau străpungătoare. doar foarte puţine au fost descoperite în aşezări. Deocamdata nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru. dar destul de rar. care reprezintă o variantă tipologică originală. În jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 aşezări neolitice. date fiind posibilităţile de transportare a minereului foarte rudimentare. Indicii pentru o producţie locală ar mai fi si pentru toparele cu braţe în cruce de tip Târgu Ocna. mai ales de bărbaţi. sa se fi aflat în imediata vecinătate a locurilor de extracţie. O cercetătoare din Bulgaria. de putere. Deocamdată este dovedită producerea locală doar a topoarelor de tip pană prin descoperirea a două valve de turnare (tipare) în aşezarea de la Căscioarele. fiind adunate şi încadrate tipologic. motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat de cercetarile arheologice moderne. Este sigur că în Bulgaria au existat şi alte locuri de extracţie. teritoriul României este şi foarte bogat în zăcăminte de cupru. aflate într-o zonă de dealuri cu altitudini de 300-400 m. imbraca forma unor şanţuri. Nu au fost descoperite locurile de reducere. în volumul Äxte und Beile aus Rumänien (Topoare si securi din Romania) II. arama este foarte moale . Nu este exclus nici chiar ca ele să fi fost lingouri folosite în schimburile dintre comunităţi. de obicei locuri cu relief înalt. La vremea aceasta există dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava.

lunca Dunării. care funcţionează în poziţionarea unei aşezări. Acesta era apoi imbracat intr-o pelicula de lut. Precucuteni. Starcevo-Criş din Moldova. Dupa racire. Consideratii. regulă valabilă nu numai în neolitic. iar fenomenul capătă intensitate mai ales în eneoliticul final. este amplasarea asezarilor in vecinătatea unei surse de apă potabilă: apă curgătoare sau izvor. Prin acesta din urma se turna metalul incandescent care topea ceara si apoi ii lua locul. există şi aşezări de înălţime. situate pe boturi de deal. Metoda cerii pierdute presupune realizarea obiectului dorit din ceara. Cucuteni.Arta culturii Cucuteni. Vladimir Dumitrescu. Poziţionarea aşezărilor este variabilă. nu se pot face afirmaţii care să fie valabile pentru toate culturile. ci pe tot parcursul preistoriei. După turnarea şi răcirea pieslor se mai făceau eventuale operaţiuni de retuşare. 1974. apar tot mai multe aşezări fortificate artificial sau natural. procesul tehnologic fiind destul de complicat. Bucuresti. Bucuresti. o data cu culturile Boian şi Stoicani-Aldeni. Bucuresti. Printre locurile preferate se numără terasele joase sau înalte ale raurilor. Regula de bază.Arta preistorica în România. Sunt abandonate definitiv aşezările în peşteri si se generalizează aşezările în aer liber. se spargea carcasa de lut. În unele arii culturale. pastrandu-se un orificiu. Au doar şanţuri împrejmuitoare care asigură securitatea animalelor domestice în faţa atacului animalelor sălbatice sau sunt facute pentru a ingradi deplasarea animalelor domestice in afara arealului locuit. 1987 Habitatul si necropolele in neolitic HABITAT SI NECROPOLA IN NEOLITIC HABITATUL Economia de tip productiv a determinat o mai mare stabilitate în spaţiu a comunităţilor umane. care prezenta dezavantajul că modelul de ceară putea fi utilizat o singură dată şi turnarea în tipare monovalve sau bivalve din piatră sau din lut. Este destul de probabil că ritualuri magice însoţeau acest proces.Arta neolitica în România.şi se deformează uşor. 1979. ajungandu-se la sedentarizare totala spre sfarsitul epocii .Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Pentru obţinerea pieselor din aramă au fost folosite două proceede de turnare: metoda cerii pierdute. Vladimir Dumitrescu. 1968 Eugen Comsa. în . toate zonele de relief sau pentru întreg intervalul cronologic. Bucuresti. Este neîndoielnic că prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a făcut de către meşteri specializaţi. În eneoliticul timpuriu. ostroavele. BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. În rest. TIPURI DE ASEZARI În neoliticul timpuriu aşezările nu sunt fortificate.

mai durabile.cu un sistem de apărare mai rar. acoperiş de formă conică. altele. Caracteristice neoliticului timpuriu sunt aşezările de mici dimensiuni. Cele fortificate natural sunt amplasate pe boturi de deal care asigură supravegherea zonei limitrofe. Deci ele sunt urmarea sedentarizării totale. care numără 93 de locuinţe şi care este aşezarea cea mai mare cunoscută până în prezent în spaţiul nostru. Din arie Cucuteni. mai ales în timp. aparute ca urmare a unei locuiri de lungă durată. StoicaniAldeni.arie Cucuteni.cultura Cucuteni-asezare fortificata cu un şanţ adânc de 2 m şi lat de 45 m. Stoicani-Aldeni sau Sălcuţa. valuri de pământ. mai spaţioase. dar şi securitatea. cele de tip tell. sofisticat şi solid. Printre aşezările fortificate pot fi amintite: 1. ultimele fiind mai frecvente în a doua parte a epocii. cu diametre de 3-6 m si au o o groapă cu treapte de acces. apar aşezări de dimensiuni mari. Aşezările de dimensiuni mari sunt suspectate a fi fost eventuale centre tribale sau centre de cult. se cunosc sate cu case dispuse in mai multe cercuri concentrice şi o retea radiala de ulite.Târpeşti. fiind înconjurate de râpe. În interior sunt prevăzute cu o vatră. 3. care are o depunere de 12 m. Din aria aceleaşi culturi. Unele sate au locuinţele rarefiate în spaţiu. TIPURI DE LOCUINTE Ca urmare a procesului de sedentarizare. Suprafaţa aşezărilor este variabilă. care este caracteristic zonelor de câmpie. aceste aşezări se prezintă sub forma unor movile artificiale. mai rar cu un cuptor. cu o piaţă centrală (Târpeşti). Traian. Au. palisade. dupa cum exista si aşezări în care nu a fost remarcată o ordine oarecare de amplasare a locuinţelor. Sălcuţa. Bordeiele sunt îngropate aproximativ 1 m în sol. Sunt uilizate atât locuinţele de tip bordei. sustinut de un stâlp central.5m. Un tip de aşezare specific mai ales eneoliticului. se cunosc şi aşezări care au sute de locuinţe. cât şi locuintele de suprafaţă. au locuinţele foarte dense. colibele şi adăposturile din peşteri sunt înlocuite cu locuinţe elaborate. dar din Ucraina (Kolomišcina). Ghindăreşti . prevăzute cu anexe care vin să asigure confortul si necesitatile cotidiene.Dealul Viei. cu 5-6 locuinţe. este aşezarea de tip tell. deci cu functionalitati suplimentare. au formă rotundă. precum aşezarea din faza A 2 de la Truşeşti.cultura Precucuteni. asezari care pot fi considerate a fi deja proto-urbane. Cel mai mare tell cunoscut din România este cel de la Hârşova. 2. Tipurile de locuinţe ne sunt cunoscute ca urmare a cercetarii unor resturi de locuinţe. Sunt atestate şi laviţe din pământ cruţat . De regulă. obisnuita in aria culturilor Hamangia. În eneolitic. altele au casele aliniate in şiruri. care nu oferă o suprafaţă de locuit prea mare. Structura internă a aşezărilor este destul de puţin cunoscută datorită faptului că există foarte puţine aşezări care au fost cercetate integral. Gumelniţa. mai multe straturi şi depuneri groase de 4. Unele au o dispunere a caselor în cerc. dar şi datorită descoperirii unor modele miniaturale din lut de locuinţe în ariile culturilor Gumelniţa. drept urmare. mai ales în arie Cucuteni-Tripolie. format dintr-o palisadă constituită din pietre acoperite cu lut.cultura Gumelniţa. Elementele de fortificatie au o dispunere circulară sau sunt amplasate doar în zonele mai expuse unor atacuri. Alte aşezări au sisteme artificiale de apărare: şanţuri adânci. dar din Ucraina.

se presupune că s-a recurs şi la legarea defuncţilor. mai ales în cazul copiilor. Pentru neoliticul timpuriu nu se cunosc necropole. au existat chiar şi locuinţe cu etaj. tot de suprafaţă. în Crişana. Petreşti. Vădastra. aparţinând culturii Vinca. Există şi locuinţe care au pereţii pictaţi în aria culturii Gumelniţa. apoi ele ar fi presupus o densitate mare de locuire într-un spaţiu limitat.Gumelniţa. Este greu de crezut pentru că tehnic erau dificil de realizat. Bihor). să fie vorba de sacrificii aduse zeilor. cand chircirea este pronunţata. Ca anexe. în zona vetrei. în aşezarea neolitică de la Parţa. Lazarovici crede că. In aceasta etapa. de la o cultură la alta. fie poziţia cea mai comună de somn. de formă ovală sau rectangulară. deci din eneoliticul timpuriu. se practică inhumaţia. totusi. care este atestată doar sporadic in spatial nostru.Gumelniţa). Unele locuinţe au şi cuptor. De regulă. Un alt tip de locuinţă. În ariile culturilor eneolitice. constituită din trunchiuri despicate de copaci. facut din paie. Există şi situaţii în care morţilor le este destinată o parte a aşezării neutilizată sau o parte dezafectată (necropola neolitică de la Gomolava (Serbia) sau Andolina) Pentru neoliticul timpuriu şi o mare parte a celui dezvoltat se constată că nu există reguli stricte de înmormâtare. Daca aşezarea ar fi fost de tip tell poate ar fi fost mai credibilă această ipoteză. De multe ori. si locuinţele cu două încăperi. de obicei decapitate). În aria culturii Bodrogkeresztúr funcţionează chiar o regulă foarte strictă. Cucuteni. erau acoperite cu băşici de porc. în centrul locuinţei se află o vatră pe pat de pietre sau de cioburi. fiind şi cea mai mare necropolă neolitică din România.sunt frexcvente . schelete sau părţi de schelete au fost descoperite în gropi menajere sau în şanţul de protecţie al aşezării. în aceste cazuri. mormintele se află în interiorul aşezărilor. iar bărbaţii pe dreapta. Podeaua este din lut sau pământ bătătorit. dictată de sexul defunctului: femeile sunt depuse pe stânga. restul culturii Karanovo VI. Gh. S-ar putea ca. Poziţiile de depunere a defunctului sunt: intinsă pe spate (tipică culturii Hamangia şi fazei timpurii Boian) sau chircită (spre exemplu în arie Gumelniţa sau în fazele II şi III ale culturii Boian). Acoperişul este în doua sau patru ape. Sunt destul de frecvente inmormântările de cranii sub podeaua locuinţelor (Căscioarele. necropolă care aparţine culturii Herpály. Alte necropole se cunosc de la Cernavodă (circa 400 morminte) şi Durankulak (800 de morminte. Ea numără în jur de 500 de morminte. din faza Bolintineanu a culturii Boian. tipică Ungariei. trestie sau papură. existând doar o singură excepţie: necropola de la Suplacu de Barcău (jud.Locuinţele de suprafaţă sunt rectangulare. uneori prevăzută cu gardină. Mormintele se constituie din gropi simple. Radovanu si Petru Rareş. între locuinţe sau. Chircirea poate fi pe dreapta sau pe stânga. la Vărăşti (126 morminte) şi Varna (281 morminte) ale . Lângă cadavre se depun uneori si ofrande. cel mai adesea cu o singură încăpere. Poziţia chircită se crede că ar sugera fie poziţia foetusului în uter. Există şi locuinţe prevăzute cu pridvor la intrare. uniţi prin împletituri de nuiele sau trestie şi acoperiţi cu lut amestecat cu pleavă. Casele au înălţimi de aproximativ 2 m şi sunt dotate cu ferestre rotunde sau ovale care. este prevăzut cu o podea-platformă. Inventarele funerare sunt deocamdată sărace. acoperite cu lut. Cea mai timpurie necropolă este cea de la Cernica. probabil. În ultimul caz. la Căsciorele. ceea ce ar duce la o interpretare a morţii ca un somn prelungit. PRACTICI FUNERARE Obiceiurile de înmormântare sunt inegal cunoscute. Tipul este cunoscut din ariile culturilor Boian. dintre care 276 apartin culturii Hamangia. Cucuteni si Petreşti. sub podeaua caselor. Pereţii sunt construiţi din pari. Gumelniţa sau în arie Cucuteni) sau depunerea de schelete dezarticulate (arie Cucuteni.

Necropola de la Varna este un caz special. Unele morminte nu au schelete. la nivelul neoliticului. Ea a fost descoperită în 1972 şi a fost cercetată în anii '70 şi '80. 70 erau avariate. Frecvent au fost descoperite în morminte statuete antropomorfe sau capete de animale domestice. care caracterizează mai ales zona Dunării Inferioare şi Bulgaria de est. ocru depus pe cadavru sau sub cadavru. uneori câte 4 într-un mormânt. Interesant este că toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. Durankulak şi Varna. cât şi în morminte de femei. Dintre acestea din urmă. Adesea apar topoare de piatră dispuse în poziţie funcţională. iar 211 bine conservate.culturii Gumelniţa. sau din scoică Dentalium. topoare de piatră. Cimitirul are o suprafată de 1200x 600 m. fapt ce i-a făcut pe unii cercetători să emită ipoteza că doar o parte din populaţie era selectată pentru înmormântare. Inventarele funerare sunt. iar 18 erau foarte bogate (8. Sultana. sunt cenotafuri. 170 aveau între 1-10 obiecte de inventar. Au fost constatate aici deosebiri de tratament între adulţi şi copii şi între femei şi bărbaţi. Trebuie remarcat faptul că apariţia necropolelor extramuros este un fenomen izolat în Peninsula Balcanică. Din cele 281 de morminte. ofrande de carne. Astfel. restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelniţa din România). Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. 23 nu aveau inventar. care au 1 până la 12 vase. adica nmorminte simbolice. . Numărul mic al mormintelor datate în neolitic vine în dezacord cu estimările demografice. brăţări din Spondylus. Si în această necropolă au fost descoperite statuete antropomorfe. sub formă de pulbere sau de bulgări. Necropola de la Durankulak numără în jur de 800 de morminte dintre care 276 aparţin culturii Hamangia. În arie Starcevo-Criş este frecventă acoperirea craniului sau a părţii superioare a corpului cu un fragment ceramic de mari dimensiuni. Cu un inventar mai bogat sunt mormintele din necropolele de la Iclod. dar în unele dintre morminte inventarul funerar era foarte bogat. lame de silex. La Cernavoda sunt frecvente podoabele din melc Spondylus. Apariţia cenotafului indică obligativitatea înmormâtării chiar şi pentru defuncţii ale căror cadavre nu sau găsit. de obicei brăţări. doua necropole la Iclod (ale grupului Iclod). Ele apar atât în morminte de bărbaţi. Tot aici este frecventă depunerea ocrului pe schelete sau în vase.5 %). Nu numai că în toate acestea au fost descoperite piese de aur. inexistente sau foarte sărace: un vas. Printre necropolele de excepţie trebuiesc amintite cele de la Cernavoda. cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. mărgele sau pandantive. lângă mâna dreaptă sau lângă cap.

aşezate pe picioarele mortului. care vorbesc despre un unic cult. Catal Hüyük (Anatolia). fenomen cu care ne vom întălni şi în spaţiul balcanic.majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de bărbaţi.n. 16 inele de aur. mult mai complicat decât ni-l imaginăm noi astăzi. Ne referim la faptul că aceasta. prezente adesea în literatură. de acum încolo. 1995 Religia in neolitic RELIGIA NEOLITICA Nu există îndoială că populaţiile din neolitic aveau un sistem religios coerent. drept urmare vegetaţia devine un obiect de solidaritate mistică. Ivan Panayotov. două discuri de aur. 11 cercei sau belciuge. In consecinta. omul neolitic riscă să rămână neînţeles. Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant şi intră în contradicţie cu afirmaţiile care pun în evidenţă o discontinuite care ar fi avut loc în Europa. adeseori. Dintre acestea amintim 890 mărgele de aur. Sunt evidente unele tendinţe de simplificare. Aurul din mormant cantărea in jur de 1. accesorii din aur pentru arc şi topor. dans. Se crede că. intim legat de activităţile economice principale. Jerichon (Jordania). cel al Marii Zeiţe. care pleacă de la religia unor popoare antice despre care există izvoare scrise. Mai există şi un alt demers. Consideratii. Acesta avea în inventar peste 1000 de piese. au rădacini comune mai vechi. al sanctuarelor şi al complexelor de cult. Prehistoric Bulgaria. Cele mai sărace inventare s-au găsit in mormintele de copii. Reconstituirea bazată doar pe izvoare arheologice este dificilă şi incompletă.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. deci inmormântarea pare a fi un prilej de exprimare a diferenţelor de statut social din cadrul comunităţii. drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile. cântec. cândva la sfârşitul . de cultivarea plantelor. în comparaţie cu paleoliticul. 1987 Douglass W. în esenţă. De pe la 7000 i. se exprimă prin gesturi sacre. Izvoare scrise nu există.e. datorită faptului că destinul uman nu mai este legat de vânătoare ci. reprezentări plastice feminine. care fac imposibilă reconstituirea integrală a religiei neolitice. al unui bărbat de 40-50 de ani. al altor obiecte folosite în ritualuri religioase.5 kg. pe studiul plasticii antropomorfe şi zoomorfe. la Hacilar (Anatolia). s-au schimbat radical trăirile religioase. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. apar în Orient. Bucuresti. care trăiesc în condiţii analoage şi care au fost studiate etnografic. Dintre morminte se remarcă M 43. pantomimă. 52 de aplici de aur pentru îmbrăcăminte. Pentru a înţelege mai bine gândirea religioasă a oamenilor neolitici se apelează frecvent la populaţiile retardate economic. tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologică. Reconstituirea religiei neolitice se bazează. pornindu-se de la ideea că religiile antice conservă vechi credinţe. Bailey.

Vădastra. Pentru piesele culturii Cucuteni s-a făcut afirmaţia că ar avea în pastă cariopse de cereale. sau reprezentări considerate a fi androgine. Este de remarcat schematismul în modelare. datorită unui fenomen amplu de migraţie. Capul şi detaliile feţei nu par a fi importante. Doar reprezentările antropomorfe din os. sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi. Se pune un mare accent pe faţă. aşa zişii "Gânditori" de la Târpeşti sau de la Cernavodă. semn că piesele puteau fi fixate pe un suport. mamă cu fiică (Rast. Boian. Detaliile anatomice. Cultura Gumelniţa surpriunde pentru că nu are modelări standard în lut. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni.sau in arie Cucuteni). deci sa le contamineze. Există şi câteva piese în poziţii de odihnă. dar ele rămân rare. Statuetele sunt redate cu precadere în două poziţii: în picioare sau în poziţie şezândă. Adesea capul lipseşte (aria culturii Hamangia) sau detaliile feţei sunt foarte vagi şi total inexpresive. adeseori asociate cu scaune sau tronuri miniaturale din lut. Se cunosc statuete antropomorfe încă din cel mai vechi nivel de la Cârcea. Foarte multe statuete au o mască triunghiulară sau pentagonală pe faţă. Neoliticul timpuriu se caracterizează mai ales prin schematismul modelarii.cultura Vinca. Sunt foarte bine reprezentate numeric în faza A statuetele în poziţe şezândă. fiind două tipuri de statuete mai frecvente: cele prismatice şi cele în formă de coloană. Se acordă o mare importanţă detaliilor anatomice sexuale: sâni. începând cu prima. cultura cu cea mai bogată plastică este Cucuteni. supusă greşelii. Canonul diferă de la o etapă la alta. Din neoliticul dezvoltat şi eneoliticul tipuriu. au reprezentări antropomorfe. fiind redate cu destul de mare precizie detaliile anatomice. De multe ori statuetele feminine prezintă steatopigie (modelarea accetuată a şoldurilor). cu excepţia triunghiului sexual. PLASTICA ANTROPOMORFA Toate culturile neolitice. Există şi destul de multe reprezentări masculine.in arealul culturii Karanovo VI sau aşa zisa "zeiţă-broască". cu picioarele sub şezut. ulterior apar reprezentările foarte schematice de tip en violon sau statuetele foarte zvelte. Vădastra si Hamangia. dar există şi reprezentări de bărbaţi ( circa 5%) sau reprezentări de androgini (rar.eneoliticului. piese care care sunt mai expresive şi din punct de vedere al gesturilor. în aria Cucuteni. triunghi sexual. Rămâne de văzut dacă seminţele apar accidental sau . reprezentările de femei. Am aminti motivul zeiţei gravide. Fără îndoială că reprezentările plastice diferă de la o cultură la alta. adesea perforate. mamă cu sugar în braţe (Rast. Statuetele multor culturi au braţele retezate pe lângă umeri .prezent la Pazardjik. incompletă şi in mare parte ipotetică. caracterizate prin portul unei centuri sub talie şi a unei diagonale pe piept. Predomină net. Se cunosc şi exemplare de statuete duble: de sex diferit (celebrii "Indrăgostiţi" din arie Gumelniţa). avand forma unor cioturi. mai rar în mână (Liubcova). reconstituirea fenomenului religios este riscantă. modelarea este mai riguroasă. şolduri. Precucuteni. La nivelul neoliticului există şi statuete feminine de excepţie. sunt standardizate. meditative. populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca. in ciuda eforturilor depuse. la nivelul neoliticului. mai realistă. mai mult banuite decat dovedite). fese. un bun exemplu in acest sens fiind cele din aria culturilor Boian. În eneoliticul târziu. care se caracterizează prin foarte multe modelări standard. mai ales în culturile Hamangia. se observă apariţia unor canoane de modelare care sunt strict respectate. piesele având caracter de unicitate. macheta de sanctuar de la Truşeşti).Tot în neoliticul dezvoltat încep să apară reprezentările masculine. Începând cu cultura Starcevo-Criş. cu solduri dezvoltate. cu funţionalitate de pandantive. în urma căruia ar fi pătruns în acest spaţiu populaţiile indoeuropene. La acest nivel nu prea există modelări standard. În concluzie. par a fi destul de neimportante. modelate din pasta fina. Cultura Vinca are reprezentări plastice mai speciale. probabil în poziţie de naştere. cu capul perforat. Iniţial este preluat modelul precucutenian.

ipotetică. de cele mai multe ori. Spargerea putea fi accidentală. Contextele în care au fost descoperite statuetele antropomorfe sunt foarte importante. De asemenea. Din arie Cucuteni se cunosc multe statuete care au fost descoperite în sanctuare. având loc după terminarea unei ceremonii în care statuetele au fost folosite în chip de recuzită. mai ales din locuinţe. din păcate. Există şi statui sau busturi de statui de mari dimensiuni. Numeroase exemplare provin din stratul de cultură al unor aşezări sau din gropi.intenţionat. În fine. cercetătorii ruşi considerau figurinele antropomorfe drept jucării pentru copii. contextul poate fi unul sacru. ele putând aduce precizări cu privire la funcţionalitatea pieselor. trebuie amintit si că unele statuete provin din contexte funerare. in perioada stalinista şi chiar post.in necropola de la Vâhvatinţi) (Pentru cunoasterea in detaliu a reprezentarilor antropomorfe din aria culturii Gumelnita si a modului in care ele au fost interpretate se poate folosi http://www. fără prea mari şanse de confirmare. de obicei din zona vetrei.stalinista. Există tot felul de atitudini în literatura arhologică faţă de plastica antropomorfă.cimec.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. contexte precizate. piesele fiind considerate adesea a avea un cod pierdut. Religia. Pentru arie Cucuteni s-a făcut observaţia că acestea din urmă (cele din gropi) sunt întotdeauna piese fragmentare. Doar în două arii culturale ne întâlnim cu practica depunerii de statuete în morminte: cultura Hamangia (necropola de la Cernavodă şi Durankulak) şi ultima subfază a culturii Cucuteni (faza B3.htm) INTERPREAREA STATETELOR ANTROPOMORFE Interpretarea statuetelor rămâne. montate pe socluri. dar şi intenţionată. Foarte multe piese nu au. care fac parte din ansambluri arhitectonice de cult. Spre exemplu. Se cunosc mai ales din ariile culturilor Vinca (sanctuarul de la Parţa) şi Cucuteni. a cuptorului sau a altarelor cruciforme din aria Cucuteni. drept pentru care se crede că erau desacralizate. Alte statuete provin din contexte profane. exlusă din comportamentul omului contemporan şi considerată un opiu pentru . lângă râşniţe sau vetre. dispuse pe laviţe sau podiumuri din pământ cruţat.

În general. O atitudine interesantă şi nuanţată faţă de plastica antropomorfă neolitică o are. este interpretat mecanic ca fiind expresia unui cult al fertilităţii şi fecundităţii. cum ar fi: Zeiţa-pasăre. Există însă şi atitudini mai curajoase şi nuaţate.un hibrid cu cap de bufniţă. care are. de obicei de sex feminin. crede că a existat o continuitate între religia şi simbolurile religioase paleolitice şi cele neolitice. desigur foarte expuse unor critici sceptice. presupune unicitatea. dimensiunea. pornind de la artefactele arheologice şi contextul lor de descoperire. deci consideră că neoliticul european este tributar Orientului. ultimul cercetător al religiilor dintr-o perspectivă etnoculturală. la Eugen Comşa este evidentă această atitudine. el considerand că plastica antropomorfă feminină are drept obiect de reprezentare Marea Zeiţa Mamă. Totuşi. dupa Vladimir Dumitrescu. Din literatura romănească. unde există reprezentări antropomorfe în paleolitic. Autorul abuzează prin descrieri nesfârşite. O altă atitudine este cea a lui Vladimir Dumitrescu care este foarte rezervat şi care. piesele devenind de fapt nişte produse meşteşugăreşti. de multe ori. o dată cu apariţia cultivării plantelor şi a domesticirii animalelor. urmate de prea puţine concluzii despre credinţele religioase. care a studiat foarte puţin artefactele arheologice. crede că mitologia grecească poate fi cheia descifrării religiei neolitice. Greşeala lui Vladimir Dumitrescu este aceea că integrează în ceea ce se numeşte artă piese antropomorfe cu modelare canonică. Marija Gimbutas dimpotrivă. autorul este adept al teoriei ex oriente lux. de exemplu) sau de reprezentările de phalusuri. spaţiul balcanic este indisolubil legat de Asia Mică şi Orient în general. prin definiţie. Pierre Lévêque. În general. nici in Europa. iar în Europa Centrală. care îndeamnă la descifrarea plasticii antropomorfe în funcţie de contextul arheologic. Autoarea ignoră faptul că cele dintâi reprezentări plastice apar în Orient. pana in perioada preistorica. De obicei principiul masculin este reprezentat de un animal sălbatic (taurul sau bucraniul sau numai cornul. Dan Monah. pentru că rădăcinile ei trebuie să coboare mult în timp. De foarte multe ori. are o gândire pozitivă şi mai prolifică în planul ideilor. Drept urmare. similitudini cu cea din Orientul Apropiat. dar care uneori rămâne vizibil dependentă de interpretările Mariei Gimbutas. care sunt clar răspunsuri la o comandă religioasă şi care limitează cvasitotal libertatea de creaţie a artistului. Are o atitudine creatoare. Zeiţa-peşte. de fapt. discursul autoarei este destul de slab argumentat şi a dat naştere unor interpretări forţate. surse de inspiraţie pentru tot felul de diletanţi. drept urmare publică mai multe cărţi pe această temă: Arta preistorică în România. Zeiţa gravidă. cronologic vorbind. spre exemplu. iar pictura rupestră tipică paleoliticului dispare fără urmă. din toate punctele de vedere. Arta culturii Cucuteni. El face un meritoriu efort de înţelegere a religiei neolitice. religia neolitica din Romania are. par sa se suprapuna.popor. unde nu există antecedente din paleolitic. Zeiţa-şarpe. Zeiţa regenerării şi transformării. zeii masculini sunt puţini. In general. V. Zeiţa naşterii şi a vieţii. în ciuda faptului că tipul de economie este fundamental altul. fără deosebire de context. era exclusă sau îi era diminuat rolul şi atunci cand era vorba de comportamentul omului preistoric. ale lui Melaart sau ale lui Mircea Eliade. spune el. Potrivit lui. Ea reconstituie chiar un panteon neolitic reprezentat prin destul de multe zeităţi. Ca atare. un avans cronologic de doua milenii. Sunt total neclare atributele şi atribuţiile acestor zeiţe care. ocoleşte definirea religiei neolitice. s-a încercat reconstituirea gândirii religioase şi a panteonului neolitic din două direcţii opuse. artizanale care nu au nimic comun cu obiectul de artă. care trebuie să fi avut un rol proeminent în neolitic. Dumitrescu se refugiază în studiul dintr-o perspectivă artistică a plasticii antropomorfe şi zoomorfe. detaliile anatomice sau gestica . în literatura romănească mai nouă. nu există o plastică neolitică antropomorfă timpurie. După aceeaşi autoare. Arta neolitică în România. Ca atare nu prea exista elemente de continuitate intre cele doua epoci nici in Orient. care. sansa noastra de a cunoste religia neolitica porneste de la cunoasterea si intelegerea religiei grecesti. tot ceea ce este plastică antropomorfă feminină. în funcţie de sexul.

spre exemplu. Fără îndoiala că religia s-a împletit cu magia. Reprezentările de animale sunt legate şi ele de practici magice pentru succes la vănătoare sau pentru sporirea turmelor. pentru culturile Starcevo-Criş şi Precucuteni.statuetelor. fapt ce ar duce inevitabil la concluzia că bărbaţii sunt lipsiţi de fervoare religioasă. phalusuri. pentru calităţile lor apotropaice. detaliile anatomice si piesele de vestimentaţie. Adică sub formă de coarne. de alţii ca aducând aminte de feşele în care erau înfăşurate mumiile egiptene sau ca indicând muşchii. Principiul feminin este redat mai explicit prin statuete antropomorfe feminine. deci. Dualismul ar fi dovedit de reprezentările androgine si de scenele de hierogamie (frecvnte în arie Cucuteni. androginia ar exprima totalitatea şi coincidenţa contrariilor. Principiul masculin este mai puţin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentări de tauri. În fond. Principiul masculin este redat pars pro toto. phalusuri. Piesele perforate sugerează că ele erau fixate pe suporturi sau pereţi. ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA) Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzită în ceremonii religioase: 1. din os sau din aur. Altare miniaturale. Decorul unor statuete cucuteniene a fost interpretat de Gh. toate statuetele sunt feminine. Zuruitori din lut. cu pietricele în interior. Legătura reprezentărilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentări de femei gravide. Buţureanu ca indiciu de tatuaje. dar au o cupă fixata în centru. în poziţie de naştere sau cu o ramură pe pântec (arie Cucuteni).arată exact ca măsusuţele. ci poate pe muritori în poziţie de adoraţie. dar şi prin simboluri: rombul. mai ales. Se crede ca sistemul religios neolitic era unul dual. prin convenţie. Piesele de mici dimensiuni. Printre ritualurile magice de la nivelul neoliticului se număra depunerile de bucranii în gropi. spunea el. Există bănuiala că unele statuete nu-i reprezintă neapărat pe zei. Cele mai frecvente sunt măsuţele cu patru picioare sau scaunele şi tronurile. continuitatea speciei bazându-se pe existenţa a cât mai multor femei. 2. O altă ipostază ar fi aceea de femeie strămoaşă. că interpretările sunt foarte deosebite si atunci cand este vorba de decorul statuetelor. 3. Statuetele androgine au fost considerate de Dan Monah ca reprezentând o divinitate primordială care avea capacitatea de autoreproducere. reprezentările masculine sunt puţine şi par a avea o poziţie subordonată. Se spune adesea că principiul masculin ar fi secundar deoarece. bucranii. În această categorie ar intra mai ales statuetele cu braţe îndoite din cot şi ridicate în sus. Potrivit lui Mircea Eliade. procentual. Piesele din morminte ar putea fi puse în legătură cu o divinitate protectoare a morţlor. principiul masculin este mai prolific decât cel feminin. în ariile Boian şi Precucuteni. Este greu de crezut că principiul masculin ar fi fost socotit secundar. biologic vorbind. Piese de mobilier miniaturale din lut. Iată. modelate adesea în formă de păsări. Vadimir Dumitrescu excludea posibilitatea să fie vorba de adoratori pentru că. bazat pe două principii contrare şi complementare: cel masculin şi cel feminin. cu sânii căzuţi. Se cunosc mai multe piese din aria culturii Gumelniţa. . Sunt destinate unor ceremoni însoţite de muzică. coarne. la Truşeşti spre exemplu). posibil o întruchipare a simbolului masculin. au avut în mod clar funcţionalitate de pandantive şi se bănuieşte că au fost folosite pentru caracterul lor magic. dovadă că pantecul este asimilat cu glia fertilă. tipice. Adesea scaunele Precucuteni au spătare modelate în formă de coarne. Este vorba de reprezentările de femei bătrâne.

Se cunosc din arie Cucuteni. Aceste vase sunt prevăzute cu un cioc sau o ţeavă. S-a crezut că sunt machete de case.4. Asfel. Phalusuri din lut. . Stoicani Aldeni. deci un fel de hambare simbolice. Machete de construcţii (de case sau sanctuare sau hambare). Nicolae Vlassa a lansat ipoteza că sunt recipiente pentru păstrarea unor rezerve intangibile de cereale. la Turdaş). Sunt circulare . În aria culturii Cucuteni se cunosc nişte reprezentări de sanctuare deschise. 5. Cucuteni (Kolomišcina. Popudnia. Cenuşa rezultată era apoi amestecată cu seminţele destinate însămânţării. în oficierea unor ritualuri pentru fertilitate. se ştie că exista o sărbătoare patronată de zeiţa Athena în care erau arse cereale pe vatră. Se întâlnesc în ariile culturilor Vinca (8 buc. la Ghelăieşti şi Podei-Tg. Gumelniţa. Šuškova). în care se păstrau seminţele în ideea de a fi sacralizate în cadrul unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilităţii solului. locuinţa familiei celeste. Tot din Grecia se cunoaşte o sărbătoare numită Kalligenia. tronuri. cu caracter profan sau căsuţe ale spiritelor protectoare sau ale strămoşilor. Sunt considerate a reprezenta casa ideală. 6. fără acoperiş. Se crede că erau folosite în cursul unor orgii sacre. Ocna. jertfelnice si râşniţe. în cinstea Demetrei. Ideea i-a fost sugerată de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasică. iar în interiorul lor au fost descoperite statuete. ocazie cu care se proceda într-un mod similar . Vase pentru libaţii.

vase de cult antropomorfe şi zoomorfe. tăvi pentru ofrande. In camera altarului se aflau doua statui lipite. CLADIRI DE CULT Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se cunosc din aria culturii Gumelniţa (Zeiţa de la Vidra. Cel de-al doilea ar fi avut doua incaperi: asa zisa camera a altarului si o camera destinata ofrandelor. De fapt este vorba de două sanctuare suprapuse. fie au figurate pe gât detalii anatomice ale feţei umane. Vase antropomorfe care fie că sunt modelate în forma trupului uman. Ipoteşi. Traian. Timiş). Le-am aminti în chip special pe cele din aria culturii Cucuteni care reprezintă scene de acuplare (celebrul vas de la Brânzeni). 6 m. Sunt de obicei 6 siluete feminine. cu cap de taur. Din aria culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip horă: Frumuşica. indirect agrar. vasul de la Sultana). . O altă serie de vase sunt vase comune care au însă pe ele reprezentări în relief de siluete umane. redate foarte schematic. Larga Jijia. altul de 11x 6. una feminina si alta masculina. foarte stilizate. Din aceeaşi arie se cunosc multe vase care sunt susţinute de reprezentări antropomorfe. În interiorul sactuarului au mai fost descoperite vetre portative.5x 7 m. înlănţuite întrun dans ritual . deci un cuplu pus in legatura cu fertilitatea. Lazarovici în aria culturii Vinca. la Parţa (jud. motiv pentru care sanctuarul ar fi fost si un fel de calendar solar.7. Unul dintre peretii sanctuarului avea un orificiu prin care se face afirmatia ca ar fi patruns soarele in ziua solstitiului de primavara si de toamna si ar fi luminat perfect altarul. unul de 12.

Vl. o dată folosit în acest scop el devine sacru. Despre coloane se crede că nu au avut funţionalitate arhitectonică. Aşadar şi la Parţa şi la Căscioarele locul destinat sanctuarului este folosit o lungă perioada de timp. a existat şi un sanctuar mai tărziu. lângă care au fost descoperite 5 râşniţe şi 5 statuete feminine antropomorfe. În interiorul clădirii au fost descoperite două coloane tronconice din lut. O altă piesă interesantă. pictate. prevăzut cu un cuptor. Primul. In arealul culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe clădiri sau complexe de cult. de formă rectangulară. La Truşeşti-Tuguieta. ca mijloc de legătură între pământeni şi divinitate. Pe acelaşi loc. cu pereţii pictaţi. privită ca axă a lumii. Din arie Petreşti se cunosc sanctuare la Ghirbom şi Pianul de Jos. cel mai vechi. din 93 de constructii se crede că 6 au fost clădiri de cult pentru că în inventarul lor au fost descoperite statui monumentale din lut. aflată în interiorul sanctuarului. aparţine fazei Spanţov a culturii Boian. care au fost refăcute în 3 rânduri. La Mărgineni a fost dezvelită o clădire care avea în interior un cuptor terminat în partea superioară cu un suport ce purta un cap antropomorf din lut. Petreşti şi Cucuteni. Pe o latură a sanctuarului se afla o laviţă din pământ cruţat pe care au fost găsite 16 statuete feminine. Este o clădire cu doua încăperi. care a aparţinut culturii Gumelniţa. de aproximativ 2 m înălţime. .De la Căscioarele se cunosc alte două sanctuare. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni. tronuri miniaturale din lut şi vase. Dumitrescu întemeindu-şi pe ele ipoteza existenţei unui cult al coloanei. este un tron din lut în mărime naturală. Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka. probabil devenit deja sacru. de 16 x 10 m.

la Căscioarele-. Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de cult. protectori ai casei sau familiei. 4 statuete acoperite cu un vas. Apariţia sanctuarelor este un semn că gândirea religioasă se constituie într-un sistem coerent. în continuare. sunt cunoscute de la Buznea. dar mai ales din arie Cucuteni-Tripolie.O altă serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor construcţii de cult. iar la Văleni au fost descoperite pe podeaua unei locuinţe 5 phalusuri din lut. la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit. cât şi deschise. sub care se aflau 4 statuete antropomorfe. Ele au în interior statuete antropomorfe. La Ghelăieşti. au fost descoperite într-o clădire 6 vase dispuse în cerc. râşniţe. În această din urma arie culturală există atât modele de sanctuare acoperite. Piesele au fost interpretate atât ca locuinţe profane (Vl. cât şi ca locuinţe ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas. Nu este desigur exclus ca. fără acoperiş. asociate cu un vas de libaţii. care conţinea 13 tronuri miniaturale din lut şi 21 de statuete antropomorfe. care erau acoperite cu paie. cuptoare. Ele se cunosc din aria culturii Gumelniţa. Dan Monah).Există şi amenajări destinate cultului în cadrul unor locuinţe. este un indiciu al apariţiei zeilor comunitari sau tribali. Toate acestea au fost considerate a fi complexe de cult. Šuškova şi Ghelăieşti. Spre exemplu. să existe si zei casnici. Se crede că este vorba de piese de cult care erau depozite în intervalul dintre două ceremonii religioase. ca de exemplu cel de la Kolomişcina. MANIFESTARI CU CARACTER RELIGIOS . spre exemplu. vetre cruciforme (jertfelnice). Dumitrescu). având în centru un vas aşezat cu fundul în sus. ca cele de la Popudnia.

care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru întemeierea unor clădiri. 1974. a fost descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofrandă de întemeiere. totuşi. 1968. Bucuresti. Bucuresti. identificate unele. Neoliticul pe teritoriul Romaniei. din aria culturii Boian. 1987 Eugen Comsa. Ritualurile orgiastice pentru fertilitate şi fecunditate sunt sugerate de descoperirea. Există chiar unele situaţii. Bucuresti. unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele vase a unor scene de acuplare. Bucuresti.Este clar că o serie de gesturi religioase nu au lăsat urme identificabile arheologic.Tot printre manifestările rituale trebuiesc amintite dansurile. peste care au fost ridicate mai apoi clădirile. 1979. Arta culturii Cucuteni. mai ales in aria culturii Cucuteni. Consideratii. Vladimir Dumitrescu. Vladimir Dumitrescu. Este apoi bănuită desfăşurarea unor ceremonii în care muritorii purtau măşti prin care se identificau cu zeii în cadrul unor spectacole dramatice care reactualizează timpul primordial sau care interpretează mituri cosmogonice. Bucuresti 1995. Practicarea lor este sugerată de figurine antropomorfe suprinse în paşi de dans-la Ipoteşti ( cultura Cucuteni-figurină masculină) sau de vasele de tip horă. Practica este bănuită mai ales pentru arealul culturii Vinca. Ele sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase depuse în gropi. Figurinele antropomorfe din epoca neolitica. Arta preistorica în România. Sub o locuinţă de la Glina. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. fapt pentru care ele ne rămân necunoscute. în aria căreia au fost descoperite foarte multe statuete care poartă o mască pe faţă. precum ofrandele de întemeiere a unor construcţii. în arie Cucuteni. Vladimir Dumitrescu. Arta neolitica în România. Printre formele de manifestare religioasă au fost. .

ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. cultura amforelor sferice (într-un spaţiu restrâns din Moldova).htm Epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului EPOCA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a. Legends and Cult Images. Culturile care mobilau acest spaţiu erau complexul Horodişea-Folteşti-Cernavoda II (în Moldova. cu o arie mai mare de răspândire (Oltenia. când a apărut primul tratat de Istoria României. Transilvania). incetatenindu-se ideea că începutul epocii ar coincide cu sfârşitul Troiei I. Cu timpul. Monografie arheologica. London.C. S-a ajuns la această datare mai ales pe baza relaţiilor care puteau fi stabilite între spaţiul nostru şi succesiunea straturilor de la Troia. au fost definite ca aparţinând epocii de tranziţie o serie de culturi şi grupuri noi. Cultura Baden (în vestul României) şi cultura Coţofeni. 7000-3500 B. La vremea cu pricina. dar care nu poate fi denumită încă epoca bronzului. 2001. spaţiul cronologic cuprins între sfârşitul culturilor eneolitice ( Cucuteni. Piatra-Neamt. Chr. o parte din Muntenia. 1997. pe măsura înmulţirii cercetărilor de teren.Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie. neexistând date C14 sau dendrocronologice. datarea în ani calendaristici se baza pe cronologie de contact. acestei epoci i se afecta un spaţiu foarte îngust de doar 200 de ani. Periam-Pecica). NE Munteniei şi Dobrogea). cu alte cuvinte o etapă care este altceva decât neoliticul. În anii '60. iar epoca ar fi paralelă cu Troia II-IV . The Gods and Goddesses of Old Europe. Mythes. Parta. http://www.Maija Gimbutas. Zoia Maxim. Timisoara.Schneckenberg. cuprins între 1900-1700. până nu demult. Glina.cimec. Dan Monah. Florin Drasoveanu.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziţie se înţelegea. Sălcuţa. 1974. Banat. Gumelniţa) şi începutul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru. mult prea multe . Gheorghe Lazarovici. Radian Romulus Andreescu. Plastica antropomorfa si zoomorfa gumelniteana.

acelaşi autor. Vulpe. este aceea de a se ralia cronologia românească la cronologia egeeană. majoritatea de sorginte estică. Herculane II. Această datare este şi azi adesea folosită. Cheile Turzii. Aceste datări noi nu corespundeau deloc cu cele până atunci admise a fi corecte. Sincronizarea începutului epocii bronzului cu începutul helladicului. admite utilizarea în continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu. Vulpe. pentru spaţiul nostru. si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). în 1979. Iniţial ele au fost ignorate sau privite cu reticenţă. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziţie este considerată a fi fost o epocă de instabilitate. Părerea profesorului Vulpe nu este împărtăşită de toată lumea şi există diverse alte propuneri privind conţinutul epocii de tranziţie sau datarea ei.pentru acest interval cronologic. s-a admis că epoca de tranziţie trebuie extinsă şi s-a datat intr-o manieră de compromis între 2600/2500-2000. Folteşti. adică la o dată în jur de 3500 a. venite din spaţiul de stepă aflat la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră. În plus. ar rămâne culturi ale epocii de tranziţie. în final. cel mai probabil. spre exemplu. dar extrage din ea culturile Baden şi Coţofeni care sunt caracterizate de o cultură materială tipică epocii bronzului. caracterizată prin pătrunderi de valuri succesive de populaţii. există în literatura arheologică discuţii în contradictoriu cu privire la această epocă. Totuşi. Al. de fapt. începutul epocii ar trebui plasat. după un timp. El pune. Dacă acceptăm opinia lui Al. Usatovo. chiar dacă unele sunt paralele în timp cu culturile eneolitice. Petre Roman. Celei. Donului. au început a fi folosite tot mai frecvent metode moderne. . ea este doar un compromis care încearcă să tempereze discuţiile în contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. In continuare. fizico-chimice. Al. consideră aventuroasă această propunere şi consideră că ea nu rezolvă problemele de delimitare a neoliticului de epoca următoare. Vulpe păstrează această epocă intermediară. dar crede că această epocă de tranziţie este o etapă la care se va renunţa pe măsura avansării cercetărilor. care a devenit mult prea strâmt. Propunerea lui Al. ceea ce ar presupune că acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziţie în care fusese plasat anterior. înseamnă sfârşitul culturilor eneoltice. dată care. spune el. adică Cernavoda I . (Vl. dar are o cultură materială care este net diferită de cea tipică eneoliticului. Chr. Având în vedere reacţia altor cercetători (Petre Roman. Gorodsk. Horodiştea. nu se bazează pe argumente solide. întrebarea. Niprului şi Nistrului. spre exemplu). Cele mai recente articole ale lui Al. pentru datarea culturilor. spre exemplu. Într-un articol din 1974. fiind mult mai timpurii.III. de pe cursurile inferioare ale Volgăi. pe la 3800 a. Sălcuţa şi Cucuteni. moment care s-ar plasa pe la 3500. urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema. În esenţă se pune întrebarea dacă mai este necesară mentinerea acestei epoci în schema de evoluţie preistorică. de multe ori existând erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau neîncrezători în aceste metode. susţinută şi în articole recente. Vulpe nu precizează care este momentul cronologic în care începe această epocă de tranziţie. Deci. mai ales în condiţiile în care metodele nu erau înţelese sau nu erau încă foarte bine puse la punct. Culturile anterioare acestui bloc. Unii cercetători cred că aceste populaţii pot fi identificate cu indo-europenii. ceea ce ar însemna că epoca bronzului în spaţiul actual al Romăniei ar începe cam în acelaşi timp cu helladicul timpuriu în Grecia. Vulpe pledează pentru ideea de a se considera începutul epocii brozului momentul constituirii blocului BadenCoţofeni. În literatură adesea pot fi întâlnite estimări între 2600-2000 pentru epoca de tranziţie. Chr. Problema indo-europenilor este vastă şi cei 200 de ani care s- . cercetător al acestei epoci. neputinţa arheologilor de a stabili o graniţă precisă între neolitic şi epoca bronzului. Milojćić. Alexandru Vulpe considera că noţiunea "epocă de tranziţie" exprimă. ci doar că ea se termină la 3500. unde am încadra cultura Cernavoda I care este contemporană cu sfârşitul culturilor Gumelniţa.

Cei doi autori prezintă un adevărat scenariu al acestor pătrunderi. Roman (un studiu din 1981. Scandinavă. Chr. Pamir. în zona Europei Centrale. Sau emis foarte multe ipoteze. cuprins între India şi Atlantic. antrenându-le în migraţie. Gimbutas. iar aşezările erau bine fortificate. nu ştim de unde şi încotro au plecat. in epoca de tranzitie. ci doar diferenţe de civilizaţie materială. dupa la M. Patria de origine a fost identificată a fi fost în Pen. Populaţiile Gumelniţa îşi modifică arealul de locuire. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puţin afectată. Chr. Chr. P. Asia Centrală. din care apoi au evoluat celelalte limbi atât de înrudite între ele. în lipsa unor izvoare scrise. cel mai adesea de cai. şlefuite. În plus.au scurs de când antropologi. iar în Transilvania evoluau culturile Tiszapolgár (Româneşti) şi Petreşti. arheologi si etnografi încearcă să o rezolve. dar şi în fosta Jugoslavie si Bulgaria. Casimcea. iar cultura Cucuteni a continuat să existe pe parcursul fazelor A-B. apar nişte sceptre din serpentin sau diorit. care au forma unor capete de animale. unele transformări. Primul val (cel de la 4200 a. mai ales în condiţiile în care. Roman) ar fi afectat zona noastră într-un moment în care în Moldova se apropia de sfărşit faza A 4 a culturii Cucuteni. Roman consideră că această primă penetraţie nu a fost foarte puternică. arheologia. unde ar putea fi plasata. Odata emisa aceasta ipoteza. totuşi. care au fost traduse şi adunate într-un volum numit Civilizaţie şi cultură. ne obligă la maximă prudenţă. una de esenţă lingvistică. în Oltenia cultura Sălcuţa se afla în faza a IV-a. abandonează Dobrogea şi zonele joase din Câmpia Munteniei. Fedeleşeni. din revista SCIVA) şi Maria Gimbutas. Deci nu se ştie. M. dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale. Mişcărilor de populaţii care au afectat spaţiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. tot mai numeroase in ultimul timp. în primul rând. În acestă situaţie. identificarea populaţiilor estice pătrunse în spaţiul nostru acum. Armenia. trebuie să admitem că ei au întâlnit în calea lor o serie de populaţii pe care ori le-au asimilat şi influenţat. care trebuia să fi fost şi expansiv în spaţiu. Oricum. Roman plasează aceste mişcări de populaţii între 3500-2000 a. P. Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioară. Am remarca din literatură doi autori care au în vedere toată această perioadă: P. Problema este. care foloseşte ca degresant cochiliile de scoici şi melci pisate sau calcarul mărunţit. care nu ştim dacă au existat ca nucleu iniţial. fără a se ajunge la un consens. de obiceiuri funerare. Gimbutas crede că noii veniţi sunt populaţii Srednîi Stog II. nu are capacitatea de-a surprinde diferenţe lingvistice. Se crede că intruşii au fost toleraţi. cu indo-europenii. care au afectat în valuri succesive spaţiul de SE al Europei. fără ca vreouna să fi fost solid argumentată. M. Venirea lor se face simţită arheologic prin apariţia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proastă calitativ. Ori diferenţele în aceste planuri nu presupun nicidecum în mod obligatoriu diferenţe etnice sau lingvistice. care a scris mai multe articole pe această temă . lingvişti. în Muntenia se încheia faza A 2 a culturii Gumelniţa. dată mult mai credibilă dacă avem în vedere datele 14C . În restul României se produc. Ele sunt atestate la Fitioneşti. următorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor. chiar dacă ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora. Sălcuţa. Gimbutas consideră că începutul lor este de plasat pe la 4200 a. de altfel populaţia ei pare a fi fost destul de numeroasă. respectiv 3500 la P. ori le-au împins spre alte zone. de exteriorizare în plan material a credinţelor religioase.. apărut în 1989. nici pănă azi. cercetătoare din SUA. Gimbutas foloseşte pentru aceste populatii intrusive termenul de populaţii kurganice. sau de la care au împrumutat elemente de civilizaţie materială. în timp ce M. amândoi considerând că noii veniţi sunt indo-europenii. plecate de pe Niprul Inferior. este aventuroasă. drept pentru care a fost emisă ipoteza că a existat un popor străvechi (aşa numit indo-european) care vorbea o limbă străveche. S-a constatat că pe un teritoriu vast. se vorbeau limbi înrudite între ele.. B1 şi B 2. zona pontică sau dunăreană. în România. . cu intensitati diferite de la o zonă la alta.

dupa M. este intrusiv. mai ales că în inventarele funerare apar pumnale şi sunt atestate şi sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor. Acest val este datat de M. purtătorii culturii Lengyel. Balcanice. spre finele ei. Ulterior. judecând după inventarele funerare. pe Nipru Inferior). unde apare cultura Ezero. coboară pe Morava spre Macedonia şi Albania sau se îndreaptă spre Transilvania. Dinspre nord. În concluzie. care ocupă toată zona de câmpie limitrofă Dunării. se constată dispariţia unor culturi precum Petreşti şi Tiszapolgár şi formarea unei sinteze culturaleSalcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-. intrusivă. de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. bronzurile arsenizate. apar şi populaţiile Gorodsk care ocupă ce mai rămăsese neocupat din Moldova. Amândoi sunt de acord că spaţiul actual al României a fost invadat pe doua direcţii. Gimbutas crede că sunt nomazi. Unii cred că este vorba de o populaţie paşnică şi sedentară de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni. Cernavodă I. Tot în Transilvania apare un grup cultural nou. Din mixtarea cu localinicii şi cu populaţiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III. Roman în jur de 2700/2600. obiecte mărunte din cupru. noi tipuri de construcţii funerare. iar de P. şi calul sau el este adus doar de valul al doilea. lame din silex. În Transilvania. Cel de-al treilea val. Spaţiul abandonat de populaţiile Gumelniţa este ocupat de noii veniţi care pun bazele unei culturi de coloratura estica numită Cernavoda I. Banatul şi Crişana. În timp ce M.refugiindu-se pe doua direcţii: spre N. considerând că 33 de morminte tumulare descoperite în Insula Leukas sunt o dovadă in acest sens. Nu este clar locul de origine al acestei populaţii. care. Gimbutas crede că acum începe epoca bronzului. penetrează prin zona gurilor Dunării şi afectează Dobrogea. spre Polonia şi Germania.Yamna (înseamnă groapă)-. dinspre N şi dinspre E. Gimbutas pe la 3400/3200. către zona colinară sau spre V. Grupul este posibil să fi fost de nomazi sau seminomazi căci nu i se cunosc aşezările. Are loc o reacţie în lanţ: populaţiile Sălcuţa se refugiază pe ostroavele de pe Dunăre. Gimbutas. Ceramica pictată decade. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare şi afectează în temelii civilizaţia neolitică. podoabe din scoici unio. Usatovo. dar care. în urma primului val se formează în sudul Romaniei o cultură nouă. cu schelete în poziţie întinsa pe spate si au un inventar neobişnuit pentru această zonă: depuneri de ocru. această cultură. Ele sunt plane. a adus cu siguranţă calul. noi zei. de inhumaţie. cel usatovian. prezintă afinităţi cu culturile epocii de tranziţie. ci doar mormintele. P. care în literatura arheologică . carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila. aparţine eneoliticului. la rândul lor de la spate de populaţiile de sorginte estică numite Gorodsk. Din contopirea esticilor cu autohtonii va apărea cultura Horodiştea-Erbiceni. se refugiază pe Dunăre în sus. Este afectat şi NE Bulgariei. Populaţiile cu amfore sferice ocupă o zonă restrânsă din NV Moldovei. punând bazele culturii Cernavoda II. care a fost forţată să se deplaseze de presiunile nomazilor. din Ungaria. Roman consideră că acum începe epoca de tanziţie. cronologic vorbind. Mai târziu şi treptat înaintează pe Dunăre spre centrul Europei. se mai practică pictura doar după ardere (pictura cruda). este cel al mormintelor tumulare. Un val de întârziaţi estici vor ocupa ceva ma târziu Dobrogea. pe langă sceptrele din piatră în formă de cal.grupul Decea Mureşului-. măciuci din piatră. M. afectând spaţiul de locuire Sălcuţa. fiind şi ele împinse. Gimbutas crede că a fost afectat chiar sudul Pen. în Campia Tisei -grupul Csongrád. Nu se ştie dacă acest prim val aduce. va avea deja o coloratură locală. Se crede că acest al doilea val. Muntenia şi Oltenia. Alte popualaţii estice. venite din Podolia. prin cultura materială. M. care ar putea fi expresia unui proces de unificare culturală. suprapunându-se peste populaţiile Cucuteni. în detrimentul populaţiilor Cernavoda III. care are un pandant şi în Ungaria. primele populaţii care pătrund sunt cele cu amfore sferice. situată între Carpatii Orientali. ducând la dispariţia ei. Valea Siretului şi Tazlău. Ca urmare a contactului cu populaţia locală. Interesant este că ceramica depusă în morminte este de factură locală. care.

semn că apar frecvente conflicte intercomunitare. Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii. Începând cu al doilea val. cele mai multe fiind podoabe. pentru creşterea mobilităţii în spaţiu şi dezvoltarea schimburilor coerente la mare distanţă. de multe ori de tip sălaş/cenusar (zolniki). Cea mai importantă dintre piesele noi este pumnalul. topoarele cu braţe în cruce. Dispar canoanele de modelare. Ele se vor continua tipologic în epoca bronzului. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. este prost modelată. mormintele în cistă. decorată cu şurul sau cu caneluri. În primele faze ale culturilor Horodişea-Erbiceni şi Folteşti se mai practică pictura tricromă. atestate atât la populaţiile cu amfore sferice. sunt de scurtă durată. Inventarele funerare sunt mai bogate. Aceste piese sunt aduse din zona caucaziană (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. tunetului şi cerului. cu doar câteva colibe. al doilea val aduce şi calul şi carul. precum topoarele ciocan. menhirii (la Casimcea). topoare de luptă sau pumnalele depuse în morminte. Asa cum arată înmormântările. Venirea populaţiilor noi are urmari de natura economica caci schimbă raportul dintre cultivare şi creşterea vitelor. dispare ceramica pictată. Apar obiceiuri de înmormântare noi. poate ca urmare a celor dintâi pătrunderi de populaţii intrusive. din aria culturii Baden. copii sau servitori. eventual. cât şi la cele estice. Dacă iniţial se mai păstrează pictura tricromă. agresivi. simboluri ale unităţii de credinţă religioasă. Treptat. care apare încă din epoca eneolitică. mai ales în cazul defuncţilor bărbaţi. Ea deschide seria dezvoltării fără precedent a armelor în epoca următoare. nedecorată sau. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatră din jurul mormintelor. treptat idolii feminini sunt înlocuiţi cu cei masculini. ulterior ea devine monocromă. Decade in mod vizibil plastica antropomorfă. caracteristice zonei de câmpie în eneolitic. iar apoi dispare cu totul. dispar fara urma. topoarele plate. aşezările au straturi subţiri de cultură. Piesele masive din cupru. noua societate este . poate zei ai soarelui. Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalász. târnăcoapele. Cu mici excepţii. este prost arsă. Cel mai probabil. în detrimentul cultivării.din Romănia este încadrat deja în bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor. cu multe asimetrii si stangacii. fapt dovedit de maciuci. Se manifestă o preferinţă pentru ovicaprine şi bovine. dar există roţi miniaturale mai timpurii) ca şi calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice. sunt atestate mormintele tumulare. înarmaţi cu pumnale. adesea reprezentaţi ca zei războinici. Locul lor este luat de piese mărunte din cupru sau bronzuri arsenizate. Practica presărării cu ocru a cadavrului este mai frecventă. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisată sau calcarul. care este clar că sunt războinici. sunt de dimensiuni reduse. prima armă în adevăratul sens al cuvântului. Se constată dispariţa aşezărilor de tip tell.

O statuetă masculină de la Cernavodă are reprezentat un pumnal incizat pe piept. care făcea legătura cu Grecia şi Troia. cat şi masculine. Adesea li se depune in morminte doar capul. aşezarea a fost fortificată. Câmpia Banatului şi Crişana.marcată de puterea bărbatului într-o măsură mult mai mare decât înainte. in consecinta. initial. S Moldovei şi NE Bulgariei. Dacă nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definită ca fiind o cultură? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologică. Petre Roman spune că aceasta cultura nu este omogenă şi că reprezintă un conglomerat etnic. pe care se bazează periodizarea culturii în trei etape. o populaţie stabilă. au fost identificate trei straturi. dealul a fost terasat. altfel nu se poate explica împuţinarea statuetelor antropomorfe feminine şi înlocuirea lor cu cele masculine. Printre formele ceramice se pot observa şi unele de tradiţie Gumelniţa. locuinţele nu sunt prea solide. de crescători de animale. Se crede despre ei că sunt zei uranieni: ai cerului. Apar diferenţe majore între membri grupurilor umane.Dealul Sofia. Ungaria. Cei sacrificaţi nu pot fi decât prizonieri de război sau robi. Noii veniţi sunt crescători de animale (ovi-caprine şi bovine. populaţiile Usatovo. culoarul Vardar-Morava. Ceramica are ca degresant scoicile pisate şi este decorată cu şnurul. Se cunosc reprezentări plastice atat feminine. pescuit şi cultivarea plantelor. evidenţiate de frecventele sacrificii (fără îndoială că nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitară. Se presupune. cu un statut aparte în cadrul comunităţii). chirciţi. căci trebuie că existau sacerdoţi sau meşteşugari specializaţi. Aşezările sunt plasate în locuri cu apărare naturală. dar trăiesc şi din vânătoare. Ceramica se caracterizează mai ales prin forme globulare şi decor canelat. A-B şi B. Olteniţa şi Ulmeni. dar că ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaţii nomade. În staţiunea eponimă. Ea este atestată de-a lungul Dunării şi în Serbia. datorită faptului că noii veniţi. CULTURA CERNAVODA III-BOLERÁZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocupă spaţii foarte largi : din Romania. se suprapun peste grupe etnice diferite. prin dizlocarea populaţiilor Gumelniţa din Dobrogea. cea de la Cernavoda. Această cultură evoluează în paralel cu Cucuteni A4. la fel ca şi populaţiile care-i adoră. Au loc schimbări notabile în sfera credinţelor religioase. În prima şi ultima fază. Au atat locuinţde suprafaţă durabile şi de mari dimensiuni. mai rar cai). Unii cercetatori cred că ar fi fost. Pentru a putea fi locuit. ca urmare afirmaţia nu se bazează pe nici un argument. Petre Roman afirmă că purtătorii acestei culturi au controlat principalele căi de comunicaţii din SE Europei: Dunărea. . adesea presăraţi cu ocru. Morţii sunt îngropaţi în aşezări. Sceptrul în formă de cap de cal pare a fi simbolul autorităţii. este contemporană cu Troia I şi asimilează elemente de civilizaţie locală. CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Această cultură se formează după prima penetraţie de populaţii estice. E Munteniei. Aşezările sunt nefortificate. soarelui. fapt destul de ciudat pentru nişte cuceritori. drept pentru care primeşte in timp o coloratură locală. Afirmaţia este discutabilă. tunetului. Este posibil ca aristocraţia războinică să deţină rolul conducător. sectorul de campie ce se află de-a lungul Dunării. Slovacia şi chiar în Polonia de sud. Purtatorii culturii au foarte puţine obiecte din cupru şi arme. Aşezarea era apărată de Dunăre şi de viroage naturale. Zeiţele par a fi înlocuite cu zei cu atribute războinice. cât şi colibe. care sunt împinse spre nord şi vest. Alte situri se cunosc de la Cascioarele.

COMPLEXUL CULTURAL HORODIŞTEA. cultura fiind deja într-o fază finală. dar este practicată şi agricultura. iar în Bulgaria la Nova Zagora şi în Peştera Devetaki . covârşiţi numeric de populaţiile vecine. foarte rar cai. 3-10. Ucraina. copii. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 torţi sub buză. Slovacia. podea din dale de piatră. Mormintele sunt în gropi căptuşite şi acoperite cu dale din piatră (ciste). Atât ceramica. Pe teritoriul nostru. Probabil purtătorii ei au dispărut treptat. Economia se baza în principal pe creşterea transhumantă a animalelor.si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. dovadă că sunt crescători de animale. Se cunosc şi colibe. Siret şi Tazlău. servitori). brăţări şi catarame din os ajurate şi incizate. De obicei. Se foloseşte şi decorul . Iniţial cultura a fost atestată doar la est de Siret. spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocupă poziţii dominante. uneori. Nu se şie cum a dispărut această cultură. zone în care este atestată mai ales prin morminte megalitice. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). Horodiştea şi Erbiceni sunt aşezări din jud. partea estică a Germaniei. Inventarul funerar. Este ocupată mai ales zona de NV a Moldovei.FOLTEŞTI Unii cercetători separa cultura Horodiştea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteşti din NE Munteniei. cele două culturi fiind foarte asemănătoare din punct de vedere al culturii materiale. precum cele de la Dolheştii Mari. în faza a II-a. Este posibil ca. de asemenea. cistele conţin mai multe schelete chircite (1-7 la noi. în spaţiul de origine). purtătorii acestei culturi pătrund din Podolia. Inventarul aşezărilor se caracterizează prin multe oase de animale: ovi-caprine. Degresantii obişnuiti sunt cochiliile de scoici şi melci ca şi calcarul. a ocupat şi zona de la vest de Siret. mai ales în prima fază. este foarte bogat: topoare din silex lustruite.Sadovec. în a cărei arie de dezvoltare sunt documentate. lame de silex. de tradiţie cucuteniană. decorate cu şnurul.ERBICENI. să fie vorba de un singur grup sau să reprezinte amandoua o etapă incipientă a culturii Coţofeni. Grupul Orlea-Sadovec este atestat şi în Bulgaria şi este considerat a fi de origine sudică. Grupul Celei este atestat doar la Celei şi Siliştioara în Romania. Cultura a fost identificată prin săpături în anii '50 de către Dinu Marin. care au fost plasate tot în perioada de tranziţie: Celei şi Orlea. CULTURA AMFORELOR SFERICE Această cultură s-a dezvoltat pe un spaţiu foarte larg care cuprinde Polonia. toate pisate. În Oltenia şi Banat. De la Celei se cunosc şi podoabe de aur. Printre formele ceramice se remarcă vasele de tip askos şi castroanele cu buza teşită oblic. la formarea căruia şi-a adus contribuţia cultura Ezero din Bulgaria. morminte în cistă. Azi nu este nicidecum lămurită problema acestor două grupuri cu arii de raspandire mult prea mici. aplici. monocromă. dovadă că se practicau sacrificiile umane (soţie. Aşezările (Horodiştea. Pictura este insa. de fapt. cultura a fost urmată de culturile Coţofeni şi Baden. alţii vorbesc despre un singur complex. bovine. De pe urma acestor populaţii au rămas mai ales morminte. Botoşani. Nu este exclusă posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea să aparţină acestui grup. Este posibil ca aceasta cultura să fi avut contribuţii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE. cuprinsă între Carpaţii Orientali. mai ales al defunctului bărbat. La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcţie si au fost dezvelite cateva locuinţe de suprafaţă. porci. Locuinţele au. respectiv Iaşi. De cele mai multe ori este vorba de înmormântări simultane. Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III. cât şi plastica antropomorfă sunt. adică fostul spaţiu locuit de populaţiile cu amfore sferice. Grăniceşti şi Preuteşti. dar nu se ştie ce s-a petrecut cu ea în Muntenia. ulterior. Spaţiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaţiile Horodiştea-Erbiceni II.

CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai târziu decât Cernavoda III.IV 21. in honorem emeritae Ligiae Barzu. Daniela Zaharia (coord. practicand inhumatia sub tumuli. BIBLIOGRAFIE: Petre Roman. Aexandru Vulpe. Timpul istoriei. fapt pentru care pescuiesc. Nu se ştie ce a dus la dispariţia acestei culturi. Memorie si patrimoniu I.).Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului. in mare. Se crede că unele morminte de la Brăiliţa i-ar putea aparţine. 1996 91997). p. La Varna sunt atestate locuinţe lacustre.21-42. culeg scoici. Alţii cred că ea a continuat să existe discret şi la începutul epocii bronzului. 1997. cât şi tumulare. 1981. 1. Mormintele sunt plane.prin impresiune cu şnurul. dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare. Este atestată în E Munteniei. Ser. 37-49. Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte între cele două pentru ocuparea sectorului dunărean cuprins între Olteniţa şi Hârşova. Siturile mai importante sunt aşezările de la Folteşi şi Stoicani. Au atât morminte de inhumaţie plane. Vestigii preistorice in sud-estul european. aceleaşi caracteristici. vânează cervide. Alexandru Vulpe. Cultura se formează pe un fond Cernavoda I. 33-47. in Vlad Nistor. Purtătorii acestei culturi sunt foarte preocupaţi de asigurarea subzistenţei. Sectia stiinte istorce si arheologie. până la Burgas. SCIVA 32. Civilizatie si cultura. Epoca bronzului pe teritoriul Romaniei . peste care se suprapun populaţii Usatovo. Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania. p. dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. Cresc ovicaprine şi bovine. Se bănuieşte că pătrunderea populaţiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza. Dobrogea şi pe litoralul nordic al Bulgariei. Bucuresti. 1989. Marija Gimbutas. de inhumaţie. p. Bucuresti. Cultura Folteşti are. in Memoriile Academiei Romane. Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului.

Cruceni-Belegiš care pare a avea şi elemente preluate de la culturile cu ceramică incrustată şi elemente HGK. sudul Banatului românesc şi zona dunăreană a Olteniei. Banatul jugoslav. în Moldova şi Podişul Transilvaniei. unii cercetători.EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i.). inclusiv la nivelul . Dinspre Europa Centrală par a se fi mişcat spre SV populaţiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK). de unde dispare cultura cu ceramică incrustată. Dispar şi alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria şi România: Periam-Pecica (din zona de vărsare a Mureşului). Amalia Mozsolics. care pătrund tot dinspre est. Totuşi sunt elemente de cultură materială de tip HGK în Banat. sunt captuşite cu rogojini şi sunt acoperite cu bârne. în Muntenia şi Dobrogea. pe Dunăre. urmată de depunerea resturilor cinerare în urne. În Banat se formează o nouă cultură. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului. unde au fost înlocuite culturile Vatina şi Verbicioara. În ciuda acestor evidenţe. Vatina (din Serbia şi Banat). În aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvoltă (fără precedente în bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfă care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. Primul val este cel al populaţiilor Yamna şi se datează la începutul epocii. Foltiny) consideră că înaintarea acestor populaţii a provocat şi deplasarea altor populaţii pe care le-au găsit în cale. Din Ungaria este foarte afectată Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunăre).e. Cercetarea maghiară ( István Bóna. precum Bernhard Hänsel. prezenţa noilor veniţi fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groapă cu trepte. spaţiul nostru mai este afectat în două rânduri de penetraţii de populaţii estice. ducând la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj în sudul Ungariei şi Croaţia şi a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare în nordul Serbiei. Pe linia Dunării se răspândeşe şi un nou rit de înmormântare. în traducere cultura mormintelor tumulare. inclusiv credinţele despre moarte şi imaginea despre viaţa de dincolo. ci de schimbari de esenta. Totuşi este greu de crezut că moda ceramicii incrustate cu pastă albă a murit la ea acasă (adica in Transdanubia). cercetarea românească nu împărtăşeşte teza migraţiei. ducând la formarea în spaţiul nostru a două culturi de coloratură estică: Noua. incineraţia. mai ales spaţiul extracarpatic. şi Coslogeni. care au o economie bazată pe păstorit. cred că s-a răspândit doar o modă ceramică şi nu şi populaţia care o producea. zuruitorile aviforme sau vasele aviforme. Cel de-al doilea val este constitut din populaţiile Sabatinovka. spunând că spaţiul nostru nu a fost afectat de populaţiile HGK. dar spre sfârşitul epocii bronzului. În ceea ce priveşte culturile cu ceramică incrustată care apar pe ambele maluri ale Dunării. S. Crişana şi la Târgu Mureş. înseamnă că se schimbă şi credinţele religioase. Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode ceramice. Este afectată in special jumătatea estică a României. dar s-a răspâdit în alte spaţii în forme identice. Apar piese din Europa Centrală precum brotlaibidolii din lut (idolii în formă de pâine). Verbicioara (din Oltenia şi sudul Banatului).n. Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. Se pare că populaţiile cu ceramică incrustată din Transdanubia s-au deplasat în jos. Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult.

Aşezarea de tip tell. pot juca un rol destul de important şi vechile îndeletniciri.vietii spiritale. Coslogeni) pare a predomina creşterea vitelor. dar au şi fortificaţii . semn că a fost locuită o perioadă foarte lungă de timp. bogate in peste si pasari de balta. Yamna şi Sabatinovka. cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru. care s-a dezvoltat de o parte şi de alta a Dunării. Noua. Culturile Baden şi Periam-Pecica erau în principal cultivatoare de plante. Doar în ariile unor culturi din bronzul timpuriu şi târziu (Yamna. ASEZARILE Amplasarea este. ECONOMIA În general există un echilibru între agricultură şi creşterea vitelor. la fel ca şi în neolitic. ambele evitând alte forme de relief decât câmpia. într-o zonă cu multe lagune fluviatile. Ambele aşezări eponime ale culturii Periam. au fost atrase doar de zona de podiş sau de deal şi au practicat mai mult creşterea vitelor. Populaţiile Coţofeni au ocupat toate formele de relief şi s-au adaptat la orice condiţii de mediu.Pecica au mai multe straturi de cultură. motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata. PeriamPecica şi Otomani. frecventa in neolitic. În general. Aşezările de tip cetăţuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg. Sunt locuite toate zonele de relief. Tipurile de aşezări sunt foarte diverse. Turia) Otomani (Barca) şi Monteoru (Sărata Monteoru. Cândeşti. de la o cultură la alta sau de la o zonă de relief la alta.. ultima având o depunere de 4 m grosime. precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar în aria culturii Gârla Mare. Fitioneşti. Unele populaţii. Pe lângă aceste două ocupaţii care asigură subzistenţa. Năeni.) Ele sunt situate pe înălţimi apărate natural. Lemnia. se constată o adaptare a economiei la zonele de relief. există acum doar în doua arii culturale. 9 respectiv 16.aşezare în pantă cu 13 nivele de locuire. lângă o sursă de apă potabilă. ca urmare a pătrunderii celor două valuri stepice.

suplimentare. Existau desigur şi uliţe. faza a II-a). Par a continua sa existe atat bordeie. La multe dintre aşezările din ariile acestor culturi se fac chiar paşi spre urbanism. Inmormântarea era. cel mai probabil. Statutul social al indivizilor se conservă şi după moarte şi se subliniază de cei rămaşi în viaţă cu ocazia ceremoniei funerare. răspândindu-se de la vest . Necropola este situată în afara aşezărilor şi este privită ca o lume diferită de cea a viilor. În epocă se folosec atât inhumaţia. La Sărata Monteoru şi Fitioneşti fortificaţia era constituită dintr-un zid de piatră. Printre clădirile mai deosebite. căci erau foarte abrupte. din aria aceleeaşi culturi. legată cu pământ. Coslogeni. dar uşor ieşite în afară. eventual şi o clădire de cult (Sărata Monteoru). Aşezările de tip sălaş. OBICEIURI FUNERARE A. Ea cucereşte teren. La Mošorin-Feudvar. dar şi ca un loc al strămoşilor. un cercetător britanic. Au fost descoperite ancadramente de uşi. Un caz mai special îl reprezintă unele aşezări şi locuinţe din aria culturii Vatina. Sunt aşezări cu straturi superficiale de cultură. Foarte interesant este că unele locuinţe aveau pereţii decoraţi cu un fel de stucatură în relief. funcţionalitate de sanctuar. Multe dintre ele au o acropolă cu o clădire solidă. Dovada ar fi mulţimea necropolelor şi obligativitatea înmormântării chiar şi atunci când trupul defunctului nu a fost recuperat. zolniki sau cenuşar sunt tipice culturilor din bronzul târziu. a fost săpată o aşezare care avea case cu aceeaşi orientare.F. Harding. locuinţe rectangulare de suprafaţă. Locuinţele sunt de tip colibă. itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. în zona Titel. dar din Bulgaria) şi Sălacea (cultura Otomani. incineraţia devine rit dominant în bronzul târziu. făcute în tehnica tradiţională. distanţa dintre ele fiind de aprox. 1 m. În majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripţii de ritual care se respectă întocmai. mai ales. Pereţi cu decor reliefat se cunosc şi de la Corneşti. ca şi fragmente de coloane încastrate în zid. că în această epocă s-a crezut mai mult în nemurire decât în neolitic. grupul Govora.Noua. probabil. tipice pentru păstori. foarte puţine şi rarefiate în spaţiu. au fost semnalate mai ales în aria culturii Monteoru. o procedură pentru eliminarea morţii sau de negare a ei. vorbind la modul general despre epoca bronzului în Europa. Se caracterizează prin depuneri de cenuşă şi multe oase de animale domestice. iar în arie Monteoru sunt frecvente terasările pantelor pentru a putea fi locuite. din aria culturii Otomani. O friză spiralică în relief au avut şi pereţii exteriori ai sanctuarului de la Sălacea. foarte elaborate. Sisteme interesante de fortificaţii. Tipurile de locuinţe sunt destul de puţin cunoscute. Alte reliefuri de pe pereţi sunt formate din romburi concentrice. Inhumaţia caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi mijlociu. cat si. Acest tip de clădire a avut. de 5-6 x10-12 m. formate din linii verticale şi orizontale în relief. Balej (aria culturii Gârla Mare. cât şi incineraţia. paradoxal. trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura PeriamPecica). afirmă. foarte înghesuite. La Sărata a fost dezvelit şi un turn asa-zis de supraveghere. având în vedere dispunerea foarte riguroasă a locuinţelor.

totuşi. direct pe sol. Wietenberg. conservarea trupului nu mai este obligatorie. în gramezi. Cruceni-Belegiš. Pozitia este fie . morminte cu catacombă (in arie Monteoru. Mormintele de incineraţie au gropi rotunde în plan si tronconice în secţiune (culturile Cruceni-Belegis. În general. este considerat un indiciu că defunctul este un personaj cu statut social înalt. acoperite cu bârne. Incineraţia sugerează că. apărând mai întâi în zonele vestice ale României. Resturile cinerare se depun în urne. cultura Monteoru). Gârla Mare. Sarata Monteoru (4 necropole. Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului. tumulul. fie tumulare (tumul= movilă mare de pământ). Orientarea şi poziţia defuncţilor este uneori dictată de reguli foarte stricte. nu neapărat contemporani. Mormintele de inhumaţie sunt fie plane. din Ungaria (1000 de morminte. altele din incineraţie: Nir. Gârla Mare). În arie PeriamPecica a fost observată orientarea şi poziţionarea complementară a celor doua sexe (femeile cu capul la S. Cândeşti (aproximativ 1200 de morminte. Noua. restul fiind plane.spre est. gropa în care se depune trupul poate fi asimilată cu un container. Suciu de Sus. cultura Otomani). Tei. bărbaţii cu capul la N. în sensul că atrage după sine alţi tumuli. deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia. de acum incolo. sau sunt risipite în groapă. aşa cum adesea se crede. fazele timpurii). cultura Otomani). Zimnicea Plovdiv. sau morminte cu treaptă. În general. În felul acesta este exclus contactul dintre vii şi morţi şi sunt respectaţi strămoşii. gropi căptuşite cu dale de piatră (morminte în cistă tipice culturii Schneckenberg). Mormintele odata închise. bărbaţii pe stânga). unele de dimensiuni uriaşe. o prăpastie. din Slovacia (1500 de morminte. E greu de spus dacă apariţia tumulului în spaţiul nostru se datorează penetraţiei unor populaţii estice sau dacă este vorba doar de o idee preluata. poate si Verbicioara. Există culturi care-şi fac o regulă din inhumaţie: Periam-Pecica. Bistreţ-Işalniţa. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale. chiar dacă invetarul funerar este modest. ba chiar incinerarea trupului oferă sufletului şansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabilă. Otomani. ci intreaga comunitate. nu se mai deschid. Tumulul este şi un semn de loc sacru (al strămoşilor) şi are rol de magnet. ne face să credem că între credinţele religioase ale inhumanţilor şi incineranţilor nu este. femeile pe dreapta. Coslogeni. Nizña Myšla. Doar în aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. Biritualismul practicat în aceeaşi arie culturală. un spaţiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. cultura Monteoru). venită dinspre est . dar si culturi birituale: Monteoru. Cele tumulare caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi populaţiile de sorginte estică. prentru că efortul de ridicare movilei funerare este mare şi presupune efortul comunitar. Tiszafüred.

chiar spectaculoasă prin forme sau motive decorative în cazul unor culturi precum Vatina. de obicei. sexul şi statutul social al defunctului. Nu este clara motivatia ofrandei. un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentară şi o canită pentru ofrande lichide.întinsă pe spate. În arie ZimniceaPlovdiv. în aria culturilor Cruceni-Belegis şi Garla Mare inventarul standard număra trei vase: o urna. În aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) există ceramică care are ca degresant calcarul cochilifer mărunţit. ambele aşezate în zona capului. În general. Uneori. mormintele de bărbaţi sunt cele mai bogate şi cele de copii şi senili cele mai sărace. . în acele arii culturale în care armele apar frecvent în depozite. mormintele nu au arme şi invers. o ofranda alimentara sau lichida. dar. Podoabele caracterizează mai ales mormintele de femei. Gârla Mare. spre exemplu). Wietenberg sau Otomani. inventarul se compune dintr-un singur vas. Cantitatea şi calitatea inventarului funerar sunt în strânsă relaţie cu vărsta. de puţine ori însoţit de armele sale. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva. Razboinicul este. totuşi. fie chircită pe dreapta sau pe stânga. Suciu de Sus. meştesugarii au lângă ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. În general. S-a observat că. ea este partea defunctului din ospatul funerar. OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecvenţi degresanţi folosiţi la modelarea lutului sunt cioburile pisate şi nisipul. În unele arii culturale au fost determinate inventare standard: în arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron şi o cana cu 2 torţi . destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. armele şi uneltele pe cele de bărbaţi. cel mai probabil. ceramica epocii bronzului este de bună calitate. spre deosebire de alte epoci (Hallstatt.

dar interesantă este căucul. cu rol de castaniete. folosiţi în ceremonii cu cântec şi dans. cu gura îngustă. Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminenţe din aria Otomani. prevăzute cu capace în formă de pălărie de mexican (de la termenul grecesc pixis care înseamnă cutie). care aveau rol de cădelniţe sau cănile aviforme (cu corpul in forma de pasăre de apa) şi unele şi altele frecvente în morminte. Se dezvoltă spectaculos amfora (vas înalt. CruceniBelegiš).cunoscute din ariile culturilor Verbicioara. destinat depozitarii lichidelor). tipic culturii Coţofeni. O formă rară. Mai spectaculoase ca formă sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina.Formele ceramice sunt mult mai variate decât în neolitic. Govora. Gârla Mare. Tei. în formă de burduf sau de raţă) mai frecvenţi în bronzul timpuriu în ariile culturilor Coţofeni. trebuiesc amintiţi askoii (la singular askos= vas asimetric. Coslogeni.Vatina. Dintre vasele de cult. Baden. trase din buzăeste tipic multor culturi. Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina şi Gârla Mare. final: Vatina. Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cănile şi ceştile cu foarte multe variante tipologice. care se dezvoltă în toate ariile culturale. Noua.vas cu gura largă. prevăzut cu doua torti. care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare. Castroanele apar în toate ariile culturale. mai ales la culturile incinerante. din bronzul mijlociu sau. . Gârla Mare. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite şi asa-zisele tăvi sau tigai de peşte sau vasele de tip pyraunosun fel de vetre mobile. Vasul de tip kantharos . Din aceeaşi arie se remarcă zurgălăii din lut cu modelare aviformă. Cruceni-Belegiš. Monteoru sau vasele de ofrandă cu fund ascuţit din aria Monteoru. Din aria culturii Gârla Mare atrag atenţia pixidele cu patru proeminenţe perforate. mai ales.

Coslogeni. Există arii culturale unde ceramica este foarte puţin decorată: Schneckenerg. Ca tehnici de ornamentare se folosesc: . Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut că sunt de inspiraţie miceniană. argonautul şi vârtejul. Costişa). fiind frecvent doar în ariile Wietenberg şi Gârla Mare. Otomani. Govora. toate prezente pe ceramica Garla Mare. fazele timpurii Monteoru. Ultimele două sunt cultivate mai ales în ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. Spirala apare şi pe ceramica Vatina sau Garla Mare. Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gâtul sau partea bombată a vasului. cercurile cu raze. Noua. Doar în aria Suciu de Sus sunt atestate şi motive de inspiraţie vegetală. zig-zag-ul. Meandrul este cultivat în mai mică masură. triunghiurile şi romburile haşurate (Tei. mai ales străchinile din aria culturii Gârla Mare. Suciu de Sus. având una sau doua axe de simetrie. la fel ca alte două motive. Decorul este întotdeauna simetric. cârligele spiralice. S-urile imbucate sub formă de talaz. Periam-Pecica. Gârla Mare. Unele vase sunt decorate şi în interior. iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte împodobită: Wietenberg. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice. Zimnicea Plovdiv.Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice.

Verbicioara.Vatina. Monteoru 5.pe ceramica Garla Mare ( se cunosc şi ustensile din lut utilizate în acest sens) 7. Vatina. impresiunea cu rotiţa . lustruirea. Gârla Mare. Wietenberg. .incrustaţia cu pastă albă.pe ceramica Coţofeni. inciziape ceramica Vatina.1. Este tehnica care ia cea mai mare amploare în această epocă 6.pe caremica Wietenberg.pe ceramica Gârla Mare 3. Monteoru 2. CruceniBelegis.in arie Coslogeni. decorul plastic în relief se compune din: -potcoave. Cruceni-Belegiš (şnur fals) 4.pe ceramica Periam-Pecica. impunsăturile succesive . ştampilarea. Tei.

dar este tipică mai ales bronzului târziu. Covasna.apare deja din bronzul mijlociu. Ele sunt relevate de studiul necropolelor şi al inventarelor funerare.doar la ceramica culturii Coţofeni 8. Bistreţ-Işalniţa. Igriţa. aparand frecvent pe ceramica Otomani. Cruceni-Belegiş. Gârla Mare. dar şi de apariţa unor fenomene de tezaurizare. Cruceni-Belegiš. în aria Periam-Pecica). excizia.-proeminenţe . Suciu de Sus -brâuri în reliefîn toate ariile culturale -coaste în relief . Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalău (jud. Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe şi arme. 9. practicandu-se doar accidental in aria culturii Gârla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil că între membri comunitaţilor există deosebiri. alteori cu podoabe de aur (spre exemplu în necropola de la Beba Veche.pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile. in arie . canelarea. care este foarte rară.pe ceramica Otomani. Gârla Mare. Suciu de Sus -protome de păsări şi cornute . uneori cu arme.la ceramica Gârla Mare.

Crişana şi Maramureş unde au evoluat culturile Wietenberg. la fel ca în spaţiul micenian. GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR . Măcin (pumnale). Mulţi cercetători sunt sceptici pentru că relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de luptă. Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu săgeţi şi vârfurile de lance sau suliţă. care apar foarte rar în epoca bronzului în această zonă a Europei. Reprezentările în lut de care uşoare. Sacrificiile umane atestate în aria Monteoru sau construcţiile funerare care solicită un mare efort comunitar (tumulii) o sugerează si ele deosebiri majore de statut social. inele buclă. iar armele de luptă nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. ele asigurând doar deplasarea pe câmpul de luptă a unor aristocraţi războinici. CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul că epoca bronzului este o perioadă caracterizată prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare. Pecica-Rovine (faleră şi tutuli conici). precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare). Adoni. asemanatoare cu cele de luptă. Vărşand (falere). o spadă de aur şi 4 topoare de argint). Şmig (falere. saltaleoni). Cele mai războinice par a fi populaţiile din Transilvania. Probabil că in aceasta epoca se conturează o aristocraţie războinică care-şi revendică funcţii de conducere. fapt demonstrat de fortificaţiile frecvente din aşezări. Grăniceri (falere). Tigănaşi (falere. dar mai ales de dezvoltarea fără precedent a armelor precum spada şi toporul de luptă. iar dintre cele tărzii : Săcuieni (falere). cu 4 topoare si falere). ar putea fi indicii că în lupte au fost folosite care de luptă. Otomani şi Suciu de Sus şi unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. Perşinari (12 halebarde. mărgele.Wietenberg. brăţări). Totuşi nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta să fi existat.

Epoca bronzului este epoca în care se poate vorbi cu adevărat de schimburi. Produsele erau cărate cu ajutorul animalelor de povară. Carul tras de boi era foarte greoi. Primele roţi miniaturale din lut apar încă din eneolitic. Ele sunt prezente si în ariile culturilor Wietenberg şi Gârla Mare.5 km pe oră. din bronzul timpuriu. fie nu permit transportarea unor cantităţi prea mari de produse. Aceste mijloace prezintă inconveniente. aşa-zisul car cu rol economic. motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare.82. dar devin frecvente doar în bronzul mijlociu. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden. Cele mai timpurii psalii apar la sfârşitul bronzului timpuriu. mai rar. fie că nu sunt rapide. fie pot fi folosite doar o parte a anului. un fel de obrăzare) care fac posibilă înhămarea cailor sau folosirea lor la călărie. dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului. se afunda în noroi şi avea o viteză de deplasare de 1. iar prin bronzul mijlociu apare roata prevăzută cu 4-10 spiţe. Apariţia roţilor cu spiţe face carul mai uşor şi face posibilă înlocuirea vitelor cu caii. Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg şi Otomani. Deocamdată nu se pot face deosebiri între piesele de harnaşament folosite pentru călărirea calului şi cele utilizate atunci când calul era folosit la tracţiune. pe schiuri sau sănii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. oval. Roţile sunt iniţial pline. El are cofragul rectangular sau. datorită faptului că se răspândeşte pe spaţii foarte largi carul cu 4 roţi.În pristorie. Roţile cu spiţe sunt atestate mai devreme în zona Volga-Urali şi Armenia. 700 kg. schimburile la mari distanţe s-au lovit de două impedimente majore: lipsa drumurilor şi a vehicolelor de transport. Ele . cântărea aprox. Folosirea calului la tracţiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaşament (psaliile. care asigură o deplasare mai rapidă. tras de două vite.

Printre bunurile cu valoare economică trebuie admise totuşi cositorul sau bronzul. fiind atestată mai ales în faza a II-a a culturii Monteoru.sunt de două tipuri: în formă de bară. Balcanice. Mişcările de populaţii. Existenţa ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. Nu se cunosc scăriţe de şa şi nu este atestată nici saua. Pentru deplasare se foloseau padele sau prăjini. unde imaginea lor a fost gravată pe pereţii unor morminte. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile să nu mai aibă caracter episodic şi întâmplător ca în epocile anterioare. fără îndoială. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. La vremea cu pricina se cunoştea deja de multă vreme monoxila. Tot pentru navigaţie s-au folosit un fel de bărci cu fund plat. Legătura cu Europa Centrală se realiza pe Dunăre. Este destul de puţin probabil că ar fi existat şi o cale maritimă de legătură cu sudul Pen. De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe. eventual peşte sărat sau carne uscată. fără de care oamenii puteau să trăiască. care sunt mai frecvente si de formă circulară. Transporturile pe ape erau mai comode şi mai rapide. după o anumită perioadă de întrbuinţare se deteriorau. Din epoca bronzului se cunosc două epave de corăbii care au eşuat pe coastele Asiei Mici. un fel de canoe scobită din trunchiuri de copaci. Se crede că exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor. iar cu sudul Pen. lungă de 3-16 m. de aceea foarte instabile. totusi. Nu ştim ce puteau conţine. Se cunosc corăbii şi din Egipt şi din Scandinavia. nu se potrivea cu sistemul de înhămare din această zonă. Primul tip este realizat din corn. al doilea mai ales din os. pumnale. materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul. cu o perforaţie mare. sceptre în formă de capete de cal). Unele aveau furcheţi pentru prinderea vâslelor. Corăbiile au suprastructuri complicate şi sunt prevăzute cu catarge. însemne de putere. Căile de comunicaţii cele mai probabile au fost văile unor ape. comunităţile având posibilitatea să-şi producă singure mijloacele de subzistenţă. unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. În aceeaşi categorie se înscrie şi ceramica care adesea este schimbată între comunităţi vecine. Trebuie subliniat faptul că schimbul. Ar putea fi vorba de condimente. la Ulu Burun şi la Capul Gelidonya. motiv pentru care calărirea trebuie să fi fost tare incomodă. Se cunoaşte din Asia Mică (Kültepe) de pe la 1850-1650. De asemenea sunt atestate ancorele. adică din zonele umede. Din epoca bronzului se cunosc doar în Anglia şi Danemarca. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care. materii prime foarte importante de care nu aveau parte o . Sigur nu alimente perisabile. chiar cel de bunuri. deşi fiecare are propria-i ceramică. care nu s-au păstrat. Din medii Vatina şi Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. Mureşul trebuie că a fost şi el o importantă artera de comunicaţie. Psalia în formă de bară este de origine anatoliană sau un tip local. centrală şi alte 2-3 laterale. drept pentru care i s-au adus modificări. mai întâi de femei (schimburi matrimoniale). bunuri de prestigiu (arme). că au dus la vehicularea unor bunuri pe spaţii foarte largi (bronzuri arsenizate. Ea putea fi folosită doar pentru navigaţia pe râuri şi probabil mai ales pentru pescuit şi comunicaţie între cele două maluri. să fi fost folosite scăriţe din lemn. care presupune folosirea monedei. Psalia circulară este de origine estică şi apare mai târziu. probabil. cu mlaştini. scoici. Cu ajutorul lor se făcea doar cabotaj (cabotaj= navigaţie pe coastă). băuturi. bunuri de lungă folosintă ( care . ci conţinutul lor. mai mici. A fost puţin utilizată la noi pentru ca. Modul în care sunt amplasate aşezările ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. apoi de daruri. alcătuite din dulapi de lemn îmbrăcaţi în piele. nu a avut neapărat caracter economic. Termenul de schimb este de preferat celui de comerţ. chihlimbariul).după deteriorare se refoloseau). Este posibil. Drumurile sunt foarte rar atestate. şi nu mai puteau fi folosite). Aproape sigur nu vasele erau importante.

dar nu este exclus să fi existat şi mijloace de schimb cu valoare de etalon. cel mai probabil. spre Italia şi apoi pe mare. deci au circulat mai degrabă piese finite. cale care nu a fost demonstrată deşi a fost presupusă (căci lipsesc piesele din Italia) fie. Spade de tip micenian. Dintre produsele din Europa Centrală. până la Micene. este posibilă existenţa unor negustori ambulanţi sau efectuarea unor schimburi la mari distanţe prin verigi intermediare de legătură. era adusă. Este vorba de perlele din pastă sticloasă şi unele piese de podoabă din metal. apoi pe râul Garronne până în sudul Franţei şi apoi. şi alte câteva de la Cândeşti) sunt foarte rare şi nu au fost analizate pentru a se şti cu certitudine dacă sunt din ambră de la Baltica. bare sau lingouri în formă de piele de viţel. spre Grecia. S-a vorbit despre o cale terestră a chihlimbarului care pleca de la Baltica. Bulgaria şi Macedonia.Pecica. Totuşi piesele de chihlimbar din spaţiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica şi Otomani. spre Grecia. Aurul nu este doar o materie primă. Munţii Pirinei. Polada) care apar si în aria . sub formă de lingouri. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub formă de piele de viţel. din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franţei. Au circulat însă şi piesele finite din bronz. pe mare. care. între culturi vecine. Drumul lung pe care-l străbate chihlimbarul presupune existenţa unui lanţ comercial cu o serie de verigi intemediare. materii prime foarte preţioase. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime şi analize tipologice pentru piesele finite. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. din Boemia. Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care creştea doar în nordul Europei. pe spaţii foarte largi. Cositorul si bronzul au circulat sub formă de turte. Nu în ultimul rând. La acestea se adaugă aurul şi chihlimbarul. pe malurile Marii Nordului şi Mării Baltice. Austria şi Italia. având în vedere că există o varietate de chihlimbar în zona Buzăului (la Colti). care veneau sa asigure prestigiul. Sunt doar câteva zone în Europa care-l deţin: Irlanda. Ambra se pare că pleca din Anglia sub formă de piese finite. el este un bun de valoare legitimat. Veterov. într-adevăr. Relaţiile cu Europa Centrală şi Nordică Se crede că s-au vehiculat dinspre Europa Centrală spre spaţiul nostru mai ales două produse: cositorul şi ambra. Transilvania. trecea în Franţa.serie de populaţii. Fără îndoială că schimbul de daruri trebuie să fi fost fost continuat cu trocul. 5 perle la Sărata Monteoru/Cimitirul nr. prin Alpi. Cositorul este o materie pimă deficitară. spre Italia. au ajuns în Albania. ideile şi circulaţiei lor li se datorează răpândirea unor tehnologii. premonetare. Ar fi existat şi o ramificaţie a acestui drum principal. ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. din aproape în aproape. cobora pe drumuri de uscat până în sud şi apoi ajungea. Se admite că. destul de rar. care sunt cu siguranţă atestate în spaţiul nostru. la acest nivel cronologic. secerile şi colanele de gât cu capete spiralice. ultima venita de la Marea Baltică. Piesele din arie Periam-Pecica şi Otomani este posibil să fie din ambră de Baltica. cel mai probabil. Este greu de presupus că vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. pe Mediterana. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabilă o provenienţă locală. Germania de sud (adică ariile culturilor Mad'arovce. cele mai multe apar în aria culturii Periam. fie prin pasurile Alpilor. Ambra de Baltica a circulat. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distanţe. Tracia şi Macedonia. Din bronzul mijlociu şi târziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli în formă de pâinisoara) cunoscute din Slovacia. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este întotdeauna clar dacă ele au circulat în stare brută sau sub formă de produse finite. trebuie amintit că cel mai lesne au circulat. Această cale este dovedită de descoperirea în Grecia a unor distanţiere din chihlimbar tipice culturii Wessex. care coincidea cu linia Dunării si care mergea spre zona noasra. invenţii sau mode ceramice. spre exemplu. 4.

primele în aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj. Unele tipuri de morminte cu treaptă semnalează pătrunderi de populaţii Yamna. Relaţiile cu spaţiul balcanic . Un rol important în vehicularea bunurilor estice trebuie să-l fi avut populaţiile Sabatinovka care pătrund spre sfârşitul epocii bronzului în spaţiul nostru. Plastica antropomorfă a culturii Gârla Mare ca şi zuruitorile din lut din aceeaşi arie culturală îşi au originile tot în vest. mai ales în Moldova. au ajuns la Povegliano în Italia şi în Schleswig şi Holstein. unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. unele chiar până în Pen. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare. mai degrabă decât comerţul. produse undeva în Ungaria de NE şi NV României. de sorginte estica. Unele piese de podoabă. semn ca erau produse de buna calitate. precum topoarele de luptă cu disc sau celtul de tip transilvănean au circulat mult spre vest. Scandinavă. Având în vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunărea bănăţeană şi olteană este de presupus. celelate în aria culturii cu ceramică incrustată din Transdanubia. unele tipuri de topoare: celtul de tip estic. Dinspre est pătrund. Spadele de tip Boiu. ceramica din Moldova prezintă asemănări cu grupul Edineţ din Moldova. au şi ele o origine vestică. prezente în unele depozite din Transilvania sau în aria Gârla Mare. precum pandantivele şaibă cu nervuri în relief . Relaţiile cu Europa de Est Încă din bronzul timpuriu. cu două tortiţe.culturii Gârla Mare. o scurgere de populaţie din Transdanubia în jos pe Dunăre. produs originar din spaţiul dintre Nistru şi Nipru.

căci importurile sigure sunt constatate mai ales în sudul Italiei (ceramică şi două statuete antropomorfe). Kurt Horedt şi alţi cercetători se numără vreo 15 spade (de la Roşiori de Vede. înainte de fundarea Histriei. Este atestată şi relaţia de schimb pe direcţie inversă. iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi decât piesele miceniene şi prezintă asemănări destul de multe cu piese anatoliene. Printre piesele de influenţă miceniană au fost considerate a fi şi statuetele din arealul culturii Gârla Mare sau carele cu roţi cu spite atestate. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os. pentru odihnă şi aprovizionare. Legenda argonauţilor arată clar că argonauţii practicau cabotajul şi făceau astfel de popasuri. tot în aria culturii Gârla Mare. mai ales la nivelul civilizaţiei miceniene. au ajuns în Marea Neagră şi s-au întors spre casă pe Dunăre. fiind greu de admis că grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. Săcuieni din tezaurele din România s-a dovedit. . din Muntenia sau Dobrogea. Şmig. unele fiind mai vechi decât piesele miceniene. Nusfalău. în căutarea lânei de aur. toate de tip A. spre nord. în Macedonia. la Burgas şi Capul Caliacra. atestate în sud. Civilizaţia miceniană a avut legături indubitabile cu Europa. Ea este sugerată de legenda argonauţilor care ar fi plecat. între timp. O legătură martimă cu spaţiul nostru ar fi putut să fi existat la sfârşitul epocii bronzului. trebuie că au existat explorări ale ţărmului vestic şi nordic al Mării Negre. Tigănaşi. Adoni. fără torţi. prin analiză metalografică. Perşinari. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala. Cu siguranţă sudice. Ideea este foarte interesantă. sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. în forme miniaturale. în 657/656. din Colchida pe mare. descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate şi par a fi miceniene. expediţia ar fi avut loc la 1225. în staţiunea de la Dupljaja. că sunt realizate din aur local. Statuetele par . Falerele de aur de la Grăniceri. dar pare a fi vorba mai ales de legături maritime. mai degraba. Lâna de aur ar fi putut fi o metaforă pentru aurul transilvănean. Balcanice. că sunt de fapt copii după spade de tip A. Printre piesele originare din spaţiul nostru. Alba Iulia) care s-a dovedit. Miecurea Sibiului. fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). tipice lumii miceniene si spatiului egeean. Chr. Unele piese descoperite în spaţiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenţă miceniană. După Eratostene. de tip italic. Ideea est încurajată şi de descoperirea unor lingouri în formă de piele de viţel. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaţiei miceniene sunt perlele din pastă sticloasă tărzii. cu loc de origine în Bulgaria. provin tot din ateliere din Bulgaria. Din Europa au ajuns în Grecia fibulele en violon ( la Perati). Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu. în sec. mai ales că trebuie admis că. sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. adică locuri ideale de popas de noapte. Singurele spade miceniene din afara Greciei. unele tipuri de spade şi un tipar de Lappenbeil. ambele pe ţărmul bulgar al Mării Negre şi ambele în golfuri. B sau C 3 din lumea miceniană.Zona noastră a fost suspectată a fi avut strânse relaţii cu sudul Pen. din Serbia. Drajna. XV-XIII a. Sf. Medgidia. Gheorghe. trebuie amintită o spadă de tip Boiu-Sauerbrun descoperită la Pella. Celturile de tip sudic. s-au dovedit a fi trei spade din Albania şi alte trei din Bulgaria. falere de aur.

Dentalium. N.Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Glycimeris glycimeris. . Credinte religioase si piese de cult in epoca bronzului EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE Credinţele religioase. se numără cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zonă de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium. O dată pentru că noi avem o altfel de gândire. Conus mediterraneus. Colombela rustica. la fel ca şi în perioadele anterioare.Printre piesele insolite descoperite în spaţiul nostru. Pectunculus (melc). 1978. Vladimir Dumitrescu. sunt greu de reconstituit. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader.Die Wietenberg-Kultur. apoi pentru că rareori în preistorie au rămas urme materiale care să ateste credinţele religioase. În concluzie. Bonn. 1961. dar nu au circulat atât produse cât idei. au existat cu siguranţă legături ale spaţiului nostru cu civilizatia miceniană. provenite de la mari distanţe. Bucuresti. aflate la periferia civilizaţiei miceniene.Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken. iar aceste legături par a fi fost mediate de alte populaţii intermediare.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. Bernhard Hänsel. 1968. Boroffka. Bonn. 1994. Bucuresti.

însoţit de câteva vase. care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice.80 x 5. Scoţia şi Irlanda care sugerează că cei care le-au făcut aveau şi unele cunoştiinţe de astronomie. Buzău (cultura Monteoru) . zvastica. În interior au fost găsite două platforme de lut. cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de întemeiere a sanctuarului). în apropierea izvoarelor. 2. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale. tunetului.Bulgaria ( cultura Gârla Mare) si Sarata Monteoru. Ea ar asigura eliberarea rapidă a sufletului nemuritor de trupul efemer. Însăşi incineraţia este considerată a fi legată de aceste culte. 1. cosiderate a fi simboluri solare. Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica. fulgerului. Balej. În Poiana Scoruşului de la Sarata Monteoru a fost identificată o clădire mare.Jud. . Sanctuarul de la Sălacea: Dimensiuni: 8. cercurile însoţite de raze. purificarea lui şi înălţarea lui către cer. spaţiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui. Pronaosul avea două coloane. solare.Ideea generală despre epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene. faza a II-a). Bihor (cultura Otomani. un car miniatural din lut şi o barcă de lut. pe vârfuri de munţi. considerată a fi o constructie de cult sau casă tribală. Sanctuarul se compune din trei încăperi care comunicau între ele. În preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormânt de copil. considerate a fi altare fixe. Teoretic ele ar putea fi oriunde în mediul natural: în peşteri. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia.jud. în crânguri. Una dintre încăperi este decorată cu frize cu motive spiralo-meandrice în relief. În intreaga Europă sunt puţine locuri artificiale destinate cultului.50. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat. un altar suspendat. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului în spaţiul nostru şi in cel apropiat României: la Sălacea. LOCURI DE CULT Sanctuarele Una dintre întrebări este unde se află locurile de cult.

Ne întâlnim cu astfel de situaţii în Slovenia. care. au fost descoperite vase întregi. mai ales) puţurile cu adâncimi mari au fost considerate a fi fie fântâni.a fost descoperit în nivelul al IV-lea al aşezării. Puţurile În Europa (Germaia şi Anglia. Aici se ingemaneaza lumina cu întunericul. Din inventarul megaronului sunt de amintit două piese. Are dimensiunile de 14. faza II. în arealul grupului Igriţa. de la sfârşitul epocii bronzului. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe . o serie de peşteri (Igriţa. Adeseori în peşteri s-au făcut înmormântări sau s-au depus piese de ofrandă. se întâlnesc şi se despart cele două lumi.3. care ar putea fi considerate recuzită de cult: un topor miniatural de lut şi o piesă cu utilitate necunoscută care seamana cu o barcă.70 m şi o orientare E-V.30 x 5. fie locuri de cult. în Munţii Apuseni din Crişana. Croaţia. În ele. fapt ce sugerează că nu este vorba de fântâni dezafectate. dar şi piese cu caracter profan. a celor vii şi a celor morţi. Avea o anticameră şi două camere. Italia. se cunoaşte un loc de cult la Oarţa de Sus. În spaţiul nostru. spre exemplu) în care au fost depuse ofrande constând din ceramică şi piese de bronz. dar şi în alte părţi ale Europei. unele de 20 m adâncime. Megaronul de la Balej. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo. Ecoul lor poate impresiona şi poate sugera că ele sunt populate de spirite. Peşteri Peşterile sunt spaţii foarte enigmatice. au fot descoperite. Din aria culturii Wietenberg. prin adâncimea lor. constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo. Planul elaborat ar indica o construcţie de cult. Ar putea fi şi una şi alta.

unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braţele lipite de corp şi arcuite spre abdomen). Astfel.Spre deosebire de neolitic. Psi (cu braţele ridicate şi arcuite deasupra capului) şi Tau (cu bratele dispuse orizontal). Reprezentări plastice din lut există foarte multe în aria civilizaţiei miceniene. Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene. În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese. in aria grupului . plastica antropomofă este slab reprezentată la nivelul epocii bronzului. dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare. Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare.. Chr. post 1390 a. la care se adaugă cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria şi Croatia.

Interpretarea statuetelor este destul de dificilă. Sunt destul de multe supoziţii. Reprezentări ale sufletului celui mort. retezate. ersatz (=înlocuitor) de mamă. Piesele provin atat din aşezări. Ipoteza este plauzibilă pentru statuetele cu cap de pasăre căci. Unele au cap de pasăre de apă. Supoziţia a fost făcută de Dumitru Berciu. Ipoteza. Cele descoperite in morminte. Această ipoteză este şi ea destul de puţin probabilă căci. 8. păsarile erau simboluri ale sufetelor călătoare. Reprezentări ale defunctului. cu cap de pasăre de apă (raţă sau lebădă). doică divină. având în vedere că în unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe.Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau. O divinitate a muzicii. adesea. Ipoteza este destul de puţin probabilă căci reprezentările nu sunt nude şi nu au atributele sexuale subliniate. Reprezentări de nursă. 4. Această presupunere a fost făcută pentru statuetele masculine. respectiv statuetele de tip Psi. de forma unor cioturi. Dolj). Majoritatea statuetelor sunt feminine. cât şi la Plosca şi Cârna-Ostrovogania (toate necropole din jud. in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor. 9. cat şi din necropole. a fost formulată pentru statuetele cu braţele ridicate deasupra capului. 5. 2. care avea în vedere un motiv ornamental în formă de liră care apărea adesea figurat pe statuete. potrivit cărora statuetele ar reprezenta: 1. cu bratele orizontale. căci este vorba de un motiv care iniţial desemna foarte schematic ochii şi nasul. Este posibil ca şi celelalte statuete cu cap de pasăre din aria culturii Gðrla Mare să fie tot masculine. Reprezentări de divinitate protectoare a mortilor.O divinitate a fertilităţii şi fecundităţii. precursoare a lui Apollo. inclusiv concubine ale defunctului. 7. Ipoteza trebuie eliminată. atât la Cârna-Grindu Tomii. care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. Şi această ipotză est destul de puţin probabilă. 3. la baza gâtului. destul de credibilă. provin din morminte de copii. Reprezentări de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt). dar sunt fragmentare. . adesea în atichitate. motiv pentru care nu li se poate determina sexul. în morminte au fost descoperite două sau chiar trei statuete antropomorfe. iar in aria culturii Gârla Mare sunt prezente statuete de tip Phi şi Psi. Tipul Phi poate fi cu cap modelat în prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap. Reprezentări ale unei divintati solare. 6. deci de muritori aflaţi în poziţie de adoraţie. dar cu un presupus cap atasabil). Acestea din urmă sunt masculine. Reprezentări de adoaratori. precum două statuete descoperite pe cele două care miniaturale din lut de la Dupljaja.

foarte împodobit. care este foarte rar reprezentat. Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaşte din aria culturii Baden (cultură din bronzul timpuriu). cu cap de pasăre. Pare a fi vorba de cel puţin doi zei: unul feminin şi altul. comparabile cu păpuşile de azi. Wietenberg. ceremonial. roţi sau care miniaturale sunt atestate si în ariile culturilor Schneckenberg. poate dint-un mormânt. mai ales. Că ar fi vorba de zei ar sugera-o şi costumul elaborat care pare a fi zeiesc. Otomani şi.10. masculin. cu cap de pasăre. Ceva mai târziu. cu rol economic. Pe ambele care de la Dupljaja se afla câte-o statuetă antropomorfă masculină. din Ungaria şi a fost descoperit într-un mormânt (la Budakalász). De la Dupljaja.Simple jucării din lut. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin în contrast cu numărul pieselelor de podoabă descoperite în mormintele din această arie culturală. provin două care de excepţieun car cu 2 roţi. cu două osii şi cu 4 roţi pline. Carul cu 3 roţi era . Statuetele au sigur semnificaţie religioasă căci se remarcă prin modelarea canonică. tot cu 4 spite. cu 4 spiţe. tras de păsări de apă. Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval. şi un altul cu 3 roţi. deci ar trebui să reprezinte zei comunitari şi nu zei din patrimoniul familial.

considerată a fi un simbol solar. la nivelul culturii Basarabi. păsări de apă). spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Gârla Mare. altfel este greu de explicat existenţa acestei asocieri atât de mult în timp. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalbă. porumbei. era considerat magic. un cercetător sârb. Chr. Brotlaibidolii din lut Piesele au formă de pâine şi sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. Arbon ( SV Germaniei).asociat cu o piesă din lut tronconică care a fost interpretată ca fiind o umbrelă sau un disc solar. În plus. piese pentru ştampilarea ambrei. dată de Trbuhovic. Nu se ştie dacă piesele sunt realmente piese de cult. religioase sau profane. 195 de piese de acest tip în ariile culturilor Polada (Italia). Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa . simbol al perfecţiunii. statueta de pe carul cu două roţi are pe piept un motiv decorativ în formă de zvastică. divinizat ca zeu al soarelui. iar statuetele cu chip de pasăre să fie o reprezentare a sufletului celui mort. ţara hyperboreenilor sau spre Africa. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din două arii culturale: Otomani-două piese de la Derşida. talismane 2. Piesele au fost interpretate a fi: 1. sugerată în 1954 de Sprokhoff. Ele au fost descoperite mai ales în aşezări. O altă intepretare a carului. Statuetele sunt masculine.. Szeremle (Ungaria).şi Gârla Mare-24 piese. este foarte posibil ca acest vehicol să reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo. Aceasta deoarece există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într-un car tras de lebede spre Helikon. Este sigur că asocierea car-pasăre de apă are o semnificaţie religioasă. alţii le-au dat semnificaţii diferite. până în Hallstatt. Veterov şi Mad'arovce din Slovacia. IV p. de pe carul cu trei roţi. idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat şi o interpretare numerică: s-ar fi folosit un sistem numeric în bază 12număr care. la babilonieni (?). aprox. negative pentru obţinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. Despre cele două pesonaje masculine găsite asociate cu aceste care predomină supoziţia. dar asta nu lamureşte utilitatea pieselor. pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. iar a 2-a statuetă. Având în vedere că multe reprezentări de care (Europa nordică-care figurate pe pereţii mormintelor) sau care adevărate (Sintašta) sau miniaturale au fost descoperite în morminte. Unterwölbling (Austria). porneşte de la un ritual târziu. răboaje preistorice 3. avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. care garantau calitatea sau cantitatea ei 4. Unii cercetatori s-au mulţumit a le numi obiecte enigmatice. atestat în sec. toate indubitabil feminine. datorită faptului că zgomotul produs de deplasarea carului semăna cu cel al tunetului. . rar în necropole. că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul. de invocare a ploii cu ajutorul carului. mai ales că în mitologia grecească sufletele celor morţi sunt adesea reprezentate prin păsări (lebede.

în forma de topor dublu. Modelele miniaturale de casă Din epoca bronzului se cunoaşte un model de casă dintr-un mormânt din necropola de la Karaburma (cartier al oraşului Belgrad). Schneckengerg (20 exemplare). crucea. se crede că este un import din aria culturii Gârla Mare. la Năeni). mai rar în complexe profane. Piesele au cu siguranţă un mesaj religios. urmată de trezirea la viată si are o legatură cu reinvierea. Apariţia lui frecventă în complexe palaţiale ar sugera chiar că el a devenit ulterior un insemn al regalitaţii. Cea mai probabilă divinitate este bănuita a fi una a fulgerului. Polonia (cultura Lausitz). în spatiul cretan sau micenian.este frecvent în lumea cretană şi miceniană unde apare.Zurgălăii din lut Apar la noi doar în aria culturii Gârla Mare (15 piese).labrys-ul. Apar cu . asemănătoare topoarelelor din piatră sau din metal (tipul KilindirBegunci). Vatina. de 1. Două piese de la Cârna. Se crede că. Au fost interpretate şi ca jucării pentru că au fost descoperite uneori în morminte de copii. deci posibile simboluri astrale.construcţia de tip megaron. Tansdanubia (cultura cu ceramică incrustată). Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak. Wietenberg. Piesele sunt făcute să producă zgomot. de la forme miniaturale până la forme uriaşe. soarele.necropolă. Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoareciocan sau securi duble. la fel broasca ţestoasă (semnifica poate hibernarea. toporul este asociat cu coarnele de consacraţie sau cu simboluri astrale: luna. Acest model anticipează urnele în formă de casă miniaturală foarte comune în aria culturii Villanova din Italia. Verbicioara şi Gârla Mare. Pasărea de apă este cu sigurantă un animal psihopomp. Monteoru (1 buc. Totuşi labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna şi poate fi şi un simbol al unei zeite a vegetaţiei. iniţial. Dolj) au figurate pe ele X-uri. dar ulterior ar fi căpătat alte semnificaţii. în complexe de cult şi morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos). pasăre de apă sau hibrizi cu corp de pasăre. aur. Elveţia. În spaţiul micenian are dimensiuni diferite. Datorită faptului că decorul piesei este incrustat cu alb. cap de cornută. Monteoru. mormânt de copil). picioare umane. argint sau lut.20 m. Sunt atestate în ariile culturilor Periam-Pecica. drept urmare. labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului. Toporul dublu. Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele în interior si sunt modelate în formă de broască ţestoasă. Unii cercetători cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconică a unei diviniăţi şi. care au capac). Gârla Mare (în aşezări precum cea de la Balej. precursoare a Demetrei. Ea are un topor în mână şi primeşte în dar măciulii de mac şi fructe. căci se cunosc depuneri de carapace de ţestoase în mormintele culturii Aunjetitz). Este din fildeş. obiect de adoraţie. cel mai adesea. Asine şi Micene). Vasele de cult Pot fi integrate în această categorie pixidele ( vase de agăţat. care este şi foarte longeviv căci şi în Hallstatt sau epoca geometrică în Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic. o groapă de la Carna-Nasta şi în necropola de la Orsoja -Bulgaria). Alte piese se cunosc din Grecia miceniană (Perati. semilune şi cercuri concentrice. care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore.Nasta (jud. deci trebuie să fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implică muzică şi dans. Foarte frecvent. din aria culturii Cruceni-Belegiš.

Monteoru. mai ales în mormintele mai bogate. probabil folosesc pentru depunerea de ofrande. Se găsesc în morminte Monteoru. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrandă care sunt tipice culturii Monteoru. Este posibil ca în aceste vase sa se fi ars substanţe aromate. Iordania. de aceea se presupune că erau înfipte in pământ. Erau un fel de amfore. Vasele cu protome în formă de cap de pasăre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului şi din Israel. instabile. Pasărea de apă mai apare în culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev. . Liban. Periam-Pecica) sau de căni terminate cu protome în formă de cap de pasăre (Gârla Mare) sau vase aviforme (Gârla Mare). Egipt. căci aveau fundul ascuţit. iar vasele sa fi avut funcţionalitatea unor cădelniţe.predilecţie în necropole.

Monica Sandor. Antropomorphic Statuettes. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara.Chicideanu. Bucuresti. p.BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. 2003. Bucuresti.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. Ion Chicideanu. 1974. Monica Sandor-Chicideanu.Arta preistorica în România. 1961. 53-76. 1990. Dacia 34.Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. Contributions to the Study of the Gârla Mare Hallstatt-ul pe teritoriul Romaniei . Vladimir Dumitrescu. Cluj.

centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad. în Republica Moldova). aparând ceva mai târziu grupurile: Gava. B1-3. cum ar fi fost normal.si în Ucraina-cultura Holyhradi.Medias si Gava-Reci.e. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur). Zimnicea). decorata. care nu au rol functional. de culoare neagra. Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului . Din Banat. La scurta vreme. când se sfârseste UFK (Urnenfelderzeit). A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800). ceramica canelata se raspândeste spre Oltenia. Prima vârsta a fierului începe la 1200/1100 si se sfârseste la 450 în Muntenia. Tamaoani). ci aparitia unei ceramici de alta factura. Meri. sunt atestate si în spatiile vecine: grupul Pšenicevo. caracterizat prin asa-zisele câmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie în urna). dintre care au fost sapate 1270. despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda. Astfel de ceramica exista si în Ungaria-cultura Gava. iar D Ha târziu (post 650). dupa numele a doua situri. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke în etapele A. asemanatoare celei din România. bine lustruita. pe la 350. în teritoriul intracarpatic. în ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i. ceramica canelata se va raspândi în întreg teritoriul României. ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata în hallstattul timpuriu. Maramures si Crisana. prin doua tehnici: canelarea si imprimarea.n. C. Hans Hildebrand a împartit epoca fierului în doua etape : Hallstatt si La Tène. primul din Austria. un mare complex cultural din bronzului târziu. motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pâna pe la 800 a. Se remarca pentru Ha timpuriu din România existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata. iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 . începând cu Ha mijlociu. A2. Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie în interior si decorul cu multe proeminente. periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala. adesea cu luciu metalic. Grupuri cu ceramica imprimata. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare între Europa Centrala si cea de est. în Bulgaria si Saharna-Solonceni. ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul întregii Transilvanii. cu predilectie. în jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata. B.HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) In 1874. grupul Granicesti. si D. perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului. al doilea din Elvetia. Ulterior. De multe ori. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului. ceva mai târziu. unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vârtop-Hinova. C-ul Ha mijlociu (800650). în spatiul în care la sfârsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegiš si Suciu de Sus si grupul Igrita. din cauza raritatii pieselor din fier. care a avut circa 2000 de morminte. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita în Austria. În Europa Centrala. Muntenia (Chitila.Susani în Banat si Gava-Lapus în NV României. Ceramica canelata apare mai întâi în Banat. în jumatatea estica.Chr. Si în Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata. poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est.

Cele mai vechi dintre ele sunt: . pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decât spre cultivarea plantelor. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul. motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. În general. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mâner (apar în Ha B) sau cele cu antene. În Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi în paralel. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. iar cea canelata celui illyric. cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. Economia. aduce cu sine noi tipuri de piese. Teleac. iar mai târziu fibulele ochelari. Cornesti (68 ha). Huedin. iar mai târziu cnemida. Gusterita. Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara. cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. Ciceu (30 ha). uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). Chr. fortificate cu valuri de pamânt pe schelet de lemn. straturi subtiri de cultura. Pe la 1200 a. apare fibula de tip Peschiera. METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La începutul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului. de cele mai multe ori. motiv pentru care asezarile au. foarte frumos decorate cu motive geometrice. reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate în ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur. Hallstattul. În Ha C. Apar pentru prima oara centurile din bronz. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cântareste în jur de 1100 kg. din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament. Noua epoca. Totusi. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie. În sec. se remarca în epoca cetatile de refugiu. Spalnaca si Aiud. fiind frecvente asezarile de tip salas. la fel ca si cea de la sfârsitul epocii bronzului. Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti). Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sântana (78 ha).etnic tracic.

la sfarsitul sec. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi în Asia Mica. dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. De la Dervent. În tumulul de la Susani. bare de fier.1. nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si în centrul Europei. Dobrogea (Altân Tepe). descoperit în Banat. apoi uneltele. de forma tronconica. doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense. sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). precum un pumnal descoperit la Ganovce. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz. descoperit în depozitul de la Rozavlea III. iar în Ha târziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier). o bratara de fier. SE Transilvaniei. Zgura începea sa se lichefieze la 1030 . cu miez de fier. Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%). descoperita în necropola de la Bobda. în sec. care. a VIII-lea. se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier. iar în stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie. al XII-lea. prin filiera greceasca. databil în sec. cu peretii de lut. Fierul este cunoscut înca din mil. Moldova (minereu de balta). IX-VIII provine de la Cernatu.Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar în Maramures si Banat. în Banat. Începand cu Ha mijlociu. în Maramures din sec. Fara îndoiala ca sunt piese de import. din Banat. în jur de 50 %. 13. In difuzarea metalurgiei fierului în spatiul nostru. deoarece randamentul de reducere era destul de scazut. cu miez de fier descoperit la Tirol. o lingura de turnat. al IX-lea. 4. un ac de bronz. în Muntii Taurus. Chr. O singura descoperire este foarte timpurie. 13 2. fie din Anatolia. Pâna la caderea regatului hittit. Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre. Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale. Având în vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite în Maramures si Banat. 12. limonitul (63% fier). obiecte de fier si bronz. unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier. erau rezerve mari de minereu de fier. în regatul hittit. secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie. din aria culturii Babadag. III. dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului în sec. un celt din fier descoperit în necropola de la Lapus. fie pe culoarul Vardar-Morava. dintr-o localitate necunoscuta. în Slovacia. hematitul (70% fier). minereul fiind asezat în straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). ideal 1500 grade. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului în spatiul nostru sunt din sec. XIV-XII a. Oltenia (Baia de Fier). un mâner de cutit. mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii în Europa. 7. Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. Raspândirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi înalte de reducere. din Banat. 3. ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier în Banat. mai întâi armele. 5. in sec. obiectele din bronz sunt treptat înlocuite cu cele din fier. o spada de fier din Banat. adâncite în pamânt. Aici. 6. un cutit de fier de la Cauas. un pumnal de bronz. a fost descoperita zgura de fier într-un context databil în sec. Vasile Pârvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii.

grade. care continea o diadema. In urma reducerii. margele. se obtinea o lupa de fier spongioasa. tutuli. însa. Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea. saltaleoni. o reducere completa. . În 1980 a fost descoperit la Hinova. bratari. un tezaur de aproximativ 5kg. de aceea randamentul era redus. ARTA AURULUI Din România se cunosc o serie de tezaure de aur. datorita impuritatilor. verigi. Pentru prelucrarea lupei. ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). care sunt însa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. iar fierul la 1200-1300 grade. în mijlocul unei necropole de incineratie. Aceasta temperatura nu asigura. placarea cu aur sau sudura cu bronz.

Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si îmblânzitori de cai. ci constituie adevarate necropole tumulare. Spatiul din Bulgaria. in Ha târziu. Chr. desi este de inhumatie. Într-un mormânt tumular din sec. aproximativ 90 de triburi-neamuri.al XII-lea a. Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. RELIGIA Simbolurile religioase (crucea. sunt razboinici calareti. piese de harnasament (psalii si zabale). purtate la gât. vârfuri de lance. din Bulgaria. probabil un car de lupta. deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont. din epoca bronzului. din Oltenia. ultimul tras de 12 pasari de apa. toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului. Un alt tezaur databil în sec. Tezaurul era depozitat într-un vas bitronconic.mansoane. se înmultesc razboinici traci calari. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. din Bosnia. dar exista si morminte de inhumatie. fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. unde apar aceste . cutitase curbe din fier. In necropola de la Basarabi. drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana. avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. Dupa toate aparentele. zvastica. armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia. cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. akinakai. Despre o influenta illrica se poate vorbi si în NV Bulgariei (necropola de la Vraca). Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice). începând cu sec. incepand din sec. pasarea de apa. amândoua potrivite pentru lupta de pe cal. al VIII-ea de la Balta Verde. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. De altfel si izvoarele literare arata ca. în Oltenia de vest. aveau rol apotropaic. Illyrii. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran. canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu. ca în epoca bronzului. Ele vin din trei parti: dinspre SV. unde au fost descoperite câteva necropole de inhumatie. vârfuri de sageti. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale. fie prin intermediul tracilor sudici. ultimele de sorginte scitica. si dinspre est. ambele din medii Basarabi. al VI-lea. Influenta illyrica este mai evidenta în SV României. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului. locuiau în zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava. fie în morminte tumulare. fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta. Ritul de înmormântare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. care. mai târziu. precum cele de la Basarabi. continuand traditii vechi. Tumulii nu sunt izolati. drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec. la est Morava). vasele sunt tipice culturii Basarabi. s-a descoperit sina unei roti de car. Balta Verde si Gogosu. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman). al VI-lea. dinspre sud. din Grecia. de esenta illyrica. fie în morminte plane.

mult mai târziu. conform legendei. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi. nu trebuiesc confundati cu acestia. mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie. dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au îndreptat spre sud. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. dar nu i-a primit nimeni. IX-VII. infectându-le apele cu broaste.influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri. Sunt sigur nomazi. au adaugate scitilor si populatii de agricultori. Sunt si câteva morminte de incineratie. Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. ca sa nu se certe între ei. cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului. La rândul sau. margelele de caolin sau din scoici Kauri. vor fi masiv folosite si de traci. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai. Cele mai multe morminte au ofrande de carne. antariatii si-au parasit casele. care au dus la o molima cumplita. asasinându-l pe regele Ariapeithes. cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. caci nu au decât necropole. îi localizeaza la izvoarele unui râu numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare. produsa de niste aburi care ieseau din pamânt. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe. În mormintele de femei s-a gasit depusa creta. si a unor populatii scitoide. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic. cu timpul.ar fi migrat la traci. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii. motiv pentru care s-au asezat într-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. desi sunt inruditi cu scitii. akinakai. in epoca latene. Evenimentul ar fi avut loc. Potrivit lui Herodot. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac. un grup estic intrusiv este surprins la noi în zona Transilvaniei. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin . 7-6. Aiud. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. în Asia Mica. ba chiar le interzic acestora sa le calce tara. fapt care l-ar fi mâniat pe Apollo. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius. înca de pe vremea lui Sargon II (722-705). în sec. Scitii agatârsi pe teritoriul României. de obicei. Herodot ne da de înteles ca agatirsii. este vorba de grupul Ciumbrud. oaie la femei si bovine la barbati. care s-a razbunat pe ei. Donja Doljna si navicella care. nomazi. in sec. Un obicei constant surprins în aceste necropole este acela de a depune în morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). Herodot vorbeste despre sciti regali. ulterior. în sec. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi. al agatirsilor. Alte necropole se cunosc la Blaj. stâlpi de baldachin. Fara indoiala ca. vârfuri de sageti în trei muchii. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata în zona noastra. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). 3. carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. oglinzi din bronz. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au. Dupa sec. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii. lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. plugari si agricultori. Drept urmare. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat în 1980 o carte. Cipau. din 279. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. regele Spargapeithes. Lânga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe). Arheologic. iar în secolul urmator sunt pomeniti în Asia Mica atât de izvoarele grecesti cât si de cele akkadiene. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii. aflam despre ei ca sunt gingasi. al scitilor. Târgu Mures.grupul Trestiana. Herodot ne da de înteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai târziu proaste. aflate sub dominatie scitica. morminte plane de inhumatie. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si în Moldova. spre a evita razbunarea lui Darius. Scitii sunt la origine iranieni. când ca ar fi traci.

Mosna. a fost întemeiata la 657/656 i. caci nu a fost identificata nici o cultura în acest spatiu. si izvoarele scrise (Istorii. al VI-lea. deci data întemeierii se afla undeva spre sfârsitul sec.de cate Millet.Vasiliev începând cu 600-575. grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. colonie doriana a Heracleei Pontica. acoperite de tumuli. al IV-lea reapar asezarile din zona de câmpie. al VI-lea. de pilda aplicile de curele în forma de animale foarte stilizate (cai. de obicei oameni cutezatori sau aventurieri. Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice. cap de bour). cultivatori) pentru drepturi politice. Callatisul. dar probabil ca. mestesugari. Singura cultura atestata în sudul României în Ha târziu este FerigileBârsesti. Prima colonie greceasca a fost Histria. un imens pustiu. dupa Eusebius Hyeronimus. ursi. Stâncesti. De asemenea. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului târziu consta în adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari. Ulterior. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme. doar la 340. potrivit lui Pseudo-Scymnos. Astfel. cresterea demografica. Herodot) pomenesc la nord de Dunare. V-lea a. raiduri scitice în spatiul nostru. care-si alegeau o capetenie. Cauzele colonizarii grecesti. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare. lupta demosului (negustori.n. saracirea populatiei. Despre o patrundere masiva de sciti. care a domnit între 540-498. la 335. au reusit sa-i induplece pe autohtoni. dar arheologic se poate stabili momentul. Nu exista marturii scrise despre intemeiere. dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor. când scitii condusi de regele Atheas patrund în Dobrogea. proces care începe în sec. în Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici. care au avut mai strânse relatii cu grecii. fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. care încep sa apara în sec. ei fiind înfrânti de regele Filip II al Macedoniei în 339. Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana. Chr. ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului). a fost întemeiat pe vremea când în Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. la aceasta vreme. 8. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de . feline. iar de Alexandru Vulpe începând cu 550 si pâna pe la 450. O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. sunt multiple: solul inoportun agriculturii în Grecia. care. În Dobrogea inflenta s-a datorat întemeierii cetatilor grecesti din Pont. Se crede ca este vorba de Amyntas I. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai târziu. concentrarea proprietatilor funciare în mâini putine. mai ales cu odrisii. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria. Începând din sec. precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier în trei muchii. aflam din izvoare. prin daruri si promisiuni. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci. in timpul expeditiei impotriva tribalilor. expansiunea scitica trebuie sa fi fost împiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. capabili a-si asuma riscuri. fapt confirmat si de izvoare.e. Este posibil ca zona de câmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca în Ha târziu aceasta zona pare nelocuita. sacrificiul cailor. a unor piese de harnasament . care ocupa în exclusivitate zona subcarpatica. Nu se stie daca anterior întemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia.

Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei. cât si inhumatia. cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. cultura a fost împartita în 3 faze. al IX-lea. vase din metal) în spatiul autohton. În faza a III-a.5 m. are o origine locala. Unele morminte sunt colective. Gura Canliei.vârfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). Enisala.Morintz). faza a II-a-1000-800. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. Dintre motivele decorative. facând-o însa cu mâna. Piatra Frecatei. isi limiteaza arealul. Saharna. Însasi roata olarului va fi preluata tot de la greci. ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate. se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti în care erau aduse uleiul de masline si vinul. amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola. Chr. NE Munteniei si Sudul Moldovei. stofe. Cultura Basarabi . faza a III-a-800. drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse.pina la colonizarea greaca ( dupa S. Arges si de-a lungul Dunarii. iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare. al XI-lea a. Republica Moldova sau Bulgaria (Pšenicevo. fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. Prut.1100-1000. Periodizare si datare: faza I. ci doar morminte izolate. al VI-lea a. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe.Solonceni). Beidaud. Originea: dupa Sebastian Morintz. care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni. Asezarea a fost fortificata în faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adânc de 3-4 m. epoca La Tène. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag. dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca. În prima faza decorul este realizat prin incizie.mijloace de schimb premonetare. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1. în cea de-a doua e realizat prin imprimare. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica. mai ales pe Siret. ulterior în sec. Pare ca se practica atât incineratia . CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspândire: Este atestata în Dobrogea. Decorul ceramicii. strachina cu buza adusa spre interior. În faza a III-a evolueaza doar în Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. uneori în perimetrul asezarilor. Topalu. spre deosebire de forme. Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie. grupul Insula Banului care a fost datat initial în sec. începând cu sec. iar în ultima decorul este canelat. Chr.. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata în arealul culturii Ferigile-Bârsesti. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene în diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia. în faza de expansiune maxima ( faza a II-a).

Gârla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi în lemn. Valea Timisului si Gornea. cilindric. Se cunosc în jur de 350 de situri. foarte rar. Remetea. cât si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. În Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi. retelele de linii sau snurul fals. sudul Moldovei. destul de putin cunoscut. strachina cu buza rasfrânta spre exterior si cu picior inalt. cana cu doua torti supraînaltate. Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. Sofronievo în Bulgaria. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme în SV României. caci pestera avea peretii pictati. desi ceramica este Basarabi. în Banat. amfora. frecvente în aria acestei . apar. sudul Republicii Moldova. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului. Totusi aria de raspândire cuprinde si nordul Serbiei. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior. Tei. este arie illyrica. s-urile imbucate. A. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. Câmpia Pannonica. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat. atestat si la Balta Verde si Gogosu. evitând zona de deal si de munte. Prezenta ei este documentata si în nordul Bulgariei. de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie. Pe lânga motivele geometrice. Banatul. Ceramica: are atât decor canelat.. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pâna în Austria.Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite în epoca bronzului în ariile culturilor Wietenberg. Ieselnita în România. motive zoomorfe foarte stilizate. Asezarile: se cunosc la Popesti. un grup cu ceramica incrustata anterior. în Muntenia. care potrivit izvoarelor scrise. Soldanesti în Basarabia. Piese de metal: dintre piesele de metal. Moldova Veche. Vojvodina. zona de câmpie din Muntenia si Oltenia. nordul Serbiei. triunghiurile hasurate. Având în vedere aria de raspândire a acestei culturi. majoritatea asezari.

fibulele de tip Glasinac dintre podoabe. Guma între 750-600. în Vrancea. în Vâlcea. se constata în zona subcarpatica. Ferigile. . Datare: în timp ce A. Eselnita. 5. în Gorj 3. Bârsesti. cu mâner de forma literei T . A. M. existenta unor grupuri culturale înrudite între ele: 1. etapa D. Gura Padinei. iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta. cu siguranta piese de cult.culturi sunt fibulele ochelari. în zona Portilor de Fier. Guma vorbeste de trei faze. în zona Romanati 2. Grupul Ferigile-Bârsesti În etapa finala a Hallstatt-ului. Telesti-Dragoesti. iar M. Vulpe dateaza cultura în intervalul 800-650. din sudul României. Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie. Vulpe o împarte în doua faze. Arges si Prahova 4.

vârfuri de sageti cu trei muchii. dar o mare parte din vase sunt nedecorate. 1967.CivilizaÛia primei epoci a fierului în sud-vestul României. Vulpe a datat necropola între 550400.Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv în zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile. Multe morminte sunt de luptatori. Ceramica. BucureÕti. Bucuresti. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamânt depuse în straturi succesive.Începuturile epocii fierului la est de CarpaÛi. 1980.Scitii agatîrsi pe teritoriul României. cutite curbe de lupta. fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. La Bârsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli. 1994. Al. cutite din fier. La Ferigile au fost descoperite doua necropole. Attila László. sau mominte cu cenusa depusa direct în groapa. publicata de A. cât si morminte cu urna depusa în groapa. 1976. este decorata cu canelura. Bernhard Hänsel. Bonn. ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. cutitase de fier. Valentin Vasiliev. cu 28 de morminte. Alexandru Vulpe. BucureÕti. vârfuri de lance si de sageti.Necropola hallstattiana de la Ferigile. cu 150 detumuli si alta plana. Vulpe. Toate mormintele sunt de incineratie. având în inventare akinakai. În inventar apar akinakai. Ritualul funerar este destul de divers: exista atât morminte cu urna depusa direct pe solul antic. BIBLIOGRAFIA: Marian Gum|. care contin atât morminte de inhumatie cat si de incineratie.Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau. una tumulara. Cluj-Napoca. fibule. zabale. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamânt. aplici cruciforme. 1993. Metalurgia bronzului in epoca bronzului si Hallstatt METALURGIA BRONZULUI ÎN EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI . in general de buna calitate.

3. Turnarea aliajului în tipare pentru obtinerea pieselor Acestea ar fi conditiile si operatiile care trebuiesc cunoscute. sub forma de oxizi. China. arsen.Azuritul. estice. Tailanda si America. antimoniu). Pe teritoriul României. Pot fi enumerate : 1. iar din mil. nu le exploateaza. Initial sa practicat. Posibilitatea de a depista aceste minereuri. Alierea. Este posibil ca un centru independent de inventie a metalurgiei bronzului sa fi existat si în Franta unde se cunosc pseudo-bronzuri timpurii.Cu2O 2. Cunoasterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor.Practicarea metalurgiei bronzului de catre o populattie presupune : 1. ele au creat piese originale din bronz. deci post 3800 a. 5. Totusi exista zone care nu detin minereuri. deoarece în natura se gasesc minereuri care contin si cupru si arsen. nu le reduc si. prelucrarea la rece a cuprului nativ prin ciocanire.Calcopiritul= sulfura de cupru si fier-Cu FeS2 4.Cu2(OH)2CO3 5.Cu2S 3. cubanitul. . în combinatie cu alte elemente chimice. Cunoasterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obtinerea cuprului. Centrele de inventie a metalurgiei sunt Anatolia. 4. 6. Iranul. asemanator celui de usturoi. primele bronzuri arsenizate apar în epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului. tenoritul.Malachitul=carbonat bazic de cupru . arsen. 7. . înnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu. bornitul. fiind piese de import din zona caucaziana. antimoniu. sulfuri. în loc de staniu. în zona Frantei fiind frecvente asocierile naturale în minereuri a cuprului cu antimoniul. prin turnarea în tipare. MINEREURILE Cuprul se gaseste în stare nativa sau sub forma unor minereuri. brochantitul. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care contin cositor sau un înlocuitor al acestuia (arsen. 5 în Anatolia (la Can Hasan) începe a se prelucra arama la cald. Se crede ca primele bronzuri sunt aliaje întâmplatoare.bronzuri pentru ca sunt aliaje care contin. Aceste minereuri puteau fi lesne depistate deoarece arsenul emana un miros tipic. Cupritul= oxid de cupru. covelina. apelând la importul de materii prime. totusi. tetraedritul. care sunt aliaje ale cuprului cu antimoniul. etc. 7. plumb). Calcozina= sulfura de cupru. Primele bronzuri sunt de fapt pseudo. 2. Executarea unor operatii preliminare reducerii. Chr. aduse în spatiul nostru de populatiile nomade. începând din mil. Ele apar pentru prima data în zona caucaziana si în Anatolia.

Reskovica. azi nu mai exista dovezile ca ele au fost extrase deoarece exploatarile ulterioare. în Maramures.Minereurile de cupru exista în multe zone din Europa. un oxid al staniului. medievală sau modernă. dar si la sud de Dunare la Majdanpeck. sub aspectul materiilor prime. Anglia de SV. Moldova Noua. Ciclova Româna) si Poiana Rusca (Ruschita). Arsenul (nr. Minereurile cu conţinut de arsen ar fi putut fi reltiv usor identificate datorită mirosului lor pregnant de usturoi. care sa le permita reducerea minereurilor complexe. care puteau fi folosite în conditiile în care unele populatii nu detineau o tehnologie avansata. din pacate. La noi nu exista acest minereu decât sub forma unor vagi urme în Munţii Apuseni. Un eventual indiciu indirect ar putea fi doar un ciocan preistoric din piatră descoperit într-o mină auriferă de la . La sud de Dunar. calcopirita. chiar daca ele au fost exploatate în preistorie. în Oltenia ( la Baia de Arama). arsenopiritul sau auripigmentul (sulfura de arsen. atomic 33) se gaseste în stare nativa sau în combinatii cu sulful. Saxonia si Boemia. de obicei. Sasca Montana. în Dobrogea ( la Altîn Tepe malachit). iar sub forma de compusi exista tot în Banat. cel mai important fiind stibina. au distrus. sinugura problema fiind aceea a procurarii prin schimb a cositorului. de culoare aurie). Cele mai importante resurse din Romania sunt cele din Maramures. adica din epoca romana. Din păcate. teritoriul actual al Romaniei si zonele limitrofe Romaniei. în Moldova (la Fundu Moldovei). urmele de extractie preistorice. Oravita.albastru. în Muntii Banatului (Moldova Noua. Staniul sau cositorul se gaseste în natura sub forma de casiterit. În România exista minereuri de cupru în Banat. Este important de precizat ca exista si cupru nativ în Banat. Antimoniul sau stibiul se gaseste în natura sub forma unor compusi. o sulfura de antimoniu. în Apuseni. dar si în NE Serbiei (Rudna Glava).e în Muntii Miroc si Stara Planina sunt atestate rezerve bogate de minereuri de cupru. Plumbul se gaseste sub forma de sulfuri. Mai lesne de exploatat trebuie să fi fost minereurile din Banat (Moldova Noua. Sasca Montana. IDENTIFICAREA MINEREURILOR Pentru a putea fi exploatate. Rudna Glava. Rezerve de casiterit sunt atestate în Franta (Bretagne). Este probabil motivul pentru care s-au folosit pentru înnobilarea cuprului alte metale. la Dognecea. dar este o materie prima deficitara în intreaga Europa. ofereau populatiilor traitoare in acest spatiu sansa practicarii metalurgiei. cupritulroşie. Arsenul nativ este atestat la Oravita si Ciclova Româna. în Banat. azuritul. care apoi erau deosebite şi alese în funcţie de culoare. cea mai importanta fiind galena ( PbS). Este clar ca. minereurile trebuiau mai întâi a fi depistate.aurie. în SE Transilvaniei. EXTRACTIA MINEREURILOR Tehnicile de exploatare a minereurilor sunt relative greu de reconstituit pe cale arheologica. Ciclova. dar. Dognecea) care se găsesc şi în filoane de suprafaţă. Este foarte probabil că erau căutate filoanele de suprafaţă. cum ar fi realgarul (minereu de culoare portocalie). in zona Ciuc-Harghita (Balan). cele mai multe minereuri se găsesc în filoane cu adâncime mare. Pentru România nu există nici o dovadă directă de exploatare preistorică. fiecare având una specifică: malachitul-verde.

Nici macar cuptoare distruse nu se cunosc. ca atare greu de identificat prin cercetari arheologice de suprafata. carele. în mai multe situri din Tadjikistan si. Sasca şi Dognecea. Astfel de vetre sunt atestate pe Cetatea nr. iar dupa exploatare au fost umplute cu muschi si lut spre a impiedica prabusirea peretilor. pentru eliminarea componentilor pamântosi. care avea în componenta arsen. nu puteau face fata cantitatilor foarte mari de minereu. cu peisaj silvestru. asistati de 30 de muncitori care asigurau transportul spre locul de reducere. mult mai lesne de procurat în locurile de extractie. REDUCEREA Procedeele concrete de reducere pot fi cu greu deduse deoarece nu s-au pastrat cuptoare pentru reducerea minereului de cupru. dupa care erau distruse pentru a putea fi recuperat metalul. Se cunosc cuptoare . Măcinarea se făcea cu ajutorul unor zdrobitoare şi râşniţe din piatră. din Tirolul austriac. Alte exploatari miniere se cunosc la Aibunar. erau la mică adâncime. Cu siguranţă. Tot din Tadjikistan se cunosc topoare de minerit neslefuite. coborârea era asigurata de scari din lemn. Dupa incendiere si stropire. Santurile sunt atestate în zona asiatica. unde este dovedita o exploatare preistorica sau din Serbia (la Rudna Glava) si Bulgaria (la Aibunar). Pentru exploatare se foloseau picuri din corn. Puturile verticale sunt atestate în NE Serbiei. era nevoie si de cantitati mari de combustibil care întretinea arderea. iar scoaterea la suprafata a minereului se facea cu ajutorul unor saci. care prezentau avantajul că. datorita faptului ca ele erau cu siguranta amplasate departe de asezari. Mai usor de exploatat par a fi fost filoanele de la Moldova Nouă. OPERATII PRELIMINARE REDUCERII Înainte de reducere. din piatra dura. unde se exploata înca din chalcolitic malachitul. Prajirea se realiza pe vetre deschise. lânga Stara Zagora. Iluminarea se facea cu ajutorul tortelor. caracterizate. Ca atare. totuşi. fapt explicabil pentru ca cuptoarele de reducere erau utilizate o singura data. la Rudna Glava. in arealul culturii Monteoru. spre exemplu. Calculele au relevat ca se foloseau 40 de mineri. la Kargaly. oamenii şi-au valorificat experienţa dobândită la extragerea silexului. Extractia minereurilor se banuieste a se fi facut prin incendierea zacamântului si stropirea lui cu apa sau cu un acid (acidul acetic= vin). Pornind de la constatările de aici. care a consemnat modul cum se exploatau minereurile în Galia) procedeele de exploatare pot fi. Ciclova. cum am precizat deja. cum s-a constatat la Kargaly. uneori. dar şi de la unele surse scrise din antichitate (Caesar. în Bulgaria. Amplasarea în apropierea locurilor de extractie era justificata caci randamentul la reducere era destul de scazut si trebuiau foloste cantitati foarte mari de minereu pentru obtinerea unor cantitati mici de cupru.Căraci. eventual santuri (pseudo-galerii) cu adâncimi ce puteau ajunge la 20 m sau chiar 40-42 m. santuri care au fost consolidate cu scânduri din lemn. pentru deshidratare si eliminarea componentilor pamântosi care mai ramâneau dupa spalare. în apropierea locurilor de extractie. în zona Uralilor. apareau fisuri în roca si se puteau face cu mai multa usurinta puturi verticale pentru extractie. Mijloacele de transport. ultimele doua din neolitic. maruntirea. chiar si acestia conservati. Pâna în epoca romana nu sunt atestate galeriile subterane. de obicei. Problema era că majoritatea filoanelor de minereu de cupru se aflau la adâncime. măcinarea si prajirea. Buzău. 1 de la Năeni. prin relief înalt. Un indiciu în acest sens ar fi marturiile lui Caesar pentru exploatarile din perioada preromana din Galia. La Mitterberg sunt cunoscute puturi si santuri prevazute cu sisteme de ventilatie. puteau fi exploatate doar zacamintele de suprafata sau de mica adancime. de cele mai multe ori zone cu relief înalt. În plus. la Mitterberg. aflat destul de aproape. minereurile extrase treceau pin mai multe operatiuni: spalarea. bănuite. Exista putine exceptii pentru Europa. unde s-a exploatat azuritul si malachitul la nivel de Karanovo VI (Gumelnita). datorită şocului termic. jud.

in Italia şi de la Aegina Kolonna. La noi sunt destul de putine analize pe piese din bronz. în Israel. In ultimii ani s-a creat un laborator pentru analize matalografice si la Muz. 2. din piatră şi lut si erau. din Serbia. pe baza lor. cuprul era turnat în tipare de lingouri.Temperatura de reducere se ridica la 600-900 de grade. În Franta au circulat lingouri de plumb sub forma de topoare. fara a mai fi necesara distrugerea cuptorului. prin care se introduceau foalele pentru activarea arderii cu oxigen. Dupa reducere. al XX. facute. La aceasta supozitie s-a ajuns datorita faptului ca cele mai multe seceri din depozitele de bronzuri nu au urme de folosire. în spatiul nostru. sec. desi putine. de la Mitterberg. nu au putut fi observate stereotipii în ceea ce priveşte procentul de cositor. de la Bedollo. materia prima a circulat sub forma de turte din bronz plan-convexe. de la Vučedol. Primele analize chimice in Europa s-au facut la sf. . adâncite în sol. Erau de forma cilindrica sau tronconica si erau prevazute cu o gură de alimentare în partea superioară şi o perforatie în partea inferioara. Primii care se topeau si se zgurificau erau componentii pamântosi care se scurgeau si se depuneau la baza cuptorului. Cuptoarele (furnalele) trebuie ca aveau peretii grosi. prea puţine piese descoperite în spaţiul actual al României au fost supuse unor analize metalografice care să le pună în evidenţă compoziţia. respectiv absenta. în anii '30 ai sec. Analizele chimice si spectrale ale pieselor din bronz sunt extrem de importante. Avea loc o ardere oxidantă care era întreţinută iniţial de cărbune. Nu este exclusa nici posibilitatea ca secerile sa fi fost tot un fel de lingouri. de bare în Germania. de căutare a reţetei ideale. De multe ori. mai recent. Se obţinea un produs metalurgic intermediar între minereu şi produs finit. bare de costior. care. deci este indoielnica folosirea lor in agricultura. Această primă ardere avea ca scop eliminarea sulfului. cât si metalele nealiate: cuprul. meşterii locali s-au aflat într-o fază experimentală. lângă Beersheba. de Constantin Niculescu-Otin si. Se pare că. National de Istorie din Bucuresti. iar numarul pieselor descoperite în asezari este extrem de redus. Cuptorul era umplut cu straturi succesive de minereu si combustibil (carbune de lemn. fusesera aduse noi perfectionari. pot fi denisate zonele de extractie sau atelierele producatoare. pentru ca. Ramsau şi Mühlbach din Austria. Foalele se compuneau din burdufuri de piele. au dus. de asemenea. totuşi.ANALIZE METALOGRAFICE Din păcate. al XIX-lea. cositorul. după răcire. piese semibrute care se îndreptau se atelierele de turnare a pieselor finite sau puteau fi destinate schimbului la mari distante. Procesul de reducere poate fi reconstituit prin analogie cu reducerea minereului de fier. numit mangal). plumbul. numit mată. care permiteau recuperarea lupei de fier. practicata mai târziu si de pe urma careia s-au pastrat mai multe cuptoare de redus caci. mai ales la cele timpurii. terminate cu o teava din lut. o lungă perioadă de timp. de Eugen Stoicovici. în timp. care conţinea sulfuri.de redus minereul doar accidental de la Agados în Niger. Analizele realizate.lea. era recuperată prin spargerea cuptorului. Astfel de lingouri se cunosc sub forma de piele de vitel în lumea egeeana. Niculescu-Otin a facut primul observatia ca piesele de provenienta transilvaneana pot fi deosebite de cele extracarpatice prin prezenta. care era întrodusa în orificiul cuptorului. ALIEREA.La foarte multe piese. Sub forma de lingouri a circulat atât bronzul. de la Abu Matar. mai mult sau mai putin. de topoare bipene sau de torquesuri în Europa Centrala. apoi de sulful conţinut în minereu. databile în jur de 2000. la câteva concluzii interesante: 1. argintului din aliaj. Se cunosc. În partea superioară se forma o turtă de cupru.

tiparele descoperite aveau negative de piese diferite şi pe avers şi pe revers. bronzul este mai galben. . un bronz de buna calitate are între 5-18 % cositor. semn că s-au găsit mijloace de a se ajunge la resursele de cositor. linguri de turnare. Piesele finite se obtineau fie prin metoda cerii pierdute.3. Procentul de cositor variază în funcţie de categoria funcţională a pieselor. putând fi utilizate pentru turnarea mai multor piese. putând deveni cenusiu când procentul este foarte mare. Procentul de cositor influenteaza culoarea si calitatile bronzului. Procentul de cositor. la noi nu a putut fi observată o reţetă strictă a bronzului. De multe ori. La noi se găsesc doar vagi urme de acest minereu. se foloseşte mai mult cositor. era sparta carcasa din lut si se recupera piesa din bronz. Dupa racire. iar cele de dimensiuni mari necesitau mai multe tipare (spadele de exemplu) . iniţial foarte mic. fie prin turnarea în tipare din lut sau piatra. restul cupru. unde a fost pus în evidenţă doar la Strumica. este o materie primă deficitară în multe zone din Europa. din SV Angliei. Grecia miceniană s-a crezut multă vreme că s-ar fi aprovizionat cu cositor pe cale maritimă. dalti. Azi este foarte credibilă ipoteza că s-ar fi apelat la zăcămintele din Afganistan sau Asia Centrală. Acesta din urma topea ceara si îi lua locul. Din putinele analize reise ca erau bine cunoscute de catre metalurgisti proprietatile cositorului. creuzete. Deci cantitatea mai mare de cositor din aliaj face ca punctul de topire al aliajului sa fie mai sc|zut. Prezenţa lor este dovedită de descoperirea unor tipare. Eugen Stoicovici a observat ca piesele din Transilvania au un procent mai ridicat de cositor decât cele din Moldova. care trebuiau să fie mai dure. Pentru podoabe se constată un procent mai mic de cositor. dar erau mai rezistente. 6. Bronzurile cu antimoniu folosesc ca materie prima stibina din Maramures. În general. eventual a unor piese semifinite sau neretuşate. Tiparele din piatră erau mai greu de realizat. în timp ce la arme. Cuprul se topeste la 1085 grade. care nu depaseste in aliaj niciodata procentul de 25 %. iar cositorul la 283 grade. Procentul mic de cositor da bronzuri de culoare rosiatica. Cositorul influenteaza mult duritatea si rezistenta bronzului. minereu care conţine cositor. 4. Reteta miceniana presupunea 9 parti de cupru si o parte de cositor. Pentru turnarea topoarelor cu disc se foloseau tipare compuse. în aşezări. OBTINEREA PIESELOR FINITE Atelierele de producţie a pieselor finite se aflau. la fel în Serbia. Spre deosebire de alte spaţii. 7. În general la aceste bronzuri. Cea mai apropiată sursă de România ar fi Boemia (Slovacia). pastrându-se un mic orificiu prin care se turna bronzul incandescent. cele mai complicate în tipare bivalve. Se ştie că casiteritul. iar cea egipteana 13 % cositor. topoare de tip pana) se turnau în tipare monovalve. procentul de antimoniu se situeaza între 6-10 %. cel mai adesea. Piesele simple (strapungatoare. devine mai mare în bronzul mijlociu. 5. Ele dovedesc ca nu se poate vorbi de o specializare a atelierelor pe anumite produse din metal. Metoda cerii pierdute consta în modelarea piesei dorite din ceara si îmbracarea ei într-o pojghita de lut. Pe masura ce creste procentul de cositor.

Este pomenită o categorie de meşteri numiţi ka-ke-u. . ISTORICUL CERCETÃRII PIESELOR DE BRONZ Piesele de bronz din România s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. Sunt singurele informatii scrise pe care le avem pentru acesti specialisti ai bronzului pentru intreaga Europa. spadele (Tiberiu Bader) şi fibulele (Tiberiu Bader). nu Cele mai vechi Leliceni. care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz. El distribuia materia primă meşteşugarlor care erau dependenţi de palat. timpurii de prelucrare sunt atestate şi în Pecica. deci. în aria culturii Bronzul timpuriu se caracterizaza prin pseudo-bronzurilor. numită bavură. Pe plan european apare o colecţie numita Prähistorische Bronzefunde (PBF). Nu este exclus ca operatiunile de reducere sa fi fost dublate de ritualuri magice. pâna în prezent. Aceasta se înlătura cu ajutorul unei dălţi sau prin frecarea cu o gresie. pe piesa din bronz rămânea bronz excedentar sub forma unei excrescenţe. probabil. În spaţiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era deţinut de wanax. bratarile (M. cele două valve folosite la turnare nu erau perfect fixate şi etanşeizate. zinc. adica a aliajelor care. pe tari. în nivelurile XII-XIV. ce urmează a fi publicate de Tudor Soroceanu. Fara indoiala ca mealurgistii aveau un statut aparte in sanul comunitatilor preistorice. în aria turnarea unor Ateliere aşezarea de la Periam-Pecica. tipare pentru turnat au fost descoperite la grupului Jigodin. topoarele (in doua volume. epoca de metalurgiei. plumb. urma retuşarea. care sunt specializaţi în confecţionarea vaselor de bronz. DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI În Grecia. o asociaţie profesionala a meşteşugarilor. care era. De obicei. motiv pentru care. în folosesc pentru alierea cuprului: arsen. Decorarea se realiza cu ajutorul unui dorn. secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dâmbovita). utilizarea lipsă de cositor. Din România au fost publicate. din punct de vedere al exista o discontinuitate între cele doua epoci. Petrescu Dâmbovita). Este vorba de valve pentru topoare cu gaură de înmănuşare transversală.RETUŞAREA ŞI DECORAREA După turnarea pieselor. Tăbliţele pomenesc şi termenul de ke-ru-sia. de catre Alexandru Vulpe). Este în lucru volumul consacrat recipientelor din bronz. la îmbinarea celor două valve. Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din tranzitie. metalurgiştii sunt atestaţi de tăbliţele linearului B.

însa. În paralel cu dezvoltarea metalurgiei. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gât perforat. diferite tipuri de ace (acul cu cap în forma de pastaie. pe calea schimburilor. topoare de lupta.pieptene. care apar accidental înca din bronzul timpuriu. pandantive de tip lunula. În aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz. Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si în arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru. printre care se numără cel descoperit la Ostrovu Corbului. aparatoarele de brat. ace cu cap discoidal. securile plate. Cele mai spectaculoase piese sunt. pandantive. Dintre unelte. butoni calotiformi. mai frecvente sunt dalţile şi străpungătoarele. vârfurle de lance. pâna în zona Mării Baltice. semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile dezavantajate aflate departe de resursele naturale. ace cu cap rulat (Rollennadel)). care au fost create undeva în zona Tisei Superioare. Devin mai frecvente vârfurile de lance. Se cunosc şi câteva depozite de bronzuri. topoarele cu prag (Absatzbeil). bratari simple sau multispiralice. în Macedonia. torquesuri. unele tipuri de topoare cu gaura de înmanusare transversala (Kozarac. cel mai adesea podoabe: saltaleoni. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa. Baniabic). la Cernica. piesele de mici dimensiuni. mai ales. bratarile cu capete spiralice. creste . ace cu cap în forma de ciuperca. care a fost atribuit culturii Glina. toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil). acul cu cap biconic. placute cu capete rulate. ace cipriote. aplici in formă de orgă. Dintre podoabe se remarca bratarile masive cu capete desfacute. pandantive în forma de coada de rândunica sau pandantive cordiforme. continuînd sa existe si pandantivele cordiforme. Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de înmanusare sau cu limba la mâner. semn ca acest tip de piesa avea cautare şi făcea obiectul schimbului la mare distanţă. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica. topoarele cu disc. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns.Tipice bronzului timpuriu sunt. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella. de pilda în aria culturii Tei. uneori terminate cu capete în forma de pecete.

Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc în Ha timpuriu (Ha A). Ca piese noi din bronz. Guterita. cu limba la mâner. În Muntenia si Oltenia au fost descoperite des piese de origine sudica. care probabil apartin culturilor Otomani. dar apar adesea piese sudice. Wiettenberg si Suciu de Sus. se caracterizeaza. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate. foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca întrebuintare. Unele depozite din aceasta perioada au în componenta lor mii de piese si cântaresc câteva tone. care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani si GavaLapus. unde resursele de materii prime erau mai mari. Aiud. este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesti (in Transilvania). venite de peste Prut sau din Ucraina.considerabil numarul de depozite. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara. Spalnaca. Rîsesti-Baleni (în Moldova) si Drajna de Jos. prin arme. Se cunosc foarte multe depozite. mai ales. cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si DrajnaOinac au în componenta lor mai ales seceri. ele având în continuare si un rol utilitar. Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie. Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule. Cel mai vechi tip este fibula în forma de arcuş de vioara. venite din Bulgaria. din Bulgaria. mai ales în Oltenia si Muntenia. Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula. Bronzul târziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de înmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton. punându-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala. iar mai frecventa este fibula în forma de ochelari. undeva în intervalul 1200-1100. tipica pentru Ha B.Oinac (in Muntenia). cu ciot de turnare sau cu spin. cu predilectie în zona subcarpatica. Apar acele cu nodozitati. Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz. Continua dezvoltarea tipologica a acelor. Suciu de Sus si Cruceni-Belegiš. sunt de amintit spadele cu . Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania. În Moldova apar frecvent celturile de tip estic (cu doua torti). Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria CincuSuseni. din ariile culturilor Otomani. In aceasta etapa se diversifica tripologic celturile. în Ha B. cu un spectaculos decor geometric. aparuta în Ha A. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si în teritoriul extracarpatic. mai ales în zona de câmpie. Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania. eventual şi celturi. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene.

excludea din rândul depozitelor piesele descoperite în aşezări sau morminte. deoarece este greu de admis ca ele sunt piese pierdute. uneltelor si ustensilelor din bronz sunt înlocuite treptat cu piese similare din fier. aproape în exclusivitate. Se cunosc în spatiul nostru peste 500 de depozite. cel de la Drencova. cel mai probabil. Majoritatea armelor. În Ha C. ultimul depozit datând din Ha D (depozitul de la Drencova). Scade numarul de depozite începând din Ha mijlociu. iar din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri. DEPOZITELE DE BRONZURI Definiţia depozitului Prin depozit se întelege o depunere intentionata în pamânt. Tot în Ha B apar primele arme defensive: coifurile (precum cel de la Piscolt) si scuturile din piele. a cel putin doua piese din bronz. Apar în Ha A. Din Hallstattul mijlociu. căldarile cu atase cruciforme. Clasificarea depozitelor Depozitele pot fi clasificate în functie de mai multe criterii. Geisslinger. în depozite încep sa apara piese din fier. în depozite sunt doar podoabe de bronz. cu umbo din bronz. După mediul în care a avut loc depunerea pot fi deosebite depozitele uscate (cele descoperite in pământ. a continuat in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului). Alexandru Vulpe consideră că se poate admite că şi piesele singulare sunt depozite. cestile si situlele din bronz. Practica acestor depuneri a aparut în eneolitic (depozite de piese de cupru). a devenit frecventa în bronzul final si a atins apogeul în Ha A. mlastina sau într-o prapastie.cupa la mâner si spadele cu antene. în definiţia dată depozitelor în 1967. Ha C. ci. mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). eventual apa. dar mai ales în Ha B si primele recipiente din bronz. Practica depunerii de piese din bronz este în regres începând cu Hallstattul mijlociu si dispare în Ha târziu. sunt depuse tot intenţionat. pe înălţimi sau in .

dar apar. noi. Piesele de port prezente în depozite au legatură cu modele vestimentare. per ansamblu. Dacă în Transilvania şi Banat. urmate de depozitele de piese de port şi mai apoi de cele de unelte. În Bronz D. coliere cu valoare de lingou). Dupa starea de conservare a pieselor. numărul lor creşte. care combina doua. Numarul pieselor componente si greutatea lor ar putea duce la clasificarea depozitelor în mici. în Sudul României (Oltenia. ele dispar din Moldova. depozite din piese întregi. că cele mai multe depozite sunt cele formate din arme. fie numai piese de port. piese din componenţa carului sau depozitele de vase de bronz sunt destul de slab reprezentate procentual. deci arealului ocupat de cultura Noua. in aceste cazuri. Un lucru extrem de interesant este acela că o serie de topoare cu disc descoperite în Transilvania. tehnici care. în Bronz D. se schimbă în timp. si de piese fragmentare. fie numai unelte. la Est de Tisa brăţările. În Ha A. in 1977. Din aceste exemple reiese cu claritate că există stereotipii regionale de depunere care este destul de probabil să aibă legatură cu tehnicile de luptă diferite de la o zonă la alta. Depozite simple de arme există în epoca bronzului şi în Hallstatt. spre exemplu. dar ating apogeul procentual în Hallstatt B1-B2. pare a fi a unor populatii crescatoare de animale. putând fi deosebite: depozite de arme. mai degrabă. depozite cu asocieri simple (alcatuite din doua categori funcţionale). În Slovacia. deci ele. de poadoabe. Un alt criteriu de clasificare ar fi continutul de piese functionale. par a se contura grupuri de populaţii mai paşnice şi mai războinice. zona de la Est de Dunăre) şi în râul Sava. scoase din uz. Varfurile de lance sunt foarte rare in depozitele de epoca bronzului. trei sau chiar mai multe categorii functionale. în Slovacia predomină acele de podoabă. Franke Stein. nu sunt finisate sau au lama goală în interior fapt ce le face nefuncţionale. Pe de altă parte. pot fi deosebite depozite formate din piese întregi. care teoretic ar trebui să fie considerate arme. Semnificaţia depozitelor . Swed Hansen împarte depozitele în două mari categorii: depozite pure. care conţin o singură categorie funcţională (respectiv fie numai arme. mijlocii şi mari. în Ungaria. Interesant este faptul că se pot observa diferente regionale. Depunerile de seceri în Bronz D sunt tipice pentru SE Transilvaniei şi pentru Moldova. de piese finite (utilizabile). foarte interesant. dar cu urme de folosire şi depozite cu piese fragmentare. depozite cu asocieri complexe (care contin 3 sau 4 categorii functionale) si depozite eterogene (care asociaza peste 4 categorii funcţionale). cultura care. de unelte. a deosebit trei categorii de depozite: de materie primă (care conţin turte de bronz.peşteri) sau umede (descoperite în mlastini. începând cu Hallstatt A. Dupa tipul de asocieri pot fi deosebite depozitele simple (cu o singura categorie functionala). Foarte multe spade au fost descoperite si in asa zisele depozite umede din Bronz D. exista tot felul de arme în depozite. Se pot constata şi în cazul lor unele diferenţe zonale. ca piese de prestigiu (care fac economie de materie primă). încercând o clasificare a depozitelor din sudul Germaniei. fără a fi prea multe. Pentru zona noastră se poate constata. nu trebuie interpretate ca arme ci. descoperite în Transdanubia (Ungaria. Un alt criteriu ar putea fi modul de dispunere: direct în groapă. direct în apă sau în vase de lut sau metal. Muntenia si Dobrogea) exista aproape exclusiv topoare de luptă de tip celt. lingouri. care practica in mica masura cultivarea plantelor. însă. desigur. spre exemplu. iar la Vest de Tisa apărătoarele de braţ. predomină spadele. lacuri sau ape curgatoare). etc) şi depozite mixte. de vase si depozite mixte. Depozitele care conţin piese de harnaşament. situaţia fiind foarte asemănătoare cu cea din Bulgaria.

în apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale. Un alt cercetător german. deoarece unele depozite au fost descoperite în locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile raurilor. autor al unei carti numită Depozitele de bronzuri din România. pentru succes în lupta. Paul Reinecke. s-a constatat o depunere a pieselor într-o ordine foarte stricta La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate. din Ungaria. el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din România. exista obiectii serioase vis-a vis de ipoteza ascunderii de frică. indiferent de categorie. împartea depozitele din Romania în trei categorii: depozite de turnătorie. De asemenea. ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac îngropâdu-si armele. Aceasta ipoteza este greu de sustinut în acele cazuri în care. începând cu Vasile Pârvan. Un alt cercetător român care s-a ocupat de studiul depozitelor de bronzuri. s-a admis încă din sec. dar admite ca unele ar fi fost depozite de turnatorie si altele depozite votive. pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. este greu de dat un raspuns definitiv. Ca ar fi asa ar fi sugerat si de faptul ca piesele sunt fragmentare. in sensul ca admite ca ar putea fi votive depozitele de pe inaltimi sau cele din albiile râurilor. Un argument pentru cea de-a doua supozitie ar fi acela ca. credea că cele care au provocat masiva îngropare a depozitelor ar fi fost populaţiile Hügelgräber (populaţiile cu morminte tumulare) care. care au aparţinut fie unor comunităţi. a emis ipoteza ca depozitele au fost îngropate în pamânt în perioade foarte agitate. al XIX-lea că depunerile de bronzuri ar fi depuneri cu caracter sacru. promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri. Daca îngroparea ar fi fost dictata de conflicte. În nordul Europei. adesea în Grecia. aceste depozite contin si materie prima neprelucrata. mai ales cele din Transilvania. O alta cercetatoare celebra. fara urme de utilizare. Au existat mai multe explicatii. Mircea Russu. Petrescu Dîmbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la îngroparea depozitelor. ele descriind un disc solar cu raze. Holste. Ipoteza lui Reinecke a fost îmbratisata de majoritatea cercetatorilor din România. valabil pentru toate depozitele pentru că 70 % din depozite au fost descoperite în condiţii rămase neprecizate şi doar 15% provin din săpături arheologice. Depozitele care contin piese nou-noute. lacuri. prapastii. nefolosite (atribuibile unor negustori) şi depozite cu piese întregi. mai nou M. de conflicte intertribale si razboaie. bothroi sau chalkoteka. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de frica invadatorilor. dupa trecerea pericolului. au fost atribuite de unii cercetători unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa în împrejurari critice. Apoi au fost definite serii sucesive de depozite. cum ar fi turtele de bronz. Proprietarul îngropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si în ideea de a le recupera. unde predomină depozitele umede.Întrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. depozite formate din piese noi. Este desigur greu de imaginat ca un negustor . mlastini. poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse. piesele fiind depozitate (tezaurizate) în ideea de a fi retopite. aflate în uz. Încet si-a facut loc ipoteza ca şi depozitele uscate ar putea fi ofrande aduse unor divinitati. contin arme. Din pacate. aflate in migraţie dinspre centrul spre E şi SE Europei. considera ca cele mai multe depozite au fost ascunse de teama invaziilor. provocând o panică generală. uzate . constând din piese de metal depuse ca ofrande. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din România l-am aminti în chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita. au fost ascunse din cauza unor conflicte sau pătrunderi de populaţii intrusive. El consideră ca toate. Un celebru cercetator german. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care. În prezent. am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstatt-ul sunt caracterizate de conflicte permanente. de nefolosit. multe depozite. Totodata. Totusi. Depozitele de mari dimensiuni din România au fost interpretate ca fiind depozite de temple. formate din piese scoase din uz. uneori. Amalia Mozsolics. dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comuniati. de nesiguranta. fie unor meşteri metalurgişti. ar fi invadat o serie de teritorii. la Drajna de Jos spre exemplu. care a studiat bronzurile din Ungaria şi Transilvania. printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica.

spune el. Prähistorische Bronzefunde IV/8. München. 1970.care era amenintat a-si pierde avutul. .Depozitele de bronzuri din România. I si II. funcţionează în fapt principiul"pars pro toto". vol. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader-Die Schwerter in Rumänien. discutând în 1980 despre semnificaţia depozitelor. von Brunn. afirma că depunerea lor este finalul unei ceremonii religioase chiar şi atunci când piesele sunt fragmentare cand. 1978 Mircea Petrescu Dâmbovita. Bucuresti. ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor. 1975. I. Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii. Bucuresti. Stuttgart. Un cunoscut cercetator german. Prähistorische Bronzefunde IX/5 si IX/9. 1991. vol. Alexandru Vulpe-Die Äxte und Beile in Rumänien. Sebastian Morintz. 1977.