Paleoliticul in spatiul actual al Romaniei

INTRODUCERE ÎN STUDIUL PALEOLITICULUI. PERIODIZAREA GEOLOGICA CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamântului, a împartit evolutia pamântului în mai multe etape: paleozoicul sau era primara, mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si perioada homozoica sau antropogena. La rândul lui, cuaternarul are doua mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea climei. Începuturile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de stabilit, neexistând o concordanta între pareri. Cea mai optimista cifra este de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani. Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare, caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de usoara încalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per ansamblu clima ramânând rece pe întreg parcursul pleistocenului. Fara îndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale faunei si florei, care, la rândul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia demografica. În Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai Dunarii din sudul Germaniei: 1. Biber 2. Donau 3. Günz- 1.200.000-700.000 4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000 6. Würm- 80.000-15.000 urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000 Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica locala, valabila doar în centrul Europei. Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor râuri din aceasta zona: 1. Elster 2. Saale 3. Vistula Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, în cuaternarul de început, modificarea reliefului prin înaltarea arcului carpatic cu 1000 m, care are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul Moldovei, Muntenia si Câmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare ca au existat doua glaciatiuni care corespund în linii mari cu glaciatiunile Riss si Würm din Europa Centrala. Urmele acestor doua glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare în care, mai apoi, au aparut lacurile glaciare din Retezat, Parâng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei. Pentru România o încercare de schema geocronologica de evolutie a climei, corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Cârciumaru, care are în vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ). Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, în timpul stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate de un peisaj de stepatundra. PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000) Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde în linii mari cu ceea ce arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au populat pamântul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia) 2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei. 3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase. In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punând bazele unei periodizari care avea în vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut remarca ca, în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data de început nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a început concomitent în toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu privire la momentul în care se poate vorbi de om. Raspunsurile la întrebarea ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste, Darwin, credea ca locul omului este în regnul animal si ca el este supus legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este în mare criza nu numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia neîntrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc sa surprinda o filiatie neîntrerupta nici macar între homo sapiens si hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce intentionat, repetat si cu anticipare de forma, în functie de utilitate, uneltele. Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari de sensibilitate umana. Desigur ca, în functie de raspunsul la aceaste întrebare, difera si momentul considerat a fi începutul paleoliticului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

biologic. îi supravietuieste acestuia. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44). 5. ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul. Kenya si Tanzania (Oldoway). masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial. 3. Prezenta azotului in procente mari in oase. mai precis Etiopia (Valea Omo si Hadar). datorita slabei dotari din p. Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator. dar. dar are legaturi cu homo erectus. Pentru Africa.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi.300.80 m.v. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens. flori. avand o alimentate mai variata si mai sanatoasa decat inaintasul sau.000-34. destul de bine dezvoltata. El are un început de grai articulat. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga. indica o alimentatie bazata pe carne. pentru a se face înteles. la care se adauga pestele.751.000. La acesta se adauga si avantaje de alta natura: este mult mai abil. Homo sapiens s-a dovedit. prin analize de ADN. dar si tuberculii si alte vegetale. Are o infatisare mai placuta decat Neanderthalul. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. mai precis datorita faptului ca avea o natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. se completeaza cu gesturi. 4. in jur de 1. Se stie despre el ca vorbeste.2.60 m. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe. în masura în care conditiile climatice si de mediul o permiteau. o inaltime de 1. datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si. este mai mobil. Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud. oase lungi si articulatii mai fine. ar fi disparut în decursul a 30 de generatii. De aici a început ocuparea unui spatiu din ce în ce mai mare. oase si articulatii masive si este destul de scund. se exprima simbolic prin folosirea culorilor. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica înmormântarile. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea. pietre colorate. are putere de anticipare si de planificare. este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici. aproximativ 1000 de ani. mai ales. dupa o perioada de contemporaneitate. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna. dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi. El are o viata sociala complexa. cel mai probabil. Are un prognatism dezvoltat. dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u.000. Ca urmare. se adapteaza mai usor. data de început a paleoliticului trebuie împinsa spre 2. cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei. Encefalizarea se datoreaza.d. . Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40. unde se localizeaza functia limbajului.

cervide. Prima etapa este si cea mai lunga. Mindel si Riss. Oasele nu s-au gasit în conexiune anatomica. piese care poarta interventie umana.400. Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati mari.000. urs. Pentru începuturile paleoliticului în Europa se vehiculeaza cifre optimiste care-l plaseaza începând cu 1. dar sunt putine studiile care au drept obiect întelegerea comportamentului uman. strapungatoare. În general. Günz. deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe loc.000/1. Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti. zona centrala si estica. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo erectus sau homo habilis) în spatii apropiate României.500. S-au descoperit doar foarte putine urme fosile în Ungaria. Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de debitaj. mai mult. In România exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea mai timpurie.000. am zice dubioasa si nu .O mare parte a continentului european. ele erau zdrobite. drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci.700. Totusi. Se crede ca originea lui este e cautat în Africa.800.200. descoperirea este mai mult decât discutabila. maimute (primate cercopitece). Homo habilis apare aici mai târziu decât în Africa.000 (datare pe baza de paleomagnetism). cât si carnivore. nu se gasesc resturi osoase.000-1400. databila in jur de 1.000-1. Vâlcea). linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie în Franta. Cehia si Slovacia. S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de specii de animale. paleoliticul din România a fost aliniat la cel european.000. villafranchianul. Donau. iar epoca în general este mai schematic tratata decât în vechiul tratat. cel aparut în 1960. pe la 1. Torre in Pietro din Italia. din pacate. asa se face ca nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total.700. nu a ajuns la performantele înregistrate în Franta. Unele oase ar fi fost zdrobite doar pentru a se extrage din ele maduva. antilopa. noul tratat de Istoria romanilor alege 1. girafa. este înca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata. Speciile respective. drept pentru care s-a admis un început al paleoliticului in Romania foarte timpuriu.000-120. atât ierbivore. ea fiind contemporana cu glaciatiunile Biber. Franta si Italia. în Georgia (databil la 1. mijlociu si superior. Ce se întîmpla insa în Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele descoperite în Africa.PALEOLITICUL INFERIOR (1800. Cercetarea paleoliticului din România. dar care a deschis o serie de discutii în contradictoriu. Aceasta zona este mai bine populata doar începând cu paleoliticul mijlociu. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite în Spania. rinocer. mai ales la cel francez. Ca data de început a epocii. printre care se numara cai.000) Paleoliticul a fost împartit în trei etape distincte: inferior. Alte exemplare se cunosc de la Terra Amata din Franta. deci unelte. racloare.000) sau în Ungaria-la Verteszölös. pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud.800.

si piese care sunt încadrabile în paleoliticul mijlociu. un afluent al Oltului. fiind preferate acelea care . ci ca oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii. cum ar fi galetele. Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pâna în prezent provin din zona cuprinsa între Olt si Arges. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare. Olt). jaspul. însa. Aici. uneltele de pe Valea Dârjovului nu provin dintr-un strat de cultura. au fost descoperite în jur de 200 de unelte din silex si cuartit. prelucrarea nucleului tinînd seama seama de forma dorita pentru aschie. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei. asa cum cred o parte dintre specialistii epocii. Tipologic. În fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales în functie de unealta dorita. cea mai veche cultura paleolitica. care par a fi foarte timpurii. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta. daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime. spre sfârsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea. aceste unelte par a apartine culturii de prund. silexul.000-700. ci au fost adunate din aluviuni. tuful vulcanic. acheulean si clactonian. standardizarea si specializarea uneltelor. acum începe o selectie riguroasa a rocilor.constituie nici pe departe un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului în România. în mare.200. Ea consta în prelucrarea nucleului înainte de a se trece la desprinderea de aschii. începînd cu 1954. în mare vorbind. mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere. Important este si faptul ca. Oltului si Valea Oboga (jud. Dârjovului. cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite în paralel cu cele unifaciale. deci sunt în pozitie secundara sau remaniate. Cultura de prund sau a galetelor prelucrate se dateaza. ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. Cea mai importanta descoperire a fost facuta în Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. Din pacate. Descoperirile toate se maseaza în sudul Romaniei pe V. Cultura de prund este urmata. deci in intervalul 1. de abbevillian. adica sunt realizate prin percutie directa. Problema nu este ca la 1. care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu. cuartitul. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare. altele bifaciale. în Europa. Este.000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele râurilor). unde uneltele se aflau in situ. drept urmare.400. unele unifaciale. în asociere cu resturi de fauna. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea Dârjovului. Tot de aici provin. în paralel cu glaciatiunea Günz. Unealta propriu-zisa este cea ce ramâne din nucleu. încadrabile în ceea ce se numeste cultura de prund.000 nu este atestat la noi nici un hominid. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului.

Este logic si foarte probabil ca. în vecinatatea depozitelor de roci. Sunt cazuri. Descoperirile tarzii din România au fost încadrate în cultura numita premusteriana. ranite sau puii. În timp ce în vestul Europei se prefera dintre animale renul. în timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim . deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime. iar el cunoaste tehnici de vânatoare destul de rudimentare. Este greu de stiut care este raportul exact între vânatoare si cules. în estul Europei si la noi se vâneaza. silexul în special. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv. Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite decât cunoscute. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. culesul si prelucrarea pietrei. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor. mai ales. Si la populatiile azi pimitive. împingerea vânatului spre prapastii sau locuri mlastinoase. mamutul si ursul de pestera. datorita faptului ca mediul natural îi este destul de ostil (animale periculoase). iar culesul fructelor. foarte probabil cu foc. Este posibil sa se fi folosit si capcanele.000-400. Vânatoarea este apanajul barbatilor. deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. Drept urmare. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600. pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma. semintelor si tuberculilor al femeilor. El este incapabil sa traiasca solitar. Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine.cliveaza usor si care au un clivaj controlat.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni. ulterior cel de ceata. Mitoc pe Prut.000. care-i pun viata în pericol. în timpul perioadelor glaciare. În cautarea vânatului. de buna calitate. în Franta de exemplu. Vânatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor. Omul traieste în grupuri nu foarte mari. în zonele arctice. aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vânatului. care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. Activitatile umane cele mai importante sunt vânatoarea. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima. care erau mai usor de capturat. apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. culesul avea o pondere neglijabila în asigurarea subzistentei. OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticl inferior. sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis în Africa. îl ia direct din natura. când atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare.Adesea erau alese ca victime animalele batrâne. silexul de Prut. dar nu stie sa-l produca. pithecantropul în Asia si homo habilis în Europa. Valea Lupului. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). vânatoarea asigura subzistenta.

dar ele asigura în foarte mica masura subzistenta. Natura pare a fi fost destul de darnica. S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau în interior. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vânatorii. folosit în activitati magico-religioase. Pentru compensarea insuccesului la vânatoare se pescuia sau se adunau scoici. mai tarziu. mai mult intuit. În imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor. Locuiesc atât în aer liber. prelucrarea pieilor. dar nu trebuie înteleasa a fi fost fara discernamânt. Timpul afectat muncii pare a fi destul de redus. batrâni. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut. Ca activitati adiacente. ci. s-ar fi ajuns la familia pereche. Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ). De fapt. exact atât cât era necesar pentru asigurarea hranei.Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice. Un pas înainte s-ar fi facut când a aparut interdictia relatiilor sexuale între parinti si copii si între frati. ocru spre exemplu. trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile râurilor. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale. usor adâncita în sol. Morgan credea ca. pe raze ce nu depasesc 20-30 km. imperfectiunea uneltelor). iar separat un spatiu de dormit. un loc important îl detine vatra care este fie simpla. depistarea unor substante colorate. rar 80 km. iar membrii inactivi (copii. Functiona egalitarismul.alimentar în care predomina sau au o pondere nare vegetalele. cât si în pesteri. Omul este foarte mobil în spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. anotimpurile. preferându-le pe acelea cu gura expusa spre soare. animalica. Este la fel de probabil ca în cadrul grupului sa fi existat . sexul a fost întîmplator. confectionarea îmbracamintii si încaltamintei. în fine. Ei revin ciclic în locurile ce le sunt prielnice. altele sunt sezoniere. Însasi clima. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi. fie de exploatare si prelucrare a pietrei. ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vânat. roci. fie ca sunt de vânatoare. Functioneaza deci legea efortului minim. ci doar în gura lor. Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru înmormântari. pot provoca deplasari dintr-o zona într-alta. fie înconjurata de pietre. sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare). Animalele vânate erau consumate integral. Densitatea de locuire este mica. În cadrul asezarii. infirmi) erau sustinuti de grup. în general. initial.Unele asezari sunt cât de cât stabile. dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. oamenii n-au locuit niciodata adânc în interiorul pesterilor. doar de 2-4 ore zilnic. motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru. radacini. fara a se face rezerve de hrana.

care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual.o pestera din Franta).000-35/30.5-2 m. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni. Ovidiu. cum era si firesc. defense de mamut si crengi. Pestera.Pestera Cioarei. El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis. o materie prima de mai proasta calitate.Pestera Muierii. dar care este mai frecventa în zona decât silexul. Baia de Fier. legata de cultul stramosilor si al craniului. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide. reprezentat prin descoperirile de la Mamaia-sat. Castelu. În interiorul lor au fost descoperite vetre de foc. din silex de Prut. Viata spirituala este aproape necunoscuta. PALEOLITICUL MIJLOCIU (120. CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU . Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare. Uneltele sunt realizate.Kou Tian-. reprezentat prin statiunile de la MitocValea Lupului si Ripiceni-Izvor. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul. din Basarabia. Borosteni. mai precis silex de Prut). Este posibil ca locuirea frecventa în pesteri sa fie semnul unei raciri a climei. uneori cu întreruperi. Este atestat în unele zone canibalismul. Sunt banuite practici magicoreligioase. Un facies tipic Dobrogei.paravan în forma de arc. Pesterile au depuneri groase de 1. Baile Herculane-Pestera Hotilor. care acopera interstadiul RissWürm si o mare parte a glaciatiunii Würm. 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca în principal. dar nu prea sunt documentate. Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu. 2. Ulterior pare a deveni o practica ritualica.In România exista mai multe faciesuri musteriene: 1. caracterizat prin locuirea pesterilor: NandruPestera Curata si Pestera Spurcata. Au avut circa 2 m în înaltime si erau construite din oase lungi. construite pentru protectia împotriva vânturilor de E-NE.000/100.la Chou. Un facies caracteristic Moldovei.deja familiile monogame.Un facies tipic zonei Carpatice.000) Este o epoca mult mai scurta decât cea anterioara. Principala cultura din spatiul actual al României este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier . 3. semn ca au fost locuite foarte multa vreme. Poarta Alba. Nazarcea. sprijinite la baza de pietre.

Creatorul musterianului este Neanderthalul, atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor. Spre sfârsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Cei doi au trait o vreme în paralel (40.000-33.000), fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12.000 de indivizi în întreaga Europa). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. A disparut in jur de 35.000-33.000 fara a avea urmasi. În aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Fiind mai usor de prelucrat, osul ofera o mai mare libertate de creatie, drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Desigur ca cele mai multe unelte sunt, în continuare, din piatra. Tipice acestei epoci sunt vârfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mâna, dar si ca vârfuri de lance), piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Tehnica de confectionare cea mai raspândita este Levallois. Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele decât diviziunea pe sexe). Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Creste randamentul la vânatoare prin folosirea lancii si sulitei, a bolasului si a curselor. În general se evita contactul direct cu vânatul. Se vâneaza mai ales ierbivore: mistret, mamut, cal, rinocer, cervide, mai rar ren sau antilope. Exista multe carnivore: urs, hiena, leu, pantera, dar nu par a fi vânate. Exceptie fac doar ursii. Se constata o specializare zonala: este vânat mamutul la Ripiceni, calul la Ohaba Ponor si ursul în Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite, dupa o lunga perioada de timp în care cultura materiala a fost destul de unitara. Faciesurile culturale dovedesc ca între grupele umane apar granite, iar ideile circula pe spatii limitate. Este greu de spus daca teritoriul era într-un fel marcat sau cu ce era marcat. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (râuri, munti, vai). Este clar ca vânatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei, dar si de tehnicile si armele de care dispune un anumit grup uman. În timp, apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie. Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare decât în epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului în care grupurile umane penduleaza. Un aport din ce în ce mai are în asigurarea subzistentei încep a-l avea pestele si scoicile. Culesul semintelor, fructelor si radacinilor are, în continuare, un rol neglijabil, complementar. Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie, ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. In unele zone ale lumii, cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate, apar primele morminte. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la

Shanidar). Este momentul în care omul constientizeaza moartea. Ca si în epoca anterioara, exista forme de canibalism, de aceasta data si în Europa (Bavaria). Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci.

PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30.000-15.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Würm (etapa mijlocie si finala). În spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. AURIGNACIANUL (35/30.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Cultura nu începe în acelasi timp peste tot. Aurignacianul exista în Moldova într-o vreme în care în pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. Se dezvolta pe fond local, musterian. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben, Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I, toate din Moldova. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate, racloare, burine. Începând cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Dârtu (in Muntii Ceahlau), Cremenea- Sita Buzaului (in Tara Bârsei), Ciumesti si Remetea (în NV Romaniei). În faza finala apar statiuni si în sudul tarii, la Cernica, Lapos, Giurgiu-Malu Rosu, Vadastra, Ciuperceni. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava, Românesti si Tincova. În aceasta din urma zona se simte o influenta central-europeana prin filiera austriaca (grupul KremsWillendorf). Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale, cum sunt lamele Dufour si vârfurile Krems si Font Yves. Aurignacianul se termina mai repede în Moldova, unde este urmat de gravettianul oriental, dar dureaza mai mult în sudul tarii, unde nu exista gravettian. În Europa, epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. GRAVETTIANUL (24/23.000-15.000) Este bine atestat, mai ales în în Moldova la: 1. Mitoc-Malu Galben; 2. Ceahlau-Dârtu; 3. Bistricioara-Lutarie; 4. Cotu Miculinti. În cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb, folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane- târnacop. Sunt tipice locuirile în aer liber, pesterile fiind doar accidental locuite. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice.Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex, alta din os). Se cunosc pandantive din canini

de lup si vulpe si din incisivi de cerb. De la Lapos se cunoaste o statueta. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati, Pestera de la Cuciulat, de pe Valea Somesului, jud. Salaj , unde, într-o sala (3,70 x 2,50), a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Atribuirea culturala, deci si datarea (în jur de 10.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Apar îndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci, în epoca, în vestul Europei, sunt tipice reprezentarile foarte schematice. În restul Europei, arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geißsen Klösterle (elefant, om). Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest, cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. În Europa sunt tipice vârfurile La Gravette. În Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele înalte, cu pesteri: Herculane- Pestera Hotilor si Climente I. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. OMUL ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon), urmasul direct al lui homo sapiens. De aceasta data el este atestat si la noi, prin câteva descoperiri de resturi fosile: 1. Baia de Fier-Pestera Muierii- craniu, mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Giurgiu-Ostrovu Mocanu- frontal descoperit în aluviuni, deci fara context 3. Pestera Cioclovina- craniu de femeie de 30-40 ani 4. Pestera La Adam- mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Pestera Ciurului de la Izbuc, în Muntii Padurea Craiului- amprente de picioare: femeie, barbat si copil, peste care s-au suprapus amprente de urs. Daca în epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala, în paleoliticul superior creste importanta lui. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mâna, cu maciuca sau cu sulita. Pasarile, de asemenea, ocupa o pondere mai mare în asigurarea subzistentei. Frecvent vânatoarea este de tip manipulativ. Ea nu are ca scop uciderea animalului, ci capturarea lui si stocarea în tarcuri. Un indiciu în acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Apar, asadar, primele forme de stocaj, în ideea ca animalele respective sa fie consumate în perioade când lipseste vânatul. Este, în fapt, un

4.000-10. 1970. Alexandru Paunescu. o urmaresc în deplasarile ei.Paradisul pierdut. Studiu monografic. adunarea de moluste. Bucuresti. Ligia Barzu. începând cu 15. Dispar unele animale. nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si. Bucuresti. altele se retrag spre zonele alpine. 1993 5. Bucuresti. vol. 1993. schimbari climatice. probabil. Au loc. Paleolitic si mezolitic. 2001 Mezoliticul in spatiul actual al Romaniei EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15. ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a îngustarii arealului de vânatoare. recoltarea unor graminee salbatice. Bibliografie: 1. mai flexibile. Alexandru Paunescu. existand o tendinta generala de încalzire.Paleoliticul din Banat. 1968. obisnuite cu vânarea unei anumite specii. dependente de specia cu pricina. dar si începutului holocenului. încearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vânatului prin pescuit.000). Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei.pas important pe drumul domesticirii animalelor. cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. Unele grupuri umane.Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României. Istoria romanilor (Academia Romana). Bucuresti. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul decât cu neoliticul. pas care a fost facut. Alte grupuri. care se reduce la spatiul restrâns din jurul asezarilor. I.000. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea în aceasta etapa cronologica este inegala. în sensul ca economia este .000-7000/6500) Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15. 3. Ca forma de organizare sociala. 2.Ripiceni-Izvor. Florea Mogosanu. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic. se crede ca este indubitabila existenta tribului care are în proprietate un teritoriu strict delimitat. Bucuresti.

pe Valea Dravei si Savei. Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica. prin Austria si Ungaria.500) Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian.000-9. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6. fiind atestat doar în zona înalta din Muntii Ceahlaului. hranesc si întretin în tarcuri. 3. pe la 13. estul Munteniei si Dobrogea în statiunile de la Malusteni. unele grupe swideriene au mers spre Pen. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vârful pedunculat din silex.500) Se dezvolta în Moldova (Erbiceni. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv. pandantive din dinti de animale perforati.tot una de tip pradalnic. triunghiulare si în forma de semicerc) în proportie de 98 %.000-10. Grupul este intrusiv venind. Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. din Ungaria. antrent în urmarirea vânatului. fie pe uscat. grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. În Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului. Romaniei (Ciumesti). 2. 1. în Pesterile Climente I si II. a obsidianei. Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa. având în vedere altitudinea lor ridicata. altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai.000. ca materie prima pentru unelte. Se cunosc statiuni în Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune. dar. în 1965. în Pestera Veterani si în adapostul Cuina Turcului de la Dubova. MEZOLITICUL Sunt încadrate în aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. la altitudini care depasesc 1000 m. NV. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale. GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat în Moldova. În urmarirea vânatului. de undeva din Polonia. TARDENOISIANUL (8. Azi se cunosc situri atât în . Dobrogea (Medgidia. Scandinava. Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice. Ripiceni-Izvor si Castelu. SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului).500) Cultura a fost identificata relativ recent. o sticla naturala. cochilii perforate. care provine din zona Tokay. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii. Ripiceni-Izvor). la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata). Este posibil sa fi existat mult mai multe situri. Se pare ca patria lor initiala era însa Germania. iar în NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret. Albesti. Cuza Voda). iar NV Transilvaniei cu Slovacia. din zona italica.000-6. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu. în zona Cazanelor. deci cunosteau deja arcul cu sageti.000. prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant în localitatea eponima. în sensul ca îsi manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o întretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza. sa nu fi fost depistate. Datele 14C situeaza acest grup între 12. fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru. 2. EPIPALEOLITICUL (15. 1. GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrânsa din România.

Shanidar de exemplu. Ogradena. Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii. ducând la o mai mare sedentarizare a populatiilor care întretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. Sunt sedentari. de fapt întretin plante care cresc spontan. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. nisipoase. robusti. Pescari. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir. Vlasa). mistret. cunoscandu-se în jur de 36 de schelete din aria culturii. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii. sapaligi. cainele domestic. Oamenii pescuiesc. În unele zone orientale. cu soluri usoare. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite râsnite din piatra.000 in China). înconjurate de pietre. Are foarte multe unelte din os si corn. realizate din cuart si cuartit. caprioara. În ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica. incepand de acum. Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti. Împutinarea vânatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale în alimentatie. culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice. Ea devine. Veterani. tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor. vulpe. Pentru haituirea vânatului este folosit pentru prima data un animal domestic: câinele. o activitate individuala. de buna calitate: plantatoare. Este vorba de indivizi de talie înalta. Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vânatoarea. Schela Cladovei). apar silozuri pentru depozitarea acestor . Ostrovu Mare. sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti. Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive. Sunt înmormântati în pozitie chircita. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic. cât si în Serbia (Padina. Economia se bazeaza pe vânatoare (cerb. atestat în jur de 12. castor. Au locuinte cu fundatii din piatra. Este atestat si canis familiaris. morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare. mai ales a gramineelor în stare salbatica. lup. fie din paleoliticul cuartitic din Banat. iar pe la 10. scormonitoare. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian. Lepenski Vir. vârfuri de sulite.000 în Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14. Ostrovu Banului.si iepure).000 pentru prima data la Shanidar. hydruntin-magar salbatic.România (Ostrovu Corbului. Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile.

în spartura. Piatra ca materie prima si tehnici de prelucrare MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI MATERII PRIME Tipica pentru întreg paleoliticul ca materie prima este piatra. Cele mai utilizate roci au fost silexul. controlabil. spargere concoidala (cu valuri concentrice). destinata. În unele zone ale Europei. saniile si schiurile. fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. confectionarii podoabelor. Silexul (cremenea) este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile în rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale. Fara îndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost din lemn. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi. obsidiana. Ulterior au fost folosite mai ales rocile care se prelucrau usor. clivaj regulat. desfacându-se în aschii si mai ales acele roci care aveau clivaj regulat si. Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile râurilor. Nu în ultimul rând. În confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor. componente ale unor unelte. Se constata un spor demografic. Culoarea difera de la un depozit la altul. Aschiile au marginile foarte taioase. Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica. galetele. cariile (atestate pentru prima oara în cimitirul de la Shanidar). apar noi tehnici de exploatare a rocilor. este foarte taioasa. obsidiana care prezinta avantajul ca. luciu sticlos. Microlitele sunt de fapt piese foarte mici. În paralel. cuartitul. aceasta roca nu a fost exploatata în mine. scoicile Dentalium din Golful Persic. in aceasta perioada. obsidiana din Insula Melos. s-au folosit osul si cornul. dar ele nu s-au pastrat. Anglia sau Ciclade. mai ales din paleoliticul mijlociu. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi. piesa microlita defecta fiind eliminata si înlocuita cu alta. adica care clivau la lovire. ci s-au adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor râuri. trebuie amintit ca. cu ajutorul puturilor. monoxila si pe uscat. deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. deci. in principal. Cel mai adesea . De obicei.graminee. apar primele mijloace de deplasare pe apa. Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. Roca se caracterizeaza prin duritate destul de mare (7).

are nuante cafenii, cenusii, dar exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit înca din paleoliticul inferior, utilizarea continuând pâna la sfârsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual al României se gasesc pe Prutul Mijlociu, în nordul Moldovei (silexul de Prut), în sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), în Banat, pe Bega Superioara, în Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma prebalcanica (in sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca în apa (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au marginile si mai taioase decât ale silexului. In timp ce în Bazinul Mediteraneean obsidiana exista în cantitati mari, la noi se gaseste rar, în depozite mici în M. Poiana Rusca, în SE Muntilor Apuseni, Maramures sî in Muntii Persani. Ea începe a fi folosita doar în paleoliticul superior, fiind mai frecventa în neolitic, mai ales în aria culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase în Transilvania, rare în Banat si foarte rare în teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zona Tokay-Prešov. Cele mai multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca, adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care în neolitic se foloseste de multe ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive. Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat, motiv pentru care pisele din cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere. De la prelucrarea ei ramân multe deseuri. Roca este folosita începând cu paleoliticul mijlociu, mai ales în Banat, în aria culturii musteriene, în paleoliticul superior si în mezolitic, în aria culturii Schela Cladovei. Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala. Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, în zonele cu materii prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de debitaj. Alteori prelucrarea se face în asezirile de resedinta, unde se gasesc mai ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca între comunitati nu a prea circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari

distante era dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat, folosirea obsidianei venita din Insula Melos. TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de paleoliticieni din Franta. Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala. Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparând pentru prima data în neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu în vederea desprinderii de aschii. Se poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost înlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care valorificau aproape integral materia prima. Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea dinspre nucleu, care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei. Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare de pe nucleu. Talonul se afla în partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire. Percutia poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia directa se face cu un percutor care se tine în mâna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine în stânga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El se aseaza pe pamânt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, în acest fel, aschii care sunt mai groase decât în cazul percutiei directe simple. Aceasta tehnica a aparut în clactonian, la sfarsitul paleoliticului inferior. Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci când nucleul este de mici dimensiuni. O revolutie în tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, în acheulean când a început a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului înainte de a se trece la desprinderea aschiilor. Mai precis, în functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare, dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau aceeasi forma. Percutia indirecta apare în paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, în plus fata de cele trei elemente, apare, între percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn. Este necesara decalotarea nucleului de silex în prealabil. Cioplirea prin presiune pectorala a fost utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei, începând cu paleoliticul superior. Tehnica a fost reconstituita dupa observatiile facute în sec. 17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus într-o baie de nisip incins la 200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o pârghie din lemn care, la un capat, este despicata si în despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru

a putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina.

O alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri. Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta în unealta. Se pot executa si retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mâna. Retusele pot fi clasificate dupa mai ulte criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire (dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala, pe întreaga fata, pe ambele fete ale piesei. TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm lungime. Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului. Microlitele nu sunt unelte în sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin înlocuirea microlitei defecte. Cele mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgâriere si gravarea osului, lemnului si cornului, varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, în functie de sistemul de înmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul mijlociu), razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a grasimilor, strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate, utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (în epipaleolitic) care sunt folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (în neolitic), cutitele curbe (in epoca bronzului). Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României,

Bucuresti, 1970.
Neoliticul pe teritoriul Romaniei

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEI (6600-3800/3700)
Neoliticul, epoca nouă pietrei, este o epocă în care se schimbă radical relaţia om-mediu. Schimbarea climei, mai precis incalzirea si stabilizarea ei, in jur de 10.000, a modificat radical modul de viata al oamenilor in aceasta etapa cronologica. Numele epocii subliniază un fapt remarcabil, dar care nu este însă cel mai important: acela că în această epocă se foloseşte o nouă tehnică de prelucrare a pietrei, şlefuirea, dublată de perforare. Materia primă de bază pentru confecţionarea uneltelor rămâne, în continuare, piatra. Vechea tehnică a cioplirii continuă să fie utilizată. De o importanţă capitală este insa trecerea de la economia de tip prădalnic, ocupativ, la cea productivă, prin apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii cu totul noi:

generoase prin spaţiul destinat locuirii. dar se constată şi urmări negative (apariţia cariilor dentare. vânătoarea şi pescuitul trec pe plan secundar. la fixarea comunităţilor umane în spaţiu. cu precădere. spre exemplu. a cultivării a dus la o mai mică mobilitate în spaţiu. Se modifică radical tipul de alimentaţie. dar şi în timp. Scăderea dependenţei omului faţă de natură şi capriciile ei. 5. confortabile. având însă. Habitatul cunoaşte modificări notabile. crescătoare de vite în turme mari. datorată consumului repetat de cereale). În general. Trecerea pe plan secundar a vechilor ocupaţii. dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1. Schimbările sunt în general benefice. este variabil de la o arie culturală la alta. dar şi printr. Multiplicarea mijloacelor de subzistenţă. mestesugurile specializate: metalurgia aramei şi a aurului si olaritul Drept urmare. în epoca de tranziţie se înregistrează o tendinţă de marire a ponderii creşterii animalelor în detrimentul cultivării. torsul tesutul. procentual din ce in ce mai redusa. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. cultivarea primitivă a plantelor. mestesugurile casnice: impletitul. Sunt abandonate cvasi-total peşterile. de obicei de suprafaţă. 2. 2.o oarecare creştere a duratei medii de viaţă. care inseamna o epocă mai prosperă. se dezvoltă aşezările stabile constituite din locuinţe. . fenomen care devine mai evident în ultima parte a neoliticului. CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE Consecinţele apariţiei economiei productive sunt multiple. în continuare. Raportul dintre cele două ocupaţii devenite de bază. când se poate vorbi de o sedentarizare totală. economia neolitică s-a axat pe cultivarea plantelor. vânătoarea sau pescuitul şi dezvoltarea. olaritul 4. durabile. populaţii venite din stepele nord-pontice. solide. în asigurarea mijloacelor de subzistenţă. 4. mai apoi. o anumită pondere. 3. datorită pătrunderii în spaţiul est european a unor populaţii intrusive. domesticirea şi creşterea animalelor. 3. ce se caracterizează printr-un sensibil spor demografic. fapt ce are o serie de consecinţe pentru gradul de sănătate al comunitatilor umane. vechile ocupaţii: culesul. doar la sfârşitul eneoliticului şi.1.

Tiszapolgár-Româneşti (Banat şi Crişana) şi Bodrogkeresztúr-Gorneşti (la vest de Muntii Apuseni). Dudeşti (în Muntenia). mai puţin Dobrogea şi NV Transilvaniei) şi Ciumeşti. creşte efortul fizic şi timpul acordat activităţilor care au menirea de a asigura subzistenţa. Denumirea vine de la latinescul eneus= aramă. Vădastra (între Olt şi Jiu). este o stare psihică nouă care se caracterizează printr-o preocupare constantă pentru viitor. Se constată. In eneoliticul târziu evolueaza culturile Cucuteni-Ariuşd (Moldova şi jumătatea estică a Transilvaniei). Sălcuţa (Oltenia). Hamangia (Dobrogea). 7. PERIODIZAREA NEOLITICULUI Pentru neoliticul de pe teritoriul României au fost definite următoarele etape: 1. Eneoliticul care a fost divizat în eneolitic timpuriu (5000-4500) şi eneolitic târziu (45003800/3700). Apar stereotipii de înmormântare a defuncţilor. acorda mai mult timp muncii. Stoicani-Aldeni (zona de curbură Carpaţilor. Lumea Nouă (în Transilvania). 2. ORIGINILE NEOLITICULUI ÎN SPATIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI . iar spre finele neoliticului se răspândeşte practica înmormântărilor extra muros.VincaTurdaş (Transilvania şi Banat). Nevoia de terenuri cultivabile. 8.cu cultura ceramicii liniare (în nordul României). Termenul este sinonim cu cel de chalcolitic care vine de la grecescul chalkos=aramă.Pişcolţ (în NV Transilvaniei). de tip extensiv. Vinca timpurie (în Banat şi Oltenia). Gumelniţa (Muntenia şi Dobrogea). Eneoliticul timpuriu este reprezentat de culturile Boian (centrul şi sudul Munteniei).Neoliticul dezvoltat (5500-5000). Neoliticul reprezintă o altă atitudine faţă de natură şi faţă de viaţă în general. Neoliticul timpuriu (6600-5500). care se constituie în obiceiuri funerare. sunt abandonate vechile divinitati protectoare ale vanatorului si vanatului. fiind acum adorate cu precădere divinităţi protectoare ale ogoarelor şi ale fertilităţii. Noul tip de economie are şi un puternic impact ecologic. faza incipientă (în Dobrogea) 3. de asemenea. deci legate de noile ocupaţii. Cernavoda I (pe linia Dunării). ca omul devine mai activ decat in epocile anterioare.cu culturile Cârcea-Gura Baciului (în Oltenia şi vestul Transilvaniei intracarpatice).6. sudul Moldovei). 9. Starcevo-Criş (pe aproape întreg teritoriul României. în condiţiile unei agriculturi primitive. în spaţii strict delimitate. Hamangia. Precucuteni (Moldova). in cimitire. a dus la un amplu proces de deforestizare. Au loc modificări în plan religios. Decea Mureşului (Transilvania).

În alte zone. noile invenţii s-ar fi răspândit destul de rapid. Ca centre primare de invenţie. Cultivarea se pare că a apărut prima. modele . au fost acceptate a fi fost Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru mileniile 9-7. cea de-a doua pare revoluţionară prin multiplele elemente de noutate. că această cultură nu a evoluat în sens neolitic. Cel mai apropiat centru de invenţie faţă de Europa şi de noi este cel din Orient. trecerea de la paleolitic la neolitic a fost un proces complex şi de lungă durată. de unde. a introdus în literatură termenul de revoluţie neolitică. Este. aparţinând culturii Cârcea-Gura . în arealul căreia este atestat pentru prima dată un animal domestic. Mijlociu şi în Africa de NE cultivarea şi domesticirea s-au realizat într-un interval larg de timp. Childe. ca şi interesul pentru o graminee în stare sălbatică. cea mai veche ceramică neolitică din România. Totuşi. De altfel. Jerichon). Aici animalele domestice. sub formă domestică sau cultivata. de durată. câinele . În centrele de invenţie trecerea nu a fost deloc bruscă. fie prin procese de acculturaţie. comparând trăsăturile generale ale celor două epoci. acceptat pentru acele spaţii unde neolitizarea s-a realizat prin colonizare. Aceste constatări au făcut să se vorbească despre existenţa unor centre nucleare de invenţie. el este azi depăşit. patria lor de origine fiind una orientală sau sud-balcanică. Se constată că în mezolitic. acela de revoluţie neolitică. Schela Cladovei (dezvoltata in partea de sud a Banatului). Mai mult. implicit şi al zonei noastre. nu şi-au adus nici un aport inventiv care să grăbească trecerea la neolitic. cazul continentului european. deci la conceptul de rezervă? Cel mai probabil schimbările climatice (incalzirea climei) din epoca postglaciară. pentru mileniile 8-7 şi America Centrală pentru mileniile 5-2. Se pare. însă. care au presupus familiarizarea cu soiurile sălbatice şi o tot mai mare apropiere faţă de animalele sălbatice. care au dus la dispariţia unor animale sau la retragerea altora spre zonele cu climă rece. in spatiul actual al Romaniei. eventual. În ceea ce priveşte termenul pus în circulaţie de Childe. Adică nu au fost constatate elemente de continuitate între cultura ei materială şi cultura materială a neoliticului timpuriu din această zonă. de obicei. Termenul de cultivare este însă prea pretenţios. drept pentru care se caută originile neoliticului european în această zonă. la nivelul neoliticului timpuriu. in Orient a existat un neolitic aceramic ( la Hacilar. căci asistăm la o revoluţie exact în acele spaţii in care populatiile nu au făcut nici un pas concret şi nici un efort. mai apoi. fie prin deplasări de populaţii. dar numai pentru ceramică. Gramineele cunoscute şi cultivate în neoliticul timpuriu din spaţiul actual al României ca şi mare parte a animalelor domestice nuşi au strămoşi în această zonă. care corespunde mileniilor 9-7. mai potrivit este să spunem că populaţiile Schela Cladovei întreţineau o vegetaţie spontanee de tip cerealia. acolo unde paleofauna şi paleoflora dispunea de specii şi soiuri care se pretau cultivării şi domesticirii. Faptul că a existat neolitic aceramic este o dovadă. Contribuţii ştiinţifice mai noi admit posibilitatea pluralităţii nucleare. plantele şi ceramica au apărut toate deodată şi brusc. deci acolo unde au fost depistaţi în stare sălbatică strămoşi ai unor animale si plante cunoscute. termen care presupune că în noua epocă se face un salt uriaş. apariţia noilor ocupaţii este concomitentă şi bruscă. Si în cazul cultivării şi în cazul domesticirii au existat o serie de etape intermediare. Mai mult. domesticirea este un proces complex. deci donatoare. evolua în sens neolitic. Termenul este destul de discutabil. brusc şi rapid. Termenul de revoluţie poate fi. Catal Hüyük. a existat o singură cultură care ar fi putut. eventual. din specia cerealia. paleoliticul şi neoliticul. în 1929. Sigur că. artefacte din aproape în aproape. adică consideră că ar fi putut exista şi alte centre de invenţie în Europa. În Orientul Apropiat. Este paradoxul neoliticului.G. A trecut mult trimp pănă au fost domesticite toate animalele de bază. prin preluarea de idei. deci nu toate trăsăturile noii epoci au apărut concomitent. fapt care a dus la diminuarea resurselor de vânătoare. Japonia şi China. Ce i-a determinat pe oameni să ajungă la cultivare şi domesticire.

fiind un soi care s-a adaptat foarte bine în zonele cu relief înalt. azi este împărtăşită cvasi. Primul ar fi dus la apariţia culturii Cârcea-Gura Baciului. care a evoluat în Oltenia. iar mai apoi au trecut prin pasurile Carpaţiulor Orientali spre Moldova. între 0-2000 m. Dintre pomii fructiferi este atestat doar mărul în aria Cucuteni. Cu privire la soiurile de cereale cultivate. 2. compactum. mazărea. la care se adaugă spaţii din fosta Jugoslavie şi Ungaria.atestată mai ales în sudul României. panicum miliaceum). borceagul Dintre leguminoase sunt atestate bobul. aproape întregul areal al României de azi (exceptie fac Dobrogea si NV Transilvaniei). ajungând până în zona Clujului. înaintând pe văile râurilor şi traversând Bulgaria. vulgare. Din Banat s-au extins spre Crişana si Transilvania. triticum). secale). 3. hordeum vulgare). trebuiesc făcute câteva observaţii. Triticum aestivum şi . în urma unui spor demografic. lintea. orzul (lat. o serie de cereale: 1. Aceste populaţii ar fi adus cu ele tehnica de confecţionare a ceramicii. Triticum monococcum il are ca strămoş pe triticum böeticum. care s-a adaptat extrem de bine la orice condiţii de relief. care a exista în stare naturală în Orient.ovăzul (lat. acest soi a fost abandonat. de unde cultura lui s-a răspândit pe spaţii foarte largi. Al doilea val de populaţii sudice a dus la formarea culturii Starcevo-Criş. spelta şi durum. seminţe şi ar fi venit însoţită de animale gata domesticite. SV Transilvaniei. avena sativa) 6. Drept urmare. în primul rand.total teoria conform căreia neoliticul din spaţiul nostru este un fenomen de import. cea mai timpurie cultură neolitică. în arie Gumelniţa. Caucaz şi în sudul Peninsulei Balcanice. datorat unui proces de roire şi migraţie pornit din sudul Peninsulei Balcanice a unei populaţii care. Se cultivă. Iniţial a fost cultivat în Asia Mică. care asigură baza alimentaţiei. prezintă asemănări de formă.sunt atestate în zona noastră: triticum monococcum. pe Valea Dunării. graţie faptului că a fost un soi nepretenţios. 5. a plecat spre nord. tehnică de ornamentare şi motive decorative (pictură cu linii şi buline albe) cu ceramica de tip proto-Sesklo din Grecia şi cu ceramica Karanovo I din Bulgaria. Grâul este cultivat în toate ariile culturale. în Banat. 4. în căutare de noi terenuri care se pretau cultivării. grâul (lat. Triticum dicoccum a existat în stare sălbatică doar în Iordania şi Israel. Oltenia şi o parte din Muntenia. ECONOMIA NEOLITICA CULTIVAREA PLANTELOR Cultivarea plantelor este ocupaţia de căpătâi. Aceste populaţii au traversat NE Jugoslaviei şi au pătruns mai întâi. hrişca 7. secara (lat. ocupând un spaţiu extrem de larg. Se vorbeşte de mai multe valuri de migraţie dinspre sud. meiul (lat.Baciului. dicoccum. Azi. iar dintre plantele tehnice cânepa şi inul. aestivum. Populaţia creatoare a acestei culturi a venit din Grecia. Se cultivă şi astăzi.

Desigur că nu avem certitudinea ca soluţia a fost aratrul. deci spre finele neoliticului. populaţiile sunt total sedentarizate. Este. tot atât de bine putea fi descoperirea asolamentului sau a îngrăşmântului natural. soiurile cultivate la nivelul neoliticului nu au antecedente locale. nu sunt foarte bogate în substanţe nutritive. Este posibil ca paiele rămase după recoltare să fi fost şi ele incendiate mai ales că este încetăţenită şi azi părerea falsă că incendierea resturilor de vegetaţie duce la îngrăşarea pământului. adică la nivelul neoliticului timpuriu. Cultivarea repetată a aceluiaşi lot. câteva oase de bou castrat provenite din aria culturii Vădastra (neolitic mijlociu) despre care se crede că a fost castrat în ideea de a fi folosit ca animal de tracţiune. indiferent de capriciile vremii. . Prin cultivarea concomitentă. în arie Gumelniţa. ducea la epuizarea solurilor. numite uşoare. Liban. totuşi. Arheologia nu are mijloace pentru a stabili dacă s-au folosit îngrăşminte pentru îmbunătăţirea calităţilor solului. spre finele neoliticului. Orzul (hordeum) este cunoscut în stare sălbatică (hordeum spontaneum) în Asia Mică. Azi s-a demonstrat că urmările incendierii pot fi pozitive doar un an ( arderea duce la creşterea procentului de potasiu din sol) şi că repetarea acestei operaţiuni la nesfârşit duce la epuizarea solului. semn că fuseseră găsite soluţii pentru o profitabilă exploatare a solului. Se bănuieşte că. nicăieri în Europa ele nu sunt atestate atât de devreme. au fost exploatate mai ales solurile afânate. adică frecventa strămutare a vetrei satului. Având în vedere că uneltele au fost destul de primitive. semn că nu se cunoşteau foarte bine calităţile fiecărui soi şi modul în care se adaptează acestea la factorii de mediu. foarte probabil să fi fost folosit bălegarul în acest sens. adica destul de primitive. climă. comunitatile se fixează la triticum vulgare. a fost folosit focul. Pentru defrişarea pădurilor. numit aratru. Iran şi Irak. iar în aria culturii Cucuteni din Moldova soiurile agreate sunt triticum compactum şi vulgare. deci asolamentul şi că aşa s-ar explica. condiţii de umiditate şi relief. Spre exemplu cultivarea unor leguminoase. Privitor la cultivare trebuiesc făcute câteva observaţii foarte importante. nu au existat în stare sălbatică în spaţiul nostru. sedentarizarea totală. drept urmare se abandonează soiurile nepotrivite. se acumulează experienţă şi se fac observaţii riguroase asupra fiecărui soi în parte. Palestina. cu aceeaşi plantă. care acopereau spaţii foarte largi.compactum sunt hibrizi ai primelor două soiuri. fapt ce se constituie într-un argument pentru teoria neolitizării ca fenomen de import. desigur nu la distanţe foarte mari. precum bobul şi mazărea. fiind selectate şi cultivate doar cele care se adaptează perfect la condiţiile de relief şi climă ale unei zone date. Metodele de cultivare sunt la fel ca şi uneltele. un minim de cereale. în neoliticul final. În timp. Iniţial. deci originea lui este tot orientală. s-ar fi cunoscut deja rotaţia culturilor şi lăsarea pămâtului în pârloagă. Doar în Spania se cunosc din chalcolitic. Spre exemplu. care a fost descoperită în aria culturii Tripolie din Basarabia. Spre sfârşitul neoliticului se bănuieşte că ar fi apărut deja un plug primitiv din lemn. De asemenea. La acestea se adaugă faptul că. În general. săpăliga din corn de cerb. pe un teren epuizat are urmări benefice pentru sol care se îmbogăţeşte cu azot. în eneolitic. fapt care explică semisedentarismul neoliticului timpuriu. cunoscute din Mesopotamia sau Egipt. nisipoase. comunităţile îşi asigurau. mai degrabă. ci intr-un areal ingust cu care comunitatile erau familiarizate. Există doar puţine indicii în acest sens: o statuetă de lut care pare a reprezenta o vită înjugată. de aceea termenul cel mai potrivit este cel de grădinărit. se fac experimente în materie de cultivare. de obicei. Cât priveşte îmbunăţirile funciare de tipul irigaţiilor. Uneltele folosite pentru cultivare sunt destul de primitive: plantatorul. în sensul că se cultivă pe aceeaşi tarla mai multe soiuri de grâu. se cunosc unele unelte din corn de cerb care ar fi putut fi folosite drept brăzdare pentru aratru. care.

urmărirea animalelor domestice în deplasările lor. de întreaga comunitate. Practic este foarte dificil de stabilit momentul în care un animal a devenit domestic. păzirea turmelor aflate în stare de libertate. dar si altele. cum există pentru Mesopotamia (canale de irigaţie) sau China (fântâni). nu pot fi confirmate pe cale arheologică. de culoare. Studii de data recenta aduc noutatea ca el ar fi existat deja in jur de 15-14. fie prin taierea cu secera. inclusiv câinele despre care s-a crezut că ar fi apărut mai întâi în Europa. studierea ADN-ului permite stabilirea arborelui genealogic al speciilor domestice actuale. animal care era util vanatorilor. motiv pentru care azi avem mai multe scenarii posibile. Se . Anatolia (Hacilar.000. care constituiau taisul secerei. care. Palestina (Jerichon). Tot pe baze logice se presupune că între vânătoare şi domesticire au existat câteva etape intermediare. Nu avem nici o informaţie cu privire la lotificarea suprafeţelor cultivate. Unul dintre acestea ar fi adoptarea de pui de animale de catre comunitatile de vanatori. Domesticirea duce in timp la modificari morfologice si comportamentale ale animalelor datorita selectiei controlate de catre om. lipite cu rasini. Zona orientală de invenţie cuprinde Iranul (Ali Kosh). spre exemplu scaderea vitezei de deplasare. Irakul (Shanidar). 2.000 in Estul Asiei. 4. înmulţirea turmelor în stare de captivitate. Can Hasan). Casele sunt prea concentrate în spaţiu ca să permită cultivarea intravilană. este credibila idea ca participau la activităţile agricole toţi membri valizi ai colectivităţii. Azi este o certitudine că pe la 12.000 fusese deja domesticit la Shanidar. în Irak. nu puteau fi foarte departe de aşezări pentru că nu erau cunoscute încă mijloacele de transport terestru (carul). dupa care erau legate si transportate spre asezari in baloti. desigur. Un alt scenariu presupune gestionarea animalelor salbatice si vanarea selectiva a animalelor. care trebuie sa fi fost importanta. nu departe de ele. Terenul cultivat era situat în afara aşezărilor. Nu se ştie dacă pământul era exploatat în devălmăşie. Siria (Ras Shamra). indiferent de sex sau vârstă. care avea un jgheab in care erau fixate microlite din silex. Aceste etape ar fi: 1. Domesticirea ca proces este foarte greu de reconstituit.supravegherea. atrofierea coarnelor. Mai nou. Acest scenariu este de admis mai ales in cazul cainelui. Toate animale domestice au fost domesticite pentru prima dată în Orient. Dintre modificarile morfologice pot fi enumerate cele ce tin de talia animalelor. precum şi în Iran. Acest lucru este sugerat de faptul ca uneori ceramica neolitica contine ca degresant exclusiv pleava ramasa dupa recuperarea boabelor. În general. 3. pe de altă parte. Este atestata o secera realizata din corn. sau de către familiile individuale.Gramineele erau recoltate fie prin smulgere cu tot cu tulpina. DOMESTICIREA SI CRESTEREA ANIMALELOR De un real folos pentru studierea domesticirii si cresterii animalelor este paleozoologia. Loturile cultivate. Apariţia aratrului este posibil să fi dus la propulsarea bărbatului în activităţile de cultivare mai mult decât înainte. Printre modificarile comportamentale ar fi de amintit in primul rand comportamentul pasnic in prezenta omului. Uneori se recoltau in prima faza doar spicele si abia ulterior si paiele. îngrădirea turmelor în ţarcuri şi asigurarea hranei acestora. care poate stabili specia si varsta de sacrificare a animalelor pe baza studierii resturilor osteologice. spre exemplu a celor batrane sau a celor aflate in exces. ori din Europa se cunoaste doar din jurul anului 10.

Porcul este întotdeauna sacrificat în jurul vârstei de un an. derivate). Creşterea lui . urmate de ovi-caprine. ci şi pentru obţinerea unor produse secundare. Procentele foarte ridicate de oase provenite de la animale domestice indică o trecere bruscă de la vânâtoare. Capra a fost domesticită în jur de 7000. În neoliticul romănesc nu se cunoaşte nici o cultură în aria căreia ponderea vânătorii să fi fost mai mare decât cea a creşterii animalelor. la 6500 la Jarmo şi la 6200 la Nea Nikomedia (în Grecia). a existat în paleolitic în întreaga Europă. Sicilia. când atinge maximul de greutate. primele animale domestice. coyotul si sacalul. fiind alese acelea care se adaptează cel mai bine la condiţiile de mediu. Cea mai optimista data ar fi in jur de 4000. care este valabilă pentru toate culturile neoliticului. O statistică făcută pe resturile osteologice din stratul cel mai vechi de la Cârcea indică 76 % animale domestice. Cainele are trei posibili stramosi: lupul. în Corsica. O specie de muflon (muflonul de Corsica) care s-a pretat domesticirii a trăit şi în sudul Europei. Cea mai veche oaie domestică este atestată la Shanidar. Tot în mileniul al 7-lea este atestat şi boul domestic în Grecia de nord. fază în care predomină ovi-caprinele. De precizat este faptul că la capră procesul de domesticire nu este ireversibil. de la Gura Baciului. De asemenea. care se preta domesticirii. acest procent arată că vânătoarea a fost abandonată cvasi-total. în intervalul 9000-8000. în zona noastră nu s-a ajuns la domesticirea lor de catre comunitatile locale. a trăit şi în Europa. mai precis o capră domesticita poate redeveni sălbatică. sus scrofa şi calul sălbatic. în Irak.consideră că o etapă importantă în domesticirea animalelor este momentul în care se constată o riguroasă selecţie a speciilor şi apar stereotipii la vârsta de sacrificare a animalelor. dar. bos primigenius. ca forma de asigurare a subzistentei. dar nu este încă sigur că ea ar fi fost domesticită independent de centrele orientale. Strămoşul său sălbatic. Porcul domestic este cunoscut pe la 7000 la Ras Shamra (Siria). atestat în Asia Mică. Oaia a fost domesticită în Orient. Cele mai numeroase au fost bovinele. A existat o ierarhie a animalelor domestice. Sardinia. apar cu cea dintâi cultură neolitică: Cârcea-Gura Baciului. În general. Vârsta de sacrificare este foarte importantă pentru că ea precizează modul în care este exploatat un animal. procentual vorbind. Se constată o preocupare pentru selecţia speciilor de animale în funcţie de zona de relief. estimata pentru Ukraina. excepţie făcănd căinele cunoscut inca din mezolitic. pornindu-se de la muflonul roşu. la creşerea animalelor domestice. porcine şi câini. 96 %. Spania şi Grecia. fapt care oferă posibilitatea perpetuării speciei. O specie de capră sălbatică. în Asia Centrală. In spatial actual al Romaniei existau în fondul genetic bos primigenius . iar alta. O excepţie este înregistrată în faza a II-a a culturii Sălcuţa. fără etape intermediare. Calul va fi târziu domesticit. în funcţie de animal. cam la aceeasi data in China. în pofida acestui fapt. dar şi exploatarea la maxim a unui animal (ne gândim la folosirea animalului nu numai pentru carne. Pe teritoriul nostru. cu foarte puţine excepţii. Iran şi Cipru. se pare în Palestina. în intervalul 4000-3000. inclusiv in spatial nostru. urmate de porcine şi doar pe ultimul loc se situeaza bovinele. creşterea numărului de porci indică o sedentarizare totală. cel mai probabil pe la 3500. Analizele recente de ADN indica lupul ca stromosul cel mai probabil si indepartat al cainelui.

Consideratii.. Castrarea bovinelor este atestată prima data la nivelul culturii Starcevo-Criş.Gura Baciului. a folosit recipente din alte materiale: din piatră. în lumina noilor cercetări. Oaia întâlnită în neoliticul românesc are 60 cm la greabăn şi are ca strămoş pe ovis orientalis. utilizat la călărie. coşuri împletite din nuiele. fapt ce indică că ea este folosită şi pentru lapte şi lână şi că este asigurată şi perpetuarea speciei. pentru că ele erau mai stabile în spaţiu. Fără îndoială că omul. Iran şi Siria) ca şi în Japonia se situează în jur de 8000 i. din lemn scobit. în Orientul Apropiat a existat şi un neolitic aceramic. Asadar. Nu există alte atestări de cal domestic la acest nivel cronologic. burdufuri din piele sau chiar tigve de animale. vârsta de sacrificare diferă in primul rand în funcţie de sex. erau castraţi. a crescut vârsta de sacrificare a masculilor care. deci ceramica a aparut deodată cu cea mai timpurie cultură neolitică: Cârcea. Ceramica se bănuieşte că a apărut mai întâi la populaţii cultivatoare de plante. apariţia ceramicii este legată de sedentarizarea comunităţilor umane. IMPORTANTA CERAMICII . De abia în epoca bronzului calul a fost folosit altfel decat pentru hrana. Prin urmare. cele de păstori. Femelele sunt sacrificate la vârste mai avansate decât masculii.e. care sunt sacrificaţi în momentul în care ajung la greutatea maximă. deci ceva mai târziu. În ceea ce priveşte calul. 1961. Contribuţii la problemele neoliticului în România.n.după această vârstă este inutilă pentru că sporurile în greutate sunt de aici încolo neglijabile. Pe teritoriul nostru nu a existat neolitic aceramic. Mestesugurile in neolitic MESTESUGURILE IN NEOLITIC OLARITUL APARITIA CERAMICII. Doar după ce bovinele au început a fi folosite ca animale de tracţiune. comparativ cu cultivarea plantelor sau creşterea animalelor. deşi s-a făcut afirmaţia că în aria culturii Vădastra ar fi fost descoperit deja din neoliticul dezvoltat un cal domestic de talie mică. Oaia este sacrificată la o vârstă cuprinsă între 4 -10 ani. realizate din lemn sau piele. neconfirmată de alte descoperiri şi foarte îndoielnică. Cifra avansată pentru apariţia ceramicii în Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos. BIBLIOGRAFIE: Dumitru Berciu. fiind nomade. descoperirea este singulară. preferau recipiente uşoare şi incasabile. 1987. În cazul bovinelor. poate şi lutuite ca să poată adăposti lichide. ba chiar în epoca de tranziţie ele sunt foarte puţine în Europa. Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. realizate din fructe cu coajă lemnoasă. înainte de-a fi inventat ceramica. Bucuresti. in prealabil. Bucureşti.

câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. Metoda arheomagnetică. Drept urmare. ci. thoriu). metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars care au rămas pe loc după ardere ca. prin folosirea a două metode fizice: 1. Apariţia ceramicii nu este importantă doar pentru arheologie. pe baza tipologiei ceramicii şi a evoluţiei ei în timp. Statuetele de la Hacilar (66 de piese) au fost supuse unei analize de acet fel şi s-a ajuns la o concluzie de-a dreptul neaşteptată: 40 erau falsuri recente. motive sau tehnici decorative utilizate. în primul rând. Gustul artistic sau lipsa lui. din pacate. in chip special în prelucrarea metalelor. De asemenea. fapt ce duce la reactivarea elementelor radioactive conţinute de ceramică sau absorbite din sol (ca uraniu 238. ca şi transportul lor la mari distanţe. pastei şi a materiilor prime folosite pentru frământarea ei . indiferent de epoca. Ceramica se încălzeşte la o temperatura de aproximativ 500 grade. atunci când este vorba de forme ceramice. potasiu 40. deoarece noile recipiente au făcut posibilă fierberea şi prăjirea şi folosirea unor alimente care nu sunt comestibile în stare naturală. pe durata răcirii. numeroase cunoştiinţe tehnologice cu privire la reglarea arderii. Reactivarea duce la apariţia unei raze de lumină care este măsurabilă.Ceramica este pentru arheolog extrem de importantă. Apariţia ei a schimbat hotărâtor alimentaţia. fiind artefactul pe baza căruia au fost definite grupele culturale cunoscute până în prezent precum şi ariile lor de răspândire. de exemplu. a unor relaţii de schimb sau chiar a unor mişcări de populaţii. Ceramica poate fi şi un mijloc de datare. poate indica deosebiri în ceea ce priveşte prosperitatea unei comunităţi sau a unui grup din cadrul acesteia. prin experienţe repetate. ştiut fiind faptul că o serie de vase au fost folosite exclusiv în oficierea unor ritualuri religioase (vasele pentru libaţii sau de ofrandă. nu există laboratoare în România pentru aplicarea lor. oale găsite în cuptoare de ars ceramica sau pe vetre. pentru viaţa cotidiană a comunităţilor neolitice. presupune cunoasterea: 1. În procesul de fabricare a ceramicii s-au acumulat. De asemenea. sistemul de construcţie a cuptoarelor. care au putut fi aplicate ulterior în alte domenii. Pe baza studiului ceramicii pot fi depistate centrele de olari ca şi arealul deservit de acestea. Calitatea ceramicii poate fi expresivă şi în departajarea indivizilor din punct de vedere al statutului social. Metoda termoluminiscenţei. 2. care se bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora. pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prabuşit pe loc. toate putand fi puse in evidenta prin surprinderea unor tipuri ceramice intrusive in anumite spatii. De o deosebită valoare este ceramica pentru surprinderea unor legături interculturale. studiul ceramicii poate da informaţii despre viaţa cotidiană a unei epoci: nutriţie şi rafinamente culinare sau despre viaţa religioasă. vasele antropomorfe şi zoomorfe). Vasele au permis depozitarea în bune condiţii a rezervelor de hrană. CERAMICA NEOLITICA Studiul ceramicii. Ambele metode sunt costisitoare şi. a cerealelor şi lichidelor. au fost periodizate toate aceste culturi.

dar şi cu ajutorul microscopului petrografic. Mai există o metodă de studiu: bombardamentul cu raze beta. tehnicilor şi ustensilelor de ornamentare 5. tipologiei formelor ceramice 4. asta doar după ce ceramica a fost bine spălată şi a fost îndepărtată crusta calcaroasă care s-a depus pe ea în urma zacerii în sol cu ajutorul unui detartrant. bineinteles.2. Examinarea cu ochiul liber este. motivelor decorative 6. Materia primă de bază este lutul sau argila care se amesteca. procedeelor de modelare 3. procedeelor de ardere STUDIUL PASTEI SI DEGRESANTILOR Pasta se poate studia cu ochiul liber. cel mai adesea o soluţie slabă de acid acetic sau clorhidric (10%). care au rolul de-a asigura elasticitatea vasului şi de a împiedica fisurarea lui dupa . cel din urmă putând ajuta la depistarea depozitelor de argilă utilizate. La acestea se adaugă degresanţi. desigur. cu apă. metoda cea mai la îndemână şi cel mai des utilizată.

care sunt mai vulnerabile) poate aduce indicii cu privire la tehnica de modelare. 3 tehnici: 1. de gătit sau de transport. fie au fost găsite soluţii (de exemplu acoperirea suprafeţei vasului cu un strat subţire de lut) pentru a se depăşi acest impas. care nu prea putea fi decorată. De asemenea. Unele vase ale culturii Boian. drept pentru care aceşti degreasanţi fie au fost abandonaţi în favoarea altora. cioburile mărunţite provenite de la vase sparte. calcarul pisat. de regulă. Desigur că. Pentru ceramica de uz gospodăresc. din benzi de argilă. Este de precizat că degresantul are un rol hotărâtor pentru calitatea vaselor. apar şi alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare. mai degrabă miniaturale. Cochiliile de scoici sunt folosite mai ales în aria culturii Hamangia din neoliticul dezvoltat. Studiul atent al exteriorului şi interiorului vasului. Pentru obţinerea unei paste intermediare sau fine s-au folosit alţi degresanţi: nisipul amestecat cu pietricele. cochiliile de scoici sau de melci pisate. care facilita rotirea vasului şi-l expunea mai puţin la deformări cu ocazia realizării decorului. o pastă intermediară. tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici. iar nisipul fin. căci nu mai era rotit vasul. deci în epoca La Tène. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. o pastă de bună calitate. fapt care indică folosirea unui suport uşor curbat. cât si in interiorul vasului. par a confirma această ipoteză. se obţinea o ceramică destul de grosolană. prin folosirea paielor şi a plevii. în timp. ci suportul. a modului în care a crăpat vasul (de obicei în locurile de îmbinare. cultură care se dezvoltă în Dobrogea. cernut. care se lipeau de fundul vasului. iar pasta fină pentru recipiente de cult sau vase din care se mânca sau se bea.n. pe la 450 i. 2. tehnica au columbin. în principal. cernut. Nisipul cu pietricele sau cioburile pisate dau. Pasta intermediară era utilizată cel mai adesea pentru recipiente în care se gătea sau din care se mânca. date spre expertiză la Institutul de medicină legală. Iniţial vasele au toate fundul drept. Toate aceste materii prime se amestecă bine şi se frământă. Ulterior apar şi vase cu fundul plan-concav. unde au fost examinate amprentele digitale. deci când olăritul nu era un meşteşug specializat. până când se obţine o pastă perfect omogenă. .. Cine modela vasele? În general se admite că. De regulă. nisipul fin. ci unul casnic. 3. iesite din uz.e. Ultima operaţie era netezirea peretilor atât la exterior . frământarea unui boţ de lut şi scobirea lui. de provizii. de sudură. Se realiza mai întâi fundul rotund şi plat al vasului peste care se aşezau colăcei din lut cu diametru variabil. pleava este caracteristică mai ales neoliticului timpuriu şi mai ales vaselor mari. deşi era cunoscută în Grecia încă din epoca bronzului. Există. apare târziu.evaporaea apei. Acesta trebuie sa fi fost şi un prim pas care a dus mai târziu la apariţia roţii olarului. Cei mai vechi şi cei mai răspândiţi degresanţi la nivelul neoliticului au fost pleava şi paiele tocate. TEHNICILE DE MODELARE A CERAMICII. unde exista din abundenţă această materie primă. cochiliile de melci şi scoici sau calcarul cochilifer au fost degresanţii cei mai utilizaţi la sfârşitul eneoliticului şi în perioada de tranziţie la epoca bronzului. Construirea vasului din fâşii. vasele erau modelate şi decorate de femei. Astfel. În spaţiul nostru roata olarului. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare. la început.

. de gătit. pentru că ele ştiau cel mai bine de ce au nevoie în gospodărie. de la o etapă la alta. conic. dar şi cea mai defectuoasă metodă pentru că este total subiectivă şi greu de înţeles. în formă de borcan. greu de atins. etc. Se poate vorbi deci de olărit ca de un meşteşug specializat în momentul în care apar cuptoarele de ars ceramica. însă. Totuşi. cilindric. Este cea mai expeditivă. fapt ce presupune operaţii dificile de scoatere a materiei prime. FORME CERAMICE IN NEOLITIC Există. kantharos. în formă de sticlă. Asta pentru că meşteşugarii produc mari cantităţi de oale. existând în paralel cu cel specializat şi asigurând minimul necesar în materie de oale pentru o gospodărie.realizată în casă. etc. de frământare a lutului. face posibilă descrierea tuturor părţilor componente ale vasului: fund. nu este întotdeauna sau întru totul respectat. Descrierea prin asocierea unei forme ceramice cu obiecte contemporane. aprovizionare cu combustibil pentru întreţinerea arderii. ce fel de borcan sau de sticlă?. pentru a putea fi uşor înţeleasă. Descrierea este impresivă şi subiectivă. În plus. Acest mod de descriere prezintă marele avantaj că este uşor de vizualizat şi este mult mai obiectiv. Se pot remarca mai multe tendinţe atunci când se denumesc şi se descriu vasele. Forma este desigur dictată de funcţionalitatea vasului: vas de provizii. pentru o necropolă. Se folosesc termeni ca vas în formă de pepene. krater. 1. Termenii au ambiguitate: ce fel de pepene ? (sferic sau ca o minge de rugbi?). etc. atunci când se poate vorbi despre olărit ca meşteşug specializat. de transport. Inconvenientul este acela ca descrierea nu este foarte rapida si poate deveni plictisitoare pentru cititor. tronconic. torţi. dacă s-a găsit. în evul mediu. arsă pe vatră. tot femeile ar fi fost cele care se ocupau în exclusivitate cu el. de la o zonă la alta. Descrierea ceramicii (ca şi tipologia ei) trebuie să fie foarte obiectivă şi precisă. deoarece nu s-a găsit încă un limbaj comun sau. bitronconic. de mâncat. pentru o cultură. etc. sferic. Este un deziderat care este. Denumirea formelor ceramice prin folosirea unor termeni care denumesc ceramica grecească. în formă de sac. Fără îndoială că olăritul ca meşteşug casnic nu a dispărut decât foarte târziu. trunchi. de băut. este cel mai probabil ca femeile să fi fost cele care realizau vasele. deci când apar anumite stereotipii sau canoane de modelare şi de decorare. de genul vas de tip lekithos. adică în eneolitic. ovaidal. 2. de la o cultura la alta. o mare varietate de forme ceramice. 3. amforă. de cult. avantajul ar fi doar acela că descrierea este expeditivă. indivizi care se ocupă doar de această activitate şi în momentul în care sunt viziblie seriile ceramice. Folosirea în descriere a unui limbaj geometric: vas semisferic. pe parcursul neoliticului. În arheologie este absolut obligatorie descrierea vaselor şi alcătuirea unei tipologii a formelor ceramice tipice pentru o aşezare. este mai greu de admis că. cunoştinţe speciale legate de folosirea şi reglarea cuptoarelor. cu rol funerar. gât. Acest sistem nu poate fi consecvent aplicat din mai multe motive: exista de multe ori vase care nu-şi găsesc corespondent de formă în ceramica grecească sau asemănarea de formă a unor vase cu forme ceramice greceşti este uneori foarte aproximativă şi forţată' fapt ce creează cititorului imagini false.

TEHNICI DE ORNAMENTARE A CERAMICII IN NEOLITIC Sunt atestate la nivelul neoliticului destul de multe tehnici de decorare a ceramicii. mai rar amforele. lemn. motiv pentru care exemplificarile sunt inutile. diferite tipuri de pahare. apucătoarele sau proeminenţele. vasele zoomorfe. cupa cu picior. gâtul. unele general valabile pentru toate ariile culturale. 1. vasele antropomorfe sau cu capac antropomorf din aria culturilor Vinca si Gumelnita. frecvente în aria culturii Gumelniţa. umărul. castroanele semisferice sau bitronconice (unele suspendate pe suporturi cilindrice). torţile. bolul. incizarea. partea inferioară a corpului. Ca forme mai deosebite pot fi amintite vasele duble. altele tipice doar unora dintre ele.constă în zgârierea peretelui crud al vasului cu ajutorul unui obiect ascuţit din os. sau metal. Cele mai frecvente vase în neolitic sunt vasele mari de provizii. partea superioară a corpului. . tipice culturii Cucuteni. de tip binoclu.O descriere corectă trebuie să aibă în vedere toate părţile componente ale vasului: fund. buza. Este o tehnică comună tuturor culturilor neolitice.

2. cu rogojini sau ţesături (cultura Tisa).este o tehnică tipică mai ales neoliticului dezvoltat. Incrustarea cu materii colorate. 5. De obicei sunt tratate în această manieră vasele de gătit. excizarea. Totodată. cu degetul. in special culturilor Vădastra şi Boian. prin lustruire. Barbotinarea este o tehnică foarte răspândită în neolitic. deci tipică în primul rând culturilor Vădastra şi Boian. vasul nu se mai cufundă. stratul gros de lut având proprietăţi termorezistente. Gumelniţa). folosindu-se scoica cardium). mai ales dacă degresantul a fost pleava. Vinča-Turdaş. mai rar roşie. care se numeşte angobă sau slip. cu măturica. Lustruirea. Uneori. pe pereţii vasului se depune un strat subţire de lut. se uniformizează suprafaţa vasului. după care. în care apoi se scufundă vasele modelate şi zvântate. se umplu cu o substanţă. scotand in evidenta motivul ornamental. de forma unei ştampile. cu unghia (Starčevo-Criş. cu mult lut. Tehnica s-a folosit mai ales în ariile culturilor Dudeşti. cu degetele. Canelarea este tot un fel de lustruire. 4. cu şnurul. care. Drept urmare apar ornamente adâncite. amestecul de lut cu apă este mai dens. capătă un luciu metalic. vasele tratate în acest fel. ci este stropit cu acest amestec. Operatiunea se poate face cu pieptenele. care contrastează cu fondul vasului. cu scoica (tipic pentru Hamangia. 3. ulterior. Consta în sculptarea în peretele crud al vasului cu ajutorul unei ustensile de forma unei spatule. 6. aproape întotdeauna asociată cu excizia. dublata de presare. În acest caz. Se face cu pietre sau cu lustruitoare din lut. dar şi culturii Hamangia. În urma acestei opeaţiuni iau naştere pe pereţii vasului un fel de pliuri adâncite. 7. Cucuteni. . fiind mai zgrunturoase.este tehnica mai sus amintită. Tehnica este folosită pentru a acoperi porii vaselor şi pentru a uniformiza suprafaţa vasului. de consistenţa noroiului. în vederea decorării. Constă în formarea unei băi din amestec de lut cu apă. de consistenţa unei smântâni. Impresiunea sau imprimarea constă în apăsarea peretului crud al vasului cu diferite obiecte care-şi lasă amprenta pe perete si se constituie in element de decor. În urma acestei operaţiuni. sunt si mai puţin alunecoase si mai usor de manipulat in bucatarie.tehnică care are ca scop acoperirea porilor vasului şi înobilarea suprafeţei vasului care. de obicei albă.

deci la inceputul neoliticului. Ciumeşti. 9. roşu şi ciocolatiu este tipică culturilor Ariuşd. Precucuteni şi Cucuteni. Cea realizată după ardere se numeşte pictură crudă. cu alb. Stampilarea se realizează cu ajutorul unei stampile din lut cu care se apasă pe peretele crud al vasului. MOTIVE DECORATIVE PE CERAMICA NEOLITICA Cele mai frecvente motive utilizate pe ceramica neolitică sunt: . pieptenele. era mai rezistentă. rotiţa. Ea poate fi realizată înainte sau după ardere. măturica. în chip identic. De obicei pictarea se realiza înainte de ardere pentru simplul fapt că. proeminenţe sau butoni. Uneltele folosite pentru decor sunt scoica. Decorul plastic constă în adăugarea de pastă suplimentara pe peretele vasului. Cel mai adesea se adaugă brâuri în relief. după modelare. Tehnica este utilizată pentru motive decorative mai complicate. vârfuri ascuţite din os. StarčevoCriş. dar mai ales in eneolitic. Pictura monocromă este frecventă pe ceramica culturilor Cârcea-Gura Baciului.8. Pictura policromă. pintaderele. prin ardere. În aria culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa s-a practicat pictura cu grafit. Pictarea s-a utilizat mult în neolitic. 10. care trebuiesc repetate în câmpul vasului de mai multe ori.

Meandrul (Vădastra) 3.1. Portativul muzical (cultura cu ceramică liniară) 12. S-urile îmbucate 14. Liniile unghiulare (StarčevoCriş) 2. Bulinele (Cârcea-Gura Baciului) 13. Spirala dinamică (Cucuteni) 8. Reţelele de linii 15. Romburile concentrice (Vinca) 4. Triunghiurile haşurate 6. Parantezele (Gumelniţa) 11. Motivele în căpriori 9. Motivul ochiului (Cucuteni) . Spicul de grâu (Starcevo-Cris) 10. Dinţii de lup (Vădastra) 5. Tabla de sah (Boian) 7.

sunt instalatiile cele mai răspăndite. simetria. De obicei. Se cunosc şi vase care au fost doar expuse la soare. Ariuşd şi Cucuteni ARDEREA CERAMICII IN NEOLITIC La nivelul neoliticului s-au practicat diferite tipuri de ardere şi s-au folosit instalaţii mai mult sau mai puţin complicate. decorul fiind organizat în benzi. arderea este inegală. Cuptorul este prevăzut cu două deschizături: una laterală. în părţile mai expuse privirii. dar continuă să fie folosite pe tot parcursul neoliticului.este destul de rară. dar ele sunt foarte puţine tocmai datorita faptului ca nu au rezistenţă.pe întreg corpul vasului (oroarea de vid). REGULILE DE DISPUNERE A DECORULUI Se constată unele stereotipii de poziţionare a decorului. 1. ca atare ceramica este de proastă calitate. Cuptoarele cu doua camere sunt rare şi nu se cunosc decât din aria culturii Cucuteni. Temperaturile obţinute în aceste cuptoare nu depăşesc 500 de grade. care asigura circulatia aerului in cuptor. Tărtăria si Ariuşd. Partea aflată deasupra nivelului de călcare are pereţi din lut. 3. alte sunt supraarse.din faza Cucuteni B. cu o singură cameră. Sunt tipice mai ales neoliticului timpuriu.repetarea aceluiaşi motiv de mai multe ori. Un astfel de cuptor se cunoaşte de la Glăvăneştii Vechi. fiind tipică doar culturilor Precucuteni. Apariţia lor este o dovadă sigură că olăritul este deja un meşteşug calificat. Ele sunt puţin adâncite în sol. frize sau celule ornamentale 3. Triskelion-ul (Cucuteni) Tipic neoliticului este decorul strict geometric. Principii de dispunere a decorului: 1. se constata adeseori prezenta decorului chiar si in interiorul vasului. se fărâmă. Cuptoarele simple. aproape de o sursă de apă. pe unde se introduc lemnele şi alta în partea superioară. cuptoarele sunt plasate la periferia aşezărilor sau înafara lor. aparand doar pe ceramica cucuteniana. iar cele antropomorfe sau zoomorfe sunt foarte rare şi tot de esenţă geometrică. 2. asimetria. Temperatura de ardere pe vatra este scăzută. Cuptoarele au diametrul de aproximativ 2 m şi înălţimi care sunt sub 1 m.in arie Cucuteni. Cele mai simple instalaţii de ardere au fost vetrele casnice deschise. Cuptoarele de acest .caracterizeză toate culturile neolitice 2. ca urmare vasele sunt pătate. atunci cand el are gura larga. in arie Cucuteni. au formă tronconică sau calotiformă şi prezintă o uşa de acces. variabile de la o arie culturală la alta sau în funcţie de mărimea şi funcţionalitatea vasului: 1. Astfel de cuptoare se cunoasc de la Cârcea. Lipsesc motivele vegetale. adica in partea superioară a vasului sau pe diametrul maxim.16. unele părţi ale vasului sunt arse incomplet sau chiar crude. Aceste orificii pot fi astupate. 2. jos (de acces). din faza Cucuteni A. mai ales pentru ceramica nepretenţioasă: vase de provizii sau de gătit.

cuptorul era foarte bine încins. Trebuie remarcată marea cantitate de piese de aur din două necropole din Bulgaria. pandantul culturii Gumelniţa de la sud de Dunăre. Există şi alţi factori care pot influenţa nuanţa: tipul de argilă. cu pereţii uşor boltiţi. De exemplu. deci se poate regla arderea. completă. Având în vedere că aurul din Apuseni are un conţinut ridicat de argint (25 %). Piesele din aur sunt. Mai mult de atat nici nu este nevoie pentru că la 1175 de grade lutul se vitrifiază. podoabe: ace. dă o ceramică de culoare cenuşie până la negru. Tezaurul a fost descoperit în împrejurări necunoscute şi a fost achiziţionat de Muzeul din Cluj în 1912 de la un negustor. din aria culturii Bodrogkeresztúr. Pe lângă pandantive. cu un procent scăzut de argint. cum era şi de aşteptat. Majoritatea pieselor gumelniţene sunt pandantive en violon. În necropolă au fost descoperite în jur de 3000 de obiecte din aur.tip au o groapă de acces (numita groapa olarului). Focăria are o gaură de alimentare. ca atare arderea este egală. Înainte de folosire. În camera superioară se ard vasele. este foarte probabil ca aurul să provină din Tracia sau Macedonia. în marea lor majoritate. vasele nu mai prezintă pete. cuprinzând piese din mai multe epoci. PRELUCRAREA AURULUI Cea mai veche piesă din aur. iar camera superioară un orificiu care poate fi acoperit. cu braţele în cruce. o banală sârmă. fie pe un perete median perforat. temperatura de ardere sau timpul de ardere. cules din albiile râurilor. se pot obţine temperaturi cuprinse între 500-1000 grade. Doar pentru arderea vaselor pictate cu grafit sunt necesare temperaturi foarte înalte. Acest cuptor prezintă multiple avantaje. care cântăresc aproximativ 6 kg. mai ales a aurului şi cuprului. Cele mai multe piese de aur se datează în eneoliticul final şi aparţin culturilor Bodrogkeresztúr. apa şi oxizii pe care aceasta îi conţine. fără oxigen. Necropola de la Varna aparţine culturii Karanovo VI. Grătarul elimină contactul direct dintre vase şi combustibil. fapt care-i conferă o culoare albă. Este vorba de circa 130 de piese. Cuptorul este rotund în plan şi tronconic în secţiune. El este eterogen. dar acesta este un metal folosit doar accidental. Arderea poate fi reducătoare sau oxidantă. spre exemplu cu cele de la Hotnica. dintre care peste 100 aparţin tezaurului de la Moigrad. operatiune care putea dura o zi intreaga. prima de la Durankulak. pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezintă foarte schematic silueta umană. Au fost atribuite neoliticului 105 mărgele care au formă bitonconică sau de butoiaş. Aici se introduce combustibilul. Gumelniţa şi Cucuteni. se remarcă . PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC La nivelul neoliticului este confirmată de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale. datează din eneoliticul timpuriu şi a fost descoperită la Boian. doi idoli en violonşi 4 idoli antropomorfi. de circa 1050 grade. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni şi cântăreşte 750 g. deci importate. iar cea oxidantă nuanţe roşu. Se cunoaşte chiar şi o piesă de plumb la Sălcuţa. a doua de la Varna. Cele două camere sunt despărţite de un grătar perforat care permite circulaţia aerului. Camera inferioară se numeşte focărie. Culoarea vaselor depinde în primul rînd de tipul de ardere: arderea reducătoare. după cum orificiile sunt astupate sau deschise. Identitatea de formă cu piesele din Bulgaria ar încuraja chiar ideea că sunt piese provenite din ateliere sudice. Analiza metalografică a pieselor gumelnitene din România dovedeşte că la confecţionarea pieselor s-a folosit aur nativ. care seamănă până la identitate cu piesle din aceeaşi arie culturală din Bulgaria (acolo numita Karanovo VI).Grătarul se sprijină fie pe un picior cilindric.

prin ciocănire. Iniţial minereurile de cupru erau colecţionate pentru culoarea şi luciul lor şi folosite pentru confecţionarea mărgelelor. Un fenomen asemănător se constată şi în nordul Bulgariei. În mileniul al 5-lea. judecand dupa culoarea aurului. care a fost prelucrată prin ciocănire. mai rar străpungătoare sau cârlige de undiţă. în eneolitic. iar Ion Nestor a emis ipoteza că topoarele cu braţe în cruce au fost. Este vorba de aramă nativă. Sălcuţa. Gumelniţa. al 6-lea. prin procese nu foarte complicate. Până în eneolitic. ar fi putut fi. mult mai . Cu privire la funcţionalitatea acestor piese au existat mai multe supoziţii. în aria culturii Starcevo-Criş prin descoperirea unei sule la Balomir. În ceea ce priveşte tehnicile de prelucrare. Probabil că în aceeaşi tehnică au fost prelucrate şi piesele timpurii de la noi. METALURGIA ARAMEI IN NEOLITIC Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arată că acest metal a fost folosit pentru prima dată în mileniul al 7-lea la Ali Kosh . jud. există. de mici dimensiuni. dar. Este clar deci faptul că raritatea acestui metal îl face să aibă in neolitic mai degrabă regimul unui metal preţios şi exclusiv un rol ornamental. iar restul pieselor. inele de buclă. majoritatea piese de podoabă: ace cu dublă volută. piesele din cupru sunt foarte puţine şi. Cele mai multe piese sunt nedecorate. mărgele. căci reducerea presupunea temperaturi destul de scăzute de circa 700-800 de grade. având în vedere că arama este foarte moale. însă. Marton Roska credea că au fost folosite la tăierea şi prelucrarea lemnului.foarte multe aplici pentru îmbrăcăminte ca şi foiţele de aur folosite pentru acoperirea unor părţi ale trupului:ochii. Sunt mai frecvente patru categorii de piese: toparele plate (pană sau ic). Urmează o lustruire a piesei. topoare de luptă. şi piese decorate cu puncte sau cerculeţe în relief. Hunedoara. trebuie remarcat că aurul este prelucrat la rece. G. Arama este atestată pentru prima dată în spaţiul nostru în neoliticul timpuriu. mai degrabă. precum Dikili Tash. Pentru piesele de la Moigrad nu există o analiză metalografică. de obicei. piesele masive din cupru sunt o raritate. Bodrogkeresztúr-Gorneşti şi Tiszapolgár-Româneşti. faţa sau mâinile. în urma căreia se obţine o foiţă subţire. doua tipuri de topoare cu gaură transversală ( respectiv topoarele-ciocan şi topoarele cu braţe în cruce) şi târnăcoapele. Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru. Catal Hüyük si Ergani (Anatolia). Dimini sau Sesklo. Nu este exclus ca minereurile frumos colorate să fi fost colecţionate şi pentru tatuaje sau în scopuri cosmetice. tehnică numită au repoussé. fapt dovedit de apariţia unui număr destul de mare de piese masive din cupru în ariile culturilor Cucuteni. Primele tipare apar în Orient în mil. nu este exclus ca ele să provină din ateliere locale şi să fie realizate din aur transilvănean. Este cazul malachitului sau azuritului. în timp ce în staţiuni neolitice celebre din Grecia. care este decupată în forma dorită. are loc o evidentă dezvoltare a metalurgiei cuprului în spaţiul sud-est european. Childe credea că târnăcoapele şi topoarele au fost utilizate la exploatările de minereu şi de sare. realizate cu ajutorul unui poinson.

doar 10% avănd vagi urme că ar fi fost utilizate. date fiind posibilităţile de transportare a minereului foarte rudimentare. atestată doar în spaţiul Transilvaniei şi Moldovei. O descoperire de excepţie a fost făcută pe teritoriul Rep. din seria PBF. Analiza metalografică a unor piese din Oltenia şi Muntenia. aflate într-o zonă de dealuri cu altitudini de 300-400 m. Crişana şi Banat. drept pentru care se toarnă destul de greu în tipare şi există riscul să se formeze bule de aer în interiorul pieselor. care reprezintă o variantă tipologică originală.probabil. Foarte multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese). de obicei locuri cu relief înalt. Nu este exclus nici chiar ca ele să fi fost lingouri folosite în schimburile dintre comunităţi. O cercetătoare din Bulgaria. Nordul Dobrogei. teritoriul României este şi foarte bogat în zăcăminte de cupru. Maramureş. La vremea aceasta există dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava. Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatră. pumnale sau străpungătoare. faza III. din ariile culturilor Sălcuţa şi Gumelniţa. Ar mai fi şi alte indicii care duc spre supoziţia că ar fi existat ateliere în spaţiul nostru. Cel mai adesea. piesele de arama descoperite în aşezări sunt banale străpungătoare. fiind adunate şi încadrate tipologic. Oltenia (Baia de Aramă). se topeşte la 1085 de grade. Arama prezintă avantaje şi dezavantaje. motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat de cercetarile arheologice moderne. a dus la concluzia că aceste piese sunt făcute din cupru provenit din Tracia. unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau în interior urme de zgură de cupru. ceea ce este sigur insa este ca reducerea nu s-a realizat în aşezările din apropiere. Indicii pentru o producţie locală ar mai fi si pentru toparele cu braţe în cruce de tip Târgu Ocna. în volumul Äxte und Beile aus Rumänien (Topoare si securi din Romania) II. este maleabilă. publicat de Alexandru Vulpe. apanaje ale unor persoane cu un statut social înalt. precum cele din sudul Banatului. sa se fi aflat în imediata vecinătate a locurilor de extracţie. Pe lângă aceste patru categorii de piese. dar în niciuna nu s-au aflat instalaţii de reducere a minereului. Este vorba de depozitul de topoare de la Cărbuna care continea 343 de piese. imbraca forma unor şanţuri. ca de exemplu o descoperire din nivelul Sălcuţa de la Ostrovu Corbului. SE Transilvaniei (Bălan).Totodată. În plus. Henrieta Todorova. În jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 aşezări neolitice. cele cunoscute până în 1974. mai puţin târnăcoapele din cupru. a analizat 200 de piese masive din cupru din aceasta perioada şi a constatat că 90 % dintre ele sunt noi. urmează piesele descoperite în depozite. nr. Este posibil ca multe din piesele finite să provină din ateliere sudice. in toate au fost descoperite piese din cupru. aşezări şi morminte. dar destul de rar. Deocamdata nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru. Printre avantaje: se reduce uşor. arama este foarte moale . poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. Supoziţia că piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazează şi pe faptul că majoritatea pieselor provin din morminte. Este sigur că în Bulgaria au existat şi alte locuri de extracţie. doar foarte puţine au fost descoperite în aşezări. de putere. fapt care întăreşte ipoteza că reducerea se făcea foarte aproape de locul de extracţie. semn ca originea lor trebuie cautata aici. Este posibil ca atelierele de prelucrare a aramei. mai apar.n. IX/5. în aria culturii Precucuteni. Deocamdată este dovedită producerea locală doar a topoarelor de tip pană prin descoperirea a două valve de turnare (tipare) în aşezarea de la Căscioarele. în Serbia şi la Aibunar. mai ales de bărbaţi. însemne de demnitate. Dezavantajele majore sunt că este foarte vâscoasă în stare incandescentă. Se cunosc peste 300 de piese. in ciuda faptului ca resurse exista. Moldova. în Bulgaria. nu au nici o urmă de întrebuinţare. Nu au fost descoperite locurile de reducere. Foarte probail erau creuzete folosite la turnarea metalului.e. Topoarele şi târnăcoapele din arama descoperite pe teritoriul României au făcut obiectul unui studiu complex. cele mai multe provenite din Transilvania. În aceste şanţuri a fost descoperită ceramică neolitică care sugerează că ele funcţionează deja pe la 5100/5000 i. se prelucrează uşor. Exploatarile de la Aibunar. căci analizele metalografice au dovedit că arama provine din cel puţin patru locuri de extracţie diferite.

Arta preistorica în România. 1968 Eugen Comsa.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. apar tot mai multe aşezări fortificate artificial sau natural. există şi aşezări de înălţime. o data cu culturile Boian şi Stoicani-Aldeni. În rest. regulă valabilă nu numai în neolitic. În unele arii culturale. Starcevo-Criş din Moldova. se spargea carcasa de lut. pastrandu-se un orificiu.Arta culturii Cucuteni. Consideratii. iar fenomenul capătă intensitate mai ales în eneoliticul final. Dupa racire. care funcţionează în poziţionarea unei aşezări. Bucuresti. Este neîndoielnic că prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a făcut de către meşteri specializaţi.şi se deformează uşor. Vladimir Dumitrescu. TIPURI DE ASEZARI În neoliticul timpuriu aşezările nu sunt fortificate. După turnarea şi răcirea pieslor se mai făceau eventuale operaţiuni de retuşare. toate zonele de relief sau pentru întreg intervalul cronologic. 1979. Bucuresti. Bucuresti. Regula de bază. În eneoliticul timpuriu. procesul tehnologic fiind destul de complicat. BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. situate pe boturi de deal. ostroavele.Arta neolitica în România. 1974. Cucuteni. Este destul de probabil că ritualuri magice însoţeau acest proces. Metoda cerii pierdute presupune realizarea obiectului dorit din ceara. 1987 Habitatul si necropolele in neolitic HABITAT SI NECROPOLA IN NEOLITIC HABITATUL Economia de tip productiv a determinat o mai mare stabilitate în spaţiu a comunităţilor umane. Acesta era apoi imbracat intr-o pelicula de lut. este amplasarea asezarilor in vecinătatea unei surse de apă potabilă: apă curgătoare sau izvor. Precucuteni. lunca Dunării. Au doar şanţuri împrejmuitoare care asigură securitatea animalelor domestice în faţa atacului animalelor sălbatice sau sunt facute pentru a ingradi deplasarea animalelor domestice in afara arealului locuit. ajungandu-se la sedentarizare totala spre sfarsitul epocii . în . Poziţionarea aşezărilor este variabilă. Pentru obţinerea pieselor din aramă au fost folosite două proceede de turnare: metoda cerii pierdute. Vladimir Dumitrescu. Prin acesta din urma se turna metalul incandescent care topea ceara si apoi ii lua locul. nu se pot face afirmaţii care să fie valabile pentru toate culturile. Sunt abandonate definitiv aşezările în peşteri si se generalizează aşezările în aer liber. Printre locurile preferate se numără terasele joase sau înalte ale raurilor. Bucuresti. care prezenta dezavantajul că modelul de ceară putea fi utilizat o singură dată şi turnarea în tipare monovalve sau bivalve din piatră sau din lut. ci pe tot parcursul preistoriei.

Alte aşezări au sisteme artificiale de apărare: şanţuri adânci. obisnuita in aria culturilor Hamangia. De regulă. mai ales în arie Cucuteni-Tripolie. Sunt atestate şi laviţe din pământ cruţat . dar din Ucraina.cu un sistem de apărare mai rar.Dealul Viei. Cele fortificate natural sunt amplasate pe boturi de deal care asigură supravegherea zonei limitrofe. Structura internă a aşezărilor este destul de puţin cunoscută datorită faptului că există foarte puţine aşezări care au fost cercetate integral. Sălcuţa. Stoicani-Aldeni sau Sălcuţa. În interior sunt prevăzute cu o vatră. valuri de pământ. se cunosc sate cu case dispuse in mai multe cercuri concentrice şi o retea radiala de ulite.cultura Precucuteni. Un tip de aşezare specific mai ales eneoliticului. colibele şi adăposturile din peşteri sunt înlocuite cu locuinţe elaborate. Au. apar aşezări de dimensiuni mari. care numără 93 de locuinţe şi care este aşezarea cea mai mare cunoscută până în prezent în spaţiul nostru. Sunt uilizate atât locuinţele de tip bordei. format dintr-o palisadă constituită din pietre acoperite cu lut. deci cu functionalitati suplimentare. dar din Ucraina (Kolomišcina). Elementele de fortificatie au o dispunere circulară sau sunt amplasate doar în zonele mai expuse unor atacuri.Târpeşti. Printre aşezările fortificate pot fi amintite: 1. care are o depunere de 12 m. este aşezarea de tip tell. palisade. Din arie Cucuteni. 3. Din aria aceleaşi culturi. sofisticat şi solid.cultura Gumelniţa. cu 5-6 locuinţe. În eneolitic. cu diametre de 3-6 m si au o o groapă cu treapte de acces. mai ales în timp. se cunosc şi aşezări care au sute de locuinţe. mai multe straturi şi depuneri groase de 4. cât şi locuintele de suprafaţă. Tipurile de locuinţe ne sunt cunoscute ca urmare a cercetarii unor resturi de locuinţe. Caracteristice neoliticului timpuriu sunt aşezările de mici dimensiuni. dar şi securitatea.5m. prevăzute cu anexe care vin să asigure confortul si necesitatile cotidiene. Aşezările de dimensiuni mari sunt suspectate a fi fost eventuale centre tribale sau centre de cult. Suprafaţa aşezărilor este variabilă. altele. aparute ca urmare a unei locuiri de lungă durată. asezari care pot fi considerate a fi deja proto-urbane. TIPURI DE LOCUINTE Ca urmare a procesului de sedentarizare. Traian. drept urmare. cu o piaţă centrală (Târpeşti). mai rar cu un cuptor. precum aşezarea din faza A 2 de la Truşeşti. Unele sate au locuinţele rarefiate în spaţiu. altele au casele aliniate in şiruri. Ghindăreşti . dar şi datorită descoperirii unor modele miniaturale din lut de locuinţe în ariile culturilor Gumelniţa. Gumelniţa. care nu oferă o suprafaţă de locuit prea mare.arie Cucuteni. Deci ele sunt urmarea sedentarizării totale. dupa cum exista si aşezări în care nu a fost remarcată o ordine oarecare de amplasare a locuinţelor. Cel mai mare tell cunoscut din România este cel de la Hârşova. acoperiş de formă conică. au locuinţele foarte dense. ultimele fiind mai frecvente în a doua parte a epocii. Bordeiele sunt îngropate aproximativ 1 m în sol. mai spaţioase. sustinut de un stâlp central. aceste aşezări se prezintă sub forma unor movile artificiale. mai durabile. au formă rotundă. care este caracteristic zonelor de câmpie. cele de tip tell.cultura Cucuteni-asezare fortificata cu un şanţ adânc de 2 m şi lat de 45 m. 2. fiind înconjurate de râpe. StoicaniAldeni. Unele au o dispunere a caselor în cerc.

uneori prevăzută cu gardină. Acoperişul este în doua sau patru ape. de formă ovală sau rectangulară. Casele au înălţimi de aproximativ 2 m şi sunt dotate cu ferestre rotunde sau ovale care. uniţi prin împletituri de nuiele sau trestie şi acoperiţi cu lut amestecat cu pleavă.sunt frexcvente . Un alt tip de locuinţă. În ariile culturilor eneolitice. Sunt destul de frecvente inmormântările de cranii sub podeaua locuinţelor (Căscioarele. se presupune că s-a recurs şi la legarea defuncţilor. Poziţia chircită se crede că ar sugera fie poziţia foetusului în uter. dintre care 276 apartin culturii Hamangia. în zona vetrei.Gumelniţa. cand chircirea este pronunţata. în aşezarea neolitică de la Parţa. care este atestată doar sporadic in spatial nostru. la Căsciorele. facut din paie. si locuinţele cu două încăperi. apoi ele ar fi presupus o densitate mare de locuire într-un spaţiu limitat. Mormintele se constituie din gropi simple. Pentru neoliticul timpuriu nu se cunosc necropole. sub podeaua caselor. Petreşti. de obicei decapitate). Gumelniţa sau în arie Cucuteni) sau depunerea de schelete dezarticulate (arie Cucuteni. Ea numără în jur de 500 de morminte. Lazarovici crede că. Unele locuinţe au şi cuptor. este prevăzut cu o podea-platformă. deci din eneoliticul timpuriu. necropolă care aparţine culturii Herpály. De regulă. Daca aşezarea ar fi fost de tip tell poate ar fi fost mai credibilă această ipoteză. Bihor). cel mai adesea cu o singură încăpere. Alte necropole se cunosc de la Cernavodă (circa 400 morminte) şi Durankulak (800 de morminte. restul culturii Karanovo VI. Radovanu si Petru Rareş. Cucuteni. în Crişana. Podeaua este din lut sau pământ bătătorit. PRACTICI FUNERARE Obiceiurile de înmormântare sunt inegal cunoscute. fie poziţia cea mai comună de somn. totusi. Vădastra. mai ales în cazul copiilor. probabil. au existat chiar şi locuinţe cu etaj. Există şi locuinţe care au pereţii pictaţi în aria culturii Gumelniţa. în centrul locuinţei se află o vatră pe pat de pietre sau de cioburi. În ultimul caz. în aceste cazuri. Tipul este cunoscut din ariile culturilor Boian. Cucuteni si Petreşti. dictată de sexul defunctului: femeile sunt depuse pe stânga. fiind şi cea mai mare necropolă neolitică din România. de la o cultură la alta. Lângă cadavre se depun uneori si ofrande. trestie sau papură. între locuinţe sau. tot de suprafaţă. Există şi situaţii în care morţilor le este destinată o parte a aşezării neutilizată sau o parte dezafectată (necropola neolitică de la Gomolava (Serbia) sau Andolina) Pentru neoliticul timpuriu şi o mare parte a celui dezvoltat se constată că nu există reguli stricte de înmormâtare. schelete sau părţi de schelete au fost descoperite în gropi menajere sau în şanţul de protecţie al aşezării.Locuinţele de suprafaţă sunt rectangulare. ceea ce ar duce la o interpretare a morţii ca un somn prelungit. Poziţiile de depunere a defunctului sunt: intinsă pe spate (tipică culturii Hamangia şi fazei timpurii Boian) sau chircită (spre exemplu în arie Gumelniţa sau în fazele II şi III ale culturii Boian). mormintele se află în interiorul aşezărilor. In aceasta etapa. constituită din trunchiuri despicate de copaci. Inventarele funerare sunt deocamdată sărace. existând doar o singură excepţie: necropola de la Suplacu de Barcău (jud. De multe ori. aparţinând culturii Vinca. se practică inhumaţia. la Vărăşti (126 morminte) şi Varna (281 morminte) ale . iar bărbaţii pe dreapta.Gumelniţa). Există şi locuinţe prevăzute cu pridvor la intrare. Este greu de crezut pentru că tehnic erau dificil de realizat. acoperite cu lut. să fie vorba de sacrificii aduse zeilor. Ca anexe. Chircirea poate fi pe dreapta sau pe stânga. Pereţii sunt construiţi din pari. S-ar putea ca. Gh. erau acoperite cu băşici de porc. tipică Ungariei. din faza Bolintineanu a culturii Boian. În aria culturii Bodrogkeresztúr funcţionează chiar o regulă foarte strictă. Cea mai timpurie necropolă este cea de la Cernica.

uneori câte 4 într-un mormânt. fapt ce i-a făcut pe unii cercetători să emită ipoteza că doar o parte din populaţie era selectată pentru înmormântare. sub formă de pulbere sau de bulgări. brăţări din Spondylus. Trebuie remarcat faptul că apariţia necropolelor extramuros este un fenomen izolat în Peninsula Balcanică. la nivelul neoliticului. Cimitirul are o suprafată de 1200x 600 m. lame de silex. 23 nu aveau inventar. La Cernavoda sunt frecvente podoabele din melc Spondylus. ofrande de carne. Si în această necropolă au fost descoperite statuete antropomorfe. adica nmorminte simbolice. Frecvent au fost descoperite în morminte statuete antropomorfe sau capete de animale domestice. mărgele sau pandantive. sunt cenotafuri. inexistente sau foarte sărace: un vas.culturii Gumelniţa. Tot aici este frecventă depunerea ocrului pe schelete sau în vase. Necropola de la Varna este un caz special. 70 erau avariate. Adesea apar topoare de piatră dispuse în poziţie funcţională. dar în unele dintre morminte inventarul funerar era foarte bogat. restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelniţa din România). Dintre acestea din urmă. iar 18 erau foarte bogate (8. sau din scoică Dentalium. În arie Starcevo-Criş este frecventă acoperirea craniului sau a părţii superioare a corpului cu un fragment ceramic de mari dimensiuni. Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. 170 aveau între 1-10 obiecte de inventar. Durankulak şi Varna. Inventarele funerare sunt. care au 1 până la 12 vase. cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. Printre necropolele de excepţie trebuiesc amintite cele de la Cernavoda. Unele morminte nu au schelete. de obicei brăţări. Ea a fost descoperită în 1972 şi a fost cercetată în anii '70 şi '80. Din cele 281 de morminte. Apariţia cenotafului indică obligativitatea înmormâtării chiar şi pentru defuncţii ale căror cadavre nu sau găsit. Interesant este că toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. care caracterizează mai ales zona Dunării Inferioare şi Bulgaria de est. . Nu numai că în toate acestea au fost descoperite piese de aur.5 %). ocru depus pe cadavru sau sub cadavru. Astfel. Necropola de la Durankulak numără în jur de 800 de morminte dintre care 276 aparţin culturii Hamangia. iar 211 bine conservate. topoare de piatră. Cu un inventar mai bogat sunt mormintele din necropolele de la Iclod. doua necropole la Iclod (ale grupului Iclod). Numărul mic al mormintelor datate în neolitic vine în dezacord cu estimările demografice. Sultana. Au fost constatate aici deosebiri de tratament între adulţi şi copii şi între femei şi bărbaţi. Ele apar atât în morminte de bărbaţi. cât şi în morminte de femei. lângă mâna dreaptă sau lângă cap.

datorită faptului că destinul uman nu mai este legat de vânătoare ci. Cele mai sărace inventare s-au găsit in mormintele de copii. care trăiesc în condiţii analoage şi care au fost studiate etnografic. Reconstituirea religiei neolitice se bazează. Izvoare scrise nu există. Pentru a înţelege mai bine gândirea religioasă a oamenilor neolitici se apelează frecvent la populaţiile retardate economic. accesorii din aur pentru arc şi topor. reprezentări plastice feminine. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. care fac imposibilă reconstituirea integrală a religiei neolitice. Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant şi intră în contradicţie cu afirmaţiile care pun în evidenţă o discontinuite care ar fi avut loc în Europa. adeseori. deci inmormântarea pare a fi un prilej de exprimare a diferenţelor de statut social din cadrul comunităţii.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. mult mai complicat decât ni-l imaginăm noi astăzi. omul neolitic riscă să rămână neînţeles. care vorbesc despre un unic cult. De pe la 7000 i. Sunt evidente unele tendinţe de simplificare. Acesta avea în inventar peste 1000 de piese. Bailey. Dintre morminte se remarcă M 43. în comparaţie cu paleoliticul. al sanctuarelor şi al complexelor de cult. Ne referim la faptul că aceasta. la Hacilar (Anatolia). două discuri de aur. care pleacă de la religia unor popoare antice despre care există izvoare scrise.majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de bărbaţi. pe studiul plasticii antropomorfe şi zoomorfe. Ivan Panayotov. în esenţă.5 kg. se exprimă prin gesturi sacre. Dintre acestea amintim 890 mărgele de aur. Bucuresti. pantomimă. al unui bărbat de 40-50 de ani. 1995 Religia in neolitic RELIGIA NEOLITICA Nu există îndoială că populaţiile din neolitic aveau un sistem religios coerent. prezente adesea în literatură. Consideratii. s-au schimbat radical trăirile religioase. 11 cercei sau belciuge. Catal Hüyük (Anatolia). In consecinta.e. tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologică. cel al Marii Zeiţe. pornindu-se de la ideea că religiile antice conservă vechi credinţe. au rădacini comune mai vechi. aşezate pe picioarele mortului. drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile. intim legat de activităţile economice principale. al altor obiecte folosite în ritualuri religioase. dans. de cultivarea plantelor. cândva la sfârşitul . apar în Orient. cântec. de acum încolo. 16 inele de aur. Se crede că.n. drept urmare vegetaţia devine un obiect de solidaritate mistică. Mai există şi un alt demers. Jerichon (Jordania). fenomen cu care ne vom întălni şi în spaţiul balcanic. Reconstituirea bazată doar pe izvoare arheologice este dificilă şi incompletă. Prehistoric Bulgaria. 52 de aplici de aur pentru îmbrăcăminte. 1987 Douglass W. Aurul din mormant cantărea in jur de 1.

ulterior apar reprezentările foarte schematice de tip en violon sau statuetele foarte zvelte. cu excepţia triunghiului sexual. Există şi câteva piese în poziţii de odihnă. care se caracterizează prin foarte multe modelări standard.in arealul culturii Karanovo VI sau aşa zisa "zeiţă-broască". avand forma unor cioturi. sau reprezentări considerate a fi androgine. macheta de sanctuar de la Truşeşti). Statuetele sunt redate cu precadere în două poziţii: în picioare sau în poziţie şezândă. caracterizate prin portul unei centuri sub talie şi a unei diagonale pe piept. Se acordă o mare importanţă detaliilor anatomice sexuale: sâni. în urma căruia ar fi pătruns în acest spaţiu populaţiile indoeuropene. începând cu prima.sau in arie Cucuteni). mai ales în culturile Hamangia. mamă cu fiică (Rast. Foarte multe statuete au o mască triunghiulară sau pentagonală pe faţă. Adesea capul lipseşte (aria culturii Hamangia) sau detaliile feţei sunt foarte vagi şi total inexpresive.eneoliticului. Rămâne de văzut dacă seminţele apar accidental sau . piesele având caracter de unicitate. adesea perforate. şolduri. dar ele rămân rare. cu capul perforat. datorită unui fenomen amplu de migraţie. incompletă şi in mare parte ipotetică. sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi. Începând cu cultura Starcevo-Criş. meditative. triunghi sexual. Din neoliticul dezvoltat şi eneoliticul tipuriu. Cultura Vinca are reprezentări plastice mai speciale. mai rar în mână (Liubcova). populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca. supusă greşelii. Statuetele multor culturi au braţele retezate pe lângă umeri . Precucuteni. piese care care sunt mai expresive şi din punct de vedere al gesturilor. cu solduri dezvoltate. in ciuda eforturilor depuse. reprezentările de femei. modelarea este mai riguroasă. fese. PLASTICA ANTROPOMORFA Toate culturile neolitice. cu picioarele sub şezut. un bun exemplu in acest sens fiind cele din aria culturilor Boian. fiind două tipuri de statuete mai frecvente: cele prismatice şi cele în formă de coloană. Am aminti motivul zeiţei gravide. Vădastra si Hamangia. par a fi destul de neimportante. Fără îndoială că reprezentările plastice diferă de la o cultură la alta. Este de remarcat schematismul în modelare. adeseori asociate cu scaune sau tronuri miniaturale din lut. fiind redate cu destul de mare precizie detaliile anatomice. cu funţionalitate de pandantive. De multe ori statuetele feminine prezintă steatopigie (modelarea accetuată a şoldurilor). În eneoliticul târziu. Detaliile anatomice.prezent la Pazardjik. au reprezentări antropomorfe. se observă apariţia unor canoane de modelare care sunt strict respectate. modelate din pasta fina.Tot în neoliticul dezvoltat încep să apară reprezentările masculine. Sunt foarte bine reprezentate numeric în faza A statuetele în poziţe şezândă. Se cunosc şi exemplare de statuete duble: de sex diferit (celebrii "Indrăgostiţi" din arie Gumelniţa). Canonul diferă de la o etapă la alta. Capul şi detaliile feţei nu par a fi importante. La acest nivel nu prea există modelări standard. deci sa le contamineze. semn că piesele puteau fi fixate pe un suport. Doar reprezentările antropomorfe din os. Neoliticul timpuriu se caracterizează mai ales prin schematismul modelarii. mamă cu sugar în braţe (Rast. Se cunosc statuete antropomorfe încă din cel mai vechi nivel de la Cârcea. în aria Cucuteni.cultura Vinca. Iniţial este preluat modelul precucutenian. aşa zişii "Gânditori" de la Târpeşti sau de la Cernavodă. La nivelul neoliticului există şi statuete feminine de excepţie. probabil în poziţie de naştere. Cultura Gumelniţa surpriunde pentru că nu are modelări standard în lut. dar există şi reprezentări de bărbaţi ( circa 5%) sau reprezentări de androgini (rar. Predomină net. Există şi destul de multe reprezentări masculine. mai mult banuite decat dovedite). Se pune un mare accent pe faţă. Pentru piesele culturii Cucuteni s-a făcut afirmaţia că ar avea în pastă cariopse de cereale. În concluzie. cultura cu cea mai bogată plastică este Cucuteni. Vădastra. mai realistă. reconstituirea fenomenului religios este riscantă. sunt standardizate. la nivelul neoliticului. Boian. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni.

De asemenea. a cuptorului sau a altarelor cruciforme din aria Cucuteni. contextul poate fi unul sacru. Foarte multe piese nu au. Numeroase exemplare provin din stratul de cultură al unor aşezări sau din gropi. din păcate.intenţionat. dispuse pe laviţe sau podiumuri din pământ cruţat. mai ales din locuinţe.in necropola de la Vâhvatinţi) (Pentru cunoasterea in detaliu a reprezentarilor antropomorfe din aria culturii Gumelnita si a modului in care ele au fost interpretate se poate folosi http://www. Spre exemplu. Se cunosc mai ales din ariile culturilor Vinca (sanctuarul de la Parţa) şi Cucuteni. montate pe socluri. ipotetică. trebuie amintit si că unele statuete provin din contexte funerare. În fine. de obicei din zona vetrei. in perioada stalinista şi chiar post. piesele fiind considerate adesea a avea un cod pierdut. Spargerea putea fi accidentală. Doar în două arii culturale ne întâlnim cu practica depunerii de statuete în morminte: cultura Hamangia (necropola de la Cernavodă şi Durankulak) şi ultima subfază a culturii Cucuteni (faza B3. având loc după terminarea unei ceremonii în care statuetele au fost folosite în chip de recuzită. care fac parte din ansambluri arhitectonice de cult.htm) INTERPREAREA STATETELOR ANTROPOMORFE Interpretarea statuetelor rămâne. de cele mai multe ori. exlusă din comportamentul omului contemporan şi considerată un opiu pentru . Contextele în care au fost descoperite statuetele antropomorfe sunt foarte importante. Există tot felul de atitudini în literatura arhologică faţă de plastica antropomorfă.cimec.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. Din arie Cucuteni se cunosc multe statuete care au fost descoperite în sanctuare. fără prea mari şanse de confirmare. dar şi intenţionată.stalinista. cercetătorii ruşi considerau figurinele antropomorfe drept jucării pentru copii. ele putând aduce precizări cu privire la funcţionalitatea pieselor. Religia. lângă râşniţe sau vetre. Pentru arie Cucuteni s-a făcut observaţia că acestea din urmă (cele din gropi) sunt întotdeauna piese fragmentare. Alte statuete provin din contexte profane. Există şi statui sau busturi de statui de mari dimensiuni. drept pentru care se crede că erau desacralizate. contexte precizate.

în literatura romănească mai nouă. sansa noastra de a cunoste religia neolitica porneste de la cunoasterea si intelegerea religiei grecesti. spaţiul balcanic este indisolubil legat de Asia Mică şi Orient în general. În general. din toate punctele de vedere. prin definiţie. deci consideră că neoliticul european este tributar Orientului. Autoarea ignoră faptul că cele dintâi reprezentări plastice apar în Orient. După aceeaşi autoare. V. fără deosebire de context. Zeiţa naşterii şi a vieţii. de fapt. artizanale care nu au nimic comun cu obiectul de artă. cronologic vorbind. drept urmare publică mai multe cărţi pe această temă: Arta preistorică în România. este interpretat mecanic ca fiind expresia unui cult al fertilităţii şi fecundităţii. dar care uneori rămâne vizibil dependentă de interpretările Mariei Gimbutas. Ca atare nu prea exista elemente de continuitate intre cele doua epoci nici in Orient. care sunt clar răspunsuri la o comandă religioasă şi care limitează cvasitotal libertatea de creaţie a artistului. Ea reconstituie chiar un panteon neolitic reprezentat prin destul de multe zeităţi. Marija Gimbutas dimpotrivă. Dan Monah. iar în Europa Centrală. religia neolitica din Romania are.un hibrid cu cap de bufniţă. nici in Europa. Pierre Lévêque. unde există reprezentări antropomorfe în paleolitic. de multe ori. ocoleşte definirea religiei neolitice. Sunt total neclare atributele şi atribuţiile acestor zeiţe care. are o gândire pozitivă şi mai prolifică în planul ideilor. De foarte multe ori. Arta neolitică în România. autorul este adept al teoriei ex oriente lux. care îndeamnă la descifrarea plasticii antropomorfe în funcţie de contextul arheologic. Ca atare. Dumitrescu se refugiază în studiul dintr-o perspectivă artistică a plasticii antropomorfe şi zoomorfe. care are. ultimul cercetător al religiilor dintr-o perspectivă etnoculturală. s-a încercat reconstituirea gândirii religioase şi a panteonului neolitic din două direcţii opuse. pana in perioada preistorica. O altă atitudine este cea a lui Vladimir Dumitrescu care este foarte rezervat şi care. iar pictura rupestră tipică paleoliticului dispare fără urmă. zeii masculini sunt puţini. presupune unicitatea. surse de inspiraţie pentru tot felul de diletanţi. In general. o dată cu apariţia cultivării plantelor şi a domesticirii animalelor. Există însă şi atitudini mai curajoase şi nuaţate. O atitudine interesantă şi nuanţată faţă de plastica antropomorfă neolitică o are. la Eugen Comşa este evidentă această atitudine. spre exemplu. tot ceea ce este plastică antropomorfă feminină. Autorul abuzează prin descrieri nesfârşite. Arta culturii Cucuteni. urmate de prea puţine concluzii despre credinţele religioase. un avans cronologic de doua milenii. ale lui Melaart sau ale lui Mircea Eliade. detaliile anatomice sau gestica . pentru că rădăcinile ei trebuie să coboare mult în timp. Are o atitudine creatoare. discursul autoarei este destul de slab argumentat şi a dat naştere unor interpretări forţate. Zeiţa-peşte. care. Din literatura romănească. Zeiţa-şarpe. era exclusă sau îi era diminuat rolul şi atunci cand era vorba de comportamentul omului preistoric.popor. unde nu există antecedente din paleolitic. crede că a existat o continuitate între religia şi simbolurile religioase paleolitice şi cele neolitice. Totuşi. piesele devenind de fapt nişte produse meşteşugăreşti. care trebuie să fi avut un rol proeminent în neolitic. Potrivit lui. dimensiunea. Zeiţa gravidă. în funcţie de sexul. Drept urmare. El face un meritoriu efort de înţelegere a religiei neolitice. el considerand că plastica antropomorfă feminină are drept obiect de reprezentare Marea Zeiţa Mamă. dupa Vladimir Dumitrescu. par sa se suprapuna. cum ar fi: Zeiţa-pasăre. De obicei principiul masculin este reprezentat de un animal sălbatic (taurul sau bucraniul sau numai cornul. crede că mitologia grecească poate fi cheia descifrării religiei neolitice. pornind de la artefactele arheologice şi contextul lor de descoperire. Zeiţa regenerării şi transformării. desigur foarte expuse unor critici sceptice. de exemplu) sau de reprezentările de phalusuri. În general. în ciuda faptului că tipul de economie este fundamental altul. Greşeala lui Vladimir Dumitrescu este aceea că integrează în ceea ce se numeşte artă piese antropomorfe cu modelare canonică. care a studiat foarte puţin artefactele arheologice. spune el. de obicei de sex feminin. similitudini cu cea din Orientul Apropiat. nu există o plastică neolitică antropomorfă timpurie.

ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA) Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzită în ceremonii religioase: 1. Iată. bucranii. dovadă că pantecul este asimilat cu glia fertilă. procentual. modelate adesea în formă de păsări. Este greu de crezut că principiul masculin ar fi fost socotit secundar. cu pietricele în interior. Se crede ca sistemul religios neolitic era unul dual. spre exemplu. Principiul masculin este mai puţin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentări de tauri. Altare miniaturale. Se cunosc mai multe piese din aria culturii Gumelniţa. mai ales. Piesele din morminte ar putea fi puse în legătură cu o divinitate protectoare a morţlor. 3. dar şi prin simboluri: rombul. Piese de mobilier miniaturale din lut. Există bănuiala că unele statuete nu-i reprezintă neapărat pe zei. ci poate pe muritori în poziţie de adoraţie. Legătura reprezentărilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentări de femei gravide. Principiul masculin este redat pars pro toto. Buţureanu ca indiciu de tatuaje. Printre ritualurile magice de la nivelul neoliticului se număra depunerile de bucranii în gropi. Fără îndoiala că religia s-a împletit cu magia. phalusuri. continuitatea speciei bazându-se pe existenţa a cât mai multor femei. în poziţie de naştere sau cu o ramură pe pântec (arie Cucuteni). phalusuri. Decorul unor statuete cucuteniene a fost interpretat de Gh. reprezentările masculine sunt puţine şi par a avea o poziţie subordonată. dar au o cupă fixata în centru.arată exact ca măsusuţele. din os sau din aur. deci. în ariile Boian şi Precucuteni. toate statuetele sunt feminine. 2. . Principiul feminin este redat mai explicit prin statuete antropomorfe feminine. Dualismul ar fi dovedit de reprezentările androgine si de scenele de hierogamie (frecvnte în arie Cucuteni. Reprezentările de animale sunt legate şi ele de practici magice pentru succes la vănătoare sau pentru sporirea turmelor. cu sânii căzuţi. coarne. androginia ar exprima totalitatea şi coincidenţa contrariilor. Adică sub formă de coarne. au avut în mod clar funcţionalitate de pandantive şi se bănuieşte că au fost folosite pentru caracterul lor magic. că interpretările sunt foarte deosebite si atunci cand este vorba de decorul statuetelor. În această categorie ar intra mai ales statuetele cu braţe îndoite din cot şi ridicate în sus. prin convenţie. detaliile anatomice si piesele de vestimentaţie. bazat pe două principii contrare şi complementare: cel masculin şi cel feminin. Statuetele androgine au fost considerate de Dan Monah ca reprezentând o divinitate primordială care avea capacitatea de autoreproducere. pentru calităţile lor apotropaice. Sunt destinate unor ceremoni însoţite de muzică. În fond. la Truşeşti spre exemplu). posibil o întruchipare a simbolului masculin. de alţii ca aducând aminte de feşele în care erau înfăşurate mumiile egiptene sau ca indicând muşchii. Potrivit lui Mircea Eliade. Zuruitori din lut. principiul masculin este mai prolific decât cel feminin. Piesele perforate sugerează că ele erau fixate pe suporturi sau pereţi. Piesele de mici dimensiuni. pentru culturile Starcevo-Criş şi Precucuteni.statuetelor. spunea el. fapt ce ar duce inevitabil la concluzia că bărbaţii sunt lipsiţi de fervoare religioasă. Vadimir Dumitrescu excludea posibilitatea să fie vorba de adoratori pentru că. Cele mai frecvente sunt măsuţele cu patru picioare sau scaunele şi tronurile. O altă ipostază ar fi aceea de femeie strămoaşă. Este vorba de reprezentările de femei bătrâne. tipice. Se spune adesea că principiul masculin ar fi secundar deoarece. biologic vorbind. Adesea scaunele Precucuteni au spătare modelate în formă de coarne.

Popudnia. . iar în interiorul lor au fost descoperite statuete. Phalusuri din lut. Stoicani Aldeni. Šuškova). Tot din Grecia se cunoaşte o sărbătoare numită Kalligenia. tronuri. 5. În aria culturii Cucuteni se cunosc nişte reprezentări de sanctuare deschise. Sunt circulare . Se cunosc din arie Cucuteni. Cenuşa rezultată era apoi amestecată cu seminţele destinate însămânţării. în cinstea Demetrei.4. Nicolae Vlassa a lansat ipoteza că sunt recipiente pentru păstrarea unor rezerve intangibile de cereale. ocazie cu care se proceda într-un mod similar . jertfelnice si râşniţe. 6. Machete de construcţii (de case sau sanctuare sau hambare). deci un fel de hambare simbolice. în oficierea unor ritualuri pentru fertilitate. Vase pentru libaţii. cu caracter profan sau căsuţe ale spiritelor protectoare sau ale strămoşilor. Asfel. se ştie că exista o sărbătoare patronată de zeiţa Athena în care erau arse cereale pe vatră. Se întâlnesc în ariile culturilor Vinca (8 buc. Ideea i-a fost sugerată de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasică. la Turdaş). Gumelniţa. în care se păstrau seminţele în ideea de a fi sacralizate în cadrul unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilităţii solului. Ocna. locuinţa familiei celeste. la Ghelăieşti şi Podei-Tg. Cucuteni (Kolomišcina. fără acoperiş. Se crede că erau folosite în cursul unor orgii sacre. S-a crezut că sunt machete de case. Aceste vase sunt prevăzute cu un cioc sau o ţeavă. Sunt considerate a reprezenta casa ideală.

Din aria culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip horă: Frumuşica. CLADIRI DE CULT Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh. fie au figurate pe gât detalii anatomice ale feţei umane. unul de 12. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se cunosc din aria culturii Gumelniţa (Zeiţa de la Vidra. una feminina si alta masculina. cu cap de taur. În interiorul sactuarului au mai fost descoperite vetre portative. Timiş). Lazarovici în aria culturii Vinca. Vase antropomorfe care fie că sunt modelate în forma trupului uman. Cel de-al doilea ar fi avut doua incaperi: asa zisa camera a altarului si o camera destinata ofrandelor. O altă serie de vase sunt vase comune care au însă pe ele reprezentări în relief de siluete umane. De fapt este vorba de două sanctuare suprapuse. Ipoteşi. deci un cuplu pus in legatura cu fertilitatea.5x 7 m. Le-am aminti în chip special pe cele din aria culturii Cucuteni care reprezintă scene de acuplare (celebrul vas de la Brânzeni). indirect agrar. tăvi pentru ofrande. Unul dintre peretii sanctuarului avea un orificiu prin care se face afirmatia ca ar fi patruns soarele in ziua solstitiului de primavara si de toamna si ar fi luminat perfect altarul. vase de cult antropomorfe şi zoomorfe. motiv pentru care sanctuarul ar fi fost si un fel de calendar solar. altul de 11x 6. Din aceeaşi arie se cunosc multe vase care sunt susţinute de reprezentări antropomorfe. înlănţuite întrun dans ritual . foarte stilizate. In camera altarului se aflau doua statui lipite. . la Parţa (jud. redate foarte schematic. vasul de la Sultana). Larga Jijia. Sunt de obicei 6 siluete feminine. 6 m. Traian.7.

Aşadar şi la Parţa şi la Căscioarele locul destinat sanctuarului este folosit o lungă perioada de timp. este un tron din lut în mărime naturală. Petreşti şi Cucuteni. În interiorul clădirii au fost descoperite două coloane tronconice din lut. Vl. care a aparţinut culturii Gumelniţa. o dată folosit în acest scop el devine sacru. aflată în interiorul sanctuarului. Este o clădire cu doua încăperi. pictate. Pe o latură a sanctuarului se afla o laviţă din pământ cruţat pe care au fost găsite 16 statuete feminine. In arealul culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe clădiri sau complexe de cult. de aproximativ 2 m înălţime. privită ca axă a lumii. Dumitrescu întemeindu-şi pe ele ipoteza existenţei unui cult al coloanei. Primul. de 16 x 10 m. lângă care au fost descoperite 5 râşniţe şi 5 statuete feminine antropomorfe. de formă rectangulară. La Truşeşti-Tuguieta. O altă piesă interesantă. Din arie Petreşti se cunosc sanctuare la Ghirbom şi Pianul de Jos. Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni. ca mijloc de legătură între pământeni şi divinitate. prevăzut cu un cuptor. . probabil devenit deja sacru. din 93 de constructii se crede că 6 au fost clădiri de cult pentru că în inventarul lor au fost descoperite statui monumentale din lut. cel mai vechi. cu pereţii pictaţi. care au fost refăcute în 3 rânduri. Pe acelaşi loc. La Mărgineni a fost dezvelită o clădire care avea în interior un cuptor terminat în partea superioară cu un suport ce purta un cap antropomorf din lut. Despre coloane se crede că nu au avut funţionalitate arhitectonică. aparţine fazei Spanţov a culturii Boian. a existat şi un sanctuar mai tărziu.De la Căscioarele se cunosc alte două sanctuare. tronuri miniaturale din lut şi vase.

Apariţia sanctuarelor este un semn că gândirea religioasă se constituie într-un sistem coerent. care conţinea 13 tronuri miniaturale din lut şi 21 de statuete antropomorfe. vetre cruciforme (jertfelnice). Toate acestea au fost considerate a fi complexe de cult. Dumitrescu). Ele au în interior statuete antropomorfe. sunt cunoscute de la Buznea. în continuare. ca de exemplu cel de la Kolomişcina. este un indiciu al apariţiei zeilor comunitari sau tribali. au fost descoperite într-o clădire 6 vase dispuse în cerc. având în centru un vas aşezat cu fundul în sus. cuptoare. Šuškova şi Ghelăieşti.la Căscioarele-. sub care se aflau 4 statuete antropomorfe. 4 statuete acoperite cu un vas. Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de cult. la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit. În această din urma arie culturală există atât modele de sanctuare acoperite. Spre exemplu. MANIFESTARI CU CARACTER RELIGIOS . protectori ai casei sau familiei. Piesele au fost interpretate atât ca locuinţe profane (Vl. cât şi ca locuinţe ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas. Nu este desigur exclus ca. fără acoperiş. să existe si zei casnici. cât şi deschise. râşniţe. ca cele de la Popudnia.Există şi amenajări destinate cultului în cadrul unor locuinţe. spre exemplu. Dan Monah). iar la Văleni au fost descoperite pe podeaua unei locuinţe 5 phalusuri din lut. Ele se cunosc din aria culturii Gumelniţa. La Ghelăieşti. dar mai ales din arie Cucuteni-Tripolie.O altă serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor construcţii de cult. care erau acoperite cu paie. Se crede că este vorba de piese de cult care erau depozite în intervalul dintre două ceremonii religioase. asociate cu un vas de libaţii.

Practicarea lor este sugerată de figurine antropomorfe suprinse în paşi de dans-la Ipoteşti ( cultura Cucuteni-figurină masculină) sau de vasele de tip horă. Vladimir Dumitrescu. Arta neolitica în România. 1987 Eugen Comsa. Bucuresti. Consideratii. . Vladimir Dumitrescu. 1979. din aria culturii Boian. Printre formele de manifestare religioasă au fost. Practica este bănuită mai ales pentru arealul culturii Vinca. Sub o locuinţă de la Glina. unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele vase a unor scene de acuplare. în arie Cucuteni. a fost descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofrandă de întemeiere. Bucuresti. Este apoi bănuită desfăşurarea unor ceremonii în care muritorii purtau măşti prin care se identificau cu zeii în cadrul unor spectacole dramatice care reactualizează timpul primordial sau care interpretează mituri cosmogonice. 1974. Vladimir Dumitrescu. fapt pentru care ele ne rămân necunoscute. 1968. Neoliticul pe teritoriul Romaniei. care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru întemeierea unor clădiri. peste care au fost ridicate mai apoi clădirile. Bucuresti 1995. în aria căreia au fost descoperite foarte multe statuete care poartă o mască pe faţă. Bucuresti. Figurinele antropomorfe din epoca neolitica. Arta preistorica în România.Tot printre manifestările rituale trebuiesc amintite dansurile. totuşi. identificate unele. Bucuresti. Există chiar unele situaţii. mai ales in aria culturii Cucuteni. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. precum ofrandele de întemeiere a unor construcţii. Ele sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase depuse în gropi. Ritualurile orgiastice pentru fertilitate şi fecunditate sunt sugerate de descoperirea. Arta culturii Cucuteni.Este clar că o serie de gesturi religioase nu au lăsat urme identificabile arheologic.

datarea în ani calendaristici se baza pe cronologie de contact. Gheorghe Lazarovici. cuprins între 1900-1700. S-a ajuns la această datare mai ales pe baza relaţiilor care puteau fi stabilite între spaţiul nostru şi succesiunea straturilor de la Troia. 1997. cu alte cuvinte o etapă care este altceva decât neoliticul. 2001. Monografie arheologica. o parte din Muntenia. Cu timpul. London. NE Munteniei şi Dobrogea). cu o arie mai mare de răspândire (Oltenia.Schneckenberg.C. Piatra-Neamt. spaţiul cronologic cuprins între sfârşitul culturilor eneolitice ( Cucuteni. http://www. The Gods and Goddesses of Old Europe. pe măsura înmulţirii cercetărilor de teren. neexistând date C14 sau dendrocronologice. când a apărut primul tratat de Istoria României. cultura amforelor sferice (într-un spaţiu restrâns din Moldova). Banat. Glina. Periam-Pecica). dar care nu poate fi denumită încă epoca bronzului. Zoia Maxim. Culturile care mobilau acest spaţiu erau complexul Horodişea-Folteşti-Cernavoda II (în Moldova. până nu demult. Chr. Transilvania). 7000-3500 B.Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziţie se înţelegea. au fost definite ca aparţinând epocii de tranziţie o serie de culturi şi grupuri noi. Plastica antropomorfa si zoomorfa gumelniteana.cimec.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. acestei epoci i se afecta un spaţiu foarte îngust de doar 200 de ani. Legends and Cult Images.Maija Gimbutas. Florin Drasoveanu. Cultura Baden (în vestul României) şi cultura Coţofeni. În anii '60. Mythes. Gumelniţa) şi începutul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru. La vremea cu pricina. Parta. iar epoca ar fi paralelă cu Troia II-IV . 1974.htm Epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului EPOCA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a. Timisoara. Sălcuţa. Dan Monah. Radian Romulus Andreescu. incetatenindu-se ideea că începutul epocii ar coincide cu sfârşitul Troiei I. mult prea multe .

mai ales în condiţiile în care metodele nu erau înţelese sau nu erau încă foarte bine puse la punct. de pe cursurile inferioare ale Volgăi. nu se bazează pe argumente solide. Aceste datări noi nu corespundeau deloc cu cele până atunci admise a fi corecte. Petre Roman. Horodiştea. consideră aventuroasă această propunere şi consideră că ea nu rezolvă problemele de delimitare a neoliticului de epoca următoare. după un timp. Unii cercetători cred că aceste populaţii pot fi identificate cu indo-europenii. Alexandru Vulpe considera că noţiunea "epocă de tranziţie" exprimă. Chr. Celei. Sincronizarea începutului epocii bronzului cu începutul helladicului. dată care. În plus. moment care s-ar plasa pe la 3500. Culturile anterioare acestui bloc. Părerea profesorului Vulpe nu este împărtăşită de toată lumea şi există diverse alte propuneri privind conţinutul epocii de tranziţie sau datarea ei. dar extrage din ea culturile Baden şi Coţofeni care sunt caracterizate de o cultură materială tipică epocii bronzului. de multe ori existând erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau neîncrezători în aceste metode. Chr. în final. pentru datarea culturilor. spre exemplu. întrebarea. si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). Herculane II. unde am încadra cultura Cernavoda I care este contemporană cu sfârşitul culturilor Gumelniţa. adică Cernavoda I . au început a fi folosite tot mai frecvent metode moderne. Al. Donului. pentru spaţiul nostru. Gorodsk. Vulpe păstrează această epocă intermediară. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziţie este considerată a fi fost o epocă de instabilitate. ceea ce ar presupune că acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziţie în care fusese plasat anterior. susţinută şi în articole recente. Al. ar rămâne culturi ale epocii de tranziţie. Dacă acceptăm opinia lui Al. ci doar că ea se termină la 3500. În literatură adesea pot fi întâlnite estimări între 2600-2000 pentru epoca de tranziţie. spune el.III. Folteşti. fizico-chimice. chiar dacă unele sunt paralele în timp cu culturile eneolitice. dar crede că această epocă de tranziţie este o etapă la care se va renunţa pe măsura avansării cercetărilor. ea este doar un compromis care încearcă să tempereze discuţiile în contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. În esenţă se pune întrebarea dacă mai este necesară mentinerea acestei epoci în schema de evoluţie preistorică. Vulpe. . Iniţial ele au fost ignorate sau privite cu reticenţă. Usatovo. Problema indo-europenilor este vastă şi cei 200 de ani care s- . este aceea de a se ralia cronologia românească la cronologia egeeană. El pune. dar are o cultură materială care este net diferită de cea tipică eneoliticului. cel mai probabil. pe la 3800 a. Niprului şi Nistrului. de fapt. Cheile Turzii. majoritatea de sorginte estică. caracterizată prin pătrunderi de valuri succesive de populaţii. adică la o dată în jur de 3500 a. Această datare este şi azi adesea folosită. Vulpe. care a devenit mult prea strâmt. Având în vedere reacţia altor cercetători (Petre Roman. în 1979. Milojćić. ceea ce ar însemna că epoca bronzului în spaţiul actual al Romăniei ar începe cam în acelaşi timp cu helladicul timpuriu în Grecia. începutul epocii ar trebui plasat. (Vl. Sălcuţa şi Cucuteni. cercetător al acestei epoci. acelaşi autor. există în literatura arheologică discuţii în contradictoriu cu privire la această epocă. neputinţa arheologilor de a stabili o graniţă precisă între neolitic şi epoca bronzului. urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema. Totuşi. Deci. înseamnă sfârşitul culturilor eneoltice. admite utilizarea în continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu. Cele mai recente articole ale lui Al. Vulpe nu precizează care este momentul cronologic în care începe această epocă de tranziţie. spre exemplu. spre exemplu). Vulpe pledează pentru ideea de a se considera începutul epocii brozului momentul constituirii blocului BadenCoţofeni. In continuare.pentru acest interval cronologic. venite din spaţiul de stepă aflat la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră. Propunerea lui Al. s-a admis că epoca de tranziţie trebuie extinsă şi s-a datat intr-o manieră de compromis între 2600/2500-2000. Într-un articol din 1974. fiind mult mai timpurii.

lingvişti. Roman plasează aceste mişcări de populaţii între 3500-2000 a. in epoca de tranzitie. Roman) ar fi afectat zona noastră într-un moment în care în Moldova se apropia de sfărşit faza A 4 a culturii Cucuteni. următorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor. Gimbutas foloseşte pentru aceste populatii intrusive termenul de populaţii kurganice. de exteriorizare în plan material a credinţelor religioase. cuprins între India şi Atlantic. în lipsa unor izvoare scrise. care foloseşte ca degresant cochiliile de scoici şi melci pisate sau calcarul mărunţit. cu intensitati diferite de la o zonă la alta. de altfel populaţia ei pare a fi fost destul de numeroasă. amândoi considerând că noii veniţi sunt indo-europenii. care nu ştim dacă au existat ca nucleu iniţial. în timp ce M. mai ales în condiţiile în care. Oricum. iar în Transilvania evoluau culturile Tiszapolgár (Româneşti) şi Petreşti. Armenia. de obiceiuri funerare. dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale. care trebuia să fi fost şi expansiv în spaţiu. P. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puţin afectată. în Oltenia cultura Sălcuţa se afla în faza a IV-a. nu are capacitatea de-a surprinde diferenţe lingvistice. În restul României se produc. Pamir. ci doar diferenţe de civilizaţie materială. fără a se ajunge la un consens.. arheologia. şlefuite. antrenându-le în migraţie. în România. Problema este. este aventuroasă. în primul rând. nici pănă azi. se vorbeau limbi înrudite între ele. Gimbutas crede că noii veniţi sunt populaţii Srednîi Stog II. ori le-au împins spre alte zone. Am remarca din literatură doi autori care au în vedere toată această perioadă: P. una de esenţă lingvistică. Roman consideră că această primă penetraţie nu a fost foarte puternică. dupa la M. Deci nu se ştie. care au afectat în valuri succesive spaţiul de SE al Europei.. Odata emisa aceasta ipoteza. Ori diferenţele în aceste planuri nu presupun nicidecum în mod obligatoriu diferenţe etnice sau lingvistice. ne obligă la maximă prudenţă. apar nişte sceptre din serpentin sau diorit. dată mult mai credibilă dacă avem în vedere datele 14C . Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioară. iar cultura Cucuteni a continuat să existe pe parcursul fazelor A-B. În plus. trebuie să admitem că ei au întâlnit în calea lor o serie de populaţii pe care ori le-au asimilat şi influenţat. Venirea lor se face simţită arheologic prin apariţia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proastă calitativ. plecate de pe Niprul Inferior. Chr. care a scris mai multe articole pe această temă . S-a constatat că pe un teritoriu vast.au scurs de când antropologi. Ele sunt atestate la Fitioneşti. B1 şi B 2. . Scandinavă. din revista SCIVA) şi Maria Gimbutas. Sau emis foarte multe ipoteze. unele transformări. nu ştim de unde şi încotro au plecat. Gimbutas. Cei doi autori prezintă un adevărat scenariu al acestor pătrunderi. din care apoi au evoluat celelalte limbi atât de înrudite între ele. cercetătoare din SUA. tot mai numeroase in ultimul timp. P. arheologi si etnografi încearcă să o rezolve. identificarea populaţiilor estice pătrunse în spaţiul nostru acum. zona pontică sau dunăreană. iar aşezările erau bine fortificate. Chr. totuşi. Roman (un studiu din 1981. care au fost traduse şi adunate într-un volum numit Civilizaţie şi cultură. drept pentru care a fost emisă ipoteza că a existat un popor străvechi (aşa numit indo-european) care vorbea o limbă străveche. Populaţiile Gumelniţa îşi modifică arealul de locuire. Mişcărilor de populaţii care au afectat spaţiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. Sălcuţa. Patria de origine a fost identificată a fi fost în Pen. Gimbutas consideră că începutul lor este de plasat pe la 4200 a. care au forma unor capete de animale. Fedeleşeni. M. Primul val (cel de la 4200 a. chiar dacă ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora. fără ca vreouna să fi fost solid argumentată. apărut în 1989. sau de la care au împrumutat elemente de civilizaţie materială. respectiv 3500 la P. cel mai adesea de cai. M. în zona Europei Centrale. Casimcea. unde ar putea fi plasata. Se crede că intruşii au fost toleraţi. Chr. în Muntenia se încheia faza A 2 a culturii Gumelniţa. dar şi în fosta Jugoslavie si Bulgaria. Asia Centrală. În acestă situaţie. abandonează Dobrogea şi zonele joase din Câmpia Munteniei. cu indo-europenii.

Alte popualaţii estice. Roman consideră că acum începe epoca de tanziţie. Din contopirea esticilor cu autohtonii va apărea cultura Horodiştea-Erbiceni. cel usatovian. venite din Podolia. lame din silex. În Transilvania. în detrimentul populaţiilor Cernavoda III. M. care. se refugiază pe Dunăre în sus. Unii cred că este vorba de o populaţie paşnică şi sedentară de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni. care. iar de P. M. Acest val este datat de M. măciuci din piatră. Interesant este că ceramica depusă în morminte este de factură locală.refugiindu-se pe doua direcţii: spre N. Gimbutas crede că acum începe epoca bronzului. este intrusiv. şi calul sau el este adus doar de valul al doilea. Valea Siretului şi Tazlău. va avea deja o coloratură locală. Ulterior. Spaţiul abandonat de populaţiile Gumelniţa este ocupat de noii veniţi care pun bazele unei culturi de coloratura estica numită Cernavoda I. care în literatura arheologică . În concluzie. Roman în jur de 2700/2600. care a fost forţată să se deplaseze de presiunile nomazilor. Ele sunt plane. a adus cu siguranţă calul. spre Polonia şi Germania. această cultură. fiind şi ele împinse. Din mixtarea cu localinicii şi cu populaţiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III. prin cultura materială. ducând la dispariţia ei. Tot în Transilvania apare un grup cultural nou. spre finele ei. carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila. de inhumaţie. Gimbutas crede că sunt nomazi. cronologic vorbind. penetrează prin zona gurilor Dunării şi afectează Dobrogea. Muntenia şi Oltenia. În timp ce M. Gimbutas crede că a fost afectat chiar sudul Pen. obiecte mărunte din cupru. ci doar mormintele.grupul Decea Mureşului-. purtătorii culturii Lengyel. pe Nipru Inferior). aparţine eneoliticului. Cel de-al treilea val. Nu se ştie dacă acest prim val aduce. care are un pandant şi în Ungaria. Grupul este posibil să fi fost de nomazi sau seminomazi căci nu i se cunosc aşezările. Mai târziu şi treptat înaintează pe Dunăre spre centrul Europei. de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. Usatovo. dar care. din Ungaria. se constată dispariţia unor culturi precum Petreşti şi Tiszapolgár şi formarea unei sinteze culturaleSalcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-. la rândul lor de la spate de populaţiile de sorginte estică numite Gorodsk. cu schelete în poziţie întinsa pe spate si au un inventar neobişnuit pentru această zonă: depuneri de ocru. situată între Carpatii Orientali. către zona colinară sau spre V.Yamna (înseamnă groapă)-. Un val de întârziaţi estici vor ocupa ceva ma târziu Dobrogea. P. coboară pe Morava spre Macedonia şi Albania sau se îndreaptă spre Transilvania. Amândoi sunt de acord că spaţiul actual al României a fost invadat pe doua direcţii. punând bazele culturii Cernavoda II. noi zei. care ar putea fi expresia unui proces de unificare culturală. se mai practică pictura doar după ardere (pictura cruda). bronzurile arsenizate. Este afectat şi NE Bulgariei. Dinspre nord. judecând după inventarele funerare. noi tipuri de construcţii funerare. Gimbutas. Balcanice. Are loc o reacţie în lanţ: populaţiile Sălcuţa se refugiază pe ostroavele de pe Dunăre. dinspre N şi dinspre E. în urma primului val se formează în sudul Romaniei o cultură nouă. Populaţiile cu amfore sferice ocupă o zonă restrânsă din NV Moldovei. Ca urmare a contactului cu populaţia locală. podoabe din scoici unio. suprapunându-se peste populaţiile Cucuteni. Gimbutas pe la 3400/3200. în Campia Tisei -grupul Csongrád. apar şi populaţiile Gorodsk care ocupă ce mai rămăsese neocupat din Moldova. care ocupă toată zona de câmpie limitrofă Dunării. primele populaţii care pătrund sunt cele cu amfore sferice. Cernavodă I. afectând spaţiul de locuire Sălcuţa. Ceramica pictată decade. prezintă afinităţi cu culturile epocii de tranziţie. pe langă sceptrele din piatră în formă de cal. mai ales că în inventarele funerare apar pumnale şi sunt atestate şi sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor. Se crede că acest al doilea val. Nu este clar locul de origine al acestei populaţii. este cel al mormintelor tumulare. considerând că 33 de morminte tumulare descoperite în Insula Leukas sunt o dovadă in acest sens. Banatul şi Crişana. unde apare cultura Ezero. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare şi afectează în temelii civilizaţia neolitică. dupa M. intrusivă.

Cu mici excepţii. copii sau servitori. poate ca urmare a celor dintâi pătrunderi de populaţii intrusive. Practica presărării cu ocru a cadavrului este mai frecventă. ulterior ea devine monocromă. Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii. cu multe asimetrii si stangacii. Cea mai importantă dintre piesele noi este pumnalul. este prost modelată. menhirii (la Casimcea).din Romănia este încadrat deja în bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor. Dispar canoanele de modelare. topoarele cu braţe în cruce. din aria culturii Baden. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisată sau calcarul. fapt dovedit de maciuci. târnăcoapele. Cel mai probabil. de multe ori de tip sălaş/cenusar (zolniki). iar apoi dispare cu totul. Inventarele funerare sunt mai bogate. cât şi la cele estice. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. semn că apar frecvente conflicte intercomunitare. tunetului şi cerului. Se constată dispariţa aşezărilor de tip tell. adesea reprezentaţi ca zei războinici. prima armă în adevăratul sens al cuvântului. Apar obiceiuri de înmormântare noi. decorată cu şurul sau cu caneluri. este prost arsă. Locul lor este luat de piese mărunte din cupru sau bronzuri arsenizate. care este clar că sunt războinici. poate zei ai soarelui. Începând cu al doilea val. Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalász. treptat idolii feminini sunt înlocuiţi cu cei masculini. topoare de luptă sau pumnalele depuse în morminte. cu doar câteva colibe. înarmaţi cu pumnale. Venirea populaţiilor noi are urmari de natura economica caci schimbă raportul dintre cultivare şi creşterea vitelor. nedecorată sau. sunt de scurtă durată. eventual. noua societate este . care apare încă din epoca eneolitică. Dacă iniţial se mai păstrează pictura tricromă. Treptat. dispare ceramica pictată. topoarele plate. pentru creşterea mobilităţii în spaţiu şi dezvoltarea schimburilor coerente la mare distanţă. cele mai multe fiind podoabe. Aceste piese sunt aduse din zona caucaziană (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. în detrimentul cultivării. sunt de dimensiuni reduse. al doilea val aduce şi calul şi carul. agresivi. Se manifestă o preferinţă pentru ovicaprine şi bovine. Decade in mod vizibil plastica antropomorfă. Asa cum arată înmormântările. simboluri ale unităţii de credinţă religioasă. mai ales în cazul defuncţilor bărbaţi. Ea deschide seria dezvoltării fără precedent a armelor în epoca următoare. aşezările au straturi subţiri de cultură. dar există roţi miniaturale mai timpurii) ca şi calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice. dispar fara urma. atestate atât la populaţiile cu amfore sferice. precum topoarele ciocan. Ele se vor continua tipologic în epoca bronzului. mormintele în cistă. În primele faze ale culturilor Horodişea-Erbiceni şi Folteşti se mai practică pictura tricromă. sunt atestate mormintele tumulare. Piesele masive din cupru. caracteristice zonei de câmpie în eneolitic. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatră din jurul mormintelor.

Au atat locuinţde suprafaţă durabile şi de mari dimensiuni. altfel nu se poate explica împuţinarea statuetelor antropomorfe feminine şi înlocuirea lor cu cele masculine. Morţii sunt îngropaţi în aşezări. E Munteniei. locuinţele nu sunt prea solide.Dealul Sofia. Aşezarea era apărată de Dunăre şi de viroage naturale. Slovacia şi chiar în Polonia de sud. Purtatorii culturii au foarte puţine obiecte din cupru şi arme. de crescători de animale. la fel ca şi populaţiile care-i adoră. culoarul Vardar-Morava. Se crede despre ei că sunt zei uranieni: ai cerului. Noii veniţi sunt crescători de animale (ovi-caprine şi bovine. adesea presăraţi cu ocru. chirciţi. Dacă nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definită ca fiind o cultură? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologică. in consecinta. Afirmaţia este discutabilă. Aşezările sunt nefortificate. pe care se bazează periodizarea culturii în trei etape. O statuetă masculină de la Cernavodă are reprezentat un pumnal incizat pe piept. care sunt împinse spre nord şi vest. Unii cercetatori cred că ar fi fost. Această cultură evoluează în paralel cu Cucuteni A4. Aşezările sunt plasate în locuri cu apărare naturală. Cei sacrificaţi nu pot fi decât prizonieri de război sau robi. mai rar cai). Zeiţele par a fi înlocuite cu zei cu atribute războinice. evidenţiate de frecventele sacrificii (fără îndoială că nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitară. Petre Roman afirmă că purtătorii acestei culturi au controlat principalele căi de comunicaţii din SE Europei: Dunărea. populaţiile Usatovo. Câmpia Banatului şi Crişana. Ungaria. În prima şi ultima fază. . au fost identificate trei straturi. Au loc schimbări notabile în sfera credinţelor religioase. se suprapun peste grupe etnice diferite. Ceramica se caracterizează mai ales prin forme globulare şi decor canelat. dealul a fost terasat. Apar diferenţe majore între membri grupurilor umane. Printre formele ceramice se pot observa şi unele de tradiţie Gumelniţa. cat şi masculine. S Moldovei şi NE Bulgariei. datorită faptului că noii veniţi. A-B şi B. Este posibil ca aristocraţia războinică să deţină rolul conducător. prin dizlocarea populaţiilor Gumelniţa din Dobrogea. cea de la Cernavoda. este contemporană cu Troia I şi asimilează elemente de civilizaţie locală. Olteniţa şi Ulmeni. cu un statut aparte în cadrul comunităţii). Pentru a putea fi locuit. Se presupune. Ea este atestată de-a lungul Dunării şi în Serbia.marcată de puterea bărbatului într-o măsură mult mai mare decât înainte. În staţiunea eponimă. CULTURA CERNAVODA III-BOLERÁZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocupă spaţii foarte largi : din Romania. Alte situri se cunosc de la Cascioarele. sectorul de campie ce se află de-a lungul Dunării. Petre Roman spune că aceasta cultura nu este omogenă şi că reprezintă un conglomerat etnic. aşezarea a fost fortificată. dar trăiesc şi din vânătoare. Ceramica are ca degresant scoicile pisate şi este decorată cu şnurul. Se cunosc reprezentări plastice atat feminine. ca urmare afirmaţia nu se bazează pe nici un argument. dar că ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaţii nomade. fapt destul de ciudat pentru nişte cuceritori. care făcea legătura cu Grecia şi Troia. CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Această cultură se formează după prima penetraţie de populaţii estice. cât şi colibe. pescuit şi cultivarea plantelor. tunetului. căci trebuie că existau sacerdoţi sau meşteşugari specializaţi. drept pentru care primeşte in timp o coloratură locală. initial. o populaţie stabilă. soarelui. Sceptrul în formă de cap de cal pare a fi simbolul autorităţii. Adesea li se depune in morminte doar capul.

cultura fiind deja într-o fază finală. lame de silex. Pe teritoriul nostru. dar este practicată şi agricultura. COMPLEXUL CULTURAL HORODIŞTEA. Inventarul funerar. Locuinţele au. Aşezările (Horodiştea. dovadă că sunt crescători de animale. Degresantii obişnuiti sunt cochiliile de scoici şi melci ca şi calcarul. Se cunosc şi colibe.FOLTEŞTI Unii cercetători separa cultura Horodiştea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteşti din NE Munteniei. Botoşani. aplici. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). cele două culturi fiind foarte asemănătoare din punct de vedere al culturii materiale. în faza a II-a. ulterior. Spaţiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaţiile Horodiştea-Erbiceni II. în a cărei arie de dezvoltare sunt documentate. De obicei. iar în Bulgaria la Nova Zagora şi în Peştera Devetaki . de asemenea. Grupul Celei este atestat doar la Celei şi Siliştioara în Romania. monocromă. bovine. dar nu se ştie ce s-a petrecut cu ea în Muntenia. Siret şi Tazlău. cât şi plastica antropomorfă sunt. Se foloseşte şi decorul . Grupul Orlea-Sadovec este atestat şi în Bulgaria şi este considerat a fi de origine sudică. La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcţie si au fost dezvelite cateva locuinţe de suprafaţă. purtătorii acestei culturi pătrund din Podolia. adică fostul spaţiu locuit de populaţiile cu amfore sferice. Nu se şie cum a dispărut această cultură. brăţări şi catarame din os ajurate şi incizate. Pictura este insa. Atât ceramica.Sadovec. toate pisate. Economia se baza în principal pe creşterea transhumantă a animalelor. precum cele de la Dolheştii Mari. a ocupat şi zona de la vest de Siret. să fie vorba de un singur grup sau să reprezinte amandoua o etapă incipientă a culturii Coţofeni. cultura a fost urmată de culturile Coţofeni şi Baden. mai ales al defunctului bărbat. podea din dale de piatră. mai ales în prima fază. Mormintele sunt în gropi căptuşite şi acoperite cu dale din piatră (ciste). servitori). 3-10. decorate cu şnurul. Azi nu este nicidecum lămurită problema acestor două grupuri cu arii de raspandire mult prea mici. în spaţiul de origine). de tradiţie cucuteniană. cistele conţin mai multe schelete chircite (1-7 la noi. copii. De la Celei se cunosc şi podoabe de aur. De pe urma acestor populaţii au rămas mai ales morminte. Este posibil ca aceasta cultura să fi avut contribuţii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE. de fapt.si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. Printre formele ceramice se remarcă vasele de tip askos şi castroanele cu buza teşită oblic. Inventarul aşezărilor se caracterizează prin multe oase de animale: ovi-caprine. spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocupă poziţii dominante. Este posibil ca. Probabil purtătorii ei au dispărut treptat. De cele mai multe ori este vorba de înmormântări simultane. În Oltenia şi Banat. zone în care este atestată mai ales prin morminte megalitice. care au fost plasate tot în perioada de tranziţie: Celei şi Orlea. covârşiţi numeric de populaţiile vecine. Este ocupată mai ales zona de NV a Moldovei. alţii vorbesc despre un singur complex.ERBICENI. Grăniceşti şi Preuteşti. cuprinsă între Carpaţii Orientali. morminte în cistă. Iniţial cultura a fost atestată doar la est de Siret. respectiv Iaşi. este foarte bogat: topoare din silex lustruite. uneori. Cultura a fost identificată prin săpături în anii '50 de către Dinu Marin. foarte rar cai. Nu este exclusă posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea să aparţină acestui grup. Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III. dovadă că se practicau sacrificiile umane (soţie. Slovacia. Horodiştea şi Erbiceni sunt aşezări din jud. Ucraina. la formarea căruia şi-a adus contribuţia cultura Ezero din Bulgaria. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 torţi sub buză. CULTURA AMFORELOR SFERICE Această cultură s-a dezvoltat pe un spaţiu foarte larg care cuprinde Polonia. partea estică a Germaniei. porci.

Cultura Folteşti are. dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare.). aceleaşi caracteristici. Timpul istoriei. 37-49.21-42. 1997. Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania. Se bănuieşte că pătrunderea populaţiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza. vânează cervide. Sectia stiinte istorce si arheologie. Cultura se formează pe un fond Cernavoda I. CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai târziu decât Cernavoda III. de inhumaţie. Marija Gimbutas. La Varna sunt atestate locuinţe lacustre. in mare. Se crede că unele morminte de la Brăiliţa i-ar putea aparţine. Daniela Zaharia (coord. Aexandru Vulpe. fapt pentru care pescuiesc. Purtătorii acestei culturi sunt foarte preocupaţi de asigurarea subzistenţei. 1. 1981. culeg scoici. Civilizatie si cultura. p. BIBLIOGRAFIE: Petre Roman. Bucuresti. SCIVA 32. Epoca bronzului pe teritoriul Romaniei . Bucuresti. dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. Este atestată în E Munteniei. 1996 91997). Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte între cele două pentru ocuparea sectorului dunărean cuprins între Olteniţa şi Hârşova. peste care se suprapun populaţii Usatovo. in Vlad Nistor. Vestigii preistorice in sud-estul european. p. Memorie si patrimoniu I.Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului. 33-47. Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului. p. până la Burgas. Dobrogea şi pe litoralul nordic al Bulgariei. in honorem emeritae Ligiae Barzu. practicand inhumatia sub tumuli. Alţii cred că ea a continuat să existe discret şi la începutul epocii bronzului. Mormintele sunt plane. in Memoriile Academiei Romane.prin impresiune cu şnurul.IV 21. Nu se ştie ce a dus la dispariţia acestei culturi. 1989. Alexandru Vulpe. Siturile mai importante sunt aşezările de la Folteşi şi Stoicani. cât şi tumulare. Au atât morminte de inhumaţie plane. Ser. Cresc ovicaprine şi bovine.

Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode ceramice. Cercetarea maghiară ( István Bóna. şi Coslogeni. În aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvoltă (fără precedente în bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfă care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. care pătrund tot dinspre est. Din Ungaria este foarte afectată Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunăre). Primul val este cel al populaţiilor Yamna şi se datează la începutul epocii. prezenţa noilor veniţi fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groapă cu trepte. dar s-a răspâdit în alte spaţii în forme identice. Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. în Moldova şi Podişul Transilvaniei. pe Dunăre. Cruceni-Belegiš care pare a avea şi elemente preluate de la culturile cu ceramică incrustată şi elemente HGK. urmată de depunerea resturilor cinerare în urne. ci de schimbari de esenta. În ciuda acestor evidenţe. inclusiv la nivelul . în Muntenia şi Dobrogea. Foltiny) consideră că înaintarea acestor populaţii a provocat şi deplasarea altor populaţii pe care le-au găsit în cale. zuruitorile aviforme sau vasele aviforme. Banatul jugoslav. unde au fost înlocuite culturile Vatina şi Verbicioara. Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult.). Dispar şi alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria şi România: Periam-Pecica (din zona de vărsare a Mureşului).EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i. spunând că spaţiul nostru nu a fost afectat de populaţiile HGK. dar spre sfârşitul epocii bronzului. unii cercetători. cred că s-a răspândit doar o modă ceramică şi nu şi populaţia care o producea. ducând la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj în sudul Ungariei şi Croaţia şi a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare în nordul Serbiei. În Banat se formează o nouă cultură. Dinspre Europa Centrală par a se fi mişcat spre SV populaţiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK). Totuşi este greu de crezut că moda ceramicii incrustate cu pastă albă a murit la ea acasă (adica in Transdanubia). Verbicioara (din Oltenia şi sudul Banatului).n. sunt captuşite cu rogojini şi sunt acoperite cu bârne. incineraţia. sudul Banatului românesc şi zona dunăreană a Olteniei. cercetarea românească nu împărtăşeşte teza migraţiei. Este afectată in special jumătatea estică a României. Totuşi sunt elemente de cultură materială de tip HGK în Banat. mai ales spaţiul extracarpatic. Cel de-al doilea val este constitut din populaţiile Sabatinovka. Amalia Mozsolics. S. Crişana şi la Târgu Mureş. de unde dispare cultura cu ceramică incrustată. înseamnă că se schimbă şi credinţele religioase. în traducere cultura mormintelor tumulare.e. Vatina (din Serbia şi Banat). Apar piese din Europa Centrală precum brotlaibidolii din lut (idolii în formă de pâine). ducând la formarea în spaţiul nostru a două culturi de coloratură estică: Noua. Pe linia Dunării se răspândeşe şi un nou rit de înmormântare. Se pare că populaţiile cu ceramică incrustată din Transdanubia s-au deplasat în jos. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului. spaţiul nostru mai este afectat în două rânduri de penetraţii de populaţii estice. care au o economie bazată pe păstorit. inclusiv credinţele despre moarte şi imaginea despre viaţa de dincolo. precum Bernhard Hänsel. În ceea ce priveşte culturile cu ceramică incrustată care apar pe ambele maluri ale Dunării.

Năeni.Pecica au mai multe straturi de cultură. PeriamPecica şi Otomani. Sunt locuite toate zonele de relief. frecventa in neolitic. Fitioneşti. motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata. se constată o adaptare a economiei la zonele de relief. bogate in peste si pasari de balta. într-o zonă cu multe lagune fluviatile. ECONOMIA În general există un echilibru între agricultură şi creşterea vitelor. Unele populaţii. Ambele aşezări eponime ale culturii Periam. Turia) Otomani (Barca) şi Monteoru (Sărata Monteoru. Cândeşti. precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar în aria culturii Gârla Mare. Aşezarea de tip tell. dar au şi fortificaţii . cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru. care s-a dezvoltat de o parte şi de alta a Dunării. Lemnia. ambele evitând alte forme de relief decât câmpia. Pe lângă aceste două ocupaţii care asigură subzistenţa. Culturile Baden şi Periam-Pecica erau în principal cultivatoare de plante. Yamna şi Sabatinovka.vietii spiritale. lângă o sursă de apă potabilă. ultima având o depunere de 4 m grosime. de la o cultură la alta sau de la o zonă de relief la alta. Coslogeni) pare a predomina creşterea vitelor.) Ele sunt situate pe înălţimi apărate natural.aşezare în pantă cu 13 nivele de locuire. Populaţiile Coţofeni au ocupat toate formele de relief şi s-au adaptat la orice condiţii de mediu. ASEZARILE Amplasarea este. pot juca un rol destul de important şi vechile îndeletniciri. Tipurile de aşezări sunt foarte diverse.. au fost atrase doar de zona de podiş sau de deal şi au practicat mai mult creşterea vitelor. 9 respectiv 16. Aşezările de tip cetăţuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg. În general. Noua. ca urmare a pătrunderii celor două valuri stepice. Doar în ariile unor culturi din bronzul timpuriu şi târziu (Yamna. la fel ca şi în neolitic. semn că a fost locuită o perioadă foarte lungă de timp. există acum doar în doua arii culturale.

Coslogeni. eventual şi o clădire de cult (Sărata Monteoru). afirmă. Acest tip de clădire a avut. Un caz mai special îl reprezintă unele aşezări şi locuinţe din aria culturii Vatina. La Mošorin-Feudvar. vorbind la modul general despre epoca bronzului în Europa. Inhumaţia caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi mijlociu. căci erau foarte abrupte. Aşezările de tip sălaş. dar şi ca un loc al strămoşilor. incineraţia devine rit dominant în bronzul târziu. Necropola este situată în afara aşezărilor şi este privită ca o lume diferită de cea a viilor. un cercetător britanic. a fost săpată o aşezare care avea case cu aceeaşi orientare. Foarte interesant este că unele locuinţe aveau pereţii decoraţi cu un fel de stucatură în relief. Pereţi cu decor reliefat se cunosc şi de la Corneşti. itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. răspândindu-se de la vest . ca şi fragmente de coloane încastrate în zid. locuinţe rectangulare de suprafaţă. foarte înghesuite. iar în arie Monteoru sunt frecvente terasările pantelor pentru a putea fi locuite. tipice pentru păstori. funcţionalitate de sanctuar. distanţa dintre ele fiind de aprox. Se caracterizează prin depuneri de cenuşă şi multe oase de animale domestice. Existau desigur şi uliţe. Par a continua sa existe atat bordeie. faza a II-a). legată cu pământ. Tipurile de locuinţe sunt destul de puţin cunoscute. trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura PeriamPecica). că în această epocă s-a crezut mai mult în nemurire decât în neolitic. Balej (aria culturii Gârla Mare. Inmormântarea era. Au fost descoperite ancadramente de uşi. mai ales. OBICEIURI FUNERARE A. La Sărata Monteoru şi Fitioneşti fortificaţia era constituită dintr-un zid de piatră. au fost semnalate mai ales în aria culturii Monteoru. de 5-6 x10-12 m. dar din Bulgaria) şi Sălacea (cultura Otomani. În epocă se folosec atât inhumaţia. Sisteme interesante de fortificaţii.F. La Sărata a fost dezvelit şi un turn asa-zis de supraveghere. formate din linii verticale şi orizontale în relief. cel mai probabil. din aria culturii Otomani. În majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripţii de ritual care se respectă întocmai. foarte puţine şi rarefiate în spaţiu. paradoxal. Printre clădirile mai deosebite. dar uşor ieşite în afară. Dovada ar fi mulţimea necropolelor şi obligativitatea înmormântării chiar şi atunci când trupul defunctului nu a fost recuperat. Statutul social al indivizilor se conservă şi după moarte şi se subliniază de cei rămaşi în viaţă cu ocazia ceremoniei funerare. La multe dintre aşezările din ariile acestor culturi se fac chiar paşi spre urbanism. Harding. Locuinţele sunt de tip colibă. în zona Titel. cât şi incineraţia. 1 m. Sunt aşezări cu straturi superficiale de cultură. O friză spiralică în relief au avut şi pereţii exteriori ai sanctuarului de la Sălacea. probabil. Ea cucereşte teren. având în vedere dispunerea foarte riguroasă a locuinţelor.suplimentare. foarte elaborate. zolniki sau cenuşar sunt tipice culturilor din bronzul târziu. cat si. din aria aceleeaşi culturi. o procedură pentru eliminarea morţii sau de negare a ei.Noua. făcute în tehnica tradiţională. Alte reliefuri de pe pereţi sunt formate din romburi concentrice. grupul Govora. Multe dintre ele au o acropolă cu o clădire solidă.

gropa în care se depune trupul poate fi asimilată cu un container. sau morminte cu treaptă. deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia. altele din incineraţie: Nir. În general. ci intreaga comunitate. cultura Monteoru). Doar în aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. Cândeşti (aproximativ 1200 de morminte. morminte cu catacombă (in arie Monteoru. În felul acesta este exclus contactul dintre vii şi morţi şi sunt respectaţi strămoşii. Biritualismul practicat în aceeaşi arie culturală. Wietenberg. acoperite cu bârne. cultura Otomani). Pozitia este fie . Orientarea şi poziţia defuncţilor este uneori dictată de reguli foarte stricte. Nizña Myšla. cultura Monteoru). unele de dimensiuni uriaşe. este considerat un indiciu că defunctul este un personaj cu statut social înalt. Mormintele de incineraţie au gropi rotunde în plan si tronconice în secţiune (culturile Cruceni-Belegis. Tei. Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului. Zimnicea Plovdiv. Noua. Otomani. Gârla Mare). în sensul că atrage după sine alţi tumuli. Mormintele odata închise. În arie PeriamPecica a fost observată orientarea şi poziţionarea complementară a celor doua sexe (femeile cu capul la S. sau sunt risipite în groapă.spre est. conservarea trupului nu mai este obligatorie. Tumulul este şi un semn de loc sacru (al strămoşilor) şi are rol de magnet. chiar dacă invetarul funerar este modest. cultura Otomani). Coslogeni. Resturile cinerare se depun în urne. din Slovacia (1500 de morminte. totuşi. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale. de acum incolo. E greu de spus dacă apariţia tumulului în spaţiul nostru se datorează penetraţiei unor populaţii estice sau dacă este vorba doar de o idee preluata. nu neapărat contemporani. ne face să credem că între credinţele religioase ale inhumanţilor şi incineranţilor nu este. Incineraţia sugerează că. tumulul. bărbaţii pe stânga). Sarata Monteoru (4 necropole. în gramezi. un spaţiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. Cele tumulare caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi populaţiile de sorginte estică. Tiszafüred. poate si Verbicioara. nu se mai deschid. o prăpastie. Cruceni-Belegiš. din Ungaria (1000 de morminte. ba chiar incinerarea trupului oferă sufletului şansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabilă. venită dinspre est . fazele timpurii). bărbaţii cu capul la N. dar si culturi birituale: Monteoru. restul fiind plane. prentru că efortul de ridicare movilei funerare este mare şi presupune efortul comunitar. fie tumulare (tumul= movilă mare de pământ). Există culturi care-şi fac o regulă din inhumaţie: Periam-Pecica. apărând mai întâi în zonele vestice ale României. Mormintele de inhumaţie sunt fie plane. Suciu de Sus. femeile pe dreapta. aşa cum adesea se crede. Bistreţ-Işalniţa. Gârla Mare. direct pe sol. În general. gropi căptuşite cu dale de piatră (morminte în cistă tipice culturii Schneckenberg).

Gârla Mare. ceramica epocii bronzului este de bună calitate. Uneori. Podoabele caracterizează mai ales mormintele de femei. OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecvenţi degresanţi folosiţi la modelarea lutului sunt cioburile pisate şi nisipul. de puţine ori însoţit de armele sale. În unele arii culturale au fost determinate inventare standard: în arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron şi o cana cu 2 torţi . fie chircită pe dreapta sau pe stânga. inventarul se compune dintr-un singur vas. armele şi uneltele pe cele de bărbaţi. o ofranda alimentara sau lichida. destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. Cantitatea şi calitatea inventarului funerar sunt în strânsă relaţie cu vărsta. Wietenberg sau Otomani. meştesugarii au lângă ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentară şi o canită pentru ofrande lichide. ea este partea defunctului din ospatul funerar. ambele aşezate în zona capului. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva. în aria culturilor Cruceni-Belegis şi Garla Mare inventarul standard număra trei vase: o urna. sexul şi statutul social al defunctului. În aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) există ceramică care are ca degresant calcarul cochilifer mărunţit. În general. dar. Suciu de Sus. Nu este clara motivatia ofrandei. spre deosebire de alte epoci (Hallstatt. . cel mai probabil. spre exemplu). mormintele nu au arme şi invers.întinsă pe spate. de obicei. mormintele de bărbaţi sunt cele mai bogate şi cele de copii şi senili cele mai sărace. în acele arii culturale în care armele apar frecvent în depozite. În general. chiar spectaculoasă prin forme sau motive decorative în cazul unor culturi precum Vatina. S-a observat că. În arie ZimniceaPlovdiv. Razboinicul este. totuşi.

CruceniBelegiš). Din aria culturii Gârla Mare atrag atenţia pixidele cu patru proeminenţe perforate. cu gura îngustă. Dintre vasele de cult.Formele ceramice sunt mult mai variate decât în neolitic. în formă de burduf sau de raţă) mai frecvenţi în bronzul timpuriu în ariile culturilor Coţofeni. trase din buzăeste tipic multor culturi. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite şi asa-zisele tăvi sau tigai de peşte sau vasele de tip pyraunosun fel de vetre mobile. Cruceni-Belegiš. Din aceeaşi arie se remarcă zurgălăii din lut cu modelare aviformă. Castroanele apar în toate ariile culturale. Baden. din bronzul mijlociu sau. Mai spectaculoase ca formă sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina.cunoscute din ariile culturilor Verbicioara. dar interesantă este căucul. tipic culturii Coţofeni. mai ales. destinat depozitarii lichidelor). Govora. Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cănile şi ceştile cu foarte multe variante tipologice. Tei. O formă rară. Monteoru sau vasele de ofrandă cu fund ascuţit din aria Monteoru. folosiţi în ceremonii cu cântec şi dans. final: Vatina. Vasul de tip kantharos . mai ales la culturile incinerante.vas cu gura largă. care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare. Gârla Mare. Noua. prevăzute cu capace în formă de pălărie de mexican (de la termenul grecesc pixis care înseamnă cutie). Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminenţe din aria Otomani. care aveau rol de cădelniţe sau cănile aviforme (cu corpul in forma de pasăre de apa) şi unele şi altele frecvente în morminte. prevăzut cu doua torti. Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina şi Gârla Mare. . cu rol de castaniete. Se dezvoltă spectaculos amfora (vas înalt. Gârla Mare.Vatina. Coslogeni. care se dezvoltă în toate ariile culturale. trebuiesc amintiţi askoii (la singular askos= vas asimetric.

Spirala apare şi pe ceramica Vatina sau Garla Mare. fiind frecvent doar în ariile Wietenberg şi Gârla Mare. Noua. cârligele spiralice. cercurile cu raze. triunghiurile şi romburile haşurate (Tei. Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut că sunt de inspiraţie miceniană. Ca tehnici de ornamentare se folosesc: .Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice. Există arii culturale unde ceramica este foarte puţin decorată: Schneckenerg. Meandrul este cultivat în mai mică masură. fazele timpurii Monteoru. Periam-Pecica. mai ales străchinile din aria culturii Gârla Mare. Unele vase sunt decorate şi în interior. toate prezente pe ceramica Garla Mare. Gârla Mare. iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte împodobită: Wietenberg. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice. Suciu de Sus. la fel ca alte două motive. Costişa). Govora. Zimnicea Plovdiv. S-urile imbucate sub formă de talaz. Doar în aria Suciu de Sus sunt atestate şi motive de inspiraţie vegetală. Decorul este întotdeauna simetric. argonautul şi vârtejul. zig-zag-ul. Otomani. Ultimele două sunt cultivate mai ales în ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. Coslogeni. Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gâtul sau partea bombată a vasului. având una sau doua axe de simetrie.

ştampilarea. Vatina.Vatina. CruceniBelegis. decorul plastic în relief se compune din: -potcoave. inciziape ceramica Vatina. Cruceni-Belegiš (şnur fals) 4. Monteoru 2.1. Wietenberg.pe ceramica Gârla Mare 3. Tei. Verbicioara. Gârla Mare.pe ceramica Periam-Pecica.incrustaţia cu pastă albă. impunsăturile succesive . Este tehnica care ia cea mai mare amploare în această epocă 6.pe caremica Wietenberg. . Monteoru 5.in arie Coslogeni. impresiunea cu rotiţa . lustruirea.pe ceramica Coţofeni.pe ceramica Garla Mare ( se cunosc şi ustensile din lut utilizate în acest sens) 7.

Suciu de Sus -protome de păsări şi cornute . Gârla Mare. Gârla Mare.pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile.apare deja din bronzul mijlociu. Cruceni-Belegiš. dar este tipică mai ales bronzului târziu.la ceramica Gârla Mare. în aria Periam-Pecica). Ele sunt relevate de studiul necropolelor şi al inventarelor funerare. Covasna. canelarea. Igriţa. Cruceni-Belegiş. in arie . practicandu-se doar accidental in aria culturii Gârla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil că între membri comunitaţilor există deosebiri. excizia. alteori cu podoabe de aur (spre exemplu în necropola de la Beba Veche. dar şi de apariţa unor fenomene de tezaurizare.doar la ceramica culturii Coţofeni 8. care este foarte rară.pe ceramica Otomani. Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalău (jud. Bistreţ-Işalniţa. Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe şi arme. 9.-proeminenţe . aparand frecvent pe ceramica Otomani. Suciu de Sus -brâuri în reliefîn toate ariile culturale -coaste în relief . uneori cu arme.

Grăniceri (falere). Cele mai războinice par a fi populaţiile din Transilvania. iar armele de luptă nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. Vărşand (falere). dar mai ales de dezvoltarea fără precedent a armelor precum spada şi toporul de luptă. brăţări). care apar foarte rar în epoca bronzului în această zonă a Europei. Mulţi cercetători sunt sceptici pentru că relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de luptă. inele buclă. Pecica-Rovine (faleră şi tutuli conici). Crişana şi Maramureş unde au evoluat culturile Wietenberg. GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR . iar dintre cele tărzii : Săcuieni (falere). mărgele. Reprezentările în lut de care uşoare. la fel ca în spaţiul micenian. saltaleoni). CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul că epoca bronzului este o perioadă caracterizată prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare. fapt demonstrat de fortificaţiile frecvente din aşezări. Adoni. Otomani şi Suciu de Sus şi unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. ele asigurând doar deplasarea pe câmpul de luptă a unor aristocraţi războinici. asemanatoare cu cele de luptă. Măcin (pumnale). precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare). o spadă de aur şi 4 topoare de argint). Totuşi nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta să fi existat. Probabil că in aceasta epoca se conturează o aristocraţie războinică care-şi revendică funcţii de conducere. Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu săgeţi şi vârfurile de lance sau suliţă.Wietenberg. ar putea fi indicii că în lupte au fost folosite care de luptă. Sacrificiile umane atestate în aria Monteoru sau construcţiile funerare care solicită un mare efort comunitar (tumulii) o sugerează si ele deosebiri majore de statut social. Tigănaşi (falere. Şmig (falere. cu 4 topoare si falere). Perşinari (12 halebarde.

Aceste mijloace prezintă inconveniente. oval. dar devin frecvente doar în bronzul mijlociu. care asigură o deplasare mai rapidă. un fel de obrăzare) care fac posibilă înhămarea cailor sau folosirea lor la călărie. Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg şi Otomani. Primele roţi miniaturale din lut apar încă din eneolitic. Carul tras de boi era foarte greoi.82. iar prin bronzul mijlociu apare roata prevăzută cu 4-10 spiţe. El are cofragul rectangular sau. pe schiuri sau sănii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden. fie că nu sunt rapide. mai rar. tras de două vite. 700 kg. din bronzul timpuriu. datorită faptului că se răspândeşte pe spaţii foarte largi carul cu 4 roţi. cântărea aprox. fie nu permit transportarea unor cantităţi prea mari de produse. aşa-zisul car cu rol economic. Epoca bronzului este epoca în care se poate vorbi cu adevărat de schimburi. Folosirea calului la tracţiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaşament (psaliile. motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare. se afunda în noroi şi avea o viteză de deplasare de 1. Apariţia roţilor cu spiţe face carul mai uşor şi face posibilă înlocuirea vitelor cu caii.În pristorie. Ele sunt prezente si în ariile culturilor Wietenberg şi Gârla Mare. fie pot fi folosite doar o parte a anului. schimburile la mari distanţe s-au lovit de două impedimente majore: lipsa drumurilor şi a vehicolelor de transport.5 km pe oră. Cele mai timpurii psalii apar la sfârşitul bronzului timpuriu. Roţile cu spiţe sunt atestate mai devreme în zona Volga-Urali şi Armenia. Ele . Deocamdată nu se pot face deosebiri între piesele de harnaşament folosite pentru călărirea calului şi cele utilizate atunci când calul era folosit la tracţiune. Produsele erau cărate cu ajutorul animalelor de povară. dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului. Roţile sunt iniţial pline.

Nu ştim ce puteau conţine. un fel de canoe scobită din trunchiuri de copaci. Balcanice. mai mici. Corăbiile au suprastructuri complicate şi sunt prevăzute cu catarge. deşi fiecare are propria-i ceramică. Se crede că exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor. Drumurile sunt foarte rar atestate. bunuri de lungă folosintă ( care . al doilea mai ales din os. fără îndoială. De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe. Ar putea fi vorba de condimente. Printre bunurile cu valoare economică trebuie admise totuşi cositorul sau bronzul. fără de care oamenii puteau să trăiască. Sigur nu alimente perisabile. unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. Primul tip este realizat din corn. care sunt mai frecvente si de formă circulară. eventual peşte sărat sau carne uscată. apoi de daruri. Existenţa ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. Trebuie subliniat faptul că schimbul. însemne de putere. Mureşul trebuie că a fost şi el o importantă artera de comunicaţie. să fi fost folosite scăriţe din lemn. motiv pentru care calărirea trebuie să fi fost tare incomodă. A fost puţin utilizată la noi pentru ca. Pentru deplasare se foloseau padele sau prăjini. sceptre în formă de capete de cal). băuturi. de aceea foarte instabile. Este destul de puţin probabil că ar fi existat şi o cale maritimă de legătură cu sudul Pen.sunt de două tipuri: în formă de bară. Se cunosc corăbii şi din Egipt şi din Scandinavia. nu se potrivea cu sistemul de înhămare din această zonă. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile să nu mai aibă caracter episodic şi întâmplător ca în epocile anterioare. Modul în care sunt amplasate aşezările ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. alcătuite din dulapi de lemn îmbrăcaţi în piele. Din medii Vatina şi Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. centrală şi alte 2-3 laterale. lungă de 3-16 m. drept pentru care i s-au adus modificări. bunuri de prestigiu (arme). Transporturile pe ape erau mai comode şi mai rapide. În aceeaşi categorie se înscrie şi ceramica care adesea este schimbată între comunităţi vecine. Nu se cunosc scăriţe de şa şi nu este atestată nici saua. ci conţinutul lor. fiind atestată mai ales în faza a II-a a culturii Monteoru. Din epoca bronzului se cunosc doar în Anglia şi Danemarca. şi nu mai puteau fi folosite). scoici. care nu s-au păstrat. pumnale. cu o perforaţie mare. La vremea cu pricina se cunoştea deja de multă vreme monoxila. care presupune folosirea monedei. Psalia în formă de bară este de origine anatoliană sau un tip local. materii prime foarte importante de care nu aveau parte o . cu mlaştini. nu a avut neapărat caracter economic. Tot pentru navigaţie s-au folosit un fel de bărci cu fund plat. la Ulu Burun şi la Capul Gelidonya. totusi. unde imaginea lor a fost gravată pe pereţii unor morminte. Psalia circulară este de origine estică şi apare mai târziu. probabil. Mişcările de populaţii. chiar cel de bunuri. sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. Cu ajutorul lor se făcea doar cabotaj (cabotaj= navigaţie pe coastă).după deteriorare se refoloseau). Din epoca bronzului se cunosc două epave de corăbii care au eşuat pe coastele Asiei Mici. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. Se cunoaşte din Asia Mică (Kültepe) de pe la 1850-1650. Căile de comunicaţii cele mai probabile au fost văile unor ape. Ea putea fi folosită doar pentru navigaţia pe râuri şi probabil mai ales pentru pescuit şi comunicaţie între cele două maluri. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care. Unele aveau furcheţi pentru prinderea vâslelor. comunităţile având posibilitatea să-şi producă singure mijloacele de subzistenţă. că au dus la vehicularea unor bunuri pe spaţii foarte largi (bronzuri arsenizate. după o anumită perioadă de întrbuinţare se deteriorau. adică din zonele umede. De asemenea sunt atestate ancorele. Legătura cu Europa Centrală se realiza pe Dunăre. iar cu sudul Pen. chihlimbariul). Termenul de schimb este de preferat celui de comerţ. Aproape sigur nu vasele erau importante. mai întâi de femei (schimburi matrimoniale). materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul. Este posibil.

într-adevăr. sub formă de lingouri. fie prin pasurile Alpilor. S-a vorbit despre o cale terestră a chihlimbarului care pleca de la Baltica. care coincidea cu linia Dunării si care mergea spre zona noasra. Drumul lung pe care-l străbate chihlimbarul presupune existenţa unui lanţ comercial cu o serie de verigi intemediare. Tracia şi Macedonia. Germania de sud (adică ariile culturilor Mad'arovce. pe malurile Marii Nordului şi Mării Baltice. spre Italia şi apoi pe mare. Veterov. Munţii Pirinei. cel mai probabil. ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. trebuie amintit că cel mai lesne au circulat. Bulgaria şi Macedonia. Austria şi Italia. Transilvania. Cositorul este o materie pimă deficitară. ultima venita de la Marea Baltică. din Boemia. destul de rar. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub formă de piele de viţel. pe Mediterana. Au circulat însă şi piesele finite din bronz. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime şi analize tipologice pentru piesele finite. Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care creştea doar în nordul Europei. Fără îndoială că schimbul de daruri trebuie să fi fost fost continuat cu trocul. cale care nu a fost demonstrată deşi a fost presupusă (căci lipsesc piesele din Italia) fie. cobora pe drumuri de uscat până în sud şi apoi ajungea. care sunt cu siguranţă atestate în spaţiul nostru. Cositorul si bronzul au circulat sub formă de turte. invenţii sau mode ceramice. Se admite că. bare sau lingouri în formă de piele de viţel. Piesele din arie Periam-Pecica şi Otomani este posibil să fie din ambră de Baltica. La acestea se adaugă aurul şi chihlimbarul. spre Italia. Ar fi existat şi o ramificaţie a acestui drum principal. ideile şi circulaţiei lor li se datorează răpândirea unor tehnologii. din aproape în aproape. Aurul nu este doar o materie primă. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distanţe. 5 perle la Sărata Monteoru/Cimitirul nr. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franţei. prin Alpi. pe mare. la acest nivel cronologic. având în vedere că există o varietate de chihlimbar în zona Buzăului (la Colti). era adusă. Spade de tip micenian. spre exemplu. este posibilă existenţa unor negustori ambulanţi sau efectuarea unor schimburi la mari distanţe prin verigi intermediare de legătură. Ambra se pare că pleca din Anglia sub formă de piese finite. între culturi vecine. apoi pe râul Garronne până în sudul Franţei şi apoi. materii prime foarte preţioase. care veneau sa asigure prestigiul.serie de populaţii. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este întotdeauna clar dacă ele au circulat în stare brută sau sub formă de produse finite. Ambra de Baltica a circulat. până la Micene. trecea în Franţa. Această cale este dovedită de descoperirea în Grecia a unor distanţiere din chihlimbar tipice culturii Wessex. Din bronzul mijlociu şi târziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli în formă de pâinisoara) cunoscute din Slovacia. el este un bun de valoare legitimat. cele mai multe apar în aria culturii Periam. Este vorba de perlele din pastă sticloasă şi unele piese de podoabă din metal. şi alte câteva de la Cândeşti) sunt foarte rare şi nu au fost analizate pentru a se şti cu certitudine dacă sunt din ambră de la Baltica. pe spaţii foarte largi. Relaţiile cu Europa Centrală şi Nordică Se crede că s-au vehiculat dinspre Europa Centrală spre spaţiul nostru mai ales două produse: cositorul şi ambra. care. Este greu de presupus că vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. Nu în ultimul rând. secerile şi colanele de gât cu capete spiralice. spre Grecia. Polada) care apar si în aria . Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabilă o provenienţă locală.Pecica. cel mai probabil. dar nu este exclus să fi existat şi mijloace de schimb cu valoare de etalon. Totuşi piesele de chihlimbar din spaţiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica şi Otomani. deci au circulat mai degrabă piese finite. Sunt doar câteva zone în Europa care-l deţin: Irlanda. spre Grecia. au ajuns în Albania. premonetare. 4. Dintre produsele din Europa Centrală.

mai ales în Moldova. semn ca erau produse de buna calitate. produs originar din spaţiul dintre Nistru şi Nipru. Spadele de tip Boiu. primele în aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj. precum pandantivele şaibă cu nervuri în relief . Relaţiile cu spaţiul balcanic . Plastica antropomorfă a culturii Gârla Mare ca şi zuruitorile din lut din aceeaşi arie culturală îşi au originile tot în vest. ceramica din Moldova prezintă asemănări cu grupul Edineţ din Moldova. unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. Un rol important în vehicularea bunurilor estice trebuie să-l fi avut populaţiile Sabatinovka care pătrund spre sfârşitul epocii bronzului în spaţiul nostru. cu două tortiţe. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare. Relaţiile cu Europa de Est Încă din bronzul timpuriu. mai degrabă decât comerţul. de sorginte estica. Unele tipuri de morminte cu treaptă semnalează pătrunderi de populaţii Yamna. unele tipuri de topoare: celtul de tip estic. o scurgere de populaţie din Transdanubia în jos pe Dunăre. celelate în aria culturii cu ceramică incrustată din Transdanubia. unele chiar până în Pen. produse undeva în Ungaria de NE şi NV României. Scandinavă. Având în vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunărea bănăţeană şi olteană este de presupus.culturii Gârla Mare. au şi ele o origine vestică. precum topoarele de luptă cu disc sau celtul de tip transilvănean au circulat mult spre vest. prezente în unele depozite din Transilvania sau în aria Gârla Mare. Dinspre est pătrund. au ajuns la Povegliano în Italia şi în Schleswig şi Holstein. Unele piese de podoabă.

Ideea este foarte interesantă. adică locuri ideale de popas de noapte. Gheorghe. Printre piesele originare din spaţiul nostru. Sf. Balcanice. toate de tip A. Ideea est încurajată şi de descoperirea unor lingouri în formă de piele de viţel. trebuie amintită o spadă de tip Boiu-Sauerbrun descoperită la Pella. descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate şi par a fi miceniene.Zona noastră a fost suspectată a fi avut strânse relaţii cu sudul Pen. că sunt realizate din aur local. unele tipuri de spade şi un tipar de Lappenbeil. în căutarea lânei de aur. După Eratostene. Cu siguranţă sudice. fiind greu de admis că grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. spre nord. mai ales la nivelul civilizaţiei miceniene. Kurt Horedt şi alţi cercetători se numără vreo 15 spade (de la Roşiori de Vede. s-au dovedit a fi trei spade din Albania şi alte trei din Bulgaria. sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. Este atestată şi relaţia de schimb pe direcţie inversă. în staţiunea de la Dupljaja. Civilizaţia miceniană a avut legături indubitabile cu Europa. Singurele spade miceniene din afara Greciei. din Muntenia sau Dobrogea. Unele piese descoperite în spaţiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenţă miceniană. că sunt de fapt copii după spade de tip A. Printre piesele de influenţă miceniană au fost considerate a fi şi statuetele din arealul culturii Gârla Mare sau carele cu roţi cu spite atestate. provin tot din ateliere din Bulgaria. Şmig. din Colchida pe mare. Tigănaşi. sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. tot în aria culturii Gârla Mare. Nusfalău. mai ales că trebuie admis că. din Serbia. în Macedonia. fără torţi. Perşinari. dar pare a fi vorba mai ales de legături maritime. atestate în sud. O legătură martimă cu spaţiul nostru ar fi putut să fi existat la sfârşitul epocii bronzului. fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). înainte de fundarea Histriei. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os. căci importurile sigure sunt constatate mai ales în sudul Italiei (ceramică şi două statuete antropomorfe). trebuie că au existat explorări ale ţărmului vestic şi nordic al Mării Negre. unele fiind mai vechi decât piesele miceniene. Celturile de tip sudic. Legenda argonauţilor arată clar că argonauţii practicau cabotajul şi făceau astfel de popasuri. XV-XIII a. în sec. falere de aur. expediţia ar fi avut loc la 1225. Chr. prin analiză metalografică. Ea este sugerată de legenda argonauţilor care ar fi plecat. de tip italic. Lâna de aur ar fi putut fi o metaforă pentru aurul transilvănean. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu. . în forme miniaturale. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala. Statuetele par . au ajuns în Marea Neagră şi s-au întors spre casă pe Dunăre. Alba Iulia) care s-a dovedit. Drajna. Din Europa au ajuns în Grecia fibulele en violon ( la Perati). mai degraba. între timp. Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. Săcuieni din tezaurele din România s-a dovedit. ambele pe ţărmul bulgar al Mării Negre şi ambele în golfuri. Adoni. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaţiei miceniene sunt perlele din pastă sticloasă tărzii. pentru odihnă şi aprovizionare. Falerele de aur de la Grăniceri. Medgidia. cu loc de origine în Bulgaria. iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi decât piesele miceniene şi prezintă asemănări destul de multe cu piese anatoliene. tipice lumii miceniene si spatiului egeean. la Burgas şi Capul Caliacra. B sau C 3 din lumea miceniană. Miecurea Sibiului. în 657/656.

dar nu au circulat atât produse cât idei. apoi pentru că rareori în preistorie au rămas urme materiale care să ateste credinţele religioase. O dată pentru că noi avem o altfel de gândire.Printre piesele insolite descoperite în spaţiul nostru. 1968. la fel ca şi în perioadele anterioare. se numără cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zonă de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader.Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. iar aceste legături par a fi fost mediate de alte populaţii intermediare. Bucuresti. aflate la periferia civilizaţiei miceniene. sunt greu de reconstituit. Colombela rustica. Bonn. Pectunculus (melc). provenite de la mari distanţe. Conus mediterraneus. Glycimeris glycimeris. Vladimir Dumitrescu. N. În concluzie. Boroffka. 1961. Bucuresti. 1978. Bernhard Hänsel.Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. . au existat cu siguranţă legături ale spaţiului nostru cu civilizatia miceniană. Bonn. Credinte religioase si piese de cult in epoca bronzului EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE Credinţele religioase. Dentalium. 1994.Die Wietenberg-Kultur.

80 x 5. considerată a fi o constructie de cult sau casă tribală. Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica.50. însoţit de câteva vase. cosiderate a fi simboluri solare. În preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormânt de copil. tunetului. Sanctuarul de la Sălacea: Dimensiuni: 8. Una dintre încăperi este decorată cu frize cu motive spiralo-meandrice în relief. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului în spaţiul nostru şi in cel apropiat României: la Sălacea. Balej. În Poiana Scoruşului de la Sarata Monteoru a fost identificată o clădire mare. în apropierea izvoarelor. 2. 1. purificarea lui şi înălţarea lui către cer. un altar suspendat. fulgerului. un car miniatural din lut şi o barcă de lut. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia. Sanctuarul se compune din trei încăperi care comunicau între ele.Bulgaria ( cultura Gârla Mare) si Sarata Monteoru. Scoţia şi Irlanda care sugerează că cei care le-au făcut aveau şi unele cunoştiinţe de astronomie. în crânguri. . zvastica. spaţiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui. care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice. În intreaga Europă sunt puţine locuri artificiale destinate cultului. considerate a fi altare fixe. pe vârfuri de munţi. În interior au fost găsite două platforme de lut.jud. Buzău (cultura Monteoru) . Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale. faza a II-a). Bihor (cultura Otomani.Ideea generală despre epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene.Jud. cercurile însoţite de raze. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat. LOCURI DE CULT Sanctuarele Una dintre întrebări este unde se află locurile de cult. cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de întemeiere a sanctuarului). Pronaosul avea două coloane. Însăşi incineraţia este considerată a fi legată de aceste culte. Ea ar asigura eliberarea rapidă a sufletului nemuritor de trupul efemer. Teoretic ele ar putea fi oriunde în mediul natural: în peşteri. solare.

70 m şi o orientare E-V. Adeseori în peşteri s-au făcut înmormântări sau s-au depus piese de ofrandă. care. Aici se ingemaneaza lumina cu întunericul. Din inventarul megaronului sunt de amintit două piese. Italia. care ar putea fi considerate recuzită de cult: un topor miniatural de lut şi o piesă cu utilitate necunoscută care seamana cu o barcă. au fost descoperite vase întregi. Ar putea fi şi una şi alta. Peşteri Peşterile sunt spaţii foarte enigmatice. Ecoul lor poate impresiona şi poate sugera că ele sunt populate de spirite. dar şi piese cu caracter profan. dar şi în alte părţi ale Europei. prin adâncimea lor. au fot descoperite. Megaronul de la Balej. se întâlnesc şi se despart cele două lumi. în Munţii Apuseni din Crişana. În spaţiul nostru. fie locuri de cult. Croaţia. spre exemplu) în care au fost depuse ofrande constând din ceramică şi piese de bronz. constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo.a fost descoperit în nivelul al IV-lea al aşezării. o serie de peşteri (Igriţa. se cunoaşte un loc de cult la Oarţa de Sus. faza II. Puţurile În Europa (Germaia şi Anglia. de la sfârşitul epocii bronzului. În ele. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo. Ne întâlnim cu astfel de situaţii în Slovenia. în arealul grupului Igriţa.30 x 5. Avea o anticameră şi două camere. Din aria culturii Wietenberg. fapt ce sugerează că nu este vorba de fântâni dezafectate. Planul elaborat ar indica o construcţie de cult. unele de 20 m adâncime.3. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe . mai ales) puţurile cu adâncimi mari au fost considerate a fi fie fântâni. a celor vii şi a celor morţi. Are dimensiunile de 14.

Reprezentări plastice din lut există foarte multe în aria civilizaţiei miceniene. in aria grupului . la care se adaugă cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria şi Croatia. unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braţele lipite de corp şi arcuite spre abdomen). Psi (cu braţele ridicate şi arcuite deasupra capului) şi Tau (cu bratele dispuse orizontal). Chr..Spre deosebire de neolitic. În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese. Astfel. Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene. Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare. post 1390 a. plastica antropomofă este slab reprezentată la nivelul epocii bronzului.

Reprezentări ale unei divintati solare. inclusiv concubine ale defunctului. de forma unor cioturi. Este posibil ca şi celelalte statuete cu cap de pasăre din aria culturii Gðrla Mare să fie tot masculine. Această presupunere a fost făcută pentru statuetele masculine. motiv pentru care nu li se poate determina sexul. a fost formulată pentru statuetele cu braţele ridicate deasupra capului. 7. doică divină. O divinitate a muzicii. Majoritatea statuetelor sunt feminine. precum două statuete descoperite pe cele două care miniaturale din lut de la Dupljaja. 5. dar cu un presupus cap atasabil). adesea. Reprezentări de divinitate protectoare a mortilor. care avea în vedere un motiv ornamental în formă de liră care apărea adesea figurat pe statuete. iar in aria culturii Gârla Mare sunt prezente statuete de tip Phi şi Psi. dar sunt fragmentare. 4. 9. ersatz (=înlocuitor) de mamă. căci este vorba de un motiv care iniţial desemna foarte schematic ochii şi nasul. Ipoteza este destul de puţin probabilă căci reprezentările nu sunt nude şi nu au atributele sexuale subliniate. cat şi din necropole. in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor. cu bratele orizontale. respectiv statuetele de tip Psi. Interpretarea statuetelor este destul de dificilă. Această ipoteză este şi ea destul de puţin probabilă căci. provin din morminte de copii. 3. Reprezentări ale defunctului.Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau. la baza gâtului. Ipoteza trebuie eliminată. precursoare a lui Apollo. 6. Cele descoperite in morminte. Sunt destul de multe supoziţii. . deci de muritori aflaţi în poziţie de adoraţie.O divinitate a fertilităţii şi fecundităţii. 2. Unele au cap de pasăre de apă. Acestea din urmă sunt masculine. Reprezentări de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt). retezate. 8. Ipoteza. adesea în atichitate. păsarile erau simboluri ale sufetelor călătoare. Reprezentări de nursă. Tipul Phi poate fi cu cap modelat în prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap. Piesele provin atat din aşezări. Supoziţia a fost făcută de Dumitru Berciu. cât şi la Plosca şi Cârna-Ostrovogania (toate necropole din jud. în morminte au fost descoperite două sau chiar trei statuete antropomorfe. Reprezentări de adoaratori. destul de credibilă. cu cap de pasăre de apă (raţă sau lebădă). atât la Cârna-Grindu Tomii. având în vedere că în unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe. potrivit cărora statuetele ar reprezenta: 1. Ipoteza este plauzibilă pentru statuetele cu cap de pasăre căci. care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. Dolj). Şi această ipotză est destul de puţin probabilă. Reprezentări ale sufletului celui mort.

Simple jucării din lut. tot cu 4 spite. Otomani şi. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin în contrast cu numărul pieselelor de podoabă descoperite în mormintele din această arie culturală. din Ungaria şi a fost descoperit într-un mormânt (la Budakalász). care este foarte rar reprezentat. Wietenberg. cu 4 spiţe. De la Dupljaja. Pe ambele care de la Dupljaja se afla câte-o statuetă antropomorfă masculină. provin două care de excepţieun car cu 2 roţi. comparabile cu păpuşile de azi. poate dint-un mormânt. Că ar fi vorba de zei ar sugera-o şi costumul elaborat care pare a fi zeiesc. cu două osii şi cu 4 roţi pline. roţi sau care miniaturale sunt atestate si în ariile culturilor Schneckenberg. deci ar trebui să reprezinte zei comunitari şi nu zei din patrimoniul familial. Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval. mai ales. Carul cu 3 roţi era . ceremonial. cu rol economic. Pare a fi vorba de cel puţin doi zei: unul feminin şi altul. Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaşte din aria culturii Baden (cultură din bronzul timpuriu). cu cap de pasăre.10. foarte împodobit. şi un altul cu 3 roţi. tras de păsări de apă. Ceva mai târziu. cu cap de pasăre. Statuetele au sigur semnificaţie religioasă căci se remarcă prin modelarea canonică. masculin.

talismane 2. altfel este greu de explicat existenţa acestei asocieri atât de mult în timp. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalbă. statueta de pe carul cu două roţi are pe piept un motiv decorativ în formă de zvastică. care garantau calitatea sau cantitatea ei 4. Brotlaibidolii din lut Piesele au formă de pâine şi sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. de invocare a ploii cu ajutorul carului. religioase sau profane.. până în Hallstatt. Statuetele sunt masculine. sugerată în 1954 de Sprokhoff. iar statuetele cu chip de pasăre să fie o reprezentare a sufletului celui mort. dar asta nu lamureşte utilitatea pieselor. Unii cercetatori s-au mulţumit a le numi obiecte enigmatice.asociat cu o piesă din lut tronconică care a fost interpretată ca fiind o umbrelă sau un disc solar. Veterov şi Mad'arovce din Slovacia. Arbon ( SV Germaniei). Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din două arii culturale: Otomani-două piese de la Derşida. toate indubitabil feminine. Nu se ştie dacă piesele sunt realmente piese de cult. pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. IV p. Este sigur că asocierea car-pasăre de apă are o semnificaţie religioasă. Szeremle (Ungaria). alţii le-au dat semnificaţii diferite. În plus. Despre cele două pesonaje masculine găsite asociate cu aceste care predomină supoziţia. piese pentru ştampilarea ambrei. 195 de piese de acest tip în ariile culturilor Polada (Italia). Având în vedere că multe reprezentări de care (Europa nordică-care figurate pe pereţii mormintelor) sau care adevărate (Sintašta) sau miniaturale au fost descoperite în morminte. de pe carul cu trei roţi. O altă intepretare a carului. era considerat magic. atestat în sec. Chr. simbol al perfecţiunii. considerată a fi un simbol solar. răboaje preistorice 3. divinizat ca zeu al soarelui. porneşte de la un ritual târziu. Unterwölbling (Austria). mai ales că în mitologia grecească sufletele celor morţi sunt adesea reprezentate prin păsări (lebede. negative pentru obţinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. la nivelul culturii Basarabi. . un cercetător sârb. la babilonieni (?).şi Gârla Mare-24 piese. Ele au fost descoperite mai ales în aşezări. Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa . rar în necropole. spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Gârla Mare. Piesele au fost interpretate a fi: 1. ţara hyperboreenilor sau spre Africa. iar a 2-a statuetă. păsări de apă). porumbei. idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat şi o interpretare numerică: s-ar fi folosit un sistem numeric în bază 12număr care. aprox. Aceasta deoarece există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într-un car tras de lebede spre Helikon. dată de Trbuhovic. este foarte posibil ca acest vehicol să reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo. datorită faptului că zgomotul produs de deplasarea carului semăna cu cel al tunetului. că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul.

se crede că este un import din aria culturii Gârla Mare. mormânt de copil). Vatina. Piesele sunt făcute să producă zgomot. Apar cu .construcţia de tip megaron. picioare umane. Verbicioara şi Gârla Mare. crucea. Schneckengerg (20 exemplare). Cea mai probabilă divinitate este bănuita a fi una a fulgerului. căci se cunosc depuneri de carapace de ţestoase în mormintele culturii Aunjetitz). o groapă de la Carna-Nasta şi în necropola de la Orsoja -Bulgaria). care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. mai rar în complexe profane. argint sau lut. dar ulterior ar fi căpătat alte semnificaţii. În spaţiul micenian are dimensiuni diferite. cap de cornută. de la forme miniaturale până la forme uriaşe. la fel broasca ţestoasă (semnifica poate hibernarea. deci posibile simboluri astrale. Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak. în forma de topor dublu. asemănătoare topoarelelor din piatră sau din metal (tipul KilindirBegunci). Tansdanubia (cultura cu ceramică incrustată).20 m. care este şi foarte longeviv căci şi în Hallstatt sau epoca geometrică în Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic. Wietenberg. Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele în interior si sunt modelate în formă de broască ţestoasă. Este din fildeş. obiect de adoraţie. Piesele au cu siguranţă un mesaj religios. Apariţia lui frecventă în complexe palaţiale ar sugera chiar că el a devenit ulterior un insemn al regalitaţii. Unii cercetători cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconică a unei diviniăţi şi. pasăre de apă sau hibrizi cu corp de pasăre. soarele. Au fost interpretate şi ca jucării pentru că au fost descoperite uneori în morminte de copii. care au capac). Polonia (cultura Lausitz). semilune şi cercuri concentrice.Nasta (jud. iniţial. Două piese de la Cârna.este frecvent în lumea cretană şi miceniană unde apare. Monteoru (1 buc.Zurgălăii din lut Apar la noi doar în aria culturii Gârla Mare (15 piese). Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoareciocan sau securi duble. Vasele de cult Pot fi integrate în această categorie pixidele ( vase de agăţat. Se crede că. la Năeni). Foarte frecvent. Ea are un topor în mână şi primeşte în dar măciulii de mac şi fructe. Gârla Mare (în aşezări precum cea de la Balej. în complexe de cult şi morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos). Datorită faptului că decorul piesei este incrustat cu alb. labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului. Dolj) au figurate pe ele X-uri. Asine şi Micene). Totuşi labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna şi poate fi şi un simbol al unei zeite a vegetaţiei. Sunt atestate în ariile culturilor Periam-Pecica. Acest model anticipează urnele în formă de casă miniaturală foarte comune în aria culturii Villanova din Italia. urmată de trezirea la viată si are o legatură cu reinvierea. Monteoru. drept urmare. Elveţia. Pasărea de apă este cu sigurantă un animal psihopomp. aur.necropolă. Modelele miniaturale de casă Din epoca bronzului se cunoaşte un model de casă dintr-un mormânt din necropola de la Karaburma (cartier al oraşului Belgrad). din aria culturii Cruceni-Belegiš. precursoare a Demetrei. Toporul dublu.labrys-ul. în spatiul cretan sau micenian. Alte piese se cunosc din Grecia miceniană (Perati. cel mai adesea. de 1. toporul este asociat cu coarnele de consacraţie sau cu simboluri astrale: luna. deci trebuie să fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implică muzică şi dans.

probabil folosesc pentru depunerea de ofrande. . Liban. Iordania. iar vasele sa fi avut funcţionalitatea unor cădelniţe. Este posibil ca în aceste vase sa se fi ars substanţe aromate. Monteoru. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrandă care sunt tipice culturii Monteoru. Vasele cu protome în formă de cap de pasăre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului şi din Israel. Periam-Pecica) sau de căni terminate cu protome în formă de cap de pasăre (Gârla Mare) sau vase aviforme (Gârla Mare).predilecţie în necropole. Erau un fel de amfore. Se găsesc în morminte Monteoru. Egipt. de aceea se presupune că erau înfipte in pământ. căci aveau fundul ascuţit. Pasărea de apă mai apare în culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev. instabile. mai ales în mormintele mai bogate.

Dacia 34.Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. 1961. Monica Sandor-Chicideanu.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. Contributions to the Study of the Gârla Mare Hallstatt-ul pe teritoriul Romaniei . Vladimir Dumitrescu. Bucuresti. Ion Chicideanu. Antropomorphic Statuettes.Arta preistorica în România. Bucuresti. 2003.Chicideanu. p. 1990. Cluj. 1974. Monica Sandor. 53-76.BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara.

perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului. asemanatoare celei din România. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare între Europa Centrala si cea de est. caracterizat prin asa-zisele câmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie în urna). Se remarca pentru Ha timpuriu din România existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata. Muntenia (Chitila. La scurta vreme. B1-3. Ceramica canelata apare mai întâi în Banat. care a avut circa 2000 de morminte. în Bulgaria si Saharna-Solonceni. cum ar fi fost normal. C. pe la 350. Tamaoani). si D. de culoare neagra. prin doua tehnici: canelarea si imprimarea. din cauza raritatii pieselor din fier. iar D Ha târziu (post 650). cu predilectie. motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pâna pe la 800 a.e. ceramica canelata se raspândeste spre Oltenia. în Republica Moldova). De multe ori. despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda. în teritoriul intracarpatic. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului. ceramica canelata se va raspândi în întreg teritoriul României. B. poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita în Austria. dupa numele a doua situri. periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala. al doilea din Elvetia. adesea cu luciu metalic. Prima vârsta a fierului începe la 1200/1100 si se sfârseste la 450 în Muntenia. începând cu Ha mijlociu. Zimnicea). A2. primul din Austria. când se sfârseste UFK (Urnenfelderzeit).Chr. sunt atestate si în spatiile vecine: grupul Pšenicevo.HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) In 1874. Si în Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata. C-ul Ha mijlociu (800650). iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 . aparând ceva mai târziu grupurile: Gava. ceva mai târziu. în spatiul în care la sfârsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegiš si Suciu de Sus si grupul Igrita.Susani în Banat si Gava-Lapus în NV României.si în Ucraina-cultura Holyhradi. Grupuri cu ceramica imprimata. un mare complex cultural din bronzului târziu. A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur). Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie în interior si decorul cu multe proeminente. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800). bine lustruita. în jumatatea estica. grupul Granicesti. Ulterior. decorata. Din Banat. ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata în hallstattul timpuriu. dintre care au fost sapate 1270. Meri. ci aparitia unei ceramici de alta factura. în ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i. Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului . Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke în etapele A. ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul întregii Transilvanii.Medias si Gava-Reci. unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vârtop-Hinova.n. Astfel de ceramica exista si în Ungaria-cultura Gava. Maramures si Crisana. care nu au rol functional. Hans Hildebrand a împartit epoca fierului în doua etape : Hallstatt si La Tène. centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad. în jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata. În Europa Centrala.

foarte frumos decorate cu motive geometrice. de cele mai multe ori. cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Economia. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cântareste în jur de 1100 kg. cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. În sec. fortificate cu valuri de pamânt pe schelet de lemn. toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. Huedin. Apar pentru prima oara centurile din bronz.etnic tracic. Ciceu (30 ha). fiind frecvente asezarile de tip salas. Cele mai vechi dintre ele sunt: . reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. Spalnaca si Aiud. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie. METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La începutul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului. Cornesti (68 ha). uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). straturi subtiri de cultura. În Ha C. Chr. iar cea canelata celui illyric. În general. Gusterita. Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sântana (78 ha). la fel ca si cea de la sfârsitul epocii bronzului. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mâner (apar în Ha B) sau cele cu antene. Hallstattul. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul. se remarca în epoca cetatile de refugiu. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. În Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi în paralel. Totusi. pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decât spre cultivarea plantelor. Pe la 1200 a. aduce cu sine noi tipuri de piese. motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament. apare fibula de tip Peschiera. Teleac. iar mai târziu cnemida. iar mai târziu fibulele ochelari. Noua epoca. care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate în ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur. Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti). motiv pentru care asezarile au.

descoperit în Banat. ideal 1500 grade. secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie. cu miez de fier descoperit la Tirol. dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului în sec. 6. un pumnal de bronz. IX-VIII provine de la Cernatu. Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. Fierul este cunoscut înca din mil. obiecte de fier si bronz. mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii în Europa. Zgura începea sa se lichefieze la 1030 . Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre. doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense. din Banat. la sfarsitul sec. precum un pumnal descoperit la Ganovce. din Banat. hematitul (70% fier). XIV-XII a. un cutit de fier de la Cauas. dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. un ac de bronz. Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale. în Muntii Taurus. 7. Raspândirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi înalte de reducere. descoperita în necropola de la Bobda. o spada de fier din Banat. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi în Asia Mica. Vasile Pârvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii. care. iar în Ha târziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. 13. Începand cu Ha mijlociu. limonitul (63% fier).1. Oltenia (Baia de Fier). cu peretii de lut. obiectele din bronz sunt treptat înlocuite cu cele din fier. prin filiera greceasca. fie din Anatolia. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului în spatiul nostru sunt din sec. sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). cu miez de fier. In difuzarea metalurgiei fierului în spatiul nostru. iar în stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. apoi uneltele. în Slovacia. în regatul hittit. erau rezerve mari de minereu de fier. minereul fiind asezat în straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). SE Transilvaniei. a VIII-lea. al IX-lea.Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar în Maramures si Banat. Aici. 4. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier în Banat. De la Dervent. se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier. O singura descoperire este foarte timpurie. Chr. al XII-lea. mai întâi armele. deoarece randamentul de reducere era destul de scazut. 12. Având în vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite în Maramures si Banat. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier). Pâna la caderea regatului hittit. un celt din fier descoperit în necropola de la Lapus. 13 2. nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si în centrul Europei. in sec. din aria culturii Babadag. III. adâncite în pamânt. bare de fier. fie pe culoarul Vardar-Morava. în Banat. de forma tronconica. Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%). ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. în Maramures din sec. databil în sec. în sec. o bratara de fier. în jur de 50 %. descoperit în depozitul de la Rozavlea III. o lingura de turnat. dintr-o localitate necunoscuta. Fara îndoiala ca sunt piese de import. 3. Dobrogea (Altân Tepe). În tumulul de la Susani. Moldova (minereu de balta). a fost descoperita zgura de fier într-un context databil în sec. 5. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz. un mâner de cutit. unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier.

bratari. Pentru prelucrarea lupei. care continea o diadema. de aceea randamentul era redus. In urma reducerii. În 1980 a fost descoperit la Hinova. se obtinea o lupa de fier spongioasa. iar fierul la 1200-1300 grade. verigi.grade. margele. ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). saltaleoni. însa. Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea. ARTA AURULUI Din România se cunosc o serie de tezaure de aur. care sunt însa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. în mijlocul unei necropole de incineratie. Aceasta temperatura nu asigura. o reducere completa. un tezaur de aproximativ 5kg. tutuli. . datorita impuritatilor. placarea cu aur sau sudura cu bronz.

drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana. al VI-lea. ca în epoca bronzului. avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. de esenta illyrica. dinspre sud. vârfuri de lance. mai târziu. sunt razboinici calareti. dar exista si morminte de inhumatie. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si îmblânzitori de cai. ultimul tras de 12 pasari de apa. fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta. Influenta illyrica este mai evidenta în SV României. cutitase curbe din fier. fie în morminte tumulare.al XII-lea a. vârfuri de sageti. Ritul de înmormântare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli.mansoane. si dinspre est. ambele din medii Basarabi. începând cu sec. la est Morava). toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului. în Oltenia de vest. Despre o influenta illrica se poate vorbi si în NV Bulgariei (necropola de la Vraca). al VIII-ea de la Balta Verde. din Bulgaria. akinakai. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac. locuiau în zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava. Ele vin din trei parti: dinspre SV. din Grecia. Spatiul din Bulgaria. Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. unde au fost descoperite câteva necropole de inhumatie. vasele sunt tipice culturii Basarabi. din epoca bronzului. continuand traditii vechi. fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont. Tezaurul era depozitat într-un vas bitronconic. amândoua potrivite pentru lupta de pe cal. Dupa toate aparentele. Illyrii. In necropola de la Basarabi. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman). aveau rol apotropaic. fie prin intermediul tracilor sudici. aproximativ 90 de triburi-neamuri. drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec. deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . piese de harnasament (psalii si zabale). De altfel si izvoarele literare arata ca. fie în morminte plane. Tumulii nu sunt izolati. fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. care. incepand din sec. armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. purtate la gât. se înmultesc razboinici traci calari. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului. in Ha târziu. din Bosnia. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice). Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale. canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu. Chr. pasarea de apa. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia. Balta Verde si Gogosu. ci constituie adevarate necropole tumulare. din Oltenia. cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici. Într-un mormânt tumular din sec. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. unde apar aceste . RELIGIA Simbolurile religioase (crucea. ultimele de sorginte scitica. Un alt tezaur databil în sec. s-a descoperit sina unei roti de car. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran. al VI-lea. desi este de inhumatie. probabil un car de lupta. zvastica. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. precum cele de la Basarabi. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa.

Sunt si câteva morminte de incineratie. Un obicei constant surprins în aceste necropole este acela de a depune în morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi. un grup estic intrusiv este surprins la noi în zona Transilvaniei. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii. fapt care l-ar fi mâniat pe Apollo. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius. al agatirsilor. Fara indoiala ca. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si în Moldova. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai. oaie la femei si bovine la barbati. îi localizeaza la izvoarele unui râu numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare. nu trebuiesc confundati cu acestia.grupul Trestiana. caci nu au decât necropole. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii. Cipau. vor fi masiv folosite si de traci. în Asia Mica. plugari si agricultori. înca de pe vremea lui Sargon II (722-705). motiv pentru care s-au asezat într-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au. ba chiar le interzic acestora sa le calce tara. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe. 3. asasinându-l pe regele Ariapeithes. akinakai. vârfuri de sageti în trei muchii. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului. si a unor populatii scitoide. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata în zona noastra. Donja Doljna si navicella care. La rândul sau. ulterior. Aiud. regele Spargapeithes. Drept urmare. morminte plane de inhumatie. Alte necropole se cunosc la Blaj. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. Evenimentul ar fi avut loc. oglinzi din bronz. infectându-le apele cu broaste. conform legendei. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor. aflate sub dominatie scitica. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac. antariatii si-au parasit casele. margelele de caolin sau din scoici Kauri. IX-VII. în sec. Târgu Mures. când ca ar fi traci. stâlpi de baldachin. altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). care s-a razbunat pe ei. mult mai târziu. care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe). Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi. Scitii agatârsi pe teritoriul României. Lânga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. în sec. ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au îndreptat spre sud. carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. Sunt sigur nomazi. in epoca latene. iar în secolul urmator sunt pomeniti în Asia Mica atât de izvoarele grecesti cât si de cele akkadiene. lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin . 7-6. nomazi. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). este vorba de grupul Ciumbrud. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie.ar fi migrat la traci. au adaugate scitilor si populatii de agricultori. in sec. cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. desi sunt inruditi cu scitii. de obicei. aflam despre ei ca sunt gingasi. al scitilor. spre a evita razbunarea lui Darius. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic. cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. Scitii sunt la origine iranieni. ca sa nu se certe între ei. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat în 1980 o carte. Arheologic. dar nu i-a primit nimeni. cu timpul. Cele mai multe morminte au ofrande de carne. Potrivit lui Herodot. produsa de niste aburi care ieseau din pamânt. Herodot vorbeste despre sciti regali. Dupa sec. Herodot ne da de înteles ca agatirsii. din 279. Herodot ne da de înteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai târziu proaste. dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. care au dus la o molima cumplita.influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri. În mormintele de femei s-a gasit depusa creta. Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri.

dupa Eusebius Hyeronimus. Începând din sec. sunt multiple: solul inoportun agriculturii în Grecia. Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. un imens pustiu. Despre o patrundere masiva de sciti. aflam din izvoare. proces care începe în sec. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de . de obicei oameni cutezatori sau aventurieri. În Dobrogea inflenta s-a datorat întemeierii cetatilor grecesti din Pont. desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. feline. precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier în trei muchii. Cauzele colonizarii grecesti. al IV-lea reapar asezarile din zona de câmpie. grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. prin daruri si promisiuni. care încep sa apara în sec. acoperite de tumuli. care. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme. Se crede ca este vorba de Amyntas I.de cate Millet. Mosna. De asemenea. in timpul expeditiei impotriva tribalilor. dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor. care ocupa în exclusivitate zona subcarpatica. Herodot) pomenesc la nord de Dunare. de pilda aplicile de curele în forma de animale foarte stilizate (cai. au reusit sa-i induplece pe autohtoni. a fost întemeiata la 657/656 i. cresterea demografica. Prima colonie greceasca a fost Histria. al VI-lea.Vasiliev începând cu 600-575. V-lea a. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului târziu consta în adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica. ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului). sacrificiul cailor. cultivatori) pentru drepturi politice. expansiunea scitica trebuie sa fi fost împiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. Nu exista marturii scrise despre intemeiere. doar la 340. Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria. care-si alegeau o capetenie. colonie doriana a Heracleei Pontica. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai târziu. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice. concentrarea proprietatilor funciare în mâini putine. ursi. Chr. a unor piese de harnasament . Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. a fost întemeiat pe vremea când în Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari. iar de Alexandru Vulpe începând cu 550 si pâna pe la 450. Astfel. deci data întemeierii se afla undeva spre sfârsitul sec. 8. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala. Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana. dar probabil ca. mestesugari. la aceasta vreme. fapt confirmat si de izvoare. si izvoarele scrise (Istorii. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni. O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. în Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici. Ulterior.e. al VI-lea. cap de bour). ei fiind înfrânti de regele Filip II al Macedoniei în 339. Este posibil ca zona de câmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca în Ha târziu aceasta zona pare nelocuita. mai ales cu odrisii. când scitii condusi de regele Atheas patrund în Dobrogea. Callatisul. capabili a-si asuma riscuri. caci nu a fost identificata nici o cultura în acest spatiu. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci. lupta demosului (negustori. la 335.n. Nu se stie daca anterior întemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. Stâncesti. Singura cultura atestata în sudul României în Ha târziu este FerigileBârsesti. care a domnit între 540-498. dar arheologic se poate stabili momentul. care au avut mai strânse relatii cu grecii. saracirea populatiei. potrivit lui Pseudo-Scymnos. raiduri scitice în spatiul nostru.

Beidaud. care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni. grupul Insula Banului care a fost datat initial în sec. Unele morminte sunt colective. Republica Moldova sau Bulgaria (Pšenicevo. cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. Pare ca se practica atât incineratia . facând-o însa cu mâna. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti în care erau aduse uleiul de masline si vinul. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag. fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. În prima faza decorul este realizat prin incizie. iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare.mijloace de schimb premonetare. cultura a fost împartita în 3 faze. începând cu sec. Decorul ceramicii. Chr. spre deosebire de forme. ci doar morminte izolate. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei. CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspândire: Este atestata în Dobrogea.. al XI-lea a. Asezarea a fost fortificata în faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adânc de 3-4 m. drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse.Solonceni). în faza de expansiune maxima ( faza a II-a). În faza a III-a evolueaza doar în Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. are o origine locala. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola. mai ales pe Siret. dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca.pina la colonizarea greaca ( dupa S.vârfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). cât si inhumatia. epoca La Tène. al IX-lea. Cultura Basarabi . al VI-lea a. Arges si de-a lungul Dunarii. uneori în perimetrul asezarilor. Periodizare si datare: faza I. iar în ultima decorul este canelat. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene în diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata în arealul culturii Ferigile-Bârsesti. strachina cu buza adusa spre interior. Topalu. Însasi roata olarului va fi preluata tot de la greci. În faza a III-a. Piatra Frecatei. faza a III-a-800. Gura Canliei. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora. NE Munteniei si Sudul Moldovei. Chr. vase din metal) în spatiul autohton. Originea: dupa Sebastian Morintz. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare. amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze.1100-1000. ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe. Dintre motivele decorative. Saharna. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. stofe. faza a II-a-1000-800.5 m. Enisala. în cea de-a doua e realizat prin imprimare. isi limiteaza arealul.Morintz). Prut. Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie. ulterior în sec.

Vojvodina. în Muntenia. Piese de metal: dintre piesele de metal. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior. amfora. Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi. Ieselnita în România. cana cu doua torti supraînaltate. motive zoomorfe foarte stilizate. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat. de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala. Tei. Având în vedere aria de raspândire a acestei culturi. s-urile imbucate. foarte rar. sudul Republicii Moldova. caci pestera avea peretii pictati. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie. majoritatea asezari. Gârla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi în lemn. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. strachina cu buza rasfrânta spre exterior si cu picior inalt. Soldanesti în Basarabia. În Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi. triunghiurile hasurate. Se cunosc în jur de 350 de situri. destul de putin cunoscut. un grup cu ceramica incrustata anterior. în Banat. Asezarile: se cunosc la Popesti. A. care potrivit izvoarelor scrise. apar. Ceramica: are atât decor canelat. Pe lânga motivele geometrice. sudul Moldovei. nordul Serbiei. Remetea. Totusi aria de raspândire cuprinde si nordul Serbiei. retelele de linii sau snurul fals. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme în SV României. este arie illyrica. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pâna în Austria. cât si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. Banatul. atestat si la Balta Verde si Gogosu. desi ceramica este Basarabi. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca. frecvente în aria acestei . Valea Timisului si Gornea. Moldova Veche. Prezenta ei este documentata si în nordul Bulgariei. Câmpia Pannonica.Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei.. Sofronievo în Bulgaria. zona de câmpie din Muntenia si Oltenia. evitând zona de deal si de munte. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite în epoca bronzului în ariile culturilor Wietenberg. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului. cilindric.

Grupul Ferigile-Bârsesti În etapa finala a Hallstatt-ului. M. cu siguranta piese de cult. Gura Padinei. existenta unor grupuri culturale înrudite între ele: 1. cu mâner de forma literei T . 5. în zona Romanati 2. Datare: în timp ce A. se constata în zona subcarpatica. Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie. Ferigile. . fibulele de tip Glasinac dintre podoabe. în zona Portilor de Fier. Telesti-Dragoesti. iar M. în Gorj 3. Vulpe dateaza cultura în intervalul 800-650. Arges si Prahova 4. din sudul României. în Vâlcea. în Vrancea.culturi sunt fibulele ochelari. iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta. Vulpe o împarte în doua faze. Bârsesti. Guma între 750-600. Eselnita. etapa D. A. Guma vorbeste de trei faze.

Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv în zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. Bucuresti. publicata de A. zabale. BucureÕti. La Ferigile au fost descoperite doua necropole. Metalurgia bronzului in epoca bronzului si Hallstatt METALURGIA BRONZULUI ÎN EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI . una tumulara. ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. Multe morminte sunt de luptatori. cutitase de fier. 1967. cu 28 de morminte. Al.Necropola hallstattiana de la Ferigile.Scitii agatîrsi pe teritoriul României. dar o mare parte din vase sunt nedecorate. Bonn. Toate mormintele sunt de incineratie. aplici cruciforme. Cluj-Napoca. este decorata cu canelura. cutite din fier. 1976. cât si morminte cu urna depusa în groapa. 1994. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamânt. cutite curbe de lupta. În inventar apar akinakai. Vulpe a datat necropola între 550400. Valentin Vasiliev. Ceramica. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile. BIBLIOGRAFIA: Marian Gum|. vârfuri de lance si de sageti.Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau. 1980. Vulpe. Ritualul funerar este destul de divers: exista atât morminte cu urna depusa direct pe solul antic. Attila László. 1993. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamânt depuse în straturi succesive.CivilizaÛia primei epoci a fierului în sud-vestul României. sau mominte cu cenusa depusa direct în groapa. Bernhard Hänsel. Alexandru Vulpe. La Bârsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli.Începuturile epocii fierului la est de CarpaÛi. cu 150 detumuli si alta plana. care contin atât morminte de inhumatie cat si de incineratie. BucureÕti. in general de buna calitate. având în inventare akinakai. fibule. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. vârfuri de sageti cu trei muchii.

în zona Frantei fiind frecvente asocierile naturale în minereuri a cuprului cu antimoniul. iar din mil. care sunt aliaje ale cuprului cu antimoniul. Aceste minereuri puteau fi lesne depistate deoarece arsenul emana un miros tipic. Cunoasterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor. în loc de staniu. Executarea unor operatii preliminare reducerii. Posibilitatea de a depista aceste minereuri. asemanator celui de usturoi. înnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu. brochantitul.Cu2O 2. Este posibil ca un centru independent de inventie a metalurgiei bronzului sa fi existat si în Franta unde se cunosc pseudo-bronzuri timpurii. Totusi exista zone care nu detin minereuri. nu le reduc si. 5 în Anatolia (la Can Hasan) începe a se prelucra arama la cald. în combinatie cu alte elemente chimice. arsen. 4. Tailanda si America.Cu2(OH)2CO3 5. aduse în spatiul nostru de populatiile nomade. Calcozina= sulfura de cupru. sulfuri. covelina. estice. ele au creat piese originale din bronz. etc. 3. cubanitul. 5. nu le exploateaza. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care contin cositor sau un înlocuitor al acestuia (arsen. plumb). deci post 3800 a. MINEREURILE Cuprul se gaseste în stare nativa sau sub forma unor minereuri. . 7.Calcopiritul= sulfura de cupru si fier-Cu FeS2 4.Practicarea metalurgiei bronzului de catre o populattie presupune : 1. Turnarea aliajului în tipare pentru obtinerea pieselor Acestea ar fi conditiile si operatiile care trebuiesc cunoscute. Cunoasterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obtinerea cuprului. tenoritul. 7. prelucrarea la rece a cuprului nativ prin ciocanire. începând din mil.Azuritul. Ele apar pentru prima data în zona caucaziana si în Anatolia. arsen. primele bronzuri arsenizate apar în epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului. sub forma de oxizi. Pot fi enumerate : 1.bronzuri pentru ca sunt aliaje care contin. antimoniu). Centrele de inventie a metalurgiei sunt Anatolia. bornitul. apelând la importul de materii prime.Malachitul=carbonat bazic de cupru . Cupritul= oxid de cupru. prin turnarea în tipare. antimoniu. totusi. China. Se crede ca primele bronzuri sunt aliaje întâmplatoare. tetraedritul. . Pe teritoriul României. Alierea. Primele bronzuri sunt de fapt pseudo. Chr. Iranul.Cu2S 3. 2. Initial sa practicat. 6. deoarece în natura se gasesc minereuri care contin si cupru si arsen. fiind piese de import din zona caucaziana.

medievală sau modernă. Staniul sau cositorul se gaseste în natura sub forma de casiterit. Cele mai importante resurse din Romania sunt cele din Maramures. Moldova Noua. în Muntii Banatului (Moldova Noua. dar si la sud de Dunare la Majdanpeck. dar. în Banat. o sulfura de antimoniu. la Dognecea. sub aspectul materiilor prime. care sa le permita reducerea minereurilor complexe. Ciclova Româna) si Poiana Rusca (Ruschita). care apoi erau deosebite şi alese în funcţie de culoare. Anglia de SV. Este clar ca. în Apuseni. În România exista minereuri de cupru în Banat. Sasca Montana. iar sub forma de compusi exista tot în Banat. cele mai multe minereuri se găsesc în filoane cu adâncime mare. Un eventual indiciu indirect ar putea fi doar un ciocan preistoric din piatră descoperit într-o mină auriferă de la .aurie. un oxid al staniului. in zona Ciuc-Harghita (Balan). EXTRACTIA MINEREURILOR Tehnicile de exploatare a minereurilor sunt relative greu de reconstituit pe cale arheologica. Ciclova. în Moldova (la Fundu Moldovei). Antimoniul sau stibiul se gaseste în natura sub forma unor compusi. arsenopiritul sau auripigmentul (sulfura de arsen. dar si în NE Serbiei (Rudna Glava). La noi nu exista acest minereu decât sub forma unor vagi urme în Munţii Apuseni. de culoare aurie). Rudna Glava. în Oltenia ( la Baia de Arama). Mai lesne de exploatat trebuie să fi fost minereurile din Banat (Moldova Noua. de obicei. La sud de Dunar. Plumbul se gaseste sub forma de sulfuri. minereurile trebuiau mai întâi a fi depistate. fiecare având una specifică: malachitul-verde. urmele de extractie preistorice. azuritul. Arsenul nativ este atestat la Oravita si Ciclova Româna. Din păcate. Pentru România nu există nici o dovadă directă de exploatare preistorică. ofereau populatiilor traitoare in acest spatiu sansa practicarii metalurgiei. Minereurile cu conţinut de arsen ar fi putut fi reltiv usor identificate datorită mirosului lor pregnant de usturoi. Reskovica. care puteau fi folosite în conditiile în care unele populatii nu detineau o tehnologie avansata. teritoriul actual al Romaniei si zonele limitrofe Romaniei. în SE Transilvaniei. Saxonia si Boemia.albastru. Este foarte probabil că erau căutate filoanele de suprafaţă. în Dobrogea ( la Altîn Tepe malachit). Este probabil motivul pentru care s-au folosit pentru înnobilarea cuprului alte metale. Arsenul (nr. calcopirita. cea mai importanta fiind galena ( PbS). cupritulroşie. Este important de precizat ca exista si cupru nativ în Banat. Rezerve de casiterit sunt atestate în Franta (Bretagne). Dognecea) care se găsesc şi în filoane de suprafaţă. cum ar fi realgarul (minereu de culoare portocalie). Sasca Montana. atomic 33) se gaseste în stare nativa sau în combinatii cu sulful. adica din epoca romana.e în Muntii Miroc si Stara Planina sunt atestate rezerve bogate de minereuri de cupru. dar este o materie prima deficitara în intreaga Europa. sinugura problema fiind aceea a procurarii prin schimb a cositorului. Oravita. din pacate. au distrus. chiar daca ele au fost exploatate în preistorie. în Maramures. cel mai important fiind stibina. IDENTIFICAREA MINEREURILOR Pentru a putea fi exploatate.Minereurile de cupru exista în multe zone din Europa. azi nu mai exista dovezile ca ele au fost extrase deoarece exploatarile ulterioare.

în mai multe situri din Tadjikistan si. Exista putine exceptii pentru Europa. iar scoaterea la suprafata a minereului se facea cu ajutorul unor saci. Dupa incendiere si stropire.Căraci. datorita faptului ca ele erau cu siguranta amplasate departe de asezari. cum s-a constatat la Kargaly. Buzău. Sasca şi Dognecea. pentru eliminarea componentilor pamântosi. Ciclova. Astfel de vetre sunt atestate pe Cetatea nr. 1 de la Năeni. ultimele doua din neolitic. caracterizate. carele. fapt explicabil pentru ca cuptoarele de reducere erau utilizate o singura data. Prajirea se realiza pe vetre deschise. eventual santuri (pseudo-galerii) cu adâncimi ce puteau ajunge la 20 m sau chiar 40-42 m. măcinarea si prajirea. În plus. cum am precizat deja. Amplasarea în apropierea locurilor de extractie era justificata caci randamentul la reducere era destul de scazut si trebuiau foloste cantitati foarte mari de minereu pentru obtinerea unor cantitati mici de cupru. aflat destul de aproape. Pâna în epoca romana nu sunt atestate galeriile subterane. prin relief înalt. cu peisaj silvestru. Tot din Tadjikistan se cunosc topoare de minerit neslefuite. maruntirea. Problema era că majoritatea filoanelor de minereu de cupru se aflau la adâncime. La Mitterberg sunt cunoscute puturi si santuri prevazute cu sisteme de ventilatie. care avea în componenta arsen. ca atare greu de identificat prin cercetari arheologice de suprafata. asistati de 30 de muncitori care asigurau transportul spre locul de reducere. santuri care au fost consolidate cu scânduri din lemn. Alte exploatari miniere se cunosc la Aibunar. în apropierea locurilor de extractie. Se cunosc cuptoare . Măcinarea se făcea cu ajutorul unor zdrobitoare şi râşniţe din piatră. în zona Uralilor. jud. din piatra dura. Iluminarea se facea cu ajutorul tortelor. unde este dovedita o exploatare preistorica sau din Serbia (la Rudna Glava) si Bulgaria (la Aibunar). chiar si acestia conservati. dar şi de la unele surse scrise din antichitate (Caesar. Calculele au relevat ca se foloseau 40 de mineri. Puturile verticale sunt atestate în NE Serbiei. oamenii şi-au valorificat experienţa dobândită la extragerea silexului. Cu siguranţă. la Rudna Glava. uneori. Santurile sunt atestate în zona asiatica. Extractia minereurilor se banuieste a se fi facut prin incendierea zacamântului si stropirea lui cu apa sau cu un acid (acidul acetic= vin). spre exemplu. Pentru exploatare se foloseau picuri din corn. Mai usor de exploatat par a fi fost filoanele de la Moldova Nouă. Nici macar cuptoare distruse nu se cunosc. de cele mai multe ori zone cu relief înalt. în Bulgaria. minereurile extrase treceau pin mai multe operatiuni: spalarea. nu puteau face fata cantitatilor foarte mari de minereu. care a consemnat modul cum se exploatau minereurile în Galia) procedeele de exploatare pot fi. Mijloacele de transport. datorită şocului termic. dupa care erau distruse pentru a putea fi recuperat metalul. unde se exploata înca din chalcolitic malachitul. puteau fi exploatate doar zacamintele de suprafata sau de mica adancime. coborârea era asigurata de scari din lemn. Pornind de la constatările de aici. iar dupa exploatare au fost umplute cu muschi si lut spre a impiedica prabusirea peretilor. OPERATII PRELIMINARE REDUCERII Înainte de reducere. de obicei. Ca atare. totuşi. era nevoie si de cantitati mari de combustibil care întretinea arderea. in arealul culturii Monteoru. mult mai lesne de procurat în locurile de extractie. pentru deshidratare si eliminarea componentilor pamântosi care mai ramâneau dupa spalare. din Tirolul austriac. REDUCEREA Procedeele concrete de reducere pot fi cu greu deduse deoarece nu s-au pastrat cuptoare pentru reducerea minereului de cupru. Un indiciu în acest sens ar fi marturiile lui Caesar pentru exploatarile din perioada preromana din Galia. erau la mică adâncime. lânga Stara Zagora. la Mitterberg. apareau fisuri în roca si se puteau face cu mai multa usurinta puturi verticale pentru extractie. bănuite. unde s-a exploatat azuritul si malachitul la nivel de Karanovo VI (Gumelnita). care prezentau avantajul că. la Kargaly.

de asemenea. în spatiul nostru. fara a mai fi necesara distrugerea cuptorului. deci este indoielnica folosirea lor in agricultura. meşterii locali s-au aflat într-o fază experimentală. lângă Beersheba. în anii '30 ai sec. din Serbia. de la Vučedol. Ramsau şi Mühlbach din Austria. Astfel de lingouri se cunosc sub forma de piele de vitel în lumea egeeana. cât si metalele nealiate: cuprul. Erau de forma cilindrica sau tronconica si erau prevazute cu o gură de alimentare în partea superioară şi o perforatie în partea inferioara. Procesul de reducere poate fi reconstituit prin analogie cu reducerea minereului de fier. Sub forma de lingouri a circulat atât bronzul. National de Istorie din Bucuresti. numit mată. piese semibrute care se îndreptau se atelierele de turnare a pieselor finite sau puteau fi destinate schimbului la mari distante. care conţinea sulfuri. al XIX-lea. Cuptoarele (furnalele) trebuie ca aveau peretii grosi. de Eugen Stoicovici. Nu este exclusa nici posibilitatea ca secerile sa fi fost tot un fel de lingouri. adâncite în sol. au dus. În partea superioară se forma o turtă de cupru. Primii care se topeau si se zgurificau erau componentii pamântosi care se scurgeau si se depuneau la baza cuptorului. Analizele realizate. de căutare a reţetei ideale. pot fi denisate zonele de extractie sau atelierele producatoare. La noi sunt destul de putine analize pe piese din bronz. de Constantin Niculescu-Otin si. În Franta au circulat lingouri de plumb sub forma de topoare. pe baza lor. Analizele chimice si spectrale ale pieselor din bronz sunt extrem de importante. de la Mitterberg.ANALIZE METALOGRAFICE Din păcate. prea puţine piese descoperite în spaţiul actual al României au fost supuse unor analize metalografice care să le pună în evidenţă compoziţia. in Italia şi de la Aegina Kolonna. cuprul era turnat în tipare de lingouri. Primele analize chimice in Europa s-au facut la sf. Se obţinea un produs metalurgic intermediar între minereu şi produs finit. terminate cu o teava din lut. nu au putut fi observate stereotipii în ceea ce priveşte procentul de cositor. mai recent. din piatră şi lut si erau. de la Bedollo. respectiv absenta. facute. pentru ca. desi putine. la câteva concluzii interesante: 1. care. La aceasta supozitie s-a ajuns datorita faptului ca cele mai multe seceri din depozitele de bronzuri nu au urme de folosire. Se pare că. care permiteau recuperarea lupei de fier. Această primă ardere avea ca scop eliminarea sulfului. era recuperată prin spargerea cuptorului. 2.de redus minereul doar accidental de la Agados în Niger. databile în jur de 2000. iar numarul pieselor descoperite în asezari este extrem de redus. fusesera aduse noi perfectionari. materia prima a circulat sub forma de turte din bronz plan-convexe. numit mangal). ALIEREA.La foarte multe piese. o lungă perioadă de timp. de topoare bipene sau de torquesuri în Europa Centrala. mai mult sau mai putin.Temperatura de reducere se ridica la 600-900 de grade. practicata mai târziu si de pe urma careia s-au pastrat mai multe cuptoare de redus caci. Niculescu-Otin a facut primul observatia ca piesele de provenienta transilvaneana pot fi deosebite de cele extracarpatice prin prezenta. mai ales la cele timpurii. apoi de sulful conţinut în minereu. Se cunosc. cositorul. Foalele se compuneau din burdufuri de piele. de la Abu Matar. al XX. în timp. sec. după răcire. prin care se introduceau foalele pentru activarea arderii cu oxigen. Avea loc o ardere oxidantă care era întreţinută iniţial de cărbune. In ultimii ani s-a creat un laborator pentru analize matalografice si la Muz. De multe ori. bare de costior. plumbul.lea. argintului din aliaj. Dupa reducere. . totuşi. Cuptorul era umplut cu straturi succesive de minereu si combustibil (carbune de lemn. în Israel. de bare în Germania. care era întrodusa în orificiul cuptorului.

era sparta carcasa din lut si se recupera piesa din bronz. la fel în Serbia. În general. Cea mai apropiată sursă de România ar fi Boemia (Slovacia). la noi nu a putut fi observată o reţetă strictă a bronzului. putând deveni cenusiu când procentul este foarte mare. Deci cantitatea mai mare de cositor din aliaj face ca punctul de topire al aliajului sa fie mai sc|zut. eventual a unor piese semifinite sau neretuşate. Pe masura ce creste procentul de cositor. Se ştie că casiteritul. 6. iar cele de dimensiuni mari necesitau mai multe tipare (spadele de exemplu) . Din putinele analize reise ca erau bine cunoscute de catre metalurgisti proprietatile cositorului. semn că s-au găsit mijloace de a se ajunge la resursele de cositor. care trebuiau să fie mai dure. 5. Cositorul influenteaza mult duritatea si rezistenta bronzului. 4. dar erau mai rezistente. Dupa racire. devine mai mare în bronzul mijlociu. se foloseşte mai mult cositor. Bronzurile cu antimoniu folosesc ca materie prima stibina din Maramures. Procentul de cositor influenteaza culoarea si calitatile bronzului. iar cositorul la 283 grade. De multe ori. care nu depaseste in aliaj niciodata procentul de 25 %.3. cele mai complicate în tipare bivalve. bronzul este mai galben. iar cea egipteana 13 % cositor. Acesta din urma topea ceara si îi lua locul. Piesele finite se obtineau fie prin metoda cerii pierdute. . Reteta miceniana presupunea 9 parti de cupru si o parte de cositor. este o materie primă deficitară în multe zone din Europa. Grecia miceniană s-a crezut multă vreme că s-ar fi aprovizionat cu cositor pe cale maritimă. topoare de tip pana) se turnau în tipare monovalve. creuzete. Procentul mic de cositor da bronzuri de culoare rosiatica. linguri de turnare. Metoda cerii pierdute consta în modelarea piesei dorite din ceara si îmbracarea ei într-o pojghita de lut. Eugen Stoicovici a observat ca piesele din Transilvania au un procent mai ridicat de cositor decât cele din Moldova. În general la aceste bronzuri. restul cupru. Azi este foarte credibilă ipoteza că s-ar fi apelat la zăcămintele din Afganistan sau Asia Centrală. Procentul de cositor. Ele dovedesc ca nu se poate vorbi de o specializare a atelierelor pe anumite produse din metal. cel mai adesea. un bronz de buna calitate are între 5-18 % cositor. Tiparele din piatră erau mai greu de realizat. Spre deosebire de alte spaţii. tiparele descoperite aveau negative de piese diferite şi pe avers şi pe revers. La noi se găsesc doar vagi urme de acest minereu. Prezenţa lor este dovedită de descoperirea unor tipare. Pentru turnarea topoarelor cu disc se foloseau tipare compuse. 7. minereu care conţine cositor. Piesele simple (strapungatoare. Cuprul se topeste la 1085 grade. procentul de antimoniu se situeaza între 6-10 %. Pentru podoabe se constată un procent mai mic de cositor. putând fi utilizate pentru turnarea mai multor piese. pastrându-se un mic orificiu prin care se turna bronzul incandescent. în timp ce la arme. din SV Angliei. în aşezări. dalti. unde a fost pus în evidenţă doar la Strumica. iniţial foarte mic. fie prin turnarea în tipare din lut sau piatra. OBTINEREA PIESELOR FINITE Atelierele de producţie a pieselor finite se aflau. Procentul de cositor variază în funcţie de categoria funcţională a pieselor.

numită bavură. Este pomenită o categorie de meşteri numiţi ka-ke-u. secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dâmbovita). Din România au fost publicate. în nivelurile XII-XIV. pe tari. Decorarea se realiza cu ajutorul unui dorn. utilizarea lipsă de cositor. timpurii de prelucrare sunt atestate şi în Pecica. în aria turnarea unor Ateliere aşezarea de la Periam-Pecica. care sunt specializaţi în confecţionarea vaselor de bronz. în aria culturii Bronzul timpuriu se caracterizaza prin pseudo-bronzurilor. Sunt singurele informatii scrise pe care le avem pentru acesti specialisti ai bronzului pentru intreaga Europa. de catre Alexandru Vulpe). De obicei. probabil. bratarile (M. tipare pentru turnat au fost descoperite la grupului Jigodin. spadele (Tiberiu Bader) şi fibulele (Tiberiu Bader). o asociaţie profesionala a meşteşugarilor. Fara indoiala ca mealurgistii aveau un statut aparte in sanul comunitatilor preistorice. ce urmează a fi publicate de Tudor Soroceanu. pâna în prezent. epoca de metalurgiei. . cele două valve folosite la turnare nu erau perfect fixate şi etanşeizate. Aceasta se înlătura cu ajutorul unei dălţi sau prin frecarea cu o gresie. Pe plan european apare o colecţie numita Prähistorische Bronzefunde (PBF). ISTORICUL CERCETÃRII PIESELOR DE BRONZ Piesele de bronz din România s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. topoarele (in doua volume. zinc. Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din tranzitie. Este vorba de valve pentru topoare cu gaură de înmănuşare transversală. care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz. urma retuşarea. DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI În Grecia. El distribuia materia primă meşteşugarlor care erau dependenţi de palat. Nu este exclus ca operatiunile de reducere sa fi fost dublate de ritualuri magice. din punct de vedere al exista o discontinuitate între cele doua epoci. deci. În spaţiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era deţinut de wanax.RETUŞAREA ŞI DECORAREA După turnarea pieselor. Este în lucru volumul consacrat recipientelor din bronz. în folosesc pentru alierea cuprului: arsen. metalurgiştii sunt atestaţi de tăbliţele linearului B. care era. la îmbinarea celor două valve. Petrescu Dâmbovita). plumb. adica a aliajelor care. nu Cele mai vechi Leliceni. motiv pentru care. pe piesa din bronz rămânea bronz excedentar sub forma unei excrescenţe. Tăbliţele pomenesc şi termenul de ke-ru-sia.

unele tipuri de topoare cu gaura de înmanusare transversala (Kozarac. toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil). În paralel cu dezvoltarea metalurgiei. ace cipriote. care apar accidental înca din bronzul timpuriu. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns.pieptene. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica. ace cu cap discoidal. creste . Se cunosc şi câteva depozite de bronzuri. mai frecvente sunt dalţile şi străpungătoarele. pandantive în forma de coada de rândunica sau pandantive cordiforme. semn ca acest tip de piesa avea cautare şi făcea obiectul schimbului la mare distanţă. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. butoni calotiformi. torquesuri. aparatoarele de brat. pe calea schimburilor. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gât perforat. aplici in formă de orgă. acul cu cap biconic. securile plate. topoare de lupta. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella. uneori terminate cu capete în forma de pecete. ace cu cap rulat (Rollennadel)). semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile dezavantajate aflate departe de resursele naturale. Devin mai frecvente vârfurile de lance.Tipice bronzului timpuriu sunt. Cele mai spectaculoase piese sunt. bratarile cu capete spiralice. Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de înmanusare sau cu limba la mâner. în Macedonia. Dintre unelte. pandantive. la Cernica. mai ales. care au fost create undeva în zona Tisei Superioare. placute cu capete rulate. topoarele cu prag (Absatzbeil). pandantive de tip lunula. pâna în zona Mării Baltice. bratari simple sau multispiralice. de pilda în aria culturii Tei. piesele de mici dimensiuni. topoarele cu disc. Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si în arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru. ace cu cap în forma de ciuperca. Dintre podoabe se remarca bratarile masive cu capete desfacute. cel mai adesea podoabe: saltaleoni. vârfurle de lance. Baniabic). printre care se numără cel descoperit la Ostrovu Corbului. continuînd sa existe si pandantivele cordiforme. diferite tipuri de ace (acul cu cap în forma de pastaie. În aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz. care a fost atribuit culturii Glina. însa.

Ca piese noi din bronz. Cel mai vechi tip este fibula în forma de arcuş de vioara. unde resursele de materii prime erau mai mari. Bronzul târziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de înmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton. cu limba la mâner. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene. Spalnaca. undeva în intervalul 1200-1100. ele având în continuare si un rol utilitar. Suciu de Sus si Cruceni-Belegiš. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara.considerabil numarul de depozite. dar apar adesea piese sudice. Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz. este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesti (in Transilvania). care probabil apartin culturilor Otomani. Se cunosc foarte multe depozite. Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania. din ariile culturilor Otomani. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria CincuSuseni. cu ciot de turnare sau cu spin. punându-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala. venite din Bulgaria. în Ha B. mai ales în zona de câmpie. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si în teritoriul extracarpatic. prin arme. cu predilectie în zona subcarpatica. Continua dezvoltarea tipologica a acelor. iar mai frecventa este fibula în forma de ochelari. din Bulgaria. În Moldova apar frecvent celturile de tip estic (cu doua torti). Aiud. Unele depozite din aceasta perioada au în componenta lor mii de piese si cântaresc câteva tone. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate. Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc în Ha timpuriu (Ha A). In aceasta etapa se diversifica tripologic celturile. mai ales în Oltenia si Muntenia. sunt de amintit spadele cu .Oinac (in Muntenia). mai ales. se caracterizeaza. Guterita. Wiettenberg si Suciu de Sus. Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule. foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca întrebuintare. eventual şi celturi. Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie. care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani si GavaLapus. Rîsesti-Baleni (în Moldova) si Drajna de Jos. aparuta în Ha A. cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si DrajnaOinac au în componenta lor mai ales seceri. În Muntenia si Oltenia au fost descoperite des piese de origine sudica. venite de peste Prut sau din Ucraina. Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula. tipica pentru Ha B. Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania. Apar acele cu nodozitati. cu un spectaculos decor geometric.

În Ha C. cel de la Drencova. în definiţia dată depozitelor în 1967. Apar în Ha A. Scade numarul de depozite începând din Ha mijlociu. După mediul în care a avut loc depunerea pot fi deosebite depozitele uscate (cele descoperite in pământ. Din Hallstattul mijlociu.cupa la mâner si spadele cu antene. pe înălţimi sau in . a cel putin doua piese din bronz. DEPOZITELE DE BRONZURI Definiţia depozitului Prin depozit se întelege o depunere intentionata în pamânt. Geisslinger. ultimul depozit datând din Ha D (depozitul de la Drencova). uneltelor si ustensilelor din bronz sunt înlocuite treptat cu piese similare din fier. dar mai ales în Ha B si primele recipiente din bronz. iar din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri. în depozite sunt doar podoabe de bronz. aproape în exclusivitate. deoarece este greu de admis ca ele sunt piese pierdute. a devenit frecventa în bronzul final si a atins apogeul în Ha A. mlastina sau într-o prapastie. Practica acestor depuneri a aparut în eneolitic (depozite de piese de cupru). sunt depuse tot intenţionat. cu umbo din bronz. cestile si situlele din bronz. Se cunosc în spatiul nostru peste 500 de depozite. excludea din rândul depozitelor piesele descoperite în aşezări sau morminte. eventual apa. Practica depunerii de piese din bronz este în regres începând cu Hallstattul mijlociu si dispare în Ha târziu. mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). a continuat in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului). cel mai probabil. căldarile cu atase cruciforme. Ha C. Tot în Ha B apar primele arme defensive: coifurile (precum cel de la Piscolt) si scuturile din piele. ci. în depozite încep sa apara piese din fier. Clasificarea depozitelor Depozitele pot fi clasificate în functie de mai multe criterii. Majoritatea armelor. Alexandru Vulpe consideră că se poate admite că şi piesele singulare sunt depozite.

de poadoabe. începând cu Hallstatt A. exista tot felul de arme în depozite. in aceste cazuri. par a se contura grupuri de populaţii mai paşnice şi mai războinice. de vase si depozite mixte. spre exemplu. Din aceste exemple reiese cu claritate că există stereotipii regionale de depunere care este destul de probabil să aibă legatură cu tehnicile de luptă diferite de la o zonă la alta. În Slovacia. etc) şi depozite mixte. se schimbă în timp. numărul lor creşte. direct în apă sau în vase de lut sau metal. foarte interesant. Numarul pieselor componente si greutatea lor ar putea duce la clasificarea depozitelor în mici. zona de la Est de Dunăre) şi în râul Sava. Dupa starea de conservare a pieselor. Pe de altă parte. însă. lacuri sau ape curgatoare). mijlocii şi mari. trei sau chiar mai multe categorii functionale. încercând o clasificare a depozitelor din sudul Germaniei. situaţia fiind foarte asemănătoare cu cea din Bulgaria. piese din componenţa carului sau depozitele de vase de bronz sunt destul de slab reprezentate procentual. fără a fi prea multe. fie numai piese de port. cultura care. care practica in mica masura cultivarea plantelor. putând fi deosebite: depozite de arme. per ansamblu. descoperite în Transdanubia (Ungaria. în Ungaria. dar ating apogeul procentual în Hallstatt B1-B2. în Slovacia predomină acele de podoabă. si de piese fragmentare. Semnificaţia depozitelor . desigur. Pentru zona noastră se poate constata. ele dispar din Moldova. Piesele de port prezente în depozite au legatură cu modele vestimentare. Un alt criteriu ar putea fi modul de dispunere: direct în groapă. in 1977. Depunerile de seceri în Bronz D sunt tipice pentru SE Transilvaniei şi pentru Moldova. depozite cu asocieri complexe (care contin 3 sau 4 categorii functionale) si depozite eterogene (care asociaza peste 4 categorii funcţionale). spre exemplu. nu trebuie interpretate ca arme ci. Se pot constata şi în cazul lor unele diferenţe zonale. care conţin o singură categorie funcţională (respectiv fie numai arme. Un lucru extrem de interesant este acela că o serie de topoare cu disc descoperite în Transilvania. Foarte multe spade au fost descoperite si in asa zisele depozite umede din Bronz D. urmate de depozitele de piese de port şi mai apoi de cele de unelte. de piese finite (utilizabile). nu sunt finisate sau au lama goală în interior fapt ce le face nefuncţionale. Varfurile de lance sunt foarte rare in depozitele de epoca bronzului. mai degrabă. În Bronz D. depozite cu asocieri simple (alcatuite din doua categori funcţionale). dar apar. Dupa tipul de asocieri pot fi deosebite depozitele simple (cu o singura categorie functionala). Franke Stein.peşteri) sau umede (descoperite în mlastini. a deosebit trei categorii de depozite: de materie primă (care conţin turte de bronz. Swed Hansen împarte depozitele în două mari categorii: depozite pure. pare a fi a unor populatii crescatoare de animale. de unelte. iar la Vest de Tisa apărătoarele de braţ. pot fi deosebite depozite formate din piese întregi. în Bronz D. Depozitele care conţin piese de harnaşament. fie numai unelte. dar cu urme de folosire şi depozite cu piese fragmentare. deci ele. în Sudul României (Oltenia. coliere cu valoare de lingou). Dacă în Transilvania şi Banat. deci arealului ocupat de cultura Noua. Depozite simple de arme există în epoca bronzului şi în Hallstatt. În Ha A. ca piese de prestigiu (care fac economie de materie primă). scoase din uz. depozite din piese întregi. Muntenia si Dobrogea) exista aproape exclusiv topoare de luptă de tip celt. Interesant este faptul că se pot observa diferente regionale. care teoretic ar trebui să fie considerate arme. că cele mai multe depozite sunt cele formate din arme. predomină spadele. noi. lingouri. tehnici care. la Est de Tisa brăţările. care combina doua. Un alt criteriu de clasificare ar fi continutul de piese functionale.

depozite formate din piese noi. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de frica invadatorilor. Depozitele de mari dimensiuni din România au fost interpretate ca fiind depozite de temple. Proprietarul îngropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si în ideea de a le recupera. care au aparţinut fie unor comunităţi. Paul Reinecke. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care. poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse. Petrescu Dîmbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la îngroparea depozitelor. Încet si-a facut loc ipoteza ca şi depozitele uscate ar putea fi ofrande aduse unor divinitati. unde predomină depozitele umede. dar admite ca unele ar fi fost depozite de turnatorie si altele depozite votive. uneori. În nordul Europei. multe depozite. Aceasta ipoteza este greu de sustinut în acele cazuri în care. mai ales cele din Transilvania. s-a constatat o depunere a pieselor într-o ordine foarte stricta La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate. de nefolosit. el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din România. Apoi au fost definite serii sucesive de depozite. au fost atribuite de unii cercetători unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa în împrejurari critice. Daca îngroparea ar fi fost dictata de conflicte. O alta cercetatoare celebra. Din pacate. ar fi invadat o serie de teritorii. mai nou M. s-a admis încă din sec. pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comuniati. fara urme de utilizare. Este desigur greu de imaginat ca un negustor . am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstatt-ul sunt caracterizate de conflicte permanente. considera ca cele mai multe depozite au fost ascunse de teama invaziilor. care a studiat bronzurile din Ungaria şi Transilvania. a emis ipoteza ca depozitele au fost îngropate în pamânt în perioade foarte agitate. printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica. Ca ar fi asa ar fi sugerat si de faptul ca piesele sunt fragmentare. formate din piese scoase din uz. valabil pentru toate depozitele pentru că 70 % din depozite au fost descoperite în condiţii rămase neprecizate şi doar 15% provin din săpături arheologice. de nesiguranta. Au existat mai multe explicatii. fie unor meşteri metalurgişti. Holste. din Ungaria. Depozitele care contin piese nou-noute. În prezent. contin arme. adesea în Grecia. Un alt cercetător român care s-a ocupat de studiul depozitelor de bronzuri. Amalia Mozsolics. al XIX-lea că depunerile de bronzuri ar fi depuneri cu caracter sacru. deoarece unele depozite au fost descoperite în locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile raurilor. promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri. începând cu Vasile Pârvan. autor al unei carti numită Depozitele de bronzuri din România. aflate in migraţie dinspre centrul spre E şi SE Europei.Întrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. ele descriind un disc solar cu raze. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din România l-am aminti în chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita. constând din piese de metal depuse ca ofrande. Mircea Russu. de conflicte intertribale si razboaie. Un alt cercetător german. Un celebru cercetator german. cum ar fi turtele de bronz. credea că cele care au provocat masiva îngropare a depozitelor ar fi fost populaţiile Hügelgräber (populaţiile cu morminte tumulare) care. provocând o panică generală. pentru succes în lupta. dupa trecerea pericolului. El consideră ca toate. Un argument pentru cea de-a doua supozitie ar fi acela ca. Ipoteza lui Reinecke a fost îmbratisata de majoritatea cercetatorilor din România. uzate . împartea depozitele din Romania în trei categorii: depozite de turnătorie. aflate în uz. in sensul ca admite ca ar putea fi votive depozitele de pe inaltimi sau cele din albiile râurilor. la Drajna de Jos spre exemplu. mlastini. Totusi. nefolosite (atribuibile unor negustori) şi depozite cu piese întregi. bothroi sau chalkoteka. în apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale. indiferent de categorie. aceste depozite contin si materie prima neprelucrata. De asemenea. ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac îngropâdu-si armele. lacuri. Totodata. exista obiectii serioase vis-a vis de ipoteza ascunderii de frică. au fost ascunse din cauza unor conflicte sau pătrunderi de populaţii intrusive. prapastii. piesele fiind depozitate (tezaurizate) în ideea de a fi retopite. este greu de dat un raspuns definitiv.

von Brunn. I. Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii. Alexandru Vulpe-Die Äxte und Beile in Rumänien. vol. Stuttgart. 1975. Bucuresti. Un cunoscut cercetator german. discutând în 1980 despre semnificaţia depozitelor. ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader-Die Schwerter in Rumänien.Depozitele de bronzuri din România. München. Sebastian Morintz. Bucuresti. 1978 Mircea Petrescu Dâmbovita. afirma că depunerea lor este finalul unei ceremonii religioase chiar şi atunci când piesele sunt fragmentare cand. Prähistorische Bronzefunde IX/5 si IX/9. spune el. 1970. 1977. funcţionează în fapt principiul"pars pro toto". vol. . I si II. Prähistorische Bronzefunde IV/8. 1991.care era amenintat a-si pierde avutul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful