Paleoliticul in spatiul actual al Romaniei

INTRODUCERE ÎN STUDIUL PALEOLITICULUI. PERIODIZAREA GEOLOGICA CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamântului, a împartit evolutia pamântului în mai multe etape: paleozoicul sau era primara, mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si perioada homozoica sau antropogena. La rândul lui, cuaternarul are doua mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea climei. Începuturile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de stabilit, neexistând o concordanta între pareri. Cea mai optimista cifra este de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani. Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare, caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de usoara încalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per ansamblu clima ramânând rece pe întreg parcursul pleistocenului. Fara îndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale faunei si florei, care, la rândul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia demografica. În Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai Dunarii din sudul Germaniei: 1. Biber 2. Donau 3. Günz- 1.200.000-700.000 4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000 6. Würm- 80.000-15.000 urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000 Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica locala, valabila doar în centrul Europei. Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor râuri din aceasta zona: 1. Elster 2. Saale 3. Vistula Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, în cuaternarul de început, modificarea reliefului prin înaltarea arcului carpatic cu 1000 m, care are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul Moldovei, Muntenia si Câmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare ca au existat doua glaciatiuni care corespund în linii mari cu glaciatiunile Riss si Würm din Europa Centrala. Urmele acestor doua glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare în care, mai apoi, au aparut lacurile glaciare din Retezat, Parâng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei. Pentru România o încercare de schema geocronologica de evolutie a climei, corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Cârciumaru, care are în vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ). Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, în timpul stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate de un peisaj de stepatundra. PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000) Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde în linii mari cu ceea ce arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au populat pamântul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia) 2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei. 3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase. In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punând bazele unei periodizari care avea în vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut remarca ca, în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data de început nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a început concomitent în toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu privire la momentul în care se poate vorbi de om. Raspunsurile la întrebarea ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste, Darwin, credea ca locul omului este în regnul animal si ca el este supus legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este în mare criza nu numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia neîntrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc sa surprinda o filiatie neîntrerupta nici macar între homo sapiens si hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce intentionat, repetat si cu anticipare de forma, în functie de utilitate, uneltele. Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari de sensibilitate umana. Desigur ca, în functie de raspunsul la aceaste întrebare, difera si momentul considerat a fi începutul paleoliticului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

oase lungi si articulatii mai fine. Are un prognatism dezvoltat. se adapteaza mai usor. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44). este mai mobil. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna.v. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga. 5. dar. dar si tuberculii si alte vegetale. ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul.60 m. Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens. El are o viata sociala complexa. De aici a început ocuparea unui spatiu din ce în ce mai mare. indica o alimentatie bazata pe carne. Prezenta azotului in procente mari in oase. Kenya si Tanzania (Oldoway). flori.751.2. in jur de 1. este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici. pietre colorate. Encefalizarea se datoreaza. data de început a paleoliticului trebuie împinsa spre 2.80 m. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea. mai precis Etiopia (Valea Omo si Hadar).000-34. 3. El are un început de grai articulat. masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial. Se stie despre el ca vorbeste. pentru a se face înteles. avand o alimentate mai variata si mai sanatoasa decat inaintasul sau. dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u. în masura în care conditiile climatice si de mediul o permiteau.300. la care se adauga pestele. datorita slabei dotari din p. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe. Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud.d. mai ales. mai precis datorita faptului ca avea o natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. . Homo sapiens s-a dovedit. dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi. unde se localizeaza functia limbajului. 4. se completeaza cu gesturi. aproximativ 1000 de ani. se exprima simbolic prin folosirea culorilor. cel mai probabil. o inaltime de 1. biologic. dar are legaturi cu homo erectus. are putere de anticipare si de planificare. destul de bine dezvoltata. La acesta se adauga si avantaje de alta natura: este mult mai abil.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi. oase si articulatii masive si este destul de scund. Pentru Africa. ar fi disparut în decursul a 30 de generatii. Ca urmare. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica înmormântarile. prin analize de ADN. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta.000. dupa o perioada de contemporaneitate. datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si. Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40. Are o infatisare mai placuta decat Neanderthalul.000. cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei. îi supravietuieste acestuia.

Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati mari.000.000 (datare pe baza de paleomagnetism).400. Alte exemplare se cunosc de la Terra Amata din Franta. urs. racloare. descoperirea este mai mult decât discutabila. Vâlcea). Cehia si Slovacia. linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie în Franta. antilopa. piese care poarta interventie umana. nu se gasesc resturi osoase. S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de specii de animale. drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci. am zice dubioasa si nu . In România exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea mai timpurie. în Georgia (databil la 1.000/1. Pentru începuturile paleoliticului în Europa se vehiculeaza cifre optimiste care-l plaseaza începând cu 1. Franta si Italia. S-au descoperit doar foarte putine urme fosile în Ungaria. mai ales la cel francez. Unele oase ar fi fost zdrobite doar pentru a se extrage din ele maduva. În general.000) sau în Ungaria-la Verteszölös. databila in jur de 1. Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de debitaj. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite în Spania. paleoliticul din România a fost aliniat la cel european. zona centrala si estica. Donau. Speciile respective. Ce se întîmpla insa în Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele descoperite în Africa. Oasele nu s-au gasit în conexiune anatomica.700. girafa. Totusi. ele erau zdrobite. printre care se numara cai. este înca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata.000-1. Ca data de început a epocii. pe la 1.200. mijlociu si superior. villafranchianul.000-1400. asa se face ca nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total. strapungatoare.500. deci unelte. cel aparut în 1960. pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo erectus sau homo habilis) în spatii apropiate României.PALEOLITICUL INFERIOR (1800. noul tratat de Istoria romanilor alege 1. Homo habilis apare aici mai târziu decât în Africa. ea fiind contemporana cu glaciatiunile Biber. mai mult. Cercetarea paleoliticului din România.000) Paleoliticul a fost împartit în trei etape distincte: inferior. drept pentru care s-a admis un început al paleoliticului in Romania foarte timpuriu. nu a ajuns la performantele înregistrate în Franta. Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti. deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe loc. Prima etapa este si cea mai lunga. Torre in Pietro din Italia. cât si carnivore. cervide.700.800. atât ierbivore.000. Mindel si Riss.000. maimute (primate cercopitece). din pacate.000-120.O mare parte a continentului european. dar care a deschis o serie de discutii în contradictoriu. iar epoca în general este mai schematic tratata decât în vechiul tratat. rinocer.800. Günz. Se crede ca originea lui este e cautat în Africa. dar sunt putine studiile care au drept obiect întelegerea comportamentului uman. Aceasta zona este mai bine populata doar începând cu paleoliticul mijlociu.

spre sfârsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea. Din pacate. deci sunt în pozitie secundara sau remaniate. unde uneltele se aflau in situ. Olt). în mare vorbind. cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite în paralel cu cele unifaciale. începînd cu 1954. cuartitul. jaspul.400. Cultura de prund este urmata. Oltului si Valea Oboga (jud. Tot de aici provin. însa. Unealta propriu-zisa este cea ce ramâne din nucleu.000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele râurilor). au fost descoperite în jur de 200 de unelte din silex si cuartit. care par a fi foarte timpurii. cum ar fi galetele. Descoperirile toate se maseaza în sudul Romaniei pe V. ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime. în Europa. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea Dârjovului. Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pâna în prezent provin din zona cuprinsa între Olt si Arges. Cultura de prund sau a galetelor prelucrate se dateaza. acum începe o selectie riguroasa a rocilor. adica sunt realizate prin percutie directa. Tipologic. Ea consta în prelucrarea nucleului înainte de a se trece la desprinderea de aschii. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta.000 nu este atestat la noi nici un hominid. de abbevillian. uneltele de pe Valea Dârjovului nu provin dintr-un strat de cultura. drept urmare. în paralel cu glaciatiunea Günz. cea mai veche cultura paleolitica. aceste unelte par a apartine culturii de prund. Aici. prelucrarea nucleului tinînd seama seama de forma dorita pentru aschie. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei. Dârjovului. asa cum cred o parte dintre specialistii epocii. altele bifaciale. ci au fost adunate din aluviuni. Cea mai importanta descoperire a fost facuta în Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. în mare. un afluent al Oltului. ci ca oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii.000-700. tuful vulcanic. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare. În fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales în functie de unealta dorita. Este.200. încadrabile în ceea ce se numeste cultura de prund. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei. mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere. care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu. acheulean si clactonian. deci in intervalul 1. standardizarea si specializarea uneltelor. Important este si faptul ca. silexul. unele unifaciale. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului. si piese care sunt încadrabile în paleoliticul mijlociu. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare.constituie nici pe departe un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului în România. fiind preferate acelea care . în asociere cu resturi de fauna. Problema nu este ca la 1.

îl ia direct din natura.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima. în vecinatatea depozitelor de roci. semintelor si tuberculilor al femeilor. în Franta de exemplu. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600. iar el cunoaste tehnici de vânatoare destul de rudimentare. deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime. foarte probabil cu foc. sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis în Africa. silexul de Prut. ulterior cel de ceata. Vânatoarea este apanajul barbatilor. În timp ce în vestul Europei se prefera dintre animale renul. Descoperirile tarzii din România au fost încadrate în cultura numita premusteriana. Si la populatiile azi pimitive. El este incapabil sa traiasca solitar. Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. vânatoarea asigura subzistenta. deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. În cautarea vânatului. culesul si prelucrarea pietrei. în timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim . silexul în special.000-400. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv.Adesea erau alese ca victime animalele batrâne. care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. când atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare. pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma. Omul traieste în grupuri nu foarte mari. în timpul perioadelor glaciare. împingerea vânatului spre prapastii sau locuri mlastinoase. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). mamutul si ursul de pestera. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor. ranite sau puii. care erau mai usor de capturat.cliveaza usor si care au un clivaj controlat. Drept urmare. care-i pun viata în pericol. Este greu de stiut care este raportul exact între vânatoare si cules. Sunt cazuri. Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite decât cunoscute.000. apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. Activitatile umane cele mai importante sunt vânatoarea. iar culesul fructelor. de buna calitate. aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vânatului. Este logic si foarte probabil ca. în zonele arctice. mai ales. dar nu stie sa-l produca. OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticl inferior. culesul avea o pondere neglijabila în asigurarea subzistentei. Valea Lupului. Mitoc pe Prut. în estul Europei si la noi se vâneaza. Este posibil sa se fi folosit si capcanele. datorita faptului ca mediul natural îi este destul de ostil (animale periculoase). pithecantropul în Asia si homo habilis în Europa. Vânatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor.

exact atât cât era necesar pentru asigurarea hranei. fie înconjurata de pietre.Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi. Functioneaza deci legea efortului minim. sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare). S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau în interior. fie de exploatare si prelucrare a pietrei. mai tarziu. animalica. imperfectiunea uneltelor). initial. usor adâncita în sol. radacini. fara a se face rezerve de hrana. Natura pare a fi fost destul de darnica. trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile râurilor. Însasi clima. Ei revin ciclic în locurile ce le sunt prielnice. fie ca sunt de vânatoare. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vânatorii. dar ele asigura în foarte mica masura subzistenta. cât si în pesteri. iar membrii inactivi (copii. rar 80 km. în fine. Un pas înainte s-ar fi facut când a aparut interdictia relatiilor sexuale între parinti si copii si între frati. Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru înmormântari. motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru. folosit în activitati magico-religioase. prelucrarea pieilor. pot provoca deplasari dintr-o zona într-alta. ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vânat. Densitatea de locuire este mica. De fapt. mai mult intuit. Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ). un loc important îl detine vatra care este fie simpla. Omul este foarte mobil în spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. altele sunt sezoniere. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut.Unele asezari sunt cât de cât stabile. ci. sexul a fost întîmplator. Este la fel de probabil ca în cadrul grupului sa fi existat . Ca activitati adiacente. ocru spre exemplu. În imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor. Locuiesc atât în aer liber. batrâni. anotimpurile. s-ar fi ajuns la familia pereche. Functiona egalitarismul. Animalele vânate erau consumate integral. ci doar în gura lor. depistarea unor substante colorate. confectionarea îmbracamintii si încaltamintei. iar separat un spatiu de dormit. În cadrul asezarii. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale.alimentar în care predomina sau au o pondere nare vegetalele. roci. Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. pe raze ce nu depasesc 20-30 km. dar nu trebuie înteleasa a fi fost fara discernamânt. infirmi) erau sustinuti de grup. dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. preferându-le pe acelea cu gura expusa spre soare. în general. Morgan credea ca. oamenii n-au locuit niciodata adânc în interiorul pesterilor. doar de 2-4 ore zilnic. Pentru compensarea insuccesului la vânatoare se pescuia sau se adunau scoici. Timpul afectat muncii pare a fi destul de redus.

Este posibil ca locuirea frecventa în pesteri sa fie semnul unei raciri a climei. din silex de Prut. Au avut circa 2 m în înaltime si erau construite din oase lungi. construite pentru protectia împotriva vânturilor de E-NE.o pestera din Franta). CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU .Un facies tipic zonei Carpatice. reprezentat prin descoperirile de la Mamaia-sat. care acopera interstadiul RissWürm si o mare parte a glaciatiunii Würm. dar nu prea sunt documentate.Kou Tian-. mai precis silex de Prut). semn ca au fost locuite foarte multa vreme. caracterizat prin locuirea pesterilor: NandruPestera Curata si Pestera Spurcata. Baia de Fier. 2. Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi.5-2 m.Pestera Cioarei. Ulterior pare a deveni o practica ritualica. Pesterile au depuneri groase de 1. sprijinite la baza de pietre. reprezentat prin statiunile de la MitocValea Lupului si Ripiceni-Izvor. PALEOLITICUL MIJLOCIU (120. Un facies caracteristic Moldovei.000-35/30.deja familiile monogame. defense de mamut si crengi. uneori cu întreruperi. Uneltele sunt realizate. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul. Este atestat în unele zone canibalismul. Baile Herculane-Pestera Hotilor. În interiorul lor au fost descoperite vetre de foc. Principala cultura din spatiul actual al României este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier . 3. Un facies tipic Dobrogei. Nazarcea. Ovidiu.000/100. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu. care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. cum era si firesc. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide. Borosteni. legata de cultul stramosilor si al craniului.000) Este o epoca mult mai scurta decât cea anterioara. dar care este mai frecventa în zona decât silexul. 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca în principal.In România exista mai multe faciesuri musteriene: 1. Poarta Alba. o materie prima de mai proasta calitate. Pestera. Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare. din Basarabia. Castelu. Viata spirituala este aproape necunoscuta.paravan în forma de arc. dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual. El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni.Pestera Muierii. Sunt banuite practici magicoreligioase.la Chou. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis.

Creatorul musterianului este Neanderthalul, atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor. Spre sfârsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Cei doi au trait o vreme în paralel (40.000-33.000), fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12.000 de indivizi în întreaga Europa). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. A disparut in jur de 35.000-33.000 fara a avea urmasi. În aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Fiind mai usor de prelucrat, osul ofera o mai mare libertate de creatie, drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Desigur ca cele mai multe unelte sunt, în continuare, din piatra. Tipice acestei epoci sunt vârfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mâna, dar si ca vârfuri de lance), piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Tehnica de confectionare cea mai raspândita este Levallois. Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele decât diviziunea pe sexe). Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Creste randamentul la vânatoare prin folosirea lancii si sulitei, a bolasului si a curselor. În general se evita contactul direct cu vânatul. Se vâneaza mai ales ierbivore: mistret, mamut, cal, rinocer, cervide, mai rar ren sau antilope. Exista multe carnivore: urs, hiena, leu, pantera, dar nu par a fi vânate. Exceptie fac doar ursii. Se constata o specializare zonala: este vânat mamutul la Ripiceni, calul la Ohaba Ponor si ursul în Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite, dupa o lunga perioada de timp în care cultura materiala a fost destul de unitara. Faciesurile culturale dovedesc ca între grupele umane apar granite, iar ideile circula pe spatii limitate. Este greu de spus daca teritoriul era într-un fel marcat sau cu ce era marcat. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (râuri, munti, vai). Este clar ca vânatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei, dar si de tehnicile si armele de care dispune un anumit grup uman. În timp, apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie. Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare decât în epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului în care grupurile umane penduleaza. Un aport din ce în ce mai are în asigurarea subzistentei încep a-l avea pestele si scoicile. Culesul semintelor, fructelor si radacinilor are, în continuare, un rol neglijabil, complementar. Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie, ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. In unele zone ale lumii, cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate, apar primele morminte. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la

Shanidar). Este momentul în care omul constientizeaza moartea. Ca si în epoca anterioara, exista forme de canibalism, de aceasta data si în Europa (Bavaria). Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci.

PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30.000-15.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Würm (etapa mijlocie si finala). În spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. AURIGNACIANUL (35/30.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Cultura nu începe în acelasi timp peste tot. Aurignacianul exista în Moldova într-o vreme în care în pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. Se dezvolta pe fond local, musterian. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben, Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I, toate din Moldova. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate, racloare, burine. Începând cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Dârtu (in Muntii Ceahlau), Cremenea- Sita Buzaului (in Tara Bârsei), Ciumesti si Remetea (în NV Romaniei). În faza finala apar statiuni si în sudul tarii, la Cernica, Lapos, Giurgiu-Malu Rosu, Vadastra, Ciuperceni. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava, Românesti si Tincova. În aceasta din urma zona se simte o influenta central-europeana prin filiera austriaca (grupul KremsWillendorf). Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale, cum sunt lamele Dufour si vârfurile Krems si Font Yves. Aurignacianul se termina mai repede în Moldova, unde este urmat de gravettianul oriental, dar dureaza mai mult în sudul tarii, unde nu exista gravettian. În Europa, epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. GRAVETTIANUL (24/23.000-15.000) Este bine atestat, mai ales în în Moldova la: 1. Mitoc-Malu Galben; 2. Ceahlau-Dârtu; 3. Bistricioara-Lutarie; 4. Cotu Miculinti. În cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb, folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane- târnacop. Sunt tipice locuirile în aer liber, pesterile fiind doar accidental locuite. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice.Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex, alta din os). Se cunosc pandantive din canini

de lup si vulpe si din incisivi de cerb. De la Lapos se cunoaste o statueta. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati, Pestera de la Cuciulat, de pe Valea Somesului, jud. Salaj , unde, într-o sala (3,70 x 2,50), a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Atribuirea culturala, deci si datarea (în jur de 10.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Apar îndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci, în epoca, în vestul Europei, sunt tipice reprezentarile foarte schematice. În restul Europei, arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geißsen Klösterle (elefant, om). Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest, cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. În Europa sunt tipice vârfurile La Gravette. În Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele înalte, cu pesteri: Herculane- Pestera Hotilor si Climente I. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. OMUL ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon), urmasul direct al lui homo sapiens. De aceasta data el este atestat si la noi, prin câteva descoperiri de resturi fosile: 1. Baia de Fier-Pestera Muierii- craniu, mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Giurgiu-Ostrovu Mocanu- frontal descoperit în aluviuni, deci fara context 3. Pestera Cioclovina- craniu de femeie de 30-40 ani 4. Pestera La Adam- mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Pestera Ciurului de la Izbuc, în Muntii Padurea Craiului- amprente de picioare: femeie, barbat si copil, peste care s-au suprapus amprente de urs. Daca în epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala, în paleoliticul superior creste importanta lui. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mâna, cu maciuca sau cu sulita. Pasarile, de asemenea, ocupa o pondere mai mare în asigurarea subzistentei. Frecvent vânatoarea este de tip manipulativ. Ea nu are ca scop uciderea animalului, ci capturarea lui si stocarea în tarcuri. Un indiciu în acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Apar, asadar, primele forme de stocaj, în ideea ca animalele respective sa fie consumate în perioade când lipseste vânatul. Este, în fapt, un

recoltarea unor graminee salbatice.000-10. Ca forma de organizare sociala.000-7000/6500) Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic. Bucuresti.000. Alte grupuri. Au loc.Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României. schimbari climatice. Bucuresti. adunarea de moluste.Ripiceni-Izvor. cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. Alexandru Paunescu. Bucuresti. încearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vânatului prin pescuit. 1968. obisnuite cu vânarea unei anumite specii. dar si începutului holocenului.pas important pe drumul domesticirii animalelor.Paradisul pierdut. I. pas care a fost facut. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul decât cu neoliticul. altele se retrag spre zonele alpine. dependente de specia cu pricina. 2. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea în aceasta etapa cronologica este inegala. Ligia Barzu. se crede ca este indubitabila existenta tribului care are în proprietate un teritoriu strict delimitat. 1993. nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si. Florea Mogosanu. Bucuresti. Bucuresti. Istoria romanilor (Academia Romana). începând cu 15. vol. ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a îngustarii arealului de vânatoare.000). 4. 3. 1993 5. Studiu monografic. 2001 Mezoliticul in spatiul actual al Romaniei EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15. 1970. Alexandru Paunescu. Dispar unele animale. o urmaresc în deplasarile ei. Bibliografie: 1. în sensul ca economia este . Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei. Unele grupuri umane. Paleolitic si mezolitic. mai flexibile. existand o tendinta generala de încalzire. care se reduce la spatiul restrâns din jurul asezarilor.Paleoliticul din Banat. probabil.

antrent în urmarirea vânatului. în Pesterile Climente I si II. grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. 2.500) Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian. de undeva din Polonia. pandantive din dinti de animale perforati.500) Cultura a fost identificata relativ recent.000. Se pare ca patria lor initiala era însa Germania. Romaniei (Ciumesti). din Ungaria.000-9. Azi se cunosc situri atât în . la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata). Albesti. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6. Cuza Voda). estul Munteniei si Dobrogea în statiunile de la Malusteni. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv. fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru. 1. Scandinava. Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica.000. Este posibil sa fi existat mult mai multe situri. iar NV Transilvaniei cu Slovacia. deci cunosteau deja arcul cu sageti.000-6. GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat în Moldova. Se cunosc statiuni în Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune. Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice. TARDENOISIANUL (8. sa nu fi fost depistate. Ripiceni-Izvor si Castelu. Datele 14C situeaza acest grup între 12. 2. 1. Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. dar. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vârful pedunculat din silex. iar în NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret.500) Se dezvolta în Moldova (Erbiceni. în zona Cazanelor. pe la 13. din zona italica. Dobrogea (Medgidia. În urmarirea vânatului. În Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului. fie pe uscat. NV. EPIPALEOLITICUL (15. în Pestera Veterani si în adapostul Cuina Turcului de la Dubova. cochilii perforate. la altitudini care depasesc 1000 m. având în vedere altitudinea lor ridicata.000-10. GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrânsa din România. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale. Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa. prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant în localitatea eponima. în 1965. 3.tot una de tip pradalnic. SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului). a obsidianei. fiind atestat doar în zona înalta din Muntii Ceahlaului. MEZOLITICUL Sunt încadrate în aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. care provine din zona Tokay. prin Austria si Ungaria. triunghiulare si în forma de semicerc) în proportie de 98 %. Grupul este intrusiv venind. ca materie prima pentru unelte. hranesc si întretin în tarcuri. Ripiceni-Izvor). altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai. o sticla naturala. unele grupe swideriene au mers spre Pen. pe Valea Dravei si Savei. în sensul ca îsi manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o întretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza.

cât si în Serbia (Padina. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite râsnite din piatra. fie din paleoliticul cuartitic din Banat. de buna calitate: plantatoare. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian. Ogradena.si iepure). probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze. culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice. Sunt sedentari. scormonitoare. Oamenii pescuiesc. Pescari. Lepenski Vir. Ostrovu Banului. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii. ducând la o mai mare sedentarizare a populatiilor care întretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. lup. iar pe la 10. Ea devine. CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile. o activitate individuala. de fapt întretin plante care cresc spontan. mai ales a gramineelor în stare salbatica. mistret. atestat în jur de 12. nisipoase. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir. Are foarte multe unelte din os si corn. Pentru haituirea vânatului este folosit pentru prima data un animal domestic: câinele. Este vorba de indivizi de talie înalta. Veterani. Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti. vulpe. tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor. hydruntin-magar salbatic. apar silozuri pentru depozitarea acestor . cu soluri usoare. Este atestat si canis familiaris. sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica. Economia se bazeaza pe vânatoare (cerb.000 pentru prima data la Shanidar. Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii.000 în Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14. În unele zone orientale. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. robusti. incepand de acum. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic. Au locuinte cu fundatii din piatra. cunoscandu-se în jur de 36 de schelete din aria culturii. sapaligi. Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. cainele domestic. morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive. În ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte. Vlasa). Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vânatoarea. înconjurate de pietre.România (Ostrovu Corbului. realizate din cuart si cuartit. Shanidar de exemplu. caprioara. Sunt înmormântati în pozitie chircita. castor. vârfuri de sulite. Schela Cladovei).000 in China). Împutinarea vânatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale în alimentatie. Ostrovu Mare.

confectionarii podoabelor. cuartitul. deci. Piatra ca materie prima si tehnici de prelucrare MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI MATERII PRIME Tipica pentru întreg paleoliticul ca materie prima este piatra. dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale. controlabil. Anglia sau Ciclade. in principal. în spartura. saniile si schiurile. obsidiana. luciu sticlos. Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica. monoxila si pe uscat. galetele. clivaj regulat. desfacându-se în aschii si mai ales acele roci care aveau clivaj regulat si. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi. Cele mai utilizate roci au fost silexul. adica care clivau la lovire. s-au folosit osul si cornul. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi.graminee. Cel mai adesea . aceasta roca nu a fost exploatata în mine. piesa microlita defecta fiind eliminata si înlocuita cu alta. Fara îndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost din lemn. Aschiile au marginile foarte taioase. Ulterior au fost folosite mai ales rocile care se prelucrau usor. obsidiana din Insula Melos. dar ele nu s-au pastrat. componente ale unor unelte. ci s-au adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor râuri. mai ales din paleoliticul mijlociu. Se constata un spor demografic. cariile (atestate pentru prima oara în cimitirul de la Shanidar). apar noi tehnici de exploatare a rocilor. deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. Nu în ultimul rând. deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. apar primele mijloace de deplasare pe apa. De obicei. Roca se caracterizeaza prin duritate destul de mare (7). Microlitele sunt de fapt piese foarte mici. Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile râurilor. destinata. obsidiana care prezinta avantajul ca. Silexul (cremenea) este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile în rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). În paralel. in aceasta perioada. scoicile Dentalium din Golful Persic. Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. este foarte taioasa. spargere concoidala (cu valuri concentrice). Culoarea difera de la un depozit la altul. În unele zone ale Europei. fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. trebuie amintit ca. cu ajutorul puturilor. În confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor.

are nuante cafenii, cenusii, dar exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit înca din paleoliticul inferior, utilizarea continuând pâna la sfârsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual al României se gasesc pe Prutul Mijlociu, în nordul Moldovei (silexul de Prut), în sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), în Banat, pe Bega Superioara, în Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma prebalcanica (in sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca în apa (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au marginile si mai taioase decât ale silexului. In timp ce în Bazinul Mediteraneean obsidiana exista în cantitati mari, la noi se gaseste rar, în depozite mici în M. Poiana Rusca, în SE Muntilor Apuseni, Maramures sî in Muntii Persani. Ea începe a fi folosita doar în paleoliticul superior, fiind mai frecventa în neolitic, mai ales în aria culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase în Transilvania, rare în Banat si foarte rare în teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zona Tokay-Prešov. Cele mai multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca, adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care în neolitic se foloseste de multe ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive. Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat, motiv pentru care pisele din cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere. De la prelucrarea ei ramân multe deseuri. Roca este folosita începând cu paleoliticul mijlociu, mai ales în Banat, în aria culturii musteriene, în paleoliticul superior si în mezolitic, în aria culturii Schela Cladovei. Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala. Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, în zonele cu materii prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de debitaj. Alteori prelucrarea se face în asezirile de resedinta, unde se gasesc mai ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca între comunitati nu a prea circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari

distante era dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat, folosirea obsidianei venita din Insula Melos. TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de paleoliticieni din Franta. Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala. Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparând pentru prima data în neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu în vederea desprinderii de aschii. Se poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost înlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care valorificau aproape integral materia prima. Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea dinspre nucleu, care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei. Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare de pe nucleu. Talonul se afla în partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire. Percutia poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia directa se face cu un percutor care se tine în mâna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine în stânga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El se aseaza pe pamânt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, în acest fel, aschii care sunt mai groase decât în cazul percutiei directe simple. Aceasta tehnica a aparut în clactonian, la sfarsitul paleoliticului inferior. Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci când nucleul este de mici dimensiuni. O revolutie în tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, în acheulean când a început a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului înainte de a se trece la desprinderea aschiilor. Mai precis, în functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare, dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau aceeasi forma. Percutia indirecta apare în paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, în plus fata de cele trei elemente, apare, între percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn. Este necesara decalotarea nucleului de silex în prealabil. Cioplirea prin presiune pectorala a fost utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei, începând cu paleoliticul superior. Tehnica a fost reconstituita dupa observatiile facute în sec. 17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus într-o baie de nisip incins la 200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o pârghie din lemn care, la un capat, este despicata si în despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru

a putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina.

O alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri. Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta în unealta. Se pot executa si retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mâna. Retusele pot fi clasificate dupa mai ulte criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire (dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala, pe întreaga fata, pe ambele fete ale piesei. TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm lungime. Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului. Microlitele nu sunt unelte în sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin înlocuirea microlitei defecte. Cele mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgâriere si gravarea osului, lemnului si cornului, varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, în functie de sistemul de înmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul mijlociu), razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a grasimilor, strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate, utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (în epipaleolitic) care sunt folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (în neolitic), cutitele curbe (in epoca bronzului). Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României,

Bucuresti, 1970.
Neoliticul pe teritoriul Romaniei

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEI (6600-3800/3700)
Neoliticul, epoca nouă pietrei, este o epocă în care se schimbă radical relaţia om-mediu. Schimbarea climei, mai precis incalzirea si stabilizarea ei, in jur de 10.000, a modificat radical modul de viata al oamenilor in aceasta etapa cronologica. Numele epocii subliniază un fapt remarcabil, dar care nu este însă cel mai important: acela că în această epocă se foloseşte o nouă tehnică de prelucrare a pietrei, şlefuirea, dublată de perforare. Materia primă de bază pentru confecţionarea uneltelor rămâne, în continuare, piatra. Vechea tehnică a cioplirii continuă să fie utilizată. De o importanţă capitală este insa trecerea de la economia de tip prădalnic, ocupativ, la cea productivă, prin apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii cu totul noi:

dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1. fenomen care devine mai evident în ultima parte a neoliticului. la fixarea comunităţilor umane în spaţiu. cu precădere. ce se caracterizează printr-un sensibil spor demografic. Multiplicarea mijloacelor de subzistenţă. 4. 5. confortabile. 2. doar la sfârşitul eneoliticului şi. spre exemplu. populaţii venite din stepele nord-pontice. în epoca de tranziţie se înregistrează o tendinţă de marire a ponderii creşterii animalelor în detrimentul cultivării. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. torsul tesutul. economia neolitică s-a axat pe cultivarea plantelor. având însă. CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE Consecinţele apariţiei economiei productive sunt multiple. Schimbările sunt în general benefice. 3. Se modifică radical tipul de alimentaţie. a cultivării a dus la o mai mică mobilitate în spaţiu. mestesugurile casnice: impletitul. se dezvoltă aşezările stabile constituite din locuinţe. 3. de obicei de suprafaţă. Scăderea dependenţei omului faţă de natură şi capriciile ei. vânătoarea sau pescuitul şi dezvoltarea. Raportul dintre cele două ocupaţii devenite de bază.1. procentual din ce in ce mai redusa. o anumită pondere. cultivarea primitivă a plantelor. datorată consumului repetat de cereale). dar şi printr. în asigurarea mijloacelor de subzistenţă. domesticirea şi creşterea animalelor. dar se constată şi urmări negative (apariţia cariilor dentare. mai apoi. generoase prin spaţiul destinat locuirii.o oarecare creştere a duratei medii de viaţă. este variabil de la o arie culturală la alta. solide. care inseamna o epocă mai prosperă. dar şi în timp. datorită pătrunderii în spaţiul est european a unor populaţii intrusive. fapt ce are o serie de consecinţe pentru gradul de sănătate al comunitatilor umane. vechile ocupaţii: culesul. olaritul 4. mestesugurile specializate: metalurgia aramei şi a aurului si olaritul Drept urmare. când se poate vorbi de o sedentarizare totală. În general. 2. în continuare. Habitatul cunoaşte modificări notabile. Sunt abandonate cvasi-total peşterile. vânătoarea şi pescuitul trec pe plan secundar. Trecerea pe plan secundar a vechilor ocupaţii. durabile. crescătoare de vite în turme mari. .

Precucuteni (Moldova). Eneoliticul care a fost divizat în eneolitic timpuriu (5000-4500) şi eneolitic târziu (45003800/3700). Dudeşti (în Muntenia). ORIGINILE NEOLITICULUI ÎN SPATIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI . Au loc modificări în plan religios.cu culturile Cârcea-Gura Baciului (în Oltenia şi vestul Transilvaniei intracarpatice). deci legate de noile ocupaţii. in cimitire. mai puţin Dobrogea şi NV Transilvaniei) şi Ciumeşti. 2. Gumelniţa (Muntenia şi Dobrogea). Nevoia de terenuri cultivabile. Decea Mureşului (Transilvania). Sălcuţa (Oltenia). faza incipientă (în Dobrogea) 3. PERIODIZAREA NEOLITICULUI Pentru neoliticul de pe teritoriul României au fost definite următoarele etape: 1. Tiszapolgár-Româneşti (Banat şi Crişana) şi Bodrogkeresztúr-Gorneşti (la vest de Muntii Apuseni). ca omul devine mai activ decat in epocile anterioare. Vădastra (între Olt şi Jiu). Noul tip de economie are şi un puternic impact ecologic. de asemenea.VincaTurdaş (Transilvania şi Banat). care se constituie în obiceiuri funerare. Lumea Nouă (în Transilvania). sunt abandonate vechile divinitati protectoare ale vanatorului si vanatului. acorda mai mult timp muncii. a dus la un amplu proces de deforestizare. în spaţii strict delimitate.6. sudul Moldovei). Denumirea vine de la latinescul eneus= aramă. Neoliticul timpuriu (6600-5500). Hamangia. Se constată. Apar stereotipii de înmormântare a defuncţilor. Termenul este sinonim cu cel de chalcolitic care vine de la grecescul chalkos=aramă. In eneoliticul târziu evolueaza culturile Cucuteni-Ariuşd (Moldova şi jumătatea estică a Transilvaniei). Hamangia (Dobrogea). Stoicani-Aldeni (zona de curbură Carpaţilor.Pişcolţ (în NV Transilvaniei). este o stare psihică nouă care se caracterizează printr-o preocupare constantă pentru viitor.Neoliticul dezvoltat (5500-5000). 7. iar spre finele neoliticului se răspândeşte practica înmormântărilor extra muros. Vinca timpurie (în Banat şi Oltenia).cu cultura ceramicii liniare (în nordul României). Neoliticul reprezintă o altă atitudine faţă de natură şi faţă de viaţă în general. în condiţiile unei agriculturi primitive. fiind acum adorate cu precădere divinităţi protectoare ale ogoarelor şi ale fertilităţii. Eneoliticul timpuriu este reprezentat de culturile Boian (centrul şi sudul Munteniei). Cernavoda I (pe linia Dunării). 8. 9. creşte efortul fizic şi timpul acordat activităţilor care au menirea de a asigura subzistenţa. de tip extensiv. Starcevo-Criş (pe aproape întreg teritoriul României.

acolo unde paleofauna şi paleoflora dispunea de specii şi soiuri care se pretau cultivării şi domesticirii. care au presupus familiarizarea cu soiurile sălbatice şi o tot mai mare apropiere faţă de animalele sălbatice. Este. mai potrivit este să spunem că populaţiile Schela Cladovei întreţineau o vegetaţie spontanee de tip cerealia. adică consideră că ar fi putut exista şi alte centre de invenţie în Europa. însă. prin preluarea de idei. sub formă domestică sau cultivata. cea de-a doua pare revoluţionară prin multiplele elemente de noutate. implicit şi al zonei noastre. căci asistăm la o revoluţie exact în acele spaţii in care populatiile nu au făcut nici un pas concret şi nici un efort. la nivelul neoliticului timpuriu. artefacte din aproape în aproape. de unde. Cultivarea se pare că a apărut prima. Ca centre primare de invenţie. el este azi depăşit. brusc şi rapid. În alte zone. Ce i-a determinat pe oameni să ajungă la cultivare şi domesticire. comparând trăsăturile generale ale celor două epoci. a introdus în literatură termenul de revoluţie neolitică. Si în cazul cultivării şi în cazul domesticirii au existat o serie de etape intermediare. cazul continentului european. În Orientul Apropiat. domesticirea este un proces complex. Adică nu au fost constatate elemente de continuitate între cultura ei materială şi cultura materială a neoliticului timpuriu din această zonă. deci acolo unde au fost depistaţi în stare sălbatică strămoşi ai unor animale si plante cunoscute. Cel mai apropiat centru de invenţie faţă de Europa şi de noi este cel din Orient. în arealul căreia este atestat pentru prima dată un animal domestic. Mai mult. de durată. Faptul că a existat neolitic aceramic este o dovadă. noile invenţii s-ar fi răspândit destul de rapid. mai apoi.G. in spatiul actual al Romaniei. eventual. Childe. aparţinând culturii Cârcea-Gura . Totuşi. De altfel. Jerichon). Schela Cladovei (dezvoltata in partea de sud a Banatului). deci donatoare. drept pentru care se caută originile neoliticului european în această zonă. fie prin deplasări de populaţii. plantele şi ceramica au apărut toate deodată şi brusc. cea mai veche ceramică neolitică din România. câinele . patria lor de origine fiind una orientală sau sud-balcanică. eventual. Sigur că. Mai mult. au fost acceptate a fi fost Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru mileniile 9-7. in Orient a existat un neolitic aceramic ( la Hacilar. termen care presupune că în noua epocă se face un salt uriaş. trecerea de la paleolitic la neolitic a fost un proces complex şi de lungă durată. care corespunde mileniilor 9-7. ca şi interesul pentru o graminee în stare sălbatică. Termenul de revoluţie poate fi. acela de revoluţie neolitică. fapt care a dus la diminuarea resurselor de vânătoare. deci la conceptul de rezervă? Cel mai probabil schimbările climatice (incalzirea climei) din epoca postglaciară. Japonia şi China. acceptat pentru acele spaţii unde neolitizarea s-a realizat prin colonizare. Se pare. În ceea ce priveşte termenul pus în circulaţie de Childe. Mijlociu şi în Africa de NE cultivarea şi domesticirea s-au realizat într-un interval larg de timp. pentru mileniile 8-7 şi America Centrală pentru mileniile 5-2. modele . apariţia noilor ocupaţii este concomitentă şi bruscă. evolua în sens neolitic. fie prin procese de acculturaţie. a existat o singură cultură care ar fi putut. nu şi-au adus nici un aport inventiv care să grăbească trecerea la neolitic. În centrele de invenţie trecerea nu a fost deloc bruscă. Catal Hüyük. de obicei. Gramineele cunoscute şi cultivate în neoliticul timpuriu din spaţiul actual al României ca şi mare parte a animalelor domestice nuşi au strămoşi în această zonă. Aici animalele domestice. dar numai pentru ceramică. Termenul de cultivare este însă prea pretenţios. Aceste constatări au făcut să se vorbească despre existenţa unor centre nucleare de invenţie. din specia cerealia. Este paradoxul neoliticului. deci nu toate trăsăturile noii epoci au apărut concomitent. care au dus la dispariţia unor animale sau la retragerea altora spre zonele cu climă rece. Se constată că în mezolitic. în 1929. Termenul este destul de discutabil. că această cultură nu a evoluat în sens neolitic. Contribuţii ştiinţifice mai noi admit posibilitatea pluralităţii nucleare. A trecut mult trimp pănă au fost domesticite toate animalele de bază. paleoliticul şi neoliticul.

înaintând pe văile râurilor şi traversând Bulgaria. Din Banat s-au extins spre Crişana si Transilvania. Triticum dicoccum a existat în stare sălbatică doar în Iordania şi Israel. SV Transilvaniei. Triticum monococcum il are ca strămoş pe triticum böeticum. la care se adaugă spaţii din fosta Jugoslavie şi Ungaria. Cu privire la soiurile de cereale cultivate. ocupând un spaţiu extrem de larg. 3. grâul (lat. Populaţia creatoare a acestei culturi a venit din Grecia. Se vorbeşte de mai multe valuri de migraţie dinspre sud. o serie de cereale: 1. fiind un soi care s-a adaptat foarte bine în zonele cu relief înalt. compactum. Caucaz şi în sudul Peninsulei Balcanice.atestată mai ales în sudul României. Al doilea val de populaţii sudice a dus la formarea culturii Starcevo-Criş. iar mai apoi au trecut prin pasurile Carpaţiulor Orientali spre Moldova. triticum). Se cultivă. 5. avena sativa) 6. în căutare de noi terenuri care se pretau cultivării. orzul (lat. care a evoluat în Oltenia. între 0-2000 m. secale). secara (lat. lintea. seminţe şi ar fi venit însoţită de animale gata domesticite. ECONOMIA NEOLITICA CULTIVAREA PLANTELOR Cultivarea plantelor este ocupaţia de căpătâi. de unde cultura lui s-a răspândit pe spaţii foarte largi. care s-a adaptat extrem de bine la orice condiţii de relief. hordeum vulgare). în primul rand. Dintre pomii fructiferi este atestat doar mărul în aria Cucuteni. Grâul este cultivat în toate ariile culturale. acest soi a fost abandonat. 4. azi este împărtăşită cvasi. dicoccum. hrişca 7. ajungând până în zona Clujului. Se cultivă şi astăzi. graţie faptului că a fost un soi nepretenţios.ovăzul (lat. prezintă asemănări de formă. aestivum. Primul ar fi dus la apariţia culturii Cârcea-Gura Baciului. Azi. Iniţial a fost cultivat în Asia Mică. aproape întregul areal al României de azi (exceptie fac Dobrogea si NV Transilvaniei). trebuiesc făcute câteva observaţii.sunt atestate în zona noastră: triticum monococcum. cea mai timpurie cultură neolitică. mazărea. datorat unui proces de roire şi migraţie pornit din sudul Peninsulei Balcanice a unei populaţii care. iar dintre plantele tehnice cânepa şi inul. pe Valea Dunării. care asigură baza alimentaţiei. în arie Gumelniţa. a plecat spre nord. Drept urmare. panicum miliaceum). Oltenia şi o parte din Muntenia. tehnică de ornamentare şi motive decorative (pictură cu linii şi buline albe) cu ceramica de tip proto-Sesklo din Grecia şi cu ceramica Karanovo I din Bulgaria. Triticum aestivum şi . Aceste populaţii au traversat NE Jugoslaviei şi au pătruns mai întâi. spelta şi durum. Aceste populaţii ar fi adus cu ele tehnica de confecţionare a ceramicii. 2. borceagul Dintre leguminoase sunt atestate bobul. meiul (lat.Baciului. în Banat. vulgare.total teoria conform căreia neoliticul din spaţiul nostru este un fenomen de import. care a exista în stare naturală în Orient. în urma unui spor demografic.

au fost exploatate mai ales solurile afânate. desigur nu la distanţe foarte mari. numite uşoare. spre finele neoliticului. se fac experimente în materie de cultivare. Orzul (hordeum) este cunoscut în stare sălbatică (hordeum spontaneum) în Asia Mică. Privitor la cultivare trebuiesc făcute câteva observaţii foarte importante. Doar în Spania se cunosc din chalcolitic. populaţiile sunt total sedentarizate. . săpăliga din corn de cerb. foarte probabil să fi fost folosit bălegarul în acest sens. condiţii de umiditate şi relief. Există doar puţine indicii în acest sens: o statuetă de lut care pare a reprezenta o vită înjugată. În timp. Cultivarea repetată a aceluiaşi lot. în eneolitic. sedentarizarea totală. nu sunt foarte bogate în substanţe nutritive. adică la nivelul neoliticului timpuriu. Spre exemplu. soiurile cultivate la nivelul neoliticului nu au antecedente locale. Iran şi Irak. numit aratru. Având în vedere că uneltele au fost destul de primitive. Este posibil ca paiele rămase după recoltare să fi fost şi ele incendiate mai ales că este încetăţenită şi azi părerea falsă că incendierea resturilor de vegetaţie duce la îngrăşarea pământului. s-ar fi cunoscut deja rotaţia culturilor şi lăsarea pămâtului în pârloagă. semn că fuseseră găsite soluţii pentru o profitabilă exploatare a solului. în neoliticul final. fapt care explică semisedentarismul neoliticului timpuriu. fapt ce se constituie într-un argument pentru teoria neolitizării ca fenomen de import. Spre exemplu cultivarea unor leguminoase. cu aceeaşi plantă. comunitatile se fixează la triticum vulgare. mai degrabă. Este. precum bobul şi mazărea. tot atât de bine putea fi descoperirea asolamentului sau a îngrăşmântului natural. iar în aria culturii Cucuteni din Moldova soiurile agreate sunt triticum compactum şi vulgare. semn că nu se cunoşteau foarte bine calităţile fiecărui soi şi modul în care se adaptează acestea la factorii de mediu. Uneltele folosite pentru cultivare sunt destul de primitive: plantatorul. adica destul de primitive. Palestina. un minim de cereale. Pentru defrişarea pădurilor. în sensul că se cultivă pe aceeaşi tarla mai multe soiuri de grâu. adică frecventa strămutare a vetrei satului. Prin cultivarea concomitentă. a fost folosit focul. De asemenea. de aceea termenul cel mai potrivit este cel de grădinărit. indiferent de capriciile vremii. care acopereau spaţii foarte largi. totuşi. climă. care. În general. fiind selectate şi cultivate doar cele care se adaptează perfect la condiţiile de relief şi climă ale unei zone date. cunoscute din Mesopotamia sau Egipt. se cunosc unele unelte din corn de cerb care ar fi putut fi folosite drept brăzdare pentru aratru. Metodele de cultivare sunt la fel ca şi uneltele. deci spre finele neoliticului. Spre sfârşitul neoliticului se bănuieşte că ar fi apărut deja un plug primitiv din lemn. deci asolamentul şi că aşa s-ar explica.compactum sunt hibrizi ai primelor două soiuri. care a fost descoperită în aria culturii Tripolie din Basarabia. deci originea lui este tot orientală. ducea la epuizarea solurilor. comunităţile îşi asigurau. La acestea se adaugă faptul că. nicăieri în Europa ele nu sunt atestate atât de devreme. Cât priveşte îmbunăţirile funciare de tipul irigaţiilor. nisipoase. de obicei. Azi s-a demonstrat că urmările incendierii pot fi pozitive doar un an ( arderea duce la creşterea procentului de potasiu din sol) şi că repetarea acestei operaţiuni la nesfârşit duce la epuizarea solului. Arheologia nu are mijloace pentru a stabili dacă s-au folosit îngrăşminte pentru îmbunătăţirea calităţilor solului. Liban. în arie Gumelniţa. Se bănuieşte că. se acumulează experienţă şi se fac observaţii riguroase asupra fiecărui soi în parte. drept urmare se abandonează soiurile nepotrivite. pe un teren epuizat are urmări benefice pentru sol care se îmbogăţeşte cu azot. nu au existat în stare sălbatică în spaţiul nostru. câteva oase de bou castrat provenite din aria culturii Vădastra (neolitic mijlociu) despre care se crede că a fost castrat în ideea de a fi folosit ca animal de tracţiune. Iniţial. Desigur că nu avem certitudinea ca soluţia a fost aratrul. ci intr-un areal ingust cu care comunitatile erau familiarizate.

Domesticirea duce in timp la modificari morfologice si comportamentale ale animalelor datorita selectiei controlate de catre om.Gramineele erau recoltate fie prin smulgere cu tot cu tulpina. Mai nou. dar si altele. Un alt scenariu presupune gestionarea animalelor salbatice si vanarea selectiva a animalelor. Practic este foarte dificil de stabilit momentul în care un animal a devenit domestic. Zona orientală de invenţie cuprinde Iranul (Ali Kosh). atrofierea coarnelor. Unul dintre acestea ar fi adoptarea de pui de animale de catre comunitatile de vanatori. care.000. spre exemplu a celor batrane sau a celor aflate in exces. 2. Tot pe baze logice se presupune că între vânătoare şi domesticire au existat câteva etape intermediare. Nu se ştie dacă pământul era exploatat în devălmăşie. sau de către familiile individuale. 3. Se . care constituiau taisul secerei. Dintre modificarile morfologice pot fi enumerate cele ce tin de talia animalelor.supravegherea. ori din Europa se cunoaste doar din jurul anului 10. Acest lucru este sugerat de faptul ca uneori ceramica neolitica contine ca degresant exclusiv pleava ramasa dupa recuperarea boabelor. Terenul cultivat era situat în afara aşezărilor. inclusiv câinele despre care s-a crezut că ar fi apărut mai întâi în Europa. Domesticirea ca proces este foarte greu de reconstituit. indiferent de sex sau vârstă. care avea un jgheab in care erau fixate microlite din silex. Uneori se recoltau in prima faza doar spicele si abia ulterior si paiele. Este atestata o secera realizata din corn. dupa care erau legate si transportate spre asezari in baloti.000 fusese deja domesticit la Shanidar. este credibila idea ca participau la activităţile agricole toţi membri valizi ai colectivităţii. Siria (Ras Shamra). Casele sunt prea concentrate în spaţiu ca să permită cultivarea intravilană. nu puteau fi foarte departe de aşezări pentru că nu erau cunoscute încă mijloacele de transport terestru (carul). spre exemplu scaderea vitezei de deplasare. urmărirea animalelor domestice în deplasările lor. de culoare. care poate stabili specia si varsta de sacrificare a animalelor pe baza studierii resturilor osteologice. lipite cu rasini. cum există pentru Mesopotamia (canale de irigaţie) sau China (fântâni).000 in Estul Asiei. îngrădirea turmelor în ţarcuri şi asigurarea hranei acestora. pe de altă parte. DOMESTICIREA SI CRESTEREA ANIMALELOR De un real folos pentru studierea domesticirii si cresterii animalelor este paleozoologia. nu departe de ele. Apariţia aratrului este posibil să fi dus la propulsarea bărbatului în activităţile de cultivare mai mult decât înainte. Studii de data recenta aduc noutatea ca el ar fi existat deja in jur de 15-14. Palestina (Jerichon). în Irak. Printre modificarile comportamentale ar fi de amintit in primul rand comportamentul pasnic in prezenta omului. În general. studierea ADN-ului permite stabilirea arborelui genealogic al speciilor domestice actuale. care trebuie sa fi fost importanta. 4. Anatolia (Hacilar. Can Hasan). Loturile cultivate. Irakul (Shanidar). desigur. de întreaga comunitate. Acest scenariu este de admis mai ales in cazul cainelui. înmulţirea turmelor în stare de captivitate. Aceste etape ar fi: 1. păzirea turmelor aflate în stare de libertate. Toate animale domestice au fost domesticite pentru prima dată în Orient. precum şi în Iran. Nu avem nici o informaţie cu privire la lotificarea suprafeţelor cultivate. animal care era util vanatorilor. motiv pentru care azi avem mai multe scenarii posibile. Azi este o certitudine că pe la 12. nu pot fi confirmate pe cale arheologică. fie prin taierea cu secera.

Iran şi Cipru. Capra a fost domesticită în jur de 7000. În general. O statistică făcută pe resturile osteologice din stratul cel mai vechi de la Cârcea indică 76 % animale domestice. Cainele are trei posibili stramosi: lupul. mai precis o capră domesticita poate redeveni sălbatică. bos primigenius. fără etape intermediare. Porcul este întotdeauna sacrificat în jurul vârstei de un an. în zona noastră nu s-a ajuns la domesticirea lor de catre comunitatile locale. la 6500 la Jarmo şi la 6200 la Nea Nikomedia (în Grecia). Se constată o preocupare pentru selecţia speciilor de animale în funcţie de zona de relief. Tot în mileniul al 7-lea este atestat şi boul domestic în Grecia de nord. cu foarte puţine excepţii. primele animale domestice. porcine şi câini. iar alta. sus scrofa şi calul sălbatic. care este valabilă pentru toate culturile neoliticului. când atinge maximul de greutate. A existat o ierarhie a animalelor domestice.consideră că o etapă importantă în domesticirea animalelor este momentul în care se constată o riguroasă selecţie a speciilor şi apar stereotipii la vârsta de sacrificare a animalelor. în funcţie de animal. coyotul si sacalul. Sicilia. atestat în Asia Mică. De asemenea. a trăit şi în Europa. estimata pentru Ukraina. Calul va fi târziu domesticit. ci şi pentru obţinerea unor produse secundare. în Corsica. cel mai probabil pe la 3500. derivate). în Irak. creşterea numărului de porci indică o sedentarizare totală. dar. Cele mai numeroase au fost bovinele. O excepţie este înregistrată în faza a II-a a culturii Sălcuţa. dar şi exploatarea la maxim a unui animal (ne gândim la folosirea animalului nu numai pentru carne. urmate de ovi-caprine. fapt care oferă posibilitatea perpetuării speciei. fază în care predomină ovi-caprinele. Strămoşul său sălbatic. pornindu-se de la muflonul roşu. cam la aceeasi data in China. excepţie făcănd căinele cunoscut inca din mezolitic. urmate de porcine şi doar pe ultimul loc se situeaza bovinele. Cea mai veche oaie domestică este atestată la Shanidar. O specie de muflon (muflonul de Corsica) care s-a pretat domesticirii a trăit şi în sudul Europei. Vârsta de sacrificare este foarte importantă pentru că ea precizează modul în care este exploatat un animal. procentual vorbind. dar nu este încă sigur că ea ar fi fost domesticită independent de centrele orientale. Oaia a fost domesticită în Orient. Procentele foarte ridicate de oase provenite de la animale domestice indică o trecere bruscă de la vânâtoare. de la Gura Baciului. Pe teritoriul nostru. In spatial actual al Romaniei existau în fondul genetic bos primigenius . Analizele recente de ADN indica lupul ca stromosul cel mai probabil si indepartat al cainelui. apar cu cea dintâi cultură neolitică: Cârcea-Gura Baciului. 96 %. ca forma de asigurare a subzistentei. Creşterea lui . care se preta domesticirii. acest procent arată că vânătoarea a fost abandonată cvasi-total. Sardinia. se pare în Palestina. a existat în paleolitic în întreaga Europă. în intervalul 4000-3000. fiind alese acelea care se adaptează cel mai bine la condiţiile de mediu. în pofida acestui fapt. în Asia Centrală. De precizat este faptul că la capră procesul de domesticire nu este ireversibil. Spania şi Grecia. inclusiv in spatial nostru. Porcul domestic este cunoscut pe la 7000 la Ras Shamra (Siria). Cea mai optimista data ar fi in jur de 4000. la creşerea animalelor domestice. În neoliticul romănesc nu se cunoaşte nici o cultură în aria căreia ponderea vânătorii să fi fost mai mare decât cea a creşterii animalelor. în intervalul 9000-8000. O specie de capră sălbatică.

erau castraţi. Castrarea bovinelor este atestată prima data la nivelul culturii Starcevo-Criş.după această vârstă este inutilă pentru că sporurile în greutate sunt de aici încolo neglijabile. Cifra avansată pentru apariţia ceramicii în Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos.e. IMPORTANTA CERAMICII . vârsta de sacrificare diferă in primul rand în funcţie de sex. fiind nomade. Pe teritoriul nostru nu a existat neolitic aceramic. Prin urmare. care sunt sacrificaţi în momentul în care ajung la greutatea maximă. Doar după ce bovinele au început a fi folosite ca animale de tracţiune. apariţia ceramicii este legată de sedentarizarea comunităţilor umane. Nu există alte atestări de cal domestic la acest nivel cronologic.Gura Baciului. a folosit recipente din alte materiale: din piatră. descoperirea este singulară. realizate din lemn sau piele. ba chiar în epoca de tranziţie ele sunt foarte puţine în Europa. 1961. comparativ cu cultivarea plantelor sau creşterea animalelor. utilizat la călărie. Contribuţii la problemele neoliticului în România. În cazul bovinelor. Oaia este sacrificată la o vârstă cuprinsă între 4 -10 ani. poate şi lutuite ca să poată adăposti lichide. deci ceramica a aparut deodată cu cea mai timpurie cultură neolitică: Cârcea. De abia în epoca bronzului calul a fost folosit altfel decat pentru hrana. în Orientul Apropiat a existat şi un neolitic aceramic. realizate din fructe cu coajă lemnoasă. Bucureşti. Fără îndoială că omul. deci ceva mai târziu. in prealabil. Consideratii. burdufuri din piele sau chiar tigve de animale. a crescut vârsta de sacrificare a masculilor care.n. coşuri împletite din nuiele. Iran şi Siria) ca şi în Japonia se situează în jur de 8000 i. neconfirmată de alte descoperiri şi foarte îndoielnică. deşi s-a făcut afirmaţia că în aria culturii Vădastra ar fi fost descoperit deja din neoliticul dezvoltat un cal domestic de talie mică. Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Asadar. cele de păstori. pentru că ele erau mai stabile în spaţiu. Femelele sunt sacrificate la vârste mai avansate decât masculii. din lemn scobit. BIBLIOGRAFIE: Dumitru Berciu. Oaia întâlnită în neoliticul românesc are 60 cm la greabăn şi are ca strămoş pe ovis orientalis. fapt ce indică că ea este folosită şi pentru lapte şi lână şi că este asigurată şi perpetuarea speciei. preferau recipiente uşoare şi incasabile.. înainte de-a fi inventat ceramica. În ceea ce priveşte calul. Mestesugurile in neolitic MESTESUGURILE IN NEOLITIC OLARITUL APARITIA CERAMICII. Bucuresti. 1987. în lumina noilor cercetări. Ceramica se bănuieşte că a apărut mai întâi la populaţii cultivatoare de plante.

fapt ce duce la reactivarea elementelor radioactive conţinute de ceramică sau absorbite din sol (ca uraniu 238. De asemenea. câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. toate putand fi puse in evidenta prin surprinderea unor tipuri ceramice intrusive in anumite spatii. indiferent de epoca. de exemplu. Calitatea ceramicii poate fi expresivă şi în departajarea indivizilor din punct de vedere al statutului social.Ceramica este pentru arheolog extrem de importantă. pastei şi a materiilor prime folosite pentru frământarea ei . Reactivarea duce la apariţia unei raze de lumină care este măsurabilă. În procesul de fabricare a ceramicii s-au acumulat. în primul rând. Ceramica se încălzeşte la o temperatura de aproximativ 500 grade. metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars care au rămas pe loc după ardere ca. sistemul de construcţie a cuptoarelor. thoriu). nu există laboratoare în România pentru aplicarea lor. din pacate. pe baza tipologiei ceramicii şi a evoluţiei ei în timp. Apariţia ceramicii nu este importantă doar pentru arheologie. vasele antropomorfe şi zoomorfe). prin experienţe repetate. studiul ceramicii poate da informaţii despre viaţa cotidiană a unei epoci: nutriţie şi rafinamente culinare sau despre viaţa religioasă. ştiut fiind faptul că o serie de vase au fost folosite exclusiv în oficierea unor ritualuri religioase (vasele pentru libaţii sau de ofrandă. au fost periodizate toate aceste culturi. potasiu 40. Ambele metode sunt costisitoare şi. Apariţia ei a schimbat hotărâtor alimentaţia. CERAMICA NEOLITICA Studiul ceramicii. oale găsite în cuptoare de ars ceramica sau pe vetre. motive sau tehnici decorative utilizate. a cerealelor şi lichidelor. 2. Vasele au permis depozitarea în bune condiţii a rezervelor de hrană. ci. Metoda arheomagnetică. Statuetele de la Hacilar (66 de piese) au fost supuse unei analize de acet fel şi s-a ajuns la o concluzie de-a dreptul neaşteptată: 40 erau falsuri recente. fiind artefactul pe baza căruia au fost definite grupele culturale cunoscute până în prezent precum şi ariile lor de răspândire. a unor relaţii de schimb sau chiar a unor mişcări de populaţii. deoarece noile recipiente au făcut posibilă fierberea şi prăjirea şi folosirea unor alimente care nu sunt comestibile în stare naturală. ca şi transportul lor la mari distanţe. in chip special în prelucrarea metalelor. presupune cunoasterea: 1. numeroase cunoştiinţe tehnologice cu privire la reglarea arderii. De o deosebită valoare este ceramica pentru surprinderea unor legături interculturale. Metoda termoluminiscenţei. care se bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora. Drept urmare. prin folosirea a două metode fizice: 1. pe durata răcirii. poate indica deosebiri în ceea ce priveşte prosperitatea unei comunităţi sau a unui grup din cadrul acesteia. care au putut fi aplicate ulterior în alte domenii. Pe baza studiului ceramicii pot fi depistate centrele de olari ca şi arealul deservit de acestea. Ceramica poate fi şi un mijloc de datare. pentru viaţa cotidiană a comunităţilor neolitice. pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prabuşit pe loc. Gustul artistic sau lipsa lui. De asemenea. atunci când este vorba de forme ceramice.

procedeelor de ardere STUDIUL PASTEI SI DEGRESANTILOR Pasta se poate studia cu ochiul liber. bineinteles. cel mai adesea o soluţie slabă de acid acetic sau clorhidric (10%). La acestea se adaugă degresanţi. tipologiei formelor ceramice 4. tehnicilor şi ustensilelor de ornamentare 5. motivelor decorative 6. Mai există o metodă de studiu: bombardamentul cu raze beta. asta doar după ce ceramica a fost bine spălată şi a fost îndepărtată crusta calcaroasă care s-a depus pe ea în urma zacerii în sol cu ajutorul unui detartrant. metoda cea mai la îndemână şi cel mai des utilizată. Materia primă de bază este lutul sau argila care se amesteca. care au rolul de-a asigura elasticitatea vasului şi de a împiedica fisurarea lui dupa . cel din urmă putând ajuta la depistarea depozitelor de argilă utilizate. dar şi cu ajutorul microscopului petrografic.2. cu apă. procedeelor de modelare 3. Examinarea cu ochiul liber este. desigur.

de sudură. Cochiliile de scoici sunt folosite mai ales în aria culturii Hamangia din neoliticul dezvoltat. De regulă. de regulă. Există. Unele vase ale culturii Boian. de gătit sau de transport. 2. ci suportul. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. până când se obţine o pastă perfect omogenă. Ultima operaţie era netezirea peretilor atât la exterior . căci nu mai era rotit vasul. deci când olăritul nu era un meşteşug specializat. Pentru obţinerea unei paste intermediare sau fine s-au folosit alţi degresanţi: nisipul amestecat cu pietricele. Pasta intermediară era utilizată cel mai adesea pentru recipiente în care se gătea sau din care se mânca.evaporaea apei. care facilita rotirea vasului şi-l expunea mai puţin la deformări cu ocazia realizării decorului. la început. TEHNICILE DE MODELARE A CERAMICII. a modului în care a crăpat vasul (de obicei în locurile de îmbinare. Cei mai vechi şi cei mai răspândiţi degresanţi la nivelul neoliticului au fost pleava şi paiele tocate. de provizii. o pastă intermediară. o pastă de bună calitate.e. mai degrabă miniaturale. apar şi alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare. cioburile mărunţite provenite de la vase sparte. din benzi de argilă. par a confirma această ipoteză. pe la 450 i. 3. frământarea unui boţ de lut şi scobirea lui. De asemenea. deşi era cunoscută în Grecia încă din epoca bronzului. în principal. tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici. Se realiza mai întâi fundul rotund şi plat al vasului peste care se aşezau colăcei din lut cu diametru variabil. tehnica au columbin. care se lipeau de fundul vasului. În spaţiul nostru roata olarului. în timp. Studiul atent al exteriorului şi interiorului vasului. calcarul pisat. fapt care indică folosirea unui suport uşor curbat. iesite din uz. Astfel. . unde exista din abundenţă această materie primă. cernut. Nisipul cu pietricele sau cioburile pisate dau. prin folosirea paielor şi a plevii. cât si in interiorul vasului. cultură care se dezvoltă în Dobrogea. cochiliile de scoici sau de melci pisate. date spre expertiză la Institutul de medicină legală. drept pentru care aceşti degreasanţi fie au fost abandonaţi în favoarea altora. Cine modela vasele? În general se admite că. Acesta trebuie sa fi fost şi un prim pas care a dus mai târziu la apariţia roţii olarului. cochiliile de melci şi scoici sau calcarul cochilifer au fost degresanţii cei mai utilizaţi la sfârşitul eneoliticului şi în perioada de tranziţie la epoca bronzului. cernut. fie au fost găsite soluţii (de exemplu acoperirea suprafeţei vasului cu un strat subţire de lut) pentru a se depăşi acest impas. Este de precizat că degresantul are un rol hotărâtor pentru calitatea vaselor. Ulterior apar şi vase cu fundul plan-concav.. se obţinea o ceramică destul de grosolană. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare. nisipul fin. Toate aceste materii prime se amestecă bine şi se frământă. vasele erau modelate şi decorate de femei. care nu prea putea fi decorată. pleava este caracteristică mai ales neoliticului timpuriu şi mai ales vaselor mari. Iniţial vasele au toate fundul drept. iar nisipul fin. ci unul casnic. 3 tehnici: 1. Construirea vasului din fâşii. care sunt mai vulnerabile) poate aduce indicii cu privire la tehnica de modelare. Pentru ceramica de uz gospodăresc. unde au fost examinate amprentele digitale. deci în epoca La Tène. Desigur că. iar pasta fină pentru recipiente de cult sau vase din care se mânca sau se bea. apare târziu.n.

de băut. de gătit. în formă de sac. de la o etapă la alta. atunci când se poate vorbi despre olărit ca meşteşug specializat. Fără îndoială că olăritul ca meşteşug casnic nu a dispărut decât foarte târziu.realizată în casă. dacă s-a găsit. greu de atins. Descrierea prin asocierea unei forme ceramice cu obiecte contemporane. 2. Forma este desigur dictată de funcţionalitatea vasului: vas de provizii. existând în paralel cu cel specializat şi asigurând minimul necesar în materie de oale pentru o gospodărie. 1. . în formă de borcan. etc. Totuşi. cu rol funerar. krater. bitronconic. însă. de genul vas de tip lekithos. o mare varietate de forme ceramice. nu este întotdeauna sau întru totul respectat. pentru o necropolă. Este un deziderat care este. Este cea mai expeditivă. sferic. Se pot remarca mai multe tendinţe atunci când se denumesc şi se descriu vasele. Acest sistem nu poate fi consecvent aplicat din mai multe motive: exista de multe ori vase care nu-şi găsesc corespondent de formă în ceramica grecească sau asemănarea de formă a unor vase cu forme ceramice greceşti este uneori foarte aproximativă şi forţată' fapt ce creează cititorului imagini false. În arheologie este absolut obligatorie descrierea vaselor şi alcătuirea unei tipologii a formelor ceramice tipice pentru o aşezare. adică în eneolitic. de la o cultura la alta. 3. este mai greu de admis că. de transport. de mâncat. etc. gât. tronconic. deci când apar anumite stereotipii sau canoane de modelare şi de decorare. Acest mod de descriere prezintă marele avantaj că este uşor de vizualizat şi este mult mai obiectiv. etc. cilindric. este cel mai probabil ca femeile să fi fost cele care realizau vasele. trunchi. indivizi care se ocupă doar de această activitate şi în momentul în care sunt viziblie seriile ceramice. în evul mediu. de frământare a lutului. Inconvenientul este acela ca descrierea nu este foarte rapida si poate deveni plictisitoare pentru cititor. Asta pentru că meşteşugarii produc mari cantităţi de oale. amforă. în formă de sticlă. aprovizionare cu combustibil pentru întreţinerea arderii. avantajul ar fi doar acela că descrierea este expeditivă. Termenii au ambiguitate: ce fel de pepene ? (sferic sau ca o minge de rugbi?). pentru o cultură. de cult. Descrierea ceramicii (ca şi tipologia ei) trebuie să fie foarte obiectivă şi precisă. Se folosesc termeni ca vas în formă de pepene. Descrierea este impresivă şi subiectivă. FORME CERAMICE IN NEOLITIC Există. pentru că ele ştiau cel mai bine de ce au nevoie în gospodărie. pe parcursul neoliticului. cunoştinţe speciale legate de folosirea şi reglarea cuptoarelor. deoarece nu s-a găsit încă un limbaj comun sau. Se poate vorbi deci de olărit ca de un meşteşug specializat în momentul în care apar cuptoarele de ars ceramica. kantharos. Denumirea formelor ceramice prin folosirea unor termeni care denumesc ceramica grecească. face posibilă descrierea tuturor părţilor componente ale vasului: fund. ovaidal. În plus. de la o zonă la alta. etc. conic. tot femeile ar fi fost cele care se ocupau în exclusivitate cu el. fapt ce presupune operaţii dificile de scoatere a materiei prime. ce fel de borcan sau de sticlă?. torţi. dar şi cea mai defectuoasă metodă pentru că este total subiectivă şi greu de înţeles. pentru a putea fi uşor înţeleasă. Folosirea în descriere a unui limbaj geometric: vas semisferic. arsă pe vatră.

. incizarea. buza. vasele zoomorfe. bolul. tipice culturii Cucuteni. lemn.constă în zgârierea peretelui crud al vasului cu ajutorul unui obiect ascuţit din os. Cele mai frecvente vase în neolitic sunt vasele mari de provizii. vasele antropomorfe sau cu capac antropomorf din aria culturilor Vinca si Gumelnita. de tip binoclu. 1. Ca forme mai deosebite pot fi amintite vasele duble. partea inferioară a corpului. cupa cu picior. diferite tipuri de pahare. altele tipice doar unora dintre ele. TEHNICI DE ORNAMENTARE A CERAMICII IN NEOLITIC Sunt atestate la nivelul neoliticului destul de multe tehnici de decorare a ceramicii.O descriere corectă trebuie să aibă în vedere toate părţile componente ale vasului: fund. apucătoarele sau proeminenţele. umărul. mai rar amforele. frecvente în aria culturii Gumelniţa. Este o tehnică comună tuturor culturilor neolitice. gâtul. motiv pentru care exemplificarile sunt inutile. unele general valabile pentru toate ariile culturale. torţile. sau metal. partea superioară a corpului. castroanele semisferice sau bitronconice (unele suspendate pe suporturi cilindrice).

se uniformizează suprafaţa vasului. care contrastează cu fondul vasului. cu degetul. Operatiunea se poate face cu pieptenele. ci este stropit cu acest amestec. De obicei sunt tratate în această manieră vasele de gătit. stratul gros de lut având proprietăţi termorezistente. vasul nu se mai cufundă. în care apoi se scufundă vasele modelate şi zvântate. prin lustruire. mai ales dacă degresantul a fost pleava. de consistenţa noroiului. Vinča-Turdaş. cu degetele. folosindu-se scoica cardium). Tehnica s-a folosit mai ales în ariile culturilor Dudeşti. 6. cu unghia (Starčevo-Criş. sunt si mai puţin alunecoase si mai usor de manipulat in bucatarie. cu şnurul. in special culturilor Vădastra şi Boian. cu măturica. În urma acestei operaţiuni. Canelarea este tot un fel de lustruire. de forma unei ştampile. Barbotinarea este o tehnică foarte răspândită în neolitic. după care. 3. deci tipică în primul rând culturilor Vădastra şi Boian. Gumelniţa).este tehnica mai sus amintită. aproape întotdeauna asociată cu excizia. Totodată.tehnică care are ca scop acoperirea porilor vasului şi înobilarea suprafeţei vasului care.2. se umplu cu o substanţă. Consta în sculptarea în peretele crud al vasului cu ajutorul unei ustensile de forma unei spatule. ulterior. care se numeşte angobă sau slip. de consistenţa unei smântâni. scotand in evidenta motivul ornamental. Uneori. Tehnica este folosită pentru a acoperi porii vaselor şi pentru a uniformiza suprafaţa vasului. Incrustarea cu materii colorate. În acest caz. vasele tratate în acest fel. dublata de presare. 5. cu mult lut. pe pereţii vasului se depune un strat subţire de lut. 4. Se face cu pietre sau cu lustruitoare din lut. de obicei albă. în vederea decorării. Impresiunea sau imprimarea constă în apăsarea peretului crud al vasului cu diferite obiecte care-şi lasă amprenta pe perete si se constituie in element de decor. amestecul de lut cu apă este mai dens. Constă în formarea unei băi din amestec de lut cu apă. capătă un luciu metalic. cu scoica (tipic pentru Hamangia. mai rar roşie. . dar şi culturii Hamangia. Lustruirea. cu rogojini sau ţesături (cultura Tisa). fiind mai zgrunturoase. 7. Cucuteni. excizarea. În urma acestei opeaţiuni iau naştere pe pereţii vasului un fel de pliuri adâncite.este o tehnică tipică mai ales neoliticului dezvoltat. Drept urmare apar ornamente adâncite. care.

pieptenele. Uneltele folosite pentru decor sunt scoica. cu alb. Stampilarea se realizează cu ajutorul unei stampile din lut cu care se apasă pe peretele crud al vasului. după modelare. Pictarea s-a utilizat mult în neolitic. Pictura policromă. măturica. în chip identic. vârfuri ascuţite din os. dar mai ales in eneolitic. deci la inceputul neoliticului.8. De obicei pictarea se realiza înainte de ardere pentru simplul fapt că. Ea poate fi realizată înainte sau după ardere. Pictura monocromă este frecventă pe ceramica culturilor Cârcea-Gura Baciului. rotiţa. Ciumeşti. prin ardere. 10. 9. proeminenţe sau butoni. MOTIVE DECORATIVE PE CERAMICA NEOLITICA Cele mai frecvente motive utilizate pe ceramica neolitică sunt: . StarčevoCriş. Decorul plastic constă în adăugarea de pastă suplimentara pe peretele vasului. era mai rezistentă. Cea realizată după ardere se numeşte pictură crudă. Tehnica este utilizată pentru motive decorative mai complicate. pintaderele. În aria culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa s-a practicat pictura cu grafit. roşu şi ciocolatiu este tipică culturilor Ariuşd. care trebuiesc repetate în câmpul vasului de mai multe ori. Precucuteni şi Cucuteni. Cel mai adesea se adaugă brâuri în relief.

S-urile îmbucate 14. Motivul ochiului (Cucuteni) . Bulinele (Cârcea-Gura Baciului) 13. Tabla de sah (Boian) 7. Motivele în căpriori 9. Portativul muzical (cultura cu ceramică liniară) 12. Reţelele de linii 15. Romburile concentrice (Vinca) 4. Triunghiurile haşurate 6. Spirala dinamică (Cucuteni) 8. Liniile unghiulare (StarčevoCriş) 2. Parantezele (Gumelniţa) 11.1. Dinţii de lup (Vădastra) 5. Meandrul (Vădastra) 3. Spicul de grâu (Starcevo-Cris) 10.

Cuptoarele cu doua camere sunt rare şi nu se cunosc decât din aria culturii Cucuteni. se fărâmă. aproape de o sursă de apă. unele părţi ale vasului sunt arse incomplet sau chiar crude. variabile de la o arie culturală la alta sau în funcţie de mărimea şi funcţionalitatea vasului: 1. 2. Temperaturile obţinute în aceste cuptoare nu depăşesc 500 de grade. in arie Cucuteni. ca urmare vasele sunt pătate. dar continuă să fie folosite pe tot parcursul neoliticului. cuptoarele sunt plasate la periferia aşezărilor sau înafara lor. Cuptoarele de acest . Principii de dispunere a decorului: 1. cu o singură cameră. se constata adeseori prezenta decorului chiar si in interiorul vasului. Ele sunt puţin adâncite în sol. 1.caracterizeză toate culturile neolitice 2.repetarea aceluiaşi motiv de mai multe ori. Partea aflată deasupra nivelului de călcare are pereţi din lut. Sunt tipice mai ales neoliticului timpuriu.in arie Cucuteni. aparand doar pe ceramica cucuteniana. decorul fiind organizat în benzi. care asigura circulatia aerului in cuptor. frize sau celule ornamentale 3.pe întreg corpul vasului (oroarea de vid). sunt instalatiile cele mai răspăndite. REGULILE DE DISPUNERE A DECORULUI Se constată unele stereotipii de poziţionare a decorului. fiind tipică doar culturilor Precucuteni. Cuptorul este prevăzut cu două deschizături: una laterală.este destul de rară. De obicei. dar ele sunt foarte puţine tocmai datorita faptului ca nu au rezistenţă. Triskelion-ul (Cucuteni) Tipic neoliticului este decorul strict geometric. Aceste orificii pot fi astupate. Cuptoarele simple.din faza Cucuteni B. în părţile mai expuse privirii. Ariuşd şi Cucuteni ARDEREA CERAMICII IN NEOLITIC La nivelul neoliticului s-au practicat diferite tipuri de ardere şi s-au folosit instalaţii mai mult sau mai puţin complicate. iar cele antropomorfe sau zoomorfe sunt foarte rare şi tot de esenţă geometrică. Se cunosc şi vase care au fost doar expuse la soare. 3. pe unde se introduc lemnele şi alta în partea superioară. jos (de acces). ca atare ceramica este de proastă calitate. Tărtăria si Ariuşd. 2. Un astfel de cuptor se cunoaşte de la Glăvăneştii Vechi. simetria. Cuptoarele au diametrul de aproximativ 2 m şi înălţimi care sunt sub 1 m. Apariţia lor este o dovadă sigură că olăritul este deja un meşteşug calificat. atunci cand el are gura larga. Lipsesc motivele vegetale.16. mai ales pentru ceramica nepretenţioasă: vase de provizii sau de gătit. din faza Cucuteni A. alte sunt supraarse. Temperatura de ardere pe vatra este scăzută. au formă tronconică sau calotiformă şi prezintă o uşa de acces. asimetria. arderea este inegală. adica in partea superioară a vasului sau pe diametrul maxim. Astfel de cuptoare se cunoasc de la Cârcea. Cele mai simple instalaţii de ardere au fost vetrele casnice deschise.

Au fost atribuite neoliticului 105 mărgele care au formă bitonconică sau de butoiaş. fie pe un perete median perforat. dă o ceramică de culoare cenuşie până la negru. în marea lor majoritate.Grătarul se sprijină fie pe un picior cilindric. operatiune care putea dura o zi intreaga. Înainte de folosire. PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC La nivelul neoliticului este confirmată de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale. cu pereţii uşor boltiţi. apa şi oxizii pe care aceasta îi conţine. fără oxigen. Gumelniţa şi Cucuteni. Se cunoaşte chiar şi o piesă de plumb la Sălcuţa. completă. Camera inferioară se numeşte focărie. se remarcă . temperatura de ardere sau timpul de ardere. Grătarul elimină contactul direct dintre vase şi combustibil. iar cea oxidantă nuanţe roşu. doi idoli en violonşi 4 idoli antropomorfi. din aria culturii Bodrogkeresztúr. Trebuie remarcată marea cantitate de piese de aur din două necropole din Bulgaria. Tezaurul a fost descoperit în împrejurări necunoscute şi a fost achiziţionat de Muzeul din Cluj în 1912 de la un negustor. În camera superioară se ard vasele. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni şi cântăreşte 750 g. iar camera superioară un orificiu care poate fi acoperit. mai ales a aurului şi cuprului. prima de la Durankulak. Cuptorul este rotund în plan şi tronconic în secţiune. Cele două camere sunt despărţite de un grătar perforat care permite circulaţia aerului. Majoritatea pieselor gumelniţene sunt pandantive en violon. deci se poate regla arderea. Acest cuptor prezintă multiple avantaje. o banală sârmă. Identitatea de formă cu piesele din Bulgaria ar încuraja chiar ideea că sunt piese provenite din ateliere sudice. Având în vedere că aurul din Apuseni are un conţinut ridicat de argint (25 %). Cele mai multe piese de aur se datează în eneoliticul final şi aparţin culturilor Bodrogkeresztúr. Piesele din aur sunt. Este vorba de circa 130 de piese. se pot obţine temperaturi cuprinse între 500-1000 grade. deci importate. datează din eneoliticul timpuriu şi a fost descoperită la Boian. cu un procent scăzut de argint. Doar pentru arderea vaselor pictate cu grafit sunt necesare temperaturi foarte înalte. podoabe: ace. El este eterogen. Culoarea vaselor depinde în primul rînd de tipul de ardere: arderea reducătoare. pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezintă foarte schematic silueta umană. cuprinzând piese din mai multe epoci. Mai mult de atat nici nu este nevoie pentru că la 1175 de grade lutul se vitrifiază. În necropolă au fost descoperite în jur de 3000 de obiecte din aur. Arderea poate fi reducătoare sau oxidantă. Există şi alţi factori care pot influenţa nuanţa: tipul de argilă. dintre care peste 100 aparţin tezaurului de la Moigrad. pandantul culturii Gumelniţa de la sud de Dunăre. PRELUCRAREA AURULUI Cea mai veche piesă din aur. cules din albiile râurilor.tip au o groapă de acces (numita groapa olarului). este foarte probabil ca aurul să provină din Tracia sau Macedonia. a doua de la Varna. care cântăresc aproximativ 6 kg. cum era şi de aşteptat. după cum orificiile sunt astupate sau deschise. de circa 1050 grade. Necropola de la Varna aparţine culturii Karanovo VI. fapt care-i conferă o culoare albă. cu braţele în cruce. care seamănă până la identitate cu piesle din aceeaşi arie culturală din Bulgaria (acolo numita Karanovo VI). cuptorul era foarte bine încins. Focăria are o gaură de alimentare. vasele nu mai prezintă pete. Analiza metalografică a pieselor gumelnitene din România dovedeşte că la confecţionarea pieselor s-a folosit aur nativ. ca atare arderea este egală. dar acesta este un metal folosit doar accidental. Aici se introduce combustibilul. spre exemplu cu cele de la Hotnica. Pe lângă pandantive. De exemplu.

mărgele. căci reducerea presupunea temperaturi destul de scăzute de circa 700-800 de grade. de obicei. tehnică numită au repoussé. mai degrabă. având în vedere că arama este foarte moale. Bodrogkeresztúr-Gorneşti şi Tiszapolgár-Româneşti. judecand dupa culoarea aurului. inele de buclă. în aria culturii Starcevo-Criş prin descoperirea unei sule la Balomir. Probabil că în aceeaşi tehnică au fost prelucrate şi piesele timpurii de la noi. însă. nu este exclus ca ele să provină din ateliere locale şi să fie realizate din aur transilvănean. al 6-lea. Pentru piesele de la Moigrad nu există o analiză metalografică. Gumelniţa. majoritatea piese de podoabă: ace cu dublă volută. Dimini sau Sesklo. Primele tipare apar în Orient în mil. Hunedoara. Un fenomen asemănător se constată şi în nordul Bulgariei. dar. şi piese decorate cu puncte sau cerculeţe în relief. prin ciocănire. în timp ce în staţiuni neolitice celebre din Grecia.foarte multe aplici pentru îmbrăcăminte ca şi foiţele de aur folosite pentru acoperirea unor părţi ale trupului:ochii. în eneolitic. Catal Hüyük si Ergani (Anatolia). faţa sau mâinile. Marton Roska credea că au fost folosite la tăierea şi prelucrarea lemnului. ar fi putut fi. În ceea ce priveşte tehnicile de prelucrare. topoare de luptă. Este vorba de aramă nativă. Până în eneolitic. are loc o evidentă dezvoltare a metalurgiei cuprului în spaţiul sud-est european. piesele masive din cupru sunt o raritate. mai rar străpungătoare sau cârlige de undiţă. În mileniul al 5-lea. Este cazul malachitului sau azuritului. Nu este exclus ca minereurile frumos colorate să fi fost colecţionate şi pentru tatuaje sau în scopuri cosmetice. doua tipuri de topoare cu gaură transversală ( respectiv topoarele-ciocan şi topoarele cu braţe în cruce) şi târnăcoapele. care a fost prelucrată prin ciocănire. care este decupată în forma dorită. Cele mai multe piese sunt nedecorate. Este clar deci faptul că raritatea acestui metal îl face să aibă in neolitic mai degrabă regimul unui metal preţios şi exclusiv un rol ornamental. Sunt mai frecvente patru categorii de piese: toparele plate (pană sau ic). fapt dovedit de apariţia unui număr destul de mare de piese masive din cupru în ariile culturilor Cucuteni. Arama este atestată pentru prima dată în spaţiul nostru în neoliticul timpuriu. Iniţial minereurile de cupru erau colecţionate pentru culoarea şi luciul lor şi folosite pentru confecţionarea mărgelelor. Childe credea că târnăcoapele şi topoarele au fost utilizate la exploatările de minereu şi de sare. Cu privire la funcţionalitatea acestor piese au existat mai multe supoziţii. Sălcuţa. jud. piesele din cupru sunt foarte puţine şi. iar Ion Nestor a emis ipoteza că topoarele cu braţe în cruce au fost. de mici dimensiuni. există. Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru. G. prin procese nu foarte complicate. precum Dikili Tash. în urma căreia se obţine o foiţă subţire. mult mai . Urmează o lustruire a piesei. METALURGIA ARAMEI IN NEOLITIC Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arată că acest metal a fost folosit pentru prima dată în mileniul al 7-lea la Ali Kosh . realizate cu ajutorul unui poinson. trebuie remarcat că aurul este prelucrat la rece. iar restul pieselor.

Pe lângă aceste patru categorii de piese. date fiind posibilităţile de transportare a minereului foarte rudimentare. Foarte probail erau creuzete folosite la turnarea metalului. cele cunoscute până în 1974. doar foarte puţine au fost descoperite în aşezări. Nu este exclus nici chiar ca ele să fi fost lingouri folosite în schimburile dintre comunităţi. semn ca originea lor trebuie cautata aici. SE Transilvaniei (Bălan). În aceste şanţuri a fost descoperită ceramică neolitică care sugerează că ele funcţionează deja pe la 5100/5000 i. în aria culturii Precucuteni. În jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 aşezări neolitice. Ar mai fi şi alte indicii care duc spre supoziţia că ar fi existat ateliere în spaţiul nostru. motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat de cercetarile arheologice moderne. Nu au fost descoperite locurile de reducere. Este vorba de depozitul de topoare de la Cărbuna care continea 343 de piese. Henrieta Todorova.probabil. Crişana şi Banat. a analizat 200 de piese masive din cupru din aceasta perioada şi a constatat că 90 % dintre ele sunt noi. piesele de arama descoperite în aşezări sunt banale străpungătoare. căci analizele metalografice au dovedit că arama provine din cel puţin patru locuri de extracţie diferite. unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau în interior urme de zgură de cupru. teritoriul României este şi foarte bogat în zăcăminte de cupru. nr. Foarte multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese). Exploatarile de la Aibunar.Totodată. Printre avantaje: se reduce uşor. de putere. O descoperire de excepţie a fost făcută pe teritoriul Rep. faza III. drept pentru care se toarnă destul de greu în tipare şi există riscul să se formeze bule de aer în interiorul pieselor. Deocamdată este dovedită producerea locală doar a topoarelor de tip pană prin descoperirea a două valve de turnare (tipare) în aşezarea de la Căscioarele. precum cele din sudul Banatului. a dus la concluzia că aceste piese sunt făcute din cupru provenit din Tracia. ceea ce este sigur insa este ca reducerea nu s-a realizat în aşezările din apropiere. apanaje ale unor persoane cu un statut social înalt. Nordul Dobrogei. dar destul de rar. care reprezintă o variantă tipologică originală. Moldova. mai puţin târnăcoapele din cupru. poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. fapt care întăreşte ipoteza că reducerea se făcea foarte aproape de locul de extracţie. este maleabilă.e. in toate au fost descoperite piese din cupru. cele mai multe provenite din Transilvania. În plus. pumnale sau străpungătoare. Supoziţia că piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazează şi pe faptul că majoritatea pieselor provin din morminte.n. aşezări şi morminte. Dezavantajele majore sunt că este foarte vâscoasă în stare incandescentă. Cel mai adesea. sa se fi aflat în imediata vecinătate a locurilor de extracţie. Maramureş. Topoarele şi târnăcoapele din arama descoperite pe teritoriul României au făcut obiectul unui studiu complex. Se cunosc peste 300 de piese. O cercetătoare din Bulgaria. IX/5. mai apar. arama este foarte moale . Indicii pentru o producţie locală ar mai fi si pentru toparele cu braţe în cruce de tip Târgu Ocna. nu au nici o urmă de întrebuinţare. din ariile culturilor Sălcuţa şi Gumelniţa. însemne de demnitate. urmează piesele descoperite în depozite. de obicei locuri cu relief înalt. Este posibil ca multe din piesele finite să provină din ateliere sudice. Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatră. imbraca forma unor şanţuri. Analiza metalografică a unor piese din Oltenia şi Muntenia. aflate într-o zonă de dealuri cu altitudini de 300-400 m. doar 10% avănd vagi urme că ar fi fost utilizate. ca de exemplu o descoperire din nivelul Sălcuţa de la Ostrovu Corbului. dar în niciuna nu s-au aflat instalaţii de reducere a minereului. Este sigur că în Bulgaria au existat şi alte locuri de extracţie. in ciuda faptului ca resurse exista. mai ales de bărbaţi. se prelucrează uşor. Arama prezintă avantaje şi dezavantaje. se topeşte la 1085 de grade. în Serbia şi la Aibunar. în volumul Äxte und Beile aus Rumänien (Topoare si securi din Romania) II. în Bulgaria. La vremea aceasta există dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava. fiind adunate şi încadrate tipologic. atestată doar în spaţiul Transilvaniei şi Moldovei. din seria PBF. Oltenia (Baia de Aramă). publicat de Alexandru Vulpe. Este posibil ca atelierele de prelucrare a aramei. Deocamdata nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru.

Consideratii.Arta culturii Cucuteni. După turnarea şi răcirea pieslor se mai făceau eventuale operaţiuni de retuşare.Arta preistorica în România. o data cu culturile Boian şi Stoicani-Aldeni. este amplasarea asezarilor in vecinătatea unei surse de apă potabilă: apă curgătoare sau izvor. Precucuteni. care funcţionează în poziţionarea unei aşezări. În unele arii culturale. Vladimir Dumitrescu. există şi aşezări de înălţime. nu se pot face afirmaţii care să fie valabile pentru toate culturile. Prin acesta din urma se turna metalul incandescent care topea ceara si apoi ii lua locul. Poziţionarea aşezărilor este variabilă. lunca Dunării. ci pe tot parcursul preistoriei. Este neîndoielnic că prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a făcut de către meşteri specializaţi. Metoda cerii pierdute presupune realizarea obiectului dorit din ceara. Pentru obţinerea pieselor din aramă au fost folosite două proceede de turnare: metoda cerii pierdute. iar fenomenul capătă intensitate mai ales în eneoliticul final. Este destul de probabil că ritualuri magice însoţeau acest proces. Printre locurile preferate se numără terasele joase sau înalte ale raurilor. În eneoliticul timpuriu. Vladimir Dumitrescu. Starcevo-Criş din Moldova. procesul tehnologic fiind destul de complicat. 1987 Habitatul si necropolele in neolitic HABITAT SI NECROPOLA IN NEOLITIC HABITATUL Economia de tip productiv a determinat o mai mare stabilitate în spaţiu a comunităţilor umane. Regula de bază. ostroavele. BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. Sunt abandonate definitiv aşezările în peşteri si se generalizează aşezările în aer liber. regulă valabilă nu numai în neolitic. Bucuresti. ajungandu-se la sedentarizare totala spre sfarsitul epocii . Dupa racire. toate zonele de relief sau pentru întreg intervalul cronologic. 1974. Bucuresti. Acesta era apoi imbracat intr-o pelicula de lut. în . se spargea carcasa de lut. apar tot mai multe aşezări fortificate artificial sau natural.Arta neolitica în România.şi se deformează uşor. TIPURI DE ASEZARI În neoliticul timpuriu aşezările nu sunt fortificate. care prezenta dezavantajul că modelul de ceară putea fi utilizat o singură dată şi turnarea în tipare monovalve sau bivalve din piatră sau din lut. pastrandu-se un orificiu. 1979.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Bucuresti. situate pe boturi de deal. Cucuteni. În rest. 1968 Eugen Comsa. Au doar şanţuri împrejmuitoare care asigură securitatea animalelor domestice în faţa atacului animalelor sălbatice sau sunt facute pentru a ingradi deplasarea animalelor domestice in afara arealului locuit. Bucuresti.

Sălcuţa. prevăzute cu anexe care vin să asigure confortul si necesitatile cotidiene. mai rar cu un cuptor. Gumelniţa. deci cu functionalitati suplimentare. altele.cultura Gumelniţa. Din arie Cucuteni. TIPURI DE LOCUINTE Ca urmare a procesului de sedentarizare. Au. Un tip de aşezare specific mai ales eneoliticului. sofisticat şi solid. Aşezările de dimensiuni mari sunt suspectate a fi fost eventuale centre tribale sau centre de cult. se cunosc sate cu case dispuse in mai multe cercuri concentrice şi o retea radiala de ulite. În interior sunt prevăzute cu o vatră.5m. fiind înconjurate de râpe.cu un sistem de apărare mai rar. dar şi securitatea. Elementele de fortificatie au o dispunere circulară sau sunt amplasate doar în zonele mai expuse unor atacuri. cele de tip tell. mai spaţioase. precum aşezarea din faza A 2 de la Truşeşti. cu diametre de 3-6 m si au o o groapă cu treapte de acces.Târpeşti. mai multe straturi şi depuneri groase de 4. Alte aşezări au sisteme artificiale de apărare: şanţuri adânci. care are o depunere de 12 m. 2. drept urmare. Traian. Unele au o dispunere a caselor în cerc. Sunt atestate şi laviţe din pământ cruţat . au locuinţele foarte dense. acoperiş de formă conică. altele au casele aliniate in şiruri. Ghindăreşti . Unele sate au locuinţele rarefiate în spaţiu. dar şi datorită descoperirii unor modele miniaturale din lut de locuinţe în ariile culturilor Gumelniţa. cât şi locuintele de suprafaţă. se cunosc şi aşezări care au sute de locuinţe. aceste aşezări se prezintă sub forma unor movile artificiale. Cel mai mare tell cunoscut din România este cel de la Hârşova. Printre aşezările fortificate pot fi amintite: 1. mai ales în arie Cucuteni-Tripolie. care nu oferă o suprafaţă de locuit prea mare.Dealul Viei. Structura internă a aşezărilor este destul de puţin cunoscută datorită faptului că există foarte puţine aşezări care au fost cercetate integral. dar din Ucraina (Kolomišcina). Deci ele sunt urmarea sedentarizării totale.cultura Cucuteni-asezare fortificata cu un şanţ adânc de 2 m şi lat de 45 m. 3. Bordeiele sunt îngropate aproximativ 1 m în sol. Din aria aceleaşi culturi. ultimele fiind mai frecvente în a doua parte a epocii. Caracteristice neoliticului timpuriu sunt aşezările de mici dimensiuni. sustinut de un stâlp central. obisnuita in aria culturilor Hamangia. valuri de pământ. care este caracteristic zonelor de câmpie. mai durabile. dupa cum exista si aşezări în care nu a fost remarcată o ordine oarecare de amplasare a locuinţelor. care numără 93 de locuinţe şi care este aşezarea cea mai mare cunoscută până în prezent în spaţiul nostru. De regulă. palisade. În eneolitic. mai ales în timp. format dintr-o palisadă constituită din pietre acoperite cu lut. dar din Ucraina. au formă rotundă. colibele şi adăposturile din peşteri sunt înlocuite cu locuinţe elaborate. Sunt uilizate atât locuinţele de tip bordei. Tipurile de locuinţe ne sunt cunoscute ca urmare a cercetarii unor resturi de locuinţe. Cele fortificate natural sunt amplasate pe boturi de deal care asigură supravegherea zonei limitrofe. cu o piaţă centrală (Târpeşti). este aşezarea de tip tell.arie Cucuteni. StoicaniAldeni. apar aşezări de dimensiuni mari. aparute ca urmare a unei locuiri de lungă durată. Suprafaţa aşezărilor este variabilă. asezari care pot fi considerate a fi deja proto-urbane. cu 5-6 locuinţe.cultura Precucuteni. Stoicani-Aldeni sau Sălcuţa.

Există şi situaţii în care morţilor le este destinată o parte a aşezării neutilizată sau o parte dezafectată (necropola neolitică de la Gomolava (Serbia) sau Andolina) Pentru neoliticul timpuriu şi o mare parte a celui dezvoltat se constată că nu există reguli stricte de înmormâtare. Inventarele funerare sunt deocamdată sărace. De regulă. tot de suprafaţă. Acoperişul este în doua sau patru ape. este prevăzut cu o podea-platformă. fie poziţia cea mai comună de somn. aparţinând culturii Vinca. Daca aşezarea ar fi fost de tip tell poate ar fi fost mai credibilă această ipoteză. mormintele se află în interiorul aşezărilor.Gumelniţa). si locuinţele cu două încăperi. se practică inhumaţia. Cucuteni si Petreşti. Pereţii sunt construiţi din pari. Bihor). Alte necropole se cunosc de la Cernavodă (circa 400 morminte) şi Durankulak (800 de morminte. în zona vetrei. Vădastra. Lângă cadavre se depun uneori si ofrande. În ariile culturilor eneolitice. în Crişana. Tipul este cunoscut din ariile culturilor Boian. Lazarovici crede că. de formă ovală sau rectangulară. ceea ce ar duce la o interpretare a morţii ca un somn prelungit. Sunt destul de frecvente inmormântările de cranii sub podeaua locuinţelor (Căscioarele. Radovanu si Petru Rareş. totusi.Gumelniţa. la Vărăşti (126 morminte) şi Varna (281 morminte) ale .Locuinţele de suprafaţă sunt rectangulare. tipică Ungariei.sunt frexcvente . Pentru neoliticul timpuriu nu se cunosc necropole. Chircirea poate fi pe dreapta sau pe stânga. de la o cultură la alta. trestie sau papură. Casele au înălţimi de aproximativ 2 m şi sunt dotate cu ferestre rotunde sau ovale care. probabil. între locuinţe sau. iar bărbaţii pe dreapta. mai ales în cazul copiilor. existând doar o singură excepţie: necropola de la Suplacu de Barcău (jud. Podeaua este din lut sau pământ bătătorit. Gh. să fie vorba de sacrificii aduse zeilor. Ca anexe. In aceasta etapa. Este greu de crezut pentru că tehnic erau dificil de realizat. Un alt tip de locuinţă. în centrul locuinţei se află o vatră pe pat de pietre sau de cioburi. fiind şi cea mai mare necropolă neolitică din România. uneori prevăzută cu gardină. Există şi locuinţe care au pereţii pictaţi în aria culturii Gumelniţa. cand chircirea este pronunţata. În ultimul caz. la Căsciorele. uniţi prin împletituri de nuiele sau trestie şi acoperiţi cu lut amestecat cu pleavă. S-ar putea ca. cel mai adesea cu o singură încăpere. Poziţia chircită se crede că ar sugera fie poziţia foetusului în uter. dictată de sexul defunctului: femeile sunt depuse pe stânga. Petreşti. de obicei decapitate). restul culturii Karanovo VI. în aceste cazuri. acoperite cu lut. se presupune că s-a recurs şi la legarea defuncţilor. deci din eneoliticul timpuriu. au existat chiar şi locuinţe cu etaj. Gumelniţa sau în arie Cucuteni) sau depunerea de schelete dezarticulate (arie Cucuteni. În aria culturii Bodrogkeresztúr funcţionează chiar o regulă foarte strictă. din faza Bolintineanu a culturii Boian. Cea mai timpurie necropolă este cea de la Cernica. Ea numără în jur de 500 de morminte. PRACTICI FUNERARE Obiceiurile de înmormântare sunt inegal cunoscute. dintre care 276 apartin culturii Hamangia. schelete sau părţi de schelete au fost descoperite în gropi menajere sau în şanţul de protecţie al aşezării. Unele locuinţe au şi cuptor. Cucuteni. sub podeaua caselor. în aşezarea neolitică de la Parţa. constituită din trunchiuri despicate de copaci. Mormintele se constituie din gropi simple. apoi ele ar fi presupus o densitate mare de locuire într-un spaţiu limitat. Poziţiile de depunere a defunctului sunt: intinsă pe spate (tipică culturii Hamangia şi fazei timpurii Boian) sau chircită (spre exemplu în arie Gumelniţa sau în fazele II şi III ale culturii Boian). Există şi locuinţe prevăzute cu pridvor la intrare. necropolă care aparţine culturii Herpály. care este atestată doar sporadic in spatial nostru. facut din paie. erau acoperite cu băşici de porc. De multe ori.

Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. mărgele sau pandantive. Cu un inventar mai bogat sunt mormintele din necropolele de la Iclod. doua necropole la Iclod (ale grupului Iclod). . de obicei brăţări. iar 18 erau foarte bogate (8. 70 erau avariate. Necropola de la Varna este un caz special. Frecvent au fost descoperite în morminte statuete antropomorfe sau capete de animale domestice. Unele morminte nu au schelete. fapt ce i-a făcut pe unii cercetători să emită ipoteza că doar o parte din populaţie era selectată pentru înmormântare. cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. Durankulak şi Varna.culturii Gumelniţa. Astfel. Tot aici este frecventă depunerea ocrului pe schelete sau în vase. adica nmorminte simbolice. Ele apar atât în morminte de bărbaţi. Dintre acestea din urmă. care au 1 până la 12 vase. sau din scoică Dentalium. Apariţia cenotafului indică obligativitatea înmormâtării chiar şi pentru defuncţii ale căror cadavre nu sau găsit. ofrande de carne. Necropola de la Durankulak numără în jur de 800 de morminte dintre care 276 aparţin culturii Hamangia. la nivelul neoliticului. Au fost constatate aici deosebiri de tratament între adulţi şi copii şi între femei şi bărbaţi. brăţări din Spondylus.5 %). Inventarele funerare sunt. lângă mâna dreaptă sau lângă cap. restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelniţa din România). sunt cenotafuri. sub formă de pulbere sau de bulgări. Si în această necropolă au fost descoperite statuete antropomorfe. uneori câte 4 într-un mormânt. topoare de piatră. În arie Starcevo-Criş este frecventă acoperirea craniului sau a părţii superioare a corpului cu un fragment ceramic de mari dimensiuni. Ea a fost descoperită în 1972 şi a fost cercetată în anii '70 şi '80. dar în unele dintre morminte inventarul funerar era foarte bogat. Trebuie remarcat faptul că apariţia necropolelor extramuros este un fenomen izolat în Peninsula Balcanică. Interesant este că toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. 23 nu aveau inventar. iar 211 bine conservate. La Cernavoda sunt frecvente podoabele din melc Spondylus. Sultana. lame de silex. 170 aveau între 1-10 obiecte de inventar. Adesea apar topoare de piatră dispuse în poziţie funcţională. Din cele 281 de morminte. inexistente sau foarte sărace: un vas. Printre necropolele de excepţie trebuiesc amintite cele de la Cernavoda. cât şi în morminte de femei. Nu numai că în toate acestea au fost descoperite piese de aur. Numărul mic al mormintelor datate în neolitic vine în dezacord cu estimările demografice. Cimitirul are o suprafată de 1200x 600 m. ocru depus pe cadavru sau sub cadavru. care caracterizează mai ales zona Dunării Inferioare şi Bulgaria de est.

Bailey. care trăiesc în condiţii analoage şi care au fost studiate etnografic. omul neolitic riscă să rămână neînţeles. adeseori. în esenţă. 1995 Religia in neolitic RELIGIA NEOLITICA Nu există îndoială că populaţiile din neolitic aveau un sistem religios coerent. Reconstituirea bazată doar pe izvoare arheologice este dificilă şi incompletă. Acesta avea în inventar peste 1000 de piese.e. care pleacă de la religia unor popoare antice despre care există izvoare scrise. Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant şi intră în contradicţie cu afirmaţiile care pun în evidenţă o discontinuite care ar fi avut loc în Europa. aşezate pe picioarele mortului. 1987 Douglass W. în comparaţie cu paleoliticul. Prehistoric Bulgaria. drept urmare vegetaţia devine un obiect de solidaritate mistică. Ne referim la faptul că aceasta. reprezentări plastice feminine. de cultivarea plantelor. datorită faptului că destinul uman nu mai este legat de vânătoare ci.5 kg. drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile. Reconstituirea religiei neolitice se bazează. cel al Marii Zeiţe. Dintre morminte se remarcă M 43. cândva la sfârşitul . intim legat de activităţile economice principale. 16 inele de aur. Bucuresti. tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologică. pe studiul plasticii antropomorfe şi zoomorfe. care fac imposibilă reconstituirea integrală a religiei neolitice. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. Se crede că. mult mai complicat decât ni-l imaginăm noi astăzi. al altor obiecte folosite în ritualuri religioase. au rădacini comune mai vechi. Catal Hüyük (Anatolia). Aurul din mormant cantărea in jur de 1. prezente adesea în literatură. De pe la 7000 i.majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de bărbaţi. cântec. s-au schimbat radical trăirile religioase.n. accesorii din aur pentru arc şi topor. Cele mai sărace inventare s-au găsit in mormintele de copii. la Hacilar (Anatolia). Sunt evidente unele tendinţe de simplificare. deci inmormântarea pare a fi un prilej de exprimare a diferenţelor de statut social din cadrul comunităţii.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Dintre acestea amintim 890 mărgele de aur. care vorbesc despre un unic cult. pantomimă. In consecinta. apar în Orient. dans. fenomen cu care ne vom întălni şi în spaţiul balcanic. Mai există şi un alt demers. al unui bărbat de 40-50 de ani. se exprimă prin gesturi sacre. Ivan Panayotov. Consideratii. al sanctuarelor şi al complexelor de cult. Pentru a înţelege mai bine gândirea religioasă a oamenilor neolitici se apelează frecvent la populaţiile retardate economic. pornindu-se de la ideea că religiile antice conservă vechi credinţe. Jerichon (Jordania). două discuri de aur. Izvoare scrise nu există. 52 de aplici de aur pentru îmbrăcăminte. de acum încolo. 11 cercei sau belciuge.

fiind două tipuri de statuete mai frecvente: cele prismatice şi cele în formă de coloană. populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca. modelarea este mai riguroasă. Vădastra. la nivelul neoliticului. cu excepţia triunghiului sexual. în urma căruia ar fi pătruns în acest spaţiu populaţiile indoeuropene. sau reprezentări considerate a fi androgine.cultura Vinca. Este de remarcat schematismul în modelare. Cultura Gumelniţa surpriunde pentru că nu are modelări standard în lut. Canonul diferă de la o etapă la alta. deci sa le contamineze. sunt standardizate. fese. Vădastra si Hamangia. cu picioarele sub şezut. Iniţial este preluat modelul precucutenian.sau in arie Cucuteni). mamă cu sugar în braţe (Rast. Predomină net. meditative. modelate din pasta fina. Detaliile anatomice. Precucuteni. cultura cu cea mai bogată plastică este Cucuteni.prezent la Pazardjik. Statuetele multor culturi au braţele retezate pe lângă umeri . fiind redate cu destul de mare precizie detaliile anatomice. Cultura Vinca are reprezentări plastice mai speciale. şolduri. Există şi câteva piese în poziţii de odihnă. Se acordă o mare importanţă detaliilor anatomice sexuale: sâni. începând cu prima. adeseori asociate cu scaune sau tronuri miniaturale din lut. se observă apariţia unor canoane de modelare care sunt strict respectate. Adesea capul lipseşte (aria culturii Hamangia) sau detaliile feţei sunt foarte vagi şi total inexpresive.eneoliticului. Pentru piesele culturii Cucuteni s-a făcut afirmaţia că ar avea în pastă cariopse de cereale. ulterior apar reprezentările foarte schematice de tip en violon sau statuetele foarte zvelte. par a fi destul de neimportante. Începând cu cultura Starcevo-Criş. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni. Din neoliticul dezvoltat şi eneoliticul tipuriu. Neoliticul timpuriu se caracterizează mai ales prin schematismul modelarii. La acest nivel nu prea există modelări standard. cu capul perforat. incompletă şi in mare parte ipotetică. Există şi destul de multe reprezentări masculine. Sunt foarte bine reprezentate numeric în faza A statuetele în poziţe şezândă. in ciuda eforturilor depuse. probabil în poziţie de naştere. care se caracterizează prin foarte multe modelări standard. Capul şi detaliile feţei nu par a fi importante. reconstituirea fenomenului religios este riscantă. au reprezentări antropomorfe. PLASTICA ANTROPOMORFA Toate culturile neolitice. semn că piesele puteau fi fixate pe un suport. triunghi sexual. sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi. În eneoliticul târziu. În concluzie. Foarte multe statuete au o mască triunghiulară sau pentagonală pe faţă. avand forma unor cioturi. Doar reprezentările antropomorfe din os. dar ele rămân rare. cu solduri dezvoltate. mamă cu fiică (Rast. mai ales în culturile Hamangia. Se pune un mare accent pe faţă. Statuetele sunt redate cu precadere în două poziţii: în picioare sau în poziţie şezândă. Se cunosc statuete antropomorfe încă din cel mai vechi nivel de la Cârcea. supusă greşelii.Tot în neoliticul dezvoltat încep să apară reprezentările masculine. reprezentările de femei. piesele având caracter de unicitate. dar există şi reprezentări de bărbaţi ( circa 5%) sau reprezentări de androgini (rar. Boian. un bun exemplu in acest sens fiind cele din aria culturilor Boian. mai mult banuite decat dovedite). Fără îndoială că reprezentările plastice diferă de la o cultură la alta. mai realistă. caracterizate prin portul unei centuri sub talie şi a unei diagonale pe piept. adesea perforate. Rămâne de văzut dacă seminţele apar accidental sau . De multe ori statuetele feminine prezintă steatopigie (modelarea accetuată a şoldurilor). mai rar în mână (Liubcova). Am aminti motivul zeiţei gravide. cu funţionalitate de pandantive. Se cunosc şi exemplare de statuete duble: de sex diferit (celebrii "Indrăgostiţi" din arie Gumelniţa). datorită unui fenomen amplu de migraţie. piese care care sunt mai expresive şi din punct de vedere al gesturilor.in arealul culturii Karanovo VI sau aşa zisa "zeiţă-broască". aşa zişii "Gânditori" de la Târpeşti sau de la Cernavodă. în aria Cucuteni. La nivelul neoliticului există şi statuete feminine de excepţie. macheta de sanctuar de la Truşeşti).

lângă râşniţe sau vetre. de cele mai multe ori. Doar în două arii culturale ne întâlnim cu practica depunerii de statuete în morminte: cultura Hamangia (necropola de la Cernavodă şi Durankulak) şi ultima subfază a culturii Cucuteni (faza B3.intenţionat. Există tot felul de atitudini în literatura arhologică faţă de plastica antropomorfă. drept pentru care se crede că erau desacralizate. piesele fiind considerate adesea a avea un cod pierdut. mai ales din locuinţe. ele putând aduce precizări cu privire la funcţionalitatea pieselor. trebuie amintit si că unele statuete provin din contexte funerare.htm) INTERPREAREA STATETELOR ANTROPOMORFE Interpretarea statuetelor rămâne. Numeroase exemplare provin din stratul de cultură al unor aşezări sau din gropi. de obicei din zona vetrei.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. Spre exemplu. contextul poate fi unul sacru. fără prea mari şanse de confirmare.cimec. din păcate. in perioada stalinista şi chiar post. a cuptorului sau a altarelor cruciforme din aria Cucuteni. montate pe socluri. Religia. care fac parte din ansambluri arhitectonice de cult. Foarte multe piese nu au. Se cunosc mai ales din ariile culturilor Vinca (sanctuarul de la Parţa) şi Cucuteni. Există şi statui sau busturi de statui de mari dimensiuni.stalinista. În fine. cercetătorii ruşi considerau figurinele antropomorfe drept jucării pentru copii. contexte precizate. ipotetică. având loc după terminarea unei ceremonii în care statuetele au fost folosite în chip de recuzită. Alte statuete provin din contexte profane. dar şi intenţionată. exlusă din comportamentul omului contemporan şi considerată un opiu pentru .in necropola de la Vâhvatinţi) (Pentru cunoasterea in detaliu a reprezentarilor antropomorfe din aria culturii Gumelnita si a modului in care ele au fost interpretate se poate folosi http://www. Din arie Cucuteni se cunosc multe statuete care au fost descoperite în sanctuare. De asemenea. dispuse pe laviţe sau podiumuri din pământ cruţat. Contextele în care au fost descoperite statuetele antropomorfe sunt foarte importante. Pentru arie Cucuteni s-a făcut observaţia că acestea din urmă (cele din gropi) sunt întotdeauna piese fragmentare. Spargerea putea fi accidentală.

spre exemplu. spune el. era exclusă sau îi era diminuat rolul şi atunci cand era vorba de comportamentul omului preistoric. Dumitrescu se refugiază în studiul dintr-o perspectivă artistică a plasticii antropomorfe şi zoomorfe. Drept urmare. în funcţie de sexul. care a studiat foarte puţin artefactele arheologice. surse de inspiraţie pentru tot felul de diletanţi. fără deosebire de context. s-a încercat reconstituirea gândirii religioase şi a panteonului neolitic din două direcţii opuse. nici in Europa. De foarte multe ori. urmate de prea puţine concluzii despre credinţele religioase. ocoleşte definirea religiei neolitice. iar pictura rupestră tipică paleoliticului dispare fără urmă. care. crede că mitologia grecească poate fi cheia descifrării religiei neolitice. Sunt total neclare atributele şi atribuţiile acestor zeiţe care. la Eugen Comşa este evidentă această atitudine. pana in perioada preistorica. sansa noastra de a cunoste religia neolitica porneste de la cunoasterea si intelegerea religiei grecesti. care îndeamnă la descifrarea plasticii antropomorfe în funcţie de contextul arheologic. are o gândire pozitivă şi mai prolifică în planul ideilor. care are. Zeiţa naşterii şi a vieţii. cronologic vorbind. In general. În general. Ca atare nu prea exista elemente de continuitate intre cele doua epoci nici in Orient. discursul autoarei este destul de slab argumentat şi a dat naştere unor interpretări forţate. zeii masculini sunt puţini. Există însă şi atitudini mai curajoase şi nuaţate. După aceeaşi autoare. O altă atitudine este cea a lui Vladimir Dumitrescu care este foarte rezervat şi care. piesele devenind de fapt nişte produse meşteşugăreşti. unde nu există antecedente din paleolitic. Ea reconstituie chiar un panteon neolitic reprezentat prin destul de multe zeităţi. V. din toate punctele de vedere. autorul este adept al teoriei ex oriente lux. drept urmare publică mai multe cărţi pe această temă: Arta preistorică în România. similitudini cu cea din Orientul Apropiat. nu există o plastică neolitică antropomorfă timpurie. spaţiul balcanic este indisolubil legat de Asia Mică şi Orient în general. religia neolitica din Romania are. un avans cronologic de doua milenii. ultimul cercetător al religiilor dintr-o perspectivă etnoculturală. desigur foarte expuse unor critici sceptice. De obicei principiul masculin este reprezentat de un animal sălbatic (taurul sau bucraniul sau numai cornul. Zeiţa regenerării şi transformării. pornind de la artefactele arheologice şi contextul lor de descoperire. în ciuda faptului că tipul de economie este fundamental altul. presupune unicitatea. care sunt clar răspunsuri la o comandă religioasă şi care limitează cvasitotal libertatea de creaţie a artistului. unde există reprezentări antropomorfe în paleolitic. Dan Monah. Autorul abuzează prin descrieri nesfârşite. dupa Vladimir Dumitrescu. iar în Europa Centrală. de obicei de sex feminin. par sa se suprapuna. detaliile anatomice sau gestica . o dată cu apariţia cultivării plantelor şi a domesticirii animalelor. El face un meritoriu efort de înţelegere a religiei neolitice. Ca atare. Greşeala lui Vladimir Dumitrescu este aceea că integrează în ceea ce se numeşte artă piese antropomorfe cu modelare canonică. este interpretat mecanic ca fiind expresia unui cult al fertilităţii şi fecundităţii. dimensiunea. deci consideră că neoliticul european este tributar Orientului. cum ar fi: Zeiţa-pasăre. Totuşi. ale lui Melaart sau ale lui Mircea Eliade. în literatura romănească mai nouă. artizanale care nu au nimic comun cu obiectul de artă. Potrivit lui. Autoarea ignoră faptul că cele dintâi reprezentări plastice apar în Orient. tot ceea ce este plastică antropomorfă feminină. Pierre Lévêque. prin definiţie. Arta neolitică în România. Marija Gimbutas dimpotrivă. Zeiţa-şarpe. care trebuie să fi avut un rol proeminent în neolitic. Din literatura romănească. O atitudine interesantă şi nuanţată faţă de plastica antropomorfă neolitică o are. Zeiţa-peşte. pentru că rădăcinile ei trebuie să coboare mult în timp. dar care uneori rămâne vizibil dependentă de interpretările Mariei Gimbutas. crede că a existat o continuitate între religia şi simbolurile religioase paleolitice şi cele neolitice.popor. de multe ori. În general. Zeiţa gravidă. de exemplu) sau de reprezentările de phalusuri. el considerand că plastica antropomorfă feminină are drept obiect de reprezentare Marea Zeiţa Mamă.un hibrid cu cap de bufniţă. de fapt. Are o atitudine creatoare. Arta culturii Cucuteni.

androginia ar exprima totalitatea şi coincidenţa contrariilor. la Truşeşti spre exemplu). bazat pe două principii contrare şi complementare: cel masculin şi cel feminin. Sunt destinate unor ceremoni însoţite de muzică. Adesea scaunele Precucuteni au spătare modelate în formă de coarne. coarne. cu pietricele în interior. ci poate pe muritori în poziţie de adoraţie. Principiul masculin este redat pars pro toto. pentru culturile Starcevo-Criş şi Precucuteni. din os sau din aur. În această categorie ar intra mai ales statuetele cu braţe îndoite din cot şi ridicate în sus. phalusuri. detaliile anatomice si piesele de vestimentaţie. Piesele perforate sugerează că ele erau fixate pe suporturi sau pereţi. continuitatea speciei bazându-se pe existenţa a cât mai multor femei. Principiul feminin este redat mai explicit prin statuete antropomorfe feminine. spunea el. Buţureanu ca indiciu de tatuaje. au avut în mod clar funcţionalitate de pandantive şi se bănuieşte că au fost folosite pentru caracterul lor magic. . dar au o cupă fixata în centru. Decorul unor statuete cucuteniene a fost interpretat de Gh. în poziţie de naştere sau cu o ramură pe pântec (arie Cucuteni). În fond. procentual. dar şi prin simboluri: rombul. Altare miniaturale. ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA) Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzită în ceremonii religioase: 1. Printre ritualurile magice de la nivelul neoliticului se număra depunerile de bucranii în gropi. modelate adesea în formă de păsări. Piesele din morminte ar putea fi puse în legătură cu o divinitate protectoare a morţlor. Cele mai frecvente sunt măsuţele cu patru picioare sau scaunele şi tronurile. Se spune adesea că principiul masculin ar fi secundar deoarece.statuetelor. Există bănuiala că unele statuete nu-i reprezintă neapărat pe zei. de alţii ca aducând aminte de feşele în care erau înfăşurate mumiile egiptene sau ca indicând muşchii. Potrivit lui Mircea Eliade. toate statuetele sunt feminine. Piese de mobilier miniaturale din lut. Reprezentările de animale sunt legate şi ele de practici magice pentru succes la vănătoare sau pentru sporirea turmelor.arată exact ca măsusuţele. O altă ipostază ar fi aceea de femeie strămoaşă. 2. cu sânii căzuţi. phalusuri. Statuetele androgine au fost considerate de Dan Monah ca reprezentând o divinitate primordială care avea capacitatea de autoreproducere. în ariile Boian şi Precucuteni. pentru calităţile lor apotropaice. reprezentările masculine sunt puţine şi par a avea o poziţie subordonată. Este vorba de reprezentările de femei bătrâne. Legătura reprezentărilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentări de femei gravide. fapt ce ar duce inevitabil la concluzia că bărbaţii sunt lipsiţi de fervoare religioasă. Iată. Adică sub formă de coarne. spre exemplu. Fără îndoiala că religia s-a împletit cu magia. mai ales. deci. principiul masculin este mai prolific decât cel feminin. Este greu de crezut că principiul masculin ar fi fost socotit secundar. posibil o întruchipare a simbolului masculin. tipice. dovadă că pantecul este asimilat cu glia fertilă. Dualismul ar fi dovedit de reprezentările androgine si de scenele de hierogamie (frecvnte în arie Cucuteni. Piesele de mici dimensiuni. prin convenţie. biologic vorbind. Se cunosc mai multe piese din aria culturii Gumelniţa. că interpretările sunt foarte deosebite si atunci cand este vorba de decorul statuetelor. Vadimir Dumitrescu excludea posibilitatea să fie vorba de adoratori pentru că. Se crede ca sistemul religios neolitic era unul dual. 3. Zuruitori din lut. Principiul masculin este mai puţin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentări de tauri. bucranii.

Se crede că erau folosite în cursul unor orgii sacre. în cinstea Demetrei. 6. Cucuteni (Kolomišcina. cu caracter profan sau căsuţe ale spiritelor protectoare sau ale strămoşilor. Cenuşa rezultată era apoi amestecată cu seminţele destinate însămânţării. Sunt circulare . jertfelnice si râşniţe. 5. Asfel. Se întâlnesc în ariile culturilor Vinca (8 buc. Se cunosc din arie Cucuteni. Machete de construcţii (de case sau sanctuare sau hambare). Aceste vase sunt prevăzute cu un cioc sau o ţeavă. S-a crezut că sunt machete de case. . Šuškova). în care se păstrau seminţele în ideea de a fi sacralizate în cadrul unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilităţii solului. locuinţa familiei celeste. la Ghelăieşti şi Podei-Tg. Ideea i-a fost sugerată de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasică. Stoicani Aldeni. Vase pentru libaţii. Ocna.4. deci un fel de hambare simbolice. Nicolae Vlassa a lansat ipoteza că sunt recipiente pentru păstrarea unor rezerve intangibile de cereale. Phalusuri din lut. Gumelniţa. Sunt considerate a reprezenta casa ideală. În aria culturii Cucuteni se cunosc nişte reprezentări de sanctuare deschise. fără acoperiş. în oficierea unor ritualuri pentru fertilitate. ocazie cu care se proceda într-un mod similar . tronuri. Tot din Grecia se cunoaşte o sărbătoare numită Kalligenia. Popudnia. se ştie că exista o sărbătoare patronată de zeiţa Athena în care erau arse cereale pe vatră. la Turdaş). iar în interiorul lor au fost descoperite statuete.

înlănţuite întrun dans ritual . În interiorul sactuarului au mai fost descoperite vetre portative. deci un cuplu pus in legatura cu fertilitatea. vase de cult antropomorfe şi zoomorfe. motiv pentru care sanctuarul ar fi fost si un fel de calendar solar. redate foarte schematic. Cel de-al doilea ar fi avut doua incaperi: asa zisa camera a altarului si o camera destinata ofrandelor. vasul de la Sultana). Sunt de obicei 6 siluete feminine. Vase antropomorfe care fie că sunt modelate în forma trupului uman. 6 m.5x 7 m. la Parţa (jud. Din aria culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip horă: Frumuşica. Timiş). altul de 11x 6. cu cap de taur. In camera altarului se aflau doua statui lipite. fie au figurate pe gât detalii anatomice ale feţei umane. Le-am aminti în chip special pe cele din aria culturii Cucuteni care reprezintă scene de acuplare (celebrul vas de la Brânzeni).7. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se cunosc din aria culturii Gumelniţa (Zeiţa de la Vidra. CLADIRI DE CULT Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh. Din aceeaşi arie se cunosc multe vase care sunt susţinute de reprezentări antropomorfe. Traian. . unul de 12. O altă serie de vase sunt vase comune care au însă pe ele reprezentări în relief de siluete umane. tăvi pentru ofrande. una feminina si alta masculina. indirect agrar. foarte stilizate. Lazarovici în aria culturii Vinca. De fapt este vorba de două sanctuare suprapuse. Larga Jijia. Unul dintre peretii sanctuarului avea un orificiu prin care se face afirmatia ca ar fi patruns soarele in ziua solstitiului de primavara si de toamna si ar fi luminat perfect altarul. Ipoteşi.

Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka. cel mai vechi. Aşadar şi la Parţa şi la Căscioarele locul destinat sanctuarului este folosit o lungă perioada de timp. Pe o latură a sanctuarului se afla o laviţă din pământ cruţat pe care au fost găsite 16 statuete feminine. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni. In arealul culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe clădiri sau complexe de cult. privită ca axă a lumii. ca mijloc de legătură între pământeni şi divinitate. de 16 x 10 m. a existat şi un sanctuar mai tărziu. o dată folosit în acest scop el devine sacru. din 93 de constructii se crede că 6 au fost clădiri de cult pentru că în inventarul lor au fost descoperite statui monumentale din lut. lângă care au fost descoperite 5 râşniţe şi 5 statuete feminine antropomorfe. de formă rectangulară. tronuri miniaturale din lut şi vase. Din arie Petreşti se cunosc sanctuare la Ghirbom şi Pianul de Jos. cu pereţii pictaţi. În interiorul clădirii au fost descoperite două coloane tronconice din lut. Despre coloane se crede că nu au avut funţionalitate arhitectonică. probabil devenit deja sacru. . care a aparţinut culturii Gumelniţa. La Truşeşti-Tuguieta. Este o clădire cu doua încăperi. care au fost refăcute în 3 rânduri.De la Căscioarele se cunosc alte două sanctuare. Primul. La Mărgineni a fost dezvelită o clădire care avea în interior un cuptor terminat în partea superioară cu un suport ce purta un cap antropomorf din lut. aflată în interiorul sanctuarului. este un tron din lut în mărime naturală. Vl. aparţine fazei Spanţov a culturii Boian. O altă piesă interesantă. de aproximativ 2 m înălţime. prevăzut cu un cuptor. Dumitrescu întemeindu-şi pe ele ipoteza existenţei unui cult al coloanei. Pe acelaşi loc. Petreşti şi Cucuteni. pictate.

Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de cult. Dumitrescu). Spre exemplu.la Căscioarele-. râşniţe. cât şi ca locuinţe ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas. Šuškova şi Ghelăieşti. spre exemplu.O altă serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor construcţii de cult. cuptoare. În această din urma arie culturală există atât modele de sanctuare acoperite. Ele se cunosc din aria culturii Gumelniţa. care erau acoperite cu paie. cât şi deschise. având în centru un vas aşezat cu fundul în sus. este un indiciu al apariţiei zeilor comunitari sau tribali. vetre cruciforme (jertfelnice). Apariţia sanctuarelor este un semn că gândirea religioasă se constituie într-un sistem coerent. Dan Monah). sub care se aflau 4 statuete antropomorfe. Ele au în interior statuete antropomorfe.Există şi amenajări destinate cultului în cadrul unor locuinţe. Toate acestea au fost considerate a fi complexe de cult. Nu este desigur exclus ca. în continuare. care conţinea 13 tronuri miniaturale din lut şi 21 de statuete antropomorfe. să existe si zei casnici. ca de exemplu cel de la Kolomişcina. asociate cu un vas de libaţii. dar mai ales din arie Cucuteni-Tripolie. fără acoperiş. Se crede că este vorba de piese de cult care erau depozite în intervalul dintre două ceremonii religioase. ca cele de la Popudnia. La Ghelăieşti. MANIFESTARI CU CARACTER RELIGIOS . 4 statuete acoperite cu un vas. iar la Văleni au fost descoperite pe podeaua unei locuinţe 5 phalusuri din lut. sunt cunoscute de la Buznea. la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit. Piesele au fost interpretate atât ca locuinţe profane (Vl. protectori ai casei sau familiei. au fost descoperite într-o clădire 6 vase dispuse în cerc.

Practicarea lor este sugerată de figurine antropomorfe suprinse în paşi de dans-la Ipoteşti ( cultura Cucuteni-figurină masculină) sau de vasele de tip horă. totuşi. în arie Cucuteni. Printre formele de manifestare religioasă au fost. Bucuresti. . Sub o locuinţă de la Glina. fapt pentru care ele ne rămân necunoscute. Arta preistorica în România. Vladimir Dumitrescu. Ritualurile orgiastice pentru fertilitate şi fecunditate sunt sugerate de descoperirea. Bucuresti. Există chiar unele situaţii. Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Vladimir Dumitrescu. Arta culturii Cucuteni. identificate unele. mai ales in aria culturii Cucuteni. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. Bucuresti. precum ofrandele de întemeiere a unor construcţii. unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele vase a unor scene de acuplare.Tot printre manifestările rituale trebuiesc amintite dansurile. în aria căreia au fost descoperite foarte multe statuete care poartă o mască pe faţă. Ele sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase depuse în gropi. 1974. Bucuresti. 1987 Eugen Comsa.Este clar că o serie de gesturi religioase nu au lăsat urme identificabile arheologic. 1968. Bucuresti 1995. 1979. din aria culturii Boian. peste care au fost ridicate mai apoi clădirile. Figurinele antropomorfe din epoca neolitica. Este apoi bănuită desfăşurarea unor ceremonii în care muritorii purtau măşti prin care se identificau cu zeii în cadrul unor spectacole dramatice care reactualizează timpul primordial sau care interpretează mituri cosmogonice. Vladimir Dumitrescu. Consideratii. a fost descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofrandă de întemeiere. Practica este bănuită mai ales pentru arealul culturii Vinca. Arta neolitica în România. care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru întemeierea unor clădiri.

S-a ajuns la această datare mai ales pe baza relaţiilor care puteau fi stabilite între spaţiul nostru şi succesiunea straturilor de la Troia.htm Epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului EPOCA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a. Gheorghe Lazarovici.cimec. London. Transilvania). 1974. Dan Monah. 7000-3500 B. Culturile care mobilau acest spaţiu erau complexul Horodişea-Folteşti-Cernavoda II (în Moldova. NE Munteniei şi Dobrogea). când a apărut primul tratat de Istoria României. pe măsura înmulţirii cercetărilor de teren. Periam-Pecica). Florin Drasoveanu.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. Monografie arheologica. dar care nu poate fi denumită încă epoca bronzului. incetatenindu-se ideea că începutul epocii ar coincide cu sfârşitul Troiei I. Legends and Cult Images.Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie. până nu demult. La vremea cu pricina. http://www. cultura amforelor sferice (într-un spaţiu restrâns din Moldova). cuprins între 1900-1700.Maija Gimbutas. Glina.Schneckenberg. Parta. neexistând date C14 sau dendrocronologice. Timisoara. 2001. Mythes. Zoia Maxim. Sălcuţa. Radian Romulus Andreescu. Chr. Cultura Baden (în vestul României) şi cultura Coţofeni. Plastica antropomorfa si zoomorfa gumelniteana. 1997. În anii '60. au fost definite ca aparţinând epocii de tranziţie o serie de culturi şi grupuri noi. Gumelniţa) şi începutul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru. The Gods and Goddesses of Old Europe. acestei epoci i se afecta un spaţiu foarte îngust de doar 200 de ani. cu alte cuvinte o etapă care este altceva decât neoliticul. Piatra-Neamt. mult prea multe .C. cu o arie mai mare de răspândire (Oltenia. o parte din Muntenia. Cu timpul. spaţiul cronologic cuprins între sfârşitul culturilor eneolitice ( Cucuteni. iar epoca ar fi paralelă cu Troia II-IV . datarea în ani calendaristici se baza pe cronologie de contact.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziţie se înţelegea. Banat.

pentru acest interval cronologic. În plus. pe la 3800 a. Gorodsk. fizico-chimice. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziţie este considerată a fi fost o epocă de instabilitate. pentru spaţiul nostru. moment care s-ar plasa pe la 3500. de multe ori existând erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau neîncrezători în aceste metode. spre exemplu).III. chiar dacă unele sunt paralele în timp cu culturile eneolitice. dată care. dar are o cultură materială care este net diferită de cea tipică eneoliticului. Vulpe. de fapt. adică la o dată în jur de 3500 a. ci doar că ea se termină la 3500. Herculane II. Al. Unii cercetători cred că aceste populaţii pot fi identificate cu indo-europenii. Vulpe nu precizează care este momentul cronologic în care începe această epocă de tranziţie. dar crede că această epocă de tranziţie este o etapă la care se va renunţa pe măsura avansării cercetărilor. în final. ceea ce ar presupune că acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziţie în care fusese plasat anterior. cercetător al acestei epoci. acelaşi autor. înseamnă sfârşitul culturilor eneoltice. Vulpe pledează pentru ideea de a se considera începutul epocii brozului momentul constituirii blocului BadenCoţofeni. cel mai probabil. începutul epocii ar trebui plasat. Vulpe. Culturile anterioare acestui bloc. Vulpe păstrează această epocă intermediară. în 1979. Aceste datări noi nu corespundeau deloc cu cele până atunci admise a fi corecte. (Vl. Părerea profesorului Vulpe nu este împărtăşită de toată lumea şi există diverse alte propuneri privind conţinutul epocii de tranziţie sau datarea ei. după un timp. Celei. adică Cernavoda I . Propunerea lui Al. Niprului şi Nistrului. Într-un articol din 1974. venite din spaţiul de stepă aflat la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră. ea este doar un compromis care încearcă să tempereze discuţiile în contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. ceea ce ar însemna că epoca bronzului în spaţiul actual al Romăniei ar începe cam în acelaşi timp cu helladicul timpuriu în Grecia. Sălcuţa şi Cucuteni. Deci. Dacă acceptăm opinia lui Al. Problema indo-europenilor este vastă şi cei 200 de ani care s- . de pe cursurile inferioare ale Volgăi. caracterizată prin pătrunderi de valuri succesive de populaţii. consideră aventuroasă această propunere şi consideră că ea nu rezolvă problemele de delimitare a neoliticului de epoca următoare. dar extrage din ea culturile Baden şi Coţofeni care sunt caracterizate de o cultură materială tipică epocii bronzului. Alexandru Vulpe considera că noţiunea "epocă de tranziţie" exprimă. Chr. Milojćić. In continuare. ar rămâne culturi ale epocii de tranziţie. spre exemplu. unde am încadra cultura Cernavoda I care este contemporană cu sfârşitul culturilor Gumelniţa. spune el. Chr. Horodiştea. El pune. spre exemplu. Donului. . există în literatura arheologică discuţii în contradictoriu cu privire la această epocă. admite utilizarea în continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu. întrebarea. urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema. nu se bazează pe argumente solide. Iniţial ele au fost ignorate sau privite cu reticenţă. Totuşi. Folteşti. majoritatea de sorginte estică. mai ales în condiţiile în care metodele nu erau înţelese sau nu erau încă foarte bine puse la punct. Cheile Turzii. s-a admis că epoca de tranziţie trebuie extinsă şi s-a datat intr-o manieră de compromis între 2600/2500-2000. fiind mult mai timpurii. Al. Cele mai recente articole ale lui Al. În esenţă se pune întrebarea dacă mai este necesară mentinerea acestei epoci în schema de evoluţie preistorică. susţinută şi în articole recente. Sincronizarea începutului epocii bronzului cu începutul helladicului. neputinţa arheologilor de a stabili o graniţă precisă între neolitic şi epoca bronzului. este aceea de a se ralia cronologia românească la cronologia egeeană. care a devenit mult prea strâmt. Având în vedere reacţia altor cercetători (Petre Roman. au început a fi folosite tot mai frecvent metode moderne. Usatovo. si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). Petre Roman. pentru datarea culturilor. În literatură adesea pot fi întâlnite estimări între 2600-2000 pentru epoca de tranziţie. Această datare este şi azi adesea folosită.

Pamir. Problema este. nu ştim de unde şi încotro au plecat. în România. Odata emisa aceasta ipoteza. Scandinavă. Cei doi autori prezintă un adevărat scenariu al acestor pătrunderi. cercetătoare din SUA. sau de la care au împrumutat elemente de civilizaţie materială. cu intensitati diferite de la o zonă la alta. trebuie să admitem că ei au întâlnit în calea lor o serie de populaţii pe care ori le-au asimilat şi influenţat. în zona Europei Centrale. În plus. chiar dacă ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora. în lipsa unor izvoare scrise. Se crede că intruşii au fost toleraţi. apar nişte sceptre din serpentin sau diorit. Asia Centrală. Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioară. B1 şi B 2. Fedeleşeni. Armenia. dupa la M. iar cultura Cucuteni a continuat să existe pe parcursul fazelor A-B. iar aşezările erau bine fortificate. Chr. care trebuia să fi fost şi expansiv în spaţiu. de obiceiuri funerare. dar şi în fosta Jugoslavie si Bulgaria. Mişcărilor de populaţii care au afectat spaţiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. Roman) ar fi afectat zona noastră într-un moment în care în Moldova se apropia de sfărşit faza A 4 a culturii Cucuteni. plecate de pe Niprul Inferior. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puţin afectată. se vorbeau limbi înrudite între ele. Roman consideră că această primă penetraţie nu a fost foarte puternică. ori le-au împins spre alte zone. Ele sunt atestate la Fitioneşti. Populaţiile Gumelniţa îşi modifică arealul de locuire. fără ca vreouna să fi fost solid argumentată. tot mai numeroase in ultimul timp. arheologi si etnografi încearcă să o rezolve. dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale. Chr. nu are capacitatea de-a surprinde diferenţe lingvistice. Casimcea. de altfel populaţia ei pare a fi fost destul de numeroasă. Sălcuţa. În acestă situaţie. Sau emis foarte multe ipoteze. nici pănă azi. M. identificarea populaţiilor estice pătrunse în spaţiul nostru acum. lingvişti. iar în Transilvania evoluau culturile Tiszapolgár (Româneşti) şi Petreşti. Gimbutas consideră că începutul lor este de plasat pe la 4200 a.au scurs de când antropologi. fără a se ajunge la un consens. din revista SCIVA) şi Maria Gimbutas. şlefuite. în Muntenia se încheia faza A 2 a culturii Gumelniţa. de exteriorizare în plan material a credinţelor religioase. Ori diferenţele în aceste planuri nu presupun nicidecum în mod obligatoriu diferenţe etnice sau lingvistice. ne obligă la maximă prudenţă. P. Oricum. Roman (un studiu din 1981. antrenându-le în migraţie. . cuprins între India şi Atlantic. în primul rând. drept pentru care a fost emisă ipoteza că a existat un popor străvechi (aşa numit indo-european) care vorbea o limbă străveche. este aventuroasă. apărut în 1989. mai ales în condiţiile în care. M. in epoca de tranzitie. arheologia. Gimbutas foloseşte pentru aceste populatii intrusive termenul de populaţii kurganice. Gimbutas. care foloseşte ca degresant cochiliile de scoici şi melci pisate sau calcarul mărunţit. următorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor. unele transformări. unde ar putea fi plasata. totuşi. P. Chr. care au fost traduse şi adunate într-un volum numit Civilizaţie şi cultură. dată mult mai credibilă dacă avem în vedere datele 14C . care au forma unor capete de animale. Deci nu se ştie. În restul României se produc. care au afectat în valuri succesive spaţiul de SE al Europei. cu indo-europenii. respectiv 3500 la P. Primul val (cel de la 4200 a. în timp ce M. una de esenţă lingvistică. Roman plasează aceste mişcări de populaţii între 3500-2000 a. Patria de origine a fost identificată a fi fost în Pen. care nu ştim dacă au existat ca nucleu iniţial. ci doar diferenţe de civilizaţie materială. zona pontică sau dunăreană. Am remarca din literatură doi autori care au în vedere toată această perioadă: P. cel mai adesea de cai. amândoi considerând că noii veniţi sunt indo-europenii. care a scris mai multe articole pe această temă . din care apoi au evoluat celelalte limbi atât de înrudite între ele. în Oltenia cultura Sălcuţa se afla în faza a IV-a. S-a constatat că pe un teritoriu vast.. Gimbutas crede că noii veniţi sunt populaţii Srednîi Stog II. abandonează Dobrogea şi zonele joase din Câmpia Munteniei.. Venirea lor se face simţită arheologic prin apariţia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proastă calitativ.

care a fost forţată să se deplaseze de presiunile nomazilor. Se crede că acest al doilea val. Nu se ştie dacă acest prim val aduce. pe langă sceptrele din piatră în formă de cal. punând bazele culturii Cernavoda II. bronzurile arsenizate. M.grupul Decea Mureşului-. Gimbutas crede că sunt nomazi. Muntenia şi Oltenia. Gimbutas crede că acum începe epoca bronzului. situată între Carpatii Orientali. cu schelete în poziţie întinsa pe spate si au un inventar neobişnuit pentru această zonă: depuneri de ocru. P. care. Interesant este că ceramica depusă în morminte este de factură locală. iar de P. apar şi populaţiile Gorodsk care ocupă ce mai rămăsese neocupat din Moldova. Ca urmare a contactului cu populaţia locală. care are un pandant şi în Ungaria. aparţine eneoliticului. de inhumaţie. Roman consideră că acum începe epoca de tanziţie. ducând la dispariţia ei. dupa M. Cernavodă I. afectând spaţiul de locuire Sălcuţa. Gimbutas crede că a fost afectat chiar sudul Pen. care în literatura arheologică . Balcanice. în Campia Tisei -grupul Csongrád. Are loc o reacţie în lanţ: populaţiile Sălcuţa se refugiază pe ostroavele de pe Dunăre. în urma primului val se formează în sudul Romaniei o cultură nouă. Ceramica pictată decade. care. care ar putea fi expresia unui proces de unificare culturală. purtătorii culturii Lengyel. Ele sunt plane. carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila. Populaţiile cu amfore sferice ocupă o zonă restrânsă din NV Moldovei. Roman în jur de 2700/2600. Dinspre nord. suprapunându-se peste populaţiile Cucuteni. fiind şi ele împinse.refugiindu-se pe doua direcţii: spre N. se refugiază pe Dunăre în sus. ci doar mormintele. podoabe din scoici unio. care ocupă toată zona de câmpie limitrofă Dunării. şi calul sau el este adus doar de valul al doilea. Unii cred că este vorba de o populaţie paşnică şi sedentară de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni. este intrusiv. noi tipuri de construcţii funerare. spre finele ei. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare şi afectează în temelii civilizaţia neolitică. cel usatovian. va avea deja o coloratură locală. penetrează prin zona gurilor Dunării şi afectează Dobrogea. mai ales că în inventarele funerare apar pumnale şi sunt atestate şi sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor. Nu este clar locul de origine al acestei populaţii. Spaţiul abandonat de populaţiile Gumelniţa este ocupat de noii veniţi care pun bazele unei culturi de coloratura estica numită Cernavoda I. Banatul şi Crişana. se constată dispariţia unor culturi precum Petreşti şi Tiszapolgár şi formarea unei sinteze culturaleSalcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-. a adus cu siguranţă calul. spre Polonia şi Germania. primele populaţii care pătrund sunt cele cu amfore sferice. Mai târziu şi treptat înaintează pe Dunăre spre centrul Europei. Ulterior. coboară pe Morava spre Macedonia şi Albania sau se îndreaptă spre Transilvania. În Transilvania. considerând că 33 de morminte tumulare descoperite în Insula Leukas sunt o dovadă in acest sens. este cel al mormintelor tumulare. dar care. unde apare cultura Ezero. Grupul este posibil să fi fost de nomazi sau seminomazi căci nu i se cunosc aşezările.Yamna (înseamnă groapă)-. M. prin cultura materială. cronologic vorbind. în detrimentul populaţiilor Cernavoda III. prezintă afinităţi cu culturile epocii de tranziţie. pe Nipru Inferior). Alte popualaţii estice. În concluzie. Valea Siretului şi Tazlău. obiecte mărunte din cupru. noi zei. intrusivă. venite din Podolia. Acest val este datat de M. Un val de întârziaţi estici vor ocupa ceva ma târziu Dobrogea. din Ungaria. de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. se mai practică pictura doar după ardere (pictura cruda). Gimbutas. Usatovo. Cel de-al treilea val. la rândul lor de la spate de populaţiile de sorginte estică numite Gorodsk. Gimbutas pe la 3400/3200. Din contopirea esticilor cu autohtonii va apărea cultura Horodiştea-Erbiceni. Este afectat şi NE Bulgariei. judecând după inventarele funerare. această cultură. lame din silex. Din mixtarea cu localinicii şi cu populaţiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III. dinspre N şi dinspre E. către zona colinară sau spre V. măciuci din piatră. În timp ce M. Amândoi sunt de acord că spaţiul actual al României a fost invadat pe doua direcţii. Tot în Transilvania apare un grup cultural nou.

Asa cum arată înmormântările. Dispar canoanele de modelare. cu doar câteva colibe.din Romănia este încadrat deja în bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor. noua societate este . decorată cu şurul sau cu caneluri. sunt atestate mormintele tumulare. dispar fara urma. copii sau servitori. de multe ori de tip sălaş/cenusar (zolniki). Inventarele funerare sunt mai bogate. Practica presărării cu ocru a cadavrului este mai frecventă. agresivi. menhirii (la Casimcea). Apar obiceiuri de înmormântare noi. târnăcoapele. topoarele cu braţe în cruce. este prost arsă. Se constată dispariţa aşezărilor de tip tell. ulterior ea devine monocromă. Decade in mod vizibil plastica antropomorfă. Cea mai importantă dintre piesele noi este pumnalul. Începând cu al doilea val. din aria culturii Baden. Aceste piese sunt aduse din zona caucaziană (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. mormintele în cistă. precum topoarele ciocan. Cu mici excepţii. dar există roţi miniaturale mai timpurii) ca şi calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice. caracteristice zonei de câmpie în eneolitic. dispare ceramica pictată. Se manifestă o preferinţă pentru ovicaprine şi bovine. sunt de scurtă durată. semn că apar frecvente conflicte intercomunitare. Cel mai probabil. Piesele masive din cupru. al doilea val aduce şi calul şi carul. pentru creşterea mobilităţii în spaţiu şi dezvoltarea schimburilor coerente la mare distanţă. tunetului şi cerului. Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalász. sunt de dimensiuni reduse. prima armă în adevăratul sens al cuvântului. în detrimentul cultivării. fapt dovedit de maciuci. aşezările au straturi subţiri de cultură. cât şi la cele estice. poate ca urmare a celor dintâi pătrunderi de populaţii intrusive. poate zei ai soarelui. Ea deschide seria dezvoltării fără precedent a armelor în epoca următoare. Treptat. Locul lor este luat de piese mărunte din cupru sau bronzuri arsenizate. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. înarmaţi cu pumnale. iar apoi dispare cu totul. adesea reprezentaţi ca zei războinici. nedecorată sau. Venirea populaţiilor noi are urmari de natura economica caci schimbă raportul dintre cultivare şi creşterea vitelor. În primele faze ale culturilor Horodişea-Erbiceni şi Folteşti se mai practică pictura tricromă. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatră din jurul mormintelor. cu multe asimetrii si stangacii. care apare încă din epoca eneolitică. simboluri ale unităţii de credinţă religioasă. Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii. atestate atât la populaţiile cu amfore sferice. topoarele plate. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisată sau calcarul. mai ales în cazul defuncţilor bărbaţi. Ele se vor continua tipologic în epoca bronzului. cele mai multe fiind podoabe. care este clar că sunt războinici. este prost modelată. topoare de luptă sau pumnalele depuse în morminte. Dacă iniţial se mai păstrează pictura tricromă. eventual. treptat idolii feminini sunt înlocuiţi cu cei masculini.

căci trebuie că existau sacerdoţi sau meşteşugari specializaţi. mai rar cai). dar trăiesc şi din vânătoare. Afirmaţia este discutabilă. CULTURA CERNAVODA III-BOLERÁZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocupă spaţii foarte largi : din Romania. Alte situri se cunosc de la Cascioarele. este contemporană cu Troia I şi asimilează elemente de civilizaţie locală.Dealul Sofia. O statuetă masculină de la Cernavodă are reprezentat un pumnal incizat pe piept. E Munteniei. Zeiţele par a fi înlocuite cu zei cu atribute războinice. Cei sacrificaţi nu pot fi decât prizonieri de război sau robi. Ungaria. Ea este atestată de-a lungul Dunării şi în Serbia. cat şi masculine.marcată de puterea bărbatului într-o măsură mult mai mare decât înainte. tunetului. cea de la Cernavoda. se suprapun peste grupe etnice diferite. prin dizlocarea populaţiilor Gumelniţa din Dobrogea. S Moldovei şi NE Bulgariei. in consecinta. Morţii sunt îngropaţi în aşezări. adesea presăraţi cu ocru. pe care se bazează periodizarea culturii în trei etape. locuinţele nu sunt prea solide. au fost identificate trei straturi. culoarul Vardar-Morava. fapt destul de ciudat pentru nişte cuceritori. A-B şi B. dar că ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaţii nomade. Printre formele ceramice se pot observa şi unele de tradiţie Gumelniţa. Aşezările sunt plasate în locuri cu apărare naturală. de crescători de animale. care făcea legătura cu Grecia şi Troia. Adesea li se depune in morminte doar capul. Olteniţa şi Ulmeni. chirciţi. . CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Această cultură se formează după prima penetraţie de populaţii estice. Dacă nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definită ca fiind o cultură? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologică. Aşezarea era apărată de Dunăre şi de viroage naturale. Câmpia Banatului şi Crişana. dealul a fost terasat. initial. Ceramica se caracterizează mai ales prin forme globulare şi decor canelat. Ceramica are ca degresant scoicile pisate şi este decorată cu şnurul. care sunt împinse spre nord şi vest. evidenţiate de frecventele sacrificii (fără îndoială că nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitară. Această cultură evoluează în paralel cu Cucuteni A4. Se crede despre ei că sunt zei uranieni: ai cerului. Se presupune. datorită faptului că noii veniţi. pescuit şi cultivarea plantelor. cu un statut aparte în cadrul comunităţii). sectorul de campie ce se află de-a lungul Dunării. o populaţie stabilă. aşezarea a fost fortificată. Petre Roman spune că aceasta cultura nu este omogenă şi că reprezintă un conglomerat etnic. Apar diferenţe majore între membri grupurilor umane. Se cunosc reprezentări plastice atat feminine. Pentru a putea fi locuit. Este posibil ca aristocraţia războinică să deţină rolul conducător. cât şi colibe. Aşezările sunt nefortificate. În prima şi ultima fază. În staţiunea eponimă. Unii cercetatori cred că ar fi fost. altfel nu se poate explica împuţinarea statuetelor antropomorfe feminine şi înlocuirea lor cu cele masculine. Au atat locuinţde suprafaţă durabile şi de mari dimensiuni. ca urmare afirmaţia nu se bazează pe nici un argument. populaţiile Usatovo. Sceptrul în formă de cap de cal pare a fi simbolul autorităţii. Au loc schimbări notabile în sfera credinţelor religioase. Slovacia şi chiar în Polonia de sud. drept pentru care primeşte in timp o coloratură locală. Purtatorii culturii au foarte puţine obiecte din cupru şi arme. Petre Roman afirmă că purtătorii acestei culturi au controlat principalele căi de comunicaţii din SE Europei: Dunărea. Noii veniţi sunt crescători de animale (ovi-caprine şi bovine. soarelui. la fel ca şi populaţiile care-i adoră.

de tradiţie cucuteniană. cultura fiind deja într-o fază finală. Siret şi Tazlău. COMPLEXUL CULTURAL HORODIŞTEA. Printre formele ceramice se remarcă vasele de tip askos şi castroanele cu buza teşită oblic. alţii vorbesc despre un singur complex. toate pisate. porci. cât şi plastica antropomorfă sunt. foarte rar cai. Grupul Orlea-Sadovec este atestat şi în Bulgaria şi este considerat a fi de origine sudică. De pe urma acestor populaţii au rămas mai ales morminte. De cele mai multe ori este vorba de înmormântări simultane. La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcţie si au fost dezvelite cateva locuinţe de suprafaţă. de asemenea. ulterior. este foarte bogat: topoare din silex lustruite. podea din dale de piatră.ERBICENI. Locuinţele au. cistele conţin mai multe schelete chircite (1-7 la noi. dar nu se ştie ce s-a petrecut cu ea în Muntenia. Spaţiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaţiile Horodiştea-Erbiceni II. Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III. dovadă că se practicau sacrificiile umane (soţie. Este posibil ca aceasta cultura să fi avut contribuţii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE. aplici. De obicei. spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocupă poziţii dominante. Aşezările (Horodiştea. cele două culturi fiind foarte asemănătoare din punct de vedere al culturii materiale. cultura a fost urmată de culturile Coţofeni şi Baden. mai ales al defunctului bărbat. dovadă că sunt crescători de animale.Sadovec. de fapt. să fie vorba de un singur grup sau să reprezinte amandoua o etapă incipientă a culturii Coţofeni. Economia se baza în principal pe creşterea transhumantă a animalelor. dar este practicată şi agricultura. Nu este exclusă posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea să aparţină acestui grup. 3-10. zone în care este atestată mai ales prin morminte megalitice. mai ales în prima fază. monocromă. bovine. adică fostul spaţiu locuit de populaţiile cu amfore sferice. decorate cu şnurul. Ucraina. Inventarul funerar. Grupul Celei este atestat doar la Celei şi Siliştioara în Romania. servitori). precum cele de la Dolheştii Mari. Iniţial cultura a fost atestată doar la est de Siret. Slovacia. covârşiţi numeric de populaţiile vecine. Probabil purtătorii ei au dispărut treptat. Inventarul aşezărilor se caracterizează prin multe oase de animale: ovi-caprine. copii. Se foloseşte şi decorul . în a cărei arie de dezvoltare sunt documentate. cuprinsă între Carpaţii Orientali. Atât ceramica. Horodiştea şi Erbiceni sunt aşezări din jud. CULTURA AMFORELOR SFERICE Această cultură s-a dezvoltat pe un spaţiu foarte larg care cuprinde Polonia. Degresantii obişnuiti sunt cochiliile de scoici şi melci ca şi calcarul. De la Celei se cunosc şi podoabe de aur. iar în Bulgaria la Nova Zagora şi în Peştera Devetaki . uneori. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). Este ocupată mai ales zona de NV a Moldovei. în faza a II-a. Cultura a fost identificată prin săpături în anii '50 de către Dinu Marin. Azi nu este nicidecum lămurită problema acestor două grupuri cu arii de raspandire mult prea mici. respectiv Iaşi. partea estică a Germaniei. Este posibil ca. Mormintele sunt în gropi căptuşite şi acoperite cu dale din piatră (ciste).FOLTEŞTI Unii cercetători separa cultura Horodiştea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteşti din NE Munteniei. Nu se şie cum a dispărut această cultură. la formarea căruia şi-a adus contribuţia cultura Ezero din Bulgaria. purtătorii acestei culturi pătrund din Podolia. Pictura este insa. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 torţi sub buză. Se cunosc şi colibe.si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. care au fost plasate tot în perioada de tranziţie: Celei şi Orlea. brăţări şi catarame din os ajurate şi incizate. lame de silex. În Oltenia şi Banat. a ocupat şi zona de la vest de Siret. Grăniceşti şi Preuteşti. Pe teritoriul nostru. Botoşani. morminte în cistă. în spaţiul de origine).

până la Burgas. 1997. Se bănuieşte că pătrunderea populaţiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza.prin impresiune cu şnurul. p. dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. Nu se ştie ce a dus la dispariţia acestei culturi. de inhumaţie. dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare. La Varna sunt atestate locuinţe lacustre.). practicand inhumatia sub tumuli. Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte între cele două pentru ocuparea sectorului dunărean cuprins între Olteniţa şi Hârşova. Siturile mai importante sunt aşezările de la Folteşi şi Stoicani. Mormintele sunt plane. Civilizatie si cultura. BIBLIOGRAFIE: Petre Roman. in honorem emeritae Ligiae Barzu. Dobrogea şi pe litoralul nordic al Bulgariei. Aexandru Vulpe. Epoca bronzului pe teritoriul Romaniei . p. Vestigii preistorice in sud-estul european. Se crede că unele morminte de la Brăiliţa i-ar putea aparţine. Alexandru Vulpe. Ser. 1981. p. aceleaşi caracteristici.Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului. 1. in Memoriile Academiei Romane. Cultura se formează pe un fond Cernavoda I. Marija Gimbutas. 33-47. Este atestată în E Munteniei. Cultura Folteşti are.IV 21. Sectia stiinte istorce si arheologie. Bucuresti. CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai târziu decât Cernavoda III.21-42. Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului. SCIVA 32. cât şi tumulare. in mare. Cresc ovicaprine şi bovine. in Vlad Nistor. 1989. 1996 91997). Alţii cred că ea a continuat să existe discret şi la începutul epocii bronzului. Bucuresti. Memorie si patrimoniu I. peste care se suprapun populaţii Usatovo. vânează cervide. Daniela Zaharia (coord. 37-49. Timpul istoriei. culeg scoici. Purtătorii acestei culturi sunt foarte preocupaţi de asigurarea subzistenţei. Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania. Au atât morminte de inhumaţie plane. fapt pentru care pescuiesc.

Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. Verbicioara (din Oltenia şi sudul Banatului). În ciuda acestor evidenţe. sudul Banatului românesc şi zona dunăreană a Olteniei. Cercetarea maghiară ( István Bóna. urmată de depunerea resturilor cinerare în urne. care au o economie bazată pe păstorit. cred că s-a răspândit doar o modă ceramică şi nu şi populaţia care o producea. Amalia Mozsolics. Crişana şi la Târgu Mureş. Primul val este cel al populaţiilor Yamna şi se datează la începutul epocii. ci de schimbari de esenta. S. zuruitorile aviforme sau vasele aviforme. în Moldova şi Podişul Transilvaniei. Totuşi este greu de crezut că moda ceramicii incrustate cu pastă albă a murit la ea acasă (adica in Transdanubia). spaţiul nostru mai este afectat în două rânduri de penetraţii de populaţii estice. dar spre sfârşitul epocii bronzului. precum Bernhard Hänsel. şi Coslogeni. cercetarea românească nu împărtăşeşte teza migraţiei. care pătrund tot dinspre est. În Banat se formează o nouă cultură. Banatul jugoslav. Totuşi sunt elemente de cultură materială de tip HGK în Banat. ducând la formarea în spaţiul nostru a două culturi de coloratură estică: Noua. în traducere cultura mormintelor tumulare. mai ales spaţiul extracarpatic. Este afectată in special jumătatea estică a României. Apar piese din Europa Centrală precum brotlaibidolii din lut (idolii în formă de pâine). prezenţa noilor veniţi fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groapă cu trepte. unde au fost înlocuite culturile Vatina şi Verbicioara.EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i.). Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult. Din Ungaria este foarte afectată Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunăre). Cruceni-Belegiš care pare a avea şi elemente preluate de la culturile cu ceramică incrustată şi elemente HGK. Dispar şi alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria şi România: Periam-Pecica (din zona de vărsare a Mureşului).n. de unde dispare cultura cu ceramică incrustată. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului. în Muntenia şi Dobrogea. inclusiv la nivelul . În ceea ce priveşte culturile cu ceramică incrustată care apar pe ambele maluri ale Dunării. Pe linia Dunării se răspândeşe şi un nou rit de înmormântare. înseamnă că se schimbă şi credinţele religioase.e. pe Dunăre. Vatina (din Serbia şi Banat). Dinspre Europa Centrală par a se fi mişcat spre SV populaţiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK). ducând la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj în sudul Ungariei şi Croaţia şi a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare în nordul Serbiei. spunând că spaţiul nostru nu a fost afectat de populaţiile HGK. Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode ceramice. inclusiv credinţele despre moarte şi imaginea despre viaţa de dincolo. dar s-a răspâdit în alte spaţii în forme identice. Foltiny) consideră că înaintarea acestor populaţii a provocat şi deplasarea altor populaţii pe care le-au găsit în cale. Se pare că populaţiile cu ceramică incrustată din Transdanubia s-au deplasat în jos. În aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvoltă (fără precedente în bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfă care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. sunt captuşite cu rogojini şi sunt acoperite cu bârne. unii cercetători. Cel de-al doilea val este constitut din populaţiile Sabatinovka. incineraţia.

Lemnia. pot juca un rol destul de important şi vechile îndeletniciri. Pe lângă aceste două ocupaţii care asigură subzistenţa. ECONOMIA În general există un echilibru între agricultură şi creşterea vitelor.aşezare în pantă cu 13 nivele de locuire. dar au şi fortificaţii . Coslogeni) pare a predomina creşterea vitelor. PeriamPecica şi Otomani. Doar în ariile unor culturi din bronzul timpuriu şi târziu (Yamna. frecventa in neolitic. Ambele aşezări eponime ale culturii Periam. într-o zonă cu multe lagune fluviatile. semn că a fost locuită o perioadă foarte lungă de timp. există acum doar în doua arii culturale. Aşezarea de tip tell. Aşezările de tip cetăţuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg. cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru. de la o cultură la alta sau de la o zonă de relief la alta. la fel ca şi în neolitic. 9 respectiv 16. ambele evitând alte forme de relief decât câmpia. Yamna şi Sabatinovka. Noua.vietii spiritale. au fost atrase doar de zona de podiş sau de deal şi au practicat mai mult creşterea vitelor.) Ele sunt situate pe înălţimi apărate natural. Sunt locuite toate zonele de relief. Fitioneşti. motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata. Turia) Otomani (Barca) şi Monteoru (Sărata Monteoru.Pecica au mai multe straturi de cultură. se constată o adaptare a economiei la zonele de relief. În general. precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar în aria culturii Gârla Mare. Unele populaţii. care s-a dezvoltat de o parte şi de alta a Dunării. ASEZARILE Amplasarea este. Cândeşti. Culturile Baden şi Periam-Pecica erau în principal cultivatoare de plante. lângă o sursă de apă potabilă. Populaţiile Coţofeni au ocupat toate formele de relief şi s-au adaptat la orice condiţii de mediu. ultima având o depunere de 4 m grosime. Tipurile de aşezări sunt foarte diverse. ca urmare a pătrunderii celor două valuri stepice. bogate in peste si pasari de balta. Năeni..

Ea cucereşte teren. probabil. O friză spiralică în relief au avut şi pereţii exteriori ai sanctuarului de la Sălacea. cât şi incineraţia. Necropola este situată în afara aşezărilor şi este privită ca o lume diferită de cea a viilor. foarte puţine şi rarefiate în spaţiu. zolniki sau cenuşar sunt tipice culturilor din bronzul târziu. grupul Govora. o procedură pentru eliminarea morţii sau de negare a ei. Statutul social al indivizilor se conservă şi după moarte şi se subliniază de cei rămaşi în viaţă cu ocazia ceremoniei funerare. La Sărata Monteoru şi Fitioneşti fortificaţia era constituită dintr-un zid de piatră.F. faza a II-a). a fost săpată o aşezare care avea case cu aceeaşi orientare. Acest tip de clădire a avut. Printre clădirile mai deosebite.suplimentare. Coslogeni. dar uşor ieşite în afară. În majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripţii de ritual care se respectă întocmai. din aria aceleeaşi culturi. legată cu pământ. având în vedere dispunerea foarte riguroasă a locuinţelor. 1 m. Balej (aria culturii Gârla Mare. făcute în tehnica tradiţională. mai ales. Foarte interesant este că unele locuinţe aveau pereţii decoraţi cu un fel de stucatură în relief. În epocă se folosec atât inhumaţia. Existau desigur şi uliţe. iar în arie Monteoru sunt frecvente terasările pantelor pentru a putea fi locuite. Un caz mai special îl reprezintă unele aşezări şi locuinţe din aria culturii Vatina. La multe dintre aşezările din ariile acestor culturi se fac chiar paşi spre urbanism. răspândindu-se de la vest . paradoxal. că în această epocă s-a crezut mai mult în nemurire decât în neolitic. Par a continua sa existe atat bordeie. itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. au fost semnalate mai ales în aria culturii Monteoru. foarte înghesuite. funcţionalitate de sanctuar. dar şi ca un loc al strămoşilor. ca şi fragmente de coloane încastrate în zid. din aria culturii Otomani. formate din linii verticale şi orizontale în relief. în zona Titel. incineraţia devine rit dominant în bronzul târziu. Inmormântarea era. La Sărata a fost dezvelit şi un turn asa-zis de supraveghere. dar din Bulgaria) şi Sălacea (cultura Otomani. Inhumaţia caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi mijlociu. La Mošorin-Feudvar. Au fost descoperite ancadramente de uşi. Alte reliefuri de pe pereţi sunt formate din romburi concentrice. foarte elaborate. un cercetător britanic. distanţa dintre ele fiind de aprox. căci erau foarte abrupte. de 5-6 x10-12 m. trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura PeriamPecica). Multe dintre ele au o acropolă cu o clădire solidă. tipice pentru păstori. Harding.Noua. Locuinţele sunt de tip colibă. cel mai probabil. eventual şi o clădire de cult (Sărata Monteoru). Sunt aşezări cu straturi superficiale de cultură. afirmă. cat si. Dovada ar fi mulţimea necropolelor şi obligativitatea înmormântării chiar şi atunci când trupul defunctului nu a fost recuperat. Sisteme interesante de fortificaţii. Tipurile de locuinţe sunt destul de puţin cunoscute. OBICEIURI FUNERARE A. Pereţi cu decor reliefat se cunosc şi de la Corneşti. locuinţe rectangulare de suprafaţă. Se caracterizează prin depuneri de cenuşă şi multe oase de animale domestice. Aşezările de tip sălaş. vorbind la modul general despre epoca bronzului în Europa.

Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului. gropa în care se depune trupul poate fi asimilată cu un container. sau morminte cu treaptă. chiar dacă invetarul funerar este modest. În arie PeriamPecica a fost observată orientarea şi poziţionarea complementară a celor doua sexe (femeile cu capul la S. Mormintele de inhumaţie sunt fie plane. bărbaţii cu capul la N. În felul acesta este exclus contactul dintre vii şi morţi şi sunt respectaţi strămoşii. Sarata Monteoru (4 necropole. din Slovacia (1500 de morminte. este considerat un indiciu că defunctul este un personaj cu statut social înalt. nu neapărat contemporani. Nizña Myšla. Gârla Mare). Resturile cinerare se depun în urne. totuşi. poate si Verbicioara. ba chiar incinerarea trupului oferă sufletului şansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabilă. un spaţiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. Zimnicea Plovdiv. În general. fie tumulare (tumul= movilă mare de pământ). unele de dimensiuni uriaşe. ci intreaga comunitate. cultura Monteoru). Noua. femeile pe dreapta. Suciu de Sus. Pozitia este fie . apărând mai întâi în zonele vestice ale României. Wietenberg. Mormintele odata închise. gropi căptuşite cu dale de piatră (morminte în cistă tipice culturii Schneckenberg). dar si culturi birituale: Monteoru. Otomani. Doar în aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. direct pe sol. Coslogeni. în sensul că atrage după sine alţi tumuli. acoperite cu bârne. Tumulul este şi un semn de loc sacru (al strămoşilor) şi are rol de magnet. Cruceni-Belegiš.spre est. Incineraţia sugerează că. Bistreţ-Işalniţa. Gârla Mare. În general. conservarea trupului nu mai este obligatorie. altele din incineraţie: Nir. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale. venită dinspre est . Biritualismul practicat în aceeaşi arie culturală. tumulul. Există culturi care-şi fac o regulă din inhumaţie: Periam-Pecica. aşa cum adesea se crede. bărbaţii pe stânga). Cele tumulare caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi populaţiile de sorginte estică. deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia. ne face să credem că între credinţele religioase ale inhumanţilor şi incineranţilor nu este. nu se mai deschid. Cândeşti (aproximativ 1200 de morminte. Orientarea şi poziţia defuncţilor este uneori dictată de reguli foarte stricte. fazele timpurii). morminte cu catacombă (in arie Monteoru. E greu de spus dacă apariţia tumulului în spaţiul nostru se datorează penetraţiei unor populaţii estice sau dacă este vorba doar de o idee preluata. Tei. cultura Otomani). Tiszafüred. prentru că efortul de ridicare movilei funerare este mare şi presupune efortul comunitar. în gramezi. restul fiind plane. din Ungaria (1000 de morminte. cultura Otomani). o prăpastie. cultura Monteoru). Mormintele de incineraţie au gropi rotunde în plan si tronconice în secţiune (culturile Cruceni-Belegis. sau sunt risipite în groapă. de acum incolo.

mormintele de bărbaţi sunt cele mai bogate şi cele de copii şi senili cele mai sărace. în aria culturilor Cruceni-Belegis şi Garla Mare inventarul standard număra trei vase: o urna. ambele aşezate în zona capului. ea este partea defunctului din ospatul funerar. dar. Razboinicul este. În unele arii culturale au fost determinate inventare standard: în arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron şi o cana cu 2 torţi . fie chircită pe dreapta sau pe stânga. Podoabele caracterizează mai ales mormintele de femei. S-a observat că. În aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) există ceramică care are ca degresant calcarul cochilifer mărunţit. mormintele nu au arme şi invers. în acele arii culturale în care armele apar frecvent în depozite. sexul şi statutul social al defunctului. În arie ZimniceaPlovdiv. În general. destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. spre deosebire de alte epoci (Hallstatt. Nu este clara motivatia ofrandei. meştesugarii au lângă ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. . de puţine ori însoţit de armele sale. Wietenberg sau Otomani. Cantitatea şi calitatea inventarului funerar sunt în strânsă relaţie cu vărsta. inventarul se compune dintr-un singur vas. Gârla Mare. Suciu de Sus. o ofranda alimentara sau lichida.întinsă pe spate. În general. totuşi. OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecvenţi degresanţi folosiţi la modelarea lutului sunt cioburile pisate şi nisipul. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva. armele şi uneltele pe cele de bărbaţi. ceramica epocii bronzului este de bună calitate. Uneori. spre exemplu). chiar spectaculoasă prin forme sau motive decorative în cazul unor culturi precum Vatina. cel mai probabil. un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentară şi o canită pentru ofrande lichide. de obicei.

Coslogeni. mai ales. care aveau rol de cădelniţe sau cănile aviforme (cu corpul in forma de pasăre de apa) şi unele şi altele frecvente în morminte. care se dezvoltă în toate ariile culturale. Se dezvoltă spectaculos amfora (vas înalt. Cruceni-Belegiš. CruceniBelegiš). . tipic culturii Coţofeni.cunoscute din ariile culturilor Verbicioara. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite şi asa-zisele tăvi sau tigai de peşte sau vasele de tip pyraunosun fel de vetre mobile. prevăzute cu capace în formă de pălărie de mexican (de la termenul grecesc pixis care înseamnă cutie). cu gura îngustă. destinat depozitarii lichidelor). Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina şi Gârla Mare. care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare. Govora. Castroanele apar în toate ariile culturale. Noua. mai ales la culturile incinerante. final: Vatina. Tei. trebuiesc amintiţi askoii (la singular askos= vas asimetric. O formă rară. Gârla Mare. Din aceeaşi arie se remarcă zurgălăii din lut cu modelare aviformă. dar interesantă este căucul. Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminenţe din aria Otomani.Formele ceramice sunt mult mai variate decât în neolitic. prevăzut cu doua torti. Mai spectaculoase ca formă sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina. Baden. Din aria culturii Gârla Mare atrag atenţia pixidele cu patru proeminenţe perforate. Vasul de tip kantharos . folosiţi în ceremonii cu cântec şi dans. cu rol de castaniete. trase din buzăeste tipic multor culturi. Monteoru sau vasele de ofrandă cu fund ascuţit din aria Monteoru. din bronzul mijlociu sau. Dintre vasele de cult.Vatina. în formă de burduf sau de raţă) mai frecvenţi în bronzul timpuriu în ariile culturilor Coţofeni.vas cu gura largă. Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cănile şi ceştile cu foarte multe variante tipologice. Gârla Mare.

cârligele spiralice. Unele vase sunt decorate şi în interior. Doar în aria Suciu de Sus sunt atestate şi motive de inspiraţie vegetală. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice. toate prezente pe ceramica Garla Mare. la fel ca alte două motive. fazele timpurii Monteoru.Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice. Periam-Pecica. triunghiurile şi romburile haşurate (Tei. Zimnicea Plovdiv. zig-zag-ul. Ultimele două sunt cultivate mai ales în ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. Govora. S-urile imbucate sub formă de talaz. Otomani. Există arii culturale unde ceramica este foarte puţin decorată: Schneckenerg. Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gâtul sau partea bombată a vasului. Meandrul este cultivat în mai mică masură. Decorul este întotdeauna simetric. Coslogeni. Costişa). iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte împodobită: Wietenberg. Spirala apare şi pe ceramica Vatina sau Garla Mare. argonautul şi vârtejul. având una sau doua axe de simetrie. mai ales străchinile din aria culturii Gârla Mare. Ca tehnici de ornamentare se folosesc: . Suciu de Sus. fiind frecvent doar în ariile Wietenberg şi Gârla Mare. Gârla Mare. cercurile cu raze. Noua. Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut că sunt de inspiraţie miceniană.

pe caremica Wietenberg. lustruirea. impunsăturile succesive .pe ceramica Periam-Pecica. impresiunea cu rotiţa . decorul plastic în relief se compune din: -potcoave.1. CruceniBelegis. Verbicioara. Tei. Cruceni-Belegiš (şnur fals) 4. ştampilarea. Monteoru 2.incrustaţia cu pastă albă.in arie Coslogeni.Vatina. Este tehnica care ia cea mai mare amploare în această epocă 6. Vatina.pe ceramica Coţofeni. Monteoru 5.pe ceramica Garla Mare ( se cunosc şi ustensile din lut utilizate în acest sens) 7. Gârla Mare. inciziape ceramica Vatina.pe ceramica Gârla Mare 3. . Wietenberg.

Igriţa. dar şi de apariţa unor fenomene de tezaurizare. Suciu de Sus -brâuri în reliefîn toate ariile culturale -coaste în relief . excizia. Bistreţ-Işalniţa. Cruceni-Belegiş. Gârla Mare. uneori cu arme.pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile. care este foarte rară. Ele sunt relevate de studiul necropolelor şi al inventarelor funerare.doar la ceramica culturii Coţofeni 8. canelarea.-proeminenţe . practicandu-se doar accidental in aria culturii Gârla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil că între membri comunitaţilor există deosebiri. 9. Suciu de Sus -protome de păsări şi cornute . aparand frecvent pe ceramica Otomani.pe ceramica Otomani. Cruceni-Belegiš.la ceramica Gârla Mare. Gârla Mare.apare deja din bronzul mijlociu. în aria Periam-Pecica). Covasna. alteori cu podoabe de aur (spre exemplu în necropola de la Beba Veche. dar este tipică mai ales bronzului târziu. Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe şi arme. in arie . Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalău (jud.

Otomani şi Suciu de Sus şi unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. Vărşand (falere). Sacrificiile umane atestate în aria Monteoru sau construcţiile funerare care solicită un mare efort comunitar (tumulii) o sugerează si ele deosebiri majore de statut social. o spadă de aur şi 4 topoare de argint). Mulţi cercetători sunt sceptici pentru că relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de luptă. Pecica-Rovine (faleră şi tutuli conici). CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul că epoca bronzului este o perioadă caracterizată prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare. brăţări). Grăniceri (falere). la fel ca în spaţiul micenian. Cele mai războinice par a fi populaţiile din Transilvania. inele buclă. dar mai ales de dezvoltarea fără precedent a armelor precum spada şi toporul de luptă. Perşinari (12 halebarde. Crişana şi Maramureş unde au evoluat culturile Wietenberg. mărgele. asemanatoare cu cele de luptă. fapt demonstrat de fortificaţiile frecvente din aşezări. Măcin (pumnale). precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare). ar putea fi indicii că în lupte au fost folosite care de luptă. care apar foarte rar în epoca bronzului în această zonă a Europei. ele asigurând doar deplasarea pe câmpul de luptă a unor aristocraţi războinici. Tigănaşi (falere.Wietenberg. Probabil că in aceasta epoca se conturează o aristocraţie războinică care-şi revendică funcţii de conducere. Totuşi nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta să fi existat. GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR . Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu săgeţi şi vârfurile de lance sau suliţă. Şmig (falere. cu 4 topoare si falere). saltaleoni). Adoni. iar armele de luptă nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. iar dintre cele tărzii : Săcuieni (falere). Reprezentările în lut de care uşoare.

Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg şi Otomani.În pristorie. Primele roţi miniaturale din lut apar încă din eneolitic. fie că nu sunt rapide.5 km pe oră. pe schiuri sau sănii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. Ele sunt prezente si în ariile culturilor Wietenberg şi Gârla Mare.82. Folosirea calului la tracţiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaşament (psaliile. Deocamdată nu se pot face deosebiri între piesele de harnaşament folosite pentru călărirea calului şi cele utilizate atunci când calul era folosit la tracţiune. 700 kg. Epoca bronzului este epoca în care se poate vorbi cu adevărat de schimburi. mai rar. Cele mai timpurii psalii apar la sfârşitul bronzului timpuriu. El are cofragul rectangular sau. Aceste mijloace prezintă inconveniente. dar devin frecvente doar în bronzul mijlociu. motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare. tras de două vite. aşa-zisul car cu rol economic. Apariţia roţilor cu spiţe face carul mai uşor şi face posibilă înlocuirea vitelor cu caii. Roţile sunt iniţial pline. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden. cântărea aprox. datorită faptului că se răspândeşte pe spaţii foarte largi carul cu 4 roţi. schimburile la mari distanţe s-au lovit de două impedimente majore: lipsa drumurilor şi a vehicolelor de transport. se afunda în noroi şi avea o viteză de deplasare de 1. oval. Produsele erau cărate cu ajutorul animalelor de povară. Carul tras de boi era foarte greoi. care asigură o deplasare mai rapidă. din bronzul timpuriu. dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului. fie pot fi folosite doar o parte a anului. un fel de obrăzare) care fac posibilă înhămarea cailor sau folosirea lor la călărie. fie nu permit transportarea unor cantităţi prea mari de produse. Ele . iar prin bronzul mijlociu apare roata prevăzută cu 4-10 spiţe. Roţile cu spiţe sunt atestate mai devreme în zona Volga-Urali şi Armenia.

Balcanice. scoici. ci conţinutul lor. unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. chiar cel de bunuri. lungă de 3-16 m. al doilea mai ales din os. fără îndoială. comunităţile având posibilitatea să-şi producă singure mijloacele de subzistenţă. Se crede că exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor. care presupune folosirea monedei. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. care nu s-au păstrat. nu se potrivea cu sistemul de înhămare din această zonă. Unele aveau furcheţi pentru prinderea vâslelor. cu mlaştini. pumnale. băuturi. motiv pentru care calărirea trebuie să fi fost tare incomodă. bunuri de lungă folosintă ( care . iar cu sudul Pen. Se cunosc corăbii şi din Egipt şi din Scandinavia. să fi fost folosite scăriţe din lemn. Ar putea fi vorba de condimente. eventual peşte sărat sau carne uscată. probabil. apoi de daruri. Transporturile pe ape erau mai comode şi mai rapide. Existenţa ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. adică din zonele umede. Este destul de puţin probabil că ar fi existat şi o cale maritimă de legătură cu sudul Pen. Nu se cunosc scăriţe de şa şi nu este atestată nici saua. care sunt mai frecvente si de formă circulară. În aceeaşi categorie se înscrie şi ceramica care adesea este schimbată între comunităţi vecine. Aproape sigur nu vasele erau importante. Primul tip este realizat din corn. Modul în care sunt amplasate aşezările ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. unde imaginea lor a fost gravată pe pereţii unor morminte. Printre bunurile cu valoare economică trebuie admise totuşi cositorul sau bronzul. Psalia circulară este de origine estică şi apare mai târziu. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile să nu mai aibă caracter episodic şi întâmplător ca în epocile anterioare. Psalia în formă de bară este de origine anatoliană sau un tip local. Trebuie subliniat faptul că schimbul. drept pentru care i s-au adus modificări. mai întâi de femei (schimburi matrimoniale). însemne de putere. Legătura cu Europa Centrală se realiza pe Dunăre. cu o perforaţie mare. totusi. şi nu mai puteau fi folosite). Termenul de schimb este de preferat celui de comerţ. Pentru deplasare se foloseau padele sau prăjini. la Ulu Burun şi la Capul Gelidonya. Din medii Vatina şi Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. Mişcările de populaţii. mai mici. Corăbiile au suprastructuri complicate şi sunt prevăzute cu catarge. un fel de canoe scobită din trunchiuri de copaci. de aceea foarte instabile. sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe. fiind atestată mai ales în faza a II-a a culturii Monteoru. fără de care oamenii puteau să trăiască. Sigur nu alimente perisabile. bunuri de prestigiu (arme). deşi fiecare are propria-i ceramică. Căile de comunicaţii cele mai probabile au fost văile unor ape. centrală şi alte 2-3 laterale. după o anumită perioadă de întrbuinţare se deteriorau. Din epoca bronzului se cunosc două epave de corăbii care au eşuat pe coastele Asiei Mici. materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul. Este posibil. materii prime foarte importante de care nu aveau parte o . sceptre în formă de capete de cal). nu a avut neapărat caracter economic. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care. Mureşul trebuie că a fost şi el o importantă artera de comunicaţie. A fost puţin utilizată la noi pentru ca. Nu ştim ce puteau conţine. alcătuite din dulapi de lemn îmbrăcaţi în piele. Ea putea fi folosită doar pentru navigaţia pe râuri şi probabil mai ales pentru pescuit şi comunicaţie între cele două maluri. Cu ajutorul lor se făcea doar cabotaj (cabotaj= navigaţie pe coastă). Tot pentru navigaţie s-au folosit un fel de bărci cu fund plat. De asemenea sunt atestate ancorele. Din epoca bronzului se cunosc doar în Anglia şi Danemarca. chihlimbariul). La vremea cu pricina se cunoştea deja de multă vreme monoxila. Se cunoaşte din Asia Mică (Kültepe) de pe la 1850-1650.sunt de două tipuri: în formă de bară. că au dus la vehicularea unor bunuri pe spaţii foarte largi (bronzuri arsenizate.după deteriorare se refoloseau). Drumurile sunt foarte rar atestate.

Munţii Pirinei. până la Micene. spre Italia şi apoi pe mare. ultima venita de la Marea Baltică. Cositorul este o materie pimă deficitară. 5 perle la Sărata Monteoru/Cimitirul nr. premonetare. secerile şi colanele de gât cu capete spiralice. care veneau sa asigure prestigiul. Relaţiile cu Europa Centrală şi Nordică Se crede că s-au vehiculat dinspre Europa Centrală spre spaţiul nostru mai ales două produse: cositorul şi ambra. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. spre Grecia. Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care creştea doar în nordul Europei. destul de rar. care coincidea cu linia Dunării si care mergea spre zona noasra. deci au circulat mai degrabă piese finite. din aproape în aproape. spre Grecia. cobora pe drumuri de uscat până în sud şi apoi ajungea. ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. Germania de sud (adică ariile culturilor Mad'arovce. sub formă de lingouri. fie prin pasurile Alpilor. ideile şi circulaţiei lor li se datorează răpândirea unor tehnologii. el este un bun de valoare legitimat. Polada) care apar si în aria . care sunt cu siguranţă atestate în spaţiul nostru. trebuie amintit că cel mai lesne au circulat. cale care nu a fost demonstrată deşi a fost presupusă (căci lipsesc piesele din Italia) fie. pe malurile Marii Nordului şi Mării Baltice. Nu în ultimul rând. La acestea se adaugă aurul şi chihlimbarul. invenţii sau mode ceramice. şi alte câteva de la Cândeşti) sunt foarte rare şi nu au fost analizate pentru a se şti cu certitudine dacă sunt din ambră de la Baltica. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distanţe. Din bronzul mijlociu şi târziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli în formă de pâinisoara) cunoscute din Slovacia. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabilă o provenienţă locală. era adusă. având în vedere că există o varietate de chihlimbar în zona Buzăului (la Colti). Cositorul si bronzul au circulat sub formă de turte.serie de populaţii. Drumul lung pe care-l străbate chihlimbarul presupune existenţa unui lanţ comercial cu o serie de verigi intemediare. Veterov. au ajuns în Albania. cele mai multe apar în aria culturii Periam. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este întotdeauna clar dacă ele au circulat în stare brută sau sub formă de produse finite. este posibilă existenţa unor negustori ambulanţi sau efectuarea unor schimburi la mari distanţe prin verigi intermediare de legătură. Fără îndoială că schimbul de daruri trebuie să fi fost fost continuat cu trocul. Sunt doar câteva zone în Europa care-l deţin: Irlanda. care. pe mare. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub formă de piele de viţel. Tracia şi Macedonia. Se admite că. apoi pe râul Garronne până în sudul Franţei şi apoi. materii prime foarte preţioase. Bulgaria şi Macedonia. Dintre produsele din Europa Centrală.Pecica. trecea în Franţa. Ambra se pare că pleca din Anglia sub formă de piese finite. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime şi analize tipologice pentru piesele finite. cel mai probabil. Ar fi existat şi o ramificaţie a acestui drum principal. spre Italia. Piesele din arie Periam-Pecica şi Otomani este posibil să fie din ambră de Baltica. Această cale este dovedită de descoperirea în Grecia a unor distanţiere din chihlimbar tipice culturii Wessex. la acest nivel cronologic. pe Mediterana. pe spaţii foarte largi. Austria şi Italia. Este vorba de perlele din pastă sticloasă şi unele piese de podoabă din metal. într-adevăr. 4. dar nu este exclus să fi existat şi mijloace de schimb cu valoare de etalon. Ambra de Baltica a circulat. S-a vorbit despre o cale terestră a chihlimbarului care pleca de la Baltica. Spade de tip micenian. între culturi vecine. prin Alpi. din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franţei. bare sau lingouri în formă de piele de viţel. cel mai probabil. Transilvania. Aurul nu este doar o materie primă. Este greu de presupus că vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. spre exemplu. Au circulat însă şi piesele finite din bronz. Totuşi piesele de chihlimbar din spaţiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica şi Otomani. din Boemia.

celelate în aria culturii cu ceramică incrustată din Transdanubia. Relaţiile cu Europa de Est Încă din bronzul timpuriu. mai ales în Moldova. Scandinavă. Plastica antropomorfă a culturii Gârla Mare ca şi zuruitorile din lut din aceeaşi arie culturală îşi au originile tot în vest. mai degrabă decât comerţul. unele tipuri de topoare: celtul de tip estic. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare. unele chiar până în Pen. semn ca erau produse de buna calitate. cu două tortiţe. Relaţiile cu spaţiul balcanic . unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. precum pandantivele şaibă cu nervuri în relief . de sorginte estica. produse undeva în Ungaria de NE şi NV României. primele în aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj. precum topoarele de luptă cu disc sau celtul de tip transilvănean au circulat mult spre vest. produs originar din spaţiul dintre Nistru şi Nipru. prezente în unele depozite din Transilvania sau în aria Gârla Mare. au ajuns la Povegliano în Italia şi în Schleswig şi Holstein. o scurgere de populaţie din Transdanubia în jos pe Dunăre. Un rol important în vehicularea bunurilor estice trebuie să-l fi avut populaţiile Sabatinovka care pătrund spre sfârşitul epocii bronzului în spaţiul nostru. Unele tipuri de morminte cu treaptă semnalează pătrunderi de populaţii Yamna. ceramica din Moldova prezintă asemănări cu grupul Edineţ din Moldova. Având în vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunărea bănăţeană şi olteană este de presupus. Dinspre est pătrund. Spadele de tip Boiu.culturii Gârla Mare. Unele piese de podoabă. au şi ele o origine vestică.

Legenda argonauţilor arată clar că argonauţii practicau cabotajul şi făceau astfel de popasuri. căci importurile sigure sunt constatate mai ales în sudul Italiei (ceramică şi două statuete antropomorfe). fiind greu de admis că grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. că sunt realizate din aur local. sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. Celturile de tip sudic. în sec. Adoni. Ideea est încurajată şi de descoperirea unor lingouri în formă de piele de viţel. . Printre piesele originare din spaţiul nostru. B sau C 3 din lumea miceniană. Ea este sugerată de legenda argonauţilor care ar fi plecat. atestate în sud. tot în aria culturii Gârla Mare. Drajna. din Serbia. tipice lumii miceniene si spatiului egeean. Statuetele par . Lâna de aur ar fi putut fi o metaforă pentru aurul transilvănean. XV-XIII a. Kurt Horedt şi alţi cercetători se numără vreo 15 spade (de la Roşiori de Vede. adică locuri ideale de popas de noapte. Alba Iulia) care s-a dovedit. Nusfalău. fără torţi. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala. în forme miniaturale. trebuie amintită o spadă de tip Boiu-Sauerbrun descoperită la Pella. mai degraba. Balcanice. Falerele de aur de la Grăniceri. Printre piesele de influenţă miceniană au fost considerate a fi şi statuetele din arealul culturii Gârla Mare sau carele cu roţi cu spite atestate. Gheorghe. falere de aur. descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate şi par a fi miceniene.Zona noastră a fost suspectată a fi avut strânse relaţii cu sudul Pen. ambele pe ţărmul bulgar al Mării Negre şi ambele în golfuri. Săcuieni din tezaurele din România s-a dovedit. cu loc de origine în Bulgaria. iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi decât piesele miceniene şi prezintă asemănări destul de multe cu piese anatoliene. expediţia ar fi avut loc la 1225. O legătură martimă cu spaţiul nostru ar fi putut să fi existat la sfârşitul epocii bronzului. toate de tip A. că sunt de fapt copii după spade de tip A. de tip italic. Este atestată şi relaţia de schimb pe direcţie inversă. din Colchida pe mare. unele fiind mai vechi decât piesele miceniene. Singurele spade miceniene din afara Greciei. Cu siguranţă sudice. trebuie că au existat explorări ale ţărmului vestic şi nordic al Mării Negre. Medgidia. provin tot din ateliere din Bulgaria. Perşinari. Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. au ajuns în Marea Neagră şi s-au întors spre casă pe Dunăre. în staţiunea de la Dupljaja. din Muntenia sau Dobrogea. între timp. Civilizaţia miceniană a avut legături indubitabile cu Europa. După Eratostene. înainte de fundarea Histriei. pentru odihnă şi aprovizionare. Unele piese descoperite în spaţiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenţă miceniană. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu. în Macedonia. prin analiză metalografică. la Burgas şi Capul Caliacra. Din Europa au ajuns în Grecia fibulele en violon ( la Perati). Ideea este foarte interesantă. Chr. mai ales la nivelul civilizaţiei miceniene. unele tipuri de spade şi un tipar de Lappenbeil. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os. spre nord. mai ales că trebuie admis că. Miecurea Sibiului. Şmig. s-au dovedit a fi trei spade din Albania şi alte trei din Bulgaria. Tigănaşi. sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). dar pare a fi vorba mai ales de legături maritime. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaţiei miceniene sunt perlele din pastă sticloasă tărzii. Sf. în 657/656. în căutarea lânei de aur.

au existat cu siguranţă legături ale spaţiului nostru cu civilizatia miceniană. . N. Bonn. dar nu au circulat atât produse cât idei. 1978.Die Wietenberg-Kultur. Bonn.Printre piesele insolite descoperite în spaţiul nostru. Bucuresti. sunt greu de reconstituit. Bernhard Hänsel. Dentalium. Boroffka. Bucuresti. iar aceste legături par a fi fost mediate de alte populaţii intermediare. provenite de la mari distanţe. În concluzie.Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. aflate la periferia civilizaţiei miceniene. Conus mediterraneus. 1968. apoi pentru că rareori în preistorie au rămas urme materiale care să ateste credinţele religioase. Pectunculus (melc). 1961.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. 1994. O dată pentru că noi avem o altfel de gândire. Vladimir Dumitrescu. Glycimeris glycimeris. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader. se numără cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zonă de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium. Credinte religioase si piese de cult in epoca bronzului EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE Credinţele religioase. Colombela rustica.Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken. la fel ca şi în perioadele anterioare.

LOCURI DE CULT Sanctuarele Una dintre întrebări este unde se află locurile de cult. 1. În interior au fost găsite două platforme de lut.jud. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat. considerate a fi altare fixe. Una dintre încăperi este decorată cu frize cu motive spiralo-meandrice în relief. Pronaosul avea două coloane.Jud. Ea ar asigura eliberarea rapidă a sufletului nemuritor de trupul efemer. tunetului. purificarea lui şi înălţarea lui către cer. însoţit de câteva vase. cercurile însoţite de raze. În intreaga Europă sunt puţine locuri artificiale destinate cultului. în crânguri. Buzău (cultura Monteoru) . în apropierea izvoarelor. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale. un car miniatural din lut şi o barcă de lut.50. solare. Bihor (cultura Otomani.80 x 5.Bulgaria ( cultura Gârla Mare) si Sarata Monteoru. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului în spaţiul nostru şi in cel apropiat României: la Sălacea. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia. cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de întemeiere a sanctuarului). cosiderate a fi simboluri solare. spaţiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui. zvastica. Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica. pe vârfuri de munţi. În Poiana Scoruşului de la Sarata Monteoru a fost identificată o clădire mare. Teoretic ele ar putea fi oriunde în mediul natural: în peşteri. Sanctuarul de la Sălacea: Dimensiuni: 8. . Scoţia şi Irlanda care sugerează că cei care le-au făcut aveau şi unele cunoştiinţe de astronomie. Sanctuarul se compune din trei încăperi care comunicau între ele. faza a II-a). Balej. 2. un altar suspendat. În preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormânt de copil. Însăşi incineraţia este considerată a fi legată de aceste culte.Ideea generală despre epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene. considerată a fi o constructie de cult sau casă tribală. fulgerului. care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice.

Adeseori în peşteri s-au făcut înmormântări sau s-au depus piese de ofrandă. Italia. fapt ce sugerează că nu este vorba de fântâni dezafectate.a fost descoperit în nivelul al IV-lea al aşezării. Planul elaborat ar indica o construcţie de cult. dar şi piese cu caracter profan. au fot descoperite. fie locuri de cult. Ne întâlnim cu astfel de situaţii în Slovenia. dar şi în alte părţi ale Europei. Din aria culturii Wietenberg. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe . Croaţia. Avea o anticameră şi două camere.70 m şi o orientare E-V. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo. Ar putea fi şi una şi alta. în arealul grupului Igriţa. se întâlnesc şi se despart cele două lumi. de la sfârşitul epocii bronzului. mai ales) puţurile cu adâncimi mari au fost considerate a fi fie fântâni. Puţurile În Europa (Germaia şi Anglia. unele de 20 m adâncime. au fost descoperite vase întregi. În spaţiul nostru. Ecoul lor poate impresiona şi poate sugera că ele sunt populate de spirite.3. a celor vii şi a celor morţi. care. constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo. faza II.30 x 5. spre exemplu) în care au fost depuse ofrande constând din ceramică şi piese de bronz. Aici se ingemaneaza lumina cu întunericul. în Munţii Apuseni din Crişana. se cunoaşte un loc de cult la Oarţa de Sus. o serie de peşteri (Igriţa. prin adâncimea lor. Megaronul de la Balej. Are dimensiunile de 14. În ele. care ar putea fi considerate recuzită de cult: un topor miniatural de lut şi o piesă cu utilitate necunoscută care seamana cu o barcă. Peşteri Peşterile sunt spaţii foarte enigmatice. Din inventarul megaronului sunt de amintit două piese.

. unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braţele lipite de corp şi arcuite spre abdomen). post 1390 a. la care se adaugă cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria şi Croatia.Spre deosebire de neolitic. dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare. Astfel. Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene. În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese. in aria grupului . Chr. Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. Reprezentări plastice din lut există foarte multe în aria civilizaţiei miceniene. plastica antropomofă este slab reprezentată la nivelul epocii bronzului. Psi (cu braţele ridicate şi arcuite deasupra capului) şi Tau (cu bratele dispuse orizontal).

4. Acestea din urmă sunt masculine. .Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau. cât şi la Plosca şi Cârna-Ostrovogania (toate necropole din jud. 9. 3. Interpretarea statuetelor este destul de dificilă. cu cap de pasăre de apă (raţă sau lebădă). căci este vorba de un motiv care iniţial desemna foarte schematic ochii şi nasul. Supoziţia a fost făcută de Dumitru Berciu. deci de muritori aflaţi în poziţie de adoraţie. precursoare a lui Apollo. 5. Această presupunere a fost făcută pentru statuetele masculine. cat şi din necropole. Majoritatea statuetelor sunt feminine. Ipoteza este destul de puţin probabilă căci reprezentările nu sunt nude şi nu au atributele sexuale subliniate. Reprezentări de nursă. la baza gâtului. adesea în atichitate. adesea. Este posibil ca şi celelalte statuete cu cap de pasăre din aria culturii Gðrla Mare să fie tot masculine. Şi această ipotză est destul de puţin probabilă. Cele descoperite in morminte. destul de credibilă. de forma unor cioturi. 2. dar cu un presupus cap atasabil). ersatz (=înlocuitor) de mamă. cu bratele orizontale. precum două statuete descoperite pe cele două care miniaturale din lut de la Dupljaja. retezate. in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor. a fost formulată pentru statuetele cu braţele ridicate deasupra capului. păsarile erau simboluri ale sufetelor călătoare. provin din morminte de copii. Reprezentări de adoaratori. dar sunt fragmentare. inclusiv concubine ale defunctului. 8. motiv pentru care nu li se poate determina sexul. 7.O divinitate a fertilităţii şi fecundităţii. care avea în vedere un motiv ornamental în formă de liră care apărea adesea figurat pe statuete. Reprezentări ale defunctului. atât la Cârna-Grindu Tomii. Piesele provin atat din aşezări. potrivit cărora statuetele ar reprezenta: 1. 6. respectiv statuetele de tip Psi. Ipoteza. Ipoteza este plauzibilă pentru statuetele cu cap de pasăre căci. în morminte au fost descoperite două sau chiar trei statuete antropomorfe. O divinitate a muzicii. doică divină. Reprezentări ale sufletului celui mort. având în vedere că în unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe. Unele au cap de pasăre de apă. Dolj). iar in aria culturii Gârla Mare sunt prezente statuete de tip Phi şi Psi. Sunt destul de multe supoziţii. Reprezentări de divinitate protectoare a mortilor. Ipoteza trebuie eliminată. Reprezentări de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt). Reprezentări ale unei divintati solare. Această ipoteză este şi ea destul de puţin probabilă căci. care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. Tipul Phi poate fi cu cap modelat în prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap.

foarte împodobit.Simple jucării din lut. masculin. cu 4 spiţe. Carul cu 3 roţi era . Otomani şi. provin două care de excepţieun car cu 2 roţi. cu două osii şi cu 4 roţi pline.10. mai ales. De la Dupljaja. deci ar trebui să reprezinte zei comunitari şi nu zei din patrimoniul familial. Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaşte din aria culturii Baden (cultură din bronzul timpuriu). tot cu 4 spite. Wietenberg. Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval. tras de păsări de apă. Că ar fi vorba de zei ar sugera-o şi costumul elaborat care pare a fi zeiesc. poate dint-un mormânt. din Ungaria şi a fost descoperit într-un mormânt (la Budakalász). şi un altul cu 3 roţi. cu cap de pasăre. Statuetele au sigur semnificaţie religioasă căci se remarcă prin modelarea canonică. cu cap de pasăre. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin în contrast cu numărul pieselelor de podoabă descoperite în mormintele din această arie culturală. Pare a fi vorba de cel puţin doi zei: unul feminin şi altul. Pe ambele care de la Dupljaja se afla câte-o statuetă antropomorfă masculină. care este foarte rar reprezentat. Ceva mai târziu. comparabile cu păpuşile de azi. cu rol economic. ceremonial. roţi sau care miniaturale sunt atestate si în ariile culturilor Schneckenberg.

statueta de pe carul cu două roţi are pe piept un motiv decorativ în formă de zvastică. IV p. Având în vedere că multe reprezentări de care (Europa nordică-care figurate pe pereţii mormintelor) sau care adevărate (Sintašta) sau miniaturale au fost descoperite în morminte. de invocare a ploii cu ajutorul carului. este foarte posibil ca acest vehicol să reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo. Brotlaibidolii din lut Piesele au formă de pâine şi sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. dată de Trbuhovic. Aceasta deoarece există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într-un car tras de lebede spre Helikon.asociat cu o piesă din lut tronconică care a fost interpretată ca fiind o umbrelă sau un disc solar. pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. porumbei. iar statuetele cu chip de pasăre să fie o reprezentare a sufletului celui mort. la nivelul culturii Basarabi. atestat în sec. mai ales că în mitologia grecească sufletele celor morţi sunt adesea reprezentate prin păsări (lebede. Szeremle (Ungaria). păsări de apă). Este sigur că asocierea car-pasăre de apă are o semnificaţie religioasă. Unterwölbling (Austria). Nu se ştie dacă piesele sunt realmente piese de cult. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din două arii culturale: Otomani-două piese de la Derşida. de pe carul cu trei roţi. porneşte de la un ritual târziu. Unii cercetatori s-au mulţumit a le numi obiecte enigmatice. 195 de piese de acest tip în ariile culturilor Polada (Italia). sugerată în 1954 de Sprokhoff. datorită faptului că zgomotul produs de deplasarea carului semăna cu cel al tunetului. altfel este greu de explicat existenţa acestei asocieri atât de mult în timp. negative pentru obţinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. Ele au fost descoperite mai ales în aşezări. rar în necropole. alţii le-au dat semnificaţii diferite. dar asta nu lamureşte utilitatea pieselor. Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa . aprox. considerată a fi un simbol solar. ţara hyperboreenilor sau spre Africa. Despre cele două pesonaje masculine găsite asociate cu aceste care predomină supoziţia. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalbă. care garantau calitatea sau cantitatea ei 4. Piesele au fost interpretate a fi: 1. era considerat magic. că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul. . răboaje preistorice 3. Veterov şi Mad'arovce din Slovacia. un cercetător sârb. avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. talismane 2. Statuetele sunt masculine. piese pentru ştampilarea ambrei. simbol al perfecţiunii. idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat şi o interpretare numerică: s-ar fi folosit un sistem numeric în bază 12număr care. În plus. iar a 2-a statuetă. spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Gârla Mare. divinizat ca zeu al soarelui. religioase sau profane. O altă intepretare a carului. Arbon ( SV Germaniei). până în Hallstatt. Chr. toate indubitabil feminine. la babilonieni (?).şi Gârla Mare-24 piese..

Două piese de la Cârna. Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoareciocan sau securi duble. Monteoru. deci posibile simboluri astrale. Apar cu . Datorită faptului că decorul piesei este incrustat cu alb. mai rar în complexe profane. Dolj) au figurate pe ele X-uri. Pasărea de apă este cu sigurantă un animal psihopomp. Polonia (cultura Lausitz). Alte piese se cunosc din Grecia miceniană (Perati. Piesele sunt făcute să producă zgomot. Unii cercetători cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconică a unei diviniăţi şi. iniţial. Vasele de cult Pot fi integrate în această categorie pixidele ( vase de agăţat. precursoare a Demetrei. soarele. asemănătoare topoarelelor din piatră sau din metal (tipul KilindirBegunci).Zurgălăii din lut Apar la noi doar în aria culturii Gârla Mare (15 piese). argint sau lut.labrys-ul. Gârla Mare (în aşezări precum cea de la Balej. în complexe de cult şi morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos). Vatina. Toporul dublu. la fel broasca ţestoasă (semnifica poate hibernarea. de 1.necropolă. cap de cornută. în spatiul cretan sau micenian.construcţia de tip megaron. se crede că este un import din aria culturii Gârla Mare. Verbicioara şi Gârla Mare. deci trebuie să fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implică muzică şi dans. Tansdanubia (cultura cu ceramică incrustată). obiect de adoraţie. care este şi foarte longeviv căci şi în Hallstatt sau epoca geometrică în Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic. Apariţia lui frecventă în complexe palaţiale ar sugera chiar că el a devenit ulterior un insemn al regalitaţii. mormânt de copil). Asine şi Micene). Cea mai probabilă divinitate este bănuita a fi una a fulgerului. În spaţiul micenian are dimensiuni diferite. de la forme miniaturale până la forme uriaşe. care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele în interior si sunt modelate în formă de broască ţestoasă. urmată de trezirea la viată si are o legatură cu reinvierea. în forma de topor dublu. Totuşi labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna şi poate fi şi un simbol al unei zeite a vegetaţiei. căci se cunosc depuneri de carapace de ţestoase în mormintele culturii Aunjetitz). Acest model anticipează urnele în formă de casă miniaturală foarte comune în aria culturii Villanova din Italia. Ea are un topor în mână şi primeşte în dar măciulii de mac şi fructe. Este din fildeş. din aria culturii Cruceni-Belegiš. picioare umane. la Năeni). Monteoru (1 buc. Se crede că. semilune şi cercuri concentrice. cel mai adesea. Wietenberg. pasăre de apă sau hibrizi cu corp de pasăre. care au capac).Nasta (jud. drept urmare. Au fost interpretate şi ca jucării pentru că au fost descoperite uneori în morminte de copii. aur. o groapă de la Carna-Nasta şi în necropola de la Orsoja -Bulgaria). Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak. crucea. Elveţia. Foarte frecvent. Modelele miniaturale de casă Din epoca bronzului se cunoaşte un model de casă dintr-un mormânt din necropola de la Karaburma (cartier al oraşului Belgrad). Sunt atestate în ariile culturilor Periam-Pecica.20 m. Schneckengerg (20 exemplare). dar ulterior ar fi căpătat alte semnificaţii. labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului.este frecvent în lumea cretană şi miceniană unde apare. Piesele au cu siguranţă un mesaj religios. toporul este asociat cu coarnele de consacraţie sau cu simboluri astrale: luna.

iar vasele sa fi avut funcţionalitatea unor cădelniţe. Se găsesc în morminte Monteoru. de aceea se presupune că erau înfipte in pământ. Egipt. Liban. probabil folosesc pentru depunerea de ofrande. Vasele cu protome în formă de cap de pasăre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului şi din Israel. . Periam-Pecica) sau de căni terminate cu protome în formă de cap de pasăre (Gârla Mare) sau vase aviforme (Gârla Mare). Pasărea de apă mai apare în culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev. Erau un fel de amfore. Este posibil ca în aceste vase sa se fi ars substanţe aromate. Iordania. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrandă care sunt tipice culturii Monteoru. mai ales în mormintele mai bogate. instabile. Monteoru. căci aveau fundul ascuţit.predilecţie în necropole.

Antropomorphic Statuettes.Arta preistorica în România. Dacia 34. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara. Cluj.Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. 53-76.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. p. 2003. Monica Sandor. Monica Sandor-Chicideanu. Vladimir Dumitrescu. Bucuresti.Chicideanu. Bucuresti.BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. Contributions to the Study of the Gârla Mare Hallstatt-ul pe teritoriul Romaniei . 1974. 1990. 1961. Ion Chicideanu.

perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului. asemanatoare celei din România.Susani în Banat si Gava-Lapus în NV României. Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie în interior si decorul cu multe proeminente. Muntenia (Chitila. La scurta vreme. când se sfârseste UFK (Urnenfelderzeit). Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke în etapele A. De multe ori. cu predilectie. Tamaoani). C-ul Ha mijlociu (800650).HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) In 1874. Se remarca pentru Ha timpuriu din România existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata. ceva mai târziu. adesea cu luciu metalic. de culoare neagra. Maramures si Crisana. pe la 350. despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului. C. Ceramica canelata apare mai întâi în Banat. în jumatatea estica. care nu au rol functional.si în Ucraina-cultura Holyhradi. ceramica canelata se va raspândi în întreg teritoriul României. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800). în jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata. A2. Grupuri cu ceramica imprimata. în Bulgaria si Saharna-Solonceni. care a avut circa 2000 de morminte. primul din Austria. grupul Granicesti. dintre care au fost sapate 1270. în Republica Moldova). În Europa Centrala. periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala. în spatiul în care la sfârsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegiš si Suciu de Sus si grupul Igrita. din cauza raritatii pieselor din fier. B1-3. un mare complex cultural din bronzului târziu. iar D Ha târziu (post 650). si D.Chr.Medias si Gava-Reci. caracterizat prin asa-zisele câmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie în urna). aparând ceva mai târziu grupurile: Gava. ceramica canelata se raspândeste spre Oltenia. A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii. al doilea din Elvetia. cum ar fi fost normal.e. Ulterior. ci aparitia unei ceramici de alta factura. în ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare între Europa Centrala si cea de est. poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. Si în Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata. unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vârtop-Hinova. prin doua tehnici: canelarea si imprimarea. Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului . dupa numele a doua situri. în teritoriul intracarpatic. Prima vârsta a fierului începe la 1200/1100 si se sfârseste la 450 în Muntenia. bine lustruita. Meri. B. începând cu Ha mijlociu. decorata. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita în Austria. Zimnicea). motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pâna pe la 800 a. Hans Hildebrand a împartit epoca fierului în doua etape : Hallstatt si La Tène. ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata în hallstattul timpuriu.n. centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad. iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 . Astfel de ceramica exista si în Ungaria-cultura Gava. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur). ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul întregii Transilvanii. sunt atestate si în spatiile vecine: grupul Pšenicevo. Din Banat.

reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. Totusi. care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate în ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur. Hallstattul. Apar pentru prima oara centurile din bronz. Huedin. Pe la 1200 a. motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sântana (78 ha). În sec. Cornesti (68 ha). uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). Gusterita. Ciceu (30 ha). iar cea canelata celui illyric. În Ha C. apare fibula de tip Peschiera. din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament. foarte frumos decorate cu motive geometrice. Cele mai vechi dintre ele sunt: . de cele mai multe ori. toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. Teleac. Economia. METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La începutul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului. Chr. În Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi în paralel. motiv pentru care asezarile au. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cântareste în jur de 1100 kg. aduce cu sine noi tipuri de piese. Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie. Noua epoca.etnic tracic. se remarca în epoca cetatile de refugiu. fiind frecvente asezarile de tip salas. iar mai târziu cnemida. Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti). fortificate cu valuri de pamânt pe schelet de lemn. straturi subtiri de cultura. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mâner (apar în Ha B) sau cele cu antene. În general. cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decât spre cultivarea plantelor. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul. cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara. la fel ca si cea de la sfârsitul epocii bronzului. iar mai târziu fibulele ochelari. Spalnaca si Aiud.

minereul fiind asezat în straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). Raspândirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi înalte de reducere. 12. apoi uneltele. 13. Având în vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite în Maramures si Banat. O singura descoperire este foarte timpurie. limonitul (63% fier). secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie. 4. dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului în sec. fie pe culoarul Vardar-Morava. al IX-lea. Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre. o lingura de turnat. iar în Ha târziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. Aici. prin filiera greceasca.1. 7. în Maramures din sec. care. descoperit în depozitul de la Rozavlea III. de forma tronconica. descoperita în necropola de la Bobda. Chr. dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii în Europa. în Muntii Taurus. din Banat. unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier. In difuzarea metalurgiei fierului în spatiul nostru.Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar în Maramures si Banat. sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). în jur de 50 %. a fost descoperita zgura de fier într-un context databil în sec. Fierul este cunoscut înca din mil. Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale. descoperit în Banat. Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%). un cutit de fier de la Cauas. Oltenia (Baia de Fier). dintr-o localitate necunoscuta. fie din Anatolia. în sec. o bratara de fier. bare de fier. obiecte de fier si bronz. 13 2. al XII-lea. Pâna la caderea regatului hittit. Fara îndoiala ca sunt piese de import. cu peretii de lut. ideal 1500 grade. cu miez de fier. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier în Banat. 5. De la Dervent. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie. deoarece randamentul de reducere era destul de scazut. în Slovacia. iar în stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. hematitul (70% fier). Începand cu Ha mijlociu. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz. cu miez de fier descoperit la Tirol. erau rezerve mari de minereu de fier. în Banat. un celt din fier descoperit în necropola de la Lapus. un mâner de cutit. din Banat. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului în spatiul nostru sunt din sec. SE Transilvaniei. obiectele din bronz sunt treptat înlocuite cu cele din fier. Dobrogea (Altân Tepe). în regatul hittit. din aria culturii Babadag. Zgura începea sa se lichefieze la 1030 . databil în sec. in sec. mai întâi armele. III. ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. 3. XIV-XII a. precum un pumnal descoperit la Ganovce. adâncite în pamânt. Vasile Pârvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii. la sfarsitul sec. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier). doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense. un pumnal de bronz. un ac de bronz. IX-VIII provine de la Cernatu. se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier. nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si în centrul Europei. Moldova (minereu de balta). Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. În tumulul de la Susani. 6. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi în Asia Mica. o spada de fier din Banat. a VIII-lea.

tutuli. verigi. Aceasta temperatura nu asigura. ARTA AURULUI Din România se cunosc o serie de tezaure de aur. iar fierul la 1200-1300 grade. o reducere completa. Pentru prelucrarea lupei. ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). . de aceea randamentul era redus. bratari. In urma reducerii. în mijlocul unei necropole de incineratie.grade. însa. care continea o diadema. un tezaur de aproximativ 5kg. Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea. care sunt însa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. margele. placarea cu aur sau sudura cu bronz. saltaleoni. datorita impuritatilor. se obtinea o lupa de fier spongioasa. În 1980 a fost descoperit la Hinova.

in Ha târziu. canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu. fie în morminte plane. Illyrii. dinspre sud. desi este de inhumatie. s-a descoperit sina unei roti de car. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman). Ele vin din trei parti: dinspre SV. RELIGIA Simbolurile religioase (crucea. locuiau în zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava. deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . Chr. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si îmblânzitori de cai. cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici. incepand din sec. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia. si dinspre est. al VI-lea. zvastica. vârfuri de sageti.al XII-lea a. mai târziu. Tumulii nu sunt izolati. ambele din medii Basarabi. fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran. Ritul de înmormântare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli. aproximativ 90 de triburi-neamuri. unde au fost descoperite câteva necropole de inhumatie. fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta. drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana. Un alt tezaur databil în sec. Spatiul din Bulgaria. de esenta illyrica. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului. Despre o influenta illrica se poate vorbi si în NV Bulgariei (necropola de la Vraca). care. dar exista si morminte de inhumatie. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice). începând cu sec. continuand traditii vechi. Dupa toate aparentele. pasarea de apa. purtate la gât. In necropola de la Basarabi. Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. al VI-lea. se înmultesc razboinici traci calari. fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. piese de harnasament (psalii si zabale). Balta Verde si Gogosu. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. probabil un car de lupta. din Bosnia. al VIII-ea de la Balta Verde. toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului. akinakai. ci constituie adevarate necropole tumulare. din Bulgaria. la est Morava). în Oltenia de vest. sunt razboinici calareti. precum cele de la Basarabi. fie prin intermediul tracilor sudici. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. din Oltenia. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale. drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec. De altfel si izvoarele literare arata ca. aveau rol apotropaic. fie în morminte tumulare. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac. amândoua potrivite pentru lupta de pe cal. Tezaurul era depozitat într-un vas bitronconic. din epoca bronzului. ultimul tras de 12 pasari de apa. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. ultimele de sorginte scitica. vasele sunt tipice culturii Basarabi.mansoane. ca în epoca bronzului. unde apar aceste . Într-un mormânt tumular din sec. cutitase curbe din fier. din Grecia. vârfuri de lance. armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea. Influenta illyrica este mai evidenta în SV României.

în Asia Mica. spre a evita razbunarea lui Darius. un grup estic intrusiv este surprins la noi în zona Transilvaniei. Dupa sec. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. În mormintele de femei s-a gasit depusa creta. Sunt si câteva morminte de incineratie. produsa de niste aburi care ieseau din pamânt. regele Spargapeithes. ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au îndreptat spre sud. Herodot ne da de înteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai târziu proaste. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. de obicei. mult mai târziu. cu timpul. aflam despre ei ca sunt gingasi. si a unor populatii scitoide. Alte necropole se cunosc la Blaj. Potrivit lui Herodot. Herodot vorbeste despre sciti regali. ca sa nu se certe între ei. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor. caci nu au decât necropole. Herodot ne da de înteles ca agatirsii. akinakai. Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. 7-6. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius. La rândul sau. 3. ulterior. desi sunt inruditi cu scitii. dar nu i-a primit nimeni. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin . Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata în zona noastra. in epoca latene. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi. IX-VII. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac. lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. morminte plane de inhumatie. când ca ar fi traci. aflate sub dominatie scitica. oglinzi din bronz. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si în Moldova. infectându-le apele cu broaste. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi. care s-a razbunat pe ei. Cipau. îi localizeaza la izvoarele unui râu numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare. cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. oaie la femei si bovine la barbati. carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. fapt care l-ar fi mâniat pe Apollo. Un obicei constant surprins în aceste necropole este acela de a depune în morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). Aiud. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii. plugari si agricultori. conform legendei. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe.grupul Trestiana. Scitii sunt la origine iranieni. nu trebuiesc confundati cu acestia. Târgu Mures. ba chiar le interzic acestora sa le calce tara. dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. margelele de caolin sau din scoici Kauri. altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie. motiv pentru care s-au asezat într-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. in sec. iar în secolul urmator sunt pomeniti în Asia Mica atât de izvoarele grecesti cât si de cele akkadiene. vor fi masiv folosite si de traci. care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe). Sunt sigur nomazi. înca de pe vremea lui Sargon II (722-705). cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. în sec. stâlpi de baldachin. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului.ar fi migrat la traci. Arheologic. Lânga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. în sec. au adaugate scitilor si populatii de agricultori. al agatirsilor. este vorba de grupul Ciumbrud. antariatii si-au parasit casele.influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri. Drept urmare. vârfuri de sageti în trei muchii. Scitii agatârsi pe teritoriul României. care au dus la o molima cumplita. Donja Doljna si navicella care. Fara indoiala ca. Cele mai multe morminte au ofrande de carne. al scitilor. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat în 1980 o carte. asasinându-l pe regele Ariapeithes. din 279. nomazi. Evenimentul ar fi avut loc.

care-si alegeau o capetenie. Ulterior. sunt multiple: solul inoportun agriculturii în Grecia. raiduri scitice în spatiul nostru. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari. caci nu a fost identificata nici o cultura în acest spatiu. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala. deci data întemeierii se afla undeva spre sfârsitul sec. cresterea demografica. la 335. când scitii condusi de regele Atheas patrund în Dobrogea. concentrarea proprietatilor funciare în mâini putine.Vasiliev începând cu 600-575. ei fiind înfrânti de regele Filip II al Macedoniei în 339. capabili a-si asuma riscuri. Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. al VI-lea. fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. feline. a unor piese de harnasament . Herodot) pomenesc la nord de Dunare. prin daruri si promisiuni. colonie doriana a Heracleei Pontica. iar de Alexandru Vulpe începând cu 550 si pâna pe la 450. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de . dar arheologic se poate stabili momentul. Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria. de pilda aplicile de curele în forma de animale foarte stilizate (cai. ursi. Singura cultura atestata în sudul României în Ha târziu este FerigileBârsesti. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme. mestesugari. Nu exista marturii scrise despre intemeiere. care ocupa în exclusivitate zona subcarpatica. Cauzele colonizarii grecesti. aflam din izvoare. dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor. lupta demosului (negustori. Nu se stie daca anterior întemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. acoperite de tumuli. Mosna. în Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici.e. de obicei oameni cutezatori sau aventurieri. proces care începe în sec. a fost întemeiata la 657/656 i. precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier în trei muchii. al VI-lea. mai ales cu odrisii. Despre o patrundere masiva de sciti. care. saracirea populatiei. O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. cultivatori) pentru drepturi politice. Stâncesti. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci. dar probabil ca. Începând din sec. Se crede ca este vorba de Amyntas I. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului târziu consta în adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica. un imens pustiu. potrivit lui Pseudo-Scymnos. grupul Szentes-Vekerzug-Chotin.n. care a domnit între 540-498. V-lea a. cap de bour). fapt confirmat si de izvoare. la aceasta vreme. care au avut mai strânse relatii cu grecii. doar la 340. in timpul expeditiei impotriva tribalilor. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni. sacrificiul cailor.de cate Millet. Prima colonie greceasca a fost Histria. al IV-lea reapar asezarile din zona de câmpie. Callatisul. a fost întemeiat pe vremea când în Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. expansiunea scitica trebuie sa fi fost împiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. De asemenea. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare. În Dobrogea inflenta s-a datorat întemeierii cetatilor grecesti din Pont. si izvoarele scrise (Istorii. care încep sa apara în sec. au reusit sa-i induplece pe autohtoni. Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai târziu. Astfel. dupa Eusebius Hyeronimus. Este posibil ca zona de câmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca în Ha târziu aceasta zona pare nelocuita. desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. 8. Chr. ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului).

Arges si de-a lungul Dunarii. se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca. spre deosebire de forme. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata în arealul culturii Ferigile-Bârsesti.pina la colonizarea greaca ( dupa S. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare. al IX-lea.1100-1000. În faza a III-a. stofe. Chr. cât si inhumatia. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene în diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia. Unele morminte sunt colective. facând-o însa cu mâna. Enisala. vase din metal) în spatiul autohton. al VI-lea a. Saharna. are o origine locala. uneori în perimetrul asezarilor. grupul Insula Banului care a fost datat initial în sec. faza a II-a-1000-800. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica. În faza a III-a evolueaza doar în Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. Însasi roata olarului va fi preluata tot de la greci. fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. Decorul ceramicii. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti în care erau aduse uleiul de masline si vinul. isi limiteaza arealul. amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti.. strachina cu buza adusa spre interior. în cea de-a doua e realizat prin imprimare.mijloace de schimb premonetare. care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni. Chr. iar în ultima decorul este canelat. Prut. cultura a fost împartita în 3 faze. Gura Canliei. Beidaud. iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora.Solonceni). În prima faza decorul este realizat prin incizie. epoca La Tène.5 m. faza a III-a-800. Pare ca se practica atât incineratia . Originea: dupa Sebastian Morintz. Topalu. cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. ci doar morminte izolate. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola. NE Munteniei si Sudul Moldovei. începând cu sec. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe.Morintz). mai ales pe Siret. Cultura Basarabi . CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspândire: Este atestata în Dobrogea. Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie. Dintre motivele decorative. Republica Moldova sau Bulgaria (Pšenicevo. al XI-lea a. Periodizare si datare: faza I. ulterior în sec. în faza de expansiune maxima ( faza a II-a).vârfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). Piatra Frecatei. drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse. ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate. Asezarea a fost fortificata în faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adânc de 3-4 m.

Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei. Prezenta ei este documentata si în nordul Bulgariei. retelele de linii sau snurul fals. Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. A. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. apar. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca. frecvente în aria acestei . desi ceramica este Basarabi. Soldanesti în Basarabia. Câmpia Pannonica. amfora. de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc. atestat si la Balta Verde si Gogosu. zona de câmpie din Muntenia si Oltenia. s-urile imbucate. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat. Moldova Veche. în Banat. Ceramica: are atât decor canelat. Se cunosc în jur de 350 de situri. Având în vedere aria de raspândire a acestei culturi. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala. nordul Serbiei. Asezarile: se cunosc la Popesti. cana cu doua torti supraînaltate. Tei.. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme în SV României. destul de putin cunoscut. care potrivit izvoarelor scrise. este arie illyrica. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite în epoca bronzului în ariile culturilor Wietenberg. Sofronievo în Bulgaria. în Muntenia. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului. motive zoomorfe foarte stilizate. caci pestera avea peretii pictati. În Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi. sudul Republicii Moldova. strachina cu buza rasfrânta spre exterior si cu picior inalt. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi. Ieselnita în România. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie. Vojvodina. un grup cu ceramica incrustata anterior. evitând zona de deal si de munte. cilindric. majoritatea asezari. Pe lânga motivele geometrice. Valea Timisului si Gornea. Remetea. triunghiurile hasurate. foarte rar. Banatul. Totusi aria de raspândire cuprinde si nordul Serbiei. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pâna în Austria. Piese de metal: dintre piesele de metal. cât si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. Gârla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi în lemn. sudul Moldovei.

culturi sunt fibulele ochelari. M. A. . Vulpe o împarte în doua faze. Datare: în timp ce A. Gura Padinei. Ferigile. fibulele de tip Glasinac dintre podoabe. iar M. iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta. Vulpe dateaza cultura în intervalul 800-650. în Vâlcea. etapa D. Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie. Grupul Ferigile-Bârsesti În etapa finala a Hallstatt-ului. 5. în zona Portilor de Fier. Arges si Prahova 4. Bârsesti. Guma între 750-600. se constata în zona subcarpatica. existenta unor grupuri culturale înrudite între ele: 1. Guma vorbeste de trei faze. în zona Romanati 2. cu mâner de forma literei T . Eselnita. în Vrancea. Telesti-Dragoesti. în Gorj 3. cu siguranta piese de cult. din sudul României.

1993. este decorata cu canelura. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile. vârfuri de sageti cu trei muchii. Al. Bernhard Hänsel. Ritualul funerar este destul de divers: exista atât morminte cu urna depusa direct pe solul antic. BucureÕti. cutite curbe de lupta. 1976. 1967. Attila László. BucureÕti. 1980.Începuturile epocii fierului la est de CarpaÛi.CivilizaÛia primei epoci a fierului în sud-vestul României.Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau. Bucuresti.Necropola hallstattiana de la Ferigile. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamânt depuse în straturi succesive. publicata de A. având în inventare akinakai. Bonn. Vulpe a datat necropola între 550400. fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. La Ferigile au fost descoperite doua necropole. Valentin Vasiliev. Vulpe. cu 150 detumuli si alta plana. aplici cruciforme. vârfuri de lance si de sageti. dar o mare parte din vase sunt nedecorate. zabale.Scitii agatîrsi pe teritoriul României. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. BIBLIOGRAFIA: Marian Gum|. La Bârsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli.Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv în zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. Cluj-Napoca. ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. Ceramica. cutitase de fier. fibule. care contin atât morminte de inhumatie cat si de incineratie. Alexandru Vulpe. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamânt. una tumulara. În inventar apar akinakai. cu 28 de morminte. sau mominte cu cenusa depusa direct în groapa. cutite din fier. cât si morminte cu urna depusa în groapa. Metalurgia bronzului in epoca bronzului si Hallstatt METALURGIA BRONZULUI ÎN EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI . in general de buna calitate. Toate mormintele sunt de incineratie. 1994. Multe morminte sunt de luptatori.

7. 2. în combinatie cu alte elemente chimice. 5 în Anatolia (la Can Hasan) începe a se prelucra arama la cald. covelina. Cupritul= oxid de cupru. etc. Este posibil ca un centru independent de inventie a metalurgiei bronzului sa fi existat si în Franta unde se cunosc pseudo-bronzuri timpurii.Cu2O 2. deci post 3800 a. Pe teritoriul României. Initial sa practicat. asemanator celui de usturoi.bronzuri pentru ca sunt aliaje care contin. nu le reduc si. Tailanda si America. antimoniu). prin turnarea în tipare. arsen. Turnarea aliajului în tipare pentru obtinerea pieselor Acestea ar fi conditiile si operatiile care trebuiesc cunoscute. care sunt aliaje ale cuprului cu antimoniul. Cunoasterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obtinerea cuprului. sulfuri. Calcozina= sulfura de cupru. 5. .Calcopiritul= sulfura de cupru si fier-Cu FeS2 4. Aceste minereuri puteau fi lesne depistate deoarece arsenul emana un miros tipic.Cu2S 3. Totusi exista zone care nu detin minereuri. estice. . Se crede ca primele bronzuri sunt aliaje întâmplatoare. MINEREURILE Cuprul se gaseste în stare nativa sau sub forma unor minereuri. tetraedritul. Ele apar pentru prima data în zona caucaziana si în Anatolia. Executarea unor operatii preliminare reducerii. aduse în spatiul nostru de populatiile nomade.Azuritul. apelând la importul de materii prime. brochantitul. antimoniu. primele bronzuri arsenizate apar în epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului. bornitul. începând din mil. Chr. Iranul.Practicarea metalurgiei bronzului de catre o populattie presupune : 1. înnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu. ele au creat piese originale din bronz. 4. Pot fi enumerate : 1. Cunoasterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care contin cositor sau un înlocuitor al acestuia (arsen. 6. în zona Frantei fiind frecvente asocierile naturale în minereuri a cuprului cu antimoniul. Primele bronzuri sunt de fapt pseudo. nu le exploateaza. tenoritul. fiind piese de import din zona caucaziana. totusi. arsen. 7. iar din mil. plumb). prelucrarea la rece a cuprului nativ prin ciocanire. cubanitul. sub forma de oxizi.Malachitul=carbonat bazic de cupru . China. Alierea. 3.Cu2(OH)2CO3 5. deoarece în natura se gasesc minereuri care contin si cupru si arsen. Posibilitatea de a depista aceste minereuri. Centrele de inventie a metalurgiei sunt Anatolia. în loc de staniu.

la Dognecea. Antimoniul sau stibiul se gaseste în natura sub forma unor compusi.aurie. care sa le permita reducerea minereurilor complexe. cum ar fi realgarul (minereu de culoare portocalie). adica din epoca romana. medievală sau modernă. dar si în NE Serbiei (Rudna Glava). Un eventual indiciu indirect ar putea fi doar un ciocan preistoric din piatră descoperit într-o mină auriferă de la . teritoriul actual al Romaniei si zonele limitrofe Romaniei. minereurile trebuiau mai întâi a fi depistate. dar si la sud de Dunare la Majdanpeck. Arsenul nativ este atestat la Oravita si Ciclova Româna. Din păcate. au distrus. în Apuseni. Ciclova. Reskovica. IDENTIFICAREA MINEREURILOR Pentru a putea fi exploatate. în Moldova (la Fundu Moldovei). Cele mai importante resurse din Romania sunt cele din Maramures. cea mai importanta fiind galena ( PbS). în Banat. Este clar ca. iar sub forma de compusi exista tot în Banat. Moldova Noua. La sud de Dunar. La noi nu exista acest minereu decât sub forma unor vagi urme în Munţii Apuseni. Ciclova Româna) si Poiana Rusca (Ruschita). În România exista minereuri de cupru în Banat. Rudna Glava. cele mai multe minereuri se găsesc în filoane cu adâncime mare. Sasca Montana. fiecare având una specifică: malachitul-verde. în Oltenia ( la Baia de Arama). din pacate. chiar daca ele au fost exploatate în preistorie. ofereau populatiilor traitoare in acest spatiu sansa practicarii metalurgiei. Plumbul se gaseste sub forma de sulfuri. care apoi erau deosebite şi alese în funcţie de culoare. Rezerve de casiterit sunt atestate în Franta (Bretagne). o sulfura de antimoniu. în Dobrogea ( la Altîn Tepe malachit). Mai lesne de exploatat trebuie să fi fost minereurile din Banat (Moldova Noua. urmele de extractie preistorice. EXTRACTIA MINEREURILOR Tehnicile de exploatare a minereurilor sunt relative greu de reconstituit pe cale arheologica. cel mai important fiind stibina. Saxonia si Boemia. de culoare aurie). Sasca Montana. in zona Ciuc-Harghita (Balan). dar este o materie prima deficitara în intreaga Europa. în Maramures. în Muntii Banatului (Moldova Noua. azuritul. Pentru România nu există nici o dovadă directă de exploatare preistorică. dar. sinugura problema fiind aceea a procurarii prin schimb a cositorului. cupritulroşie. sub aspectul materiilor prime. în SE Transilvaniei. Staniul sau cositorul se gaseste în natura sub forma de casiterit. Este important de precizat ca exista si cupru nativ în Banat. Este foarte probabil că erau căutate filoanele de suprafaţă. atomic 33) se gaseste în stare nativa sau în combinatii cu sulful. arsenopiritul sau auripigmentul (sulfura de arsen.albastru. calcopirita. care puteau fi folosite în conditiile în care unele populatii nu detineau o tehnologie avansata. Minereurile cu conţinut de arsen ar fi putut fi reltiv usor identificate datorită mirosului lor pregnant de usturoi. Oravita. azi nu mai exista dovezile ca ele au fost extrase deoarece exploatarile ulterioare.e în Muntii Miroc si Stara Planina sunt atestate rezerve bogate de minereuri de cupru. Este probabil motivul pentru care s-au folosit pentru înnobilarea cuprului alte metale. de obicei. un oxid al staniului. Anglia de SV.Minereurile de cupru exista în multe zone din Europa. Dognecea) care se găsesc şi în filoane de suprafaţă. Arsenul (nr.

carele. Pornind de la constatările de aici. fapt explicabil pentru ca cuptoarele de reducere erau utilizate o singura data. Ciclova. Cu siguranţă. dar şi de la unele surse scrise din antichitate (Caesar. Pentru exploatare se foloseau picuri din corn. Sasca şi Dognecea. minereurile extrase treceau pin mai multe operatiuni: spalarea. asistati de 30 de muncitori care asigurau transportul spre locul de reducere. coborârea era asigurata de scari din lemn. cum am precizat deja. 1 de la Năeni. care prezentau avantajul că. totuşi. Iluminarea se facea cu ajutorul tortelor. lânga Stara Zagora. prin relief înalt. Mijloacele de transport. ultimele doua din neolitic. iar scoaterea la suprafata a minereului se facea cu ajutorul unor saci. oamenii şi-au valorificat experienţa dobândită la extragerea silexului. datorita faptului ca ele erau cu siguranta amplasate departe de asezari. apareau fisuri în roca si se puteau face cu mai multa usurinta puturi verticale pentru extractie. bănuite. era nevoie si de cantitati mari de combustibil care întretinea arderea. în zona Uralilor. chiar si acestia conservati. la Mitterberg. unde este dovedita o exploatare preistorica sau din Serbia (la Rudna Glava) si Bulgaria (la Aibunar). eventual santuri (pseudo-galerii) cu adâncimi ce puteau ajunge la 20 m sau chiar 40-42 m. în apropierea locurilor de extractie. din Tirolul austriac. caracterizate. Alte exploatari miniere se cunosc la Aibunar. în mai multe situri din Tadjikistan si. santuri care au fost consolidate cu scânduri din lemn. de obicei. Se cunosc cuptoare . uneori. in arealul culturii Monteoru. nu puteau face fata cantitatilor foarte mari de minereu. erau la mică adâncime.Căraci. Exista putine exceptii pentru Europa. La Mitterberg sunt cunoscute puturi si santuri prevazute cu sisteme de ventilatie. mult mai lesne de procurat în locurile de extractie. Tot din Tadjikistan se cunosc topoare de minerit neslefuite. unde s-a exploatat azuritul si malachitul la nivel de Karanovo VI (Gumelnita). ca atare greu de identificat prin cercetari arheologice de suprafata. care a consemnat modul cum se exploatau minereurile în Galia) procedeele de exploatare pot fi. Puturile verticale sunt atestate în NE Serbiei. puteau fi exploatate doar zacamintele de suprafata sau de mica adancime. iar dupa exploatare au fost umplute cu muschi si lut spre a impiedica prabusirea peretilor. pentru deshidratare si eliminarea componentilor pamântosi care mai ramâneau dupa spalare. Prajirea se realiza pe vetre deschise. Mai usor de exploatat par a fi fost filoanele de la Moldova Nouă. cum s-a constatat la Kargaly. Pâna în epoca romana nu sunt atestate galeriile subterane. la Rudna Glava. Măcinarea se făcea cu ajutorul unor zdrobitoare şi râşniţe din piatră. dupa care erau distruse pentru a putea fi recuperat metalul. maruntirea. aflat destul de aproape. Astfel de vetre sunt atestate pe Cetatea nr. Buzău. Nici macar cuptoare distruse nu se cunosc. din piatra dura. Calculele au relevat ca se foloseau 40 de mineri. jud. Extractia minereurilor se banuieste a se fi facut prin incendierea zacamântului si stropirea lui cu apa sau cu un acid (acidul acetic= vin). care avea în componenta arsen. spre exemplu. în Bulgaria. În plus. Amplasarea în apropierea locurilor de extractie era justificata caci randamentul la reducere era destul de scazut si trebuiau foloste cantitati foarte mari de minereu pentru obtinerea unor cantitati mici de cupru. Problema era că majoritatea filoanelor de minereu de cupru se aflau la adâncime. pentru eliminarea componentilor pamântosi. datorită şocului termic. cu peisaj silvestru. Dupa incendiere si stropire. Santurile sunt atestate în zona asiatica. de cele mai multe ori zone cu relief înalt. la Kargaly. REDUCEREA Procedeele concrete de reducere pot fi cu greu deduse deoarece nu s-au pastrat cuptoare pentru reducerea minereului de cupru. măcinarea si prajirea. OPERATII PRELIMINARE REDUCERII Înainte de reducere. unde se exploata înca din chalcolitic malachitul. Ca atare. Un indiciu în acest sens ar fi marturiile lui Caesar pentru exploatarile din perioada preromana din Galia.

după răcire. fusesera aduse noi perfectionari. Cuptorul era umplut cu straturi succesive de minereu si combustibil (carbune de lemn. de Eugen Stoicovici. numit mată. de asemenea. pot fi denisate zonele de extractie sau atelierele producatoare. 2. În Franta au circulat lingouri de plumb sub forma de topoare. al XIX-lea. Foalele se compuneau din burdufuri de piele. de bare în Germania.lea. totuşi. sec. pentru ca. prin care se introduceau foalele pentru activarea arderii cu oxigen. Cuptoarele (furnalele) trebuie ca aveau peretii grosi. în spatiul nostru. databile în jur de 2000. adâncite în sol. Sub forma de lingouri a circulat atât bronzul. facute. nu au putut fi observate stereotipii în ceea ce priveşte procentul de cositor. Primele analize chimice in Europa s-au facut la sf. Se pare că. lângă Beersheba. respectiv absenta. plumbul. apoi de sulful conţinut în minereu.ANALIZE METALOGRAFICE Din păcate. numit mangal). ALIEREA. desi putine. terminate cu o teava din lut. National de Istorie din Bucuresti. Erau de forma cilindrica sau tronconica si erau prevazute cu o gură de alimentare în partea superioară şi o perforatie în partea inferioara. Niculescu-Otin a facut primul observatia ca piesele de provenienta transilvaneana pot fi deosebite de cele extracarpatice prin prezenta. iar numarul pieselor descoperite în asezari este extrem de redus. al XX. Procesul de reducere poate fi reconstituit prin analogie cu reducerea minereului de fier. Analizele realizate. de la Bedollo. care permiteau recuperarea lupei de fier. pe baza lor. piese semibrute care se îndreptau se atelierele de turnare a pieselor finite sau puteau fi destinate schimbului la mari distante. Se obţinea un produs metalurgic intermediar între minereu şi produs finit. argintului din aliaj. cât si metalele nealiate: cuprul. din Serbia. Această primă ardere avea ca scop eliminarea sulfului. mai recent. bare de costior. în timp. De multe ori.de redus minereul doar accidental de la Agados în Niger. Nu este exclusa nici posibilitatea ca secerile sa fi fost tot un fel de lingouri. în anii '30 ai sec. de la Mitterberg. La aceasta supozitie s-a ajuns datorita faptului ca cele mai multe seceri din depozitele de bronzuri nu au urme de folosire. de la Abu Matar. Ramsau şi Mühlbach din Austria. deci este indoielnica folosirea lor in agricultura. fara a mai fi necesara distrugerea cuptorului. practicata mai târziu si de pe urma careia s-au pastrat mai multe cuptoare de redus caci. de topoare bipene sau de torquesuri în Europa Centrala. o lungă perioadă de timp. prea puţine piese descoperite în spaţiul actual al României au fost supuse unor analize metalografice care să le pună în evidenţă compoziţia. in Italia şi de la Aegina Kolonna. materia prima a circulat sub forma de turte din bronz plan-convexe. au dus.Temperatura de reducere se ridica la 600-900 de grade. cositorul. Primii care se topeau si se zgurificau erau componentii pamântosi care se scurgeau si se depuneau la baza cuptorului. . care era întrodusa în orificiul cuptorului. Analizele chimice si spectrale ale pieselor din bronz sunt extrem de importante. era recuperată prin spargerea cuptorului. cuprul era turnat în tipare de lingouri. de la Vučedol. din piatră şi lut si erau. care. mai mult sau mai putin. de căutare a reţetei ideale. Dupa reducere. Avea loc o ardere oxidantă care era întreţinută iniţial de cărbune. La noi sunt destul de putine analize pe piese din bronz. În partea superioară se forma o turtă de cupru.La foarte multe piese. In ultimii ani s-a creat un laborator pentru analize matalografice si la Muz. Se cunosc. meşterii locali s-au aflat într-o fază experimentală. de Constantin Niculescu-Otin si. care conţinea sulfuri. la câteva concluzii interesante: 1. Astfel de lingouri se cunosc sub forma de piele de vitel în lumea egeeana. mai ales la cele timpurii. în Israel.

Azi este foarte credibilă ipoteza că s-ar fi apelat la zăcămintele din Afganistan sau Asia Centrală. De multe ori. la fel în Serbia. este o materie primă deficitară în multe zone din Europa. Tiparele din piatră erau mai greu de realizat. în timp ce la arme. Metoda cerii pierdute consta în modelarea piesei dorite din ceara si îmbracarea ei într-o pojghita de lut. iar cea egipteana 13 % cositor. un bronz de buna calitate are între 5-18 % cositor. La noi se găsesc doar vagi urme de acest minereu. Bronzurile cu antimoniu folosesc ca materie prima stibina din Maramures. Grecia miceniană s-a crezut multă vreme că s-ar fi aprovizionat cu cositor pe cale maritimă. 4.3. În general la aceste bronzuri. putând deveni cenusiu când procentul este foarte mare. Dupa racire. Pentru turnarea topoarelor cu disc se foloseau tipare compuse. Deci cantitatea mai mare de cositor din aliaj face ca punctul de topire al aliajului sa fie mai sc|zut. Prezenţa lor este dovedită de descoperirea unor tipare. Se ştie că casiteritul. cele mai complicate în tipare bivalve. fie prin turnarea în tipare din lut sau piatra. Pentru podoabe se constată un procent mai mic de cositor. creuzete. Pe masura ce creste procentul de cositor. Cositorul influenteaza mult duritatea si rezistenta bronzului. Acesta din urma topea ceara si îi lua locul. Procentul de cositor variază în funcţie de categoria funcţională a pieselor. topoare de tip pana) se turnau în tipare monovalve. care trebuiau să fie mai dure. Cuprul se topeste la 1085 grade. minereu care conţine cositor. În general. cel mai adesea. semn că s-au găsit mijloace de a se ajunge la resursele de cositor. Cea mai apropiată sursă de România ar fi Boemia (Slovacia). Spre deosebire de alte spaţii. Din putinele analize reise ca erau bine cunoscute de catre metalurgisti proprietatile cositorului. iniţial foarte mic. se foloseşte mai mult cositor. restul cupru. 7. Piesele simple (strapungatoare. era sparta carcasa din lut si se recupera piesa din bronz. care nu depaseste in aliaj niciodata procentul de 25 %. dalti. devine mai mare în bronzul mijlociu. eventual a unor piese semifinite sau neretuşate. Procentul de cositor. Procentul mic de cositor da bronzuri de culoare rosiatica. Procentul de cositor influenteaza culoarea si calitatile bronzului. Reteta miceniana presupunea 9 parti de cupru si o parte de cositor. Eugen Stoicovici a observat ca piesele din Transilvania au un procent mai ridicat de cositor decât cele din Moldova. linguri de turnare. . bronzul este mai galben. unde a fost pus în evidenţă doar la Strumica. din SV Angliei. Ele dovedesc ca nu se poate vorbi de o specializare a atelierelor pe anumite produse din metal. pastrându-se un mic orificiu prin care se turna bronzul incandescent. dar erau mai rezistente. la noi nu a putut fi observată o reţetă strictă a bronzului. în aşezări. iar cositorul la 283 grade. tiparele descoperite aveau negative de piese diferite şi pe avers şi pe revers. procentul de antimoniu se situeaza între 6-10 %. iar cele de dimensiuni mari necesitau mai multe tipare (spadele de exemplu) . Piesele finite se obtineau fie prin metoda cerii pierdute. putând fi utilizate pentru turnarea mai multor piese. 6. 5. OBTINEREA PIESELOR FINITE Atelierele de producţie a pieselor finite se aflau.

. Tăbliţele pomenesc şi termenul de ke-ru-sia. Fara indoiala ca mealurgistii aveau un statut aparte in sanul comunitatilor preistorice. care sunt specializaţi în confecţionarea vaselor de bronz. motiv pentru care. Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din tranzitie. urma retuşarea. Pe plan european apare o colecţie numita Prähistorische Bronzefunde (PBF). din punct de vedere al exista o discontinuitate între cele doua epoci. care era. probabil. deci. la îmbinarea celor două valve. metalurgiştii sunt atestaţi de tăbliţele linearului B.RETUŞAREA ŞI DECORAREA După turnarea pieselor. Este pomenită o categorie de meşteri numiţi ka-ke-u. ce urmează a fi publicate de Tudor Soroceanu. El distribuia materia primă meşteşugarlor care erau dependenţi de palat. Sunt singurele informatii scrise pe care le avem pentru acesti specialisti ai bronzului pentru intreaga Europa. în aria culturii Bronzul timpuriu se caracterizaza prin pseudo-bronzurilor. epoca de metalurgiei. Petrescu Dâmbovita). Este în lucru volumul consacrat recipientelor din bronz. în folosesc pentru alierea cuprului: arsen. nu Cele mai vechi Leliceni. topoarele (in doua volume. bratarile (M. utilizarea lipsă de cositor. adica a aliajelor care. pe tari. Decorarea se realiza cu ajutorul unui dorn. DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI În Grecia. spadele (Tiberiu Bader) şi fibulele (Tiberiu Bader). o asociaţie profesionala a meşteşugarilor. în aria turnarea unor Ateliere aşezarea de la Periam-Pecica. zinc. De obicei. timpurii de prelucrare sunt atestate şi în Pecica. tipare pentru turnat au fost descoperite la grupului Jigodin. Este vorba de valve pentru topoare cu gaură de înmănuşare transversală. în nivelurile XII-XIV. ISTORICUL CERCETÃRII PIESELOR DE BRONZ Piesele de bronz din România s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. cele două valve folosite la turnare nu erau perfect fixate şi etanşeizate. numită bavură. de catre Alexandru Vulpe). plumb. Aceasta se înlătura cu ajutorul unei dălţi sau prin frecarea cu o gresie. Nu este exclus ca operatiunile de reducere sa fi fost dublate de ritualuri magice. Din România au fost publicate. pe piesa din bronz rămânea bronz excedentar sub forma unei excrescenţe. În spaţiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era deţinut de wanax. secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dâmbovita). care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz. pâna în prezent.

care apar accidental înca din bronzul timpuriu. uneori terminate cu capete în forma de pecete. topoarele cu disc. unele tipuri de topoare cu gaura de înmanusare transversala (Kozarac. În aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz. pandantive de tip lunula. ace cipriote. vârfurle de lance. în Macedonia. semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile dezavantajate aflate departe de resursele naturale. însa. bratari simple sau multispiralice. butoni calotiformi. Baniabic). pâna în zona Mării Baltice. printre care se numără cel descoperit la Ostrovu Corbului. mai ales. care au fost create undeva în zona Tisei Superioare. ace cu cap în forma de ciuperca. Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si în arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru. la Cernica. mai frecvente sunt dalţile şi străpungătoarele. Devin mai frecvente vârfurile de lance. Dintre podoabe se remarca bratarile masive cu capete desfacute. ace cu cap rulat (Rollennadel)). În paralel cu dezvoltarea metalurgiei.pieptene. piesele de mici dimensiuni. acul cu cap biconic. Dintre unelte. bratarile cu capete spiralice. topoare de lupta.Tipice bronzului timpuriu sunt. Cele mai spectaculoase piese sunt. torquesuri. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa. aplici in formă de orgă. toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil). placute cu capete rulate. pandantive. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gât perforat. creste . cel mai adesea podoabe: saltaleoni. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns. continuînd sa existe si pandantivele cordiforme. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica. topoarele cu prag (Absatzbeil). Se cunosc şi câteva depozite de bronzuri. ace cu cap discoidal. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella. care a fost atribuit culturii Glina. semn ca acest tip de piesa avea cautare şi făcea obiectul schimbului la mare distanţă. Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de înmanusare sau cu limba la mâner. de pilda în aria culturii Tei. securile plate. diferite tipuri de ace (acul cu cap în forma de pastaie. aparatoarele de brat. pe calea schimburilor. pandantive în forma de coada de rândunica sau pandantive cordiforme.

Spalnaca. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate. Suciu de Sus si Cruceni-Belegiš. ele având în continuare si un rol utilitar. Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz. Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene. Continua dezvoltarea tipologica a acelor. venite de peste Prut sau din Ucraina. In aceasta etapa se diversifica tripologic celturile. dar apar adesea piese sudice. Unele depozite din aceasta perioada au în componenta lor mii de piese si cântaresc câteva tone. Cel mai vechi tip este fibula în forma de arcuş de vioara. În Moldova apar frecvent celturile de tip estic (cu doua torti). cu predilectie în zona subcarpatica. din Bulgaria. mai ales în Oltenia si Muntenia. Apar acele cu nodozitati. punându-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala. cu limba la mâner. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara. Wiettenberg si Suciu de Sus. în Ha B. prin arme. aparuta în Ha A. Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si în teritoriul extracarpatic. În Muntenia si Oltenia au fost descoperite des piese de origine sudica. mai ales. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria CincuSuseni. din ariile culturilor Otomani. Rîsesti-Baleni (în Moldova) si Drajna de Jos. undeva în intervalul 1200-1100. eventual şi celturi.Oinac (in Muntenia). Ca piese noi din bronz. cu ciot de turnare sau cu spin. Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule. Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie. tipica pentru Ha B. este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesti (in Transilvania). unde resursele de materii prime erau mai mari.considerabil numarul de depozite. cu un spectaculos decor geometric. care probabil apartin culturilor Otomani. sunt de amintit spadele cu . foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca întrebuintare. iar mai frecventa este fibula în forma de ochelari. Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc în Ha timpuriu (Ha A). Aiud. se caracterizeaza. Bronzul târziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de înmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton. care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani si GavaLapus. venite din Bulgaria. Se cunosc foarte multe depozite. cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si DrajnaOinac au în componenta lor mai ales seceri. Guterita. Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania. mai ales în zona de câmpie.

După mediul în care a avut loc depunerea pot fi deosebite depozitele uscate (cele descoperite in pământ. cel de la Drencova. căldarile cu atase cruciforme. Apar în Ha A. ci. Tot în Ha B apar primele arme defensive: coifurile (precum cel de la Piscolt) si scuturile din piele. a devenit frecventa în bronzul final si a atins apogeul în Ha A. DEPOZITELE DE BRONZURI Definiţia depozitului Prin depozit se întelege o depunere intentionata în pamânt. sunt depuse tot intenţionat. cel mai probabil. ultimul depozit datând din Ha D (depozitul de la Drencova). Se cunosc în spatiul nostru peste 500 de depozite. Practica acestor depuneri a aparut în eneolitic (depozite de piese de cupru). excludea din rândul depozitelor piesele descoperite în aşezări sau morminte. a cel putin doua piese din bronz. Practica depunerii de piese din bronz este în regres începând cu Hallstattul mijlociu si dispare în Ha târziu. Majoritatea armelor. mlastina sau într-o prapastie.cupa la mâner si spadele cu antene. deoarece este greu de admis ca ele sunt piese pierdute. Scade numarul de depozite începând din Ha mijlociu. Din Hallstattul mijlociu. aproape în exclusivitate. în depozite sunt doar podoabe de bronz. Alexandru Vulpe consideră că se poate admite că şi piesele singulare sunt depozite. cestile si situlele din bronz. iar din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri. dar mai ales în Ha B si primele recipiente din bronz. Geisslinger. cu umbo din bronz. uneltelor si ustensilelor din bronz sunt înlocuite treptat cu piese similare din fier. Clasificarea depozitelor Depozitele pot fi clasificate în functie de mai multe criterii. eventual apa. în depozite încep sa apara piese din fier. a continuat in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului). mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). în definiţia dată depozitelor în 1967. pe înălţimi sau in . În Ha C. Ha C.

in aceste cazuri. situaţia fiind foarte asemănătoare cu cea din Bulgaria. foarte interesant. fie numai unelte. iar la Vest de Tisa apărătoarele de braţ. În Ha A. lingouri. că cele mai multe depozite sunt cele formate din arme. Swed Hansen împarte depozitele în două mari categorii: depozite pure. piese din componenţa carului sau depozitele de vase de bronz sunt destul de slab reprezentate procentual. mijlocii şi mari. cultura care. zona de la Est de Dunăre) şi în râul Sava. Semnificaţia depozitelor . care combina doua. mai degrabă.peşteri) sau umede (descoperite în mlastini. trei sau chiar mai multe categorii functionale. Din aceste exemple reiese cu claritate că există stereotipii regionale de depunere care este destul de probabil să aibă legatură cu tehnicile de luptă diferite de la o zonă la alta. de piese finite (utilizabile). dar ating apogeul procentual în Hallstatt B1-B2. Muntenia si Dobrogea) exista aproape exclusiv topoare de luptă de tip celt. nu sunt finisate sau au lama goală în interior fapt ce le face nefuncţionale. Se pot constata şi în cazul lor unele diferenţe zonale. Interesant este faptul că se pot observa diferente regionale. Piesele de port prezente în depozite au legatură cu modele vestimentare. exista tot felul de arme în depozite. Depozite simple de arme există în epoca bronzului şi în Hallstatt. în Sudul României (Oltenia. în Bronz D. începând cu Hallstatt A. numărul lor creşte. însă. scoase din uz. încercând o clasificare a depozitelor din sudul Germaniei. fără a fi prea multe. direct în apă sau în vase de lut sau metal. descoperite în Transdanubia (Ungaria. de vase si depozite mixte. etc) şi depozite mixte. se schimbă în timp. de poadoabe. În Bronz D. coliere cu valoare de lingou). Dacă în Transilvania şi Banat. depozite din piese întregi. dar cu urme de folosire şi depozite cu piese fragmentare. depozite cu asocieri complexe (care contin 3 sau 4 categorii functionale) si depozite eterogene (care asociaza peste 4 categorii funcţionale). fie numai piese de port. par a se contura grupuri de populaţii mai paşnice şi mai războinice. Dupa starea de conservare a pieselor. de unelte. spre exemplu. Franke Stein. Numarul pieselor componente si greutatea lor ar putea duce la clasificarea depozitelor în mici. spre exemplu. urmate de depozitele de piese de port şi mai apoi de cele de unelte. Un lucru extrem de interesant este acela că o serie de topoare cu disc descoperite în Transilvania. si de piese fragmentare. Depunerile de seceri în Bronz D sunt tipice pentru SE Transilvaniei şi pentru Moldova. pare a fi a unor populatii crescatoare de animale. tehnici care. Un alt criteriu de clasificare ar fi continutul de piese functionale. nu trebuie interpretate ca arme ci. predomină spadele. noi. pot fi deosebite depozite formate din piese întregi. dar apar. deci arealului ocupat de cultura Noua. Varfurile de lance sunt foarte rare in depozitele de epoca bronzului. Un alt criteriu ar putea fi modul de dispunere: direct în groapă. Depozitele care conţin piese de harnaşament. desigur. care conţin o singură categorie funcţională (respectiv fie numai arme. a deosebit trei categorii de depozite: de materie primă (care conţin turte de bronz. depozite cu asocieri simple (alcatuite din doua categori funcţionale). Pentru zona noastră se poate constata. in 1977. ele dispar din Moldova. lacuri sau ape curgatoare). Foarte multe spade au fost descoperite si in asa zisele depozite umede din Bronz D. care teoretic ar trebui să fie considerate arme. în Ungaria. care practica in mica masura cultivarea plantelor. în Slovacia predomină acele de podoabă. Pe de altă parte. În Slovacia. la Est de Tisa brăţările. Dupa tipul de asocieri pot fi deosebite depozitele simple (cu o singura categorie functionala). per ansamblu. putând fi deosebite: depozite de arme. deci ele. ca piese de prestigiu (care fac economie de materie primă).

începând cu Vasile Pârvan. el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din România. De asemenea. fie unor meşteri metalurgişti. in sensul ca admite ca ar putea fi votive depozitele de pe inaltimi sau cele din albiile râurilor. fara urme de utilizare. Este desigur greu de imaginat ca un negustor . indiferent de categorie. Mircea Russu. nefolosite (atribuibile unor negustori) şi depozite cu piese întregi. Daca îngroparea ar fi fost dictata de conflicte. deoarece unele depozite au fost descoperite în locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile raurilor. piesele fiind depozitate (tezaurizate) în ideea de a fi retopite. din Ungaria. Din pacate. s-a constatat o depunere a pieselor într-o ordine foarte stricta La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate. de nesiguranta. contin arme. cum ar fi turtele de bronz. exista obiectii serioase vis-a vis de ipoteza ascunderii de frică. Încet si-a facut loc ipoteza ca şi depozitele uscate ar putea fi ofrande aduse unor divinitati. adesea în Grecia. la Drajna de Jos spre exemplu. aflate in migraţie dinspre centrul spre E şi SE Europei. Totodata. de nefolosit. Ipoteza lui Reinecke a fost îmbratisata de majoritatea cercetatorilor din România. bothroi sau chalkoteka. Au existat mai multe explicatii. care a studiat bronzurile din Ungaria şi Transilvania. mai nou M. este greu de dat un raspuns definitiv. provocând o panică generală. Un celebru cercetator german. Petrescu Dîmbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la îngroparea depozitelor. El consideră ca toate. împartea depozitele din Romania în trei categorii: depozite de turnătorie. formate din piese scoase din uz. În prezent. Un alt cercetător german. ele descriind un disc solar cu raze. lacuri. au fost ascunse din cauza unor conflicte sau pătrunderi de populaţii intrusive. de conflicte intertribale si razboaie. al XIX-lea că depunerile de bronzuri ar fi depuneri cu caracter sacru. ar fi invadat o serie de teritorii. Aceasta ipoteza este greu de sustinut în acele cazuri în care. În nordul Europei. credea că cele care au provocat masiva îngropare a depozitelor ar fi fost populaţiile Hügelgräber (populaţiile cu morminte tumulare) care. mai ales cele din Transilvania. Depozitele de mari dimensiuni din România au fost interpretate ca fiind depozite de temple. Depozitele care contin piese nou-noute. am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstatt-ul sunt caracterizate de conflicte permanente. în apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale. unde predomină depozitele umede. valabil pentru toate depozitele pentru că 70 % din depozite au fost descoperite în condiţii rămase neprecizate şi doar 15% provin din săpături arheologice. prapastii. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de frica invadatorilor. mlastini. aflate în uz. Paul Reinecke. pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. Totusi. autor al unei carti numită Depozitele de bronzuri din România. dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comuniati. a emis ipoteza ca depozitele au fost îngropate în pamânt în perioade foarte agitate. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care. Apoi au fost definite serii sucesive de depozite. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din România l-am aminti în chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita. Amalia Mozsolics. Ca ar fi asa ar fi sugerat si de faptul ca piesele sunt fragmentare. pentru succes în lupta. considera ca cele mai multe depozite au fost ascunse de teama invaziilor. O alta cercetatoare celebra. Holste. s-a admis încă din sec. constând din piese de metal depuse ca ofrande. multe depozite. depozite formate din piese noi. uzate . care au aparţinut fie unor comunităţi. aceste depozite contin si materie prima neprelucrata. promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri. Un argument pentru cea de-a doua supozitie ar fi acela ca. dupa trecerea pericolului. Proprietarul îngropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si în ideea de a le recupera. au fost atribuite de unii cercetători unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa în împrejurari critice. dar admite ca unele ar fi fost depozite de turnatorie si altele depozite votive. Un alt cercetător român care s-a ocupat de studiul depozitelor de bronzuri. ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac îngropâdu-si armele. uneori. poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse.Întrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica.

Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii. discutând în 1980 despre semnificaţia depozitelor. 1978 Mircea Petrescu Dâmbovita.Depozitele de bronzuri din România. funcţionează în fapt principiul"pars pro toto". Sebastian Morintz. 1977. Prähistorische Bronzefunde IV/8. spune el. Alexandru Vulpe-Die Äxte und Beile in Rumänien. Bucuresti. afirma că depunerea lor este finalul unei ceremonii religioase chiar şi atunci când piesele sunt fragmentare cand. 1975. vol. 1991. 1970. Prähistorische Bronzefunde IX/5 si IX/9. Stuttgart. Un cunoscut cercetator german.care era amenintat a-si pierde avutul. vol. Bucuresti. I. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader-Die Schwerter in Rumänien. I si II. München. . von Brunn. ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful