Paleoliticul in spatiul actual al Romaniei

INTRODUCERE ÎN STUDIUL PALEOLITICULUI. PERIODIZAREA GEOLOGICA CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamântului, a împartit evolutia pamântului în mai multe etape: paleozoicul sau era primara, mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si perioada homozoica sau antropogena. La rândul lui, cuaternarul are doua mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea climei. Începuturile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de stabilit, neexistând o concordanta între pareri. Cea mai optimista cifra este de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani. Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare, caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de usoara încalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per ansamblu clima ramânând rece pe întreg parcursul pleistocenului. Fara îndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale faunei si florei, care, la rândul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia demografica. În Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai Dunarii din sudul Germaniei: 1. Biber 2. Donau 3. Günz- 1.200.000-700.000 4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000 6. Würm- 80.000-15.000 urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000 Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica locala, valabila doar în centrul Europei. Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor râuri din aceasta zona: 1. Elster 2. Saale 3. Vistula Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, în cuaternarul de început, modificarea reliefului prin înaltarea arcului carpatic cu 1000 m, care are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul Moldovei, Muntenia si Câmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare ca au existat doua glaciatiuni care corespund în linii mari cu glaciatiunile Riss si Würm din Europa Centrala. Urmele acestor doua glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare în care, mai apoi, au aparut lacurile glaciare din Retezat, Parâng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei. Pentru România o încercare de schema geocronologica de evolutie a climei, corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Cârciumaru, care are în vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ). Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, în timpul stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate de un peisaj de stepatundra. PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000) Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde în linii mari cu ceea ce arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au populat pamântul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia) 2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei. 3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase. In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punând bazele unei periodizari care avea în vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut remarca ca, în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data de început nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a început concomitent în toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu privire la momentul în care se poate vorbi de om. Raspunsurile la întrebarea ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste, Darwin, credea ca locul omului este în regnul animal si ca el este supus legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este în mare criza nu numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia neîntrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc sa surprinda o filiatie neîntrerupta nici macar între homo sapiens si hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce intentionat, repetat si cu anticipare de forma, în functie de utilitate, uneltele. Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari de sensibilitate umana. Desigur ca, în functie de raspunsul la aceaste întrebare, difera si momentul considerat a fi începutul paleoliticului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

Pentru Africa. Se stie despre el ca vorbeste. pietre colorate. se exprima simbolic prin folosirea culorilor. aproximativ 1000 de ani. datorita slabei dotari din p. dupa o perioada de contemporaneitate. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44). Kenya si Tanzania (Oldoway). Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator. la care se adauga pestele. avand o alimentate mai variata si mai sanatoasa decat inaintasul sau. in jur de 1. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica înmormântarile. Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40. datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si. indica o alimentatie bazata pe carne. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna.000-34. îi supravietuieste acestuia. are putere de anticipare si de planificare. se adapteaza mai usor. dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi.000. este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici. .000.d. 5. dar si tuberculii si alte vegetale. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. oase si articulatii masive si este destul de scund. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens. El are un început de grai articulat. Are un prognatism dezvoltat.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi. mai precis Etiopia (Valea Omo si Hadar). Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga. destul de bine dezvoltata. mai precis datorita faptului ca avea o natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. Are o infatisare mai placuta decat Neanderthalul. dar.2. cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe.v. Encefalizarea se datoreaza. ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul. cel mai probabil. masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial. Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud. în masura în care conditiile climatice si de mediul o permiteau. data de început a paleoliticului trebuie împinsa spre 2. dar are legaturi cu homo erectus. oase lungi si articulatii mai fine. mai ales. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea. pentru a se face înteles. ar fi disparut în decursul a 30 de generatii.751. 3. Homo sapiens s-a dovedit. unde se localizeaza functia limbajului.80 m. El are o viata sociala complexa. se completeaza cu gesturi. De aici a început ocuparea unui spatiu din ce în ce mai mare. biologic. prin analize de ADN. La acesta se adauga si avantaje de alta natura: este mult mai abil. dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u. Prezenta azotului in procente mari in oase. o inaltime de 1. 4. este mai mobil.300.60 m. flori. Ca urmare.

S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de specii de animale. Ce se întîmpla insa în Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele descoperite în Africa. Donau. din pacate. ele erau zdrobite. În general. în Georgia (databil la 1.O mare parte a continentului european. pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite în Spania. Ca data de început a epocii. Günz.000 (datare pe baza de paleomagnetism).000-120.700.400. mijlociu si superior.000. printre care se numara cai. antilopa. Homo habilis apare aici mai târziu decât în Africa. Oasele nu s-au gasit în conexiune anatomica. In România exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea mai timpurie.800. cât si carnivore. pe la 1. Unele oase ar fi fost zdrobite doar pentru a se extrage din ele maduva.000/1. Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti. Vâlcea). Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de debitaj. Torre in Pietro din Italia. strapungatoare. cel aparut în 1960. dar sunt putine studiile care au drept obiect întelegerea comportamentului uman. asa se face ca nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total.000) Paleoliticul a fost împartit în trei etape distincte: inferior. nu a ajuns la performantele înregistrate în Franta. deci unelte. mai ales la cel francez. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo erectus sau homo habilis) în spatii apropiate României. girafa.200. nu se gasesc resturi osoase. piese care poarta interventie umana. Prima etapa este si cea mai lunga. rinocer. am zice dubioasa si nu . Aceasta zona este mai bine populata doar începând cu paleoliticul mijlociu. databila in jur de 1. cervide. drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci.000. drept pentru care s-a admis un început al paleoliticului in Romania foarte timpuriu. dar care a deschis o serie de discutii în contradictoriu. ea fiind contemporana cu glaciatiunile Biber. Pentru începuturile paleoliticului în Europa se vehiculeaza cifre optimiste care-l plaseaza începând cu 1.800. este înca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata. linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie în Franta. S-au descoperit doar foarte putine urme fosile în Ungaria. Totusi. descoperirea este mai mult decât discutabila. Speciile respective. villafranchianul.000) sau în Ungaria-la Verteszölös.700. urs. zona centrala si estica. noul tratat de Istoria romanilor alege 1. deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe loc.000-1400. atât ierbivore.000. paleoliticul din România a fost aliniat la cel european. Cercetarea paleoliticului din România.PALEOLITICUL INFERIOR (1800. Franta si Italia. mai mult. Mindel si Riss. Se crede ca originea lui este e cautat în Africa.500. maimute (primate cercopitece). Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati mari. racloare. Cehia si Slovacia. iar epoca în general este mai schematic tratata decât în vechiul tratat. Alte exemplare se cunosc de la Terra Amata din Franta.000-1.

constituie nici pe departe un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului în România. uneltele de pe Valea Dârjovului nu provin dintr-un strat de cultura. prelucrarea nucleului tinînd seama seama de forma dorita pentru aschie. unele unifaciale. Cultura de prund sau a galetelor prelucrate se dateaza. acum începe o selectie riguroasa a rocilor. Aici. Unealta propriu-zisa este cea ce ramâne din nucleu. în asociere cu resturi de fauna. Dârjovului. drept urmare. Problema nu este ca la 1. încadrabile în ceea ce se numeste cultura de prund. cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite în paralel cu cele unifaciale. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei. însa. Olt). care par a fi foarte timpurii. În fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales în functie de unealta dorita.400. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare.000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele râurilor). deci sunt în pozitie secundara sau remaniate. începînd cu 1954. Descoperirile toate se maseaza în sudul Romaniei pe V. unde uneltele se aflau in situ. Este. daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime. deci in intervalul 1. Important este si faptul ca.000-700. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta. în Europa. Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pâna în prezent provin din zona cuprinsa între Olt si Arges. tuful vulcanic. mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare. si piese care sunt încadrabile în paleoliticul mijlociu. jaspul. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului. ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. în mare vorbind. cuartitul. ci au fost adunate din aluviuni.200.000 nu este atestat la noi nici un hominid. acheulean si clactonian. în paralel cu glaciatiunea Günz. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea Dârjovului. de abbevillian. Tipologic. spre sfârsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea. Cea mai importanta descoperire a fost facuta în Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. au fost descoperite în jur de 200 de unelte din silex si cuartit. standardizarea si specializarea uneltelor. Ea consta în prelucrarea nucleului înainte de a se trece la desprinderea de aschii. Din pacate. aceste unelte par a apartine culturii de prund. Oltului si Valea Oboga (jud. ci ca oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii. în mare. cea mai veche cultura paleolitica. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei. Tot de aici provin. adica sunt realizate prin percutie directa. un afluent al Oltului. fiind preferate acelea care . Cultura de prund este urmata. cum ar fi galetele. care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu. asa cum cred o parte dintre specialistii epocii. silexul. altele bifaciale.

Omul traieste în grupuri nu foarte mari.Adesea erau alese ca victime animalele batrâne. foarte probabil cu foc. Vânatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor. sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis în Africa. în timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim . OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticl inferior. culesul si prelucrarea pietrei. Descoperirile tarzii din România au fost încadrate în cultura numita premusteriana. iar el cunoaste tehnici de vânatoare destul de rudimentare.cliveaza usor si care au un clivaj controlat. ulterior cel de ceata. care erau mai usor de capturat. îl ia direct din natura. în timpul perioadelor glaciare. În cautarea vânatului.000. de buna calitate. datorita faptului ca mediul natural îi este destul de ostil (animale periculoase). Si la populatiile azi pimitive. care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. Mitoc pe Prut. pithecantropul în Asia si homo habilis în Europa. mamutul si ursul de pestera. mai ales. iar culesul fructelor. deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime. Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine. Drept urmare. în Franta de exemplu. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). Este logic si foarte probabil ca. semintelor si tuberculilor al femeilor. Sunt cazuri. Este posibil sa se fi folosit si capcanele. În timp ce în vestul Europei se prefera dintre animale renul. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv. apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. Este greu de stiut care este raportul exact între vânatoare si cules. silexul în special. împingerea vânatului spre prapastii sau locuri mlastinoase. care-i pun viata în pericol. în zonele arctice.000-400. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600. silexul de Prut. Vânatoarea este apanajul barbatilor. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor. vânatoarea asigura subzistenta. El este incapabil sa traiasca solitar. dar nu stie sa-l produca. culesul avea o pondere neglijabila în asigurarea subzistentei. Valea Lupului. Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite decât cunoscute. pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. în vecinatatea depozitelor de roci. când atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare. Activitatile umane cele mai importante sunt vânatoarea. în estul Europei si la noi se vâneaza.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni. ranite sau puii. aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vânatului.

ocru spre exemplu. fie de exploatare si prelucrare a pietrei. depistarea unor substante colorate. De fapt.alimentar în care predomina sau au o pondere nare vegetalele. Functiona egalitarismul. batrâni. fara a se face rezerve de hrana. trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile râurilor. cât si în pesteri. preferându-le pe acelea cu gura expusa spre soare. motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru. Ei revin ciclic în locurile ce le sunt prielnice. în fine. Locuiesc atât în aer liber. pe raze ce nu depasesc 20-30 km. dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. oamenii n-au locuit niciodata adânc în interiorul pesterilor. ci doar în gura lor. iar membrii inactivi (copii. sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare). sexul a fost întîmplator. Timpul afectat muncii pare a fi destul de redus. ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vânat. Pentru compensarea insuccesului la vânatoare se pescuia sau se adunau scoici. exact atât cât era necesar pentru asigurarea hranei. confectionarea îmbracamintii si încaltamintei. Însasi clima. anotimpurile. Este la fel de probabil ca în cadrul grupului sa fi existat . dar nu trebuie înteleasa a fi fost fara discernamânt. Ca activitati adiacente. Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ). infirmi) erau sustinuti de grup. fie înconjurata de pietre. imperfectiunea uneltelor). În cadrul asezarii. dar ele asigura în foarte mica masura subzistenta. mai tarziu. Animalele vânate erau consumate integral. Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru înmormântari. Morgan credea ca. prelucrarea pieilor. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vânatorii. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale. rar 80 km. altele sunt sezoniere. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut. usor adâncita în sol. Un pas înainte s-ar fi facut când a aparut interdictia relatiilor sexuale între parinti si copii si între frati. în general. Functioneaza deci legea efortului minim. un loc important îl detine vatra care este fie simpla. initial. folosit în activitati magico-religioase. Omul este foarte mobil în spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi. Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. pot provoca deplasari dintr-o zona într-alta. ci. mai mult intuit. iar separat un spatiu de dormit. animalica. fie ca sunt de vânatoare. roci. doar de 2-4 ore zilnic. Natura pare a fi fost destul de darnica. S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau în interior. radacini. Densitatea de locuire este mica. În imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor. s-ar fi ajuns la familia pereche.Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice.Unele asezari sunt cât de cât stabile.

Baia de Fier. Sunt banuite practici magicoreligioase. Este atestat în unele zone canibalismul. Un facies tipic Dobrogei. Pestera. reprezentat prin statiunile de la MitocValea Lupului si Ripiceni-Izvor. o materie prima de mai proasta calitate. Castelu. care acopera interstadiul RissWürm si o mare parte a glaciatiunii Würm. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul.paravan în forma de arc. Ovidiu. semn ca au fost locuite foarte multa vreme. mai precis silex de Prut). 2.000-35/30. El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria. Viata spirituala este aproape necunoscuta. defense de mamut si crengi. dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual. Baile Herculane-Pestera Hotilor. sprijinite la baza de pietre. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide. Au avut circa 2 m în înaltime si erau construite din oase lungi.Pestera Cioarei.5-2 m. Borosteni. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu. care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. cum era si firesc. Pesterile au depuneri groase de 1.Pestera Muierii.Kou Tian-. Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare.000/100. În interiorul lor au fost descoperite vetre de foc.000) Este o epoca mult mai scurta decât cea anterioara.In România exista mai multe faciesuri musteriene: 1. uneori cu întreruperi. 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca în principal. din Basarabia.deja familiile monogame. CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU .Un facies tipic zonei Carpatice. Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi. PALEOLITICUL MIJLOCIU (120. reprezentat prin descoperirile de la Mamaia-sat. Ulterior pare a deveni o practica ritualica. caracterizat prin locuirea pesterilor: NandruPestera Curata si Pestera Spurcata. 3.o pestera din Franta). Poarta Alba.la Chou. dar nu prea sunt documentate. construite pentru protectia împotriva vânturilor de E-NE. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis. Principala cultura din spatiul actual al României este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier . Un facies caracteristic Moldovei. legata de cultul stramosilor si al craniului. Uneltele sunt realizate. dar care este mai frecventa în zona decât silexul. Este posibil ca locuirea frecventa în pesteri sa fie semnul unei raciri a climei. Nazarcea. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni. din silex de Prut.

Creatorul musterianului este Neanderthalul, atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor. Spre sfârsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Cei doi au trait o vreme în paralel (40.000-33.000), fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12.000 de indivizi în întreaga Europa). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. A disparut in jur de 35.000-33.000 fara a avea urmasi. În aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Fiind mai usor de prelucrat, osul ofera o mai mare libertate de creatie, drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Desigur ca cele mai multe unelte sunt, în continuare, din piatra. Tipice acestei epoci sunt vârfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mâna, dar si ca vârfuri de lance), piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Tehnica de confectionare cea mai raspândita este Levallois. Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele decât diviziunea pe sexe). Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Creste randamentul la vânatoare prin folosirea lancii si sulitei, a bolasului si a curselor. În general se evita contactul direct cu vânatul. Se vâneaza mai ales ierbivore: mistret, mamut, cal, rinocer, cervide, mai rar ren sau antilope. Exista multe carnivore: urs, hiena, leu, pantera, dar nu par a fi vânate. Exceptie fac doar ursii. Se constata o specializare zonala: este vânat mamutul la Ripiceni, calul la Ohaba Ponor si ursul în Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite, dupa o lunga perioada de timp în care cultura materiala a fost destul de unitara. Faciesurile culturale dovedesc ca între grupele umane apar granite, iar ideile circula pe spatii limitate. Este greu de spus daca teritoriul era într-un fel marcat sau cu ce era marcat. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (râuri, munti, vai). Este clar ca vânatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei, dar si de tehnicile si armele de care dispune un anumit grup uman. În timp, apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie. Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare decât în epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului în care grupurile umane penduleaza. Un aport din ce în ce mai are în asigurarea subzistentei încep a-l avea pestele si scoicile. Culesul semintelor, fructelor si radacinilor are, în continuare, un rol neglijabil, complementar. Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie, ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. In unele zone ale lumii, cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate, apar primele morminte. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la

Shanidar). Este momentul în care omul constientizeaza moartea. Ca si în epoca anterioara, exista forme de canibalism, de aceasta data si în Europa (Bavaria). Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci.

PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30.000-15.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Würm (etapa mijlocie si finala). În spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. AURIGNACIANUL (35/30.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Cultura nu începe în acelasi timp peste tot. Aurignacianul exista în Moldova într-o vreme în care în pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. Se dezvolta pe fond local, musterian. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben, Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I, toate din Moldova. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate, racloare, burine. Începând cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Dârtu (in Muntii Ceahlau), Cremenea- Sita Buzaului (in Tara Bârsei), Ciumesti si Remetea (în NV Romaniei). În faza finala apar statiuni si în sudul tarii, la Cernica, Lapos, Giurgiu-Malu Rosu, Vadastra, Ciuperceni. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava, Românesti si Tincova. În aceasta din urma zona se simte o influenta central-europeana prin filiera austriaca (grupul KremsWillendorf). Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale, cum sunt lamele Dufour si vârfurile Krems si Font Yves. Aurignacianul se termina mai repede în Moldova, unde este urmat de gravettianul oriental, dar dureaza mai mult în sudul tarii, unde nu exista gravettian. În Europa, epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. GRAVETTIANUL (24/23.000-15.000) Este bine atestat, mai ales în în Moldova la: 1. Mitoc-Malu Galben; 2. Ceahlau-Dârtu; 3. Bistricioara-Lutarie; 4. Cotu Miculinti. În cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb, folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane- târnacop. Sunt tipice locuirile în aer liber, pesterile fiind doar accidental locuite. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice.Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex, alta din os). Se cunosc pandantive din canini

de lup si vulpe si din incisivi de cerb. De la Lapos se cunoaste o statueta. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati, Pestera de la Cuciulat, de pe Valea Somesului, jud. Salaj , unde, într-o sala (3,70 x 2,50), a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Atribuirea culturala, deci si datarea (în jur de 10.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Apar îndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci, în epoca, în vestul Europei, sunt tipice reprezentarile foarte schematice. În restul Europei, arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geißsen Klösterle (elefant, om). Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest, cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. În Europa sunt tipice vârfurile La Gravette. În Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele înalte, cu pesteri: Herculane- Pestera Hotilor si Climente I. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. OMUL ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon), urmasul direct al lui homo sapiens. De aceasta data el este atestat si la noi, prin câteva descoperiri de resturi fosile: 1. Baia de Fier-Pestera Muierii- craniu, mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Giurgiu-Ostrovu Mocanu- frontal descoperit în aluviuni, deci fara context 3. Pestera Cioclovina- craniu de femeie de 30-40 ani 4. Pestera La Adam- mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Pestera Ciurului de la Izbuc, în Muntii Padurea Craiului- amprente de picioare: femeie, barbat si copil, peste care s-au suprapus amprente de urs. Daca în epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala, în paleoliticul superior creste importanta lui. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mâna, cu maciuca sau cu sulita. Pasarile, de asemenea, ocupa o pondere mai mare în asigurarea subzistentei. Frecvent vânatoarea este de tip manipulativ. Ea nu are ca scop uciderea animalului, ci capturarea lui si stocarea în tarcuri. Un indiciu în acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Apar, asadar, primele forme de stocaj, în ideea ca animalele respective sa fie consumate în perioade când lipseste vânatul. Este, în fapt, un

existand o tendinta generala de încalzire. Ligia Barzu. Dispar unele animale. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea în aceasta etapa cronologica este inegala. Bucuresti. în sensul ca economia este . Alexandru Paunescu. încearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vânatului prin pescuit. I. Bucuresti. altele se retrag spre zonele alpine. Ca forma de organizare sociala.Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României. adunarea de moluste.000-10. 4. nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si. probabil. 1993. cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. Unele grupuri umane. 3. 1968.000. începând cu 15. Istoria romanilor (Academia Romana). recoltarea unor graminee salbatice. Au loc. obisnuite cu vânarea unei anumite specii. ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a îngustarii arealului de vânatoare. dependente de specia cu pricina. se crede ca este indubitabila existenta tribului care are în proprietate un teritoriu strict delimitat.pas important pe drumul domesticirii animalelor. dar si începutului holocenului. 1970. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul decât cu neoliticul. pas care a fost facut. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic. 2001 Mezoliticul in spatiul actual al Romaniei EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15. Alexandru Paunescu. Bucuresti.000). Florea Mogosanu. o urmaresc în deplasarile ei. Studiu monografic. care se reduce la spatiul restrâns din jurul asezarilor. 1993 5.Ripiceni-Izvor. Bucuresti. Bibliografie: 1.000-7000/6500) Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15. Paleolitic si mezolitic. Alte grupuri. mai flexibile.Paleoliticul din Banat. Bucuresti. vol. schimbari climatice. 2.Paradisul pierdut. Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei.

NV. Ripiceni-Izvor). GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrânsa din România. EPIPALEOLITICUL (15. fie pe uscat. prin Austria si Ungaria. ca materie prima pentru unelte. 3. antrent în urmarirea vânatului. MEZOLITICUL Sunt încadrate în aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. care provine din zona Tokay. Dobrogea (Medgidia. Se pare ca patria lor initiala era însa Germania. SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului). Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa. fiind atestat doar în zona înalta din Muntii Ceahlaului. grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv. Azi se cunosc situri atât în . fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru.tot una de tip pradalnic. unele grupe swideriene au mers spre Pen. în sensul ca îsi manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o întretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza. Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica. prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant în localitatea eponima. dar. pandantive din dinti de animale perforati. Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice. iar NV Transilvaniei cu Slovacia. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii. la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata). Romaniei (Ciumesti). 2.500) Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian.000. la altitudini care depasesc 1000 m. deci cunosteau deja arcul cu sageti. Este posibil sa fi existat mult mai multe situri. TARDENOISIANUL (8. de undeva din Polonia.500) Se dezvolta în Moldova (Erbiceni. în Pestera Veterani si în adapostul Cuina Turcului de la Dubova. triunghiulare si în forma de semicerc) în proportie de 98 %.000-6. în zona Cazanelor. în 1965. În Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului. în Pesterile Climente I si II. Albesti. sa nu fi fost depistate.000-10. Grupul este intrusiv venind. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu. din zona italica.000. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vârful pedunculat din silex. cochilii perforate. altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai. din Ungaria. hranesc si întretin în tarcuri. având în vedere altitudinea lor ridicata. 2. o sticla naturala. iar în NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret.000-9. În urmarirea vânatului. Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. Datele 14C situeaza acest grup între 12. 1. Ripiceni-Izvor si Castelu. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6. a obsidianei.500) Cultura a fost identificata relativ recent. pe la 13. Se cunosc statiuni în Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune. pe Valea Dravei si Savei. Scandinava. Cuza Voda). 1. estul Munteniei si Dobrogea în statiunile de la Malusteni. GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat în Moldova.

sapaligi. atestat în jur de 12. Sunt înmormântati în pozitie chircita. cât si în Serbia (Padina. apar silozuri pentru depozitarea acestor . Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vânatoarea. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii. Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii. Este vorba de indivizi de talie înalta. Au locuinte cu fundatii din piatra. Sunt sedentari. Oamenii pescuiesc.România (Ostrovu Corbului. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite râsnite din piatra. sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti. cainele domestic. cu soluri usoare. mai ales a gramineelor în stare salbatica. Ostrovu Banului. Economia se bazeaza pe vânatoare (cerb.000 pentru prima data la Shanidar. Pentru haituirea vânatului este folosit pentru prima data un animal domestic: câinele. Ea devine. probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze. înconjurate de pietre. incepand de acum. Împutinarea vânatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale în alimentatie. Vlasa). mistret. cunoscandu-se în jur de 36 de schelete din aria culturii. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic. În ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte. Schela Cladovei). o activitate individuala. În unele zone orientale. Pescari. robusti. vârfuri de sulite. caprioara. Este atestat si canis familiaris. castor. ducând la o mai mare sedentarizare a populatiilor care întretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive. Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. scormonitoare. CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir. fie din paleoliticul cuartitic din Banat. de fapt întretin plante care cresc spontan. Ostrovu Mare. nisipoase. Lepenski Vir. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian.000 in China). morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare. Veterani.000 în Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14. Shanidar de exemplu. culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice. realizate din cuart si cuartit. de buna calitate: plantatoare. hydruntin-magar salbatic.si iepure). Are foarte multe unelte din os si corn. vulpe. Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti. tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor. Ogradena. lup. iar pe la 10.

În unele zone ale Europei. În confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor. Ulterior au fost folosite mai ales rocile care se prelucrau usor. Piatra ca materie prima si tehnici de prelucrare MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI MATERII PRIME Tipica pentru întreg paleoliticul ca materie prima este piatra. scoicile Dentalium din Golful Persic.graminee. apar primele mijloace de deplasare pe apa. deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi. clivaj regulat. obsidiana care prezinta avantajul ca. fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. saniile si schiurile. dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale. desfacându-se în aschii si mai ales acele roci care aveau clivaj regulat si. Culoarea difera de la un depozit la altul. Fara îndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost din lemn. in aceasta perioada. Nu în ultimul rând. luciu sticlos. deci. cuartitul. Silexul (cremenea) este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile în rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). Roca se caracterizeaza prin duritate destul de mare (7). spargere concoidala (cu valuri concentrice). apar noi tehnici de exploatare a rocilor. cu ajutorul puturilor. in principal. mai ales din paleoliticul mijlociu. dar ele nu s-au pastrat. obsidiana. În paralel. adica care clivau la lovire. cariile (atestate pentru prima oara în cimitirul de la Shanidar). trebuie amintit ca. deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. este foarte taioasa. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi. aceasta roca nu a fost exploatata în mine. confectionarii podoabelor. De obicei. Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. controlabil. în spartura. Microlitele sunt de fapt piese foarte mici. Cel mai adesea . Aschiile au marginile foarte taioase. s-au folosit osul si cornul. componente ale unor unelte. piesa microlita defecta fiind eliminata si înlocuita cu alta. Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica. destinata. ci s-au adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor râuri. Anglia sau Ciclade. Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile râurilor. obsidiana din Insula Melos. monoxila si pe uscat. galetele. Se constata un spor demografic. Cele mai utilizate roci au fost silexul.

are nuante cafenii, cenusii, dar exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit înca din paleoliticul inferior, utilizarea continuând pâna la sfârsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual al României se gasesc pe Prutul Mijlociu, în nordul Moldovei (silexul de Prut), în sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), în Banat, pe Bega Superioara, în Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma prebalcanica (in sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca în apa (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au marginile si mai taioase decât ale silexului. In timp ce în Bazinul Mediteraneean obsidiana exista în cantitati mari, la noi se gaseste rar, în depozite mici în M. Poiana Rusca, în SE Muntilor Apuseni, Maramures sî in Muntii Persani. Ea începe a fi folosita doar în paleoliticul superior, fiind mai frecventa în neolitic, mai ales în aria culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase în Transilvania, rare în Banat si foarte rare în teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zona Tokay-Prešov. Cele mai multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca, adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care în neolitic se foloseste de multe ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive. Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat, motiv pentru care pisele din cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere. De la prelucrarea ei ramân multe deseuri. Roca este folosita începând cu paleoliticul mijlociu, mai ales în Banat, în aria culturii musteriene, în paleoliticul superior si în mezolitic, în aria culturii Schela Cladovei. Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala. Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, în zonele cu materii prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de debitaj. Alteori prelucrarea se face în asezirile de resedinta, unde se gasesc mai ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca între comunitati nu a prea circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari

distante era dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat, folosirea obsidianei venita din Insula Melos. TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de paleoliticieni din Franta. Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala. Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparând pentru prima data în neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu în vederea desprinderii de aschii. Se poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost înlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care valorificau aproape integral materia prima. Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea dinspre nucleu, care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei. Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare de pe nucleu. Talonul se afla în partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire. Percutia poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia directa se face cu un percutor care se tine în mâna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine în stânga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El se aseaza pe pamânt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, în acest fel, aschii care sunt mai groase decât în cazul percutiei directe simple. Aceasta tehnica a aparut în clactonian, la sfarsitul paleoliticului inferior. Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci când nucleul este de mici dimensiuni. O revolutie în tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, în acheulean când a început a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului înainte de a se trece la desprinderea aschiilor. Mai precis, în functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare, dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau aceeasi forma. Percutia indirecta apare în paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, în plus fata de cele trei elemente, apare, între percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn. Este necesara decalotarea nucleului de silex în prealabil. Cioplirea prin presiune pectorala a fost utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei, începând cu paleoliticul superior. Tehnica a fost reconstituita dupa observatiile facute în sec. 17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus într-o baie de nisip incins la 200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o pârghie din lemn care, la un capat, este despicata si în despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru

a putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina.

O alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri. Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta în unealta. Se pot executa si retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mâna. Retusele pot fi clasificate dupa mai ulte criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire (dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala, pe întreaga fata, pe ambele fete ale piesei. TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm lungime. Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului. Microlitele nu sunt unelte în sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin înlocuirea microlitei defecte. Cele mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgâriere si gravarea osului, lemnului si cornului, varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, în functie de sistemul de înmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul mijlociu), razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a grasimilor, strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate, utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (în epipaleolitic) care sunt folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (în neolitic), cutitele curbe (in epoca bronzului). Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României,

Bucuresti, 1970.
Neoliticul pe teritoriul Romaniei

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEI (6600-3800/3700)
Neoliticul, epoca nouă pietrei, este o epocă în care se schimbă radical relaţia om-mediu. Schimbarea climei, mai precis incalzirea si stabilizarea ei, in jur de 10.000, a modificat radical modul de viata al oamenilor in aceasta etapa cronologica. Numele epocii subliniază un fapt remarcabil, dar care nu este însă cel mai important: acela că în această epocă se foloseşte o nouă tehnică de prelucrare a pietrei, şlefuirea, dublată de perforare. Materia primă de bază pentru confecţionarea uneltelor rămâne, în continuare, piatra. Vechea tehnică a cioplirii continuă să fie utilizată. De o importanţă capitală este insa trecerea de la economia de tip prădalnic, ocupativ, la cea productivă, prin apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii cu totul noi:

Schimbările sunt în general benefice. Trecerea pe plan secundar a vechilor ocupaţii. fapt ce are o serie de consecinţe pentru gradul de sănătate al comunitatilor umane. 5. o anumită pondere.1. când se poate vorbi de o sedentarizare totală. durabile. cu precădere. în asigurarea mijloacelor de subzistenţă. 3. cultivarea primitivă a plantelor. se dezvoltă aşezările stabile constituite din locuinţe. Multiplicarea mijloacelor de subzistenţă. crescătoare de vite în turme mari. 2. datorită pătrunderii în spaţiul est european a unor populaţii intrusive. în continuare. a cultivării a dus la o mai mică mobilitate în spaţiu. datorată consumului repetat de cereale).o oarecare creştere a duratei medii de viaţă. având însă. Sunt abandonate cvasi-total peşterile. dar se constată şi urmări negative (apariţia cariilor dentare. domesticirea şi creşterea animalelor. CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE Consecinţele apariţiei economiei productive sunt multiple. mai apoi. generoase prin spaţiul destinat locuirii. doar la sfârşitul eneoliticului şi. olaritul 4. Scăderea dependenţei omului faţă de natură şi capriciile ei. confortabile. torsul tesutul. solide. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. procentual din ce in ce mai redusa. 4. economia neolitică s-a axat pe cultivarea plantelor. dar şi în timp. mestesugurile casnice: impletitul. Se modifică radical tipul de alimentaţie. 3. este variabil de la o arie culturală la alta. În general. vânătoarea sau pescuitul şi dezvoltarea. ce se caracterizează printr-un sensibil spor demografic. vânătoarea şi pescuitul trec pe plan secundar. Habitatul cunoaşte modificări notabile. 2. fenomen care devine mai evident în ultima parte a neoliticului. spre exemplu. dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1. Raportul dintre cele două ocupaţii devenite de bază. care inseamna o epocă mai prosperă. . de obicei de suprafaţă. la fixarea comunităţilor umane în spaţiu. vechile ocupaţii: culesul. populaţii venite din stepele nord-pontice. în epoca de tranziţie se înregistrează o tendinţă de marire a ponderii creşterii animalelor în detrimentul cultivării. dar şi printr. mestesugurile specializate: metalurgia aramei şi a aurului si olaritul Drept urmare.

Stoicani-Aldeni (zona de curbură Carpaţilor. de asemenea. care se constituie în obiceiuri funerare. 9. Hamangia (Dobrogea). Au loc modificări în plan religios. 2. Eneoliticul care a fost divizat în eneolitic timpuriu (5000-4500) şi eneolitic târziu (45003800/3700). Decea Mureşului (Transilvania). mai puţin Dobrogea şi NV Transilvaniei) şi Ciumeşti. Neoliticul timpuriu (6600-5500). în condiţiile unei agriculturi primitive. Lumea Nouă (în Transilvania). Vădastra (între Olt şi Jiu). Dudeşti (în Muntenia). sudul Moldovei). Nevoia de terenuri cultivabile. acorda mai mult timp muncii. Apar stereotipii de înmormântare a defuncţilor. fiind acum adorate cu precădere divinităţi protectoare ale ogoarelor şi ale fertilităţii. In eneoliticul târziu evolueaza culturile Cucuteni-Ariuşd (Moldova şi jumătatea estică a Transilvaniei). Eneoliticul timpuriu este reprezentat de culturile Boian (centrul şi sudul Munteniei). ca omul devine mai activ decat in epocile anterioare. PERIODIZAREA NEOLITICULUI Pentru neoliticul de pe teritoriul României au fost definite următoarele etape: 1. Gumelniţa (Muntenia şi Dobrogea). Starcevo-Criş (pe aproape întreg teritoriul României. Termenul este sinonim cu cel de chalcolitic care vine de la grecescul chalkos=aramă. sunt abandonate vechile divinitati protectoare ale vanatorului si vanatului. in cimitire. creşte efortul fizic şi timpul acordat activităţilor care au menirea de a asigura subzistenţa. Vinca timpurie (în Banat şi Oltenia). ORIGINILE NEOLITICULUI ÎN SPATIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI .Neoliticul dezvoltat (5500-5000). Noul tip de economie are şi un puternic impact ecologic. 7. a dus la un amplu proces de deforestizare. Hamangia.cu culturile Cârcea-Gura Baciului (în Oltenia şi vestul Transilvaniei intracarpatice). Cernavoda I (pe linia Dunării). este o stare psihică nouă care se caracterizează printr-o preocupare constantă pentru viitor. Precucuteni (Moldova). deci legate de noile ocupaţii.VincaTurdaş (Transilvania şi Banat).Pişcolţ (în NV Transilvaniei). Tiszapolgár-Româneşti (Banat şi Crişana) şi Bodrogkeresztúr-Gorneşti (la vest de Muntii Apuseni). Sălcuţa (Oltenia). Denumirea vine de la latinescul eneus= aramă. 8. Neoliticul reprezintă o altă atitudine faţă de natură şi faţă de viaţă în general. faza incipientă (în Dobrogea) 3. Se constată. în spaţii strict delimitate. de tip extensiv.6. iar spre finele neoliticului se răspândeşte practica înmormântărilor extra muros.cu cultura ceramicii liniare (în nordul României).

aparţinând culturii Cârcea-Gura . acceptat pentru acele spaţii unde neolitizarea s-a realizat prin colonizare. Termenul de revoluţie poate fi. Adică nu au fost constatate elemente de continuitate între cultura ei materială şi cultura materială a neoliticului timpuriu din această zonă. cazul continentului european. patria lor de origine fiind una orientală sau sud-balcanică. fie prin deplasări de populaţii. prin preluarea de idei. paleoliticul şi neoliticul.G. Childe. Termenul de cultivare este însă prea pretenţios. În alte zone. Se pare. a introdus în literatură termenul de revoluţie neolitică. sub formă domestică sau cultivata. in Orient a existat un neolitic aceramic ( la Hacilar. el este azi depăşit. mai apoi. domesticirea este un proces complex. care au dus la dispariţia unor animale sau la retragerea altora spre zonele cu climă rece. care corespunde mileniilor 9-7. evolua în sens neolitic. deci nu toate trăsăturile noii epoci au apărut concomitent. in spatiul actual al Romaniei. că această cultură nu a evoluat în sens neolitic. noile invenţii s-ar fi răspândit destul de rapid. Este paradoxul neoliticului. Schela Cladovei (dezvoltata in partea de sud a Banatului). Sigur că. ca şi interesul pentru o graminee în stare sălbatică. mai potrivit este să spunem că populaţiile Schela Cladovei întreţineau o vegetaţie spontanee de tip cerealia. În ceea ce priveşte termenul pus în circulaţie de Childe. pentru mileniile 8-7 şi America Centrală pentru mileniile 5-2. Catal Hüyük. de obicei. cea de-a doua pare revoluţionară prin multiplele elemente de noutate. Jerichon). drept pentru care se caută originile neoliticului european în această zonă. fapt care a dus la diminuarea resurselor de vânătoare. cea mai veche ceramică neolitică din România. Mijlociu şi în Africa de NE cultivarea şi domesticirea s-au realizat într-un interval larg de timp. în 1929. eventual. brusc şi rapid. implicit şi al zonei noastre. a existat o singură cultură care ar fi putut. Faptul că a existat neolitic aceramic este o dovadă. Ca centre primare de invenţie. eventual. Se constată că în mezolitic. de durată. Termenul este destul de discutabil. trecerea de la paleolitic la neolitic a fost un proces complex şi de lungă durată. comparând trăsăturile generale ale celor două epoci. deci donatoare. termen care presupune că în noua epocă se face un salt uriaş. Aceste constatări au făcut să se vorbească despre existenţa unor centre nucleare de invenţie. modele . de unde. acela de revoluţie neolitică. dar numai pentru ceramică. în arealul căreia este atestat pentru prima dată un animal domestic. au fost acceptate a fi fost Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru mileniile 9-7. Gramineele cunoscute şi cultivate în neoliticul timpuriu din spaţiul actual al României ca şi mare parte a animalelor domestice nuşi au strămoşi în această zonă. câinele . Aici animalele domestice. Cel mai apropiat centru de invenţie faţă de Europa şi de noi este cel din Orient. adică consideră că ar fi putut exista şi alte centre de invenţie în Europa. la nivelul neoliticului timpuriu. însă. Mai mult. artefacte din aproape în aproape. acolo unde paleofauna şi paleoflora dispunea de specii şi soiuri care se pretau cultivării şi domesticirii. Este. De altfel. deci acolo unde au fost depistaţi în stare sălbatică strămoşi ai unor animale si plante cunoscute. Si în cazul cultivării şi în cazul domesticirii au existat o serie de etape intermediare. A trecut mult trimp pănă au fost domesticite toate animalele de bază. Japonia şi China. nu şi-au adus nici un aport inventiv care să grăbească trecerea la neolitic. deci la conceptul de rezervă? Cel mai probabil schimbările climatice (incalzirea climei) din epoca postglaciară. care au presupus familiarizarea cu soiurile sălbatice şi o tot mai mare apropiere faţă de animalele sălbatice. Contribuţii ştiinţifice mai noi admit posibilitatea pluralităţii nucleare. apariţia noilor ocupaţii este concomitentă şi bruscă. Totuşi. fie prin procese de acculturaţie. căci asistăm la o revoluţie exact în acele spaţii in care populatiile nu au făcut nici un pas concret şi nici un efort. În centrele de invenţie trecerea nu a fost deloc bruscă. În Orientul Apropiat. Cultivarea se pare că a apărut prima. Ce i-a determinat pe oameni să ajungă la cultivare şi domesticire. plantele şi ceramica au apărut toate deodată şi brusc. din specia cerealia. Mai mult.

secara (lat. ajungând până în zona Clujului. Aceste populaţii au traversat NE Jugoslaviei şi au pătruns mai întâi. 2. a plecat spre nord. triticum). care a evoluat în Oltenia. de unde cultura lui s-a răspândit pe spaţii foarte largi.Baciului. dicoccum. Se cultivă. aestivum. compactum. prezintă asemănări de formă. 3. Din Banat s-au extins spre Crişana si Transilvania.total teoria conform căreia neoliticul din spaţiul nostru este un fenomen de import. datorat unui proces de roire şi migraţie pornit din sudul Peninsulei Balcanice a unei populaţii care. avena sativa) 6. Aceste populaţii ar fi adus cu ele tehnica de confecţionare a ceramicii. grâul (lat. înaintând pe văile râurilor şi traversând Bulgaria. în primul rand. care s-a adaptat extrem de bine la orice condiţii de relief. graţie faptului că a fost un soi nepretenţios. Dintre pomii fructiferi este atestat doar mărul în aria Cucuteni. tehnică de ornamentare şi motive decorative (pictură cu linii şi buline albe) cu ceramica de tip proto-Sesklo din Grecia şi cu ceramica Karanovo I din Bulgaria. Drept urmare. iar dintre plantele tehnice cânepa şi inul. 5. Se cultivă şi astăzi. seminţe şi ar fi venit însoţită de animale gata domesticite. care a exista în stare naturală în Orient. 4.ovăzul (lat. ocupând un spaţiu extrem de larg. la care se adaugă spaţii din fosta Jugoslavie şi Ungaria. Triticum aestivum şi . orzul (lat. pe Valea Dunării. borceagul Dintre leguminoase sunt atestate bobul. în căutare de noi terenuri care se pretau cultivării. Al doilea val de populaţii sudice a dus la formarea culturii Starcevo-Criş. iar mai apoi au trecut prin pasurile Carpaţiulor Orientali spre Moldova. Oltenia şi o parte din Muntenia. în arie Gumelniţa.sunt atestate în zona noastră: triticum monococcum. Se vorbeşte de mai multe valuri de migraţie dinspre sud. vulgare. o serie de cereale: 1. Azi. Triticum monococcum il are ca strămoş pe triticum böeticum. Grâul este cultivat în toate ariile culturale. meiul (lat. azi este împărtăşită cvasi. SV Transilvaniei. hrişca 7. care asigură baza alimentaţiei. panicum miliaceum). aproape întregul areal al României de azi (exceptie fac Dobrogea si NV Transilvaniei). în urma unui spor demografic.atestată mai ales în sudul României. în Banat. trebuiesc făcute câteva observaţii. secale). Caucaz şi în sudul Peninsulei Balcanice. hordeum vulgare). Triticum dicoccum a existat în stare sălbatică doar în Iordania şi Israel. spelta şi durum. fiind un soi care s-a adaptat foarte bine în zonele cu relief înalt. Populaţia creatoare a acestei culturi a venit din Grecia. între 0-2000 m. mazărea. ECONOMIA NEOLITICA CULTIVAREA PLANTELOR Cultivarea plantelor este ocupaţia de căpătâi. Iniţial a fost cultivat în Asia Mică. lintea. Cu privire la soiurile de cereale cultivate. acest soi a fost abandonat. cea mai timpurie cultură neolitică. Primul ar fi dus la apariţia culturii Cârcea-Gura Baciului.

soiurile cultivate la nivelul neoliticului nu au antecedente locale. Doar în Spania se cunosc din chalcolitic. Arheologia nu are mijloace pentru a stabili dacă s-au folosit îngrăşminte pentru îmbunătăţirea calităţilor solului. deci originea lui este tot orientală. fapt ce se constituie într-un argument pentru teoria neolitizării ca fenomen de import. condiţii de umiditate şi relief. Iran şi Irak. . în neoliticul final. Cultivarea repetată a aceluiaşi lot. semn că nu se cunoşteau foarte bine calităţile fiecărui soi şi modul în care se adaptează acestea la factorii de mediu. numite uşoare. se fac experimente în materie de cultivare. un minim de cereale. care a fost descoperită în aria culturii Tripolie din Basarabia. nu sunt foarte bogate în substanţe nutritive. Uneltele folosite pentru cultivare sunt destul de primitive: plantatorul. deci asolamentul şi că aşa s-ar explica. Iniţial. Având în vedere că uneltele au fost destul de primitive. în sensul că se cultivă pe aceeaşi tarla mai multe soiuri de grâu. Cât priveşte îmbunăţirile funciare de tipul irigaţiilor. Spre exemplu cultivarea unor leguminoase. pe un teren epuizat are urmări benefice pentru sol care se îmbogăţeşte cu azot. populaţiile sunt total sedentarizate. nu au existat în stare sălbatică în spaţiul nostru. Azi s-a demonstrat că urmările incendierii pot fi pozitive doar un an ( arderea duce la creşterea procentului de potasiu din sol) şi că repetarea acestei operaţiuni la nesfârşit duce la epuizarea solului. fiind selectate şi cultivate doar cele care se adaptează perfect la condiţiile de relief şi climă ale unei zone date. nisipoase. numit aratru. în eneolitic. cu aceeaşi plantă. ci intr-un areal ingust cu care comunitatile erau familiarizate. adică la nivelul neoliticului timpuriu. săpăliga din corn de cerb. tot atât de bine putea fi descoperirea asolamentului sau a îngrăşmântului natural. Liban. Spre exemplu. precum bobul şi mazărea. a fost folosit focul. Palestina. Se bănuieşte că. climă. semn că fuseseră găsite soluţii pentru o profitabilă exploatare a solului. câteva oase de bou castrat provenite din aria culturii Vădastra (neolitic mijlociu) despre care se crede că a fost castrat în ideea de a fi folosit ca animal de tracţiune. ducea la epuizarea solurilor. care acopereau spaţii foarte largi. s-ar fi cunoscut deja rotaţia culturilor şi lăsarea pămâtului în pârloagă. deci spre finele neoliticului. adica destul de primitive. cunoscute din Mesopotamia sau Egipt. Privitor la cultivare trebuiesc făcute câteva observaţii foarte importante. spre finele neoliticului. indiferent de capriciile vremii. Există doar puţine indicii în acest sens: o statuetă de lut care pare a reprezenta o vită înjugată. În general. Metodele de cultivare sunt la fel ca şi uneltele. comunităţile îşi asigurau. sedentarizarea totală. Desigur că nu avem certitudinea ca soluţia a fost aratrul. La acestea se adaugă faptul că. Este. mai degrabă. Spre sfârşitul neoliticului se bănuieşte că ar fi apărut deja un plug primitiv din lemn. Prin cultivarea concomitentă. De asemenea. se acumulează experienţă şi se fac observaţii riguroase asupra fiecărui soi în parte. nicăieri în Europa ele nu sunt atestate atât de devreme. comunitatile se fixează la triticum vulgare. desigur nu la distanţe foarte mari. au fost exploatate mai ales solurile afânate. Pentru defrişarea pădurilor. care. totuşi.compactum sunt hibrizi ai primelor două soiuri. fapt care explică semisedentarismul neoliticului timpuriu. foarte probabil să fi fost folosit bălegarul în acest sens. adică frecventa strămutare a vetrei satului. drept urmare se abandonează soiurile nepotrivite. de aceea termenul cel mai potrivit este cel de grădinărit. Este posibil ca paiele rămase după recoltare să fi fost şi ele incendiate mai ales că este încetăţenită şi azi părerea falsă că incendierea resturilor de vegetaţie duce la îngrăşarea pământului. în arie Gumelniţa. Orzul (hordeum) este cunoscut în stare sălbatică (hordeum spontaneum) în Asia Mică. iar în aria culturii Cucuteni din Moldova soiurile agreate sunt triticum compactum şi vulgare. se cunosc unele unelte din corn de cerb care ar fi putut fi folosite drept brăzdare pentru aratru. În timp. de obicei.

sau de către familiile individuale. Nu se ştie dacă pământul era exploatat în devălmăşie. Zona orientală de invenţie cuprinde Iranul (Ali Kosh). nu pot fi confirmate pe cale arheologică. Uneori se recoltau in prima faza doar spicele si abia ulterior si paiele.000 in Estul Asiei. de întreaga comunitate. 4. Terenul cultivat era situat în afara aşezărilor. care avea un jgheab in care erau fixate microlite din silex. care. studierea ADN-ului permite stabilirea arborelui genealogic al speciilor domestice actuale. desigur. DOMESTICIREA SI CRESTEREA ANIMALELOR De un real folos pentru studierea domesticirii si cresterii animalelor este paleozoologia. Apariţia aratrului este posibil să fi dus la propulsarea bărbatului în activităţile de cultivare mai mult decât înainte. ori din Europa se cunoaste doar din jurul anului 10. Domesticirea duce in timp la modificari morfologice si comportamentale ale animalelor datorita selectiei controlate de catre om. În general. indiferent de sex sau vârstă. motiv pentru care azi avem mai multe scenarii posibile. nu departe de ele. lipite cu rasini. spre exemplu scaderea vitezei de deplasare. pe de altă parte. Irakul (Shanidar). Aceste etape ar fi: 1. care trebuie sa fi fost importanta. în Irak. inclusiv câinele despre care s-a crezut că ar fi apărut mai întâi în Europa.000. Acest scenariu este de admis mai ales in cazul cainelui.000 fusese deja domesticit la Shanidar. Practic este foarte dificil de stabilit momentul în care un animal a devenit domestic. 2. animal care era util vanatorilor. Domesticirea ca proces este foarte greu de reconstituit. fie prin taierea cu secera. Un alt scenariu presupune gestionarea animalelor salbatice si vanarea selectiva a animalelor. urmărirea animalelor domestice în deplasările lor. Este atestata o secera realizata din corn. Nu avem nici o informaţie cu privire la lotificarea suprafeţelor cultivate. este credibila idea ca participau la activităţile agricole toţi membri valizi ai colectivităţii.supravegherea. Studii de data recenta aduc noutatea ca el ar fi existat deja in jur de 15-14. nu puteau fi foarte departe de aşezări pentru că nu erau cunoscute încă mijloacele de transport terestru (carul). Loturile cultivate. precum şi în Iran. 3. Azi este o certitudine că pe la 12. Palestina (Jerichon). dupa care erau legate si transportate spre asezari in baloti. Toate animale domestice au fost domesticite pentru prima dată în Orient. Mai nou. Se . spre exemplu a celor batrane sau a celor aflate in exces. Unul dintre acestea ar fi adoptarea de pui de animale de catre comunitatile de vanatori.Gramineele erau recoltate fie prin smulgere cu tot cu tulpina. cum există pentru Mesopotamia (canale de irigaţie) sau China (fântâni). atrofierea coarnelor. de culoare. Can Hasan). îngrădirea turmelor în ţarcuri şi asigurarea hranei acestora. înmulţirea turmelor în stare de captivitate. Siria (Ras Shamra). păzirea turmelor aflate în stare de libertate. Acest lucru este sugerat de faptul ca uneori ceramica neolitica contine ca degresant exclusiv pleava ramasa dupa recuperarea boabelor. Anatolia (Hacilar. care poate stabili specia si varsta de sacrificare a animalelor pe baza studierii resturilor osteologice. Tot pe baze logice se presupune că între vânătoare şi domesticire au existat câteva etape intermediare. Dintre modificarile morfologice pot fi enumerate cele ce tin de talia animalelor. care constituiau taisul secerei. Casele sunt prea concentrate în spaţiu ca să permită cultivarea intravilană. dar si altele. Printre modificarile comportamentale ar fi de amintit in primul rand comportamentul pasnic in prezenta omului.

la creşerea animalelor domestice. Cea mai optimista data ar fi in jur de 4000. urmate de porcine şi doar pe ultimul loc se situeaza bovinele. atestat în Asia Mică. pornindu-se de la muflonul roşu. mai precis o capră domesticita poate redeveni sălbatică. A existat o ierarhie a animalelor domestice. iar alta. procentual vorbind. O excepţie este înregistrată în faza a II-a a culturii Sălcuţa. în Corsica. Vârsta de sacrificare este foarte importantă pentru că ea precizează modul în care este exploatat un animal. Cele mai numeroase au fost bovinele. inclusiv in spatial nostru. apar cu cea dintâi cultură neolitică: Cârcea-Gura Baciului. de la Gura Baciului. Se constată o preocupare pentru selecţia speciilor de animale în funcţie de zona de relief. care este valabilă pentru toate culturile neoliticului. în intervalul 4000-3000. în Asia Centrală. care se preta domesticirii. în Irak. Procentele foarte ridicate de oase provenite de la animale domestice indică o trecere bruscă de la vânâtoare. se pare în Palestina. coyotul si sacalul. Strămoşul său sălbatic. sus scrofa şi calul sălbatic. În general. fiind alese acelea care se adaptează cel mai bine la condiţiile de mediu. bos primigenius. Cea mai veche oaie domestică este atestată la Shanidar. fapt care oferă posibilitatea perpetuării speciei. O specie de capră sălbatică. Creşterea lui . În neoliticul romănesc nu se cunoaşte nici o cultură în aria căreia ponderea vânătorii să fi fost mai mare decât cea a creşterii animalelor. Calul va fi târziu domesticit. ci şi pentru obţinerea unor produse secundare. fără etape intermediare. la 6500 la Jarmo şi la 6200 la Nea Nikomedia (în Grecia). dar. Cainele are trei posibili stramosi: lupul. când atinge maximul de greutate. derivate). cam la aceeasi data in China. In spatial actual al Romaniei existau în fondul genetic bos primigenius . dar nu este încă sigur că ea ar fi fost domesticită independent de centrele orientale. estimata pentru Ukraina. Pe teritoriul nostru. cel mai probabil pe la 3500. Spania şi Grecia.consideră că o etapă importantă în domesticirea animalelor este momentul în care se constată o riguroasă selecţie a speciilor şi apar stereotipii la vârsta de sacrificare a animalelor. cu foarte puţine excepţii. în zona noastră nu s-a ajuns la domesticirea lor de catre comunitatile locale. Porcul domestic este cunoscut pe la 7000 la Ras Shamra (Siria). excepţie făcănd căinele cunoscut inca din mezolitic. a trăit şi în Europa. Iran şi Cipru. a existat în paleolitic în întreaga Europă. dar şi exploatarea la maxim a unui animal (ne gândim la folosirea animalului nu numai pentru carne. De asemenea. urmate de ovi-caprine. ca forma de asigurare a subzistentei. Sardinia. porcine şi câini. în funcţie de animal. în intervalul 9000-8000. fază în care predomină ovi-caprinele. Capra a fost domesticită în jur de 7000. creşterea numărului de porci indică o sedentarizare totală. în pofida acestui fapt. Analizele recente de ADN indica lupul ca stromosul cel mai probabil si indepartat al cainelui. Sicilia. O specie de muflon (muflonul de Corsica) care s-a pretat domesticirii a trăit şi în sudul Europei. Tot în mileniul al 7-lea este atestat şi boul domestic în Grecia de nord. primele animale domestice. O statistică făcută pe resturile osteologice din stratul cel mai vechi de la Cârcea indică 76 % animale domestice. Porcul este întotdeauna sacrificat în jurul vârstei de un an. 96 %. acest procent arată că vânătoarea a fost abandonată cvasi-total. De precizat este faptul că la capră procesul de domesticire nu este ireversibil. Oaia a fost domesticită în Orient.

a crescut vârsta de sacrificare a masculilor care. deşi s-a făcut afirmaţia că în aria culturii Vădastra ar fi fost descoperit deja din neoliticul dezvoltat un cal domestic de talie mică. burdufuri din piele sau chiar tigve de animale. Femelele sunt sacrificate la vârste mai avansate decât masculii. Nu există alte atestări de cal domestic la acest nivel cronologic. Castrarea bovinelor este atestată prima data la nivelul culturii Starcevo-Criş. erau castraţi. Fără îndoială că omul. a folosit recipente din alte materiale: din piatră.Gura Baciului. Contribuţii la problemele neoliticului în România. utilizat la călărie. fiind nomade. Bucureşti. înainte de-a fi inventat ceramica. preferau recipiente uşoare şi incasabile. vârsta de sacrificare diferă in primul rand în funcţie de sex. realizate din fructe cu coajă lemnoasă. descoperirea este singulară. În ceea ce priveşte calul. care sunt sacrificaţi în momentul în care ajung la greutatea maximă. realizate din lemn sau piele. Oaia întâlnită în neoliticul românesc are 60 cm la greabăn şi are ca strămoş pe ovis orientalis. Iran şi Siria) ca şi în Japonia se situează în jur de 8000 i.n. Bucuresti. Doar după ce bovinele au început a fi folosite ca animale de tracţiune. cele de păstori. Mestesugurile in neolitic MESTESUGURILE IN NEOLITIC OLARITUL APARITIA CERAMICII. deci ceramica a aparut deodată cu cea mai timpurie cultură neolitică: Cârcea. in prealabil.după această vârstă este inutilă pentru că sporurile în greutate sunt de aici încolo neglijabile. din lemn scobit. Ceramica se bănuieşte că a apărut mai întâi la populaţii cultivatoare de plante. neconfirmată de alte descoperiri şi foarte îndoielnică.e. BIBLIOGRAFIE: Dumitru Berciu. 1961. De abia în epoca bronzului calul a fost folosit altfel decat pentru hrana. în lumina noilor cercetări. În cazul bovinelor. Pe teritoriul nostru nu a existat neolitic aceramic. apariţia ceramicii este legată de sedentarizarea comunităţilor umane. Oaia este sacrificată la o vârstă cuprinsă între 4 -10 ani. IMPORTANTA CERAMICII . coşuri împletite din nuiele. fapt ce indică că ea este folosită şi pentru lapte şi lână şi că este asigurată şi perpetuarea speciei. Prin urmare. pentru că ele erau mai stabile în spaţiu. Consideratii. 1987. comparativ cu cultivarea plantelor sau creşterea animalelor. poate şi lutuite ca să poată adăposti lichide.. în Orientul Apropiat a existat şi un neolitic aceramic. Asadar. Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. ba chiar în epoca de tranziţie ele sunt foarte puţine în Europa. deci ceva mai târziu. Cifra avansată pentru apariţia ceramicii în Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos.

care se bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora. CERAMICA NEOLITICA Studiul ceramicii. a cerealelor şi lichidelor. numeroase cunoştiinţe tehnologice cu privire la reglarea arderii. prin experienţe repetate. Metoda termoluminiscenţei. pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prabuşit pe loc. Ambele metode sunt costisitoare şi. În procesul de fabricare a ceramicii s-au acumulat. Apariţia ceramicii nu este importantă doar pentru arheologie. De asemenea. fapt ce duce la reactivarea elementelor radioactive conţinute de ceramică sau absorbite din sol (ca uraniu 238. Ceramica poate fi şi un mijloc de datare. Pe baza studiului ceramicii pot fi depistate centrele de olari ca şi arealul deservit de acestea. De o deosebită valoare este ceramica pentru surprinderea unor legături interculturale. motive sau tehnici decorative utilizate. sistemul de construcţie a cuptoarelor. atunci când este vorba de forme ceramice. au fost periodizate toate aceste culturi. ca şi transportul lor la mari distanţe. Metoda arheomagnetică. indiferent de epoca. a unor relaţii de schimb sau chiar a unor mişcări de populaţii. oale găsite în cuptoare de ars ceramica sau pe vetre. Ceramica se încălzeşte la o temperatura de aproximativ 500 grade. fiind artefactul pe baza căruia au fost definite grupele culturale cunoscute până în prezent precum şi ariile lor de răspândire. deoarece noile recipiente au făcut posibilă fierberea şi prăjirea şi folosirea unor alimente care nu sunt comestibile în stare naturală. în primul rând. care au putut fi aplicate ulterior în alte domenii. presupune cunoasterea: 1. nu există laboratoare în România pentru aplicarea lor. Gustul artistic sau lipsa lui.Ceramica este pentru arheolog extrem de importantă. ci. Apariţia ei a schimbat hotărâtor alimentaţia. câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. studiul ceramicii poate da informaţii despre viaţa cotidiană a unei epoci: nutriţie şi rafinamente culinare sau despre viaţa religioasă. prin folosirea a două metode fizice: 1. Vasele au permis depozitarea în bune condiţii a rezervelor de hrană. Statuetele de la Hacilar (66 de piese) au fost supuse unei analize de acet fel şi s-a ajuns la o concluzie de-a dreptul neaşteptată: 40 erau falsuri recente. potasiu 40. de exemplu. ştiut fiind faptul că o serie de vase au fost folosite exclusiv în oficierea unor ritualuri religioase (vasele pentru libaţii sau de ofrandă. in chip special în prelucrarea metalelor. pentru viaţa cotidiană a comunităţilor neolitice. Calitatea ceramicii poate fi expresivă şi în departajarea indivizilor din punct de vedere al statutului social. Reactivarea duce la apariţia unei raze de lumină care este măsurabilă. metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars care au rămas pe loc după ardere ca. pe durata răcirii. De asemenea. Drept urmare. poate indica deosebiri în ceea ce priveşte prosperitatea unei comunităţi sau a unui grup din cadrul acesteia. toate putand fi puse in evidenta prin surprinderea unor tipuri ceramice intrusive in anumite spatii. pe baza tipologiei ceramicii şi a evoluţiei ei în timp. thoriu). pastei şi a materiilor prime folosite pentru frământarea ei . din pacate. vasele antropomorfe şi zoomorfe). 2.

dar şi cu ajutorul microscopului petrografic. cel mai adesea o soluţie slabă de acid acetic sau clorhidric (10%). La acestea se adaugă degresanţi. Mai există o metodă de studiu: bombardamentul cu raze beta. procedeelor de ardere STUDIUL PASTEI SI DEGRESANTILOR Pasta se poate studia cu ochiul liber. Materia primă de bază este lutul sau argila care se amesteca. Examinarea cu ochiul liber este. asta doar după ce ceramica a fost bine spălată şi a fost îndepărtată crusta calcaroasă care s-a depus pe ea în urma zacerii în sol cu ajutorul unui detartrant. tehnicilor şi ustensilelor de ornamentare 5.2. cu apă. desigur. motivelor decorative 6. cel din urmă putând ajuta la depistarea depozitelor de argilă utilizate. tipologiei formelor ceramice 4. metoda cea mai la îndemână şi cel mai des utilizată. procedeelor de modelare 3. bineinteles. care au rolul de-a asigura elasticitatea vasului şi de a împiedica fisurarea lui dupa .

vasele erau modelate şi decorate de femei. la început. În spaţiul nostru roata olarului. care sunt mai vulnerabile) poate aduce indicii cu privire la tehnica de modelare. Există. 3 tehnici: 1. o pastă de bună calitate. ci unul casnic. fapt care indică folosirea unui suport uşor curbat. unde exista din abundenţă această materie primă. unde au fost examinate amprentele digitale.e. cernut. de gătit sau de transport. cioburile mărunţite provenite de la vase sparte. 2. până când se obţine o pastă perfect omogenă. De asemenea. Cine modela vasele? În general se admite că. de regulă. care se lipeau de fundul vasului. Unele vase ale culturii Boian. Construirea vasului din fâşii. TEHNICILE DE MODELARE A CERAMICII. mai degrabă miniaturale. Este de precizat că degresantul are un rol hotărâtor pentru calitatea vaselor.. tehnica au columbin. De regulă. pe la 450 i. Iniţial vasele au toate fundul drept. tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici. căci nu mai era rotit vasul. iar nisipul fin. deci în epoca La Tène. pleava este caracteristică mai ales neoliticului timpuriu şi mai ales vaselor mari. care facilita rotirea vasului şi-l expunea mai puţin la deformări cu ocazia realizării decorului. apar şi alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare. în timp. o pastă intermediară. care nu prea putea fi decorată. de sudură. drept pentru care aceşti degreasanţi fie au fost abandonaţi în favoarea altora. Nisipul cu pietricele sau cioburile pisate dau. deşi era cunoscută în Grecia încă din epoca bronzului. cochiliile de scoici sau de melci pisate. prin folosirea paielor şi a plevii. date spre expertiză la Institutul de medicină legală. de provizii. Pentru obţinerea unei paste intermediare sau fine s-au folosit alţi degresanţi: nisipul amestecat cu pietricele. Se realiza mai întâi fundul rotund şi plat al vasului peste care se aşezau colăcei din lut cu diametru variabil. Toate aceste materii prime se amestecă bine şi se frământă. calcarul pisat. Cei mai vechi şi cei mai răspândiţi degresanţi la nivelul neoliticului au fost pleava şi paiele tocate. cultură care se dezvoltă în Dobrogea. par a confirma această ipoteză. cernut. apare târziu. în principal. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. deci când olăritul nu era un meşteşug specializat. Ulterior apar şi vase cu fundul plan-concav. iesite din uz.n. Desigur că. Acesta trebuie sa fi fost şi un prim pas care a dus mai târziu la apariţia roţii olarului. Cochiliile de scoici sunt folosite mai ales în aria culturii Hamangia din neoliticul dezvoltat. Studiul atent al exteriorului şi interiorului vasului. 3. frământarea unui boţ de lut şi scobirea lui. . cochiliile de melci şi scoici sau calcarul cochilifer au fost degresanţii cei mai utilizaţi la sfârşitul eneoliticului şi în perioada de tranziţie la epoca bronzului. iar pasta fină pentru recipiente de cult sau vase din care se mânca sau se bea. Astfel. se obţinea o ceramică destul de grosolană. ci suportul. a modului în care a crăpat vasul (de obicei în locurile de îmbinare. nisipul fin. Pasta intermediară era utilizată cel mai adesea pentru recipiente în care se gătea sau din care se mânca. fie au fost găsite soluţii (de exemplu acoperirea suprafeţei vasului cu un strat subţire de lut) pentru a se depăşi acest impas. din benzi de argilă. Pentru ceramica de uz gospodăresc.evaporaea apei. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare. Ultima operaţie era netezirea peretilor atât la exterior . cât si in interiorul vasului.

o mare varietate de forme ceramice. tronconic. 3. Asta pentru că meşteşugarii produc mari cantităţi de oale. amforă. în formă de sac. Descrierea este impresivă şi subiectivă. de la o etapă la alta. Este cea mai expeditivă. de frământare a lutului. dacă s-a găsit. indivizi care se ocupă doar de această activitate şi în momentul în care sunt viziblie seriile ceramice. de transport. aprovizionare cu combustibil pentru întreţinerea arderii. este mai greu de admis că. Denumirea formelor ceramice prin folosirea unor termeni care denumesc ceramica grecească. deoarece nu s-a găsit încă un limbaj comun sau. Se pot remarca mai multe tendinţe atunci când se denumesc şi se descriu vasele. fapt ce presupune operaţii dificile de scoatere a materiei prime. deci când apar anumite stereotipii sau canoane de modelare şi de decorare. în formă de sticlă. greu de atins. Inconvenientul este acela ca descrierea nu este foarte rapida si poate deveni plictisitoare pentru cititor. krater. kantharos. însă. Totuşi. etc. este cel mai probabil ca femeile să fi fost cele care realizau vasele. Folosirea în descriere a unui limbaj geometric: vas semisferic. de băut. 2. Acest sistem nu poate fi consecvent aplicat din mai multe motive: exista de multe ori vase care nu-şi găsesc corespondent de formă în ceramica grecească sau asemănarea de formă a unor vase cu forme ceramice greceşti este uneori foarte aproximativă şi forţată' fapt ce creează cititorului imagini false. de genul vas de tip lekithos. avantajul ar fi doar acela că descrierea este expeditivă. Acest mod de descriere prezintă marele avantaj că este uşor de vizualizat şi este mult mai obiectiv. În arheologie este absolut obligatorie descrierea vaselor şi alcătuirea unei tipologii a formelor ceramice tipice pentru o aşezare. . în formă de borcan. face posibilă descrierea tuturor părţilor componente ale vasului: fund. Fără îndoială că olăritul ca meşteşug casnic nu a dispărut decât foarte târziu. arsă pe vatră. etc. Se folosesc termeni ca vas în formă de pepene. dar şi cea mai defectuoasă metodă pentru că este total subiectivă şi greu de înţeles. pentru o cultură. existând în paralel cu cel specializat şi asigurând minimul necesar în materie de oale pentru o gospodărie. Se poate vorbi deci de olărit ca de un meşteşug specializat în momentul în care apar cuptoarele de ars ceramica.realizată în casă. nu este întotdeauna sau întru totul respectat. Descrierea prin asocierea unei forme ceramice cu obiecte contemporane. ovaidal. de cult. ce fel de borcan sau de sticlă?. tot femeile ar fi fost cele care se ocupau în exclusivitate cu el. de la o cultura la alta. trunchi. În plus. etc. Este un deziderat care este. de gătit. gât. în evul mediu. de mâncat. Forma este desigur dictată de funcţionalitatea vasului: vas de provizii. Termenii au ambiguitate: ce fel de pepene ? (sferic sau ca o minge de rugbi?). cu rol funerar. pentru că ele ştiau cel mai bine de ce au nevoie în gospodărie. de la o zonă la alta. etc. atunci când se poate vorbi despre olărit ca meşteşug specializat. pentru o necropolă. pentru a putea fi uşor înţeleasă. adică în eneolitic. torţi. Descrierea ceramicii (ca şi tipologia ei) trebuie să fie foarte obiectivă şi precisă. conic. cilindric. cunoştinţe speciale legate de folosirea şi reglarea cuptoarelor. pe parcursul neoliticului. 1. bitronconic. sferic. FORME CERAMICE IN NEOLITIC Există.

de tip binoclu. TEHNICI DE ORNAMENTARE A CERAMICII IN NEOLITIC Sunt atestate la nivelul neoliticului destul de multe tehnici de decorare a ceramicii. mai rar amforele.constă în zgârierea peretelui crud al vasului cu ajutorul unui obiect ascuţit din os. . unele general valabile pentru toate ariile culturale. vasele zoomorfe. buza. apucătoarele sau proeminenţele. cupa cu picior. vasele antropomorfe sau cu capac antropomorf din aria culturilor Vinca si Gumelnita. Cele mai frecvente vase în neolitic sunt vasele mari de provizii. lemn. Ca forme mai deosebite pot fi amintite vasele duble. tipice culturii Cucuteni. frecvente în aria culturii Gumelniţa. diferite tipuri de pahare. umărul. motiv pentru care exemplificarile sunt inutile.O descriere corectă trebuie să aibă în vedere toate părţile componente ale vasului: fund. gâtul. castroanele semisferice sau bitronconice (unele suspendate pe suporturi cilindrice). partea superioară a corpului. altele tipice doar unora dintre ele. sau metal. Este o tehnică comună tuturor culturilor neolitice. bolul. torţile. partea inferioară a corpului. 1. incizarea.

Consta în sculptarea în peretele crud al vasului cu ajutorul unei ustensile de forma unei spatule. cu scoica (tipic pentru Hamangia. vasul nu se mai cufundă. care contrastează cu fondul vasului. Cucuteni. de forma unei ştampile.tehnică care are ca scop acoperirea porilor vasului şi înobilarea suprafeţei vasului care. 7. Gumelniţa). vasele tratate în acest fel. ci este stropit cu acest amestec.este tehnica mai sus amintită. de consistenţa noroiului. Canelarea este tot un fel de lustruire. după care. Uneori. 6. folosindu-se scoica cardium). cu degetul. sunt si mai puţin alunecoase si mai usor de manipulat in bucatarie. De obicei sunt tratate în această manieră vasele de gătit. Constă în formarea unei băi din amestec de lut cu apă. cu rogojini sau ţesături (cultura Tisa). cu şnurul. cu unghia (Starčevo-Criş. care. amestecul de lut cu apă este mai dens. Lustruirea. stratul gros de lut având proprietăţi termorezistente. Vinča-Turdaş. Se face cu pietre sau cu lustruitoare din lut. dublata de presare. În urma acestei opeaţiuni iau naştere pe pereţii vasului un fel de pliuri adâncite. 5. Impresiunea sau imprimarea constă în apăsarea peretului crud al vasului cu diferite obiecte care-şi lasă amprenta pe perete si se constituie in element de decor. mai rar roşie. Tehnica este folosită pentru a acoperi porii vaselor şi pentru a uniformiza suprafaţa vasului. . prin lustruire. 4. în care apoi se scufundă vasele modelate şi zvântate. capătă un luciu metalic. mai ales dacă degresantul a fost pleava. pe pereţii vasului se depune un strat subţire de lut. cu măturica. se umplu cu o substanţă. dar şi culturii Hamangia. cu mult lut. Operatiunea se poate face cu pieptenele. excizarea. de obicei albă. ulterior. fiind mai zgrunturoase. cu degetele. Barbotinarea este o tehnică foarte răspândită în neolitic. se uniformizează suprafaţa vasului. care se numeşte angobă sau slip. Totodată. Incrustarea cu materii colorate. Drept urmare apar ornamente adâncite. aproape întotdeauna asociată cu excizia.2. scotand in evidenta motivul ornamental. În urma acestei operaţiuni. 3.este o tehnică tipică mai ales neoliticului dezvoltat. în vederea decorării. de consistenţa unei smântâni. deci tipică în primul rând culturilor Vădastra şi Boian. În acest caz. Tehnica s-a folosit mai ales în ariile culturilor Dudeşti. in special culturilor Vădastra şi Boian.

cu alb. MOTIVE DECORATIVE PE CERAMICA NEOLITICA Cele mai frecvente motive utilizate pe ceramica neolitică sunt: . În aria culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa s-a practicat pictura cu grafit. De obicei pictarea se realiza înainte de ardere pentru simplul fapt că. Pictarea s-a utilizat mult în neolitic. după modelare. prin ardere. măturica. care trebuiesc repetate în câmpul vasului de mai multe ori. în chip identic. dar mai ales in eneolitic. Stampilarea se realizează cu ajutorul unei stampile din lut cu care se apasă pe peretele crud al vasului. 9. Precucuteni şi Cucuteni. Uneltele folosite pentru decor sunt scoica. Pictura policromă. pieptenele. Pictura monocromă este frecventă pe ceramica culturilor Cârcea-Gura Baciului. vârfuri ascuţite din os. deci la inceputul neoliticului. Decorul plastic constă în adăugarea de pastă suplimentara pe peretele vasului. 10. Ciumeşti.8. roşu şi ciocolatiu este tipică culturilor Ariuşd. era mai rezistentă. Ea poate fi realizată înainte sau după ardere. StarčevoCriş. Tehnica este utilizată pentru motive decorative mai complicate. pintaderele. rotiţa. Cel mai adesea se adaugă brâuri în relief. Cea realizată după ardere se numeşte pictură crudă. proeminenţe sau butoni.

1. Spicul de grâu (Starcevo-Cris) 10. Liniile unghiulare (StarčevoCriş) 2. Spirala dinamică (Cucuteni) 8. Portativul muzical (cultura cu ceramică liniară) 12. Parantezele (Gumelniţa) 11. Bulinele (Cârcea-Gura Baciului) 13. Motivele în căpriori 9. Dinţii de lup (Vădastra) 5. Tabla de sah (Boian) 7. Triunghiurile haşurate 6. Motivul ochiului (Cucuteni) . S-urile îmbucate 14. Meandrul (Vădastra) 3. Reţelele de linii 15. Romburile concentrice (Vinca) 4.

Aceste orificii pot fi astupate. cuptoarele sunt plasate la periferia aşezărilor sau înafara lor. dar continuă să fie folosite pe tot parcursul neoliticului. De obicei. mai ales pentru ceramica nepretenţioasă: vase de provizii sau de gătit. se fărâmă. sunt instalatiile cele mai răspăndite. care asigura circulatia aerului in cuptor. in arie Cucuteni. Cele mai simple instalaţii de ardere au fost vetrele casnice deschise. frize sau celule ornamentale 3. Cuptoarele cu doua camere sunt rare şi nu se cunosc decât din aria culturii Cucuteni. 2. pe unde se introduc lemnele şi alta în partea superioară. Cuptoarele simple. alte sunt supraarse. variabile de la o arie culturală la alta sau în funcţie de mărimea şi funcţionalitatea vasului: 1. Partea aflată deasupra nivelului de călcare are pereţi din lut. se constata adeseori prezenta decorului chiar si in interiorul vasului. Astfel de cuptoare se cunoasc de la Cârcea. simetria. Cuptoarele au diametrul de aproximativ 2 m şi înălţimi care sunt sub 1 m.pe întreg corpul vasului (oroarea de vid).in arie Cucuteni. Se cunosc şi vase care au fost doar expuse la soare. 3.este destul de rară. adica in partea superioară a vasului sau pe diametrul maxim. Cuptoarele de acest . jos (de acces). au formă tronconică sau calotiformă şi prezintă o uşa de acces. aparand doar pe ceramica cucuteniana. Temperatura de ardere pe vatra este scăzută. atunci cand el are gura larga. Principii de dispunere a decorului: 1. Sunt tipice mai ales neoliticului timpuriu. Apariţia lor este o dovadă sigură că olăritul este deja un meşteşug calificat. arderea este inegală. Triskelion-ul (Cucuteni) Tipic neoliticului este decorul strict geometric. Tărtăria si Ariuşd. din faza Cucuteni A. Lipsesc motivele vegetale.16. ca urmare vasele sunt pătate. Temperaturile obţinute în aceste cuptoare nu depăşesc 500 de grade. dar ele sunt foarte puţine tocmai datorita faptului ca nu au rezistenţă. Ele sunt puţin adâncite în sol. decorul fiind organizat în benzi.din faza Cucuteni B. fiind tipică doar culturilor Precucuteni. 2. Cuptorul este prevăzut cu două deschizături: una laterală. Ariuşd şi Cucuteni ARDEREA CERAMICII IN NEOLITIC La nivelul neoliticului s-au practicat diferite tipuri de ardere şi s-au folosit instalaţii mai mult sau mai puţin complicate. 1. unele părţi ale vasului sunt arse incomplet sau chiar crude.repetarea aceluiaşi motiv de mai multe ori. aproape de o sursă de apă. Un astfel de cuptor se cunoaşte de la Glăvăneştii Vechi. iar cele antropomorfe sau zoomorfe sunt foarte rare şi tot de esenţă geometrică. asimetria.caracterizeză toate culturile neolitice 2. în părţile mai expuse privirii. REGULILE DE DISPUNERE A DECORULUI Se constată unele stereotipii de poziţionare a decorului. cu o singură cameră. ca atare ceramica este de proastă calitate.

vasele nu mai prezintă pete. cu pereţii uşor boltiţi. datează din eneoliticul timpuriu şi a fost descoperită la Boian. Aici se introduce combustibilul. prima de la Durankulak. Focăria are o gaură de alimentare. cu braţele în cruce. spre exemplu cu cele de la Hotnica. dar acesta este un metal folosit doar accidental. se pot obţine temperaturi cuprinse între 500-1000 grade. o banală sârmă. PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC La nivelul neoliticului este confirmată de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale. PRELUCRAREA AURULUI Cea mai veche piesă din aur. Camera inferioară se numeşte focărie. temperatura de ardere sau timpul de ardere. Tezaurul a fost descoperit în împrejurări necunoscute şi a fost achiziţionat de Muzeul din Cluj în 1912 de la un negustor. a doua de la Varna. de circa 1050 grade. Identitatea de formă cu piesele din Bulgaria ar încuraja chiar ideea că sunt piese provenite din ateliere sudice. operatiune care putea dura o zi intreaga. Culoarea vaselor depinde în primul rînd de tipul de ardere: arderea reducătoare. fără oxigen. care cântăresc aproximativ 6 kg. În necropolă au fost descoperite în jur de 3000 de obiecte din aur. Analiza metalografică a pieselor gumelnitene din România dovedeşte că la confecţionarea pieselor s-a folosit aur nativ. apa şi oxizii pe care aceasta îi conţine. fie pe un perete median perforat. din aria culturii Bodrogkeresztúr. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni şi cântăreşte 750 g. Cele mai multe piese de aur se datează în eneoliticul final şi aparţin culturilor Bodrogkeresztúr. De exemplu. mai ales a aurului şi cuprului. în marea lor majoritate. completă. Trebuie remarcată marea cantitate de piese de aur din două necropole din Bulgaria. dă o ceramică de culoare cenuşie până la negru. Există şi alţi factori care pot influenţa nuanţa: tipul de argilă. doi idoli en violonşi 4 idoli antropomorfi. Grătarul elimină contactul direct dintre vase şi combustibil. se remarcă . Gumelniţa şi Cucuteni. Acest cuptor prezintă multiple avantaje. Cuptorul este rotund în plan şi tronconic în secţiune.tip au o groapă de acces (numita groapa olarului). Majoritatea pieselor gumelniţene sunt pandantive en violon. cu un procent scăzut de argint. Înainte de folosire. iar camera superioară un orificiu care poate fi acoperit. cules din albiile râurilor. Având în vedere că aurul din Apuseni are un conţinut ridicat de argint (25 %). cuptorul era foarte bine încins. Doar pentru arderea vaselor pictate cu grafit sunt necesare temperaturi foarte înalte. Necropola de la Varna aparţine culturii Karanovo VI. cum era şi de aşteptat. care seamănă până la identitate cu piesle din aceeaşi arie culturală din Bulgaria (acolo numita Karanovo VI). fapt care-i conferă o culoare albă. Este vorba de circa 130 de piese. pandantul culturii Gumelniţa de la sud de Dunăre. cuprinzând piese din mai multe epoci. Cele două camere sunt despărţite de un grătar perforat care permite circulaţia aerului. Piesele din aur sunt. iar cea oxidantă nuanţe roşu. În camera superioară se ard vasele. Mai mult de atat nici nu este nevoie pentru că la 1175 de grade lutul se vitrifiază. este foarte probabil ca aurul să provină din Tracia sau Macedonia. Arderea poate fi reducătoare sau oxidantă. deci importate. podoabe: ace. dintre care peste 100 aparţin tezaurului de la Moigrad. pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezintă foarte schematic silueta umană. deci se poate regla arderea. El este eterogen. Au fost atribuite neoliticului 105 mărgele care au formă bitonconică sau de butoiaş. ca atare arderea este egală. Se cunoaşte chiar şi o piesă de plumb la Sălcuţa.Grătarul se sprijină fie pe un picior cilindric. Pe lângă pandantive. după cum orificiile sunt astupate sau deschise.

Cu privire la funcţionalitatea acestor piese au existat mai multe supoziţii. Hunedoara. Primele tipare apar în Orient în mil. Sunt mai frecvente patru categorii de piese: toparele plate (pană sau ic). judecand dupa culoarea aurului. Un fenomen asemănător se constată şi în nordul Bulgariei. iar Ion Nestor a emis ipoteza că topoarele cu braţe în cruce au fost. de mici dimensiuni. în aria culturii Starcevo-Criş prin descoperirea unei sule la Balomir. căci reducerea presupunea temperaturi destul de scăzute de circa 700-800 de grade. topoare de luptă. dar. are loc o evidentă dezvoltare a metalurgiei cuprului în spaţiul sud-est european. Este clar deci faptul că raritatea acestui metal îl face să aibă in neolitic mai degrabă regimul unui metal preţios şi exclusiv un rol ornamental. În mileniul al 5-lea. iar restul pieselor. METALURGIA ARAMEI IN NEOLITIC Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arată că acest metal a fost folosit pentru prima dată în mileniul al 7-lea la Ali Kosh . ar fi putut fi. realizate cu ajutorul unui poinson. Cele mai multe piese sunt nedecorate. mai rar străpungătoare sau cârlige de undiţă. mărgele. Este vorba de aramă nativă. Gumelniţa. în timp ce în staţiuni neolitice celebre din Grecia. care este decupată în forma dorită. Probabil că în aceeaşi tehnică au fost prelucrate şi piesele timpurii de la noi. faţa sau mâinile. nu este exclus ca ele să provină din ateliere locale şi să fie realizate din aur transilvănean. În ceea ce priveşte tehnicile de prelucrare. şi piese decorate cu puncte sau cerculeţe în relief. Arama este atestată pentru prima dată în spaţiul nostru în neoliticul timpuriu. inele de buclă. precum Dikili Tash. jud. piesele masive din cupru sunt o raritate. Nu este exclus ca minereurile frumos colorate să fi fost colecţionate şi pentru tatuaje sau în scopuri cosmetice. Urmează o lustruire a piesei. care a fost prelucrată prin ciocănire. Bodrogkeresztúr-Gorneşti şi Tiszapolgár-Româneşti. doua tipuri de topoare cu gaură transversală ( respectiv topoarele-ciocan şi topoarele cu braţe în cruce) şi târnăcoapele. prin procese nu foarte complicate. în urma căreia se obţine o foiţă subţire. tehnică numită au repoussé. Catal Hüyük si Ergani (Anatolia). în eneolitic. trebuie remarcat că aurul este prelucrat la rece. mai degrabă. Pentru piesele de la Moigrad nu există o analiză metalografică. fapt dovedit de apariţia unui număr destul de mare de piese masive din cupru în ariile culturilor Cucuteni. Dimini sau Sesklo. al 6-lea. Iniţial minereurile de cupru erau colecţionate pentru culoarea şi luciul lor şi folosite pentru confecţionarea mărgelelor. Până în eneolitic.foarte multe aplici pentru îmbrăcăminte ca şi foiţele de aur folosite pentru acoperirea unor părţi ale trupului:ochii. Childe credea că târnăcoapele şi topoarele au fost utilizate la exploatările de minereu şi de sare. Marton Roska credea că au fost folosite la tăierea şi prelucrarea lemnului. majoritatea piese de podoabă: ace cu dublă volută. G. Este cazul malachitului sau azuritului. există. prin ciocănire. având în vedere că arama este foarte moale. însă. de obicei. Sălcuţa. Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru. mult mai . piesele din cupru sunt foarte puţine şi.

motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat de cercetarile arheologice moderne. este maleabilă. Nu au fost descoperite locurile de reducere. sa se fi aflat în imediata vecinătate a locurilor de extracţie. date fiind posibilităţile de transportare a minereului foarte rudimentare. de obicei locuri cu relief înalt. faza III. fiind adunate şi încadrate tipologic. mai ales de bărbaţi. Este vorba de depozitul de topoare de la Cărbuna care continea 343 de piese. Deocamdată este dovedită producerea locală doar a topoarelor de tip pană prin descoperirea a două valve de turnare (tipare) în aşezarea de la Căscioarele. cele mai multe provenite din Transilvania. cele cunoscute până în 1974. Este posibil ca multe din piesele finite să provină din ateliere sudice. teritoriul României este şi foarte bogat în zăcăminte de cupru. Exploatarile de la Aibunar. În aceste şanţuri a fost descoperită ceramică neolitică care sugerează că ele funcţionează deja pe la 5100/5000 i. din ariile culturilor Sălcuţa şi Gumelniţa. in toate au fost descoperite piese din cupru.Totodată. Henrieta Todorova. dar destul de rar. fapt care întăreşte ipoteza că reducerea se făcea foarte aproape de locul de extracţie. urmează piesele descoperite în depozite. În plus. Arama prezintă avantaje şi dezavantaje. mai apar.e. Nu este exclus nici chiar ca ele să fi fost lingouri folosite în schimburile dintre comunităţi. O cercetătoare din Bulgaria. a analizat 200 de piese masive din cupru din aceasta perioada şi a constatat că 90 % dintre ele sunt noi. aşezări şi morminte. Cel mai adesea. însemne de demnitate. Indicii pentru o producţie locală ar mai fi si pentru toparele cu braţe în cruce de tip Târgu Ocna. ceea ce este sigur insa este ca reducerea nu s-a realizat în aşezările din apropiere. în volumul Äxte und Beile aus Rumänien (Topoare si securi din Romania) II. Deocamdata nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru. În jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 aşezări neolitice. Supoziţia că piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazează şi pe faptul că majoritatea pieselor provin din morminte. Dezavantajele majore sunt că este foarte vâscoasă în stare incandescentă. doar 10% avănd vagi urme că ar fi fost utilizate. IX/5. Nordul Dobrogei. aflate într-o zonă de dealuri cu altitudini de 300-400 m. Topoarele şi târnăcoapele din arama descoperite pe teritoriul României au făcut obiectul unui studiu complex. din seria PBF. Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatră. ca de exemplu o descoperire din nivelul Sălcuţa de la Ostrovu Corbului. căci analizele metalografice au dovedit că arama provine din cel puţin patru locuri de extracţie diferite. piesele de arama descoperite în aşezări sunt banale străpungătoare. semn ca originea lor trebuie cautata aici. nr. în Bulgaria. SE Transilvaniei (Bălan). Crişana şi Banat. mai puţin târnăcoapele din cupru. Se cunosc peste 300 de piese. Moldova. Analiza metalografică a unor piese din Oltenia şi Muntenia. Este sigur că în Bulgaria au existat şi alte locuri de extracţie. Ar mai fi şi alte indicii care duc spre supoziţia că ar fi existat ateliere în spaţiul nostru. Maramureş. arama este foarte moale .probabil. precum cele din sudul Banatului. imbraca forma unor şanţuri.n. drept pentru care se toarnă destul de greu în tipare şi există riscul să se formeze bule de aer în interiorul pieselor. Foarte multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese). poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. în aria culturii Precucuteni. apanaje ale unor persoane cu un statut social înalt. a dus la concluzia că aceste piese sunt făcute din cupru provenit din Tracia. Este posibil ca atelierele de prelucrare a aramei. in ciuda faptului ca resurse exista. O descoperire de excepţie a fost făcută pe teritoriul Rep. se prelucrează uşor. Pe lângă aceste patru categorii de piese. Foarte probail erau creuzete folosite la turnarea metalului. doar foarte puţine au fost descoperite în aşezări. de putere. dar în niciuna nu s-au aflat instalaţii de reducere a minereului. Oltenia (Baia de Aramă). Printre avantaje: se reduce uşor. nu au nici o urmă de întrebuinţare. se topeşte la 1085 de grade. care reprezintă o variantă tipologică originală. pumnale sau străpungătoare. atestată doar în spaţiul Transilvaniei şi Moldovei. publicat de Alexandru Vulpe. unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau în interior urme de zgură de cupru. în Serbia şi la Aibunar. La vremea aceasta există dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava.

Este destul de probabil că ritualuri magice însoţeau acest proces. nu se pot face afirmaţii care să fie valabile pentru toate culturile. Vladimir Dumitrescu. Dupa racire. care prezenta dezavantajul că modelul de ceară putea fi utilizat o singură dată şi turnarea în tipare monovalve sau bivalve din piatră sau din lut. există şi aşezări de înălţime. pastrandu-se un orificiu.Arta neolitica în România. Consideratii. 1987 Habitatul si necropolele in neolitic HABITAT SI NECROPOLA IN NEOLITIC HABITATUL Economia de tip productiv a determinat o mai mare stabilitate în spaţiu a comunităţilor umane. ci pe tot parcursul preistoriei. În unele arii culturale. Este neîndoielnic că prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a făcut de către meşteri specializaţi. Bucuresti. lunca Dunării. care funcţionează în poziţionarea unei aşezări.Arta culturii Cucuteni.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. 1974. procesul tehnologic fiind destul de complicat. Metoda cerii pierdute presupune realizarea obiectului dorit din ceara. Prin acesta din urma se turna metalul incandescent care topea ceara si apoi ii lua locul.Arta preistorica în România. toate zonele de relief sau pentru întreg intervalul cronologic. ostroavele. Poziţionarea aşezărilor este variabilă. Sunt abandonate definitiv aşezările în peşteri si se generalizează aşezările în aer liber. o data cu culturile Boian şi Stoicani-Aldeni. Vladimir Dumitrescu. TIPURI DE ASEZARI În neoliticul timpuriu aşezările nu sunt fortificate. ajungandu-se la sedentarizare totala spre sfarsitul epocii . Starcevo-Criş din Moldova. 1968 Eugen Comsa. Cucuteni. Printre locurile preferate se numără terasele joase sau înalte ale raurilor. Precucuteni. regulă valabilă nu numai în neolitic. 1979. iar fenomenul capătă intensitate mai ales în eneoliticul final. este amplasarea asezarilor in vecinătatea unei surse de apă potabilă: apă curgătoare sau izvor. Pentru obţinerea pieselor din aramă au fost folosite două proceede de turnare: metoda cerii pierdute. Bucuresti. În rest. Bucuresti. BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. În eneoliticul timpuriu. situate pe boturi de deal. După turnarea şi răcirea pieslor se mai făceau eventuale operaţiuni de retuşare. apar tot mai multe aşezări fortificate artificial sau natural. Au doar şanţuri împrejmuitoare care asigură securitatea animalelor domestice în faţa atacului animalelor sălbatice sau sunt facute pentru a ingradi deplasarea animalelor domestice in afara arealului locuit. Bucuresti. Regula de bază. se spargea carcasa de lut. Acesta era apoi imbracat intr-o pelicula de lut. în .şi se deformează uşor.

StoicaniAldeni. 3. Deci ele sunt urmarea sedentarizării totale. Un tip de aşezare specific mai ales eneoliticului. Elementele de fortificatie au o dispunere circulară sau sunt amplasate doar în zonele mai expuse unor atacuri. au formă rotundă. acoperiş de formă conică.arie Cucuteni. palisade. În eneolitic. aparute ca urmare a unei locuiri de lungă durată. Ghindăreşti . se cunosc şi aşezări care au sute de locuinţe. au locuinţele foarte dense.cultura Precucuteni. sustinut de un stâlp central. Unele sate au locuinţele rarefiate în spaţiu. altele au casele aliniate in şiruri.Dealul Viei. Din arie Cucuteni. este aşezarea de tip tell. Cele fortificate natural sunt amplasate pe boturi de deal care asigură supravegherea zonei limitrofe. sofisticat şi solid. Au. mai ales în timp. 2. cu diametre de 3-6 m si au o o groapă cu treapte de acces. Gumelniţa. apar aşezări de dimensiuni mari.cu un sistem de apărare mai rar. TIPURI DE LOCUINTE Ca urmare a procesului de sedentarizare. obisnuita in aria culturilor Hamangia. Traian. format dintr-o palisadă constituită din pietre acoperite cu lut. Bordeiele sunt îngropate aproximativ 1 m în sol. cât şi locuintele de suprafaţă. valuri de pământ. De regulă.5m. În interior sunt prevăzute cu o vatră. deci cu functionalitati suplimentare. Printre aşezările fortificate pot fi amintite: 1. Sălcuţa. Aşezările de dimensiuni mari sunt suspectate a fi fost eventuale centre tribale sau centre de cult. Tipurile de locuinţe ne sunt cunoscute ca urmare a cercetarii unor resturi de locuinţe.cultura Cucuteni-asezare fortificata cu un şanţ adânc de 2 m şi lat de 45 m. Alte aşezări au sisteme artificiale de apărare: şanţuri adânci. mai multe straturi şi depuneri groase de 4. cu 5-6 locuinţe. colibele şi adăposturile din peşteri sunt înlocuite cu locuinţe elaborate. Sunt uilizate atât locuinţele de tip bordei. mai durabile. dar şi datorită descoperirii unor modele miniaturale din lut de locuinţe în ariile culturilor Gumelniţa. care nu oferă o suprafaţă de locuit prea mare. se cunosc sate cu case dispuse in mai multe cercuri concentrice şi o retea radiala de ulite. prevăzute cu anexe care vin să asigure confortul si necesitatile cotidiene. ultimele fiind mai frecvente în a doua parte a epocii. dar şi securitatea.cultura Gumelniţa. dupa cum exista si aşezări în care nu a fost remarcată o ordine oarecare de amplasare a locuinţelor. cele de tip tell. Structura internă a aşezărilor este destul de puţin cunoscută datorită faptului că există foarte puţine aşezări care au fost cercetate integral. precum aşezarea din faza A 2 de la Truşeşti. mai rar cu un cuptor. Stoicani-Aldeni sau Sălcuţa. asezari care pot fi considerate a fi deja proto-urbane. care are o depunere de 12 m. aceste aşezări se prezintă sub forma unor movile artificiale. Cel mai mare tell cunoscut din România este cel de la Hârşova. dar din Ucraina (Kolomišcina). mai spaţioase. Din aria aceleaşi culturi. cu o piaţă centrală (Târpeşti). altele. dar din Ucraina. mai ales în arie Cucuteni-Tripolie. care este caracteristic zonelor de câmpie. fiind înconjurate de râpe. Suprafaţa aşezărilor este variabilă. drept urmare. care numără 93 de locuinţe şi care este aşezarea cea mai mare cunoscută până în prezent în spaţiul nostru.Târpeşti. Sunt atestate şi laviţe din pământ cruţat . Caracteristice neoliticului timpuriu sunt aşezările de mici dimensiuni. Unele au o dispunere a caselor în cerc.

Gumelniţa sau în arie Cucuteni) sau depunerea de schelete dezarticulate (arie Cucuteni. erau acoperite cu băşici de porc. necropolă care aparţine culturii Herpály. Inventarele funerare sunt deocamdată sărace. fiind şi cea mai mare necropolă neolitică din România. Petreşti. Cucuteni si Petreşti. Radovanu si Petru Rareş. Poziţia chircită se crede că ar sugera fie poziţia foetusului în uter. si locuinţele cu două încăperi. Ea numără în jur de 500 de morminte. uneori prevăzută cu gardină. Lângă cadavre se depun uneori si ofrande.sunt frexcvente .Gumelniţa. constituită din trunchiuri despicate de copaci. se presupune că s-a recurs şi la legarea defuncţilor. apoi ele ar fi presupus o densitate mare de locuire într-un spaţiu limitat. mai ales în cazul copiilor. Lazarovici crede că. în centrul locuinţei se află o vatră pe pat de pietre sau de cioburi. care este atestată doar sporadic in spatial nostru. deci din eneoliticul timpuriu. dictată de sexul defunctului: femeile sunt depuse pe stânga. acoperite cu lut. Poziţiile de depunere a defunctului sunt: intinsă pe spate (tipică culturii Hamangia şi fazei timpurii Boian) sau chircită (spre exemplu în arie Gumelniţa sau în fazele II şi III ale culturii Boian). În aria culturii Bodrogkeresztúr funcţionează chiar o regulă foarte strictă. schelete sau părţi de schelete au fost descoperite în gropi menajere sau în şanţul de protecţie al aşezării. Tipul este cunoscut din ariile culturilor Boian. se practică inhumaţia. Există şi locuinţe care au pereţii pictaţi în aria culturii Gumelniţa. Vădastra. totusi. între locuinţe sau.Locuinţele de suprafaţă sunt rectangulare. Chircirea poate fi pe dreapta sau pe stânga. în aceste cazuri. Bihor). în Crişana. tipică Ungariei. trestie sau papură. In aceasta etapa. cand chircirea este pronunţata. Cea mai timpurie necropolă este cea de la Cernica. existând doar o singură excepţie: necropola de la Suplacu de Barcău (jud. S-ar putea ca. uniţi prin împletituri de nuiele sau trestie şi acoperiţi cu lut amestecat cu pleavă. Gh. din faza Bolintineanu a culturii Boian. Alte necropole se cunosc de la Cernavodă (circa 400 morminte) şi Durankulak (800 de morminte. PRACTICI FUNERARE Obiceiurile de înmormântare sunt inegal cunoscute. tot de suprafaţă. Pereţii sunt construiţi din pari. Este greu de crezut pentru că tehnic erau dificil de realizat. facut din paie. Mormintele se constituie din gropi simple. este prevăzut cu o podea-platformă. ceea ce ar duce la o interpretare a morţii ca un somn prelungit. De regulă. aparţinând culturii Vinca. Ca anexe. restul culturii Karanovo VI. Pentru neoliticul timpuriu nu se cunosc necropole. Acoperişul este în doua sau patru ape. Casele au înălţimi de aproximativ 2 m şi sunt dotate cu ferestre rotunde sau ovale care. Daca aşezarea ar fi fost de tip tell poate ar fi fost mai credibilă această ipoteză. Există şi locuinţe prevăzute cu pridvor la intrare. în aşezarea neolitică de la Parţa. De multe ori. În ariile culturilor eneolitice. de obicei decapitate). cel mai adesea cu o singură încăpere. dintre care 276 apartin culturii Hamangia. Există şi situaţii în care morţilor le este destinată o parte a aşezării neutilizată sau o parte dezafectată (necropola neolitică de la Gomolava (Serbia) sau Andolina) Pentru neoliticul timpuriu şi o mare parte a celui dezvoltat se constată că nu există reguli stricte de înmormâtare. de la o cultură la alta. de formă ovală sau rectangulară. iar bărbaţii pe dreapta. la Căsciorele. În ultimul caz. în zona vetrei. Unele locuinţe au şi cuptor. la Vărăşti (126 morminte) şi Varna (281 morminte) ale .Gumelniţa). sub podeaua caselor. Cucuteni. fie poziţia cea mai comună de somn. să fie vorba de sacrificii aduse zeilor. au existat chiar şi locuinţe cu etaj. probabil. Un alt tip de locuinţă. mormintele se află în interiorul aşezărilor. Podeaua este din lut sau pământ bătătorit. Sunt destul de frecvente inmormântările de cranii sub podeaua locuinţelor (Căscioarele.

restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelniţa din România).culturii Gumelniţa. Sultana. topoare de piatră. ofrande de carne. la nivelul neoliticului. 70 erau avariate. La Cernavoda sunt frecvente podoabele din melc Spondylus. Necropola de la Durankulak numără în jur de 800 de morminte dintre care 276 aparţin culturii Hamangia. Interesant este că toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. inexistente sau foarte sărace: un vas. Inventarele funerare sunt. Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. uneori câte 4 într-un mormânt. mărgele sau pandantive. sunt cenotafuri. care au 1 până la 12 vase. de obicei brăţări. cât şi în morminte de femei. brăţări din Spondylus. Cimitirul are o suprafată de 1200x 600 m. Au fost constatate aici deosebiri de tratament între adulţi şi copii şi între femei şi bărbaţi. . Ea a fost descoperită în 1972 şi a fost cercetată în anii '70 şi '80. Printre necropolele de excepţie trebuiesc amintite cele de la Cernavoda. lame de silex. Frecvent au fost descoperite în morminte statuete antropomorfe sau capete de animale domestice. iar 211 bine conservate. sub formă de pulbere sau de bulgări. Dintre acestea din urmă. adica nmorminte simbolice. sau din scoică Dentalium. fapt ce i-a făcut pe unii cercetători să emită ipoteza că doar o parte din populaţie era selectată pentru înmormântare. care caracterizează mai ales zona Dunării Inferioare şi Bulgaria de est. Unele morminte nu au schelete. 170 aveau între 1-10 obiecte de inventar. Nu numai că în toate acestea au fost descoperite piese de aur. Adesea apar topoare de piatră dispuse în poziţie funcţională. 23 nu aveau inventar. Trebuie remarcat faptul că apariţia necropolelor extramuros este un fenomen izolat în Peninsula Balcanică. Cu un inventar mai bogat sunt mormintele din necropolele de la Iclod. Durankulak şi Varna. Necropola de la Varna este un caz special. Din cele 281 de morminte. Apariţia cenotafului indică obligativitatea înmormâtării chiar şi pentru defuncţii ale căror cadavre nu sau găsit.5 %). În arie Starcevo-Criş este frecventă acoperirea craniului sau a părţii superioare a corpului cu un fragment ceramic de mari dimensiuni. lângă mâna dreaptă sau lângă cap. Ele apar atât în morminte de bărbaţi. Si în această necropolă au fost descoperite statuete antropomorfe. Numărul mic al mormintelor datate în neolitic vine în dezacord cu estimările demografice. dar în unele dintre morminte inventarul funerar era foarte bogat. iar 18 erau foarte bogate (8. ocru depus pe cadavru sau sub cadavru. cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. Astfel. doua necropole la Iclod (ale grupului Iclod). Tot aici este frecventă depunerea ocrului pe schelete sau în vase.

al altor obiecte folosite în ritualuri religioase. două discuri de aur. Pentru a înţelege mai bine gândirea religioasă a oamenilor neolitici se apelează frecvent la populaţiile retardate economic. apar în Orient. în esenţă. 11 cercei sau belciuge. cel al Marii Zeiţe. aşezate pe picioarele mortului. pantomimă.Neoliticul pe teritoriul Romaniei.n. Aurul din mormant cantărea in jur de 1. mult mai complicat decât ni-l imaginăm noi astăzi. Izvoare scrise nu există. Bailey. Dintre morminte se remarcă M 43. al unui bărbat de 40-50 de ani. Prehistoric Bulgaria. 52 de aplici de aur pentru îmbrăcăminte. au rădacini comune mai vechi. care trăiesc în condiţii analoage şi care au fost studiate etnografic. 1987 Douglass W. Dintre acestea amintim 890 mărgele de aur. tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologică. In consecinta. fenomen cu care ne vom întălni şi în spaţiul balcanic. drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile. se exprimă prin gesturi sacre. cântec. datorită faptului că destinul uman nu mai este legat de vânătoare ci. Ne referim la faptul că aceasta. Reconstituirea bazată doar pe izvoare arheologice este dificilă şi incompletă. Acesta avea în inventar peste 1000 de piese. De pe la 7000 i. Mai există şi un alt demers. Reconstituirea religiei neolitice se bazează. Bucuresti. Sunt evidente unele tendinţe de simplificare. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa.majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de bărbaţi. dans. care vorbesc despre un unic cult. care fac imposibilă reconstituirea integrală a religiei neolitice. reprezentări plastice feminine. adeseori. pe studiul plasticii antropomorfe şi zoomorfe.e. cândva la sfârşitul . Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant şi intră în contradicţie cu afirmaţiile care pun în evidenţă o discontinuite care ar fi avut loc în Europa. s-au schimbat radical trăirile religioase. drept urmare vegetaţia devine un obiect de solidaritate mistică. Ivan Panayotov. 1995 Religia in neolitic RELIGIA NEOLITICA Nu există îndoială că populaţiile din neolitic aveau un sistem religios coerent. prezente adesea în literatură. care pleacă de la religia unor popoare antice despre care există izvoare scrise. 16 inele de aur. omul neolitic riscă să rămână neînţeles. Se crede că. de cultivarea plantelor. deci inmormântarea pare a fi un prilej de exprimare a diferenţelor de statut social din cadrul comunităţii. Catal Hüyük (Anatolia). accesorii din aur pentru arc şi topor. Consideratii.5 kg. Jerichon (Jordania). Cele mai sărace inventare s-au găsit in mormintele de copii. intim legat de activităţile economice principale. pornindu-se de la ideea că religiile antice conservă vechi credinţe. de acum încolo. la Hacilar (Anatolia). în comparaţie cu paleoliticul. al sanctuarelor şi al complexelor de cult.

mamă cu sugar în braţe (Rast. mai mult banuite decat dovedite). mamă cu fiică (Rast. un bun exemplu in acest sens fiind cele din aria culturilor Boian.sau in arie Cucuteni). triunghi sexual. La nivelul neoliticului există şi statuete feminine de excepţie. au reprezentări antropomorfe.eneoliticului. mai ales în culturile Hamangia. sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi. fese. dar există şi reprezentări de bărbaţi ( circa 5%) sau reprezentări de androgini (rar. în aria Cucuteni. aşa zişii "Gânditori" de la Târpeşti sau de la Cernavodă. adeseori asociate cu scaune sau tronuri miniaturale din lut. cu solduri dezvoltate. meditative. populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca. Cultura Vinca are reprezentări plastice mai speciale. PLASTICA ANTROPOMORFA Toate culturile neolitice. in ciuda eforturilor depuse. De multe ori statuetele feminine prezintă steatopigie (modelarea accetuată a şoldurilor). datorită unui fenomen amplu de migraţie. La acest nivel nu prea există modelări standard. Fără îndoială că reprezentările plastice diferă de la o cultură la alta. Sunt foarte bine reprezentate numeric în faza A statuetele în poziţe şezândă. fiind redate cu destul de mare precizie detaliile anatomice. reconstituirea fenomenului religios este riscantă. probabil în poziţie de naştere. Detaliile anatomice. Adesea capul lipseşte (aria culturii Hamangia) sau detaliile feţei sunt foarte vagi şi total inexpresive. Capul şi detaliile feţei nu par a fi importante.Tot în neoliticul dezvoltat încep să apară reprezentările masculine. cultura cu cea mai bogată plastică este Cucuteni. sunt standardizate. Se pune un mare accent pe faţă. În eneoliticul târziu. mai realistă. Doar reprezentările antropomorfe din os. Statuetele multor culturi au braţele retezate pe lângă umeri . Există şi destul de multe reprezentări masculine. care se caracterizează prin foarte multe modelări standard. Există şi câteva piese în poziţii de odihnă. Canonul diferă de la o etapă la alta. Vădastra si Hamangia. cu capul perforat. Foarte multe statuete au o mască triunghiulară sau pentagonală pe faţă. cu funţionalitate de pandantive. piesele având caracter de unicitate. se observă apariţia unor canoane de modelare care sunt strict respectate. la nivelul neoliticului. începând cu prima.cultura Vinca. modelarea este mai riguroasă. mai rar în mână (Liubcova). reprezentările de femei. incompletă şi in mare parte ipotetică.prezent la Pazardjik. cu excepţia triunghiului sexual. în urma căruia ar fi pătruns în acest spaţiu populaţiile indoeuropene. Boian. Începând cu cultura Starcevo-Criş. dar ele rămân rare. sau reprezentări considerate a fi androgine. Neoliticul timpuriu se caracterizează mai ales prin schematismul modelarii. piese care care sunt mai expresive şi din punct de vedere al gesturilor. Se cunosc statuete antropomorfe încă din cel mai vechi nivel de la Cârcea. deci sa le contamineze. Din neoliticul dezvoltat şi eneoliticul tipuriu. par a fi destul de neimportante. macheta de sanctuar de la Truşeşti). Am aminti motivul zeiţei gravide. Cultura Gumelniţa surpriunde pentru că nu are modelări standard în lut. Rămâne de văzut dacă seminţele apar accidental sau . semn că piesele puteau fi fixate pe un suport. Pentru piesele culturii Cucuteni s-a făcut afirmaţia că ar avea în pastă cariopse de cereale. fiind două tipuri de statuete mai frecvente: cele prismatice şi cele în formă de coloană. şolduri. Se acordă o mare importanţă detaliilor anatomice sexuale: sâni. Este de remarcat schematismul în modelare. adesea perforate. Vădastra. avand forma unor cioturi. Statuetele sunt redate cu precadere în două poziţii: în picioare sau în poziţie şezândă.in arealul culturii Karanovo VI sau aşa zisa "zeiţă-broască". cu picioarele sub şezut. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni. Precucuteni. ulterior apar reprezentările foarte schematice de tip en violon sau statuetele foarte zvelte. caracterizate prin portul unei centuri sub talie şi a unei diagonale pe piept. supusă greşelii. modelate din pasta fina. În concluzie. Predomină net. Se cunosc şi exemplare de statuete duble: de sex diferit (celebrii "Indrăgostiţi" din arie Gumelniţa). Iniţial este preluat modelul precucutenian.

cercetătorii ruşi considerau figurinele antropomorfe drept jucării pentru copii. Pentru arie Cucuteni s-a făcut observaţia că acestea din urmă (cele din gropi) sunt întotdeauna piese fragmentare. in perioada stalinista şi chiar post. ipotetică.in necropola de la Vâhvatinţi) (Pentru cunoasterea in detaliu a reprezentarilor antropomorfe din aria culturii Gumelnita si a modului in care ele au fost interpretate se poate folosi http://www. lângă râşniţe sau vetre. Există tot felul de atitudini în literatura arhologică faţă de plastica antropomorfă. Din arie Cucuteni se cunosc multe statuete care au fost descoperite în sanctuare. Se cunosc mai ales din ariile culturilor Vinca (sanctuarul de la Parţa) şi Cucuteni.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. Doar în două arii culturale ne întâlnim cu practica depunerii de statuete în morminte: cultura Hamangia (necropola de la Cernavodă şi Durankulak) şi ultima subfază a culturii Cucuteni (faza B3. Numeroase exemplare provin din stratul de cultură al unor aşezări sau din gropi. contextul poate fi unul sacru. din păcate. piesele fiind considerate adesea a avea un cod pierdut.htm) INTERPREAREA STATETELOR ANTROPOMORFE Interpretarea statuetelor rămâne. exlusă din comportamentul omului contemporan şi considerată un opiu pentru .intenţionat. având loc după terminarea unei ceremonii în care statuetele au fost folosite în chip de recuzită. dispuse pe laviţe sau podiumuri din pământ cruţat. Contextele în care au fost descoperite statuetele antropomorfe sunt foarte importante. drept pentru care se crede că erau desacralizate. fără prea mari şanse de confirmare. În fine. contexte precizate. Există şi statui sau busturi de statui de mari dimensiuni. trebuie amintit si că unele statuete provin din contexte funerare. Spargerea putea fi accidentală. care fac parte din ansambluri arhitectonice de cult. montate pe socluri.cimec. Alte statuete provin din contexte profane. Foarte multe piese nu au. dar şi intenţionată. a cuptorului sau a altarelor cruciforme din aria Cucuteni. ele putând aduce precizări cu privire la funcţionalitatea pieselor.stalinista. Religia. de obicei din zona vetrei. mai ales din locuinţe. Spre exemplu. de cele mai multe ori. De asemenea.

Marija Gimbutas dimpotrivă. V. dupa Vladimir Dumitrescu. După aceeaşi autoare. dimensiunea. Arta culturii Cucuteni. iar în Europa Centrală. un avans cronologic de doua milenii. Ea reconstituie chiar un panteon neolitic reprezentat prin destul de multe zeităţi. are o gândire pozitivă şi mai prolifică în planul ideilor. religia neolitica din Romania are. de obicei de sex feminin. ocoleşte definirea religiei neolitice. Zeiţa-şarpe. autorul este adept al teoriei ex oriente lux. sansa noastra de a cunoste religia neolitica porneste de la cunoasterea si intelegerea religiei grecesti. tot ceea ce este plastică antropomorfă feminină. care are. era exclusă sau îi era diminuat rolul şi atunci cand era vorba de comportamentul omului preistoric. unde nu există antecedente din paleolitic. Zeiţa naşterii şi a vieţii. pornind de la artefactele arheologice şi contextul lor de descoperire. dar care uneori rămâne vizibil dependentă de interpretările Mariei Gimbutas.un hibrid cu cap de bufniţă. pana in perioada preistorica. spune el. nu există o plastică neolitică antropomorfă timpurie. urmate de prea puţine concluzii despre credinţele religioase. Autorul abuzează prin descrieri nesfârşite. spaţiul balcanic este indisolubil legat de Asia Mică şi Orient în general. În general. este interpretat mecanic ca fiind expresia unui cult al fertilităţii şi fecundităţii. desigur foarte expuse unor critici sceptice. prin definiţie. În general. iar pictura rupestră tipică paleoliticului dispare fără urmă. care îndeamnă la descifrarea plasticii antropomorfe în funcţie de contextul arheologic. în ciuda faptului că tipul de economie este fundamental altul. de exemplu) sau de reprezentările de phalusuri. O altă atitudine este cea a lui Vladimir Dumitrescu care este foarte rezervat şi care. drept urmare publică mai multe cărţi pe această temă: Arta preistorică în România. o dată cu apariţia cultivării plantelor şi a domesticirii animalelor. Zeiţa-peşte. Totuşi. Dumitrescu se refugiază în studiul dintr-o perspectivă artistică a plasticii antropomorfe şi zoomorfe. de fapt.popor. par sa se suprapuna. Drept urmare. în funcţie de sexul. nici in Europa. De foarte multe ori. artizanale care nu au nimic comun cu obiectul de artă. care sunt clar răspunsuri la o comandă religioasă şi care limitează cvasitotal libertatea de creaţie a artistului. similitudini cu cea din Orientul Apropiat. Are o atitudine creatoare. la Eugen Comşa este evidentă această atitudine. în literatura romănească mai nouă. In general. zeii masculini sunt puţini. presupune unicitatea. Zeiţa gravidă. piesele devenind de fapt nişte produse meşteşugăreşti. discursul autoarei este destul de slab argumentat şi a dat naştere unor interpretări forţate. care. ale lui Melaart sau ale lui Mircea Eliade. Pierre Lévêque. Arta neolitică în România. Ca atare nu prea exista elemente de continuitate intre cele doua epoci nici in Orient. pentru că rădăcinile ei trebuie să coboare mult în timp. Există însă şi atitudini mai curajoase şi nuaţate. detaliile anatomice sau gestica . El face un meritoriu efort de înţelegere a religiei neolitice. surse de inspiraţie pentru tot felul de diletanţi. Din literatura romănească. Zeiţa regenerării şi transformării. de multe ori. spre exemplu. Sunt total neclare atributele şi atribuţiile acestor zeiţe care. cronologic vorbind. care a studiat foarte puţin artefactele arheologice. din toate punctele de vedere. unde există reprezentări antropomorfe în paleolitic. De obicei principiul masculin este reprezentat de un animal sălbatic (taurul sau bucraniul sau numai cornul. care trebuie să fi avut un rol proeminent în neolitic. Greşeala lui Vladimir Dumitrescu este aceea că integrează în ceea ce se numeşte artă piese antropomorfe cu modelare canonică. Dan Monah. fără deosebire de context. cum ar fi: Zeiţa-pasăre. el considerand că plastica antropomorfă feminină are drept obiect de reprezentare Marea Zeiţa Mamă. O atitudine interesantă şi nuanţată faţă de plastica antropomorfă neolitică o are. s-a încercat reconstituirea gândirii religioase şi a panteonului neolitic din două direcţii opuse. deci consideră că neoliticul european este tributar Orientului. ultimul cercetător al religiilor dintr-o perspectivă etnoculturală. Autoarea ignoră faptul că cele dintâi reprezentări plastice apar în Orient. crede că a existat o continuitate între religia şi simbolurile religioase paleolitice şi cele neolitice. crede că mitologia grecească poate fi cheia descifrării religiei neolitice. Potrivit lui. Ca atare.

Este greu de crezut că principiul masculin ar fi fost socotit secundar. Statuetele androgine au fost considerate de Dan Monah ca reprezentând o divinitate primordială care avea capacitatea de autoreproducere.arată exact ca măsusuţele. dovadă că pantecul este asimilat cu glia fertilă. spre exemplu. Vadimir Dumitrescu excludea posibilitatea să fie vorba de adoratori pentru că. de alţii ca aducând aminte de feşele în care erau înfăşurate mumiile egiptene sau ca indicând muşchii. Este vorba de reprezentările de femei bătrâne. în poziţie de naştere sau cu o ramură pe pântec (arie Cucuteni). spunea el. ci poate pe muritori în poziţie de adoraţie. toate statuetele sunt feminine. Altare miniaturale. dar şi prin simboluri: rombul. Piesele din morminte ar putea fi puse în legătură cu o divinitate protectoare a morţlor. . coarne. bazat pe două principii contrare şi complementare: cel masculin şi cel feminin. Se crede ca sistemul religios neolitic era unul dual. Iată. androginia ar exprima totalitatea şi coincidenţa contrariilor. În fond. Principiul masculin este redat pars pro toto. Se cunosc mai multe piese din aria culturii Gumelniţa. Piesele perforate sugerează că ele erau fixate pe suporturi sau pereţi. posibil o întruchipare a simbolului masculin. Legătura reprezentărilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentări de femei gravide. mai ales.statuetelor. Buţureanu ca indiciu de tatuaje. din os sau din aur. bucranii. tipice. Principiul feminin este redat mai explicit prin statuete antropomorfe feminine. Reprezentările de animale sunt legate şi ele de practici magice pentru succes la vănătoare sau pentru sporirea turmelor. Adesea scaunele Precucuteni au spătare modelate în formă de coarne. Fără îndoiala că religia s-a împletit cu magia. prin convenţie. Printre ritualurile magice de la nivelul neoliticului se număra depunerile de bucranii în gropi. cu pietricele în interior. cu sânii căzuţi. Decorul unor statuete cucuteniene a fost interpretat de Gh. phalusuri. Adică sub formă de coarne. Cele mai frecvente sunt măsuţele cu patru picioare sau scaunele şi tronurile. au avut în mod clar funcţionalitate de pandantive şi se bănuieşte că au fost folosite pentru caracterul lor magic. continuitatea speciei bazându-se pe existenţa a cât mai multor femei. Piese de mobilier miniaturale din lut. reprezentările masculine sunt puţine şi par a avea o poziţie subordonată. ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA) Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzită în ceremonii religioase: 1. Potrivit lui Mircea Eliade. Există bănuiala că unele statuete nu-i reprezintă neapărat pe zei. Dualismul ar fi dovedit de reprezentările androgine si de scenele de hierogamie (frecvnte în arie Cucuteni. phalusuri. dar au o cupă fixata în centru. Se spune adesea că principiul masculin ar fi secundar deoarece. la Truşeşti spre exemplu). fapt ce ar duce inevitabil la concluzia că bărbaţii sunt lipsiţi de fervoare religioasă. modelate adesea în formă de păsări. Piesele de mici dimensiuni. principiul masculin este mai prolific decât cel feminin. 3. pentru culturile Starcevo-Criş şi Precucuteni. că interpretările sunt foarte deosebite si atunci cand este vorba de decorul statuetelor. în ariile Boian şi Precucuteni. pentru calităţile lor apotropaice. detaliile anatomice si piesele de vestimentaţie. 2. În această categorie ar intra mai ales statuetele cu braţe îndoite din cot şi ridicate în sus. procentual. biologic vorbind. Sunt destinate unor ceremoni însoţite de muzică. O altă ipostază ar fi aceea de femeie strămoaşă. Principiul masculin este mai puţin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentări de tauri. Zuruitori din lut. deci.

Ideea i-a fost sugerată de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasică. Gumelniţa. Šuškova). Vase pentru libaţii. Stoicani Aldeni. Sunt considerate a reprezenta casa ideală. în cinstea Demetrei. Popudnia. în care se păstrau seminţele în ideea de a fi sacralizate în cadrul unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilităţii solului. Nicolae Vlassa a lansat ipoteza că sunt recipiente pentru păstrarea unor rezerve intangibile de cereale. 6. iar în interiorul lor au fost descoperite statuete. Cucuteni (Kolomišcina. deci un fel de hambare simbolice. 5. În aria culturii Cucuteni se cunosc nişte reprezentări de sanctuare deschise. S-a crezut că sunt machete de case. la Ghelăieşti şi Podei-Tg. cu caracter profan sau căsuţe ale spiritelor protectoare sau ale strămoşilor. la Turdaş). locuinţa familiei celeste. Tot din Grecia se cunoaşte o sărbătoare numită Kalligenia. se ştie că exista o sărbătoare patronată de zeiţa Athena în care erau arse cereale pe vatră. Machete de construcţii (de case sau sanctuare sau hambare). jertfelnice si râşniţe. Phalusuri din lut. tronuri. ocazie cu care se proceda într-un mod similar . Asfel. Cenuşa rezultată era apoi amestecată cu seminţele destinate însămânţării. Se crede că erau folosite în cursul unor orgii sacre. Ocna. Aceste vase sunt prevăzute cu un cioc sau o ţeavă. fără acoperiş.4. Sunt circulare . în oficierea unor ritualuri pentru fertilitate. . Se cunosc din arie Cucuteni. Se întâlnesc în ariile culturilor Vinca (8 buc.

Cel de-al doilea ar fi avut doua incaperi: asa zisa camera a altarului si o camera destinata ofrandelor.7. la Parţa (jud. vasul de la Sultana). Le-am aminti în chip special pe cele din aria culturii Cucuteni care reprezintă scene de acuplare (celebrul vas de la Brânzeni). Lazarovici în aria culturii Vinca. motiv pentru care sanctuarul ar fi fost si un fel de calendar solar. unul de 12. fie au figurate pe gât detalii anatomice ale feţei umane. Sunt de obicei 6 siluete feminine. altul de 11x 6. Timiş). Ipoteşi. . tăvi pentru ofrande. indirect agrar. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se cunosc din aria culturii Gumelniţa (Zeiţa de la Vidra. redate foarte schematic. una feminina si alta masculina. De fapt este vorba de două sanctuare suprapuse. CLADIRI DE CULT Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh.5x 7 m. O altă serie de vase sunt vase comune care au însă pe ele reprezentări în relief de siluete umane. Traian. Din aria culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip horă: Frumuşica. înlănţuite întrun dans ritual . deci un cuplu pus in legatura cu fertilitatea. 6 m. Unul dintre peretii sanctuarului avea un orificiu prin care se face afirmatia ca ar fi patruns soarele in ziua solstitiului de primavara si de toamna si ar fi luminat perfect altarul. In camera altarului se aflau doua statui lipite. Larga Jijia. În interiorul sactuarului au mai fost descoperite vetre portative. Din aceeaşi arie se cunosc multe vase care sunt susţinute de reprezentări antropomorfe. Vase antropomorfe care fie că sunt modelate în forma trupului uman. cu cap de taur. vase de cult antropomorfe şi zoomorfe. foarte stilizate.

a existat şi un sanctuar mai tărziu. In arealul culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe clădiri sau complexe de cult. Aşadar şi la Parţa şi la Căscioarele locul destinat sanctuarului este folosit o lungă perioada de timp. Din arie Petreşti se cunosc sanctuare la Ghirbom şi Pianul de Jos. . este un tron din lut în mărime naturală. aparţine fazei Spanţov a culturii Boian.De la Căscioarele se cunosc alte două sanctuare. Pe o latură a sanctuarului se afla o laviţă din pământ cruţat pe care au fost găsite 16 statuete feminine. Despre coloane se crede că nu au avut funţionalitate arhitectonică. lângă care au fost descoperite 5 râşniţe şi 5 statuete feminine antropomorfe. care a aparţinut culturii Gumelniţa. probabil devenit deja sacru. O altă piesă interesantă. În interiorul clădirii au fost descoperite două coloane tronconice din lut. de 16 x 10 m. de formă rectangulară. ca mijloc de legătură între pământeni şi divinitate. Vl. Primul. Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka. tronuri miniaturale din lut şi vase. La Truşeşti-Tuguieta. care au fost refăcute în 3 rânduri. aflată în interiorul sanctuarului. de aproximativ 2 m înălţime. o dată folosit în acest scop el devine sacru. din 93 de constructii se crede că 6 au fost clădiri de cult pentru că în inventarul lor au fost descoperite statui monumentale din lut. cu pereţii pictaţi. privită ca axă a lumii. prevăzut cu un cuptor. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni. Petreşti şi Cucuteni. La Mărgineni a fost dezvelită o clădire care avea în interior un cuptor terminat în partea superioară cu un suport ce purta un cap antropomorf din lut. Pe acelaşi loc. Dumitrescu întemeindu-şi pe ele ipoteza existenţei unui cult al coloanei. pictate. cel mai vechi. Este o clădire cu doua încăperi.

este un indiciu al apariţiei zeilor comunitari sau tribali. sub care se aflau 4 statuete antropomorfe. au fost descoperite într-o clădire 6 vase dispuse în cerc. râşniţe. iar la Văleni au fost descoperite pe podeaua unei locuinţe 5 phalusuri din lut. sunt cunoscute de la Buznea. cuptoare.la Căscioarele-. care conţinea 13 tronuri miniaturale din lut şi 21 de statuete antropomorfe. Apariţia sanctuarelor este un semn că gândirea religioasă se constituie într-un sistem coerent. 4 statuete acoperite cu un vas. Spre exemplu. MANIFESTARI CU CARACTER RELIGIOS . ca cele de la Popudnia. care erau acoperite cu paie. protectori ai casei sau familiei. având în centru un vas aşezat cu fundul în sus. în continuare. Ele au în interior statuete antropomorfe. Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de cult. dar mai ales din arie Cucuteni-Tripolie. Dumitrescu). Šuškova şi Ghelăieşti.O altă serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor construcţii de cult. Nu este desigur exclus ca. spre exemplu. Dan Monah). ca de exemplu cel de la Kolomişcina. Se crede că este vorba de piese de cult care erau depozite în intervalul dintre două ceremonii religioase. În această din urma arie culturală există atât modele de sanctuare acoperite. la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit. să existe si zei casnici. Toate acestea au fost considerate a fi complexe de cult. Ele se cunosc din aria culturii Gumelniţa. Piesele au fost interpretate atât ca locuinţe profane (Vl. asociate cu un vas de libaţii. cât şi deschise. fără acoperiş. La Ghelăieşti.Există şi amenajări destinate cultului în cadrul unor locuinţe. cât şi ca locuinţe ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas. vetre cruciforme (jertfelnice).

Bucuresti 1995. Practicarea lor este sugerată de figurine antropomorfe suprinse în paşi de dans-la Ipoteşti ( cultura Cucuteni-figurină masculină) sau de vasele de tip horă. Practica este bănuită mai ales pentru arealul culturii Vinca. peste care au fost ridicate mai apoi clădirile. Vladimir Dumitrescu.Este clar că o serie de gesturi religioase nu au lăsat urme identificabile arheologic. mai ales in aria culturii Cucuteni. Există chiar unele situaţii. Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Printre formele de manifestare religioasă au fost. unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele vase a unor scene de acuplare. în aria căreia au fost descoperite foarte multe statuete care poartă o mască pe faţă. 1987 Eugen Comsa. Este apoi bănuită desfăşurarea unor ceremonii în care muritorii purtau măşti prin care se identificau cu zeii în cadrul unor spectacole dramatice care reactualizează timpul primordial sau care interpretează mituri cosmogonice. Bucuresti. Consideratii. Arta culturii Cucuteni. Ritualurile orgiastice pentru fertilitate şi fecunditate sunt sugerate de descoperirea. fapt pentru care ele ne rămân necunoscute. în arie Cucuteni. din aria culturii Boian. a fost descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofrandă de întemeiere. care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru întemeierea unor clădiri. Ele sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase depuse în gropi. Bucuresti. 1968. . Figurinele antropomorfe din epoca neolitica. Vladimir Dumitrescu. identificate unele. Arta preistorica în România. precum ofrandele de întemeiere a unor construcţii. Vladimir Dumitrescu. Arta neolitica în România. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. 1979. Bucuresti. 1974.Tot printre manifestările rituale trebuiesc amintite dansurile. Sub o locuinţă de la Glina. Bucuresti. totuşi.

http://www. cu o arie mai mare de răspândire (Oltenia. Monografie arheologica. 7000-3500 B. NE Munteniei şi Dobrogea). Radian Romulus Andreescu. Culturile care mobilau acest spaţiu erau complexul Horodişea-Folteşti-Cernavoda II (în Moldova. mult prea multe . dar care nu poate fi denumită încă epoca bronzului. Florin Drasoveanu.C. Cu timpul. Gheorghe Lazarovici. Periam-Pecica). Chr.cimec.Maija Gimbutas. 1997. Piatra-Neamt.Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie. Zoia Maxim. The Gods and Goddesses of Old Europe. o parte din Muntenia. Transilvania). Banat. Mythes. datarea în ani calendaristici se baza pe cronologie de contact. 1974. Cultura Baden (în vestul României) şi cultura Coţofeni. Legends and Cult Images.htm Epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului EPOCA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a.Schneckenberg. când a apărut primul tratat de Istoria României. London. cuprins între 1900-1700. Gumelniţa) şi începutul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru. Parta. Dan Monah. pe măsura înmulţirii cercetărilor de teren. spaţiul cronologic cuprins între sfârşitul culturilor eneolitice ( Cucuteni. Timisoara. S-a ajuns la această datare mai ales pe baza relaţiilor care puteau fi stabilite între spaţiul nostru şi succesiunea straturilor de la Troia. În anii '60. incetatenindu-se ideea că începutul epocii ar coincide cu sfârşitul Troiei I. 2001. până nu demult. Sălcuţa. cu alte cuvinte o etapă care este altceva decât neoliticul. cultura amforelor sferice (într-un spaţiu restrâns din Moldova). La vremea cu pricina. iar epoca ar fi paralelă cu Troia II-IV .ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. acestei epoci i se afecta un spaţiu foarte îngust de doar 200 de ani. Glina. Plastica antropomorfa si zoomorfa gumelniteana. au fost definite ca aparţinând epocii de tranziţie o serie de culturi şi grupuri noi. neexistând date C14 sau dendrocronologice.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziţie se înţelegea.

Deci. începutul epocii ar trebui plasat. Având în vedere reacţia altor cercetători (Petre Roman. Herculane II. Sălcuţa şi Cucuteni. Propunerea lui Al. adică la o dată în jur de 3500 a. Milojćić. Vulpe. unde am încadra cultura Cernavoda I care este contemporană cu sfârşitul culturilor Gumelniţa. pentru spaţiul nostru. majoritatea de sorginte estică. spre exemplu). În esenţă se pune întrebarea dacă mai este necesară mentinerea acestei epoci în schema de evoluţie preistorică. ar rămâne culturi ale epocii de tranziţie.pentru acest interval cronologic. (Vl. venite din spaţiul de stepă aflat la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră. după un timp. neputinţa arheologilor de a stabili o graniţă precisă între neolitic şi epoca bronzului. ea este doar un compromis care încearcă să tempereze discuţiile în contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. este aceea de a se ralia cronologia românească la cronologia egeeană. ceea ce ar însemna că epoca bronzului în spaţiul actual al Romăniei ar începe cam în acelaşi timp cu helladicul timpuriu în Grecia. Al. Donului. întrebarea. Unii cercetători cred că aceste populaţii pot fi identificate cu indo-europenii. Usatovo. au început a fi folosite tot mai frecvent metode moderne. dar are o cultură materială care este net diferită de cea tipică eneoliticului. ceea ce ar presupune că acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziţie în care fusese plasat anterior. Dacă acceptăm opinia lui Al. cel mai probabil. pe la 3800 a. Cheile Turzii. Chr. si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema. Părerea profesorului Vulpe nu este împărtăşită de toată lumea şi există diverse alte propuneri privind conţinutul epocii de tranziţie sau datarea ei. . fiind mult mai timpurii. dar crede că această epocă de tranziţie este o etapă la care se va renunţa pe măsura avansării cercetărilor. Al. chiar dacă unele sunt paralele în timp cu culturile eneolitice. admite utilizarea în continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu. de fapt. Această datare este şi azi adesea folosită. Vulpe păstrează această epocă intermediară. Chr. Folteşti. Sincronizarea începutului epocii bronzului cu începutul helladicului. Într-un articol din 1974. Culturile anterioare acestui bloc. consideră aventuroasă această propunere şi consideră că ea nu rezolvă problemele de delimitare a neoliticului de epoca următoare. spune el. s-a admis că epoca de tranziţie trebuie extinsă şi s-a datat intr-o manieră de compromis între 2600/2500-2000. acelaşi autor. Celei. Vulpe. In continuare. înseamnă sfârşitul culturilor eneoltice. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziţie este considerată a fi fost o epocă de instabilitate. de multe ori existând erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau neîncrezători în aceste metode. moment care s-ar plasa pe la 3500. spre exemplu. de pe cursurile inferioare ale Volgăi. În plus. există în literatura arheologică discuţii în contradictoriu cu privire la această epocă. Iniţial ele au fost ignorate sau privite cu reticenţă. Cele mai recente articole ale lui Al. cercetător al acestei epoci. caracterizată prin pătrunderi de valuri succesive de populaţii. Totuşi. Aceste datări noi nu corespundeau deloc cu cele până atunci admise a fi corecte. adică Cernavoda I . Vulpe nu precizează care este momentul cronologic în care începe această epocă de tranziţie. pentru datarea culturilor. dar extrage din ea culturile Baden şi Coţofeni care sunt caracterizate de o cultură materială tipică epocii bronzului. spre exemplu. nu se bazează pe argumente solide. care a devenit mult prea strâmt. Niprului şi Nistrului.III. Petre Roman. dată care. Problema indo-europenilor este vastă şi cei 200 de ani care s- . Vulpe pledează pentru ideea de a se considera începutul epocii brozului momentul constituirii blocului BadenCoţofeni. în final. În literatură adesea pot fi întâlnite estimări între 2600-2000 pentru epoca de tranziţie. Alexandru Vulpe considera că noţiunea "epocă de tranziţie" exprimă. El pune. Horodiştea. mai ales în condiţiile în care metodele nu erau înţelese sau nu erau încă foarte bine puse la punct. susţinută şi în articole recente. fizico-chimice. în 1979. Gorodsk. ci doar că ea se termină la 3500.

care foloseşte ca degresant cochiliile de scoici şi melci pisate sau calcarul mărunţit. nu ştim de unde şi încotro au plecat. Mişcărilor de populaţii care au afectat spaţiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. amândoi considerând că noii veniţi sunt indo-europenii. Armenia. cu intensitati diferite de la o zonă la alta. este aventuroasă. Chr. în Muntenia se încheia faza A 2 a culturii Gumelniţa. Populaţiile Gumelniţa îşi modifică arealul de locuire. identificarea populaţiilor estice pătrunse în spaţiul nostru acum. se vorbeau limbi înrudite între ele. arheologia. Venirea lor se face simţită arheologic prin apariţia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proastă calitativ. unde ar putea fi plasata. Chr. cu indo-europenii. În plus. Fedeleşeni. S-a constatat că pe un teritoriu vast. Ele sunt atestate la Fitioneşti. cuprins între India şi Atlantic. M. dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale. . de obiceiuri funerare. cel mai adesea de cai. totuşi. ne obligă la maximă prudenţă. trebuie să admitem că ei au întâlnit în calea lor o serie de populaţii pe care ori le-au asimilat şi influenţat. Sălcuţa. care a scris mai multe articole pe această temă . dupa la M. respectiv 3500 la P. dar şi în fosta Jugoslavie si Bulgaria. Gimbutas consideră că începutul lor este de plasat pe la 4200 a. care au afectat în valuri succesive spaţiul de SE al Europei. lingvişti. Roman consideră că această primă penetraţie nu a fost foarte puternică. unele transformări. care au fost traduse şi adunate într-un volum numit Civilizaţie şi cultură. Oricum. chiar dacă ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora. abandonează Dobrogea şi zonele joase din Câmpia Munteniei. care au forma unor capete de animale. în lipsa unor izvoare scrise. Cei doi autori prezintă un adevărat scenariu al acestor pătrunderi. În restul României se produc. iar în Transilvania evoluau culturile Tiszapolgár (Româneşti) şi Petreşti. Asia Centrală. din revista SCIVA) şi Maria Gimbutas. cercetătoare din SUA. ci doar diferenţe de civilizaţie materială. drept pentru care a fost emisă ipoteza că a existat un popor străvechi (aşa numit indo-european) care vorbea o limbă străveche. din care apoi au evoluat celelalte limbi atât de înrudite între ele.au scurs de când antropologi. Odata emisa aceasta ipoteza. Chr. sau de la care au împrumutat elemente de civilizaţie materială. Pamir. Roman) ar fi afectat zona noastră într-un moment în care în Moldova se apropia de sfărşit faza A 4 a culturii Cucuteni. Patria de origine a fost identificată a fi fost în Pen. şlefuite. dată mult mai credibilă dacă avem în vedere datele 14C . următorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor. Ori diferenţele în aceste planuri nu presupun nicidecum în mod obligatoriu diferenţe etnice sau lingvistice. în zona Europei Centrale. Gimbutas foloseşte pentru aceste populatii intrusive termenul de populaţii kurganice. Roman plasează aceste mişcări de populaţii între 3500-2000 a.. Casimcea. în România. plecate de pe Niprul Inferior. În acestă situaţie. Deci nu se ştie. fără ca vreouna să fi fost solid argumentată. Scandinavă. mai ales în condiţiile în care. nu are capacitatea de-a surprinde diferenţe lingvistice. una de esenţă lingvistică. Roman (un studiu din 1981. de exteriorizare în plan material a credinţelor religioase. Gimbutas crede că noii veniţi sunt populaţii Srednîi Stog II. Primul val (cel de la 4200 a. fără a se ajunge la un consens. M. în Oltenia cultura Sălcuţa se afla în faza a IV-a. iar cultura Cucuteni a continuat să existe pe parcursul fazelor A-B. apărut în 1989. tot mai numeroase in ultimul timp. B1 şi B 2. nici pănă azi. de altfel populaţia ei pare a fi fost destul de numeroasă.. în timp ce M. in epoca de tranzitie. Sau emis foarte multe ipoteze. P. Problema este. Se crede că intruşii au fost toleraţi. care nu ştim dacă au existat ca nucleu iniţial. care trebuia să fi fost şi expansiv în spaţiu. P. ori le-au împins spre alte zone. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puţin afectată. apar nişte sceptre din serpentin sau diorit. Am remarca din literatură doi autori care au în vedere toată această perioadă: P. în primul rând. Gimbutas. Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioară. iar aşezările erau bine fortificate. antrenându-le în migraţie. arheologi si etnografi încearcă să o rezolve. zona pontică sau dunăreană.

Gimbutas crede că acum începe epoca bronzului. noi tipuri de construcţii funerare. de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. este intrusiv. care. de inhumaţie. M.Yamna (înseamnă groapă)-. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare şi afectează în temelii civilizaţia neolitică. punând bazele culturii Cernavoda II. coboară pe Morava spre Macedonia şi Albania sau se îndreaptă spre Transilvania. Alte popualaţii estice. venite din Podolia. către zona colinară sau spre V. Grupul este posibil să fi fost de nomazi sau seminomazi căci nu i se cunosc aşezările. Banatul şi Crişana. bronzurile arsenizate. a adus cu siguranţă calul. se mai practică pictura doar după ardere (pictura cruda). Gimbutas. care.refugiindu-se pe doua direcţii: spre N. suprapunându-se peste populaţiile Cucuteni. Interesant este că ceramica depusă în morminte este de factură locală. cu schelete în poziţie întinsa pe spate si au un inventar neobişnuit pentru această zonă: depuneri de ocru. din Ungaria. Usatovo. se constată dispariţia unor culturi precum Petreşti şi Tiszapolgár şi formarea unei sinteze culturaleSalcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-. Tot în Transilvania apare un grup cultural nou. pe Nipru Inferior). Mai târziu şi treptat înaintează pe Dunăre spre centrul Europei. primele populaţii care pătrund sunt cele cu amfore sferice. dupa M. Are loc o reacţie în lanţ: populaţiile Sălcuţa se refugiază pe ostroavele de pe Dunăre. Spaţiul abandonat de populaţiile Gumelniţa este ocupat de noii veniţi care pun bazele unei culturi de coloratura estica numită Cernavoda I. şi calul sau el este adus doar de valul al doilea. obiecte mărunte din cupru. Roman consideră că acum începe epoca de tanziţie. cel usatovian. considerând că 33 de morminte tumulare descoperite în Insula Leukas sunt o dovadă in acest sens. Valea Siretului şi Tazlău. În concluzie. P. prin cultura materială. Ceramica pictată decade. spre Polonia şi Germania. care a fost forţată să se deplaseze de presiunile nomazilor. Un val de întârziaţi estici vor ocupa ceva ma târziu Dobrogea. Ca urmare a contactului cu populaţia locală. Din contopirea esticilor cu autohtonii va apărea cultura Horodiştea-Erbiceni. situată între Carpatii Orientali. Gimbutas crede că sunt nomazi. carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila. podoabe din scoici unio. În timp ce M. la rândul lor de la spate de populaţiile de sorginte estică numite Gorodsk. ci doar mormintele. Balcanice. dinspre N şi dinspre E. mai ales că în inventarele funerare apar pumnale şi sunt atestate şi sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor. lame din silex. penetrează prin zona gurilor Dunării şi afectează Dobrogea. această cultură. Ele sunt plane. Cernavodă I. Gimbutas pe la 3400/3200. unde apare cultura Ezero. Amândoi sunt de acord că spaţiul actual al României a fost invadat pe doua direcţii. măciuci din piatră. Nu este clar locul de origine al acestei populaţii. În Transilvania. spre finele ei. care are un pandant şi în Ungaria. care ar putea fi expresia unui proces de unificare culturală. care ocupă toată zona de câmpie limitrofă Dunării. Dinspre nord. Acest val este datat de M. noi zei. Cel de-al treilea val. dar care. Populaţiile cu amfore sferice ocupă o zonă restrânsă din NV Moldovei. se refugiază pe Dunăre în sus. Este afectat şi NE Bulgariei. pe langă sceptrele din piatră în formă de cal. judecând după inventarele funerare. este cel al mormintelor tumulare. purtătorii culturii Lengyel. afectând spaţiul de locuire Sălcuţa. va avea deja o coloratură locală. Roman în jur de 2700/2600. M. Unii cred că este vorba de o populaţie paşnică şi sedentară de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni. în Campia Tisei -grupul Csongrád.grupul Decea Mureşului-. Nu se ştie dacă acest prim val aduce. în detrimentul populaţiilor Cernavoda III. apar şi populaţiile Gorodsk care ocupă ce mai rămăsese neocupat din Moldova. ducând la dispariţia ei. cronologic vorbind. aparţine eneoliticului. iar de P. Muntenia şi Oltenia. prezintă afinităţi cu culturile epocii de tranziţie. Ulterior. Se crede că acest al doilea val. Din mixtarea cu localinicii şi cu populaţiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III. în urma primului val se formează în sudul Romaniei o cultură nouă. care în literatura arheologică . Gimbutas crede că a fost afectat chiar sudul Pen. intrusivă. fiind şi ele împinse.

mormintele în cistă. adesea reprezentaţi ca zei războinici. prima armă în adevăratul sens al cuvântului. sunt de dimensiuni reduse. Aceste piese sunt aduse din zona caucaziană (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. topoarele cu braţe în cruce. Se constată dispariţa aşezărilor de tip tell. caracteristice zonei de câmpie în eneolitic. poate ca urmare a celor dintâi pătrunderi de populaţii intrusive. cu doar câteva colibe. topoare de luptă sau pumnalele depuse în morminte. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatră din jurul mormintelor. treptat idolii feminini sunt înlocuiţi cu cei masculini. cele mai multe fiind podoabe. Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii. în detrimentul cultivării. În primele faze ale culturilor Horodişea-Erbiceni şi Folteşti se mai practică pictura tricromă. din aria culturii Baden. dispare ceramica pictată. topoarele plate. Apar obiceiuri de înmormântare noi. sunt atestate mormintele tumulare. Practica presărării cu ocru a cadavrului este mai frecventă. fapt dovedit de maciuci. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisată sau calcarul. iar apoi dispare cu totul. pentru creşterea mobilităţii în spaţiu şi dezvoltarea schimburilor coerente la mare distanţă. care apare încă din epoca eneolitică. eventual. de multe ori de tip sălaş/cenusar (zolniki). cât şi la cele estice. Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalász. este prost arsă. este prost modelată. dar există roţi miniaturale mai timpurii) ca şi calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice. Începând cu al doilea val. dispar fara urma. târnăcoapele. menhirii (la Casimcea). Dispar canoanele de modelare. Ele se vor continua tipologic în epoca bronzului. Ea deschide seria dezvoltării fără precedent a armelor în epoca următoare. ulterior ea devine monocromă. Piesele masive din cupru. precum topoarele ciocan. agresivi. Cea mai importantă dintre piesele noi este pumnalul. Dacă iniţial se mai păstrează pictura tricromă. cu multe asimetrii si stangacii. care este clar că sunt războinici. semn că apar frecvente conflicte intercomunitare. decorată cu şurul sau cu caneluri. Locul lor este luat de piese mărunte din cupru sau bronzuri arsenizate. înarmaţi cu pumnale. Treptat. noua societate este . atestate atât la populaţiile cu amfore sferice. Decade in mod vizibil plastica antropomorfă. Se manifestă o preferinţă pentru ovicaprine şi bovine. copii sau servitori. al doilea val aduce şi calul şi carul. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. tunetului şi cerului. Inventarele funerare sunt mai bogate. poate zei ai soarelui. Asa cum arată înmormântările. Venirea populaţiilor noi are urmari de natura economica caci schimbă raportul dintre cultivare şi creşterea vitelor. mai ales în cazul defuncţilor bărbaţi.din Romănia este încadrat deja în bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor. nedecorată sau. Cel mai probabil. Cu mici excepţii. sunt de scurtă durată. aşezările au straturi subţiri de cultură. simboluri ale unităţii de credinţă religioasă.

CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Această cultură se formează după prima penetraţie de populaţii estice. . Ea este atestată de-a lungul Dunării şi în Serbia. Aşezările sunt plasate în locuri cu apărare naturală. este contemporană cu Troia I şi asimilează elemente de civilizaţie locală. Noii veniţi sunt crescători de animale (ovi-caprine şi bovine. Aşezarea era apărată de Dunăre şi de viroage naturale. initial. datorită faptului că noii veniţi. cât şi colibe. Petre Roman spune că aceasta cultura nu este omogenă şi că reprezintă un conglomerat etnic. dar trăiesc şi din vânătoare. Ungaria. căci trebuie că existau sacerdoţi sau meşteşugari specializaţi. de crescători de animale. Pentru a putea fi locuit. chirciţi. aşezarea a fost fortificată. tunetului. Adesea li se depune in morminte doar capul. Slovacia şi chiar în Polonia de sud. locuinţele nu sunt prea solide. Alte situri se cunosc de la Cascioarele.marcată de puterea bărbatului într-o măsură mult mai mare decât înainte. cat şi masculine. Este posibil ca aristocraţia războinică să deţină rolul conducător. Ceramica se caracterizează mai ales prin forme globulare şi decor canelat. evidenţiate de frecventele sacrificii (fără îndoială că nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitară. mai rar cai). Această cultură evoluează în paralel cu Cucuteni A4. la fel ca şi populaţiile care-i adoră. soarelui. cea de la Cernavoda. A-B şi B. pe care se bazează periodizarea culturii în trei etape. populaţiile Usatovo. dealul a fost terasat. fapt destul de ciudat pentru nişte cuceritori. Apar diferenţe majore între membri grupurilor umane. O statuetă masculină de la Cernavodă are reprezentat un pumnal incizat pe piept. Morţii sunt îngropaţi în aşezări. Cei sacrificaţi nu pot fi decât prizonieri de război sau robi. Au loc schimbări notabile în sfera credinţelor religioase. Purtatorii culturii au foarte puţine obiecte din cupru şi arme. se suprapun peste grupe etnice diferite. culoarul Vardar-Morava. ca urmare afirmaţia nu se bazează pe nici un argument. Afirmaţia este discutabilă. Se cunosc reprezentări plastice atat feminine. E Munteniei. S Moldovei şi NE Bulgariei. Olteniţa şi Ulmeni. sectorul de campie ce se află de-a lungul Dunării. cu un statut aparte în cadrul comunităţii). care făcea legătura cu Grecia şi Troia. În staţiunea eponimă. Au atat locuinţde suprafaţă durabile şi de mari dimensiuni.Dealul Sofia. Dacă nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definită ca fiind o cultură? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologică. Petre Roman afirmă că purtătorii acestei culturi au controlat principalele căi de comunicaţii din SE Europei: Dunărea. au fost identificate trei straturi. prin dizlocarea populaţiilor Gumelniţa din Dobrogea. o populaţie stabilă. Sceptrul în formă de cap de cal pare a fi simbolul autorităţii. Se presupune. dar că ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaţii nomade. CULTURA CERNAVODA III-BOLERÁZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocupă spaţii foarte largi : din Romania. altfel nu se poate explica împuţinarea statuetelor antropomorfe feminine şi înlocuirea lor cu cele masculine. drept pentru care primeşte in timp o coloratură locală. Se crede despre ei că sunt zei uranieni: ai cerului. În prima şi ultima fază. Unii cercetatori cred că ar fi fost. Zeiţele par a fi înlocuite cu zei cu atribute războinice. care sunt împinse spre nord şi vest. in consecinta. Câmpia Banatului şi Crişana. adesea presăraţi cu ocru. Ceramica are ca degresant scoicile pisate şi este decorată cu şnurul. Aşezările sunt nefortificate. Printre formele ceramice se pot observa şi unele de tradiţie Gumelniţa. pescuit şi cultivarea plantelor.

zone în care este atestată mai ales prin morminte megalitice. lame de silex. purtătorii acestei culturi pătrund din Podolia.ERBICENI. Slovacia. brăţări şi catarame din os ajurate şi incizate. De pe urma acestor populaţii au rămas mai ales morminte. aplici. Printre formele ceramice se remarcă vasele de tip askos şi castroanele cu buza teşită oblic. Atât ceramica. covârşiţi numeric de populaţiile vecine. foarte rar cai. morminte în cistă. respectiv Iaşi. Nu se şie cum a dispărut această cultură. Inventarul funerar. Aşezările (Horodiştea. la formarea căruia şi-a adus contribuţia cultura Ezero din Bulgaria. Grupul Celei este atestat doar la Celei şi Siliştioara în Romania. iar în Bulgaria la Nova Zagora şi în Peştera Devetaki . dovadă că se practicau sacrificiile umane (soţie. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). precum cele de la Dolheştii Mari. în a cărei arie de dezvoltare sunt documentate. este foarte bogat: topoare din silex lustruite. spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocupă poziţii dominante. porci. cât şi plastica antropomorfă sunt. Este ocupată mai ales zona de NV a Moldovei. Botoşani. Este posibil ca. CULTURA AMFORELOR SFERICE Această cultură s-a dezvoltat pe un spaţiu foarte larg care cuprinde Polonia. să fie vorba de un singur grup sau să reprezinte amandoua o etapă incipientă a culturii Coţofeni. ulterior. copii. toate pisate. De cele mai multe ori este vorba de înmormântări simultane. cele două culturi fiind foarte asemănătoare din punct de vedere al culturii materiale. uneori. de tradiţie cucuteniană.Sadovec. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 torţi sub buză. dar nu se ştie ce s-a petrecut cu ea în Muntenia. Grăniceşti şi Preuteşti. de fapt. Azi nu este nicidecum lămurită problema acestor două grupuri cu arii de raspandire mult prea mici. Spaţiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaţiile Horodiştea-Erbiceni II. Economia se baza în principal pe creşterea transhumantă a animalelor. de asemenea. mai ales al defunctului bărbat. servitori). mai ales în prima fază. Nu este exclusă posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea să aparţină acestui grup. în spaţiul de origine). 3-10. Siret şi Tazlău. Este posibil ca aceasta cultura să fi avut contribuţii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE. De obicei. cistele conţin mai multe schelete chircite (1-7 la noi. La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcţie si au fost dezvelite cateva locuinţe de suprafaţă.FOLTEŞTI Unii cercetători separa cultura Horodiştea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteşti din NE Munteniei. monocromă.si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. a ocupat şi zona de la vest de Siret. decorate cu şnurul. în faza a II-a. COMPLEXUL CULTURAL HORODIŞTEA. alţii vorbesc despre un singur complex. cultura a fost urmată de culturile Coţofeni şi Baden. Pictura este insa. dar este practicată şi agricultura. Horodiştea şi Erbiceni sunt aşezări din jud. Pe teritoriul nostru. Se foloseşte şi decorul . Probabil purtătorii ei au dispărut treptat. Locuinţele au. care au fost plasate tot în perioada de tranziţie: Celei şi Orlea. partea estică a Germaniei. Ucraina. podea din dale de piatră. cultura fiind deja într-o fază finală. Degresantii obişnuiti sunt cochiliile de scoici şi melci ca şi calcarul. De la Celei se cunosc şi podoabe de aur. Mormintele sunt în gropi căptuşite şi acoperite cu dale din piatră (ciste). Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III. Inventarul aşezărilor se caracterizează prin multe oase de animale: ovi-caprine. adică fostul spaţiu locuit de populaţiile cu amfore sferice. Cultura a fost identificată prin săpături în anii '50 de către Dinu Marin. Se cunosc şi colibe. Grupul Orlea-Sadovec este atestat şi în Bulgaria şi este considerat a fi de origine sudică. cuprinsă între Carpaţii Orientali. În Oltenia şi Banat. dovadă că sunt crescători de animale. bovine. Iniţial cultura a fost atestată doar la est de Siret.

p. Alţii cred că ea a continuat să existe discret şi la începutul epocii bronzului. Sectia stiinte istorce si arheologie. aceleaşi caracteristici. Dobrogea şi pe litoralul nordic al Bulgariei.). Este atestată în E Munteniei. p. Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului. 1989. vânează cervide. Alexandru Vulpe. in mare. Mormintele sunt plane. Bucuresti. Bucuresti.IV 21. Cresc ovicaprine şi bovine. BIBLIOGRAFIE: Petre Roman. Civilizatie si cultura. Siturile mai importante sunt aşezările de la Folteşi şi Stoicani. Vestigii preistorice in sud-estul european. practicand inhumatia sub tumuli. 1997. Memorie si patrimoniu I. Cultura se formează pe un fond Cernavoda I. de inhumaţie.prin impresiune cu şnurul. Au atât morminte de inhumaţie plane. Marija Gimbutas. 1.Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului. Daniela Zaharia (coord. Se bănuieşte că pătrunderea populaţiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza. La Varna sunt atestate locuinţe lacustre. 37-49. SCIVA 32. Purtătorii acestei culturi sunt foarte preocupaţi de asigurarea subzistenţei. Timpul istoriei. peste care se suprapun populaţii Usatovo. CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai târziu decât Cernavoda III. Aexandru Vulpe. Ser. dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. Se crede că unele morminte de la Brăiliţa i-ar putea aparţine. Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte între cele două pentru ocuparea sectorului dunărean cuprins între Olteniţa şi Hârşova. Nu se ştie ce a dus la dispariţia acestei culturi. culeg scoici.21-42. Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania. Epoca bronzului pe teritoriul Romaniei . in Memoriile Academiei Romane. dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare. cât şi tumulare. fapt pentru care pescuiesc. 1996 91997). 1981. in Vlad Nistor. in honorem emeritae Ligiae Barzu. Cultura Folteşti are. 33-47. p. până la Burgas.

sudul Banatului românesc şi zona dunăreană a Olteniei. S. Banatul jugoslav. Din Ungaria este foarte afectată Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunăre). În ceea ce priveşte culturile cu ceramică incrustată care apar pe ambele maluri ale Dunării. Totuşi sunt elemente de cultură materială de tip HGK în Banat. înseamnă că se schimbă şi credinţele religioase. inclusiv la nivelul . Dinspre Europa Centrală par a se fi mişcat spre SV populaţiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK). în Moldova şi Podişul Transilvaniei. în traducere cultura mormintelor tumulare. Este afectată in special jumătatea estică a României. care pătrund tot dinspre est. spunând că spaţiul nostru nu a fost afectat de populaţiile HGK. Amalia Mozsolics. cercetarea românească nu împărtăşeşte teza migraţiei. zuruitorile aviforme sau vasele aviforme.e.n. mai ales spaţiul extracarpatic. Verbicioara (din Oltenia şi sudul Banatului). dar spre sfârşitul epocii bronzului. sunt captuşite cu rogojini şi sunt acoperite cu bârne. urmată de depunerea resturilor cinerare în urne. incineraţia. spaţiul nostru mai este afectat în două rânduri de penetraţii de populaţii estice. Cruceni-Belegiš care pare a avea şi elemente preluate de la culturile cu ceramică incrustată şi elemente HGK. de unde dispare cultura cu ceramică incrustată. care au o economie bazată pe păstorit. Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. Se pare că populaţiile cu ceramică incrustată din Transdanubia s-au deplasat în jos. Vatina (din Serbia şi Banat). inclusiv credinţele despre moarte şi imaginea despre viaţa de dincolo. ducând la formarea în spaţiul nostru a două culturi de coloratură estică: Noua. Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode ceramice. Cel de-al doilea val este constitut din populaţiile Sabatinovka. şi Coslogeni. pe Dunăre. Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult. Cercetarea maghiară ( István Bóna. dar s-a răspâdit în alte spaţii în forme identice. prezenţa noilor veniţi fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groapă cu trepte. Pe linia Dunării se răspândeşe şi un nou rit de înmormântare. În aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvoltă (fără precedente în bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfă care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. ducând la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj în sudul Ungariei şi Croaţia şi a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare în nordul Serbiei. Apar piese din Europa Centrală precum brotlaibidolii din lut (idolii în formă de pâine). Crişana şi la Târgu Mureş. Foltiny) consideră că înaintarea acestor populaţii a provocat şi deplasarea altor populaţii pe care le-au găsit în cale. cred că s-a răspândit doar o modă ceramică şi nu şi populaţia care o producea. în Muntenia şi Dobrogea. ci de schimbari de esenta. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului. unii cercetători. unde au fost înlocuite culturile Vatina şi Verbicioara. Primul val este cel al populaţiilor Yamna şi se datează la începutul epocii. precum Bernhard Hänsel. Totuşi este greu de crezut că moda ceramicii incrustate cu pastă albă a murit la ea acasă (adica in Transdanubia).). În Banat se formează o nouă cultură. Dispar şi alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria şi România: Periam-Pecica (din zona de vărsare a Mureşului). În ciuda acestor evidenţe.EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i.

se constată o adaptare a economiei la zonele de relief. Cândeşti. există acum doar în doua arii culturale. precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar în aria culturii Gârla Mare. Ambele aşezări eponime ale culturii Periam. Fitioneşti. Noua. motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata. Populaţiile Coţofeni au ocupat toate formele de relief şi s-au adaptat la orice condiţii de mediu. au fost atrase doar de zona de podiş sau de deal şi au practicat mai mult creşterea vitelor. la fel ca şi în neolitic. Tipurile de aşezări sunt foarte diverse. Aşezarea de tip tell. ASEZARILE Amplasarea este. Turia) Otomani (Barca) şi Monteoru (Sărata Monteoru. frecventa in neolitic. cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru. dar au şi fortificaţii . pot juca un rol destul de important şi vechile îndeletniciri. Unele populaţii.Pecica au mai multe straturi de cultură. ca urmare a pătrunderii celor două valuri stepice. Coslogeni) pare a predomina creşterea vitelor. de la o cultură la alta sau de la o zonă de relief la alta. lângă o sursă de apă potabilă. Năeni. Yamna şi Sabatinovka. bogate in peste si pasari de balta.aşezare în pantă cu 13 nivele de locuire.. Culturile Baden şi Periam-Pecica erau în principal cultivatoare de plante. 9 respectiv 16. În general. Lemnia. ambele evitând alte forme de relief decât câmpia. Pe lângă aceste două ocupaţii care asigură subzistenţa. Aşezările de tip cetăţuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg.vietii spiritale. Sunt locuite toate zonele de relief.) Ele sunt situate pe înălţimi apărate natural. semn că a fost locuită o perioadă foarte lungă de timp. care s-a dezvoltat de o parte şi de alta a Dunării. ECONOMIA În general există un echilibru între agricultură şi creşterea vitelor. Doar în ariile unor culturi din bronzul timpuriu şi târziu (Yamna. ultima având o depunere de 4 m grosime. într-o zonă cu multe lagune fluviatile. PeriamPecica şi Otomani.

trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura PeriamPecica). Coslogeni. legată cu pământ. La Mošorin-Feudvar. Locuinţele sunt de tip colibă. Tipurile de locuinţe sunt destul de puţin cunoscute. Pereţi cu decor reliefat se cunosc şi de la Corneşti. foarte elaborate. O friză spiralică în relief au avut şi pereţii exteriori ai sanctuarului de la Sălacea. Printre clădirile mai deosebite. că în această epocă s-a crezut mai mult în nemurire decât în neolitic. Statutul social al indivizilor se conservă şi după moarte şi se subliniază de cei rămaşi în viaţă cu ocazia ceremoniei funerare. din aria aceleeaşi culturi. afirmă. dar uşor ieşite în afară. Sunt aşezări cu straturi superficiale de cultură. zolniki sau cenuşar sunt tipice culturilor din bronzul târziu. faza a II-a). de 5-6 x10-12 m. cat si. Harding. din aria culturii Otomani. În epocă se folosec atât inhumaţia. La Sărata a fost dezvelit şi un turn asa-zis de supraveghere. itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. Necropola este situată în afara aşezărilor şi este privită ca o lume diferită de cea a viilor. Multe dintre ele au o acropolă cu o clădire solidă. Par a continua sa existe atat bordeie. foarte puţine şi rarefiate în spaţiu. Un caz mai special îl reprezintă unele aşezări şi locuinţe din aria culturii Vatina. a fost săpată o aşezare care avea case cu aceeaşi orientare. Existau desigur şi uliţe.Noua. iar în arie Monteoru sunt frecvente terasările pantelor pentru a putea fi locuite. funcţionalitate de sanctuar. În majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripţii de ritual care se respectă întocmai. căci erau foarte abrupte. Dovada ar fi mulţimea necropolelor şi obligativitatea înmormântării chiar şi atunci când trupul defunctului nu a fost recuperat. ca şi fragmente de coloane încastrate în zid. făcute în tehnica tradiţională. 1 m. Sisteme interesante de fortificaţii. Se caracterizează prin depuneri de cenuşă şi multe oase de animale domestice. dar şi ca un loc al strămoşilor. paradoxal. La multe dintre aşezările din ariile acestor culturi se fac chiar paşi spre urbanism. probabil. în zona Titel. formate din linii verticale şi orizontale în relief. La Sărata Monteoru şi Fitioneşti fortificaţia era constituită dintr-un zid de piatră. Inmormântarea era. dar din Bulgaria) şi Sălacea (cultura Otomani.suplimentare. o procedură pentru eliminarea morţii sau de negare a ei. Inhumaţia caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi mijlociu. cel mai probabil.F. Foarte interesant este că unele locuinţe aveau pereţii decoraţi cu un fel de stucatură în relief. grupul Govora. având în vedere dispunerea foarte riguroasă a locuinţelor. Au fost descoperite ancadramente de uşi. Alte reliefuri de pe pereţi sunt formate din romburi concentrice. Aşezările de tip sălaş. OBICEIURI FUNERARE A. incineraţia devine rit dominant în bronzul târziu. răspândindu-se de la vest . locuinţe rectangulare de suprafaţă. Ea cucereşte teren. tipice pentru păstori. distanţa dintre ele fiind de aprox. un cercetător britanic. Balej (aria culturii Gârla Mare. eventual şi o clădire de cult (Sărata Monteoru). vorbind la modul general despre epoca bronzului în Europa. Acest tip de clădire a avut. au fost semnalate mai ales în aria culturii Monteoru. cât şi incineraţia. mai ales. foarte înghesuite.

poate si Verbicioara. Zimnicea Plovdiv. Doar în aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. apărând mai întâi în zonele vestice ale României. Biritualismul practicat în aceeaşi arie culturală. este considerat un indiciu că defunctul este un personaj cu statut social înalt. Orientarea şi poziţia defuncţilor este uneori dictată de reguli foarte stricte. direct pe sol. Mormintele de incineraţie au gropi rotunde în plan si tronconice în secţiune (culturile Cruceni-Belegis. fie tumulare (tumul= movilă mare de pământ). unele de dimensiuni uriaşe. Cele tumulare caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi populaţiile de sorginte estică. Cândeşti (aproximativ 1200 de morminte. Bistreţ-Işalniţa. o prăpastie. fazele timpurii).spre est. ba chiar incinerarea trupului oferă sufletului şansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabilă. Incineraţia sugerează că. deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia. În general. gropi căptuşite cu dale de piatră (morminte în cistă tipice culturii Schneckenberg). În general. ne face să credem că între credinţele religioase ale inhumanţilor şi incineranţilor nu este. În arie PeriamPecica a fost observată orientarea şi poziţionarea complementară a celor doua sexe (femeile cu capul la S. gropa în care se depune trupul poate fi asimilată cu un container. din Slovacia (1500 de morminte. un spaţiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. Nizña Myšla. dar si culturi birituale: Monteoru. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale. aşa cum adesea se crede. în sensul că atrage după sine alţi tumuli. Suciu de Sus. acoperite cu bârne. cultura Monteoru). Noua. venită dinspre est . sau sunt risipite în groapă. conservarea trupului nu mai este obligatorie. nu se mai deschid. Gârla Mare). din Ungaria (1000 de morminte. Tiszafüred. Pozitia este fie . Wietenberg. Coslogeni. Mormintele odata închise. restul fiind plane. Otomani. de acum incolo. E greu de spus dacă apariţia tumulului în spaţiul nostru se datorează penetraţiei unor populaţii estice sau dacă este vorba doar de o idee preluata. Gârla Mare. Cruceni-Belegiš. Tumulul este şi un semn de loc sacru (al strămoşilor) şi are rol de magnet. în gramezi. Există culturi care-şi fac o regulă din inhumaţie: Periam-Pecica. altele din incineraţie: Nir. femeile pe dreapta. tumulul. chiar dacă invetarul funerar este modest. Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului. Mormintele de inhumaţie sunt fie plane. cultura Otomani). ci intreaga comunitate. Sarata Monteoru (4 necropole. cultura Otomani). Tei. totuşi. morminte cu catacombă (in arie Monteoru. sau morminte cu treaptă. cultura Monteoru). prentru că efortul de ridicare movilei funerare este mare şi presupune efortul comunitar. bărbaţii cu capul la N. nu neapărat contemporani. Resturile cinerare se depun în urne. În felul acesta este exclus contactul dintre vii şi morţi şi sunt respectaţi strămoşii. bărbaţii pe stânga).

armele şi uneltele pe cele de bărbaţi. Podoabele caracterizează mai ales mormintele de femei. un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentară şi o canită pentru ofrande lichide. Cantitatea şi calitatea inventarului funerar sunt în strânsă relaţie cu vărsta. Gârla Mare. În arie ZimniceaPlovdiv. mormintele de bărbaţi sunt cele mai bogate şi cele de copii şi senili cele mai sărace. În unele arii culturale au fost determinate inventare standard: în arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron şi o cana cu 2 torţi . chiar spectaculoasă prin forme sau motive decorative în cazul unor culturi precum Vatina. Razboinicul este. fie chircită pe dreapta sau pe stânga. dar. în aria culturilor Cruceni-Belegis şi Garla Mare inventarul standard număra trei vase: o urna. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva. S-a observat că. În aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) există ceramică care are ca degresant calcarul cochilifer mărunţit. ambele aşezate în zona capului. cel mai probabil. ea este partea defunctului din ospatul funerar. inventarul se compune dintr-un singur vas. mormintele nu au arme şi invers. Wietenberg sau Otomani. Uneori. ceramica epocii bronzului este de bună calitate. meştesugarii au lângă ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. Suciu de Sus. . totuşi. În general. de obicei. OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecvenţi degresanţi folosiţi la modelarea lutului sunt cioburile pisate şi nisipul. de puţine ori însoţit de armele sale.întinsă pe spate. În general. spre deosebire de alte epoci (Hallstatt. în acele arii culturale în care armele apar frecvent în depozite. spre exemplu). o ofranda alimentara sau lichida. destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. Nu este clara motivatia ofrandei. sexul şi statutul social al defunctului.

care aveau rol de cădelniţe sau cănile aviforme (cu corpul in forma de pasăre de apa) şi unele şi altele frecvente în morminte. Gârla Mare. CruceniBelegiš). Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminenţe din aria Otomani. care se dezvoltă în toate ariile culturale. Vasul de tip kantharos . mai ales la culturile incinerante. prevăzut cu doua torti. Castroanele apar în toate ariile culturale. . Govora. Se dezvoltă spectaculos amfora (vas înalt. cu rol de castaniete. Dintre vasele de cult. Tei. Mai spectaculoase ca formă sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina. care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare. Cruceni-Belegiš. trase din buzăeste tipic multor culturi. în formă de burduf sau de raţă) mai frecvenţi în bronzul timpuriu în ariile culturilor Coţofeni. din bronzul mijlociu sau. Baden. O formă rară.Formele ceramice sunt mult mai variate decât în neolitic. Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cănile şi ceştile cu foarte multe variante tipologice. folosiţi în ceremonii cu cântec şi dans. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite şi asa-zisele tăvi sau tigai de peşte sau vasele de tip pyraunosun fel de vetre mobile. Monteoru sau vasele de ofrandă cu fund ascuţit din aria Monteoru.vas cu gura largă. prevăzute cu capace în formă de pălărie de mexican (de la termenul grecesc pixis care înseamnă cutie). trebuiesc amintiţi askoii (la singular askos= vas asimetric. final: Vatina. Noua. destinat depozitarii lichidelor). Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina şi Gârla Mare. Coslogeni. mai ales. Din aceeaşi arie se remarcă zurgălăii din lut cu modelare aviformă. tipic culturii Coţofeni.cunoscute din ariile culturilor Verbicioara. dar interesantă este căucul. cu gura îngustă. Din aria culturii Gârla Mare atrag atenţia pixidele cu patru proeminenţe perforate.Vatina. Gârla Mare.

toate prezente pe ceramica Garla Mare. fazele timpurii Monteoru. mai ales străchinile din aria culturii Gârla Mare. Noua. zig-zag-ul. Spirala apare şi pe ceramica Vatina sau Garla Mare. Ca tehnici de ornamentare se folosesc: . Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice. Govora. Există arii culturale unde ceramica este foarte puţin decorată: Schneckenerg. Costişa). iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte împodobită: Wietenberg. având una sau doua axe de simetrie. Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gâtul sau partea bombată a vasului. Otomani. Gârla Mare. Decorul este întotdeauna simetric. Ultimele două sunt cultivate mai ales în ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. S-urile imbucate sub formă de talaz.Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice. fiind frecvent doar în ariile Wietenberg şi Gârla Mare. Unele vase sunt decorate şi în interior. Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut că sunt de inspiraţie miceniană. Meandrul este cultivat în mai mică masură. Zimnicea Plovdiv. Coslogeni. Suciu de Sus. triunghiurile şi romburile haşurate (Tei. cercurile cu raze. Doar în aria Suciu de Sus sunt atestate şi motive de inspiraţie vegetală. cârligele spiralice. Periam-Pecica. la fel ca alte două motive. argonautul şi vârtejul.

inciziape ceramica Vatina. Wietenberg. decorul plastic în relief se compune din: -potcoave. Tei.1.in arie Coslogeni.pe ceramica Coţofeni.pe ceramica Gârla Mare 3. lustruirea. impunsăturile succesive . ştampilarea. Vatina. CruceniBelegis. Monteoru 5.pe ceramica Periam-Pecica. impresiunea cu rotiţa .pe ceramica Garla Mare ( se cunosc şi ustensile din lut utilizate în acest sens) 7.incrustaţia cu pastă albă. Cruceni-Belegiš (şnur fals) 4. . Gârla Mare.Vatina.pe caremica Wietenberg. Monteoru 2. Verbicioara. Este tehnica care ia cea mai mare amploare în această epocă 6.

Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe şi arme. alteori cu podoabe de aur (spre exemplu în necropola de la Beba Veche. Ele sunt relevate de studiul necropolelor şi al inventarelor funerare. practicandu-se doar accidental in aria culturii Gârla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil că între membri comunitaţilor există deosebiri. Suciu de Sus -protome de păsări şi cornute . Gârla Mare.pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile. dar şi de apariţa unor fenomene de tezaurizare. dar este tipică mai ales bronzului târziu.apare deja din bronzul mijlociu. Cruceni-Belegiş. Gârla Mare. canelarea.-proeminenţe . Bistreţ-Işalniţa. care este foarte rară. Covasna. excizia. Cruceni-Belegiš.pe ceramica Otomani.la ceramica Gârla Mare. Igriţa. Suciu de Sus -brâuri în reliefîn toate ariile culturale -coaste în relief . 9. în aria Periam-Pecica). in arie . aparand frecvent pe ceramica Otomani. uneori cu arme. Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalău (jud.doar la ceramica culturii Coţofeni 8.

GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR . inele buclă. saltaleoni). cu 4 topoare si falere). Grăniceri (falere). Vărşand (falere). Mulţi cercetători sunt sceptici pentru că relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de luptă. fapt demonstrat de fortificaţiile frecvente din aşezări. ele asigurând doar deplasarea pe câmpul de luptă a unor aristocraţi războinici. Adoni. Măcin (pumnale). Probabil că in aceasta epoca se conturează o aristocraţie războinică care-şi revendică funcţii de conducere. Totuşi nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta să fi existat. Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu săgeţi şi vârfurile de lance sau suliţă. Cele mai războinice par a fi populaţiile din Transilvania. care apar foarte rar în epoca bronzului în această zonă a Europei. iar armele de luptă nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul că epoca bronzului este o perioadă caracterizată prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare. Şmig (falere. Pecica-Rovine (faleră şi tutuli conici). ar putea fi indicii că în lupte au fost folosite care de luptă. iar dintre cele tărzii : Săcuieni (falere). dar mai ales de dezvoltarea fără precedent a armelor precum spada şi toporul de luptă. o spadă de aur şi 4 topoare de argint). asemanatoare cu cele de luptă. Reprezentările în lut de care uşoare. precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare). Sacrificiile umane atestate în aria Monteoru sau construcţiile funerare care solicită un mare efort comunitar (tumulii) o sugerează si ele deosebiri majore de statut social. Otomani şi Suciu de Sus şi unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. mărgele.Wietenberg. la fel ca în spaţiul micenian. Crişana şi Maramureş unde au evoluat culturile Wietenberg. Perşinari (12 halebarde. brăţări). Tigănaşi (falere.

dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului.82. fie că nu sunt rapide. oval. Primele roţi miniaturale din lut apar încă din eneolitic. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden. Apariţia roţilor cu spiţe face carul mai uşor şi face posibilă înlocuirea vitelor cu caii. pe schiuri sau sănii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. Cele mai timpurii psalii apar la sfârşitul bronzului timpuriu. care asigură o deplasare mai rapidă.5 km pe oră. fie nu permit transportarea unor cantităţi prea mari de produse. Epoca bronzului este epoca în care se poate vorbi cu adevărat de schimburi. Ele sunt prezente si în ariile culturilor Wietenberg şi Gârla Mare. tras de două vite. iar prin bronzul mijlociu apare roata prevăzută cu 4-10 spiţe. Aceste mijloace prezintă inconveniente. Produsele erau cărate cu ajutorul animalelor de povară. schimburile la mari distanţe s-au lovit de două impedimente majore: lipsa drumurilor şi a vehicolelor de transport. un fel de obrăzare) care fac posibilă înhămarea cailor sau folosirea lor la călărie. Ele . Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg şi Otomani. Carul tras de boi era foarte greoi. mai rar. dar devin frecvente doar în bronzul mijlociu. El are cofragul rectangular sau. din bronzul timpuriu. aşa-zisul car cu rol economic. Roţile sunt iniţial pline. 700 kg. Folosirea calului la tracţiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaşament (psaliile. motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare. cântărea aprox.În pristorie. datorită faptului că se răspândeşte pe spaţii foarte largi carul cu 4 roţi. Deocamdată nu se pot face deosebiri între piesele de harnaşament folosite pentru călărirea calului şi cele utilizate atunci când calul era folosit la tracţiune. Roţile cu spiţe sunt atestate mai devreme în zona Volga-Urali şi Armenia. fie pot fi folosite doar o parte a anului. se afunda în noroi şi avea o viteză de deplasare de 1.

chihlimbariul). Este destul de puţin probabil că ar fi existat şi o cale maritimă de legătură cu sudul Pen. Se cunoaşte din Asia Mică (Kültepe) de pe la 1850-1650. În aceeaşi categorie se înscrie şi ceramica care adesea este schimbată între comunităţi vecine. A fost puţin utilizată la noi pentru ca. Psalia circulară este de origine estică şi apare mai târziu. Tot pentru navigaţie s-au folosit un fel de bărci cu fund plat. scoici. Transporturile pe ape erau mai comode şi mai rapide. însemne de putere. unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. de aceea foarte instabile. nu a avut neapărat caracter economic. după o anumită perioadă de întrbuinţare se deteriorau.sunt de două tipuri: în formă de bară. materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul. Cu ajutorul lor se făcea doar cabotaj (cabotaj= navigaţie pe coastă). Corăbiile au suprastructuri complicate şi sunt prevăzute cu catarge. Mişcările de populaţii. Ea putea fi folosită doar pentru navigaţia pe râuri şi probabil mai ales pentru pescuit şi comunicaţie între cele două maluri. Printre bunurile cu valoare economică trebuie admise totuşi cositorul sau bronzul. Se crede că exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor. fiind atestată mai ales în faza a II-a a culturii Monteoru. deşi fiecare are propria-i ceramică. Ar putea fi vorba de condimente. materii prime foarte importante de care nu aveau parte o . iar cu sudul Pen. Este posibil. Termenul de schimb este de preferat celui de comerţ. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. totusi. Modul în care sunt amplasate aşezările ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. chiar cel de bunuri. bunuri de prestigiu (arme). Se cunosc corăbii şi din Egipt şi din Scandinavia. să fi fost folosite scăriţe din lemn. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile să nu mai aibă caracter episodic şi întâmplător ca în epocile anterioare. Unele aveau furcheţi pentru prinderea vâslelor. Balcanice. mai mici. Psalia în formă de bară este de origine anatoliană sau un tip local. centrală şi alte 2-3 laterale. fără îndoială. eventual peşte sărat sau carne uscată. unde imaginea lor a fost gravată pe pereţii unor morminte. fără de care oamenii puteau să trăiască. Sigur nu alimente perisabile. Existenţa ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. care sunt mai frecvente si de formă circulară. motiv pentru care calărirea trebuie să fi fost tare incomodă. că au dus la vehicularea unor bunuri pe spaţii foarte largi (bronzuri arsenizate. Aproape sigur nu vasele erau importante. Mureşul trebuie că a fost şi el o importantă artera de comunicaţie. Drumurile sunt foarte rar atestate. Din epoca bronzului se cunosc două epave de corăbii care au eşuat pe coastele Asiei Mici. La vremea cu pricina se cunoştea deja de multă vreme monoxila. Nu ştim ce puteau conţine. Primul tip este realizat din corn. mai întâi de femei (schimburi matrimoniale). cu o perforaţie mare. alcătuite din dulapi de lemn îmbrăcaţi în piele. Nu se cunosc scăriţe de şa şi nu este atestată nici saua. Căile de comunicaţii cele mai probabile au fost văile unor ape. ci conţinutul lor. pumnale. comunităţile având posibilitatea să-şi producă singure mijloacele de subzistenţă. care nu s-au păstrat.după deteriorare se refoloseau). băuturi. Pentru deplasare se foloseau padele sau prăjini. şi nu mai puteau fi folosite). bunuri de lungă folosintă ( care . De asemenea sunt atestate ancorele. De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe. un fel de canoe scobită din trunchiuri de copaci. care presupune folosirea monedei. probabil. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care. nu se potrivea cu sistemul de înhămare din această zonă. drept pentru care i s-au adus modificări. la Ulu Burun şi la Capul Gelidonya. Legătura cu Europa Centrală se realiza pe Dunăre. adică din zonele umede. cu mlaştini. lungă de 3-16 m. Trebuie subliniat faptul că schimbul. sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. Din medii Vatina şi Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. apoi de daruri. al doilea mai ales din os. Din epoca bronzului se cunosc doar în Anglia şi Danemarca. sceptre în formă de capete de cal).

până la Micene. Piesele din arie Periam-Pecica şi Otomani este posibil să fie din ambră de Baltica. din aproape în aproape. care veneau sa asigure prestigiul. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime şi analize tipologice pentru piesele finite. spre Italia şi apoi pe mare. Ambra se pare că pleca din Anglia sub formă de piese finite. pe spaţii foarte largi. şi alte câteva de la Cândeşti) sunt foarte rare şi nu au fost analizate pentru a se şti cu certitudine dacă sunt din ambră de la Baltica. deci au circulat mai degrabă piese finite. ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. pe Mediterana. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub formă de piele de viţel. Această cale este dovedită de descoperirea în Grecia a unor distanţiere din chihlimbar tipice culturii Wessex. 4. destul de rar. sub formă de lingouri. ideile şi circulaţiei lor li se datorează răpândirea unor tehnologii. Ar fi existat şi o ramificaţie a acestui drum principal. care coincidea cu linia Dunării si care mergea spre zona noasra. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. Au circulat însă şi piesele finite din bronz. Totuşi piesele de chihlimbar din spaţiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica şi Otomani. având în vedere că există o varietate de chihlimbar în zona Buzăului (la Colti). fie prin pasurile Alpilor. secerile şi colanele de gât cu capete spiralice. premonetare. Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care creştea doar în nordul Europei. au ajuns în Albania. era adusă. spre exemplu. din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franţei. cel mai probabil. Ambra de Baltica a circulat. Polada) care apar si în aria . Veterov. apoi pe râul Garronne până în sudul Franţei şi apoi. pe mare. bare sau lingouri în formă de piele de viţel. dar nu este exclus să fi existat şi mijloace de schimb cu valoare de etalon. Este greu de presupus că vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. cale care nu a fost demonstrată deşi a fost presupusă (căci lipsesc piesele din Italia) fie. Este vorba de perlele din pastă sticloasă şi unele piese de podoabă din metal. cele mai multe apar în aria culturii Periam. Transilvania. materii prime foarte preţioase. prin Alpi. Din bronzul mijlociu şi târziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli în formă de pâinisoara) cunoscute din Slovacia. Sunt doar câteva zone în Europa care-l deţin: Irlanda. trecea în Franţa. care sunt cu siguranţă atestate în spaţiul nostru. Cositorul si bronzul au circulat sub formă de turte. Germania de sud (adică ariile culturilor Mad'arovce. într-adevăr. Se admite că. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este întotdeauna clar dacă ele au circulat în stare brută sau sub formă de produse finite. la acest nivel cronologic. Bulgaria şi Macedonia. Drumul lung pe care-l străbate chihlimbarul presupune existenţa unui lanţ comercial cu o serie de verigi intemediare. pe malurile Marii Nordului şi Mării Baltice. el este un bun de valoare legitimat. Fără îndoială că schimbul de daruri trebuie să fi fost fost continuat cu trocul. cel mai probabil. Spade de tip micenian. 5 perle la Sărata Monteoru/Cimitirul nr. invenţii sau mode ceramice. Tracia şi Macedonia. trebuie amintit că cel mai lesne au circulat. spre Grecia. spre Grecia. S-a vorbit despre o cale terestră a chihlimbarului care pleca de la Baltica. cobora pe drumuri de uscat până în sud şi apoi ajungea. Austria şi Italia. din Boemia.Pecica. este posibilă existenţa unor negustori ambulanţi sau efectuarea unor schimburi la mari distanţe prin verigi intermediare de legătură.serie de populaţii. Nu în ultimul rând. Munţii Pirinei. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabilă o provenienţă locală. Cositorul este o materie pimă deficitară. spre Italia. ultima venita de la Marea Baltică. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distanţe. care. Relaţiile cu Europa Centrală şi Nordică Se crede că s-au vehiculat dinspre Europa Centrală spre spaţiul nostru mai ales două produse: cositorul şi ambra. între culturi vecine. Dintre produsele din Europa Centrală. La acestea se adaugă aurul şi chihlimbarul. Aurul nu este doar o materie primă.

Spadele de tip Boiu. Unele piese de podoabă. prezente în unele depozite din Transilvania sau în aria Gârla Mare.culturii Gârla Mare. Relaţiile cu Europa de Est Încă din bronzul timpuriu. Dinspre est pătrund. Unele tipuri de morminte cu treaptă semnalează pătrunderi de populaţii Yamna. ceramica din Moldova prezintă asemănări cu grupul Edineţ din Moldova. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare. unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. unele chiar până în Pen. Având în vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunărea bănăţeană şi olteană este de presupus. mai degrabă decât comerţul. celelate în aria culturii cu ceramică incrustată din Transdanubia. Un rol important în vehicularea bunurilor estice trebuie să-l fi avut populaţiile Sabatinovka care pătrund spre sfârşitul epocii bronzului în spaţiul nostru. primele în aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj. o scurgere de populaţie din Transdanubia în jos pe Dunăre. au ajuns la Povegliano în Italia şi în Schleswig şi Holstein. Plastica antropomorfă a culturii Gârla Mare ca şi zuruitorile din lut din aceeaşi arie culturală îşi au originile tot în vest. Scandinavă. precum topoarele de luptă cu disc sau celtul de tip transilvănean au circulat mult spre vest. produs originar din spaţiul dintre Nistru şi Nipru. precum pandantivele şaibă cu nervuri în relief . mai ales în Moldova. semn ca erau produse de buna calitate. au şi ele o origine vestică. cu două tortiţe. unele tipuri de topoare: celtul de tip estic. de sorginte estica. Relaţiile cu spaţiul balcanic . produse undeva în Ungaria de NE şi NV României.

că sunt realizate din aur local. tot în aria culturii Gârla Mare. Sf. B sau C 3 din lumea miceniană. Drajna. sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. tipice lumii miceniene si spatiului egeean. atestate în sud. Legenda argonauţilor arată clar că argonauţii practicau cabotajul şi făceau astfel de popasuri. Este atestată şi relaţia de schimb pe direcţie inversă. Adoni. Tigănaşi. adică locuri ideale de popas de noapte. XV-XIII a. După Eratostene. . unele fiind mai vechi decât piesele miceniene. fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). Celturile de tip sudic. expediţia ar fi avut loc la 1225. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os. fără torţi. O legătură martimă cu spaţiul nostru ar fi putut să fi existat la sfârşitul epocii bronzului. Cu siguranţă sudice. mai degraba. din Muntenia sau Dobrogea. Kurt Horedt şi alţi cercetători se numără vreo 15 spade (de la Roşiori de Vede. toate de tip A. fiind greu de admis că grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. Medgidia. provin tot din ateliere din Bulgaria. s-au dovedit a fi trei spade din Albania şi alte trei din Bulgaria. trebuie amintită o spadă de tip Boiu-Sauerbrun descoperită la Pella. pentru odihnă şi aprovizionare. Nusfalău. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaţiei miceniene sunt perlele din pastă sticloasă tărzii.Zona noastră a fost suspectată a fi avut strânse relaţii cu sudul Pen. Printre piesele originare din spaţiul nostru. Săcuieni din tezaurele din România s-a dovedit. între timp. sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. la Burgas şi Capul Caliacra. căci importurile sigure sunt constatate mai ales în sudul Italiei (ceramică şi două statuete antropomorfe). în Macedonia. mai ales la nivelul civilizaţiei miceniene. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala. spre nord. Ea este sugerată de legenda argonauţilor care ar fi plecat. Perşinari. iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi decât piesele miceniene şi prezintă asemănări destul de multe cu piese anatoliene. din Colchida pe mare. Civilizaţia miceniană a avut legături indubitabile cu Europa. Miecurea Sibiului. ambele pe ţărmul bulgar al Mării Negre şi ambele în golfuri. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu. Falerele de aur de la Grăniceri. Balcanice. Singurele spade miceniene din afara Greciei. prin analiză metalografică. înainte de fundarea Histriei. în sec. în forme miniaturale. Ideea este foarte interesantă. în 657/656. Alba Iulia) care s-a dovedit. că sunt de fapt copii după spade de tip A. trebuie că au existat explorări ale ţărmului vestic şi nordic al Mării Negre. descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate şi par a fi miceniene. falere de aur. Şmig. în staţiunea de la Dupljaja. Unele piese descoperite în spaţiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenţă miceniană. Din Europa au ajuns în Grecia fibulele en violon ( la Perati). au ajuns în Marea Neagră şi s-au întors spre casă pe Dunăre. Statuetele par . cu loc de origine în Bulgaria. Gheorghe. din Serbia. Lâna de aur ar fi putut fi o metaforă pentru aurul transilvănean. unele tipuri de spade şi un tipar de Lappenbeil. Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. mai ales că trebuie admis că. Chr. Printre piesele de influenţă miceniană au fost considerate a fi şi statuetele din arealul culturii Gârla Mare sau carele cu roţi cu spite atestate. Ideea est încurajată şi de descoperirea unor lingouri în formă de piele de viţel. în căutarea lânei de aur. dar pare a fi vorba mai ales de legături maritime. de tip italic.

Bonn. N. 1961. dar nu au circulat atât produse cât idei. Dentalium. 1994. la fel ca şi în perioadele anterioare. În concluzie. Vladimir Dumitrescu. sunt greu de reconstituit. apoi pentru că rareori în preistorie au rămas urme materiale care să ateste credinţele religioase. O dată pentru că noi avem o altfel de gândire. au existat cu siguranţă legături ale spaţiului nostru cu civilizatia miceniană.Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Bonn. Colombela rustica. Conus mediterraneus. aflate la periferia civilizaţiei miceniene. Bucuresti.Printre piesele insolite descoperite în spaţiul nostru.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna.Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken. Bernhard Hänsel. 1968. Credinte religioase si piese de cult in epoca bronzului EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE Credinţele religioase. . 1978. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader. se numără cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zonă de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium. provenite de la mari distanţe. iar aceste legături par a fi fost mediate de alte populaţii intermediare. Pectunculus (melc). Glycimeris glycimeris. Boroffka.Die Wietenberg-Kultur. Bucuresti.

LOCURI DE CULT Sanctuarele Una dintre întrebări este unde se află locurile de cult. 1.50. Pronaosul avea două coloane. pe vârfuri de munţi. purificarea lui şi înălţarea lui către cer. în crânguri.80 x 5. care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice. .Ideea generală despre epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene. faza a II-a).jud. cosiderate a fi simboluri solare. zvastica. În Poiana Scoruşului de la Sarata Monteoru a fost identificată o clădire mare. spaţiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui. cercurile însoţite de raze. fulgerului. considerată a fi o constructie de cult sau casă tribală. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia. În intreaga Europă sunt puţine locuri artificiale destinate cultului. Teoretic ele ar putea fi oriunde în mediul natural: în peşteri.Bulgaria ( cultura Gârla Mare) si Sarata Monteoru. în apropierea izvoarelor. În preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormânt de copil. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului în spaţiul nostru şi in cel apropiat României: la Sălacea. Ea ar asigura eliberarea rapidă a sufletului nemuritor de trupul efemer.Jud. Însăşi incineraţia este considerată a fi legată de aceste culte. În interior au fost găsite două platforme de lut. Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica. tunetului. considerate a fi altare fixe. 2. un altar suspendat. cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de întemeiere a sanctuarului). Balej. Bihor (cultura Otomani. solare. însoţit de câteva vase. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale. Scoţia şi Irlanda care sugerează că cei care le-au făcut aveau şi unele cunoştiinţe de astronomie. Sanctuarul de la Sălacea: Dimensiuni: 8. un car miniatural din lut şi o barcă de lut. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat. Buzău (cultura Monteoru) . Una dintre încăperi este decorată cu frize cu motive spiralo-meandrice în relief. Sanctuarul se compune din trei încăperi care comunicau între ele.

unele de 20 m adâncime. au fot descoperite. se întâlnesc şi se despart cele două lumi. a celor vii şi a celor morţi. Avea o anticameră şi două camere. Ne întâlnim cu astfel de situaţii în Slovenia. Croaţia. În ele. Din aria culturii Wietenberg. constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo. prin adâncimea lor. Peşteri Peşterile sunt spaţii foarte enigmatice. au fost descoperite vase întregi. dar şi piese cu caracter profan.30 x 5. faza II. Ar putea fi şi una şi alta. Puţurile În Europa (Germaia şi Anglia. mai ales) puţurile cu adâncimi mari au fost considerate a fi fie fântâni. o serie de peşteri (Igriţa.70 m şi o orientare E-V. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe .a fost descoperit în nivelul al IV-lea al aşezării. care ar putea fi considerate recuzită de cult: un topor miniatural de lut şi o piesă cu utilitate necunoscută care seamana cu o barcă. în arealul grupului Igriţa. Megaronul de la Balej.3. dar şi în alte părţi ale Europei. Are dimensiunile de 14. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo. fie locuri de cult. Italia. Aici se ingemaneaza lumina cu întunericul. care. În spaţiul nostru. Planul elaborat ar indica o construcţie de cult. în Munţii Apuseni din Crişana. fapt ce sugerează că nu este vorba de fântâni dezafectate. Ecoul lor poate impresiona şi poate sugera că ele sunt populate de spirite. de la sfârşitul epocii bronzului. spre exemplu) în care au fost depuse ofrande constând din ceramică şi piese de bronz. se cunoaşte un loc de cult la Oarţa de Sus. Adeseori în peşteri s-au făcut înmormântări sau s-au depus piese de ofrandă. Din inventarul megaronului sunt de amintit două piese.

În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese. plastica antropomofă este slab reprezentată la nivelul epocii bronzului. la care se adaugă cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria şi Croatia.Spre deosebire de neolitic.. dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare. Astfel. in aria grupului . Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene. Reprezentări plastice din lut există foarte multe în aria civilizaţiei miceniene. unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braţele lipite de corp şi arcuite spre abdomen). post 1390 a. Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. Psi (cu braţele ridicate şi arcuite deasupra capului) şi Tau (cu bratele dispuse orizontal). Chr.

Ipoteza este plauzibilă pentru statuetele cu cap de pasăre căci. in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor. Interpretarea statuetelor este destul de dificilă. provin din morminte de copii.O divinitate a fertilităţii şi fecundităţii. iar in aria culturii Gârla Mare sunt prezente statuete de tip Phi şi Psi. 9. de forma unor cioturi. motiv pentru care nu li se poate determina sexul. cu cap de pasăre de apă (raţă sau lebădă). Dolj). Reprezentări de divinitate protectoare a mortilor. precum două statuete descoperite pe cele două care miniaturale din lut de la Dupljaja. având în vedere că în unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe. Ipoteza trebuie eliminată. în morminte au fost descoperite două sau chiar trei statuete antropomorfe. Şi această ipotză est destul de puţin probabilă. căci este vorba de un motiv care iniţial desemna foarte schematic ochii şi nasul. 7. 3. Reprezentări de nursă. 2.Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau. Supoziţia a fost făcută de Dumitru Berciu. a fost formulată pentru statuetele cu braţele ridicate deasupra capului. Reprezentări ale defunctului. . Reprezentări ale sufletului celui mort. Cele descoperite in morminte. destul de credibilă. Reprezentări ale unei divintati solare. doică divină. 4. 8. Piesele provin atat din aşezări. Unele au cap de pasăre de apă. 5. care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. dar sunt fragmentare. Ipoteza. Tipul Phi poate fi cu cap modelat în prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap. Sunt destul de multe supoziţii. 6. care avea în vedere un motiv ornamental în formă de liră care apărea adesea figurat pe statuete. cat şi din necropole. ersatz (=înlocuitor) de mamă. dar cu un presupus cap atasabil). respectiv statuetele de tip Psi. potrivit cărora statuetele ar reprezenta: 1. atât la Cârna-Grindu Tomii. deci de muritori aflaţi în poziţie de adoraţie. Ipoteza este destul de puţin probabilă căci reprezentările nu sunt nude şi nu au atributele sexuale subliniate. Această ipoteză este şi ea destul de puţin probabilă căci. cu bratele orizontale. adesea. adesea în atichitate. inclusiv concubine ale defunctului. Reprezentări de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt). Este posibil ca şi celelalte statuete cu cap de pasăre din aria culturii Gðrla Mare să fie tot masculine. Reprezentări de adoaratori. O divinitate a muzicii. Acestea din urmă sunt masculine. retezate. Această presupunere a fost făcută pentru statuetele masculine. precursoare a lui Apollo. la baza gâtului. Majoritatea statuetelor sunt feminine. păsarile erau simboluri ale sufetelor călătoare. cât şi la Plosca şi Cârna-Ostrovogania (toate necropole din jud.

comparabile cu păpuşile de azi. tot cu 4 spite. cu rol economic. cu 4 spiţe. cu cap de pasăre. Pe ambele care de la Dupljaja se afla câte-o statuetă antropomorfă masculină. ceremonial. Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaşte din aria culturii Baden (cultură din bronzul timpuriu). provin două care de excepţieun car cu 2 roţi.Simple jucării din lut. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin în contrast cu numărul pieselelor de podoabă descoperite în mormintele din această arie culturală. deci ar trebui să reprezinte zei comunitari şi nu zei din patrimoniul familial. cu două osii şi cu 4 roţi pline. Ceva mai târziu. poate dint-un mormânt. Că ar fi vorba de zei ar sugera-o şi costumul elaborat care pare a fi zeiesc. mai ales. şi un altul cu 3 roţi. De la Dupljaja. Otomani şi. cu cap de pasăre. Wietenberg. tras de păsări de apă. roţi sau care miniaturale sunt atestate si în ariile culturilor Schneckenberg. care este foarte rar reprezentat. Pare a fi vorba de cel puţin doi zei: unul feminin şi altul. masculin.10. foarte împodobit. Carul cu 3 roţi era . Statuetele au sigur semnificaţie religioasă căci se remarcă prin modelarea canonică. Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval. din Ungaria şi a fost descoperit într-un mormânt (la Budakalász).

Ele au fost descoperite mai ales în aşezări. rar în necropole. statueta de pe carul cu două roţi are pe piept un motiv decorativ în formă de zvastică. de invocare a ploii cu ajutorul carului. divinizat ca zeu al soarelui. altfel este greu de explicat existenţa acestei asocieri atât de mult în timp. idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat şi o interpretare numerică: s-ar fi folosit un sistem numeric în bază 12număr care. aprox. Unterwölbling (Austria). păsări de apă). religioase sau profane. un cercetător sârb. Aceasta deoarece există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într-un car tras de lebede spre Helikon. atestat în sec. Piesele au fost interpretate a fi: 1. Arbon ( SV Germaniei). Nu se ştie dacă piesele sunt realmente piese de cult. În plus. porneşte de la un ritual târziu. piese pentru ştampilarea ambrei. de pe carul cu trei roţi. Veterov şi Mad'arovce din Slovacia. iar a 2-a statuetă. Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa . avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. dată de Trbuhovic. O altă intepretare a carului. spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Gârla Mare. era considerat magic.. Brotlaibidolii din lut Piesele au formă de pâine şi sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. alţii le-au dat semnificaţii diferite.asociat cu o piesă din lut tronconică care a fost interpretată ca fiind o umbrelă sau un disc solar. care garantau calitatea sau cantitatea ei 4. Szeremle (Ungaria). Unii cercetatori s-au mulţumit a le numi obiecte enigmatice. Având în vedere că multe reprezentări de care (Europa nordică-care figurate pe pereţii mormintelor) sau care adevărate (Sintašta) sau miniaturale au fost descoperite în morminte. . 195 de piese de acest tip în ariile culturilor Polada (Italia). datorită faptului că zgomotul produs de deplasarea carului semăna cu cel al tunetului. ţara hyperboreenilor sau spre Africa. considerată a fi un simbol solar. răboaje preistorice 3. toate indubitabil feminine. pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din două arii culturale: Otomani-două piese de la Derşida. iar statuetele cu chip de pasăre să fie o reprezentare a sufletului celui mort. simbol al perfecţiunii.şi Gârla Mare-24 piese. mai ales că în mitologia grecească sufletele celor morţi sunt adesea reprezentate prin păsări (lebede. negative pentru obţinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. Este sigur că asocierea car-pasăre de apă are o semnificaţie religioasă. este foarte posibil ca acest vehicol să reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo. talismane 2. Statuetele sunt masculine. porumbei. dar asta nu lamureşte utilitatea pieselor. sugerată în 1954 de Sprokhoff. Chr. Despre cele două pesonaje masculine găsite asociate cu aceste care predomină supoziţia. că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul. la nivelul culturii Basarabi. la babilonieni (?). până în Hallstatt. IV p. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalbă.

Tansdanubia (cultura cu ceramică incrustată). Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele în interior si sunt modelate în formă de broască ţestoasă. Piesele au cu siguranţă un mesaj religios. Vatina. în forma de topor dublu. Asine şi Micene). drept urmare. labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului. Verbicioara şi Gârla Mare. Monteoru. de la forme miniaturale până la forme uriaşe.construcţia de tip megaron. deci posibile simboluri astrale. din aria culturii Cruceni-Belegiš. dar ulterior ar fi căpătat alte semnificaţii. deci trebuie să fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implică muzică şi dans. la fel broasca ţestoasă (semnifica poate hibernarea. Sunt atestate în ariile culturilor Periam-Pecica. Schneckengerg (20 exemplare). Gârla Mare (în aşezări precum cea de la Balej. se crede că este un import din aria culturii Gârla Mare.necropolă. obiect de adoraţie. Ea are un topor în mână şi primeşte în dar măciulii de mac şi fructe. Toporul dublu. Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak. Apar cu .este frecvent în lumea cretană şi miceniană unde apare. Acest model anticipează urnele în formă de casă miniaturală foarte comune în aria culturii Villanova din Italia. cap de cornută. o groapă de la Carna-Nasta şi în necropola de la Orsoja -Bulgaria). Pasărea de apă este cu sigurantă un animal psihopomp. Unii cercetători cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconică a unei diviniăţi şi. Două piese de la Cârna. precursoare a Demetrei. Polonia (cultura Lausitz). Au fost interpretate şi ca jucării pentru că au fost descoperite uneori în morminte de copii. Totuşi labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna şi poate fi şi un simbol al unei zeite a vegetaţiei. Piesele sunt făcute să producă zgomot. mai rar în complexe profane. Cea mai probabilă divinitate este bănuita a fi una a fulgerului. Vasele de cult Pot fi integrate în această categorie pixidele ( vase de agăţat. Alte piese se cunosc din Grecia miceniană (Perati. în spatiul cretan sau micenian. Foarte frecvent. în complexe de cult şi morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos). la Năeni). căci se cunosc depuneri de carapace de ţestoase în mormintele culturii Aunjetitz). care au capac). argint sau lut. mormânt de copil). Wietenberg. În spaţiul micenian are dimensiuni diferite. iniţial. Monteoru (1 buc. asemănătoare topoarelelor din piatră sau din metal (tipul KilindirBegunci). Apariţia lui frecventă în complexe palaţiale ar sugera chiar că el a devenit ulterior un insemn al regalitaţii. cel mai adesea. Dolj) au figurate pe ele X-uri. toporul este asociat cu coarnele de consacraţie sau cu simboluri astrale: luna.20 m. care este şi foarte longeviv căci şi în Hallstatt sau epoca geometrică în Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic. Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoareciocan sau securi duble. Se crede că. aur. urmată de trezirea la viată si are o legatură cu reinvierea. semilune şi cercuri concentrice. pasăre de apă sau hibrizi cu corp de pasăre. Modelele miniaturale de casă Din epoca bronzului se cunoaşte un model de casă dintr-un mormânt din necropola de la Karaburma (cartier al oraşului Belgrad).Nasta (jud. soarele.Zurgălăii din lut Apar la noi doar în aria culturii Gârla Mare (15 piese). crucea. Elveţia.labrys-ul. Este din fildeş. care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. Datorită faptului că decorul piesei este incrustat cu alb. de 1. picioare umane.

predilecţie în necropole. Monteoru. Pasărea de apă mai apare în culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev. mai ales în mormintele mai bogate. iar vasele sa fi avut funcţionalitatea unor cădelniţe. Este posibil ca în aceste vase sa se fi ars substanţe aromate. Iordania. Egipt. Erau un fel de amfore. de aceea se presupune că erau înfipte in pământ. . căci aveau fundul ascuţit. Vasele cu protome în formă de cap de pasăre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului şi din Israel. probabil folosesc pentru depunerea de ofrande. Liban. Periam-Pecica) sau de căni terminate cu protome în formă de cap de pasăre (Gârla Mare) sau vase aviforme (Gârla Mare). Se găsesc în morminte Monteoru. instabile. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrandă care sunt tipice culturii Monteoru.

Arta preistorica în România. Contributions to the Study of the Gârla Mare Hallstatt-ul pe teritoriul Romaniei .Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. 1990. Monica Sandor-Chicideanu. 1961. Antropomorphic Statuettes. Monica Sandor. Dacia 34. Cluj. 53-76. Bucuresti. Vladimir Dumitrescu.Chicideanu.BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. p. 2003. 1974. Bucuresti. Ion Chicideanu.

caracterizat prin asa-zisele câmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie în urna). în ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i. în spatiul în care la sfârsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegiš si Suciu de Sus si grupul Igrita. cu predilectie. în Bulgaria si Saharna-Solonceni. unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vârtop-Hinova. ci aparitia unei ceramici de alta factura. adesea cu luciu metalic. A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii. aparând ceva mai târziu grupurile: Gava. prin doua tehnici: canelarea si imprimarea.Medias si Gava-Reci. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita în Austria. C. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului. în jumatatea estica.e. primul din Austria. din cauza raritatii pieselor din fier. La scurta vreme. care a avut circa 2000 de morminte. B1-3. Ceramica canelata apare mai întâi în Banat.HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) In 1874. A2. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800). ceramica canelata se raspândeste spre Oltenia. Prima vârsta a fierului începe la 1200/1100 si se sfârseste la 450 în Muntenia. pe la 350. Si în Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata. centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad. de culoare neagra. care nu au rol functional. iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 . ceramica canelata se va raspândi în întreg teritoriul României. în teritoriul intracarpatic. Zimnicea). si D. perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului. iar D Ha târziu (post 650). De multe ori. un mare complex cultural din bronzului târziu. dupa numele a doua situri. ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul întregii Transilvanii. grupul Granicesti. al doilea din Elvetia. Meri. Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului . Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur). În Europa Centrala. Din Banat. în jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata.n. Maramures si Crisana. cum ar fi fost normal. decorata. motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pâna pe la 800 a. Astfel de ceramica exista si în Ungaria-cultura Gava. începând cu Ha mijlociu. poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. bine lustruita.Susani în Banat si Gava-Lapus în NV României. Se remarca pentru Ha timpuriu din România existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata. când se sfârseste UFK (Urnenfelderzeit). Ulterior. dintre care au fost sapate 1270. Muntenia (Chitila. Tamaoani). periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala. sunt atestate si în spatiile vecine: grupul Pšenicevo. în Republica Moldova). C-ul Ha mijlociu (800650). ceva mai târziu. ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata în hallstattul timpuriu. Grupuri cu ceramica imprimata. despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda. B. Hans Hildebrand a împartit epoca fierului în doua etape : Hallstatt si La Tène. Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie în interior si decorul cu multe proeminente. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare între Europa Centrala si cea de est.Chr.si în Ucraina-cultura Holyhradi. asemanatoare celei din România. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke în etapele A.

Chr. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cântareste în jur de 1100 kg. din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament. fortificate cu valuri de pamânt pe schelet de lemn. foarte frumos decorate cu motive geometrice. Ciceu (30 ha). Hallstattul. Economia. pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decât spre cultivarea plantelor. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sântana (78 ha). aduce cu sine noi tipuri de piese. toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. la fel ca si cea de la sfârsitul epocii bronzului. Gusterita.etnic tracic. Pe la 1200 a. Noua epoca. motiv pentru care asezarile au. Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti). Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara. Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul. Huedin. straturi subtiri de cultura. Teleac. În Ha C. se remarca în epoca cetatile de refugiu. În sec. fiind frecvente asezarile de tip salas. Totusi. În general. motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. iar cea canelata celui illyric. reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. Spalnaca si Aiud. iar mai târziu cnemida. În Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi în paralel. iar mai târziu fibulele ochelari. care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate în ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur. apare fibula de tip Peschiera. uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). Cornesti (68 ha). METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La începutul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului. cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mâner (apar în Ha B) sau cele cu antene. de cele mai multe ori. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. Apar pentru prima oara centurile din bronz. Cele mai vechi dintre ele sunt: .

XIV-XII a. al XII-lea. din Banat. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier în Banat. 7. ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre. În tumulul de la Susani. III. al IX-lea. Moldova (minereu de balta). un celt din fier descoperit în necropola de la Lapus. O singura descoperire este foarte timpurie. un ac de bronz. o bratara de fier. secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie. IX-VIII provine de la Cernatu. Având în vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite în Maramures si Banat. Zgura începea sa se lichefieze la 1030 . a fost descoperita zgura de fier într-un context databil în sec. fie din Anatolia. Începand cu Ha mijlociu. minereul fiind asezat în straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). 6. cu miez de fier. Dobrogea (Altân Tepe). la sfarsitul sec. în Maramures din sec. 3. De la Dervent. adâncite în pamânt. hematitul (70% fier). cu peretii de lut. iar în stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului în sec. în Banat. 4. un pumnal de bronz. sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). din Banat. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului în spatiul nostru sunt din sec. Pâna la caderea regatului hittit. bare de fier. Aici. obiectele din bronz sunt treptat înlocuite cu cele din fier. fie pe culoarul Vardar-Morava. unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier. dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si în centrul Europei. Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. Fara îndoiala ca sunt piese de import. în Slovacia. In difuzarea metalurgiei fierului în spatiul nostru. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie. un cutit de fier de la Cauas. Raspândirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi înalte de reducere.Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar în Maramures si Banat. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi în Asia Mica. Chr. descoperit în depozitul de la Rozavlea III. în sec. Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%). dintr-o localitate necunoscuta. precum un pumnal descoperit la Ganovce. 5. apoi uneltele. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier). limonitul (63% fier). 13 2. Oltenia (Baia de Fier). descoperita în necropola de la Bobda. care. din aria culturii Babadag. Vasile Pârvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii. descoperit în Banat. SE Transilvaniei. Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale. prin filiera greceasca. iar în Ha târziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense. o spada de fier din Banat. in sec. a VIII-lea. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz. mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii în Europa. în regatul hittit. mai întâi armele. 12. în jur de 50 %. erau rezerve mari de minereu de fier. un mâner de cutit. în Muntii Taurus. de forma tronconica. se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier. deoarece randamentul de reducere era destul de scazut. o lingura de turnat. databil în sec. cu miez de fier descoperit la Tirol. obiecte de fier si bronz. ideal 1500 grade. Fierul este cunoscut înca din mil.1. 13.

în mijlocul unei necropole de incineratie. se obtinea o lupa de fier spongioasa. ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). saltaleoni. Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea. însa. tutuli. bratari.grade. datorita impuritatilor. Pentru prelucrarea lupei. Aceasta temperatura nu asigura. ARTA AURULUI Din România se cunosc o serie de tezaure de aur. In urma reducerii. de aceea randamentul era redus. un tezaur de aproximativ 5kg. În 1980 a fost descoperit la Hinova. care continea o diadema. care sunt însa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. placarea cu aur sau sudura cu bronz. . verigi. margele. o reducere completa. iar fierul la 1200-1300 grade.

toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului. fie în morminte plane. fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. al VI-lea.mansoane. al VI-lea. cutitase curbe din fier. vârfuri de lance. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac. Balta Verde si Gogosu. avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. Ele vin din trei parti: dinspre SV. precum cele de la Basarabi. fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont. desi este de inhumatie. care. ultimul tras de 12 pasari de apa. din Oltenia. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice). piese de harnasament (psalii si zabale). deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . akinakai. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. se înmultesc razboinici traci calari. Chr. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia. Dupa toate aparentele. ci constituie adevarate necropole tumulare. Influenta illyrica este mai evidenta în SV României. De altfel si izvoarele literare arata ca. in Ha târziu. ambele din medii Basarabi. incepand din sec. vârfuri de sageti. începând cu sec. sunt razboinici calareti. din epoca bronzului. Spatiul din Bulgaria. dar exista si morminte de inhumatie. Illyrii. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si îmblânzitori de cai. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. continuand traditii vechi. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale. Tezaurul era depozitat într-un vas bitronconic. canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu. unde apar aceste . aproximativ 90 de triburi-neamuri. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman). Despre o influenta illrica se poate vorbi si în NV Bulgariei (necropola de la Vraca). fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta. aveau rol apotropaic. unde au fost descoperite câteva necropole de inhumatie. din Bulgaria. In necropola de la Basarabi. de esenta illyrica. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului. la est Morava). vasele sunt tipice culturii Basarabi. Un alt tezaur databil în sec. pasarea de apa. Într-un mormânt tumular din sec. ultimele de sorginte scitica. locuiau în zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava.al XII-lea a. ca în epoca bronzului. fie prin intermediul tracilor sudici. din Grecia. în Oltenia de vest. s-a descoperit sina unei roti de car. Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec. probabil un car de lupta. din Bosnia. amândoua potrivite pentru lupta de pe cal. Ritul de înmormântare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli. Tumulii nu sunt izolati. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. purtate la gât. si dinspre est. fie în morminte tumulare. zvastica. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. dinspre sud. drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana. mai târziu. cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici. RELIGIA Simbolurile religioase (crucea. al VIII-ea de la Balta Verde. armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea.

Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii. Herodot ne da de înteles ca agatirsii. iar în secolul urmator sunt pomeniti în Asia Mica atât de izvoarele grecesti cât si de cele akkadiene. Sunt si câteva morminte de incineratie. vârfuri de sageti în trei muchii. îi localizeaza la izvoarele unui râu numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si în Moldova. 7-6. plugari si agricultori. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat în 1980 o carte. IX-VII. Potrivit lui Herodot. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii. Donja Doljna si navicella care. mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului. oglinzi din bronz. Drept urmare. nu trebuiesc confundati cu acestia. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi. care s-a razbunat pe ei. care au dus la o molima cumplita. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. fapt care l-ar fi mâniat pe Apollo. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin . mult mai târziu. nomazi. caci nu au decât necropole. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac. Aiud. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius.influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri.grupul Trestiana. în Asia Mica. antariatii si-au parasit casele. oaie la femei si bovine la barbati. Sunt sigur nomazi. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic. ba chiar le interzic acestora sa le calce tara. La rândul sau. morminte plane de inhumatie. aflam despre ei ca sunt gingasi. Fara indoiala ca. Scitii sunt la origine iranieni. Herodot vorbeste despre sciti regali. ulterior. produsa de niste aburi care ieseau din pamânt. al scitilor. 3. motiv pentru care s-au asezat într-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. cu timpul. carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii. Cipau. Cele mai multe morminte au ofrande de carne. vor fi masiv folosite si de traci. un grup estic intrusiv este surprins la noi în zona Transilvaniei. Târgu Mures. altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). regele Spargapeithes. ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au îndreptat spre sud. când ca ar fi traci. în sec. Alte necropole se cunosc la Blaj. Un obicei constant surprins în aceste necropole este acela de a depune în morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). conform legendei.ar fi migrat la traci. în sec. aflate sub dominatie scitica. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. Evenimentul ar fi avut loc. dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. de obicei. si a unor populatii scitoide. au adaugate scitilor si populatii de agricultori. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata în zona noastra. este vorba de grupul Ciumbrud. Arheologic. dar nu i-a primit nimeni. stâlpi de baldachin. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai. ca sa nu se certe între ei. Lânga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. spre a evita razbunarea lui Darius. in sec. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au. Dupa sec. Scitii agatârsi pe teritoriul României. al agatirsilor. În mormintele de femei s-a gasit depusa creta. in epoca latene. akinakai. asasinându-l pe regele Ariapeithes. margelele de caolin sau din scoici Kauri. infectându-le apele cu broaste. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. înca de pe vremea lui Sargon II (722-705). care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe). lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. din 279. Herodot ne da de înteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai târziu proaste. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi. desi sunt inruditi cu scitii.

când scitii condusi de regele Atheas patrund în Dobrogea. 8. în Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici. au reusit sa-i induplece pe autohtoni. care a domnit între 540-498. Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. sunt multiple: solul inoportun agriculturii în Grecia. cresterea demografica. precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier în trei muchii. Nu se stie daca anterior întemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana. iar de Alexandru Vulpe începând cu 550 si pâna pe la 450. ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului). capabili a-si asuma riscuri. a fost întemeiata la 657/656 i. acoperite de tumuli. un imens pustiu. Astfel. dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor. fapt confirmat si de izvoare. doar la 340. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului târziu consta în adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica. al IV-lea reapar asezarile din zona de câmpie. Ulterior. concentrarea proprietatilor funciare în mâini putine. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari. Singura cultura atestata în sudul României în Ha târziu este FerigileBârsesti. care au avut mai strânse relatii cu grecii. mai ales cu odrisii. fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. V-lea a. in timpul expeditiei impotriva tribalilor. Cauzele colonizarii grecesti. dar arheologic se poate stabili momentul. cap de bour). O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. Despre o patrundere masiva de sciti. Nu exista marturii scrise despre intemeiere. al VI-lea. Se crede ca este vorba de Amyntas I. ursi. saracirea populatiei. care ocupa în exclusivitate zona subcarpatica. ei fiind înfrânti de regele Filip II al Macedoniei în 339. deci data întemeierii se afla undeva spre sfârsitul sec. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec.n. Prima colonie greceasca a fost Histria. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala. proces care începe în sec. de obicei oameni cutezatori sau aventurieri. care încep sa apara în sec. la 335. sacrificiul cailor. care. În Dobrogea inflenta s-a datorat întemeierii cetatilor grecesti din Pont. la aceasta vreme. Stâncesti. caci nu a fost identificata nici o cultura în acest spatiu. expansiunea scitica trebuie sa fi fost împiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni.de cate Millet. desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice. a fost întemeiat pe vremea când în Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. potrivit lui Pseudo-Scymnos. aflam din izvoare. Începând din sec. a unor piese de harnasament . Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria. Callatisul. Mosna. de pilda aplicile de curele în forma de animale foarte stilizate (cai. grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. lupta demosului (negustori. Este posibil ca zona de câmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca în Ha târziu aceasta zona pare nelocuita.Vasiliev începând cu 600-575. si izvoarele scrise (Istorii. dar probabil ca. prin daruri si promisiuni. dupa Eusebius Hyeronimus. Chr. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci. colonie doriana a Heracleei Pontica.e. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai târziu. raiduri scitice în spatiul nostru. care-si alegeau o capetenie. cultivatori) pentru drepturi politice. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare. mestesugari. Herodot) pomenesc la nord de Dunare. al VI-lea. De asemenea. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de . feline.

Prut.5 m. spre deosebire de forme. strachina cu buza adusa spre interior. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. Arges si de-a lungul Dunarii. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora. Gura Canliei. amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. Piatra Frecatei. fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. Enisala.mijloace de schimb premonetare. al IX-lea. Originea: dupa Sebastian Morintz. Asezarea a fost fortificata în faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adânc de 3-4 m. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei. Periodizare si datare: faza I..1100-1000. facând-o însa cu mâna. CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspândire: Este atestata în Dobrogea. dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti în care erau aduse uleiul de masline si vinul.vârfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene în diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia. Saharna. Cultura Basarabi . cultura a fost împartita în 3 faze. Chr. Unele morminte sunt colective. cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. uneori în perimetrul asezarilor. mai ales pe Siret. epoca La Tène. în faza de expansiune maxima ( faza a II-a). Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola. Pare ca se practica atât incineratia . Chr. Beidaud.Morintz). faza a III-a-800. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata în arealul culturii Ferigile-Bârsesti. În faza a III-a. în cea de-a doua e realizat prin imprimare. Dintre motivele decorative. Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie. iar în ultima decorul este canelat. ulterior în sec. se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. al XI-lea a. NE Munteniei si Sudul Moldovei. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare.Solonceni).pina la colonizarea greaca ( dupa S. grupul Insula Banului care a fost datat initial în sec. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe. stofe. iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare. al VI-lea a. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica. În prima faza decorul este realizat prin incizie. În faza a III-a evolueaza doar în Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. cât si inhumatia. faza a II-a-1000-800. începând cu sec. Decorul ceramicii. drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse. vase din metal) în spatiul autohton. Republica Moldova sau Bulgaria (Pšenicevo. are o origine locala. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag. isi limiteaza arealul. ci doar morminte izolate. ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate. care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni. Topalu. Însasi roata olarului va fi preluata tot de la greci.

majoritatea asezari. Moldova Veche. un grup cu ceramica incrustata anterior. care potrivit izvoarelor scrise. Având în vedere aria de raspândire a acestei culturi. Soldanesti în Basarabia. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat. strachina cu buza rasfrânta spre exterior si cu picior inalt. Tei. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. apar. Ieselnita în România. motive zoomorfe foarte stilizate. s-urile imbucate. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi. Totusi aria de raspândire cuprinde si nordul Serbiei. Asezarile: se cunosc la Popesti. nordul Serbiei. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pâna în Austria. caci pestera avea peretii pictati. sudul Republicii Moldova. Piese de metal: dintre piesele de metal. este arie illyrica. cât si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. triunghiurile hasurate. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca. cilindric. destul de putin cunoscut. foarte rar.Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei. Banatul. de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite în epoca bronzului în ariile culturilor Wietenberg.. Vojvodina. cana cu doua torti supraînaltate. Prezenta ei este documentata si în nordul Bulgariei. Sofronievo în Bulgaria. Valea Timisului si Gornea. retelele de linii sau snurul fals. în Banat. A. zona de câmpie din Muntenia si Oltenia. atestat si la Balta Verde si Gogosu. evitând zona de deal si de munte. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului. Pe lânga motivele geometrice. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior. amfora. Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. sudul Moldovei. Se cunosc în jur de 350 de situri. Câmpia Pannonica. desi ceramica este Basarabi. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme în SV României. în Muntenia. Gârla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi în lemn. Ceramica: are atât decor canelat. frecvente în aria acestei . Remetea. În Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi.

etapa D. în zona Romanati 2. . Arges si Prahova 4. Eselnita. fibulele de tip Glasinac dintre podoabe. existenta unor grupuri culturale înrudite între ele: 1. în Vrancea. iar M. în zona Portilor de Fier. cu siguranta piese de cult. Datare: în timp ce A. Guma între 750-600. Ferigile. A. Telesti-Dragoesti. în Vâlcea.culturi sunt fibulele ochelari. cu mâner de forma literei T . Bârsesti. Grupul Ferigile-Bârsesti În etapa finala a Hallstatt-ului. 5. se constata în zona subcarpatica. M. iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta. Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie. în Gorj 3. Vulpe dateaza cultura în intervalul 800-650. din sudul României. Guma vorbeste de trei faze. Vulpe o împarte în doua faze. Gura Padinei.

Cluj-Napoca. este decorata cu canelura. Toate mormintele sunt de incineratie. cutite din fier. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamânt depuse în straturi succesive. La Ferigile au fost descoperite doua necropole. BucureÕti. ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. cât si morminte cu urna depusa în groapa. La Bârsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli. cu 150 detumuli si alta plana. 1993. in general de buna calitate. zabale.Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau. 1980. Vulpe a datat necropola între 550400. 1976. vârfuri de sageti cu trei muchii. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile. Bernhard Hänsel. publicata de A. una tumulara. Ceramica.Necropola hallstattiana de la Ferigile. Attila László. Bucuresti. fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. În inventar apar akinakai. Bonn. Vulpe. 1994. având în inventare akinakai. BucureÕti. cutite curbe de lupta. fibule. sau mominte cu cenusa depusa direct în groapa. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamânt. aplici cruciforme. cutitase de fier. Alexandru Vulpe. Multe morminte sunt de luptatori. cu 28 de morminte. vârfuri de lance si de sageti. dar o mare parte din vase sunt nedecorate.CivilizaÛia primei epoci a fierului în sud-vestul României. 1967.Începuturile epocii fierului la est de CarpaÛi. Ritualul funerar este destul de divers: exista atât morminte cu urna depusa direct pe solul antic.Scitii agatîrsi pe teritoriul României.Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv în zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. Valentin Vasiliev. Al. BIBLIOGRAFIA: Marian Gum|. Metalurgia bronzului in epoca bronzului si Hallstatt METALURGIA BRONZULUI ÎN EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI . care contin atât morminte de inhumatie cat si de incineratie.

Posibilitatea de a depista aceste minereuri. în loc de staniu. sulfuri. Cupritul= oxid de cupru. Alierea. aduse în spatiul nostru de populatiile nomade. plumb).Cu2O 2. în zona Frantei fiind frecvente asocierile naturale în minereuri a cuprului cu antimoniul.Azuritul. . 6. Primele bronzuri sunt de fapt pseudo. 3. asemanator celui de usturoi. covelina. ele au creat piese originale din bronz.Cu2(OH)2CO3 5.Practicarea metalurgiei bronzului de catre o populattie presupune : 1. prelucrarea la rece a cuprului nativ prin ciocanire. nu le reduc si. MINEREURILE Cuprul se gaseste în stare nativa sau sub forma unor minereuri. arsen. deci post 3800 a. China. antimoniu). Tailanda si America. înnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu. primele bronzuri arsenizate apar în epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului. Iranul. bornitul. Pe teritoriul României. 7. Ele apar pentru prima data în zona caucaziana si în Anatolia. iar din mil. Cunoasterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obtinerea cuprului. în combinatie cu alte elemente chimice. prin turnarea în tipare. arsen.Calcopiritul= sulfura de cupru si fier-Cu FeS2 4. antimoniu. . tetraedritul. apelând la importul de materii prime. Turnarea aliajului în tipare pentru obtinerea pieselor Acestea ar fi conditiile si operatiile care trebuiesc cunoscute. totusi. 5 în Anatolia (la Can Hasan) începe a se prelucra arama la cald. Initial sa practicat. Chr. Totusi exista zone care nu detin minereuri. Calcozina= sulfura de cupru. deoarece în natura se gasesc minereuri care contin si cupru si arsen. Aceste minereuri puteau fi lesne depistate deoarece arsenul emana un miros tipic. Este posibil ca un centru independent de inventie a metalurgiei bronzului sa fi existat si în Franta unde se cunosc pseudo-bronzuri timpurii. 5. brochantitul. Cunoasterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor. Executarea unor operatii preliminare reducerii. care sunt aliaje ale cuprului cu antimoniul. estice. cubanitul. 2. Pot fi enumerate : 1.Malachitul=carbonat bazic de cupru . 4. sub forma de oxizi. 7. tenoritul. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care contin cositor sau un înlocuitor al acestuia (arsen. nu le exploateaza. Centrele de inventie a metalurgiei sunt Anatolia.bronzuri pentru ca sunt aliaje care contin. începând din mil. fiind piese de import din zona caucaziana. etc.Cu2S 3. Se crede ca primele bronzuri sunt aliaje întâmplatoare.

teritoriul actual al Romaniei si zonele limitrofe Romaniei. chiar daca ele au fost exploatate în preistorie. arsenopiritul sau auripigmentul (sulfura de arsen. Arsenul nativ este atestat la Oravita si Ciclova Româna. Moldova Noua. Saxonia si Boemia. dar si la sud de Dunare la Majdanpeck. în Apuseni.e în Muntii Miroc si Stara Planina sunt atestate rezerve bogate de minereuri de cupru. care puteau fi folosite în conditiile în care unele populatii nu detineau o tehnologie avansata. cupritulroşie. un oxid al staniului. În România exista minereuri de cupru în Banat. Anglia de SV. cele mai multe minereuri se găsesc în filoane cu adâncime mare. Staniul sau cositorul se gaseste în natura sub forma de casiterit. IDENTIFICAREA MINEREURILOR Pentru a putea fi exploatate. azuritul. Plumbul se gaseste sub forma de sulfuri. Sasca Montana. atomic 33) se gaseste în stare nativa sau în combinatii cu sulful. Un eventual indiciu indirect ar putea fi doar un ciocan preistoric din piatră descoperit într-o mină auriferă de la . dar. Ciclova. La sud de Dunar. în Dobrogea ( la Altîn Tepe malachit). Este clar ca. în Moldova (la Fundu Moldovei). Minereurile cu conţinut de arsen ar fi putut fi reltiv usor identificate datorită mirosului lor pregnant de usturoi. Arsenul (nr. Antimoniul sau stibiul se gaseste în natura sub forma unor compusi. care sa le permita reducerea minereurilor complexe. cum ar fi realgarul (minereu de culoare portocalie). de obicei. Dognecea) care se găsesc şi în filoane de suprafaţă. Din păcate. urmele de extractie preistorice. în Muntii Banatului (Moldova Noua. în SE Transilvaniei. din pacate. in zona Ciuc-Harghita (Balan). fiecare având una specifică: malachitul-verde. dar si în NE Serbiei (Rudna Glava). sub aspectul materiilor prime. cea mai importanta fiind galena ( PbS). Rudna Glava. Oravita. iar sub forma de compusi exista tot în Banat. Este foarte probabil că erau căutate filoanele de suprafaţă. în Maramures. Rezerve de casiterit sunt atestate în Franta (Bretagne). care apoi erau deosebite şi alese în funcţie de culoare. la Dognecea. La noi nu exista acest minereu decât sub forma unor vagi urme în Munţii Apuseni. de culoare aurie). minereurile trebuiau mai întâi a fi depistate. Cele mai importante resurse din Romania sunt cele din Maramures. o sulfura de antimoniu. au distrus.aurie. adica din epoca romana. Ciclova Româna) si Poiana Rusca (Ruschita). dar este o materie prima deficitara în intreaga Europa. Este important de precizat ca exista si cupru nativ în Banat. Pentru România nu există nici o dovadă directă de exploatare preistorică. medievală sau modernă. calcopirita. în Oltenia ( la Baia de Arama). Reskovica. în Banat. cel mai important fiind stibina. ofereau populatiilor traitoare in acest spatiu sansa practicarii metalurgiei.Minereurile de cupru exista în multe zone din Europa. Mai lesne de exploatat trebuie să fi fost minereurile din Banat (Moldova Noua.albastru. Este probabil motivul pentru care s-au folosit pentru înnobilarea cuprului alte metale. sinugura problema fiind aceea a procurarii prin schimb a cositorului. EXTRACTIA MINEREURILOR Tehnicile de exploatare a minereurilor sunt relative greu de reconstituit pe cale arheologica. Sasca Montana. azi nu mai exista dovezile ca ele au fost extrase deoarece exploatarile ulterioare.

ultimele doua din neolitic. Măcinarea se făcea cu ajutorul unor zdrobitoare şi râşniţe din piatră. ca atare greu de identificat prin cercetari arheologice de suprafata. OPERATII PRELIMINARE REDUCERII Înainte de reducere. la Rudna Glava. uneori. unde este dovedita o exploatare preistorica sau din Serbia (la Rudna Glava) si Bulgaria (la Aibunar). unde se exploata înca din chalcolitic malachitul. Sasca şi Dognecea. Ca atare. aflat destul de aproape. minereurile extrase treceau pin mai multe operatiuni: spalarea. mult mai lesne de procurat în locurile de extractie. În plus. caracterizate. la Mitterberg. dar şi de la unele surse scrise din antichitate (Caesar. nu puteau face fata cantitatilor foarte mari de minereu. care avea în componenta arsen. Mai usor de exploatat par a fi fost filoanele de la Moldova Nouă. Tot din Tadjikistan se cunosc topoare de minerit neslefuite. Pâna în epoca romana nu sunt atestate galeriile subterane. asistati de 30 de muncitori care asigurau transportul spre locul de reducere. Santurile sunt atestate în zona asiatica. Dupa incendiere si stropire. prin relief înalt.Căraci. Nici macar cuptoare distruse nu se cunosc. Alte exploatari miniere se cunosc la Aibunar. iar dupa exploatare au fost umplute cu muschi si lut spre a impiedica prabusirea peretilor. în Bulgaria. cum s-a constatat la Kargaly. Pornind de la constatările de aici. cu peisaj silvestru. Pentru exploatare se foloseau picuri din corn. Un indiciu în acest sens ar fi marturiile lui Caesar pentru exploatarile din perioada preromana din Galia. care prezentau avantajul că. Mijloacele de transport. in arealul culturii Monteoru. datorită şocului termic. iar scoaterea la suprafata a minereului se facea cu ajutorul unor saci. în zona Uralilor. 1 de la Năeni. coborârea era asigurata de scari din lemn. totuşi. Puturile verticale sunt atestate în NE Serbiei. jud. în mai multe situri din Tadjikistan si. eventual santuri (pseudo-galerii) cu adâncimi ce puteau ajunge la 20 m sau chiar 40-42 m. pentru eliminarea componentilor pamântosi. carele. chiar si acestia conservati. bănuite. lânga Stara Zagora. care a consemnat modul cum se exploatau minereurile în Galia) procedeele de exploatare pot fi. Iluminarea se facea cu ajutorul tortelor. Se cunosc cuptoare . oamenii şi-au valorificat experienţa dobândită la extragerea silexului. erau la mică adâncime. Astfel de vetre sunt atestate pe Cetatea nr. maruntirea. La Mitterberg sunt cunoscute puturi si santuri prevazute cu sisteme de ventilatie. puteau fi exploatate doar zacamintele de suprafata sau de mica adancime. datorita faptului ca ele erau cu siguranta amplasate departe de asezari. de obicei. pentru deshidratare si eliminarea componentilor pamântosi care mai ramâneau dupa spalare. Prajirea se realiza pe vetre deschise. Cu siguranţă. unde s-a exploatat azuritul si malachitul la nivel de Karanovo VI (Gumelnita). era nevoie si de cantitati mari de combustibil care întretinea arderea. Exista putine exceptii pentru Europa. cum am precizat deja. dupa care erau distruse pentru a putea fi recuperat metalul. Buzău. REDUCEREA Procedeele concrete de reducere pot fi cu greu deduse deoarece nu s-au pastrat cuptoare pentru reducerea minereului de cupru. din piatra dura. Extractia minereurilor se banuieste a se fi facut prin incendierea zacamântului si stropirea lui cu apa sau cu un acid (acidul acetic= vin). măcinarea si prajirea. de cele mai multe ori zone cu relief înalt. fapt explicabil pentru ca cuptoarele de reducere erau utilizate o singura data. apareau fisuri în roca si se puteau face cu mai multa usurinta puturi verticale pentru extractie. santuri care au fost consolidate cu scânduri din lemn. la Kargaly. Problema era că majoritatea filoanelor de minereu de cupru se aflau la adâncime. Ciclova. în apropierea locurilor de extractie. Amplasarea în apropierea locurilor de extractie era justificata caci randamentul la reducere era destul de scazut si trebuiau foloste cantitati foarte mari de minereu pentru obtinerea unor cantitati mici de cupru. din Tirolul austriac. Calculele au relevat ca se foloseau 40 de mineri. spre exemplu.

mai ales la cele timpurii. de la Mitterberg. Astfel de lingouri se cunosc sub forma de piele de vitel în lumea egeeana. Sub forma de lingouri a circulat atât bronzul. în anii '30 ai sec. al XIX-lea. au dus. prea puţine piese descoperite în spaţiul actual al României au fost supuse unor analize metalografice care să le pună în evidenţă compoziţia. Dupa reducere. care permiteau recuperarea lupei de fier. fara a mai fi necesara distrugerea cuptorului. 2. de la Vučedol. terminate cu o teava din lut. in Italia şi de la Aegina Kolonna. respectiv absenta. Procesul de reducere poate fi reconstituit prin analogie cu reducerea minereului de fier. pentru ca. mai mult sau mai putin. de Eugen Stoicovici. deci este indoielnica folosirea lor in agricultura. materia prima a circulat sub forma de turte din bronz plan-convexe. În Franta au circulat lingouri de plumb sub forma de topoare. lângă Beersheba. din piatră şi lut si erau. Avea loc o ardere oxidantă care era întreţinută iniţial de cărbune. cât si metalele nealiate: cuprul.lea. Foalele se compuneau din burdufuri de piele. mai recent. iar numarul pieselor descoperite în asezari este extrem de redus. care conţinea sulfuri. . în spatiul nostru. Primele analize chimice in Europa s-au facut la sf. La noi sunt destul de putine analize pe piese din bronz.Temperatura de reducere se ridica la 600-900 de grade. În partea superioară se forma o turtă de cupru. Această primă ardere avea ca scop eliminarea sulfului. în timp. pot fi denisate zonele de extractie sau atelierele producatoare.ANALIZE METALOGRAFICE Din păcate. nu au putut fi observate stereotipii în ceea ce priveşte procentul de cositor. Ramsau şi Mühlbach din Austria. desi putine. Analizele realizate. Analizele chimice si spectrale ale pieselor din bronz sunt extrem de importante. la câteva concluzii interesante: 1. fusesera aduse noi perfectionari. de căutare a reţetei ideale. databile în jur de 2000. National de Istorie din Bucuresti. In ultimii ani s-a creat un laborator pentru analize matalografice si la Muz. care era întrodusa în orificiul cuptorului. plumbul. de la Bedollo. de asemenea. era recuperată prin spargerea cuptorului. prin care se introduceau foalele pentru activarea arderii cu oxigen. cositorul. din Serbia. Se obţinea un produs metalurgic intermediar între minereu şi produs finit. numit mată. adâncite în sol. Se cunosc. care. o lungă perioadă de timp. meşterii locali s-au aflat într-o fază experimentală. în Israel. apoi de sulful conţinut în minereu. al XX. de topoare bipene sau de torquesuri în Europa Centrala.La foarte multe piese. după răcire. Cuptorul era umplut cu straturi succesive de minereu si combustibil (carbune de lemn. sec. Cuptoarele (furnalele) trebuie ca aveau peretii grosi. de Constantin Niculescu-Otin si. practicata mai târziu si de pe urma careia s-au pastrat mai multe cuptoare de redus caci. cuprul era turnat în tipare de lingouri. bare de costior. de la Abu Matar. ALIEREA. De multe ori. La aceasta supozitie s-a ajuns datorita faptului ca cele mai multe seceri din depozitele de bronzuri nu au urme de folosire. Nu este exclusa nici posibilitatea ca secerile sa fi fost tot un fel de lingouri. argintului din aliaj. Se pare că.de redus minereul doar accidental de la Agados în Niger. Niculescu-Otin a facut primul observatia ca piesele de provenienta transilvaneana pot fi deosebite de cele extracarpatice prin prezenta. piese semibrute care se îndreptau se atelierele de turnare a pieselor finite sau puteau fi destinate schimbului la mari distante. pe baza lor. totuşi. de bare în Germania. Primii care se topeau si se zgurificau erau componentii pamântosi care se scurgeau si se depuneau la baza cuptorului. Erau de forma cilindrica sau tronconica si erau prevazute cu o gură de alimentare în partea superioară şi o perforatie în partea inferioara. facute. numit mangal).

care trebuiau să fie mai dure. Piesele simple (strapungatoare. iar cea egipteana 13 % cositor.3. din SV Angliei. la noi nu a putut fi observată o reţetă strictă a bronzului. restul cupru. 7. creuzete. Grecia miceniană s-a crezut multă vreme că s-ar fi aprovizionat cu cositor pe cale maritimă. procentul de antimoniu se situeaza între 6-10 %. la fel în Serbia. Procentul de cositor influenteaza culoarea si calitatile bronzului. tiparele descoperite aveau negative de piese diferite şi pe avers şi pe revers. era sparta carcasa din lut si se recupera piesa din bronz. se foloseşte mai mult cositor. în timp ce la arme. Cea mai apropiată sursă de România ar fi Boemia (Slovacia). Pentru turnarea topoarelor cu disc se foloseau tipare compuse. Tiparele din piatră erau mai greu de realizat. OBTINEREA PIESELOR FINITE Atelierele de producţie a pieselor finite se aflau. Procentul de cositor. Spre deosebire de alte spaţii. bronzul este mai galben. Metoda cerii pierdute consta în modelarea piesei dorite din ceara si îmbracarea ei într-o pojghita de lut. în aşezări. devine mai mare în bronzul mijlociu. Prezenţa lor este dovedită de descoperirea unor tipare. Bronzurile cu antimoniu folosesc ca materie prima stibina din Maramures. 5. Acesta din urma topea ceara si îi lua locul. topoare de tip pana) se turnau în tipare monovalve. Reteta miceniana presupunea 9 parti de cupru si o parte de cositor. Cositorul influenteaza mult duritatea si rezistenta bronzului. Piesele finite se obtineau fie prin metoda cerii pierdute. cele mai complicate în tipare bivalve. Procentul de cositor variază în funcţie de categoria funcţională a pieselor. În general. semn că s-au găsit mijloace de a se ajunge la resursele de cositor. Deci cantitatea mai mare de cositor din aliaj face ca punctul de topire al aliajului sa fie mai sc|zut. Cuprul se topeste la 1085 grade. Eugen Stoicovici a observat ca piesele din Transilvania au un procent mai ridicat de cositor decât cele din Moldova. cel mai adesea. Procentul mic de cositor da bronzuri de culoare rosiatica. unde a fost pus în evidenţă doar la Strumica. iniţial foarte mic. dalti. dar erau mai rezistente. pastrându-se un mic orificiu prin care se turna bronzul incandescent. Din putinele analize reise ca erau bine cunoscute de catre metalurgisti proprietatile cositorului. . minereu care conţine cositor. iar cele de dimensiuni mari necesitau mai multe tipare (spadele de exemplu) . Dupa racire. iar cositorul la 283 grade. linguri de turnare. Ele dovedesc ca nu se poate vorbi de o specializare a atelierelor pe anumite produse din metal. eventual a unor piese semifinite sau neretuşate. putând deveni cenusiu când procentul este foarte mare. 6. Pentru podoabe se constată un procent mai mic de cositor. putând fi utilizate pentru turnarea mai multor piese. În general la aceste bronzuri. De multe ori. fie prin turnarea în tipare din lut sau piatra. Se ştie că casiteritul. un bronz de buna calitate are între 5-18 % cositor. care nu depaseste in aliaj niciodata procentul de 25 %. 4. Azi este foarte credibilă ipoteza că s-ar fi apelat la zăcămintele din Afganistan sau Asia Centrală. La noi se găsesc doar vagi urme de acest minereu. este o materie primă deficitară în multe zone din Europa. Pe masura ce creste procentul de cositor.

care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz. zinc. Nu este exclus ca operatiunile de reducere sa fi fost dublate de ritualuri magice. cele două valve folosite la turnare nu erau perfect fixate şi etanşeizate. de catre Alexandru Vulpe). o asociaţie profesionala a meşteşugarilor. metalurgiştii sunt atestaţi de tăbliţele linearului B. ISTORICUL CERCETÃRII PIESELOR DE BRONZ Piesele de bronz din România s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. În spaţiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era deţinut de wanax. timpurii de prelucrare sunt atestate şi în Pecica. El distribuia materia primă meşteşugarlor care erau dependenţi de palat. adica a aliajelor care. epoca de metalurgiei. Aceasta se înlătura cu ajutorul unei dălţi sau prin frecarea cu o gresie. Este în lucru volumul consacrat recipientelor din bronz. spadele (Tiberiu Bader) şi fibulele (Tiberiu Bader). Decorarea se realiza cu ajutorul unui dorn. De obicei. Este vorba de valve pentru topoare cu gaură de înmănuşare transversală. Tăbliţele pomenesc şi termenul de ke-ru-sia. Petrescu Dâmbovita). DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI În Grecia. plumb.RETUŞAREA ŞI DECORAREA După turnarea pieselor. în aria turnarea unor Ateliere aşezarea de la Periam-Pecica. ce urmează a fi publicate de Tudor Soroceanu. secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dâmbovita). pe tari. Sunt singurele informatii scrise pe care le avem pentru acesti specialisti ai bronzului pentru intreaga Europa. . bratarile (M. Pe plan european apare o colecţie numita Prähistorische Bronzefunde (PBF). pe piesa din bronz rămânea bronz excedentar sub forma unei excrescenţe. în nivelurile XII-XIV. la îmbinarea celor două valve. care era. utilizarea lipsă de cositor. Este pomenită o categorie de meşteri numiţi ka-ke-u. topoarele (in doua volume. deci. urma retuşarea. Fara indoiala ca mealurgistii aveau un statut aparte in sanul comunitatilor preistorice. din punct de vedere al exista o discontinuitate între cele doua epoci. Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din tranzitie. motiv pentru care. tipare pentru turnat au fost descoperite la grupului Jigodin. probabil. nu Cele mai vechi Leliceni. Din România au fost publicate. care sunt specializaţi în confecţionarea vaselor de bronz. pâna în prezent. în folosesc pentru alierea cuprului: arsen. în aria culturii Bronzul timpuriu se caracterizaza prin pseudo-bronzurilor. numită bavură.

însa. butoni calotiformi. ace cipriote. Dintre podoabe se remarca bratarile masive cu capete desfacute. bratarile cu capete spiralice. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns. care au fost create undeva în zona Tisei Superioare. piesele de mici dimensiuni. mai frecvente sunt dalţile şi străpungătoarele. semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile dezavantajate aflate departe de resursele naturale. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica. pe calea schimburilor. Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si în arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru. cel mai adesea podoabe: saltaleoni. toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil). Baniabic). În aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz. aplici in formă de orgă. pandantive. de pilda în aria culturii Tei. Devin mai frecvente vârfurile de lance. în Macedonia. care a fost atribuit culturii Glina.Tipice bronzului timpuriu sunt. topoarele cu prag (Absatzbeil). la Cernica. ace cu cap rulat (Rollennadel)). pandantive în forma de coada de rândunica sau pandantive cordiforme. Cele mai spectaculoase piese sunt. diferite tipuri de ace (acul cu cap în forma de pastaie. topoare de lupta. bratari simple sau multispiralice. unele tipuri de topoare cu gaura de înmanusare transversala (Kozarac. pâna în zona Mării Baltice. semn ca acest tip de piesa avea cautare şi făcea obiectul schimbului la mare distanţă. securile plate. placute cu capete rulate. ace cu cap în forma de ciuperca. continuînd sa existe si pandantivele cordiforme. În paralel cu dezvoltarea metalurgiei. printre care se numără cel descoperit la Ostrovu Corbului. pandantive de tip lunula. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gât perforat. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa.pieptene. Se cunosc şi câteva depozite de bronzuri. creste . ace cu cap discoidal. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. uneori terminate cu capete în forma de pecete. Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de înmanusare sau cu limba la mâner. mai ales. acul cu cap biconic. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella. care apar accidental înca din bronzul timpuriu. torquesuri. aparatoarele de brat. vârfurle de lance. topoarele cu disc. Dintre unelte.

Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie. Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc în Ha timpuriu (Ha A). Continua dezvoltarea tipologica a acelor. aparuta în Ha A. unde resursele de materii prime erau mai mari. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si în teritoriul extracarpatic. foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca întrebuintare. mai ales în Oltenia si Muntenia. Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz. Rîsesti-Baleni (în Moldova) si Drajna de Jos. În Moldova apar frecvent celturile de tip estic (cu doua torti). din ariile culturilor Otomani. Suciu de Sus si Cruceni-Belegiš. Cel mai vechi tip este fibula în forma de arcuş de vioara. Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule. Guterita.Oinac (in Muntenia). undeva în intervalul 1200-1100. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria CincuSuseni. cu limba la mâner. Wiettenberg si Suciu de Sus. Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania. cu ciot de turnare sau cu spin. tipica pentru Ha B. venite din Bulgaria. cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si DrajnaOinac au în componenta lor mai ales seceri. Unele depozite din aceasta perioada au în componenta lor mii de piese si cântaresc câteva tone. se caracterizeaza. Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania. eventual şi celturi. sunt de amintit spadele cu . punându-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala.considerabil numarul de depozite. Spalnaca. In aceasta etapa se diversifica tripologic celturile. ele având în continuare si un rol utilitar. iar mai frecventa este fibula în forma de ochelari. dar apar adesea piese sudice. Ca piese noi din bronz. Se cunosc foarte multe depozite. Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula. în Ha B. care probabil apartin culturilor Otomani. din Bulgaria. Aiud. Bronzul târziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de înmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton. Apar acele cu nodozitati. cu predilectie în zona subcarpatica. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate. mai ales în zona de câmpie. care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani si GavaLapus. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene. În Muntenia si Oltenia au fost descoperite des piese de origine sudica. mai ales. este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesti (in Transilvania). prin arme. venite de peste Prut sau din Ucraina. cu un spectaculos decor geometric.

Alexandru Vulpe consideră că se poate admite că şi piesele singulare sunt depozite. a devenit frecventa în bronzul final si a atins apogeul în Ha A. mlastina sau într-o prapastie. pe înălţimi sau in . căldarile cu atase cruciforme. cestile si situlele din bronz. în definiţia dată depozitelor în 1967. Apar în Ha A. Se cunosc în spatiul nostru peste 500 de depozite. Tot în Ha B apar primele arme defensive: coifurile (precum cel de la Piscolt) si scuturile din piele. iar din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri. Practica acestor depuneri a aparut în eneolitic (depozite de piese de cupru). cel de la Drencova. a cel putin doua piese din bronz. În Ha C. DEPOZITELE DE BRONZURI Definiţia depozitului Prin depozit se întelege o depunere intentionata în pamânt. Majoritatea armelor. dar mai ales în Ha B si primele recipiente din bronz. a continuat in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului). ultimul depozit datând din Ha D (depozitul de la Drencova). în depozite sunt doar podoabe de bronz. ci. cu umbo din bronz. eventual apa. Geisslinger. aproape în exclusivitate. Ha C.cupa la mâner si spadele cu antene. sunt depuse tot intenţionat. mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). cel mai probabil. Practica depunerii de piese din bronz este în regres începând cu Hallstattul mijlociu si dispare în Ha târziu. în depozite încep sa apara piese din fier. Scade numarul de depozite începând din Ha mijlociu. Din Hallstattul mijlociu. uneltelor si ustensilelor din bronz sunt înlocuite treptat cu piese similare din fier. Clasificarea depozitelor Depozitele pot fi clasificate în functie de mai multe criterii. deoarece este greu de admis ca ele sunt piese pierdute. excludea din rândul depozitelor piesele descoperite în aşezări sau morminte. După mediul în care a avut loc depunerea pot fi deosebite depozitele uscate (cele descoperite in pământ.

Dupa tipul de asocieri pot fi deosebite depozitele simple (cu o singura categorie functionala). numărul lor creşte. În Slovacia. urmate de depozitele de piese de port şi mai apoi de cele de unelte. Din aceste exemple reiese cu claritate că există stereotipii regionale de depunere care este destul de probabil să aibă legatură cu tehnicile de luptă diferite de la o zonă la alta. fără a fi prea multe. în Bronz D. Un alt criteriu ar putea fi modul de dispunere: direct în groapă. la Est de Tisa brăţările. în Slovacia predomină acele de podoabă. spre exemplu. Foarte multe spade au fost descoperite si in asa zisele depozite umede din Bronz D. Un alt criteriu de clasificare ar fi continutul de piese functionale. zona de la Est de Dunăre) şi în râul Sava. mijlocii şi mari. depozite cu asocieri simple (alcatuite din doua categori funcţionale). Depozite simple de arme există în epoca bronzului şi în Hallstatt. Swed Hansen împarte depozitele în două mari categorii: depozite pure. însă. Numarul pieselor componente si greutatea lor ar putea duce la clasificarea depozitelor în mici. Varfurile de lance sunt foarte rare in depozitele de epoca bronzului. si de piese fragmentare. lingouri. în Ungaria. Interesant este faptul că se pot observa diferente regionale. care combina doua. etc) şi depozite mixte. deci arealului ocupat de cultura Noua. pare a fi a unor populatii crescatoare de animale. in aceste cazuri. dar ating apogeul procentual în Hallstatt B1-B2. per ansamblu. par a se contura grupuri de populaţii mai paşnice şi mai războinice. de vase si depozite mixte. fie numai piese de port. încercând o clasificare a depozitelor din sudul Germaniei. depozite cu asocieri complexe (care contin 3 sau 4 categorii functionale) si depozite eterogene (care asociaza peste 4 categorii funcţionale). care practica in mica masura cultivarea plantelor. Depozitele care conţin piese de harnaşament. iar la Vest de Tisa apărătoarele de braţ. pot fi deosebite depozite formate din piese întregi. Piesele de port prezente în depozite au legatură cu modele vestimentare. descoperite în Transdanubia (Ungaria. mai degrabă. Un lucru extrem de interesant este acela că o serie de topoare cu disc descoperite în Transilvania. noi. dar apar. scoase din uz. care conţin o singură categorie funcţională (respectiv fie numai arme. spre exemplu. depozite din piese întregi. de unelte. coliere cu valoare de lingou). Franke Stein. trei sau chiar mai multe categorii functionale. dar cu urme de folosire şi depozite cu piese fragmentare. în Sudul României (Oltenia. nu sunt finisate sau au lama goală în interior fapt ce le face nefuncţionale. ele dispar din Moldova. putând fi deosebite: depozite de arme. În Bronz D. Semnificaţia depozitelor . care teoretic ar trebui să fie considerate arme. Depunerile de seceri în Bronz D sunt tipice pentru SE Transilvaniei şi pentru Moldova. Muntenia si Dobrogea) exista aproape exclusiv topoare de luptă de tip celt. nu trebuie interpretate ca arme ci. Se pot constata şi în cazul lor unele diferenţe zonale. situaţia fiind foarte asemănătoare cu cea din Bulgaria. se schimbă în timp. Dupa starea de conservare a pieselor. Dacă în Transilvania şi Banat. direct în apă sau în vase de lut sau metal. piese din componenţa carului sau depozitele de vase de bronz sunt destul de slab reprezentate procentual. că cele mai multe depozite sunt cele formate din arme. deci ele. Pentru zona noastră se poate constata. Pe de altă parte. predomină spadele. cultura care.peşteri) sau umede (descoperite în mlastini. tehnici care. fie numai unelte. ca piese de prestigiu (care fac economie de materie primă). În Ha A. lacuri sau ape curgatoare). a deosebit trei categorii de depozite: de materie primă (care conţin turte de bronz. de piese finite (utilizabile). exista tot felul de arme în depozite. foarte interesant. de poadoabe. in 1977. desigur. începând cu Hallstatt A.

formate din piese scoase din uz. aflate în uz. multe depozite. nefolosite (atribuibile unor negustori) şi depozite cu piese întregi.Întrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. din Ungaria. O alta cercetatoare celebra. piesele fiind depozitate (tezaurizate) în ideea de a fi retopite. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care. dar admite ca unele ar fi fost depozite de turnatorie si altele depozite votive. al XIX-lea că depunerile de bronzuri ar fi depuneri cu caracter sacru. Încet si-a facut loc ipoteza ca şi depozitele uscate ar putea fi ofrande aduse unor divinitati. de nefolosit. indiferent de categorie. Ca ar fi asa ar fi sugerat si de faptul ca piesele sunt fragmentare. uzate . Un alt cercetător german. împartea depozitele din Romania în trei categorii: depozite de turnătorie. este greu de dat un raspuns definitiv. fara urme de utilizare. Paul Reinecke. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de frica invadatorilor. mai ales cele din Transilvania. Holste. Din pacate. dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comuniati. aceste depozite contin si materie prima neprelucrata. Depozitele care contin piese nou-noute. prapastii. aflate in migraţie dinspre centrul spre E şi SE Europei. am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstatt-ul sunt caracterizate de conflicte permanente. Daca îngroparea ar fi fost dictata de conflicte. uneori. credea că cele care au provocat masiva îngropare a depozitelor ar fi fost populaţiile Hügelgräber (populaţiile cu morminte tumulare) care. Petrescu Dîmbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la îngroparea depozitelor. de conflicte intertribale si razboaie. dupa trecerea pericolului. fie unor meşteri metalurgişti. În prezent. Un celebru cercetator german. De asemenea. pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. s-a admis încă din sec. exista obiectii serioase vis-a vis de ipoteza ascunderii de frică. pentru succes în lupta. care a studiat bronzurile din Ungaria şi Transilvania. mai nou M. depozite formate din piese noi. considera ca cele mai multe depozite au fost ascunse de teama invaziilor. mlastini. Mircea Russu. care au aparţinut fie unor comunităţi. Un argument pentru cea de-a doua supozitie ar fi acela ca. Apoi au fost definite serii sucesive de depozite. de nesiguranta. Ipoteza lui Reinecke a fost îmbratisata de majoritatea cercetatorilor din România. Este desigur greu de imaginat ca un negustor . autor al unei carti numită Depozitele de bronzuri din România. poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse. promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri. printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica. Aceasta ipoteza este greu de sustinut în acele cazuri în care. ar fi invadat o serie de teritorii. Totodata. s-a constatat o depunere a pieselor într-o ordine foarte stricta La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate. unde predomină depozitele umede. în apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale. Totusi. Depozitele de mari dimensiuni din România au fost interpretate ca fiind depozite de temple. El consideră ca toate. Un alt cercetător român care s-a ocupat de studiul depozitelor de bronzuri. el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din România. in sensul ca admite ca ar putea fi votive depozitele de pe inaltimi sau cele din albiile râurilor. contin arme. ele descriind un disc solar cu raze. lacuri. valabil pentru toate depozitele pentru că 70 % din depozite au fost descoperite în condiţii rămase neprecizate şi doar 15% provin din săpături arheologice. au fost ascunse din cauza unor conflicte sau pătrunderi de populaţii intrusive. a emis ipoteza ca depozitele au fost îngropate în pamânt în perioade foarte agitate. Amalia Mozsolics. începând cu Vasile Pârvan. provocând o panică generală. În nordul Europei. adesea în Grecia. bothroi sau chalkoteka. la Drajna de Jos spre exemplu. Proprietarul îngropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si în ideea de a le recupera. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din România l-am aminti în chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita. cum ar fi turtele de bronz. deoarece unele depozite au fost descoperite în locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile raurilor. Au existat mai multe explicatii. ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac îngropâdu-si armele. au fost atribuite de unii cercetători unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa în împrejurari critice. constând din piese de metal depuse ca ofrande.

1977. I si II. vol. Prähistorische Bronzefunde IX/5 si IX/9. Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader-Die Schwerter in Rumänien. von Brunn. ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor. Prähistorische Bronzefunde IV/8. Sebastian Morintz. Bucuresti. Un cunoscut cercetator german. 1970. Alexandru Vulpe-Die Äxte und Beile in Rumänien. 1978 Mircea Petrescu Dâmbovita. Stuttgart. afirma că depunerea lor este finalul unei ceremonii religioase chiar şi atunci când piesele sunt fragmentare cand. 1991. I. Bucuresti. vol. .Depozitele de bronzuri din România.care era amenintat a-si pierde avutul. spune el. München. funcţionează în fapt principiul"pars pro toto". discutând în 1980 despre semnificaţia depozitelor. 1975.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful