49411323-Preistorie

Paleoliticul in spatiul actual al Romaniei

INTRODUCERE ÎN STUDIUL PALEOLITICULUI. PERIODIZAREA GEOLOGICA CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamântului, a împartit evolutia pamântului în mai multe etape: paleozoicul sau era primara, mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si perioada homozoica sau antropogena. La rândul lui, cuaternarul are doua mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea climei. Începuturile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de stabilit, neexistând o concordanta între pareri. Cea mai optimista cifra este de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani. Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare, caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de usoara încalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per ansamblu clima ramânând rece pe întreg parcursul pleistocenului. Fara îndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale faunei si florei, care, la rândul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia demografica. În Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai Dunarii din sudul Germaniei: 1. Biber 2. Donau 3. Günz- 1.200.000-700.000 4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000 6. Würm- 80.000-15.000 urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000 Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica locala, valabila doar în centrul Europei. Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor râuri din aceasta zona: 1. Elster 2. Saale 3. Vistula Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, în cuaternarul de început, modificarea reliefului prin înaltarea arcului carpatic cu 1000 m, care are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul Moldovei, Muntenia si Câmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare ca au existat doua glaciatiuni care corespund în linii mari cu glaciatiunile Riss si Würm din Europa Centrala. Urmele acestor doua glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare în care, mai apoi, au aparut lacurile glaciare din Retezat, Parâng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei. Pentru România o încercare de schema geocronologica de evolutie a climei, corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Cârciumaru, care are în vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ). Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, în timpul stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate de un peisaj de stepatundra. PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000) Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde în linii mari cu ceea ce arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au populat pamântul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia) 2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei. 3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase. In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punând bazele unei periodizari care avea în vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut remarca ca, în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data de început nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a început concomitent în toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu privire la momentul în care se poate vorbi de om. Raspunsurile la întrebarea ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste, Darwin, credea ca locul omului este în regnul animal si ca el este supus legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este în mare criza nu numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia neîntrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc sa surprinda o filiatie neîntrerupta nici macar între homo sapiens si hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce intentionat, repetat si cu anticipare de forma, în functie de utilitate, uneltele. Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari de sensibilitate umana. Desigur ca, în functie de raspunsul la aceaste întrebare, difera si momentul considerat a fi începutul paleoliticului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

3.80 m. 5. Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40. prin analize de ADN. pietre colorate. aproximativ 1000 de ani. 4. oase si articulatii masive si este destul de scund. El are o viata sociala complexa.d. Homo sapiens s-a dovedit.60 m. in jur de 1. mai precis Etiopia (Valea Omo si Hadar). De aici a început ocuparea unui spatiu din ce în ce mai mare. îi supravietuieste acestuia. Pentru Africa.000-34. în masura în care conditiile climatice si de mediul o permiteau. Se stie despre el ca vorbeste. se exprima simbolic prin folosirea culorilor. Kenya si Tanzania (Oldoway). Prezenta azotului in procente mari in oase. unde se localizeaza functia limbajului. oase lungi si articulatii mai fine.300. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea. la care se adauga pestele. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44). Ca urmare. dar si tuberculii si alte vegetale. dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi. se completeaza cu gesturi. .2. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens. este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici. ar fi disparut în decursul a 30 de generatii. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica înmormântarile. mai precis datorita faptului ca avea o natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate.000.000.751. pentru a se face înteles. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si. biologic. Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator. El are un început de grai articulat. are putere de anticipare si de planificare. ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul. dar. dupa o perioada de contemporaneitate. o inaltime de 1. Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud. datorita slabei dotari din p. cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei. avand o alimentate mai variata si mai sanatoasa decat inaintasul sau. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna. Are un prognatism dezvoltat. mai ales. cel mai probabil. Are o infatisare mai placuta decat Neanderthalul. masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial. dar are legaturi cu homo erectus. dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u.v. Encefalizarea se datoreaza. destul de bine dezvoltata. se adapteaza mai usor. indica o alimentatie bazata pe carne. este mai mobil. La acesta se adauga si avantaje de alta natura: este mult mai abil. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga. flori.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi. data de început a paleoliticului trebuie împinsa spre 2.

villafranchianul.400. este înca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata. am zice dubioasa si nu . ele erau zdrobite. piese care poarta interventie umana.200. Prima etapa este si cea mai lunga. Cercetarea paleoliticului din România. descoperirea este mai mult decât discutabila. Donau. linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie în Franta. cel aparut în 1960. dar sunt putine studiile care au drept obiect întelegerea comportamentului uman. Günz.700. Unele oase ar fi fost zdrobite doar pentru a se extrage din ele maduva.000) Paleoliticul a fost împartit în trei etape distincte: inferior. antilopa. printre care se numara cai. dar care a deschis o serie de discutii în contradictoriu. asa se face ca nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total. Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de debitaj. Torre in Pietro din Italia.PALEOLITICUL INFERIOR (1800. În general. Vâlcea). Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti.000) sau în Ungaria-la Verteszölös. iar epoca în general este mai schematic tratata decât în vechiul tratat. atât ierbivore.500. mai ales la cel francez. zona centrala si estica.000/1. Ce se întîmpla insa în Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele descoperite în Africa. ea fiind contemporana cu glaciatiunile Biber.000. Se crede ca originea lui este e cautat în Africa.000-120.000 (datare pe baza de paleomagnetism).000-1400.O mare parte a continentului european. Mindel si Riss. strapungatoare.800.800.000. racloare. noul tratat de Istoria romanilor alege 1. Cehia si Slovacia. Franta si Italia. Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati mari. cervide. Homo habilis apare aici mai târziu decât în Africa. Aceasta zona este mai bine populata doar începând cu paleoliticul mijlociu. mai mult.000. cât si carnivore. S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de specii de animale. deci unelte. databila in jur de 1. drept pentru care s-a admis un început al paleoliticului in Romania foarte timpuriu. S-au descoperit doar foarte putine urme fosile în Ungaria. drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite în Spania. urs. Ca data de început a epocii. Oasele nu s-au gasit în conexiune anatomica. Pentru începuturile paleoliticului în Europa se vehiculeaza cifre optimiste care-l plaseaza începând cu 1. paleoliticul din România a fost aliniat la cel european. Speciile respective. In România exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea mai timpurie.700. deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe loc. din pacate. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo erectus sau homo habilis) în spatii apropiate României. girafa. rinocer. Totusi. maimute (primate cercopitece). nu se gasesc resturi osoase. pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud. mijlociu si superior. în Georgia (databil la 1. nu a ajuns la performantele înregistrate în Franta.000-1. Alte exemplare se cunosc de la Terra Amata din Franta. pe la 1.

Tipologic. adica sunt realizate prin percutie directa. Ea consta în prelucrarea nucleului înainte de a se trece la desprinderea de aschii. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului. mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere. drept urmare. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei. În fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales în functie de unealta dorita. însa. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea Dârjovului. altele bifaciale. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare. Tot de aici provin. cum ar fi galetele. Unealta propriu-zisa este cea ce ramâne din nucleu. au fost descoperite în jur de 200 de unelte din silex si cuartit. începînd cu 1954.200. care par a fi foarte timpurii. ci ca oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii. Oltului si Valea Oboga (jud. Din pacate. în mare.000-700. care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu. în mare vorbind.constituie nici pe departe un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului în România. prelucrarea nucleului tinînd seama seama de forma dorita pentru aschie. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei. si piese care sunt încadrabile în paleoliticul mijlociu. cea mai veche cultura paleolitica. un afluent al Oltului. Cea mai importanta descoperire a fost facuta în Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. Descoperirile toate se maseaza în sudul Romaniei pe V.400. cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite în paralel cu cele unifaciale. uneltele de pe Valea Dârjovului nu provin dintr-un strat de cultura. în Europa. Cultura de prund este urmata. aceste unelte par a apartine culturii de prund. încadrabile în ceea ce se numeste cultura de prund. de abbevillian. tuful vulcanic. asa cum cred o parte dintre specialistii epocii. în asociere cu resturi de fauna. ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. Problema nu este ca la 1. ci au fost adunate din aluviuni. unele unifaciale. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare. Important este si faptul ca. Olt). Cultura de prund sau a galetelor prelucrate se dateaza. daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime. Aici. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta. spre sfârsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea.000 nu este atestat la noi nici un hominid. Dârjovului. silexul. cuartitul. jaspul. acheulean si clactonian. fiind preferate acelea care .000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele râurilor). unde uneltele se aflau in situ. în paralel cu glaciatiunea Günz. Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pâna în prezent provin din zona cuprinsa între Olt si Arges. acum începe o selectie riguroasa a rocilor. deci sunt în pozitie secundara sau remaniate. deci in intervalul 1. standardizarea si specializarea uneltelor. Este.

care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. în zonele arctice. dar nu stie sa-l produca. OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticl inferior. apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. mamutul si ursul de pestera. Este posibil sa se fi folosit si capcanele. care-i pun viata în pericol. silexul de Prut. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. foarte probabil cu foc. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600. El este incapabil sa traiasca solitar. silexul în special. mai ales. Descoperirile tarzii din România au fost încadrate în cultura numita premusteriana. Mitoc pe Prut. deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. Omul traieste în grupuri nu foarte mari. pithecantropul în Asia si homo habilis în Europa. Este logic si foarte probabil ca. deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime. Activitatile umane cele mai importante sunt vânatoarea. iar culesul fructelor. împingerea vânatului spre prapastii sau locuri mlastinoase.000-400.000. Este greu de stiut care este raportul exact între vânatoare si cules. datorita faptului ca mediul natural îi este destul de ostil (animale periculoase). În cautarea vânatului. culesul si prelucrarea pietrei. Vânatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor. În timp ce în vestul Europei se prefera dintre animale renul. Sunt cazuri. culesul avea o pondere neglijabila în asigurarea subzistentei.cliveaza usor si care au un clivaj controlat. ranite sau puii. Vânatoarea este apanajul barbatilor. Drept urmare. în estul Europei si la noi se vâneaza. în timpul perioadelor glaciare. pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). semintelor si tuberculilor al femeilor.Adesea erau alese ca victime animalele batrâne. sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis în Africa. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor. în timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim . îl ia direct din natura. ulterior cel de ceata. vânatoarea asigura subzistenta. în Franta de exemplu. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima. când atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv. Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite decât cunoscute. Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine. aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vânatului. Valea Lupului. care erau mai usor de capturat. de buna calitate. în vecinatatea depozitelor de roci. iar el cunoaste tehnici de vânatoare destul de rudimentare.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni. Si la populatiile azi pimitive.

s-ar fi ajuns la familia pereche. Locuiesc atât în aer liber. doar de 2-4 ore zilnic. Timpul afectat muncii pare a fi destul de redus. preferându-le pe acelea cu gura expusa spre soare. Densitatea de locuire este mica. imperfectiunea uneltelor). Însasi clima. rar 80 km. folosit în activitati magico-religioase. Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. fie ca sunt de vânatoare. initial. iar separat un spatiu de dormit. Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru înmormântari.Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice. trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile râurilor. usor adâncita în sol. pe raze ce nu depasesc 20-30 km. roci. mai tarziu. depistarea unor substante colorate. ocru spre exemplu. În cadrul asezarii. radacini. Functioneaza deci legea efortului minim. exact atât cât era necesar pentru asigurarea hranei. animalica. Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ). ci. fara a se face rezerve de hrana. sexul a fost întîmplator. infirmi) erau sustinuti de grup. prelucrarea pieilor. batrâni.Unele asezari sunt cât de cât stabile. oamenii n-au locuit niciodata adânc în interiorul pesterilor. Un pas înainte s-ar fi facut când a aparut interdictia relatiilor sexuale între parinti si copii si între frati. ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vânat. dar nu trebuie înteleasa a fi fost fara discernamânt. Morgan credea ca. În imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor. ci doar în gura lor. S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau în interior. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut. De fapt. Ca activitati adiacente. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale. fie înconjurata de pietre. un loc important îl detine vatra care este fie simpla. anotimpurile. sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare). Animalele vânate erau consumate integral. Functiona egalitarismul. dar ele asigura în foarte mica masura subzistenta. dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. Ei revin ciclic în locurile ce le sunt prielnice. altele sunt sezoniere. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vânatorii. în general. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi.alimentar în care predomina sau au o pondere nare vegetalele. Este la fel de probabil ca în cadrul grupului sa fi existat . pot provoca deplasari dintr-o zona într-alta. în fine. cât si în pesteri. mai mult intuit. iar membrii inactivi (copii. Natura pare a fi fost destul de darnica. confectionarea îmbracamintii si încaltamintei. Omul este foarte mobil în spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru. fie de exploatare si prelucrare a pietrei. Pentru compensarea insuccesului la vânatoare se pescuia sau se adunau scoici.

Pestera.000-35/30.Kou Tian-. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu. Borosteni. Sunt banuite practici magicoreligioase. Poarta Alba. Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare.5-2 m. Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi.000/100. caracterizat prin locuirea pesterilor: NandruPestera Curata si Pestera Spurcata. Castelu. Este atestat în unele zone canibalismul.o pestera din Franta). El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria. dar nu prea sunt documentate. Un facies caracteristic Moldovei. reprezentat prin descoperirile de la Mamaia-sat. care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. uneori cu întreruperi.Pestera Muierii. din Basarabia. Ulterior pare a deveni o practica ritualica.000) Este o epoca mult mai scurta decât cea anterioara. PALEOLITICUL MIJLOCIU (120. 3. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis. o materie prima de mai proasta calitate. mai precis silex de Prut). reprezentat prin statiunile de la MitocValea Lupului si Ripiceni-Izvor. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul. care acopera interstadiul RissWürm si o mare parte a glaciatiunii Würm. Baile Herculane-Pestera Hotilor. sprijinite la baza de pietre.Pestera Cioarei.deja familiile monogame. Nazarcea. semn ca au fost locuite foarte multa vreme. din silex de Prut. Un facies tipic Dobrogei. legata de cultul stramosilor si al craniului. CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU . Ovidiu. În interiorul lor au fost descoperite vetre de foc. Baia de Fier. cum era si firesc. 2. Uneltele sunt realizate.paravan în forma de arc. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide. defense de mamut si crengi. 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca în principal. construite pentru protectia împotriva vânturilor de E-NE. Este posibil ca locuirea frecventa în pesteri sa fie semnul unei raciri a climei. Principala cultura din spatiul actual al României este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier .In România exista mai multe faciesuri musteriene: 1.la Chou.Un facies tipic zonei Carpatice. Viata spirituala este aproape necunoscuta. dar care este mai frecventa în zona decât silexul. dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual. Au avut circa 2 m în înaltime si erau construite din oase lungi. Pesterile au depuneri groase de 1.

Creatorul musterianului este Neanderthalul, atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor. Spre sfârsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Cei doi au trait o vreme în paralel (40.000-33.000), fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12.000 de indivizi în întreaga Europa). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. A disparut in jur de 35.000-33.000 fara a avea urmasi. În aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Fiind mai usor de prelucrat, osul ofera o mai mare libertate de creatie, drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Desigur ca cele mai multe unelte sunt, în continuare, din piatra. Tipice acestei epoci sunt vârfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mâna, dar si ca vârfuri de lance), piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Tehnica de confectionare cea mai raspândita este Levallois. Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele decât diviziunea pe sexe). Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Creste randamentul la vânatoare prin folosirea lancii si sulitei, a bolasului si a curselor. În general se evita contactul direct cu vânatul. Se vâneaza mai ales ierbivore: mistret, mamut, cal, rinocer, cervide, mai rar ren sau antilope. Exista multe carnivore: urs, hiena, leu, pantera, dar nu par a fi vânate. Exceptie fac doar ursii. Se constata o specializare zonala: este vânat mamutul la Ripiceni, calul la Ohaba Ponor si ursul în Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite, dupa o lunga perioada de timp în care cultura materiala a fost destul de unitara. Faciesurile culturale dovedesc ca între grupele umane apar granite, iar ideile circula pe spatii limitate. Este greu de spus daca teritoriul era într-un fel marcat sau cu ce era marcat. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (râuri, munti, vai). Este clar ca vânatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei, dar si de tehnicile si armele de care dispune un anumit grup uman. În timp, apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie. Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare decât în epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului în care grupurile umane penduleaza. Un aport din ce în ce mai are în asigurarea subzistentei încep a-l avea pestele si scoicile. Culesul semintelor, fructelor si radacinilor are, în continuare, un rol neglijabil, complementar. Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie, ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. In unele zone ale lumii, cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate, apar primele morminte. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la

Shanidar). Este momentul în care omul constientizeaza moartea. Ca si în epoca anterioara, exista forme de canibalism, de aceasta data si în Europa (Bavaria). Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci.

PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30.000-15.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Würm (etapa mijlocie si finala). În spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. AURIGNACIANUL (35/30.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Cultura nu începe în acelasi timp peste tot. Aurignacianul exista în Moldova într-o vreme în care în pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. Se dezvolta pe fond local, musterian. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben, Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I, toate din Moldova. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate, racloare, burine. Începând cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Dârtu (in Muntii Ceahlau), Cremenea- Sita Buzaului (in Tara Bârsei), Ciumesti si Remetea (în NV Romaniei). În faza finala apar statiuni si în sudul tarii, la Cernica, Lapos, Giurgiu-Malu Rosu, Vadastra, Ciuperceni. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava, Românesti si Tincova. În aceasta din urma zona se simte o influenta central-europeana prin filiera austriaca (grupul KremsWillendorf). Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale, cum sunt lamele Dufour si vârfurile Krems si Font Yves. Aurignacianul se termina mai repede în Moldova, unde este urmat de gravettianul oriental, dar dureaza mai mult în sudul tarii, unde nu exista gravettian. În Europa, epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. GRAVETTIANUL (24/23.000-15.000) Este bine atestat, mai ales în în Moldova la: 1. Mitoc-Malu Galben; 2. Ceahlau-Dârtu; 3. Bistricioara-Lutarie; 4. Cotu Miculinti. În cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb, folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane- târnacop. Sunt tipice locuirile în aer liber, pesterile fiind doar accidental locuite. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice.Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex, alta din os). Se cunosc pandantive din canini

de lup si vulpe si din incisivi de cerb. De la Lapos se cunoaste o statueta. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati, Pestera de la Cuciulat, de pe Valea Somesului, jud. Salaj , unde, într-o sala (3,70 x 2,50), a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Atribuirea culturala, deci si datarea (în jur de 10.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Apar îndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci, în epoca, în vestul Europei, sunt tipice reprezentarile foarte schematice. În restul Europei, arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geißsen Klösterle (elefant, om). Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest, cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. În Europa sunt tipice vârfurile La Gravette. În Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele înalte, cu pesteri: Herculane- Pestera Hotilor si Climente I. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. OMUL ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon), urmasul direct al lui homo sapiens. De aceasta data el este atestat si la noi, prin câteva descoperiri de resturi fosile: 1. Baia de Fier-Pestera Muierii- craniu, mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Giurgiu-Ostrovu Mocanu- frontal descoperit în aluviuni, deci fara context 3. Pestera Cioclovina- craniu de femeie de 30-40 ani 4. Pestera La Adam- mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Pestera Ciurului de la Izbuc, în Muntii Padurea Craiului- amprente de picioare: femeie, barbat si copil, peste care s-au suprapus amprente de urs. Daca în epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala, în paleoliticul superior creste importanta lui. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mâna, cu maciuca sau cu sulita. Pasarile, de asemenea, ocupa o pondere mai mare în asigurarea subzistentei. Frecvent vânatoarea este de tip manipulativ. Ea nu are ca scop uciderea animalului, ci capturarea lui si stocarea în tarcuri. Un indiciu în acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Apar, asadar, primele forme de stocaj, în ideea ca animalele respective sa fie consumate în perioade când lipseste vânatul. Este, în fapt, un

000-7000/6500) Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15.000). ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a îngustarii arealului de vânatoare. Istoria romanilor (Academia Romana). altele se retrag spre zonele alpine. Bibliografie: 1. Unele grupuri umane. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic. o urmaresc în deplasarile ei. Alexandru Paunescu. Au loc. 2. vol. se crede ca este indubitabila existenta tribului care are în proprietate un teritoriu strict delimitat. Bucuresti.Paradisul pierdut. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul decât cu neoliticul. obisnuite cu vânarea unei anumite specii.pas important pe drumul domesticirii animalelor. dependente de specia cu pricina. Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei.Ripiceni-Izvor. mai flexibile. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea în aceasta etapa cronologica este inegala. existand o tendinta generala de încalzire. Alexandru Paunescu. Florea Mogosanu. Studiu monografic. I.Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României. pas care a fost facut. Ligia Barzu. în sensul ca economia este . 1993 5.000-10. 3.Paleoliticul din Banat. Bucuresti. Alte grupuri. Paleolitic si mezolitic. începând cu 15.000. adunarea de moluste. nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si. Ca forma de organizare sociala. 1970. 4. recoltarea unor graminee salbatice. care se reduce la spatiul restrâns din jurul asezarilor. Bucuresti. cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. încearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vânatului prin pescuit. 1993. dar si începutului holocenului. schimbari climatice. Bucuresti. 2001 Mezoliticul in spatiul actual al Romaniei EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15. Bucuresti. 1968. probabil. Dispar unele animale.

Este posibil sa fi existat mult mai multe situri. a obsidianei. în zona Cazanelor. care provine din zona Tokay. unele grupe swideriene au mers spre Pen. în Pestera Veterani si în adapostul Cuina Turcului de la Dubova. ca materie prima pentru unelte. pandantive din dinti de animale perforati. iar NV Transilvaniei cu Slovacia. Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica. 2. având în vedere altitudinea lor ridicata. în sensul ca îsi manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o întretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza. sa nu fi fost depistate. Romaniei (Ciumesti). altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai. EPIPALEOLITICUL (15. NV. Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa. Albesti. 1. în 1965. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6. Cuza Voda). estul Munteniei si Dobrogea în statiunile de la Malusteni. iar în NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret. În Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vârful pedunculat din silex. Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii. Se pare ca patria lor initiala era însa Germania. pe Valea Dravei si Savei. din zona italica. 3. Se cunosc statiuni în Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune. dar. MEZOLITICUL Sunt încadrate în aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. deci cunosteau deja arcul cu sageti. SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului). Ripiceni-Izvor si Castelu. TARDENOISIANUL (8.000.000-6. Dobrogea (Medgidia.000-10.500) Cultura a fost identificata relativ recent. Ripiceni-Izvor). GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat în Moldova. prin Austria si Ungaria. Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv. fiind atestat doar în zona înalta din Muntii Ceahlaului. de undeva din Polonia. fie pe uscat. fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru. Scandinava. în Pesterile Climente I si II. Grupul este intrusiv venind. triunghiulare si în forma de semicerc) în proportie de 98 %. o sticla naturala. Azi se cunosc situri atât în . prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant în localitatea eponima. 1.tot una de tip pradalnic. În urmarirea vânatului. pe la 13. la altitudini care depasesc 1000 m. din Ungaria.000-9. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu.500) Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian.500) Se dezvolta în Moldova (Erbiceni. antrent în urmarirea vânatului. 2. Datele 14C situeaza acest grup între 12. hranesc si întretin în tarcuri. cochilii perforate. GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrânsa din România.000. la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata).

Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive. Pescari. cu soluri usoare. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian. În ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte. Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir. Este vorba de indivizi de talie înalta. iar pe la 10. Sunt înmormântati în pozitie chircita. Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii. înconjurate de pietre.si iepure). culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice. Este atestat si canis familiaris.România (Ostrovu Corbului. ducând la o mai mare sedentarizare a populatiilor care întretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. de buna calitate: plantatoare. Veterani. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii.000 in China). o activitate individuala. sapaligi. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare. cainele domestic. Oamenii pescuiesc. tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor. Ea devine. Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. fie din paleoliticul cuartitic din Banat.000 pentru prima data la Shanidar. Împutinarea vânatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale în alimentatie. vârfuri de sulite. mai ales a gramineelor în stare salbatica. Shanidar de exemplu. incepand de acum. Pentru haituirea vânatului este folosit pentru prima data un animal domestic: câinele. Au locuinte cu fundatii din piatra. Ostrovu Banului. morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. nisipoase. CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile. de fapt întretin plante care cresc spontan. scormonitoare. lup. cât si în Serbia (Padina. atestat în jur de 12. Ostrovu Mare. robusti. apar silozuri pentru depozitarea acestor . Schela Cladovei). realizate din cuart si cuartit. Lepenski Vir. hydruntin-magar salbatic. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite râsnite din piatra. caprioara. Sunt sedentari. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica. castor. Are foarte multe unelte din os si corn. Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vânatoarea. vulpe. cunoscandu-se în jur de 36 de schelete din aria culturii. Vlasa). mistret. Economia se bazeaza pe vânatoare (cerb. probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze. În unele zone orientale. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic. sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti.000 în Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14. Ogradena.

s-au folosit osul si cornul. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi. În paralel. cariile (atestate pentru prima oara în cimitirul de la Shanidar). destinata. dar ele nu s-au pastrat. Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica. fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. Roca se caracterizeaza prin duritate destul de mare (7). Microlitele sunt de fapt piese foarte mici. Cel mai adesea . Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. Silexul (cremenea) este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile în rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). ci s-au adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor râuri. În confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor. aceasta roca nu a fost exploatata în mine. Ulterior au fost folosite mai ales rocile care se prelucrau usor. trebuie amintit ca. Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile râurilor. galetele. piesa microlita defecta fiind eliminata si înlocuita cu alta. apar primele mijloace de deplasare pe apa. Anglia sau Ciclade. controlabil. componente ale unor unelte. Cele mai utilizate roci au fost silexul. este foarte taioasa.graminee. adica care clivau la lovire. Culoarea difera de la un depozit la altul. în spartura. obsidiana care prezinta avantajul ca. Fara îndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost din lemn. obsidiana din Insula Melos. luciu sticlos. saniile si schiurile. obsidiana. scoicile Dentalium din Golful Persic. clivaj regulat. Aschiile au marginile foarte taioase. deci. deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. cu ajutorul puturilor. mai ales din paleoliticul mijlociu. desfacându-se în aschii si mai ales acele roci care aveau clivaj regulat si. apar noi tehnici de exploatare a rocilor. În unele zone ale Europei. dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale. monoxila si pe uscat. Nu în ultimul rând. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi. Piatra ca materie prima si tehnici de prelucrare MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI MATERII PRIME Tipica pentru întreg paleoliticul ca materie prima este piatra. confectionarii podoabelor. in principal. cuartitul. De obicei. spargere concoidala (cu valuri concentrice). in aceasta perioada. Se constata un spor demografic.

are nuante cafenii, cenusii, dar exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit înca din paleoliticul inferior, utilizarea continuând pâna la sfârsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual al României se gasesc pe Prutul Mijlociu, în nordul Moldovei (silexul de Prut), în sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), în Banat, pe Bega Superioara, în Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma prebalcanica (in sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca în apa (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au marginile si mai taioase decât ale silexului. In timp ce în Bazinul Mediteraneean obsidiana exista în cantitati mari, la noi se gaseste rar, în depozite mici în M. Poiana Rusca, în SE Muntilor Apuseni, Maramures sî in Muntii Persani. Ea începe a fi folosita doar în paleoliticul superior, fiind mai frecventa în neolitic, mai ales în aria culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase în Transilvania, rare în Banat si foarte rare în teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zona Tokay-Prešov. Cele mai multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca, adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care în neolitic se foloseste de multe ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive. Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat, motiv pentru care pisele din cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere. De la prelucrarea ei ramân multe deseuri. Roca este folosita începând cu paleoliticul mijlociu, mai ales în Banat, în aria culturii musteriene, în paleoliticul superior si în mezolitic, în aria culturii Schela Cladovei. Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala. Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, în zonele cu materii prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de debitaj. Alteori prelucrarea se face în asezirile de resedinta, unde se gasesc mai ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca între comunitati nu a prea circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari

distante era dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat, folosirea obsidianei venita din Insula Melos. TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de paleoliticieni din Franta. Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala. Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparând pentru prima data în neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu în vederea desprinderii de aschii. Se poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost înlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care valorificau aproape integral materia prima. Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea dinspre nucleu, care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei. Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare de pe nucleu. Talonul se afla în partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire. Percutia poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia directa se face cu un percutor care se tine în mâna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine în stânga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El se aseaza pe pamânt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, în acest fel, aschii care sunt mai groase decât în cazul percutiei directe simple. Aceasta tehnica a aparut în clactonian, la sfarsitul paleoliticului inferior. Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci când nucleul este de mici dimensiuni. O revolutie în tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, în acheulean când a început a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului înainte de a se trece la desprinderea aschiilor. Mai precis, în functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare, dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau aceeasi forma. Percutia indirecta apare în paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, în plus fata de cele trei elemente, apare, între percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn. Este necesara decalotarea nucleului de silex în prealabil. Cioplirea prin presiune pectorala a fost utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei, începând cu paleoliticul superior. Tehnica a fost reconstituita dupa observatiile facute în sec. 17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus într-o baie de nisip incins la 200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o pârghie din lemn care, la un capat, este despicata si în despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru

a putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina.

O alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri. Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta în unealta. Se pot executa si retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mâna. Retusele pot fi clasificate dupa mai ulte criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire (dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala, pe întreaga fata, pe ambele fete ale piesei. TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm lungime. Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului. Microlitele nu sunt unelte în sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin înlocuirea microlitei defecte. Cele mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgâriere si gravarea osului, lemnului si cornului, varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, în functie de sistemul de înmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul mijlociu), razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a grasimilor, strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate, utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (în epipaleolitic) care sunt folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (în neolitic), cutitele curbe (in epoca bronzului). Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României,

Bucuresti, 1970.
Neoliticul pe teritoriul Romaniei

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEI (6600-3800/3700)
Neoliticul, epoca nouă pietrei, este o epocă în care se schimbă radical relaţia om-mediu. Schimbarea climei, mai precis incalzirea si stabilizarea ei, in jur de 10.000, a modificat radical modul de viata al oamenilor in aceasta etapa cronologica. Numele epocii subliniază un fapt remarcabil, dar care nu este însă cel mai important: acela că în această epocă se foloseşte o nouă tehnică de prelucrare a pietrei, şlefuirea, dublată de perforare. Materia primă de bază pentru confecţionarea uneltelor rămâne, în continuare, piatra. Vechea tehnică a cioplirii continuă să fie utilizată. De o importanţă capitală este insa trecerea de la economia de tip prădalnic, ocupativ, la cea productivă, prin apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii cu totul noi:

în continuare. cu precădere. Scăderea dependenţei omului faţă de natură şi capriciile ei. Habitatul cunoaşte modificări notabile. 3. Se modifică radical tipul de alimentaţie. datorată consumului repetat de cereale). În general. dar şi printr. la fixarea comunităţilor umane în spaţiu. este variabil de la o arie culturală la alta. mestesugurile specializate: metalurgia aramei şi a aurului si olaritul Drept urmare.1. 5. se dezvoltă aşezările stabile constituite din locuinţe. vânătoarea şi pescuitul trec pe plan secundar. olaritul 4. crescătoare de vite în turme mari. dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1. doar la sfârşitul eneoliticului şi. spre exemplu. fapt ce are o serie de consecinţe pentru gradul de sănătate al comunitatilor umane. 2. dar şi în timp. având însă. 2. Raportul dintre cele două ocupaţii devenite de bază. Multiplicarea mijloacelor de subzistenţă. 4. solide. ce se caracterizează printr-un sensibil spor demografic. Schimbările sunt în general benefice. 3. în asigurarea mijloacelor de subzistenţă. populaţii venite din stepele nord-pontice. . fenomen care devine mai evident în ultima parte a neoliticului. vânătoarea sau pescuitul şi dezvoltarea. Trecerea pe plan secundar a vechilor ocupaţii. confortabile. durabile. CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE Consecinţele apariţiei economiei productive sunt multiple. a cultivării a dus la o mai mică mobilitate în spaţiu. generoase prin spaţiul destinat locuirii. datorită pătrunderii în spaţiul est european a unor populaţii intrusive. când se poate vorbi de o sedentarizare totală. o anumită pondere. de obicei de suprafaţă. în epoca de tranziţie se înregistrează o tendinţă de marire a ponderii creşterii animalelor în detrimentul cultivării. mai apoi. domesticirea şi creşterea animalelor. care inseamna o epocă mai prosperă. mestesugurile casnice: impletitul. cultivarea primitivă a plantelor. economia neolitică s-a axat pe cultivarea plantelor. dar se constată şi urmări negative (apariţia cariilor dentare. Sunt abandonate cvasi-total peşterile. vechile ocupaţii: culesul.o oarecare creştere a duratei medii de viaţă. procentual din ce in ce mai redusa. torsul tesutul. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor.

iar spre finele neoliticului se răspândeşte practica înmormântărilor extra muros. acorda mai mult timp muncii. Noul tip de economie are şi un puternic impact ecologic. Denumirea vine de la latinescul eneus= aramă. ca omul devine mai activ decat in epocile anterioare. mai puţin Dobrogea şi NV Transilvaniei) şi Ciumeşti. faza incipientă (în Dobrogea) 3. in cimitire.Pişcolţ (în NV Transilvaniei).6.cu cultura ceramicii liniare (în nordul României). Hamangia (Dobrogea). Starcevo-Criş (pe aproape întreg teritoriul României. 8. Apar stereotipii de înmormântare a defuncţilor. Gumelniţa (Muntenia şi Dobrogea). Eneoliticul care a fost divizat în eneolitic timpuriu (5000-4500) şi eneolitic târziu (45003800/3700). PERIODIZAREA NEOLITICULUI Pentru neoliticul de pe teritoriul României au fost definite următoarele etape: 1. care se constituie în obiceiuri funerare. Cernavoda I (pe linia Dunării). Au loc modificări în plan religios.Neoliticul dezvoltat (5500-5000). Precucuteni (Moldova). 9. Nevoia de terenuri cultivabile. este o stare psihică nouă care se caracterizează printr-o preocupare constantă pentru viitor. deci legate de noile ocupaţii.cu culturile Cârcea-Gura Baciului (în Oltenia şi vestul Transilvaniei intracarpatice). Dudeşti (în Muntenia). Tiszapolgár-Româneşti (Banat şi Crişana) şi Bodrogkeresztúr-Gorneşti (la vest de Muntii Apuseni). de asemenea. de tip extensiv. In eneoliticul târziu evolueaza culturile Cucuteni-Ariuşd (Moldova şi jumătatea estică a Transilvaniei). ORIGINILE NEOLITICULUI ÎN SPATIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI . Eneoliticul timpuriu este reprezentat de culturile Boian (centrul şi sudul Munteniei). Hamangia. Sălcuţa (Oltenia). sudul Moldovei). în condiţiile unei agriculturi primitive. 2. creşte efortul fizic şi timpul acordat activităţilor care au menirea de a asigura subzistenţa. Vădastra (între Olt şi Jiu). Stoicani-Aldeni (zona de curbură Carpaţilor. Neoliticul reprezintă o altă atitudine faţă de natură şi faţă de viaţă în general. fiind acum adorate cu precădere divinităţi protectoare ale ogoarelor şi ale fertilităţii. Neoliticul timpuriu (6600-5500).VincaTurdaş (Transilvania şi Banat). a dus la un amplu proces de deforestizare. Vinca timpurie (în Banat şi Oltenia). Decea Mureşului (Transilvania). Termenul este sinonim cu cel de chalcolitic care vine de la grecescul chalkos=aramă. 7. sunt abandonate vechile divinitati protectoare ale vanatorului si vanatului. în spaţii strict delimitate. Se constată. Lumea Nouă (în Transilvania).

sub formă domestică sau cultivata. cea de-a doua pare revoluţionară prin multiplele elemente de noutate. a existat o singură cultură care ar fi putut. dar numai pentru ceramică. fapt care a dus la diminuarea resurselor de vânătoare. plantele şi ceramica au apărut toate deodată şi brusc. paleoliticul şi neoliticul. trecerea de la paleolitic la neolitic a fost un proces complex şi de lungă durată. acela de revoluţie neolitică. din specia cerealia. Mai mult. câinele . modele . evolua în sens neolitic. deci nu toate trăsăturile noii epoci au apărut concomitent. fie prin deplasări de populaţii. adică consideră că ar fi putut exista şi alte centre de invenţie în Europa. Schela Cladovei (dezvoltata in partea de sud a Banatului). artefacte din aproape în aproape. care au dus la dispariţia unor animale sau la retragerea altora spre zonele cu climă rece. că această cultură nu a evoluat în sens neolitic. Termenul de cultivare este însă prea pretenţios. Mijlociu şi în Africa de NE cultivarea şi domesticirea s-au realizat într-un interval larg de timp. Este. prin preluarea de idei. În alte zone. termen care presupune că în noua epocă se face un salt uriaş. A trecut mult trimp pănă au fost domesticite toate animalele de bază. patria lor de origine fiind una orientală sau sud-balcanică. implicit şi al zonei noastre. în arealul căreia este atestat pentru prima dată un animal domestic. deci la conceptul de rezervă? Cel mai probabil schimbările climatice (incalzirea climei) din epoca postglaciară. de durată. Japonia şi China. Termenul de revoluţie poate fi. Se pare. fie prin procese de acculturaţie. În Orientul Apropiat. Cel mai apropiat centru de invenţie faţă de Europa şi de noi este cel din Orient. însă. in Orient a existat un neolitic aceramic ( la Hacilar. Jerichon). Aici animalele domestice. Gramineele cunoscute şi cultivate în neoliticul timpuriu din spaţiul actual al României ca şi mare parte a animalelor domestice nuşi au strămoşi în această zonă. Faptul că a existat neolitic aceramic este o dovadă. Contribuţii ştiinţifice mai noi admit posibilitatea pluralităţii nucleare. acolo unde paleofauna şi paleoflora dispunea de specii şi soiuri care se pretau cultivării şi domesticirii. drept pentru care se caută originile neoliticului european în această zonă. eventual. Si în cazul cultivării şi în cazul domesticirii au existat o serie de etape intermediare. acceptat pentru acele spaţii unde neolitizarea s-a realizat prin colonizare. deci acolo unde au fost depistaţi în stare sălbatică strămoşi ai unor animale si plante cunoscute. Mai mult. Aceste constatări au făcut să se vorbească despre existenţa unor centre nucleare de invenţie. Cultivarea se pare că a apărut prima. Catal Hüyük. a introdus în literatură termenul de revoluţie neolitică. Childe. au fost acceptate a fi fost Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru mileniile 9-7. in spatiul actual al Romaniei. comparând trăsăturile generale ale celor două epoci. căci asistăm la o revoluţie exact în acele spaţii in care populatiile nu au făcut nici un pas concret şi nici un efort. Se constată că în mezolitic. cea mai veche ceramică neolitică din România. cazul continentului european. Ca centre primare de invenţie. pentru mileniile 8-7 şi America Centrală pentru mileniile 5-2. noile invenţii s-ar fi răspândit destul de rapid. Sigur că. apariţia noilor ocupaţii este concomitentă şi bruscă. brusc şi rapid.G. În centrele de invenţie trecerea nu a fost deloc bruscă. Termenul este destul de discutabil. de obicei. care corespunde mileniilor 9-7. în 1929. În ceea ce priveşte termenul pus în circulaţie de Childe. care au presupus familiarizarea cu soiurile sălbatice şi o tot mai mare apropiere faţă de animalele sălbatice. eventual. Totuşi. deci donatoare. Adică nu au fost constatate elemente de continuitate între cultura ei materială şi cultura materială a neoliticului timpuriu din această zonă. aparţinând culturii Cârcea-Gura . la nivelul neoliticului timpuriu. domesticirea este un proces complex. ca şi interesul pentru o graminee în stare sălbatică. mai potrivit este să spunem că populaţiile Schela Cladovei întreţineau o vegetaţie spontanee de tip cerealia. nu şi-au adus nici un aport inventiv care să grăbească trecerea la neolitic. de unde. mai apoi. el este azi depăşit. Este paradoxul neoliticului. De altfel. Ce i-a determinat pe oameni să ajungă la cultivare şi domesticire.

în urma unui spor demografic. cea mai timpurie cultură neolitică. care a evoluat în Oltenia. Se vorbeşte de mai multe valuri de migraţie dinspre sud. în arie Gumelniţa. iar mai apoi au trecut prin pasurile Carpaţiulor Orientali spre Moldova. Grâul este cultivat în toate ariile culturale. în Banat. care asigură baza alimentaţiei.ovăzul (lat. Caucaz şi în sudul Peninsulei Balcanice. Al doilea val de populaţii sudice a dus la formarea culturii Starcevo-Criş. azi este împărtăşită cvasi. Primul ar fi dus la apariţia culturii Cârcea-Gura Baciului. ocupând un spaţiu extrem de larg. spelta şi durum. graţie faptului că a fost un soi nepretenţios. trebuiesc făcute câteva observaţii. în căutare de noi terenuri care se pretau cultivării. care s-a adaptat extrem de bine la orice condiţii de relief. aestivum.Baciului.atestată mai ales în sudul României. tehnică de ornamentare şi motive decorative (pictură cu linii şi buline albe) cu ceramica de tip proto-Sesklo din Grecia şi cu ceramica Karanovo I din Bulgaria. secara (lat. secale). dicoccum. Populaţia creatoare a acestei culturi a venit din Grecia. Triticum monococcum il are ca strămoş pe triticum böeticum. ajungând până în zona Clujului. vulgare. SV Transilvaniei. ECONOMIA NEOLITICA CULTIVAREA PLANTELOR Cultivarea plantelor este ocupaţia de căpătâi. seminţe şi ar fi venit însoţită de animale gata domesticite. Iniţial a fost cultivat în Asia Mică. compactum. avena sativa) 6. Drept urmare. acest soi a fost abandonat. Se cultivă.sunt atestate în zona noastră: triticum monococcum. o serie de cereale: 1. 5. Aceste populaţii au traversat NE Jugoslaviei şi au pătruns mai întâi. Cu privire la soiurile de cereale cultivate. prezintă asemănări de formă. hordeum vulgare). Azi. înaintând pe văile râurilor şi traversând Bulgaria. borceagul Dintre leguminoase sunt atestate bobul. pe Valea Dunării. meiul (lat. 3. 4. datorat unui proces de roire şi migraţie pornit din sudul Peninsulei Balcanice a unei populaţii care. Dintre pomii fructiferi este atestat doar mărul în aria Cucuteni. grâul (lat. aproape întregul areal al României de azi (exceptie fac Dobrogea si NV Transilvaniei). Se cultivă şi astăzi. 2. care a exista în stare naturală în Orient.total teoria conform căreia neoliticul din spaţiul nostru este un fenomen de import. de unde cultura lui s-a răspândit pe spaţii foarte largi. Aceste populaţii ar fi adus cu ele tehnica de confecţionare a ceramicii. iar dintre plantele tehnice cânepa şi inul. lintea. panicum miliaceum). a plecat spre nord. triticum). mazărea. orzul (lat. Din Banat s-au extins spre Crişana si Transilvania. Triticum dicoccum a existat în stare sălbatică doar în Iordania şi Israel. Triticum aestivum şi . în primul rand. hrişca 7. fiind un soi care s-a adaptat foarte bine în zonele cu relief înalt. Oltenia şi o parte din Muntenia. între 0-2000 m. la care se adaugă spaţii din fosta Jugoslavie şi Ungaria.

nisipoase. Este posibil ca paiele rămase după recoltare să fi fost şi ele incendiate mai ales că este încetăţenită şi azi părerea falsă că incendierea resturilor de vegetaţie duce la îngrăşarea pământului. spre finele neoliticului. Iniţial. foarte probabil să fi fost folosit bălegarul în acest sens. s-ar fi cunoscut deja rotaţia culturilor şi lăsarea pămâtului în pârloagă. fiind selectate şi cultivate doar cele care se adaptează perfect la condiţiile de relief şi climă ale unei zone date. Azi s-a demonstrat că urmările incendierii pot fi pozitive doar un an ( arderea duce la creşterea procentului de potasiu din sol) şi că repetarea acestei operaţiuni la nesfârşit duce la epuizarea solului. de aceea termenul cel mai potrivit este cel de grădinărit. adică frecventa strămutare a vetrei satului. deci spre finele neoliticului. În general. adica destul de primitive. comunitatile se fixează la triticum vulgare. fapt care explică semisedentarismul neoliticului timpuriu. indiferent de capriciile vremii. Pentru defrişarea pădurilor. deci asolamentul şi că aşa s-ar explica. precum bobul şi mazărea. comunităţile îşi asigurau. în eneolitic. nicăieri în Europa ele nu sunt atestate atât de devreme. ci intr-un areal ingust cu care comunitatile erau familiarizate. Prin cultivarea concomitentă. ducea la epuizarea solurilor. La acestea se adaugă faptul că. Orzul (hordeum) este cunoscut în stare sălbatică (hordeum spontaneum) în Asia Mică. au fost exploatate mai ales solurile afânate. semn că nu se cunoşteau foarte bine calităţile fiecărui soi şi modul în care se adaptează acestea la factorii de mediu. deci originea lui este tot orientală. În timp. Se bănuieşte că. Palestina. . condiţii de umiditate şi relief. Privitor la cultivare trebuiesc făcute câteva observaţii foarte importante. Liban. cu aceeaşi plantă. adică la nivelul neoliticului timpuriu.compactum sunt hibrizi ai primelor două soiuri. se fac experimente în materie de cultivare. semn că fuseseră găsite soluţii pentru o profitabilă exploatare a solului. fapt ce se constituie într-un argument pentru teoria neolitizării ca fenomen de import. în neoliticul final. de obicei. Doar în Spania se cunosc din chalcolitic. un minim de cereale. nu sunt foarte bogate în substanţe nutritive. nu au existat în stare sălbatică în spaţiul nostru. Arheologia nu are mijloace pentru a stabili dacă s-au folosit îngrăşminte pentru îmbunătăţirea calităţilor solului. Cât priveşte îmbunăţirile funciare de tipul irigaţiilor. tot atât de bine putea fi descoperirea asolamentului sau a îngrăşmântului natural. pe un teren epuizat are urmări benefice pentru sol care se îmbogăţeşte cu azot. iar în aria culturii Cucuteni din Moldova soiurile agreate sunt triticum compactum şi vulgare. Este. sedentarizarea totală. în sensul că se cultivă pe aceeaşi tarla mai multe soiuri de grâu. totuşi. Spre exemplu. populaţiile sunt total sedentarizate. Spre exemplu cultivarea unor leguminoase. Desigur că nu avem certitudinea ca soluţia a fost aratrul. se cunosc unele unelte din corn de cerb care ar fi putut fi folosite drept brăzdare pentru aratru. care acopereau spaţii foarte largi. numite uşoare. câteva oase de bou castrat provenite din aria culturii Vădastra (neolitic mijlociu) despre care se crede că a fost castrat în ideea de a fi folosit ca animal de tracţiune. numit aratru. Iran şi Irak. Metodele de cultivare sunt la fel ca şi uneltele. care. a fost folosit focul. săpăliga din corn de cerb. Uneltele folosite pentru cultivare sunt destul de primitive: plantatorul. De asemenea. desigur nu la distanţe foarte mari. în arie Gumelniţa. Având în vedere că uneltele au fost destul de primitive. mai degrabă. drept urmare se abandonează soiurile nepotrivite. Cultivarea repetată a aceluiaşi lot. climă. se acumulează experienţă şi se fac observaţii riguroase asupra fiecărui soi în parte. Spre sfârşitul neoliticului se bănuieşte că ar fi apărut deja un plug primitiv din lemn. soiurile cultivate la nivelul neoliticului nu au antecedente locale. Există doar puţine indicii în acest sens: o statuetă de lut care pare a reprezenta o vită înjugată. cunoscute din Mesopotamia sau Egipt. care a fost descoperită în aria culturii Tripolie din Basarabia.

supravegherea. urmărirea animalelor domestice în deplasările lor. Practic este foarte dificil de stabilit momentul în care un animal a devenit domestic. Dintre modificarile morfologice pot fi enumerate cele ce tin de talia animalelor. Aceste etape ar fi: 1. Mai nou. precum şi în Iran. Printre modificarile comportamentale ar fi de amintit in primul rand comportamentul pasnic in prezenta omului. animal care era util vanatorilor. Terenul cultivat era situat în afara aşezărilor. lipite cu rasini. În general. Acest lucru este sugerat de faptul ca uneori ceramica neolitica contine ca degresant exclusiv pleava ramasa dupa recuperarea boabelor. Irakul (Shanidar). Se . Nu se ştie dacă pământul era exploatat în devălmăşie. în Irak. Toate animale domestice au fost domesticite pentru prima dată în Orient. Palestina (Jerichon). DOMESTICIREA SI CRESTEREA ANIMALELOR De un real folos pentru studierea domesticirii si cresterii animalelor este paleozoologia. Apariţia aratrului este posibil să fi dus la propulsarea bărbatului în activităţile de cultivare mai mult decât înainte. Uneori se recoltau in prima faza doar spicele si abia ulterior si paiele. nu puteau fi foarte departe de aşezări pentru că nu erau cunoscute încă mijloacele de transport terestru (carul). inclusiv câinele despre care s-a crezut că ar fi apărut mai întâi în Europa. Loturile cultivate. cum există pentru Mesopotamia (canale de irigaţie) sau China (fântâni). care constituiau taisul secerei. Un alt scenariu presupune gestionarea animalelor salbatice si vanarea selectiva a animalelor. fie prin taierea cu secera. sau de către familiile individuale. Studii de data recenta aduc noutatea ca el ar fi existat deja in jur de 15-14. de întreaga comunitate. atrofierea coarnelor. spre exemplu a celor batrane sau a celor aflate in exces. păzirea turmelor aflate în stare de libertate. pe de altă parte. care poate stabili specia si varsta de sacrificare a animalelor pe baza studierii resturilor osteologice. motiv pentru care azi avem mai multe scenarii posibile. de culoare.000. Anatolia (Hacilar. înmulţirea turmelor în stare de captivitate. Unul dintre acestea ar fi adoptarea de pui de animale de catre comunitatile de vanatori. Nu avem nici o informaţie cu privire la lotificarea suprafeţelor cultivate. este credibila idea ca participau la activităţile agricole toţi membri valizi ai colectivităţii. Azi este o certitudine că pe la 12. desigur. dupa care erau legate si transportate spre asezari in baloti. ori din Europa se cunoaste doar din jurul anului 10. Acest scenariu este de admis mai ales in cazul cainelui. îngrădirea turmelor în ţarcuri şi asigurarea hranei acestora. Este atestata o secera realizata din corn. spre exemplu scaderea vitezei de deplasare. care. Tot pe baze logice se presupune că între vânătoare şi domesticire au existat câteva etape intermediare. 4. dar si altele.000 fusese deja domesticit la Shanidar. nu pot fi confirmate pe cale arheologică. Domesticirea duce in timp la modificari morfologice si comportamentale ale animalelor datorita selectiei controlate de catre om. Domesticirea ca proces este foarte greu de reconstituit. studierea ADN-ului permite stabilirea arborelui genealogic al speciilor domestice actuale. care avea un jgheab in care erau fixate microlite din silex. Can Hasan). nu departe de ele. Zona orientală de invenţie cuprinde Iranul (Ali Kosh).000 in Estul Asiei. Casele sunt prea concentrate în spaţiu ca să permită cultivarea intravilană. 2. care trebuie sa fi fost importanta. Siria (Ras Shamra). 3.Gramineele erau recoltate fie prin smulgere cu tot cu tulpina. indiferent de sex sau vârstă.

inclusiv in spatial nostru. care este valabilă pentru toate culturile neoliticului. în zona noastră nu s-a ajuns la domesticirea lor de catre comunitatile locale. în funcţie de animal. O statistică făcută pe resturile osteologice din stratul cel mai vechi de la Cârcea indică 76 % animale domestice. ci şi pentru obţinerea unor produse secundare. primele animale domestice. O excepţie este înregistrată în faza a II-a a culturii Sălcuţa. fapt care oferă posibilitatea perpetuării speciei. In spatial actual al Romaniei existau în fondul genetic bos primigenius . Creşterea lui . în intervalul 4000-3000. Sardinia. derivate). procentual vorbind. Procentele foarte ridicate de oase provenite de la animale domestice indică o trecere bruscă de la vânâtoare. mai precis o capră domesticita poate redeveni sălbatică. apar cu cea dintâi cultură neolitică: Cârcea-Gura Baciului. În general. în Irak. dar. a trăit şi în Europa. Porcul este întotdeauna sacrificat în jurul vârstei de un an. Cele mai numeroase au fost bovinele. Calul va fi târziu domesticit. excepţie făcănd căinele cunoscut inca din mezolitic. coyotul si sacalul. O specie de capră sălbatică. Oaia a fost domesticită în Orient. ca forma de asigurare a subzistentei. fază în care predomină ovi-caprinele. A existat o ierarhie a animalelor domestice. acest procent arată că vânătoarea a fost abandonată cvasi-total. Spania şi Grecia. porcine şi câini. urmate de porcine şi doar pe ultimul loc se situeaza bovinele. când atinge maximul de greutate. dar şi exploatarea la maxim a unui animal (ne gândim la folosirea animalului nu numai pentru carne. se pare în Palestina. în Asia Centrală. Strămoşul său sălbatic. Cea mai optimista data ar fi in jur de 4000. Analizele recente de ADN indica lupul ca stromosul cel mai probabil si indepartat al cainelui. în intervalul 9000-8000. care se preta domesticirii. urmate de ovi-caprine. dar nu este încă sigur că ea ar fi fost domesticită independent de centrele orientale. cel mai probabil pe la 3500. Se constată o preocupare pentru selecţia speciilor de animale în funcţie de zona de relief. Porcul domestic este cunoscut pe la 7000 la Ras Shamra (Siria). atestat în Asia Mică. creşterea numărului de porci indică o sedentarizare totală. estimata pentru Ukraina. Vârsta de sacrificare este foarte importantă pentru că ea precizează modul în care este exploatat un animal. pornindu-se de la muflonul roşu. O specie de muflon (muflonul de Corsica) care s-a pretat domesticirii a trăit şi în sudul Europei. Capra a fost domesticită în jur de 7000. a existat în paleolitic în întreaga Europă. De asemenea. cu foarte puţine excepţii. Pe teritoriul nostru. la 6500 la Jarmo şi la 6200 la Nea Nikomedia (în Grecia). la creşerea animalelor domestice. fără etape intermediare. bos primigenius. 96 %. Tot în mileniul al 7-lea este atestat şi boul domestic în Grecia de nord.consideră că o etapă importantă în domesticirea animalelor este momentul în care se constată o riguroasă selecţie a speciilor şi apar stereotipii la vârsta de sacrificare a animalelor. fiind alese acelea care se adaptează cel mai bine la condiţiile de mediu. de la Gura Baciului. în pofida acestui fapt. Iran şi Cipru. cam la aceeasi data in China. în Corsica. sus scrofa şi calul sălbatic. Cainele are trei posibili stramosi: lupul. Sicilia. Cea mai veche oaie domestică este atestată la Shanidar. De precizat este faptul că la capră procesul de domesticire nu este ireversibil. iar alta. În neoliticul romănesc nu se cunoaşte nici o cultură în aria căreia ponderea vânătorii să fi fost mai mare decât cea a creşterii animalelor.

1961. BIBLIOGRAFIE: Dumitru Berciu. neconfirmată de alte descoperiri şi foarte îndoielnică. Pe teritoriul nostru nu a existat neolitic aceramic. care sunt sacrificaţi în momentul în care ajung la greutatea maximă.n. fiind nomade.. Nu există alte atestări de cal domestic la acest nivel cronologic. realizate din fructe cu coajă lemnoasă. Iran şi Siria) ca şi în Japonia se situează în jur de 8000 i.Gura Baciului. pentru că ele erau mai stabile în spaţiu. preferau recipiente uşoare şi incasabile. comparativ cu cultivarea plantelor sau creşterea animalelor. în lumina noilor cercetări. Bucureşti. Asadar. din lemn scobit.e. fapt ce indică că ea este folosită şi pentru lapte şi lână şi că este asigurată şi perpetuarea speciei. De abia în epoca bronzului calul a fost folosit altfel decat pentru hrana. înainte de-a fi inventat ceramica. Oaia întâlnită în neoliticul românesc are 60 cm la greabăn şi are ca strămoş pe ovis orientalis. apariţia ceramicii este legată de sedentarizarea comunităţilor umane. În ceea ce priveşte calul. Mestesugurile in neolitic MESTESUGURILE IN NEOLITIC OLARITUL APARITIA CERAMICII. burdufuri din piele sau chiar tigve de animale. erau castraţi. 1987.după această vârstă este inutilă pentru că sporurile în greutate sunt de aici încolo neglijabile. ba chiar în epoca de tranziţie ele sunt foarte puţine în Europa. În cazul bovinelor. a crescut vârsta de sacrificare a masculilor care. Bucuresti. Consideratii. Doar după ce bovinele au început a fi folosite ca animale de tracţiune. în Orientul Apropiat a existat şi un neolitic aceramic. utilizat la călărie. Fără îndoială că omul. Femelele sunt sacrificate la vârste mai avansate decât masculii. deci ceva mai târziu. Ceramica se bănuieşte că a apărut mai întâi la populaţii cultivatoare de plante. Cifra avansată pentru apariţia ceramicii în Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos. in prealabil. vârsta de sacrificare diferă in primul rand în funcţie de sex. poate şi lutuite ca să poată adăposti lichide. Prin urmare. Contribuţii la problemele neoliticului în România. cele de păstori. Castrarea bovinelor este atestată prima data la nivelul culturii Starcevo-Criş. deşi s-a făcut afirmaţia că în aria culturii Vădastra ar fi fost descoperit deja din neoliticul dezvoltat un cal domestic de talie mică. deci ceramica a aparut deodată cu cea mai timpurie cultură neolitică: Cârcea. a folosit recipente din alte materiale: din piatră. descoperirea este singulară. Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Oaia este sacrificată la o vârstă cuprinsă între 4 -10 ani. realizate din lemn sau piele. coşuri împletite din nuiele. IMPORTANTA CERAMICII .

fiind artefactul pe baza căruia au fost definite grupele culturale cunoscute până în prezent precum şi ariile lor de răspândire. Metoda arheomagnetică. pentru viaţa cotidiană a comunităţilor neolitice. presupune cunoasterea: 1. metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars care au rămas pe loc după ardere ca. pe durata răcirii. motive sau tehnici decorative utilizate. prin folosirea a două metode fizice: 1. Ambele metode sunt costisitoare şi. Apariţia ceramicii nu este importantă doar pentru arheologie. de exemplu. din pacate.Ceramica este pentru arheolog extrem de importantă. pastei şi a materiilor prime folosite pentru frământarea ei . În procesul de fabricare a ceramicii s-au acumulat. toate putand fi puse in evidenta prin surprinderea unor tipuri ceramice intrusive in anumite spatii. Calitatea ceramicii poate fi expresivă şi în departajarea indivizilor din punct de vedere al statutului social. oale găsite în cuptoare de ars ceramica sau pe vetre. Pe baza studiului ceramicii pot fi depistate centrele de olari ca şi arealul deservit de acestea. Ceramica poate fi şi un mijloc de datare. Ceramica se încălzeşte la o temperatura de aproximativ 500 grade. nu există laboratoare în România pentru aplicarea lor. care au putut fi aplicate ulterior în alte domenii. thoriu). sistemul de construcţie a cuptoarelor. Reactivarea duce la apariţia unei raze de lumină care este măsurabilă. in chip special în prelucrarea metalelor. care se bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora. atunci când este vorba de forme ceramice. pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prabuşit pe loc. De asemenea. ştiut fiind faptul că o serie de vase au fost folosite exclusiv în oficierea unor ritualuri religioase (vasele pentru libaţii sau de ofrandă. Metoda termoluminiscenţei. Statuetele de la Hacilar (66 de piese) au fost supuse unei analize de acet fel şi s-a ajuns la o concluzie de-a dreptul neaşteptată: 40 erau falsuri recente. în primul rând. Drept urmare. poate indica deosebiri în ceea ce priveşte prosperitatea unei comunităţi sau a unui grup din cadrul acesteia. a cerealelor şi lichidelor. De o deosebită valoare este ceramica pentru surprinderea unor legături interculturale. deoarece noile recipiente au făcut posibilă fierberea şi prăjirea şi folosirea unor alimente care nu sunt comestibile în stare naturală. CERAMICA NEOLITICA Studiul ceramicii. Vasele au permis depozitarea în bune condiţii a rezervelor de hrană. 2. fapt ce duce la reactivarea elementelor radioactive conţinute de ceramică sau absorbite din sol (ca uraniu 238. câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. au fost periodizate toate aceste culturi. vasele antropomorfe şi zoomorfe). a unor relaţii de schimb sau chiar a unor mişcări de populaţii. ci. Apariţia ei a schimbat hotărâtor alimentaţia. studiul ceramicii poate da informaţii despre viaţa cotidiană a unei epoci: nutriţie şi rafinamente culinare sau despre viaţa religioasă. pe baza tipologiei ceramicii şi a evoluţiei ei în timp. Gustul artistic sau lipsa lui. De asemenea. indiferent de epoca. potasiu 40. ca şi transportul lor la mari distanţe. prin experienţe repetate. numeroase cunoştiinţe tehnologice cu privire la reglarea arderii.

care au rolul de-a asigura elasticitatea vasului şi de a împiedica fisurarea lui dupa . tehnicilor şi ustensilelor de ornamentare 5. procedeelor de modelare 3. procedeelor de ardere STUDIUL PASTEI SI DEGRESANTILOR Pasta se poate studia cu ochiul liber. dar şi cu ajutorul microscopului petrografic. desigur. motivelor decorative 6. bineinteles. Examinarea cu ochiul liber este. metoda cea mai la îndemână şi cel mai des utilizată. cel mai adesea o soluţie slabă de acid acetic sau clorhidric (10%). La acestea se adaugă degresanţi. cel din urmă putând ajuta la depistarea depozitelor de argilă utilizate. asta doar după ce ceramica a fost bine spălată şi a fost îndepărtată crusta calcaroasă care s-a depus pe ea în urma zacerii în sol cu ajutorul unui detartrant.2. Materia primă de bază este lutul sau argila care se amesteca. tipologiei formelor ceramice 4. Mai există o metodă de studiu: bombardamentul cu raze beta. cu apă.

din benzi de argilă. Construirea vasului din fâşii. în timp. Cine modela vasele? În general se admite că. Ultima operaţie era netezirea peretilor atât la exterior . cioburile mărunţite provenite de la vase sparte. fapt care indică folosirea unui suport uşor curbat. Pentru obţinerea unei paste intermediare sau fine s-au folosit alţi degresanţi: nisipul amestecat cu pietricele. tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici. ci unul casnic. 3 tehnici: 1. Acesta trebuie sa fi fost şi un prim pas care a dus mai târziu la apariţia roţii olarului. apare târziu. de gătit sau de transport. Există. care nu prea putea fi decorată. ci suportul. până când se obţine o pastă perfect omogenă.e. Este de precizat că degresantul are un rol hotărâtor pentru calitatea vaselor. drept pentru care aceşti degreasanţi fie au fost abandonaţi în favoarea altora. fie au fost găsite soluţii (de exemplu acoperirea suprafeţei vasului cu un strat subţire de lut) pentru a se depăşi acest impas. Cei mai vechi şi cei mai răspândiţi degresanţi la nivelul neoliticului au fost pleava şi paiele tocate. De regulă. cultură care se dezvoltă în Dobrogea. De asemenea. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. prin folosirea paielor şi a plevii. apar şi alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare. a modului în care a crăpat vasul (de obicei în locurile de îmbinare. Astfel. Cochiliile de scoici sunt folosite mai ales în aria culturii Hamangia din neoliticul dezvoltat. cernut. TEHNICILE DE MODELARE A CERAMICII.n. de provizii. care se lipeau de fundul vasului. iar nisipul fin. frământarea unui boţ de lut şi scobirea lui. iesite din uz. iar pasta fină pentru recipiente de cult sau vase din care se mânca sau se bea. Se realiza mai întâi fundul rotund şi plat al vasului peste care se aşezau colăcei din lut cu diametru variabil. 3. deci în epoca La Tène. tehnica au columbin.. . o pastă intermediară. 2. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare. calcarul pisat. Unele vase ale culturii Boian. mai degrabă miniaturale. Pentru ceramica de uz gospodăresc. cochiliile de scoici sau de melci pisate. În spaţiul nostru roata olarului. unde au fost examinate amprentele digitale. Studiul atent al exteriorului şi interiorului vasului.evaporaea apei. căci nu mai era rotit vasul. Desigur că. care sunt mai vulnerabile) poate aduce indicii cu privire la tehnica de modelare. de sudură. de regulă. Toate aceste materii prime se amestecă bine şi se frământă. par a confirma această ipoteză. în principal. deci când olăritul nu era un meşteşug specializat. Pasta intermediară era utilizată cel mai adesea pentru recipiente în care se gătea sau din care se mânca. Nisipul cu pietricele sau cioburile pisate dau. date spre expertiză la Institutul de medicină legală. unde exista din abundenţă această materie primă. nisipul fin. care facilita rotirea vasului şi-l expunea mai puţin la deformări cu ocazia realizării decorului. la început. pe la 450 i. Iniţial vasele au toate fundul drept. cochiliile de melci şi scoici sau calcarul cochilifer au fost degresanţii cei mai utilizaţi la sfârşitul eneoliticului şi în perioada de tranziţie la epoca bronzului. vasele erau modelate şi decorate de femei. o pastă de bună calitate. deşi era cunoscută în Grecia încă din epoca bronzului. se obţinea o ceramică destul de grosolană. pleava este caracteristică mai ales neoliticului timpuriu şi mai ales vaselor mari. Ulterior apar şi vase cu fundul plan-concav. cât si in interiorul vasului. cernut.

krater. avantajul ar fi doar acela că descrierea este expeditivă. însă. 1. nu este întotdeauna sau întru totul respectat. de genul vas de tip lekithos. de mâncat. pentru o cultură. Totuşi. Asta pentru că meşteşugarii produc mari cantităţi de oale. deoarece nu s-a găsit încă un limbaj comun sau. În plus. Acest mod de descriere prezintă marele avantaj că este uşor de vizualizat şi este mult mai obiectiv. în formă de sticlă. etc. conic. tronconic. dar şi cea mai defectuoasă metodă pentru că este total subiectivă şi greu de înţeles. de transport. cu rol funerar. de la o zonă la alta. În arheologie este absolut obligatorie descrierea vaselor şi alcătuirea unei tipologii a formelor ceramice tipice pentru o aşezare. pentru o necropolă. Folosirea în descriere a unui limbaj geometric: vas semisferic. Inconvenientul este acela ca descrierea nu este foarte rapida si poate deveni plictisitoare pentru cititor. . de gătit. arsă pe vatră. pe parcursul neoliticului. în formă de borcan. FORME CERAMICE IN NEOLITIC Există. existând în paralel cu cel specializat şi asigurând minimul necesar în materie de oale pentru o gospodărie. Se pot remarca mai multe tendinţe atunci când se denumesc şi se descriu vasele. indivizi care se ocupă doar de această activitate şi în momentul în care sunt viziblie seriile ceramice. este cel mai probabil ca femeile să fi fost cele care realizau vasele. face posibilă descrierea tuturor părţilor componente ale vasului: fund. greu de atins. Termenii au ambiguitate: ce fel de pepene ? (sferic sau ca o minge de rugbi?). tot femeile ar fi fost cele care se ocupau în exclusivitate cu el. kantharos. cunoştinţe speciale legate de folosirea şi reglarea cuptoarelor. Este cea mai expeditivă. Forma este desigur dictată de funcţionalitatea vasului: vas de provizii. fapt ce presupune operaţii dificile de scoatere a materiei prime. Denumirea formelor ceramice prin folosirea unor termeni care denumesc ceramica grecească. o mare varietate de forme ceramice. pentru a putea fi uşor înţeleasă. atunci când se poate vorbi despre olărit ca meşteşug specializat. deci când apar anumite stereotipii sau canoane de modelare şi de decorare. cilindric. Fără îndoială că olăritul ca meşteşug casnic nu a dispărut decât foarte târziu. Se poate vorbi deci de olărit ca de un meşteşug specializat în momentul în care apar cuptoarele de ars ceramica. gât. adică în eneolitic. Descrierea ceramicii (ca şi tipologia ei) trebuie să fie foarte obiectivă şi precisă. de la o cultura la alta. dacă s-a găsit. ovaidal. de băut. în evul mediu. de cult. sferic. trunchi. Acest sistem nu poate fi consecvent aplicat din mai multe motive: exista de multe ori vase care nu-şi găsesc corespondent de formă în ceramica grecească sau asemănarea de formă a unor vase cu forme ceramice greceşti este uneori foarte aproximativă şi forţată' fapt ce creează cititorului imagini false. 2. torţi. ce fel de borcan sau de sticlă?. în formă de sac. de frământare a lutului. 3.realizată în casă. este mai greu de admis că. pentru că ele ştiau cel mai bine de ce au nevoie în gospodărie. Se folosesc termeni ca vas în formă de pepene. de la o etapă la alta. aprovizionare cu combustibil pentru întreţinerea arderii. bitronconic. Descrierea este impresivă şi subiectivă. etc. amforă. Este un deziderat care este. Descrierea prin asocierea unei forme ceramice cu obiecte contemporane. etc. etc.

frecvente în aria culturii Gumelniţa. buza. diferite tipuri de pahare. vasele zoomorfe. motiv pentru care exemplificarile sunt inutile. umărul. Ca forme mai deosebite pot fi amintite vasele duble. unele general valabile pentru toate ariile culturale. 1. torţile. sau metal. castroanele semisferice sau bitronconice (unele suspendate pe suporturi cilindrice). Cele mai frecvente vase în neolitic sunt vasele mari de provizii. lemn. de tip binoclu. vasele antropomorfe sau cu capac antropomorf din aria culturilor Vinca si Gumelnita. tipice culturii Cucuteni. Este o tehnică comună tuturor culturilor neolitice. apucătoarele sau proeminenţele. TEHNICI DE ORNAMENTARE A CERAMICII IN NEOLITIC Sunt atestate la nivelul neoliticului destul de multe tehnici de decorare a ceramicii. partea superioară a corpului.constă în zgârierea peretelui crud al vasului cu ajutorul unui obiect ascuţit din os. cupa cu picior. altele tipice doar unora dintre ele. incizarea. bolul.O descriere corectă trebuie să aibă în vedere toate părţile componente ale vasului: fund. gâtul. partea inferioară a corpului. mai rar amforele. .

vasul nu se mai cufundă. cu unghia (Starčevo-Criş. amestecul de lut cu apă este mai dens. dublata de presare. fiind mai zgrunturoase. Tehnica este folosită pentru a acoperi porii vaselor şi pentru a uniformiza suprafaţa vasului. Operatiunea se poate face cu pieptenele. capătă un luciu metalic. mai ales dacă degresantul a fost pleava. Tehnica s-a folosit mai ales în ariile culturilor Dudeşti. stratul gros de lut având proprietăţi termorezistente. Barbotinarea este o tehnică foarte răspândită în neolitic. cu scoica (tipic pentru Hamangia. Uneori.este o tehnică tipică mai ales neoliticului dezvoltat. de consistenţa unei smântâni.2. De obicei sunt tratate în această manieră vasele de gătit. În urma acestei operaţiuni. scotand in evidenta motivul ornamental. cu rogojini sau ţesături (cultura Tisa). se uniformizează suprafaţa vasului. deci tipică în primul rând culturilor Vădastra şi Boian. Gumelniţa). folosindu-se scoica cardium). cu măturica. dar şi culturii Hamangia.tehnică care are ca scop acoperirea porilor vasului şi înobilarea suprafeţei vasului care. ci este stropit cu acest amestec. ulterior. 3. pe pereţii vasului se depune un strat subţire de lut. aproape întotdeauna asociată cu excizia. Drept urmare apar ornamente adâncite. cu şnurul. Canelarea este tot un fel de lustruire. care. 4. de obicei albă. . după care. Vinča-Turdaş. sunt si mai puţin alunecoase si mai usor de manipulat in bucatarie. de consistenţa noroiului. În urma acestei opeaţiuni iau naştere pe pereţii vasului un fel de pliuri adâncite. excizarea. Consta în sculptarea în peretele crud al vasului cu ajutorul unei ustensile de forma unei spatule. 6. în vederea decorării. vasele tratate în acest fel. 5. Totodată. Incrustarea cu materii colorate. prin lustruire. se umplu cu o substanţă. care contrastează cu fondul vasului. Se face cu pietre sau cu lustruitoare din lut. În acest caz. mai rar roşie.este tehnica mai sus amintită. in special culturilor Vădastra şi Boian. cu degetul. Impresiunea sau imprimarea constă în apăsarea peretului crud al vasului cu diferite obiecte care-şi lasă amprenta pe perete si se constituie in element de decor. cu degetele. Lustruirea. în care apoi se scufundă vasele modelate şi zvântate. care se numeşte angobă sau slip. cu mult lut. de forma unei ştampile. Constă în formarea unei băi din amestec de lut cu apă. Cucuteni. 7.

Cel mai adesea se adaugă brâuri în relief. rotiţa. Stampilarea se realizează cu ajutorul unei stampile din lut cu care se apasă pe peretele crud al vasului. Pictarea s-a utilizat mult în neolitic. măturica. Uneltele folosite pentru decor sunt scoica. În aria culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa s-a practicat pictura cu grafit. cu alb. 9. Cea realizată după ardere se numeşte pictură crudă. după modelare. pintaderele. în chip identic.8. dar mai ales in eneolitic. Pictura monocromă este frecventă pe ceramica culturilor Cârcea-Gura Baciului. prin ardere. care trebuiesc repetate în câmpul vasului de mai multe ori. De obicei pictarea se realiza înainte de ardere pentru simplul fapt că. pieptenele. proeminenţe sau butoni. Ciumeşti. Precucuteni şi Cucuteni. MOTIVE DECORATIVE PE CERAMICA NEOLITICA Cele mai frecvente motive utilizate pe ceramica neolitică sunt: . Ea poate fi realizată înainte sau după ardere. era mai rezistentă. 10. deci la inceputul neoliticului. vârfuri ascuţite din os. Tehnica este utilizată pentru motive decorative mai complicate. Decorul plastic constă în adăugarea de pastă suplimentara pe peretele vasului. StarčevoCriş. Pictura policromă. roşu şi ciocolatiu este tipică culturilor Ariuşd.

Parantezele (Gumelniţa) 11. Reţelele de linii 15. Spirala dinamică (Cucuteni) 8. Meandrul (Vădastra) 3. Tabla de sah (Boian) 7. Romburile concentrice (Vinca) 4. S-urile îmbucate 14. Motivele în căpriori 9. Spicul de grâu (Starcevo-Cris) 10. Bulinele (Cârcea-Gura Baciului) 13. Dinţii de lup (Vădastra) 5.1. Portativul muzical (cultura cu ceramică liniară) 12. Triunghiurile haşurate 6. Liniile unghiulare (StarčevoCriş) 2. Motivul ochiului (Cucuteni) .

au formă tronconică sau calotiformă şi prezintă o uşa de acces. unele părţi ale vasului sunt arse incomplet sau chiar crude. 3.din faza Cucuteni B. variabile de la o arie culturală la alta sau în funcţie de mărimea şi funcţionalitatea vasului: 1. Principii de dispunere a decorului: 1. Triskelion-ul (Cucuteni) Tipic neoliticului este decorul strict geometric. simetria. Ariuşd şi Cucuteni ARDEREA CERAMICII IN NEOLITIC La nivelul neoliticului s-au practicat diferite tipuri de ardere şi s-au folosit instalaţii mai mult sau mai puţin complicate. iar cele antropomorfe sau zoomorfe sunt foarte rare şi tot de esenţă geometrică. în părţile mai expuse privirii. care asigura circulatia aerului in cuptor. aparand doar pe ceramica cucuteniana. adica in partea superioară a vasului sau pe diametrul maxim. Partea aflată deasupra nivelului de călcare are pereţi din lut. 1. Temperaturile obţinute în aceste cuptoare nu depăşesc 500 de grade. fiind tipică doar culturilor Precucuteni.este destul de rară.repetarea aceluiaşi motiv de mai multe ori. Ele sunt puţin adâncite în sol. aproape de o sursă de apă. din faza Cucuteni A. Cuptorul este prevăzut cu două deschizături: una laterală. cuptoarele sunt plasate la periferia aşezărilor sau înafara lor. se fărâmă. Sunt tipice mai ales neoliticului timpuriu.in arie Cucuteni. De obicei. Cuptoarele cu doua camere sunt rare şi nu se cunosc decât din aria culturii Cucuteni. 2.16. ca atare ceramica este de proastă calitate. jos (de acces). Tărtăria si Ariuşd. Lipsesc motivele vegetale. Cele mai simple instalaţii de ardere au fost vetrele casnice deschise. asimetria. dar continuă să fie folosite pe tot parcursul neoliticului. Apariţia lor este o dovadă sigură că olăritul este deja un meşteşug calificat. Se cunosc şi vase care au fost doar expuse la soare. Un astfel de cuptor se cunoaşte de la Glăvăneştii Vechi. arderea este inegală. Cuptoarele de acest . Cuptoarele simple. decorul fiind organizat în benzi. alte sunt supraarse. Cuptoarele au diametrul de aproximativ 2 m şi înălţimi care sunt sub 1 m. 2. sunt instalatiile cele mai răspăndite. cu o singură cameră. atunci cand el are gura larga. Aceste orificii pot fi astupate. ca urmare vasele sunt pătate. REGULILE DE DISPUNERE A DECORULUI Se constată unele stereotipii de poziţionare a decorului.caracterizeză toate culturile neolitice 2. Astfel de cuptoare se cunoasc de la Cârcea. in arie Cucuteni. pe unde se introduc lemnele şi alta în partea superioară. se constata adeseori prezenta decorului chiar si in interiorul vasului. frize sau celule ornamentale 3.pe întreg corpul vasului (oroarea de vid). dar ele sunt foarte puţine tocmai datorita faptului ca nu au rezistenţă. Temperatura de ardere pe vatra este scăzută. mai ales pentru ceramica nepretenţioasă: vase de provizii sau de gătit.

este foarte probabil ca aurul să provină din Tracia sau Macedonia. Analiza metalografică a pieselor gumelnitene din România dovedeşte că la confecţionarea pieselor s-a folosit aur nativ. Piesele din aur sunt. Tezaurul a fost descoperit în împrejurări necunoscute şi a fost achiziţionat de Muzeul din Cluj în 1912 de la un negustor. care cântăresc aproximativ 6 kg. vasele nu mai prezintă pete. Gumelniţa şi Cucuteni. deci importate. Cele două camere sunt despărţite de un grătar perforat care permite circulaţia aerului. dar acesta este un metal folosit doar accidental. cu braţele în cruce. De exemplu. cuptorul era foarte bine încins. operatiune care putea dura o zi intreaga. a doua de la Varna. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni şi cântăreşte 750 g. În camera superioară se ard vasele. Aici se introduce combustibilul. cum era şi de aşteptat. Este vorba de circa 130 de piese. o banală sârmă. dintre care peste 100 aparţin tezaurului de la Moigrad. Există şi alţi factori care pot influenţa nuanţa: tipul de argilă. Camera inferioară se numeşte focărie. În necropolă au fost descoperite în jur de 3000 de obiecte din aur. spre exemplu cu cele de la Hotnica. El este eterogen. cules din albiile râurilor. Mai mult de atat nici nu este nevoie pentru că la 1175 de grade lutul se vitrifiază. deci se poate regla arderea. temperatura de ardere sau timpul de ardere. iar cea oxidantă nuanţe roşu.Grătarul se sprijină fie pe un picior cilindric. Cuptorul este rotund în plan şi tronconic în secţiune. care seamănă până la identitate cu piesle din aceeaşi arie culturală din Bulgaria (acolo numita Karanovo VI). cuprinzând piese din mai multe epoci. cu un procent scăzut de argint. PRELUCRAREA AURULUI Cea mai veche piesă din aur. mai ales a aurului şi cuprului. Trebuie remarcată marea cantitate de piese de aur din două necropole din Bulgaria. Se cunoaşte chiar şi o piesă de plumb la Sălcuţa. Culoarea vaselor depinde în primul rînd de tipul de ardere: arderea reducătoare. ca atare arderea este egală. Pe lângă pandantive. Având în vedere că aurul din Apuseni are un conţinut ridicat de argint (25 %). se remarcă . pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezintă foarte schematic silueta umană. Focăria are o gaură de alimentare. doi idoli en violonşi 4 idoli antropomorfi. dă o ceramică de culoare cenuşie până la negru. după cum orificiile sunt astupate sau deschise. PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC La nivelul neoliticului este confirmată de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale. completă. fie pe un perete median perforat. Grătarul elimină contactul direct dintre vase şi combustibil. se pot obţine temperaturi cuprinse între 500-1000 grade. cu pereţii uşor boltiţi. iar camera superioară un orificiu care poate fi acoperit. Necropola de la Varna aparţine culturii Karanovo VI. datează din eneoliticul timpuriu şi a fost descoperită la Boian.tip au o groapă de acces (numita groapa olarului). Majoritatea pieselor gumelniţene sunt pandantive en violon. de circa 1050 grade. Cele mai multe piese de aur se datează în eneoliticul final şi aparţin culturilor Bodrogkeresztúr. pandantul culturii Gumelniţa de la sud de Dunăre. Acest cuptor prezintă multiple avantaje. podoabe: ace. Înainte de folosire. Arderea poate fi reducătoare sau oxidantă. din aria culturii Bodrogkeresztúr. fapt care-i conferă o culoare albă. Identitatea de formă cu piesele din Bulgaria ar încuraja chiar ideea că sunt piese provenite din ateliere sudice. Au fost atribuite neoliticului 105 mărgele care au formă bitonconică sau de butoiaş. apa şi oxizii pe care aceasta îi conţine. prima de la Durankulak. fără oxigen. Doar pentru arderea vaselor pictate cu grafit sunt necesare temperaturi foarte înalte. în marea lor majoritate.

în urma căreia se obţine o foiţă subţire. Dimini sau Sesklo.foarte multe aplici pentru îmbrăcăminte ca şi foiţele de aur folosite pentru acoperirea unor părţi ale trupului:ochii. În mileniul al 5-lea. Gumelniţa. Pentru piesele de la Moigrad nu există o analiză metalografică. Sălcuţa. dar. de mici dimensiuni. fapt dovedit de apariţia unui număr destul de mare de piese masive din cupru în ariile culturilor Cucuteni. G. inele de buclă. prin ciocănire. mărgele. jud. majoritatea piese de podoabă: ace cu dublă volută. Este cazul malachitului sau azuritului. nu este exclus ca ele să provină din ateliere locale şi să fie realizate din aur transilvănean. care este decupată în forma dorită. Până în eneolitic. Hunedoara. al 6-lea. însă. faţa sau mâinile. Urmează o lustruire a piesei. de obicei. Probabil că în aceeaşi tehnică au fost prelucrate şi piesele timpurii de la noi. căci reducerea presupunea temperaturi destul de scăzute de circa 700-800 de grade. care a fost prelucrată prin ciocănire. Iniţial minereurile de cupru erau colecţionate pentru culoarea şi luciul lor şi folosite pentru confecţionarea mărgelelor. Cele mai multe piese sunt nedecorate. Childe credea că târnăcoapele şi topoarele au fost utilizate la exploatările de minereu şi de sare. mai rar străpungătoare sau cârlige de undiţă. şi piese decorate cu puncte sau cerculeţe în relief. trebuie remarcat că aurul este prelucrat la rece. În ceea ce priveşte tehnicile de prelucrare. METALURGIA ARAMEI IN NEOLITIC Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arată că acest metal a fost folosit pentru prima dată în mileniul al 7-lea la Ali Kosh . în aria culturii Starcevo-Criş prin descoperirea unei sule la Balomir. prin procese nu foarte complicate. având în vedere că arama este foarte moale. Nu este exclus ca minereurile frumos colorate să fi fost colecţionate şi pentru tatuaje sau în scopuri cosmetice. topoare de luptă. realizate cu ajutorul unui poinson. Cu privire la funcţionalitatea acestor piese au existat mai multe supoziţii. Este clar deci faptul că raritatea acestui metal îl face să aibă in neolitic mai degrabă regimul unui metal preţios şi exclusiv un rol ornamental. mai degrabă. piesele masive din cupru sunt o raritate. Arama este atestată pentru prima dată în spaţiul nostru în neoliticul timpuriu. în timp ce în staţiuni neolitice celebre din Grecia. există. în eneolitic. Primele tipare apar în Orient în mil. tehnică numită au repoussé. Este vorba de aramă nativă. iar Ion Nestor a emis ipoteza că topoarele cu braţe în cruce au fost. Catal Hüyük si Ergani (Anatolia). ar fi putut fi. Sunt mai frecvente patru categorii de piese: toparele plate (pană sau ic). iar restul pieselor. doua tipuri de topoare cu gaură transversală ( respectiv topoarele-ciocan şi topoarele cu braţe în cruce) şi târnăcoapele. are loc o evidentă dezvoltare a metalurgiei cuprului în spaţiul sud-est european. precum Dikili Tash. piesele din cupru sunt foarte puţine şi. judecand dupa culoarea aurului. Un fenomen asemănător se constată şi în nordul Bulgariei. Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru. Marton Roska credea că au fost folosite la tăierea şi prelucrarea lemnului. Bodrogkeresztúr-Gorneşti şi Tiszapolgár-Româneşti. mult mai .

mai apar. Deocamdata nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru. în volumul Äxte und Beile aus Rumänien (Topoare si securi din Romania) II. in ciuda faptului ca resurse exista. faza III. precum cele din sudul Banatului. Ar mai fi şi alte indicii care duc spre supoziţia că ar fi existat ateliere în spaţiul nostru. În aceste şanţuri a fost descoperită ceramică neolitică care sugerează că ele funcţionează deja pe la 5100/5000 i. piesele de arama descoperite în aşezări sunt banale străpungătoare. doar 10% avănd vagi urme că ar fi fost utilizate. urmează piesele descoperite în depozite.Totodată. nr. Analiza metalografică a unor piese din Oltenia şi Muntenia. Supoziţia că piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazează şi pe faptul că majoritatea pieselor provin din morminte.probabil. Moldova. Henrieta Todorova. din ariile culturilor Sălcuţa şi Gumelniţa. din seria PBF. ca de exemplu o descoperire din nivelul Sălcuţa de la Ostrovu Corbului. Este vorba de depozitul de topoare de la Cărbuna care continea 343 de piese. cele cunoscute până în 1974. La vremea aceasta există dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava. se prelucrează uşor. motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat de cercetarile arheologice moderne.n. aflate într-o zonă de dealuri cu altitudini de 300-400 m. Nu au fost descoperite locurile de reducere. Este posibil ca multe din piesele finite să provină din ateliere sudice. a dus la concluzia că aceste piese sunt făcute din cupru provenit din Tracia. ceea ce este sigur insa este ca reducerea nu s-a realizat în aşezările din apropiere. Exploatarile de la Aibunar. O descoperire de excepţie a fost făcută pe teritoriul Rep. Oltenia (Baia de Aramă). drept pentru care se toarnă destul de greu în tipare şi există riscul să se formeze bule de aer în interiorul pieselor. Maramureş. este maleabilă. apanaje ale unor persoane cu un statut social înalt. care reprezintă o variantă tipologică originală. Deocamdată este dovedită producerea locală doar a topoarelor de tip pană prin descoperirea a două valve de turnare (tipare) în aşezarea de la Căscioarele. Cel mai adesea. Este sigur că în Bulgaria au existat şi alte locuri de extracţie. arama este foarte moale . teritoriul României este şi foarte bogat în zăcăminte de cupru. În jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 aşezări neolitice. Nu este exclus nici chiar ca ele să fi fost lingouri folosite în schimburile dintre comunităţi. de obicei locuri cu relief înalt. se topeşte la 1085 de grade. Pe lângă aceste patru categorii de piese. în Bulgaria. in toate au fost descoperite piese din cupru. Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatră. pumnale sau străpungătoare. Indicii pentru o producţie locală ar mai fi si pentru toparele cu braţe în cruce de tip Târgu Ocna. Dezavantajele majore sunt că este foarte vâscoasă în stare incandescentă. Crişana şi Banat. semn ca originea lor trebuie cautata aici. O cercetătoare din Bulgaria. Arama prezintă avantaje şi dezavantaje.e. IX/5. mai ales de bărbaţi. Foarte multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese). doar foarte puţine au fost descoperite în aşezări. a analizat 200 de piese masive din cupru din aceasta perioada şi a constatat că 90 % dintre ele sunt noi. unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau în interior urme de zgură de cupru. atestată doar în spaţiul Transilvaniei şi Moldovei. în aria culturii Precucuteni. sa se fi aflat în imediata vecinătate a locurilor de extracţie. imbraca forma unor şanţuri. Printre avantaje: se reduce uşor. însemne de demnitate. fiind adunate şi încadrate tipologic. În plus. SE Transilvaniei (Bălan). date fiind posibilităţile de transportare a minereului foarte rudimentare. de putere. Nordul Dobrogei. în Serbia şi la Aibunar. Se cunosc peste 300 de piese. dar destul de rar. dar în niciuna nu s-au aflat instalaţii de reducere a minereului. căci analizele metalografice au dovedit că arama provine din cel puţin patru locuri de extracţie diferite. publicat de Alexandru Vulpe. nu au nici o urmă de întrebuinţare. Topoarele şi târnăcoapele din arama descoperite pe teritoriul României au făcut obiectul unui studiu complex. Este posibil ca atelierele de prelucrare a aramei. poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. aşezări şi morminte. mai puţin târnăcoapele din cupru. cele mai multe provenite din Transilvania. Foarte probail erau creuzete folosite la turnarea metalului. fapt care întăreşte ipoteza că reducerea se făcea foarte aproape de locul de extracţie.

şi se deformează uşor. Consideratii. ajungandu-se la sedentarizare totala spre sfarsitul epocii . o data cu culturile Boian şi Stoicani-Aldeni. Bucuresti. Este destul de probabil că ritualuri magice însoţeau acest proces. După turnarea şi răcirea pieslor se mai făceau eventuale operaţiuni de retuşare. Dupa racire. Este neîndoielnic că prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a făcut de către meşteri specializaţi. Cucuteni. Prin acesta din urma se turna metalul incandescent care topea ceara si apoi ii lua locul.Arta culturii Cucuteni. procesul tehnologic fiind destul de complicat. Pentru obţinerea pieselor din aramă au fost folosite două proceede de turnare: metoda cerii pierdute. există şi aşezări de înălţime.Arta preistorica în România.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Sunt abandonate definitiv aşezările în peşteri si se generalizează aşezările în aer liber. pastrandu-se un orificiu. Vladimir Dumitrescu. iar fenomenul capătă intensitate mai ales în eneoliticul final. Precucuteni. Vladimir Dumitrescu. Regula de bază. Bucuresti. nu se pot face afirmaţii care să fie valabile pentru toate culturile. Bucuresti. Bucuresti. Acesta era apoi imbracat intr-o pelicula de lut.Arta neolitica în România. Printre locurile preferate se numără terasele joase sau înalte ale raurilor. ci pe tot parcursul preistoriei. lunca Dunării. Poziţionarea aşezărilor este variabilă. este amplasarea asezarilor in vecinătatea unei surse de apă potabilă: apă curgătoare sau izvor. În rest. 1979. regulă valabilă nu numai în neolitic. apar tot mai multe aşezări fortificate artificial sau natural. În unele arii culturale. Starcevo-Criş din Moldova. Metoda cerii pierdute presupune realizarea obiectului dorit din ceara. ostroavele. 1974. toate zonele de relief sau pentru întreg intervalul cronologic. situate pe boturi de deal. 1987 Habitatul si necropolele in neolitic HABITAT SI NECROPOLA IN NEOLITIC HABITATUL Economia de tip productiv a determinat o mai mare stabilitate în spaţiu a comunităţilor umane. 1968 Eugen Comsa. TIPURI DE ASEZARI În neoliticul timpuriu aşezările nu sunt fortificate. se spargea carcasa de lut. În eneoliticul timpuriu. care funcţionează în poziţionarea unei aşezări. BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. care prezenta dezavantajul că modelul de ceară putea fi utilizat o singură dată şi turnarea în tipare monovalve sau bivalve din piatră sau din lut. în . Au doar şanţuri împrejmuitoare care asigură securitatea animalelor domestice în faţa atacului animalelor sălbatice sau sunt facute pentru a ingradi deplasarea animalelor domestice in afara arealului locuit.

Cele fortificate natural sunt amplasate pe boturi de deal care asigură supravegherea zonei limitrofe. asezari care pot fi considerate a fi deja proto-urbane. cu o piaţă centrală (Târpeşti). dar din Ucraina (Kolomišcina). 2. Stoicani-Aldeni sau Sălcuţa. Unele sate au locuinţele rarefiate în spaţiu. cu diametre de 3-6 m si au o o groapă cu treapte de acces. dupa cum exista si aşezări în care nu a fost remarcată o ordine oarecare de amplasare a locuinţelor. Din arie Cucuteni. altele. cât şi locuintele de suprafaţă. Caracteristice neoliticului timpuriu sunt aşezările de mici dimensiuni. Elementele de fortificatie au o dispunere circulară sau sunt amplasate doar în zonele mai expuse unor atacuri.cultura Precucuteni. TIPURI DE LOCUINTE Ca urmare a procesului de sedentarizare. mai ales în timp. prevăzute cu anexe care vin să asigure confortul si necesitatile cotidiene. dar din Ucraina.cultura Cucuteni-asezare fortificata cu un şanţ adânc de 2 m şi lat de 45 m. Un tip de aşezare specific mai ales eneoliticului. De regulă.cu un sistem de apărare mai rar. sustinut de un stâlp central. dar şi securitatea. au formă rotundă. palisade. care nu oferă o suprafaţă de locuit prea mare. Gumelniţa. dar şi datorită descoperirii unor modele miniaturale din lut de locuinţe în ariile culturilor Gumelniţa. mai multe straturi şi depuneri groase de 4. Aşezările de dimensiuni mari sunt suspectate a fi fost eventuale centre tribale sau centre de cult. În interior sunt prevăzute cu o vatră. altele au casele aliniate in şiruri. sofisticat şi solid. au locuinţele foarte dense. Cel mai mare tell cunoscut din România este cel de la Hârşova. cele de tip tell. care numără 93 de locuinţe şi care este aşezarea cea mai mare cunoscută până în prezent în spaţiul nostru. Bordeiele sunt îngropate aproximativ 1 m în sol. aceste aşezări se prezintă sub forma unor movile artificiale.Dealul Viei. colibele şi adăposturile din peşteri sunt înlocuite cu locuinţe elaborate. mai ales în arie Cucuteni-Tripolie. Sălcuţa. acoperiş de formă conică. care este caracteristic zonelor de câmpie. aparute ca urmare a unei locuiri de lungă durată. În eneolitic. format dintr-o palisadă constituită din pietre acoperite cu lut. este aşezarea de tip tell. Unele au o dispunere a caselor în cerc. fiind înconjurate de râpe.cultura Gumelniţa. se cunosc şi aşezări care au sute de locuinţe. apar aşezări de dimensiuni mari. Sunt atestate şi laviţe din pământ cruţat . drept urmare. Din aria aceleaşi culturi. StoicaniAldeni. Traian. mai spaţioase. Ghindăreşti . precum aşezarea din faza A 2 de la Truşeşti. Alte aşezări au sisteme artificiale de apărare: şanţuri adânci. Deci ele sunt urmarea sedentarizării totale. care are o depunere de 12 m. se cunosc sate cu case dispuse in mai multe cercuri concentrice şi o retea radiala de ulite. mai durabile. obisnuita in aria culturilor Hamangia. Printre aşezările fortificate pot fi amintite: 1. Tipurile de locuinţe ne sunt cunoscute ca urmare a cercetarii unor resturi de locuinţe. deci cu functionalitati suplimentare. cu 5-6 locuinţe.5m. Suprafaţa aşezărilor este variabilă. 3. ultimele fiind mai frecvente în a doua parte a epocii.arie Cucuteni. mai rar cu un cuptor. valuri de pământ. Structura internă a aşezărilor este destul de puţin cunoscută datorită faptului că există foarte puţine aşezări care au fost cercetate integral. Au. Sunt uilizate atât locuinţele de tip bordei.Târpeşti.

mormintele se află în interiorul aşezărilor. în aceste cazuri. Unele locuinţe au şi cuptor. restul culturii Karanovo VI. în zona vetrei. si locuinţele cu două încăperi. Este greu de crezut pentru că tehnic erau dificil de realizat. tipică Ungariei. Casele au înălţimi de aproximativ 2 m şi sunt dotate cu ferestre rotunde sau ovale care. cand chircirea este pronunţata. In aceasta etapa. de formă ovală sau rectangulară. se practică inhumaţia. Petreşti. Există şi locuinţe prevăzute cu pridvor la intrare. existând doar o singură excepţie: necropola de la Suplacu de Barcău (jud. ceea ce ar duce la o interpretare a morţii ca un somn prelungit. fiind şi cea mai mare necropolă neolitică din România. să fie vorba de sacrificii aduse zeilor. Daca aşezarea ar fi fost de tip tell poate ar fi fost mai credibilă această ipoteză. Inventarele funerare sunt deocamdată sărace. Gh. Poziţia chircită se crede că ar sugera fie poziţia foetusului în uter. tot de suprafaţă. deci din eneoliticul timpuriu. Pereţii sunt construiţi din pari. dintre care 276 apartin culturii Hamangia. mai ales în cazul copiilor. aparţinând culturii Vinca. se presupune că s-a recurs şi la legarea defuncţilor. totusi. De regulă. facut din paie. la Vărăşti (126 morminte) şi Varna (281 morminte) ale . din faza Bolintineanu a culturii Boian. Ea numără în jur de 500 de morminte. Lângă cadavre se depun uneori si ofrande. de la o cultură la alta. Podeaua este din lut sau pământ bătătorit. În ariile culturilor eneolitice. cel mai adesea cu o singură încăpere. Vădastra. Cucuteni si Petreşti. în aşezarea neolitică de la Parţa. uniţi prin împletituri de nuiele sau trestie şi acoperiţi cu lut amestecat cu pleavă. acoperite cu lut. iar bărbaţii pe dreapta.Gumelniţa. De multe ori. Tipul este cunoscut din ariile culturilor Boian. uneori prevăzută cu gardină. Există şi locuinţe care au pereţii pictaţi în aria culturii Gumelniţa. fie poziţia cea mai comună de somn. Acoperişul este în doua sau patru ape. Bihor). sub podeaua caselor. dictată de sexul defunctului: femeile sunt depuse pe stânga. Mormintele se constituie din gropi simple. probabil. au existat chiar şi locuinţe cu etaj. Cea mai timpurie necropolă este cea de la Cernica. PRACTICI FUNERARE Obiceiurile de înmormântare sunt inegal cunoscute. necropolă care aparţine culturii Herpály.sunt frexcvente . în centrul locuinţei se află o vatră pe pat de pietre sau de cioburi. S-ar putea ca. Gumelniţa sau în arie Cucuteni) sau depunerea de schelete dezarticulate (arie Cucuteni. În ultimul caz. Sunt destul de frecvente inmormântările de cranii sub podeaua locuinţelor (Căscioarele. Un alt tip de locuinţă. Alte necropole se cunosc de la Cernavodă (circa 400 morminte) şi Durankulak (800 de morminte.Gumelniţa). În aria culturii Bodrogkeresztúr funcţionează chiar o regulă foarte strictă. trestie sau papură.Locuinţele de suprafaţă sunt rectangulare. Poziţiile de depunere a defunctului sunt: intinsă pe spate (tipică culturii Hamangia şi fazei timpurii Boian) sau chircită (spre exemplu în arie Gumelniţa sau în fazele II şi III ale culturii Boian). este prevăzut cu o podea-platformă. apoi ele ar fi presupus o densitate mare de locuire într-un spaţiu limitat. erau acoperite cu băşici de porc. Ca anexe. Radovanu si Petru Rareş. Lazarovici crede că. constituită din trunchiuri despicate de copaci. Există şi situaţii în care morţilor le este destinată o parte a aşezării neutilizată sau o parte dezafectată (necropola neolitică de la Gomolava (Serbia) sau Andolina) Pentru neoliticul timpuriu şi o mare parte a celui dezvoltat se constată că nu există reguli stricte de înmormâtare. schelete sau părţi de schelete au fost descoperite în gropi menajere sau în şanţul de protecţie al aşezării. care este atestată doar sporadic in spatial nostru. Pentru neoliticul timpuriu nu se cunosc necropole. în Crişana. Cucuteni. Chircirea poate fi pe dreapta sau pe stânga. de obicei decapitate). între locuinţe sau. la Căsciorele.

Astfel. Numărul mic al mormintelor datate în neolitic vine în dezacord cu estimările demografice.culturii Gumelniţa. care au 1 până la 12 vase. topoare de piatră. cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. la nivelul neoliticului. iar 211 bine conservate. Din cele 281 de morminte. Adesea apar topoare de piatră dispuse în poziţie funcţională. Sultana. Ele apar atât în morminte de bărbaţi. Necropola de la Varna este un caz special. Cimitirul are o suprafată de 1200x 600 m. sunt cenotafuri. Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. lame de silex. cât şi în morminte de femei. Ea a fost descoperită în 1972 şi a fost cercetată în anii '70 şi '80. Au fost constatate aici deosebiri de tratament între adulţi şi copii şi între femei şi bărbaţi. dar în unele dintre morminte inventarul funerar era foarte bogat. Nu numai că în toate acestea au fost descoperite piese de aur. Dintre acestea din urmă. 170 aveau între 1-10 obiecte de inventar. ofrande de carne. La Cernavoda sunt frecvente podoabele din melc Spondylus. Frecvent au fost descoperite în morminte statuete antropomorfe sau capete de animale domestice. brăţări din Spondylus. adica nmorminte simbolice. inexistente sau foarte sărace: un vas. Cu un inventar mai bogat sunt mormintele din necropolele de la Iclod. doua necropole la Iclod (ale grupului Iclod). 23 nu aveau inventar. uneori câte 4 într-un mormânt. fapt ce i-a făcut pe unii cercetători să emită ipoteza că doar o parte din populaţie era selectată pentru înmormântare. Printre necropolele de excepţie trebuiesc amintite cele de la Cernavoda. de obicei brăţări. Trebuie remarcat faptul că apariţia necropolelor extramuros este un fenomen izolat în Peninsula Balcanică. . restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelniţa din România). iar 18 erau foarte bogate (8. Inventarele funerare sunt. sub formă de pulbere sau de bulgări. Apariţia cenotafului indică obligativitatea înmormâtării chiar şi pentru defuncţii ale căror cadavre nu sau găsit. ocru depus pe cadavru sau sub cadavru. lângă mâna dreaptă sau lângă cap.5 %). În arie Starcevo-Criş este frecventă acoperirea craniului sau a părţii superioare a corpului cu un fragment ceramic de mari dimensiuni. mărgele sau pandantive. Necropola de la Durankulak numără în jur de 800 de morminte dintre care 276 aparţin culturii Hamangia. care caracterizează mai ales zona Dunării Inferioare şi Bulgaria de est. Interesant este că toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. Unele morminte nu au schelete. Si în această necropolă au fost descoperite statuete antropomorfe. 70 erau avariate. Tot aici este frecventă depunerea ocrului pe schelete sau în vase. sau din scoică Dentalium. Durankulak şi Varna.

16 inele de aur. tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologică. Reconstituirea bazată doar pe izvoare arheologice este dificilă şi incompletă. cel al Marii Zeiţe. care trăiesc în condiţii analoage şi care au fost studiate etnografic. pe studiul plasticii antropomorfe şi zoomorfe. Ne referim la faptul că aceasta. adeseori. Pentru a înţelege mai bine gândirea religioasă a oamenilor neolitici se apelează frecvent la populaţiile retardate economic. de cultivarea plantelor. cântec. al unui bărbat de 40-50 de ani. care vorbesc despre un unic cult. dans. Ivan Panayotov. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa.n. la Hacilar (Anatolia). Bailey. datorită faptului că destinul uman nu mai este legat de vânătoare ci. Cele mai sărace inventare s-au găsit in mormintele de copii. Izvoare scrise nu există. Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant şi intră în contradicţie cu afirmaţiile care pun în evidenţă o discontinuite care ar fi avut loc în Europa. de acum încolo. care fac imposibilă reconstituirea integrală a religiei neolitice. aşezate pe picioarele mortului. al sanctuarelor şi al complexelor de cult. Se crede că. intim legat de activităţile economice principale. s-au schimbat radical trăirile religioase. se exprimă prin gesturi sacre. drept urmare vegetaţia devine un obiect de solidaritate mistică. în comparaţie cu paleoliticul.majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de bărbaţi.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. apar în Orient. pornindu-se de la ideea că religiile antice conservă vechi credinţe. Catal Hüyük (Anatolia). 1995 Religia in neolitic RELIGIA NEOLITICA Nu există îndoială că populaţiile din neolitic aveau un sistem religios coerent. Dintre acestea amintim 890 mărgele de aur. De pe la 7000 i. cândva la sfârşitul . drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile. Mai există şi un alt demers. al altor obiecte folosite în ritualuri religioase. fenomen cu care ne vom întălni şi în spaţiul balcanic. accesorii din aur pentru arc şi topor. Reconstituirea religiei neolitice se bazează. Dintre morminte se remarcă M 43. Aurul din mormant cantărea in jur de 1. deci inmormântarea pare a fi un prilej de exprimare a diferenţelor de statut social din cadrul comunităţii.e. Bucuresti. au rădacini comune mai vechi. 11 cercei sau belciuge. reprezentări plastice feminine. Consideratii. Sunt evidente unele tendinţe de simplificare. Jerichon (Jordania). omul neolitic riscă să rămână neînţeles. 52 de aplici de aur pentru îmbrăcăminte. mult mai complicat decât ni-l imaginăm noi astăzi. prezente adesea în literatură. care pleacă de la religia unor popoare antice despre care există izvoare scrise. în esenţă. două discuri de aur.5 kg. pantomimă. Acesta avea în inventar peste 1000 de piese. In consecinta. Prehistoric Bulgaria. 1987 Douglass W.

semn că piesele puteau fi fixate pe un suport. dar există şi reprezentări de bărbaţi ( circa 5%) sau reprezentări de androgini (rar. La nivelul neoliticului există şi statuete feminine de excepţie. În eneoliticul târziu. adeseori asociate cu scaune sau tronuri miniaturale din lut. populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca. PLASTICA ANTROPOMORFA Toate culturile neolitice. par a fi destul de neimportante. Iniţial este preluat modelul precucutenian. cu funţionalitate de pandantive. sunt standardizate. Este de remarcat schematismul în modelare. reconstituirea fenomenului religios este riscantă. piese care care sunt mai expresive şi din punct de vedere al gesturilor. dar ele rămân rare.in arealul culturii Karanovo VI sau aşa zisa "zeiţă-broască". cu excepţia triunghiului sexual. meditative. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni. probabil în poziţie de naştere. un bun exemplu in acest sens fiind cele din aria culturilor Boian.Tot în neoliticul dezvoltat încep să apară reprezentările masculine. şolduri. Se acordă o mare importanţă detaliilor anatomice sexuale: sâni. mamă cu fiică (Rast. triunghi sexual. la nivelul neoliticului. cultura cu cea mai bogată plastică este Cucuteni. mai mult banuite decat dovedite). care se caracterizează prin foarte multe modelări standard. modelarea este mai riguroasă. Există şi destul de multe reprezentări masculine. Se cunosc şi exemplare de statuete duble: de sex diferit (celebrii "Indrăgostiţi" din arie Gumelniţa).prezent la Pazardjik. Statuetele sunt redate cu precadere în două poziţii: în picioare sau în poziţie şezândă. ulterior apar reprezentările foarte schematice de tip en violon sau statuetele foarte zvelte. Există şi câteva piese în poziţii de odihnă. macheta de sanctuar de la Truşeşti). datorită unui fenomen amplu de migraţie. Fără îndoială că reprezentările plastice diferă de la o cultură la alta. Precucuteni. Cultura Gumelniţa surpriunde pentru că nu are modelări standard în lut. Foarte multe statuete au o mască triunghiulară sau pentagonală pe faţă. începând cu prima. Se pune un mare accent pe faţă. mai rar în mână (Liubcova). Vădastra. Adesea capul lipseşte (aria culturii Hamangia) sau detaliile feţei sunt foarte vagi şi total inexpresive. Vădastra si Hamangia. au reprezentări antropomorfe. cu picioarele sub şezut. Am aminti motivul zeiţei gravide. în aria Cucuteni. fese. Predomină net.eneoliticului. adesea perforate. În concluzie. mai realistă. De multe ori statuetele feminine prezintă steatopigie (modelarea accetuată a şoldurilor). în urma căruia ar fi pătruns în acest spaţiu populaţiile indoeuropene. piesele având caracter de unicitate. Începând cu cultura Starcevo-Criş. reprezentările de femei. supusă greşelii. Din neoliticul dezvoltat şi eneoliticul tipuriu. fiind redate cu destul de mare precizie detaliile anatomice. cu solduri dezvoltate. Se cunosc statuete antropomorfe încă din cel mai vechi nivel de la Cârcea. mai ales în culturile Hamangia. Rămâne de văzut dacă seminţele apar accidental sau . caracterizate prin portul unei centuri sub talie şi a unei diagonale pe piept. mamă cu sugar în braţe (Rast. Neoliticul timpuriu se caracterizează mai ales prin schematismul modelarii.cultura Vinca. sau reprezentări considerate a fi androgine. in ciuda eforturilor depuse. sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi. modelate din pasta fina. La acest nivel nu prea există modelări standard. Statuetele multor culturi au braţele retezate pe lângă umeri . Cultura Vinca are reprezentări plastice mai speciale. Sunt foarte bine reprezentate numeric în faza A statuetele în poziţe şezândă. fiind două tipuri de statuete mai frecvente: cele prismatice şi cele în formă de coloană. incompletă şi in mare parte ipotetică. Capul şi detaliile feţei nu par a fi importante. aşa zişii "Gânditori" de la Târpeşti sau de la Cernavodă. Pentru piesele culturii Cucuteni s-a făcut afirmaţia că ar avea în pastă cariopse de cereale. Doar reprezentările antropomorfe din os. cu capul perforat. Canonul diferă de la o etapă la alta. avand forma unor cioturi. Detaliile anatomice. deci sa le contamineze.sau in arie Cucuteni). Boian. se observă apariţia unor canoane de modelare care sunt strict respectate.

cercetătorii ruşi considerau figurinele antropomorfe drept jucării pentru copii. ipotetică. Religia. de cele mai multe ori.intenţionat. având loc după terminarea unei ceremonii în care statuetele au fost folosite în chip de recuzită. contexte precizate. Spre exemplu. de obicei din zona vetrei. De asemenea. Contextele în care au fost descoperite statuetele antropomorfe sunt foarte importante. Foarte multe piese nu au. mai ales din locuinţe. drept pentru care se crede că erau desacralizate. Pentru arie Cucuteni s-a făcut observaţia că acestea din urmă (cele din gropi) sunt întotdeauna piese fragmentare. dispuse pe laviţe sau podiumuri din pământ cruţat. Există tot felul de atitudini în literatura arhologică faţă de plastica antropomorfă. Doar în două arii culturale ne întâlnim cu practica depunerii de statuete în morminte: cultura Hamangia (necropola de la Cernavodă şi Durankulak) şi ultima subfază a culturii Cucuteni (faza B3.htm) INTERPREAREA STATETELOR ANTROPOMORFE Interpretarea statuetelor rămâne.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. dar şi intenţionată. contextul poate fi unul sacru. lângă râşniţe sau vetre. in perioada stalinista şi chiar post. ele putând aduce precizări cu privire la funcţionalitatea pieselor. montate pe socluri. Există şi statui sau busturi de statui de mari dimensiuni. a cuptorului sau a altarelor cruciforme din aria Cucuteni. fără prea mari şanse de confirmare. exlusă din comportamentul omului contemporan şi considerată un opiu pentru .in necropola de la Vâhvatinţi) (Pentru cunoasterea in detaliu a reprezentarilor antropomorfe din aria culturii Gumelnita si a modului in care ele au fost interpretate se poate folosi http://www.stalinista. Din arie Cucuteni se cunosc multe statuete care au fost descoperite în sanctuare. trebuie amintit si că unele statuete provin din contexte funerare. Numeroase exemplare provin din stratul de cultură al unor aşezări sau din gropi. Spargerea putea fi accidentală. Alte statuete provin din contexte profane. piesele fiind considerate adesea a avea un cod pierdut. din păcate. Se cunosc mai ales din ariile culturilor Vinca (sanctuarul de la Parţa) şi Cucuteni. care fac parte din ansambluri arhitectonice de cult.cimec. În fine.

detaliile anatomice sau gestica . similitudini cu cea din Orientul Apropiat. După aceeaşi autoare. de exemplu) sau de reprezentările de phalusuri. tot ceea ce este plastică antropomorfă feminină. ocoleşte definirea religiei neolitice. Autoarea ignoră faptul că cele dintâi reprezentări plastice apar în Orient. religia neolitica din Romania are. surse de inspiraţie pentru tot felul de diletanţi. cronologic vorbind. Autorul abuzează prin descrieri nesfârşite. pana in perioada preistorica.popor. De foarte multe ori. la Eugen Comşa este evidentă această atitudine. El face un meritoriu efort de înţelegere a religiei neolitice. In general. care. ultimul cercetător al religiilor dintr-o perspectivă etnoculturală. dimensiunea. are o gândire pozitivă şi mai prolifică în planul ideilor. sansa noastra de a cunoste religia neolitica porneste de la cunoasterea si intelegerea religiei grecesti. Potrivit lui.un hibrid cu cap de bufniţă. unde există reprezentări antropomorfe în paleolitic. spaţiul balcanic este indisolubil legat de Asia Mică şi Orient în general. Zeiţa gravidă. Zeiţa-peşte. Arta neolitică în România. de multe ori. era exclusă sau îi era diminuat rolul şi atunci cand era vorba de comportamentul omului preistoric. cum ar fi: Zeiţa-pasăre. Pierre Lévêque. De obicei principiul masculin este reprezentat de un animal sălbatic (taurul sau bucraniul sau numai cornul. Marija Gimbutas dimpotrivă. care sunt clar răspunsuri la o comandă religioasă şi care limitează cvasitotal libertatea de creaţie a artistului. Există însă şi atitudini mai curajoase şi nuaţate. deci consideră că neoliticul european este tributar Orientului. Greşeala lui Vladimir Dumitrescu este aceea că integrează în ceea ce se numeşte artă piese antropomorfe cu modelare canonică. Zeiţa regenerării şi transformării. zeii masculini sunt puţini. care îndeamnă la descifrarea plasticii antropomorfe în funcţie de contextul arheologic. autorul este adept al teoriei ex oriente lux. Dumitrescu se refugiază în studiul dintr-o perspectivă artistică a plasticii antropomorfe şi zoomorfe. dar care uneori rămâne vizibil dependentă de interpretările Mariei Gimbutas. Sunt total neclare atributele şi atribuţiile acestor zeiţe care. drept urmare publică mai multe cărţi pe această temă: Arta preistorică în România. dupa Vladimir Dumitrescu. spre exemplu. O altă atitudine este cea a lui Vladimir Dumitrescu care este foarte rezervat şi care. prin definiţie. iar pictura rupestră tipică paleoliticului dispare fără urmă. s-a încercat reconstituirea gândirii religioase şi a panteonului neolitic din două direcţii opuse. Zeiţa naşterii şi a vieţii. Ea reconstituie chiar un panteon neolitic reprezentat prin destul de multe zeităţi. de obicei de sex feminin. V. nu există o plastică neolitică antropomorfă timpurie. din toate punctele de vedere. iar în Europa Centrală. Ca atare nu prea exista elemente de continuitate intre cele doua epoci nici in Orient. ale lui Melaart sau ale lui Mircea Eliade. nici in Europa. Zeiţa-şarpe. Totuşi. în funcţie de sexul. crede că mitologia grecească poate fi cheia descifrării religiei neolitice. care a studiat foarte puţin artefactele arheologice. fără deosebire de context. O atitudine interesantă şi nuanţată faţă de plastica antropomorfă neolitică o are. de fapt. pornind de la artefactele arheologice şi contextul lor de descoperire. care trebuie să fi avut un rol proeminent în neolitic. piesele devenind de fapt nişte produse meşteşugăreşti. Drept urmare. urmate de prea puţine concluzii despre credinţele religioase. care are. par sa se suprapuna. artizanale care nu au nimic comun cu obiectul de artă. Are o atitudine creatoare. Dan Monah. În general. discursul autoarei este destul de slab argumentat şi a dat naştere unor interpretări forţate. în ciuda faptului că tipul de economie este fundamental altul. el considerand că plastica antropomorfă feminină are drept obiect de reprezentare Marea Zeiţa Mamă. este interpretat mecanic ca fiind expresia unui cult al fertilităţii şi fecundităţii. în literatura romănească mai nouă. crede că a existat o continuitate între religia şi simbolurile religioase paleolitice şi cele neolitice. Ca atare. o dată cu apariţia cultivării plantelor şi a domesticirii animalelor. desigur foarte expuse unor critici sceptice. Arta culturii Cucuteni. un avans cronologic de doua milenii. pentru că rădăcinile ei trebuie să coboare mult în timp. Din literatura romănească. spune el. În general. unde nu există antecedente din paleolitic. presupune unicitatea.

Principiul masculin este redat pars pro toto. cu sânii căzuţi. pentru culturile Starcevo-Criş şi Precucuteni. spunea el. Adică sub formă de coarne. tipice. Există bănuiala că unele statuete nu-i reprezintă neapărat pe zei. Piesele perforate sugerează că ele erau fixate pe suporturi sau pereţi. au avut în mod clar funcţionalitate de pandantive şi se bănuieşte că au fost folosite pentru caracterul lor magic. Sunt destinate unor ceremoni însoţite de muzică. mai ales. Potrivit lui Mircea Eliade. Adesea scaunele Precucuteni au spătare modelate în formă de coarne. modelate adesea în formă de păsări. dar au o cupă fixata în centru. spre exemplu. ci poate pe muritori în poziţie de adoraţie. coarne. 2. de alţii ca aducând aminte de feşele în care erau înfăşurate mumiile egiptene sau ca indicând muşchii. dar şi prin simboluri: rombul. deci. în ariile Boian şi Precucuteni. Se spune adesea că principiul masculin ar fi secundar deoarece. prin convenţie. Se cunosc mai multe piese din aria culturii Gumelniţa. O altă ipostază ar fi aceea de femeie strămoaşă. În fond. în poziţie de naştere sau cu o ramură pe pântec (arie Cucuteni). Decorul unor statuete cucuteniene a fost interpretat de Gh. cu pietricele în interior. Este greu de crezut că principiul masculin ar fi fost socotit secundar. Buţureanu ca indiciu de tatuaje. phalusuri. Vadimir Dumitrescu excludea posibilitatea să fie vorba de adoratori pentru că. Zuruitori din lut.statuetelor. bucranii. Dualismul ar fi dovedit de reprezentările androgine si de scenele de hierogamie (frecvnte în arie Cucuteni. Cele mai frecvente sunt măsuţele cu patru picioare sau scaunele şi tronurile. biologic vorbind. 3. Altare miniaturale. Este vorba de reprezentările de femei bătrâne. bazat pe două principii contrare şi complementare: cel masculin şi cel feminin. că interpretările sunt foarte deosebite si atunci cand este vorba de decorul statuetelor. . Piese de mobilier miniaturale din lut. Se crede ca sistemul religios neolitic era unul dual. Piesele din morminte ar putea fi puse în legătură cu o divinitate protectoare a morţlor. Legătura reprezentărilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentări de femei gravide. continuitatea speciei bazându-se pe existenţa a cât mai multor femei. Statuetele androgine au fost considerate de Dan Monah ca reprezentând o divinitate primordială care avea capacitatea de autoreproducere. phalusuri. Principiul feminin este redat mai explicit prin statuete antropomorfe feminine. posibil o întruchipare a simbolului masculin.arată exact ca măsusuţele. dovadă că pantecul este asimilat cu glia fertilă. În această categorie ar intra mai ales statuetele cu braţe îndoite din cot şi ridicate în sus. androginia ar exprima totalitatea şi coincidenţa contrariilor. Fără îndoiala că religia s-a împletit cu magia. toate statuetele sunt feminine. detaliile anatomice si piesele de vestimentaţie. Iată. Principiul masculin este mai puţin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentări de tauri. Piesele de mici dimensiuni. Printre ritualurile magice de la nivelul neoliticului se număra depunerile de bucranii în gropi. ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA) Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzită în ceremonii religioase: 1. reprezentările masculine sunt puţine şi par a avea o poziţie subordonată. procentual. pentru calităţile lor apotropaice. Reprezentările de animale sunt legate şi ele de practici magice pentru succes la vănătoare sau pentru sporirea turmelor. fapt ce ar duce inevitabil la concluzia că bărbaţii sunt lipsiţi de fervoare religioasă. principiul masculin este mai prolific decât cel feminin. din os sau din aur. la Truşeşti spre exemplu).

cu caracter profan sau căsuţe ale spiritelor protectoare sau ale strămoşilor. la Ghelăieşti şi Podei-Tg. 5. Cucuteni (Kolomišcina. S-a crezut că sunt machete de case. iar în interiorul lor au fost descoperite statuete. . Šuškova). Aceste vase sunt prevăzute cu un cioc sau o ţeavă. Asfel. Cenuşa rezultată era apoi amestecată cu seminţele destinate însămânţării. Se cunosc din arie Cucuteni. ocazie cu care se proceda într-un mod similar . locuinţa familiei celeste. Vase pentru libaţii. tronuri. Stoicani Aldeni. Phalusuri din lut. Sunt circulare . fără acoperiş. în cinstea Demetrei. deci un fel de hambare simbolice. Se crede că erau folosite în cursul unor orgii sacre. Machete de construcţii (de case sau sanctuare sau hambare). Nicolae Vlassa a lansat ipoteza că sunt recipiente pentru păstrarea unor rezerve intangibile de cereale. în care se păstrau seminţele în ideea de a fi sacralizate în cadrul unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilităţii solului. Ideea i-a fost sugerată de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasică.4. Sunt considerate a reprezenta casa ideală. Tot din Grecia se cunoaşte o sărbătoare numită Kalligenia. jertfelnice si râşniţe. Gumelniţa. 6. Se întâlnesc în ariile culturilor Vinca (8 buc. la Turdaş). Ocna. Popudnia. se ştie că exista o sărbătoare patronată de zeiţa Athena în care erau arse cereale pe vatră. în oficierea unor ritualuri pentru fertilitate. În aria culturii Cucuteni se cunosc nişte reprezentări de sanctuare deschise.

Sunt de obicei 6 siluete feminine. altul de 11x 6. . 6 m. înlănţuite întrun dans ritual . CLADIRI DE CULT Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh. Larga Jijia. În interiorul sactuarului au mai fost descoperite vetre portative. foarte stilizate. la Parţa (jud. Lazarovici în aria culturii Vinca. cu cap de taur. fie au figurate pe gât detalii anatomice ale feţei umane. Cel de-al doilea ar fi avut doua incaperi: asa zisa camera a altarului si o camera destinata ofrandelor. Din aria culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip horă: Frumuşica. Vase antropomorfe care fie că sunt modelate în forma trupului uman. motiv pentru care sanctuarul ar fi fost si un fel de calendar solar. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se cunosc din aria culturii Gumelniţa (Zeiţa de la Vidra. redate foarte schematic. Traian. O altă serie de vase sunt vase comune care au însă pe ele reprezentări în relief de siluete umane. Timiş). tăvi pentru ofrande. unul de 12.5x 7 m. Unul dintre peretii sanctuarului avea un orificiu prin care se face afirmatia ca ar fi patruns soarele in ziua solstitiului de primavara si de toamna si ar fi luminat perfect altarul. Ipoteşi. In camera altarului se aflau doua statui lipite. Le-am aminti în chip special pe cele din aria culturii Cucuteni care reprezintă scene de acuplare (celebrul vas de la Brânzeni). De fapt este vorba de două sanctuare suprapuse. una feminina si alta masculina.7. Din aceeaşi arie se cunosc multe vase care sunt susţinute de reprezentări antropomorfe. indirect agrar. vase de cult antropomorfe şi zoomorfe. deci un cuplu pus in legatura cu fertilitatea. vasul de la Sultana).

a existat şi un sanctuar mai tărziu. Vl. Din arie Petreşti se cunosc sanctuare la Ghirbom şi Pianul de Jos. . Pe o latură a sanctuarului se afla o laviţă din pământ cruţat pe care au fost găsite 16 statuete feminine. cel mai vechi. care a aparţinut culturii Gumelniţa. de aproximativ 2 m înălţime. La Truşeşti-Tuguieta. de formă rectangulară. cu pereţii pictaţi. In arealul culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe clădiri sau complexe de cult. În interiorul clădirii au fost descoperite două coloane tronconice din lut. Este o clădire cu doua încăperi. tronuri miniaturale din lut şi vase. aparţine fazei Spanţov a culturii Boian. de 16 x 10 m. Dumitrescu întemeindu-şi pe ele ipoteza existenţei unui cult al coloanei. prevăzut cu un cuptor. Aşadar şi la Parţa şi la Căscioarele locul destinat sanctuarului este folosit o lungă perioada de timp. privită ca axă a lumii. care au fost refăcute în 3 rânduri. din 93 de constructii se crede că 6 au fost clădiri de cult pentru că în inventarul lor au fost descoperite statui monumentale din lut. este un tron din lut în mărime naturală. aflată în interiorul sanctuarului. Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka. pictate. o dată folosit în acest scop el devine sacru. Petreşti şi Cucuteni. Primul. ca mijloc de legătură între pământeni şi divinitate. probabil devenit deja sacru. La Mărgineni a fost dezvelită o clădire care avea în interior un cuptor terminat în partea superioară cu un suport ce purta un cap antropomorf din lut. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni. lângă care au fost descoperite 5 râşniţe şi 5 statuete feminine antropomorfe.De la Căscioarele se cunosc alte două sanctuare. Despre coloane se crede că nu au avut funţionalitate arhitectonică. O altă piesă interesantă. Pe acelaşi loc.

la Căscioarele-. Toate acestea au fost considerate a fi complexe de cult. Apariţia sanctuarelor este un semn că gândirea religioasă se constituie într-un sistem coerent. sunt cunoscute de la Buznea. asociate cu un vas de libaţii. Ele se cunosc din aria culturii Gumelniţa. care erau acoperite cu paie. cât şi ca locuinţe ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas. râşniţe. Šuškova şi Ghelăieşti. Nu este desigur exclus ca. vetre cruciforme (jertfelnice). fără acoperiş. Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de cult. au fost descoperite într-o clădire 6 vase dispuse în cerc. Spre exemplu. ca de exemplu cel de la Kolomişcina. dar mai ales din arie Cucuteni-Tripolie. la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit. cuptoare. spre exemplu. protectori ai casei sau familiei. Se crede că este vorba de piese de cult care erau depozite în intervalul dintre două ceremonii religioase.Există şi amenajări destinate cultului în cadrul unor locuinţe. în continuare.O altă serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor construcţii de cult. cât şi deschise. Ele au în interior statuete antropomorfe. MANIFESTARI CU CARACTER RELIGIOS . având în centru un vas aşezat cu fundul în sus. este un indiciu al apariţiei zeilor comunitari sau tribali. La Ghelăieşti. ca cele de la Popudnia. În această din urma arie culturală există atât modele de sanctuare acoperite. Dumitrescu). Dan Monah). Piesele au fost interpretate atât ca locuinţe profane (Vl. care conţinea 13 tronuri miniaturale din lut şi 21 de statuete antropomorfe. sub care se aflau 4 statuete antropomorfe. iar la Văleni au fost descoperite pe podeaua unei locuinţe 5 phalusuri din lut. 4 statuete acoperite cu un vas. să existe si zei casnici.

Bucuresti 1995. Practica este bănuită mai ales pentru arealul culturii Vinca. 1987 Eugen Comsa. din aria culturii Boian. Bucuresti. peste care au fost ridicate mai apoi clădirile. Ritualurile orgiastice pentru fertilitate şi fecunditate sunt sugerate de descoperirea. Vladimir Dumitrescu. Există chiar unele situaţii. mai ales in aria culturii Cucuteni. Consideratii. Bucuresti.Tot printre manifestările rituale trebuiesc amintite dansurile. Este apoi bănuită desfăşurarea unor ceremonii în care muritorii purtau măşti prin care se identificau cu zeii în cadrul unor spectacole dramatice care reactualizează timpul primordial sau care interpretează mituri cosmogonice. Sub o locuinţă de la Glina. 1974. Bucuresti. totuşi. 1979.Este clar că o serie de gesturi religioase nu au lăsat urme identificabile arheologic. fapt pentru care ele ne rămân necunoscute. a fost descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofrandă de întemeiere. în aria căreia au fost descoperite foarte multe statuete care poartă o mască pe faţă. Vladimir Dumitrescu. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. Arta preistorica în România. Vladimir Dumitrescu. Bucuresti. Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Figurinele antropomorfe din epoca neolitica. Arta neolitica în România. identificate unele. Ele sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase depuse în gropi. precum ofrandele de întemeiere a unor construcţii. care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru întemeierea unor clădiri. Arta culturii Cucuteni. . în arie Cucuteni. 1968. Practicarea lor este sugerată de figurine antropomorfe suprinse în paşi de dans-la Ipoteşti ( cultura Cucuteni-figurină masculină) sau de vasele de tip horă. Printre formele de manifestare religioasă au fost. unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele vase a unor scene de acuplare.

Cu timpul.htm Epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului EPOCA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a. dar care nu poate fi denumită încă epoca bronzului. The Gods and Goddesses of Old Europe. La vremea cu pricina. 1974. 2001. când a apărut primul tratat de Istoria României. 1997. Parta. cu o arie mai mare de răspândire (Oltenia. până nu demult. Mythes. cultura amforelor sferice (într-un spaţiu restrâns din Moldova). Periam-Pecica). Zoia Maxim.C.Maija Gimbutas. În anii '60. acestei epoci i se afecta un spaţiu foarte îngust de doar 200 de ani. Chr. datarea în ani calendaristici se baza pe cronologie de contact. neexistând date C14 sau dendrocronologice. http://www. Monografie arheologica. mult prea multe . spaţiul cronologic cuprins între sfârşitul culturilor eneolitice ( Cucuteni. Banat. pe măsura înmulţirii cercetărilor de teren. Gheorghe Lazarovici. Glina. Legends and Cult Images.cimec. au fost definite ca aparţinând epocii de tranziţie o serie de culturi şi grupuri noi. cuprins între 1900-1700. Dan Monah. Cultura Baden (în vestul României) şi cultura Coţofeni.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. iar epoca ar fi paralelă cu Troia II-IV .Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie.Schneckenberg. Radian Romulus Andreescu. S-a ajuns la această datare mai ales pe baza relaţiilor care puteau fi stabilite între spaţiul nostru şi succesiunea straturilor de la Troia. NE Munteniei şi Dobrogea). Sălcuţa. Timisoara. Plastica antropomorfa si zoomorfa gumelniteana.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziţie se înţelegea. cu alte cuvinte o etapă care este altceva decât neoliticul. London. o parte din Muntenia. 7000-3500 B. Culturile care mobilau acest spaţiu erau complexul Horodişea-Folteşti-Cernavoda II (în Moldova. incetatenindu-se ideea că începutul epocii ar coincide cu sfârşitul Troiei I. Gumelniţa) şi începutul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru. Piatra-Neamt. Transilvania). Florin Drasoveanu.

cel mai probabil. În plus. de pe cursurile inferioare ale Volgăi. El pune. Părerea profesorului Vulpe nu este împărtăşită de toată lumea şi există diverse alte propuneri privind conţinutul epocii de tranziţie sau datarea ei. Chr. ceea ce ar presupune că acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziţie în care fusese plasat anterior. Cheile Turzii. întrebarea. În literatură adesea pot fi întâlnite estimări între 2600-2000 pentru epoca de tranziţie. Milojćić. spre exemplu. spre exemplu. au început a fi folosite tot mai frecvent metode moderne. începutul epocii ar trebui plasat. Vulpe păstrează această epocă intermediară. dar crede că această epocă de tranziţie este o etapă la care se va renunţa pe măsura avansării cercetărilor. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziţie este considerată a fi fost o epocă de instabilitate. unde am încadra cultura Cernavoda I care este contemporană cu sfârşitul culturilor Gumelniţa. Vulpe nu precizează care este momentul cronologic în care începe această epocă de tranziţie. ea este doar un compromis care încearcă să tempereze discuţiile în contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. Deci. s-a admis că epoca de tranziţie trebuie extinsă şi s-a datat intr-o manieră de compromis între 2600/2500-2000. nu se bazează pe argumente solide. în final. spune el. si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). . cercetător al acestei epoci. acelaşi autor.III. admite utilizarea în continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu. Într-un articol din 1974. pentru spaţiul nostru. ceea ce ar însemna că epoca bronzului în spaţiul actual al Romăniei ar începe cam în acelaşi timp cu helladicul timpuriu în Grecia. Propunerea lui Al. Aceste datări noi nu corespundeau deloc cu cele până atunci admise a fi corecte. Sălcuţa şi Cucuteni. dar are o cultură materială care este net diferită de cea tipică eneoliticului. Donului. adică la o dată în jur de 3500 a. Al. Gorodsk. susţinută şi în articole recente. caracterizată prin pătrunderi de valuri succesive de populaţii. dar extrage din ea culturile Baden şi Coţofeni care sunt caracterizate de o cultură materială tipică epocii bronzului. Totuşi. Cele mai recente articole ale lui Al. Horodiştea. Usatovo. consideră aventuroasă această propunere şi consideră că ea nu rezolvă problemele de delimitare a neoliticului de epoca următoare. Această datare este şi azi adesea folosită. fiind mult mai timpurii.pentru acest interval cronologic. Petre Roman. neputinţa arheologilor de a stabili o graniţă precisă între neolitic şi epoca bronzului. de multe ori existând erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau neîncrezători în aceste metode. Vulpe. există în literatura arheologică discuţii în contradictoriu cu privire la această epocă. Celei. de fapt. moment care s-ar plasa pe la 3500. ci doar că ea se termină la 3500. fizico-chimice. majoritatea de sorginte estică. Unii cercetători cred că aceste populaţii pot fi identificate cu indo-europenii. Folteşti. (Vl. după un timp. adică Cernavoda I . pe la 3800 a. spre exemplu). Sincronizarea începutului epocii bronzului cu începutul helladicului. venite din spaţiul de stepă aflat la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră. Niprului şi Nistrului. ar rămâne culturi ale epocii de tranziţie. Dacă acceptăm opinia lui Al. Chr. dată care. care a devenit mult prea strâmt. Având în vedere reacţia altor cercetători (Petre Roman. Problema indo-europenilor este vastă şi cei 200 de ani care s- . În esenţă se pune întrebarea dacă mai este necesară mentinerea acestei epoci în schema de evoluţie preistorică. Al. chiar dacă unele sunt paralele în timp cu culturile eneolitice. mai ales în condiţiile în care metodele nu erau înţelese sau nu erau încă foarte bine puse la punct. Alexandru Vulpe considera că noţiunea "epocă de tranziţie" exprimă. In continuare. în 1979. Herculane II. pentru datarea culturilor. este aceea de a se ralia cronologia românească la cronologia egeeană. Vulpe. înseamnă sfârşitul culturilor eneoltice. urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema. Culturile anterioare acestui bloc. Iniţial ele au fost ignorate sau privite cu reticenţă. Vulpe pledează pentru ideea de a se considera începutul epocii brozului momentul constituirii blocului BadenCoţofeni.

Populaţiile Gumelniţa îşi modifică arealul de locuire. Pamir. din care apoi au evoluat celelalte limbi atât de înrudite între ele. abandonează Dobrogea şi zonele joase din Câmpia Munteniei. de obiceiuri funerare. tot mai numeroase in ultimul timp. Roman plasează aceste mişcări de populaţii între 3500-2000 a. în primul rând. În restul României se produc. în lipsa unor izvoare scrise. identificarea populaţiilor estice pătrunse în spaţiul nostru acum. Sălcuţa. cel mai adesea de cai. totuşi. B1 şi B 2. M. nu are capacitatea de-a surprinde diferenţe lingvistice. în timp ce M. ci doar diferenţe de civilizaţie materială. Ori diferenţele în aceste planuri nu presupun nicidecum în mod obligatoriu diferenţe etnice sau lingvistice. Deci nu se ştie. Armenia. apărut în 1989.au scurs de când antropologi. iar cultura Cucuteni a continuat să existe pe parcursul fazelor A-B. unde ar putea fi plasata. în Oltenia cultura Sălcuţa se afla în faza a IV-a. Gimbutas crede că noii veniţi sunt populaţii Srednîi Stog II. Gimbutas consideră că începutul lor este de plasat pe la 4200 a. care au forma unor capete de animale. trebuie să admitem că ei au întâlnit în calea lor o serie de populaţii pe care ori le-au asimilat şi influenţat. Roman) ar fi afectat zona noastră într-un moment în care în Moldova se apropia de sfărşit faza A 4 a culturii Cucuteni. amândoi considerând că noii veniţi sunt indo-europenii. respectiv 3500 la P. care au afectat în valuri succesive spaţiul de SE al Europei. Ele sunt atestate la Fitioneşti. de altfel populaţia ei pare a fi fost destul de numeroasă. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puţin afectată. Gimbutas foloseşte pentru aceste populatii intrusive termenul de populaţii kurganice. dar şi în fosta Jugoslavie si Bulgaria. care a scris mai multe articole pe această temă . Patria de origine a fost identificată a fi fost în Pen. Chr. în România. M. lingvişti. Roman (un studiu din 1981. Roman consideră că această primă penetraţie nu a fost foarte puternică. Fedeleşeni. plecate de pe Niprul Inferior. Se crede că intruşii au fost toleraţi. Sau emis foarte multe ipoteze. drept pentru care a fost emisă ipoteza că a existat un popor străvechi (aşa numit indo-european) care vorbea o limbă străveche. cu indo-europenii. unele transformări. care trebuia să fi fost şi expansiv în spaţiu. Cei doi autori prezintă un adevărat scenariu al acestor pătrunderi. Casimcea. arheologia. În plus.. Oricum. iar în Transilvania evoluau culturile Tiszapolgár (Româneşti) şi Petreşti. dupa la M. Primul val (cel de la 4200 a. Odata emisa aceasta ipoteza. Scandinavă. Chr. ne obligă la maximă prudenţă.. P. P. nu ştim de unde şi încotro au plecat. arheologi si etnografi încearcă să o rezolve. mai ales în condiţiile în care. Asia Centrală. nici pănă azi. apar nişte sceptre din serpentin sau diorit. şlefuite. S-a constatat că pe un teritoriu vast. cu intensitati diferite de la o zonă la alta. în zona Europei Centrale. de exteriorizare în plan material a credinţelor religioase. cuprins între India şi Atlantic. zona pontică sau dunăreană. se vorbeau limbi înrudite între ele. care nu ştim dacă au existat ca nucleu iniţial. Chr. Am remarca din literatură doi autori care au în vedere toată această perioadă: P. care au fost traduse şi adunate într-un volum numit Civilizaţie şi cultură. fără ca vreouna să fi fost solid argumentată. Problema este. ori le-au împins spre alte zone. dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale. antrenându-le în migraţie. este aventuroasă. În acestă situaţie. iar aşezările erau bine fortificate. Gimbutas. Mişcărilor de populaţii care au afectat spaţiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. în Muntenia se încheia faza A 2 a culturii Gumelniţa. dată mult mai credibilă dacă avem în vedere datele 14C . in epoca de tranzitie. fără a se ajunge la un consens. Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioară. din revista SCIVA) şi Maria Gimbutas. . sau de la care au împrumutat elemente de civilizaţie materială. care foloseşte ca degresant cochiliile de scoici şi melci pisate sau calcarul mărunţit. următorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor. Venirea lor se face simţită arheologic prin apariţia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proastă calitativ. cercetătoare din SUA. chiar dacă ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora. una de esenţă lingvistică.

care. în urma primului val se formează în sudul Romaniei o cultură nouă. Dinspre nord. se refugiază pe Dunăre în sus. Cel de-al treilea val. în Campia Tisei -grupul Csongrád. În Transilvania. Are loc o reacţie în lanţ: populaţiile Sălcuţa se refugiază pe ostroavele de pe Dunăre. bronzurile arsenizate. punând bazele culturii Cernavoda II. se constată dispariţia unor culturi precum Petreşti şi Tiszapolgár şi formarea unei sinteze culturaleSalcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-. Gimbutas pe la 3400/3200. este cel al mormintelor tumulare. apar şi populaţiile Gorodsk care ocupă ce mai rămăsese neocupat din Moldova. care ocupă toată zona de câmpie limitrofă Dunării. pe langă sceptrele din piatră în formă de cal. Muntenia şi Oltenia. care în literatura arheologică . Usatovo. M. primele populaţii care pătrund sunt cele cu amfore sferice. Mai târziu şi treptat înaintează pe Dunăre spre centrul Europei. Banatul şi Crişana. cu schelete în poziţie întinsa pe spate si au un inventar neobişnuit pentru această zonă: depuneri de ocru. Este afectat şi NE Bulgariei. din Ungaria. Se crede că acest al doilea val. iar de P. care. Balcanice. judecând după inventarele funerare. care a fost forţată să se deplaseze de presiunile nomazilor. lame din silex. în detrimentul populaţiilor Cernavoda III. M. Ca urmare a contactului cu populaţia locală. spre Polonia şi Germania. obiecte mărunte din cupru. care ar putea fi expresia unui proces de unificare culturală. prin cultura materială. purtătorii culturii Lengyel. care are un pandant şi în Ungaria. Ulterior. dinspre N şi dinspre E. Un val de întârziaţi estici vor ocupa ceva ma târziu Dobrogea. suprapunându-se peste populaţiile Cucuteni. noi zei. Cernavodă I.grupul Decea Mureşului-. Populaţiile cu amfore sferice ocupă o zonă restrânsă din NV Moldovei. este intrusiv. În concluzie. fiind şi ele împinse. spre finele ei. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare şi afectează în temelii civilizaţia neolitică.refugiindu-se pe doua direcţii: spre N. pe Nipru Inferior). va avea deja o coloratură locală. Acest val este datat de M. Alte popualaţii estice. măciuci din piatră. Gimbutas crede că acum începe epoca bronzului. Gimbutas crede că sunt nomazi. Unii cred că este vorba de o populaţie paşnică şi sedentară de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni. dar care. cel usatovian. Grupul este posibil să fi fost de nomazi sau seminomazi căci nu i se cunosc aşezările. la rândul lor de la spate de populaţiile de sorginte estică numite Gorodsk. aparţine eneoliticului. intrusivă. dupa M. venite din Podolia. se mai practică pictura doar după ardere (pictura cruda). În timp ce M. penetrează prin zona gurilor Dunării şi afectează Dobrogea. Spaţiul abandonat de populaţiile Gumelniţa este ocupat de noii veniţi care pun bazele unei culturi de coloratura estica numită Cernavoda I.Yamna (înseamnă groapă)-. P. a adus cu siguranţă calul. Gimbutas crede că a fost afectat chiar sudul Pen. de inhumaţie. Tot în Transilvania apare un grup cultural nou. podoabe din scoici unio. prezintă afinităţi cu culturile epocii de tranziţie. Din contopirea esticilor cu autohtonii va apărea cultura Horodiştea-Erbiceni. Interesant este că ceramica depusă în morminte este de factură locală. Roman în jur de 2700/2600. Ele sunt plane. Nu se ştie dacă acest prim val aduce. Amândoi sunt de acord că spaţiul actual al României a fost invadat pe doua direcţii. mai ales că în inventarele funerare apar pumnale şi sunt atestate şi sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor. Nu este clar locul de origine al acestei populaţii. ducând la dispariţia ei. Gimbutas. situată între Carpatii Orientali. Din mixtarea cu localinicii şi cu populaţiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III. noi tipuri de construcţii funerare. afectând spaţiul de locuire Sălcuţa. de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. unde apare cultura Ezero. şi calul sau el este adus doar de valul al doilea. către zona colinară sau spre V. coboară pe Morava spre Macedonia şi Albania sau se îndreaptă spre Transilvania. considerând că 33 de morminte tumulare descoperite în Insula Leukas sunt o dovadă in acest sens. ci doar mormintele. Roman consideră că acum începe epoca de tanziţie. cronologic vorbind. carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila. Valea Siretului şi Tazlău. Ceramica pictată decade. această cultură.

înarmaţi cu pumnale. treptat idolii feminini sunt înlocuiţi cu cei masculini. precum topoarele ciocan. Apar obiceiuri de înmormântare noi. dispar fara urma. din aria culturii Baden. Practica presărării cu ocru a cadavrului este mai frecventă. poate zei ai soarelui. sunt de dimensiuni reduse. decorată cu şurul sau cu caneluri. Aceste piese sunt aduse din zona caucaziană (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. Asa cum arată înmormântările. menhirii (la Casimcea). este prost arsă. dispare ceramica pictată. este prost modelată. Se manifestă o preferinţă pentru ovicaprine şi bovine. sunt atestate mormintele tumulare. topoare de luptă sau pumnalele depuse în morminte. Începând cu al doilea val. prima armă în adevăratul sens al cuvântului. topoarele cu braţe în cruce. ulterior ea devine monocromă. simboluri ale unităţii de credinţă religioasă. de multe ori de tip sălaş/cenusar (zolniki). mormintele în cistă. Piesele masive din cupru. Dacă iniţial se mai păstrează pictura tricromă. Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalász. sunt de scurtă durată. care apare încă din epoca eneolitică. poate ca urmare a celor dintâi pătrunderi de populaţii intrusive. Venirea populaţiilor noi are urmari de natura economica caci schimbă raportul dintre cultivare şi creşterea vitelor. Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii. Cea mai importantă dintre piesele noi este pumnalul. cele mai multe fiind podoabe. atestate atât la populaţiile cu amfore sferice. Decade in mod vizibil plastica antropomorfă. topoarele plate. cu doar câteva colibe. Cu mici excepţii. În primele faze ale culturilor Horodişea-Erbiceni şi Folteşti se mai practică pictura tricromă. noua societate este . iar apoi dispare cu totul. tunetului şi cerului. cât şi la cele estice. agresivi. aşezările au straturi subţiri de cultură. Cel mai probabil. în detrimentul cultivării. târnăcoapele. cu multe asimetrii si stangacii. care este clar că sunt războinici. pentru creşterea mobilităţii în spaţiu şi dezvoltarea schimburilor coerente la mare distanţă. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatră din jurul mormintelor. Locul lor este luat de piese mărunte din cupru sau bronzuri arsenizate. semn că apar frecvente conflicte intercomunitare.din Romănia este încadrat deja în bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor. fapt dovedit de maciuci. Ele se vor continua tipologic în epoca bronzului. dar există roţi miniaturale mai timpurii) ca şi calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. caracteristice zonei de câmpie în eneolitic. Se constată dispariţa aşezărilor de tip tell. mai ales în cazul defuncţilor bărbaţi. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisată sau calcarul. Treptat. Inventarele funerare sunt mai bogate. copii sau servitori. nedecorată sau. adesea reprezentaţi ca zei războinici. Ea deschide seria dezvoltării fără precedent a armelor în epoca următoare. al doilea val aduce şi calul şi carul. Dispar canoanele de modelare. eventual.

Câmpia Banatului şi Crişana. Olteniţa şi Ulmeni. dar că ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaţii nomade. initial. Aşezarea era apărată de Dunăre şi de viroage naturale. Se crede despre ei că sunt zei uranieni: ai cerului. Petre Roman afirmă că purtătorii acestei culturi au controlat principalele căi de comunicaţii din SE Europei: Dunărea. dealul a fost terasat. Ceramica se caracterizează mai ales prin forme globulare şi decor canelat. tunetului. Apar diferenţe majore între membri grupurilor umane. de crescători de animale. populaţiile Usatovo. soarelui. este contemporană cu Troia I şi asimilează elemente de civilizaţie locală. la fel ca şi populaţiile care-i adoră. aşezarea a fost fortificată. CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Această cultură se formează după prima penetraţie de populaţii estice. o populaţie stabilă. Se cunosc reprezentări plastice atat feminine. . Petre Roman spune că aceasta cultura nu este omogenă şi că reprezintă un conglomerat etnic. fapt destul de ciudat pentru nişte cuceritori. Alte situri se cunosc de la Cascioarele. Aşezările sunt plasate în locuri cu apărare naturală. Morţii sunt îngropaţi în aşezări. pe care se bazează periodizarea culturii în trei etape. dar trăiesc şi din vânătoare. cea de la Cernavoda. care făcea legătura cu Grecia şi Troia. Pentru a putea fi locuit. Printre formele ceramice se pot observa şi unele de tradiţie Gumelniţa. mai rar cai). Sceptrul în formă de cap de cal pare a fi simbolul autorităţii. O statuetă masculină de la Cernavodă are reprezentat un pumnal incizat pe piept. CULTURA CERNAVODA III-BOLERÁZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocupă spaţii foarte largi : din Romania. Aşezările sunt nefortificate. cât şi colibe. se suprapun peste grupe etnice diferite. Se presupune. sectorul de campie ce se află de-a lungul Dunării. Noii veniţi sunt crescători de animale (ovi-caprine şi bovine. cat şi masculine. au fost identificate trei straturi. În prima şi ultima fază. drept pentru care primeşte in timp o coloratură locală. cu un statut aparte în cadrul comunităţii). culoarul Vardar-Morava. locuinţele nu sunt prea solide. Adesea li se depune in morminte doar capul. pescuit şi cultivarea plantelor. Purtatorii culturii au foarte puţine obiecte din cupru şi arme. Au atat locuinţde suprafaţă durabile şi de mari dimensiuni. Ceramica are ca degresant scoicile pisate şi este decorată cu şnurul. Slovacia şi chiar în Polonia de sud. Dacă nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definită ca fiind o cultură? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologică. adesea presăraţi cu ocru. Au loc schimbări notabile în sfera credinţelor religioase. evidenţiate de frecventele sacrificii (fără îndoială că nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitară. prin dizlocarea populaţiilor Gumelniţa din Dobrogea. care sunt împinse spre nord şi vest. E Munteniei. căci trebuie că existau sacerdoţi sau meşteşugari specializaţi. altfel nu se poate explica împuţinarea statuetelor antropomorfe feminine şi înlocuirea lor cu cele masculine. Este posibil ca aristocraţia războinică să deţină rolul conducător. in consecinta. Ea este atestată de-a lungul Dunării şi în Serbia. Această cultură evoluează în paralel cu Cucuteni A4. Zeiţele par a fi înlocuite cu zei cu atribute războinice. datorită faptului că noii veniţi.Dealul Sofia. A-B şi B. Cei sacrificaţi nu pot fi decât prizonieri de război sau robi.marcată de puterea bărbatului într-o măsură mult mai mare decât înainte. chirciţi. În staţiunea eponimă. Afirmaţia este discutabilă. Unii cercetatori cred că ar fi fost. ca urmare afirmaţia nu se bazează pe nici un argument. Ungaria. S Moldovei şi NE Bulgariei.

dovadă că se practicau sacrificiile umane (soţie. purtătorii acestei culturi pătrund din Podolia. Botoşani. precum cele de la Dolheştii Mari. uneori. CULTURA AMFORELOR SFERICE Această cultură s-a dezvoltat pe un spaţiu foarte larg care cuprinde Polonia. adică fostul spaţiu locuit de populaţiile cu amfore sferice. În Oltenia şi Banat. ulterior. La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcţie si au fost dezvelite cateva locuinţe de suprafaţă. Iniţial cultura a fost atestată doar la est de Siret. care au fost plasate tot în perioada de tranziţie: Celei şi Orlea. Slovacia. De obicei. Probabil purtătorii ei au dispărut treptat. Mormintele sunt în gropi căptuşite şi acoperite cu dale din piatră (ciste).si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. cât şi plastica antropomorfă sunt. morminte în cistă. Aşezările (Horodiştea. Cultura a fost identificată prin săpături în anii '50 de către Dinu Marin. Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III. Nu se şie cum a dispărut această cultură. lame de silex. iar în Bulgaria la Nova Zagora şi în Peştera Devetaki .Sadovec. Economia se baza în principal pe creşterea transhumantă a animalelor. la formarea căruia şi-a adus contribuţia cultura Ezero din Bulgaria. COMPLEXUL CULTURAL HORODIŞTEA. covârşiţi numeric de populaţiile vecine.ERBICENI. Grăniceşti şi Preuteşti. De pe urma acestor populaţii au rămas mai ales morminte. Azi nu este nicidecum lămurită problema acestor două grupuri cu arii de raspandire mult prea mici. Pictura este insa. Ucraina. partea estică a Germaniei. a ocupat şi zona de la vest de Siret. cele două culturi fiind foarte asemănătoare din punct de vedere al culturii materiale. în spaţiul de origine). cultura a fost urmată de culturile Coţofeni şi Baden. alţii vorbesc despre un singur complex. Locuinţele au. de asemenea. Grupul Celei este atestat doar la Celei şi Siliştioara în Romania. cistele conţin mai multe schelete chircite (1-7 la noi. de fapt. mai ales în prima fază. Printre formele ceramice se remarcă vasele de tip askos şi castroanele cu buza teşită oblic. brăţări şi catarame din os ajurate şi incizate. Pe teritoriul nostru. Se foloseşte şi decorul . cuprinsă între Carpaţii Orientali. cultura fiind deja într-o fază finală. dar este practicată şi agricultura. respectiv Iaşi. Spaţiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaţiile Horodiştea-Erbiceni II. De la Celei se cunosc şi podoabe de aur. Grupul Orlea-Sadovec este atestat şi în Bulgaria şi este considerat a fi de origine sudică. foarte rar cai. Siret şi Tazlău. Degresantii obişnuiti sunt cochiliile de scoici şi melci ca şi calcarul. porci. 3-10.FOLTEŞTI Unii cercetători separa cultura Horodiştea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteşti din NE Munteniei. Este ocupată mai ales zona de NV a Moldovei. în a cărei arie de dezvoltare sunt documentate. în faza a II-a. spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocupă poziţii dominante. toate pisate. De cele mai multe ori este vorba de înmormântări simultane. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). bovine. de tradiţie cucuteniană. Atât ceramica. dar nu se ştie ce s-a petrecut cu ea în Muntenia. Inventarul funerar. aplici. podea din dale de piatră. servitori). zone în care este atestată mai ales prin morminte megalitice. copii. mai ales al defunctului bărbat. dovadă că sunt crescători de animale. Este posibil ca aceasta cultura să fi avut contribuţii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE. Este posibil ca. Nu este exclusă posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea să aparţină acestui grup. decorate cu şnurul. Horodiştea şi Erbiceni sunt aşezări din jud. să fie vorba de un singur grup sau să reprezinte amandoua o etapă incipientă a culturii Coţofeni. monocromă. este foarte bogat: topoare din silex lustruite. Se cunosc şi colibe. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 torţi sub buză. Inventarul aşezărilor se caracterizează prin multe oase de animale: ovi-caprine.

Aexandru Vulpe. Mormintele sunt plane. Ser. p. BIBLIOGRAFIE: Petre Roman. in Memoriile Academiei Romane. Epoca bronzului pe teritoriul Romaniei . Alexandru Vulpe. in mare. de inhumaţie. Bucuresti.21-42.Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului. Marija Gimbutas. Civilizatie si cultura. vânează cervide. Este atestată în E Munteniei. Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania.IV 21. Cultura Folteşti are. in Vlad Nistor. Cresc ovicaprine şi bovine. Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte între cele două pentru ocuparea sectorului dunărean cuprins între Olteniţa şi Hârşova. 1989. dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. fapt pentru care pescuiesc. 1. Memorie si patrimoniu I. aceleaşi caracteristici. Dobrogea şi pe litoralul nordic al Bulgariei. CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai târziu decât Cernavoda III. Sectia stiinte istorce si arheologie. Timpul istoriei. peste care se suprapun populaţii Usatovo. La Varna sunt atestate locuinţe lacustre. Se crede că unele morminte de la Brăiliţa i-ar putea aparţine. p. Au atât morminte de inhumaţie plane. Daniela Zaharia (coord. Vestigii preistorice in sud-estul european. practicand inhumatia sub tumuli. SCIVA 32. Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului.prin impresiune cu şnurul. cât şi tumulare. Purtătorii acestei culturi sunt foarte preocupaţi de asigurarea subzistenţei. Se bănuieşte că pătrunderea populaţiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza. până la Burgas. 1981. 1996 91997). culeg scoici. Cultura se formează pe un fond Cernavoda I. 37-49. in honorem emeritae Ligiae Barzu. dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare. 1997. Bucuresti. p. Siturile mai importante sunt aşezările de la Folteşi şi Stoicani. Nu se ştie ce a dus la dispariţia acestei culturi.). Alţii cred că ea a continuat să existe discret şi la începutul epocii bronzului. 33-47.

Se pare că populaţiile cu ceramică incrustată din Transdanubia s-au deplasat în jos.EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i. Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode ceramice. În aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvoltă (fără precedente în bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfă care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. În Banat se formează o nouă cultură. Amalia Mozsolics. care pătrund tot dinspre est. incineraţia. dar s-a răspâdit în alte spaţii în forme identice. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului. care au o economie bazată pe păstorit. înseamnă că se schimbă şi credinţele religioase. Cercetarea maghiară ( István Bóna. de unde dispare cultura cu ceramică incrustată. Apar piese din Europa Centrală precum brotlaibidolii din lut (idolii în formă de pâine). în Moldova şi Podişul Transilvaniei. Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult. Banatul jugoslav. Foltiny) consideră că înaintarea acestor populaţii a provocat şi deplasarea altor populaţii pe care le-au găsit în cale. Totuşi este greu de crezut că moda ceramicii incrustate cu pastă albă a murit la ea acasă (adica in Transdanubia). Dinspre Europa Centrală par a se fi mişcat spre SV populaţiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK). prezenţa noilor veniţi fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groapă cu trepte. Primul val este cel al populaţiilor Yamna şi se datează la începutul epocii. Totuşi sunt elemente de cultură materială de tip HGK în Banat. S. ducând la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj în sudul Ungariei şi Croaţia şi a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare în nordul Serbiei. mai ales spaţiul extracarpatic. Este afectată in special jumătatea estică a României. în traducere cultura mormintelor tumulare. spunând că spaţiul nostru nu a fost afectat de populaţiile HGK. ci de schimbari de esenta. pe Dunăre. În ceea ce priveşte culturile cu ceramică incrustată care apar pe ambele maluri ale Dunării. Verbicioara (din Oltenia şi sudul Banatului). unii cercetători. unde au fost înlocuite culturile Vatina şi Verbicioara. în Muntenia şi Dobrogea. Cruceni-Belegiš care pare a avea şi elemente preluate de la culturile cu ceramică incrustată şi elemente HGK. sudul Banatului românesc şi zona dunăreană a Olteniei. Crişana şi la Târgu Mureş. Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. În ciuda acestor evidenţe. şi Coslogeni. precum Bernhard Hänsel. cred că s-a răspândit doar o modă ceramică şi nu şi populaţia care o producea. inclusiv la nivelul . Cel de-al doilea val este constitut din populaţiile Sabatinovka. dar spre sfârşitul epocii bronzului. Pe linia Dunării se răspândeşe şi un nou rit de înmormântare. Dispar şi alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria şi România: Periam-Pecica (din zona de vărsare a Mureşului).n. Din Ungaria este foarte afectată Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunăre). urmată de depunerea resturilor cinerare în urne.e. spaţiul nostru mai este afectat în două rânduri de penetraţii de populaţii estice. inclusiv credinţele despre moarte şi imaginea despre viaţa de dincolo.). ducând la formarea în spaţiul nostru a două culturi de coloratură estică: Noua. cercetarea românească nu împărtăşeşte teza migraţiei. Vatina (din Serbia şi Banat). sunt captuşite cu rogojini şi sunt acoperite cu bârne. zuruitorile aviforme sau vasele aviforme.

Aşezarea de tip tell. Yamna şi Sabatinovka. cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru. ECONOMIA În general există un echilibru între agricultură şi creşterea vitelor. ASEZARILE Amplasarea este. Turia) Otomani (Barca) şi Monteoru (Sărata Monteoru. Aşezările de tip cetăţuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg. există acum doar în doua arii culturale. bogate in peste si pasari de balta. Cândeşti. În general. Coslogeni) pare a predomina creşterea vitelor. semn că a fost locuită o perioadă foarte lungă de timp. într-o zonă cu multe lagune fluviatile.) Ele sunt situate pe înălţimi apărate natural. la fel ca şi în neolitic. ca urmare a pătrunderii celor două valuri stepice. Lemnia..aşezare în pantă cu 13 nivele de locuire. Pe lângă aceste două ocupaţii care asigură subzistenţa. frecventa in neolitic.vietii spiritale. dar au şi fortificaţii . Năeni. precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar în aria culturii Gârla Mare. Populaţiile Coţofeni au ocupat toate formele de relief şi s-au adaptat la orice condiţii de mediu. Unele populaţii. pot juca un rol destul de important şi vechile îndeletniciri. Doar în ariile unor culturi din bronzul timpuriu şi târziu (Yamna. ambele evitând alte forme de relief decât câmpia. motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata. au fost atrase doar de zona de podiş sau de deal şi au practicat mai mult creşterea vitelor. Noua. care s-a dezvoltat de o parte şi de alta a Dunării. PeriamPecica şi Otomani. Fitioneşti.Pecica au mai multe straturi de cultură. Sunt locuite toate zonele de relief. lângă o sursă de apă potabilă. Tipurile de aşezări sunt foarte diverse. 9 respectiv 16. se constată o adaptare a economiei la zonele de relief. de la o cultură la alta sau de la o zonă de relief la alta. ultima având o depunere de 4 m grosime. Culturile Baden şi Periam-Pecica erau în principal cultivatoare de plante. Ambele aşezări eponime ale culturii Periam.

Balej (aria culturii Gârla Mare. mai ales. faza a II-a). Coslogeni. dar din Bulgaria) şi Sălacea (cultura Otomani. dar uşor ieşite în afară. Existau desigur şi uliţe. La Mošorin-Feudvar. paradoxal. afirmă. Un caz mai special îl reprezintă unele aşezări şi locuinţe din aria culturii Vatina. făcute în tehnica tradiţională. Ea cucereşte teren. din aria culturii Otomani. cat si. Multe dintre ele au o acropolă cu o clădire solidă. ca şi fragmente de coloane încastrate în zid. au fost semnalate mai ales în aria culturii Monteoru. formate din linii verticale şi orizontale în relief. de 5-6 x10-12 m. incineraţia devine rit dominant în bronzul târziu. Par a continua sa existe atat bordeie. Harding. Au fost descoperite ancadramente de uşi. Se caracterizează prin depuneri de cenuşă şi multe oase de animale domestice. 1 m. răspândindu-se de la vest . distanţa dintre ele fiind de aprox. La Sărata a fost dezvelit şi un turn asa-zis de supraveghere. Inhumaţia caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi mijlociu. itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. Printre clădirile mai deosebite. Tipurile de locuinţe sunt destul de puţin cunoscute. cât şi incineraţia. foarte puţine şi rarefiate în spaţiu. zolniki sau cenuşar sunt tipice culturilor din bronzul târziu. Locuinţele sunt de tip colibă. grupul Govora. iar în arie Monteoru sunt frecvente terasările pantelor pentru a putea fi locuite. trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura PeriamPecica).suplimentare. probabil.Noua. legată cu pământ. că în această epocă s-a crezut mai mult în nemurire decât în neolitic. O friză spiralică în relief au avut şi pereţii exteriori ai sanctuarului de la Sălacea. a fost săpată o aşezare care avea case cu aceeaşi orientare. o procedură pentru eliminarea morţii sau de negare a ei. Alte reliefuri de pe pereţi sunt formate din romburi concentrice. eventual şi o clădire de cult (Sărata Monteoru). În majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripţii de ritual care se respectă întocmai. tipice pentru păstori. în zona Titel. foarte înghesuite. Sisteme interesante de fortificaţii. un cercetător britanic. Pereţi cu decor reliefat se cunosc şi de la Corneşti. Statutul social al indivizilor se conservă şi după moarte şi se subliniază de cei rămaşi în viaţă cu ocazia ceremoniei funerare. din aria aceleeaşi culturi. dar şi ca un loc al strămoşilor.F. Sunt aşezări cu straturi superficiale de cultură. căci erau foarte abrupte. vorbind la modul general despre epoca bronzului în Europa. La Sărata Monteoru şi Fitioneşti fortificaţia era constituită dintr-un zid de piatră. funcţionalitate de sanctuar. Inmormântarea era. locuinţe rectangulare de suprafaţă. cel mai probabil. având în vedere dispunerea foarte riguroasă a locuinţelor. Aşezările de tip sălaş. Necropola este situată în afara aşezărilor şi este privită ca o lume diferită de cea a viilor. foarte elaborate. Foarte interesant este că unele locuinţe aveau pereţii decoraţi cu un fel de stucatură în relief. Acest tip de clădire a avut. La multe dintre aşezările din ariile acestor culturi se fac chiar paşi spre urbanism. În epocă se folosec atât inhumaţia. Dovada ar fi mulţimea necropolelor şi obligativitatea înmormântării chiar şi atunci când trupul defunctului nu a fost recuperat. OBICEIURI FUNERARE A.

totuşi. din Ungaria (1000 de morminte. Tei. cultura Monteoru). poate si Verbicioara. aşa cum adesea se crede. fie tumulare (tumul= movilă mare de pământ). Tiszafüred. ne face să credem că între credinţele religioase ale inhumanţilor şi incineranţilor nu este. femeile pe dreapta. în sensul că atrage după sine alţi tumuli. Wietenberg. gropa în care se depune trupul poate fi asimilată cu un container. conservarea trupului nu mai este obligatorie. Mormintele de inhumaţie sunt fie plane. din Slovacia (1500 de morminte. Zimnicea Plovdiv. Pozitia este fie . în gramezi. sau morminte cu treaptă. morminte cu catacombă (in arie Monteoru. acoperite cu bârne. de acum incolo. o prăpastie. chiar dacă invetarul funerar este modest. direct pe sol. nu neapărat contemporani. prentru că efortul de ridicare movilei funerare este mare şi presupune efortul comunitar. restul fiind plane. bărbaţii cu capul la N.spre est. Orientarea şi poziţia defuncţilor este uneori dictată de reguli foarte stricte. un spaţiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. sau sunt risipite în groapă. dar si culturi birituale: Monteoru. ci intreaga comunitate. E greu de spus dacă apariţia tumulului în spaţiul nostru se datorează penetraţiei unor populaţii estice sau dacă este vorba doar de o idee preluata. unele de dimensiuni uriaşe. Incineraţia sugerează că. ba chiar incinerarea trupului oferă sufletului şansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabilă. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale. bărbaţii pe stânga). Suciu de Sus. Biritualismul practicat în aceeaşi arie culturală. Gârla Mare. Coslogeni. Mormintele odata închise. apărând mai întâi în zonele vestice ale României. cultura Monteoru). cultura Otomani). nu se mai deschid. venită dinspre est . Bistreţ-Işalniţa. Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului. Sarata Monteoru (4 necropole. Există culturi care-şi fac o regulă din inhumaţie: Periam-Pecica. Cândeşti (aproximativ 1200 de morminte. tumulul. În general. este considerat un indiciu că defunctul este un personaj cu statut social înalt. gropi căptuşite cu dale de piatră (morminte în cistă tipice culturii Schneckenberg). Cruceni-Belegiš. deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia. Otomani. Tumulul este şi un semn de loc sacru (al strămoşilor) şi are rol de magnet. fazele timpurii). cultura Otomani). În arie PeriamPecica a fost observată orientarea şi poziţionarea complementară a celor doua sexe (femeile cu capul la S. Doar în aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. altele din incineraţie: Nir. Gârla Mare). Nizña Myšla. Resturile cinerare se depun în urne. Mormintele de incineraţie au gropi rotunde în plan si tronconice în secţiune (culturile Cruceni-Belegis. Noua. Cele tumulare caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi populaţiile de sorginte estică. În felul acesta este exclus contactul dintre vii şi morţi şi sunt respectaţi strămoşii. În general.

destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. totuşi. dar. În arie ZimniceaPlovdiv. fie chircită pe dreapta sau pe stânga. Wietenberg sau Otomani. ea este partea defunctului din ospatul funerar. de obicei. ceramica epocii bronzului este de bună calitate. spre exemplu). în acele arii culturale în care armele apar frecvent în depozite. În general. Razboinicul este. de puţine ori însoţit de armele sale. inventarul se compune dintr-un singur vas. În aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) există ceramică care are ca degresant calcarul cochilifer mărunţit. o ofranda alimentara sau lichida. meştesugarii au lângă ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentară şi o canită pentru ofrande lichide. Gârla Mare. armele şi uneltele pe cele de bărbaţi. Podoabele caracterizează mai ales mormintele de femei. În general. în aria culturilor Cruceni-Belegis şi Garla Mare inventarul standard număra trei vase: o urna. Nu este clara motivatia ofrandei. chiar spectaculoasă prin forme sau motive decorative în cazul unor culturi precum Vatina. . mormintele nu au arme şi invers. Uneori. OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecvenţi degresanţi folosiţi la modelarea lutului sunt cioburile pisate şi nisipul. Suciu de Sus. cel mai probabil. mormintele de bărbaţi sunt cele mai bogate şi cele de copii şi senili cele mai sărace. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva. ambele aşezate în zona capului. spre deosebire de alte epoci (Hallstatt. S-a observat că. Cantitatea şi calitatea inventarului funerar sunt în strânsă relaţie cu vărsta. În unele arii culturale au fost determinate inventare standard: în arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron şi o cana cu 2 torţi . sexul şi statutul social al defunctului.întinsă pe spate.

cunoscute din ariile culturilor Verbicioara. Noua. . Din aria culturii Gârla Mare atrag atenţia pixidele cu patru proeminenţe perforate. Se dezvoltă spectaculos amfora (vas înalt. Coslogeni. Vasul de tip kantharos . prevăzut cu doua torti. trase din buzăeste tipic multor culturi. mai ales la culturile incinerante.Vatina. Castroanele apar în toate ariile culturale.Formele ceramice sunt mult mai variate decât în neolitic. care se dezvoltă în toate ariile culturale. tipic culturii Coţofeni.vas cu gura largă. Monteoru sau vasele de ofrandă cu fund ascuţit din aria Monteoru. dar interesantă este căucul. folosiţi în ceremonii cu cântec şi dans. Tei. care aveau rol de cădelniţe sau cănile aviforme (cu corpul in forma de pasăre de apa) şi unele şi altele frecvente în morminte. Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cănile şi ceştile cu foarte multe variante tipologice. Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminenţe din aria Otomani. Din aceeaşi arie se remarcă zurgălăii din lut cu modelare aviformă. mai ales. final: Vatina. Gârla Mare. din bronzul mijlociu sau. Cruceni-Belegiš. Dintre vasele de cult. O formă rară. trebuiesc amintiţi askoii (la singular askos= vas asimetric. Baden. în formă de burduf sau de raţă) mai frecvenţi în bronzul timpuriu în ariile culturilor Coţofeni. destinat depozitarii lichidelor). Govora. Mai spectaculoase ca formă sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina. cu rol de castaniete. CruceniBelegiš). Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite şi asa-zisele tăvi sau tigai de peşte sau vasele de tip pyraunosun fel de vetre mobile. cu gura îngustă. prevăzute cu capace în formă de pălărie de mexican (de la termenul grecesc pixis care înseamnă cutie). Gârla Mare. care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare. Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina şi Gârla Mare.

argonautul şi vârtejul. Coslogeni. cercurile cu raze. Unele vase sunt decorate şi în interior.Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice. Decorul este întotdeauna simetric. Gârla Mare. Există arii culturale unde ceramica este foarte puţin decorată: Schneckenerg. Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut că sunt de inspiraţie miceniană. Suciu de Sus. Ultimele două sunt cultivate mai ales în ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. toate prezente pe ceramica Garla Mare. S-urile imbucate sub formă de talaz. Zimnicea Plovdiv. zig-zag-ul. triunghiurile şi romburile haşurate (Tei. Periam-Pecica. având una sau doua axe de simetrie. Doar în aria Suciu de Sus sunt atestate şi motive de inspiraţie vegetală. Spirala apare şi pe ceramica Vatina sau Garla Mare. Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gâtul sau partea bombată a vasului. la fel ca alte două motive. Ca tehnici de ornamentare se folosesc: . fiind frecvent doar în ariile Wietenberg şi Gârla Mare. iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte împodobită: Wietenberg. Meandrul este cultivat în mai mică masură. mai ales străchinile din aria culturii Gârla Mare. Noua. cârligele spiralice. Govora. fazele timpurii Monteoru. Otomani. Costişa).

Vatina.pe ceramica Garla Mare ( se cunosc şi ustensile din lut utilizate în acest sens) 7. Monteoru 5. Cruceni-Belegiš (şnur fals) 4. Tei. . ştampilarea. Gârla Mare. inciziape ceramica Vatina. decorul plastic în relief se compune din: -potcoave. impunsăturile succesive . Monteoru 2.incrustaţia cu pastă albă.1. lustruirea. CruceniBelegis. Verbicioara.pe ceramica Periam-Pecica. Wietenberg.pe ceramica Coţofeni.pe ceramica Gârla Mare 3.pe caremica Wietenberg.in arie Coslogeni. Este tehnica care ia cea mai mare amploare în această epocă 6. impresiunea cu rotiţa .Vatina.

dar este tipică mai ales bronzului târziu. Suciu de Sus -protome de păsări şi cornute .pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile.doar la ceramica culturii Coţofeni 8. Suciu de Sus -brâuri în reliefîn toate ariile culturale -coaste în relief . Cruceni-Belegiş. in arie . dar şi de apariţa unor fenomene de tezaurizare. în aria Periam-Pecica).-proeminenţe . Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe şi arme. Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalău (jud. alteori cu podoabe de aur (spre exemplu în necropola de la Beba Veche.pe ceramica Otomani.la ceramica Gârla Mare. excizia. Ele sunt relevate de studiul necropolelor şi al inventarelor funerare. Gârla Mare. Igriţa.apare deja din bronzul mijlociu. care este foarte rară. Bistreţ-Işalniţa. 9. canelarea. uneori cu arme. practicandu-se doar accidental in aria culturii Gârla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil că între membri comunitaţilor există deosebiri. Gârla Mare. aparand frecvent pe ceramica Otomani. Covasna. Cruceni-Belegiš.

Totuşi nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta să fi existat. Otomani şi Suciu de Sus şi unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR . brăţări). Adoni. Perşinari (12 halebarde. iar dintre cele tărzii : Săcuieni (falere). care apar foarte rar în epoca bronzului în această zonă a Europei. Cele mai războinice par a fi populaţiile din Transilvania. Probabil că in aceasta epoca se conturează o aristocraţie războinică care-şi revendică funcţii de conducere. precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare). saltaleoni). asemanatoare cu cele de luptă.Wietenberg. iar armele de luptă nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. fapt demonstrat de fortificaţiile frecvente din aşezări. cu 4 topoare si falere). Reprezentările în lut de care uşoare. dar mai ales de dezvoltarea fără precedent a armelor precum spada şi toporul de luptă. inele buclă. Grăniceri (falere). la fel ca în spaţiul micenian. Pecica-Rovine (faleră şi tutuli conici). ele asigurând doar deplasarea pe câmpul de luptă a unor aristocraţi războinici. Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu săgeţi şi vârfurile de lance sau suliţă. CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul că epoca bronzului este o perioadă caracterizată prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare. Tigănaşi (falere. ar putea fi indicii că în lupte au fost folosite care de luptă. Vărşand (falere). Măcin (pumnale). Crişana şi Maramureş unde au evoluat culturile Wietenberg. Mulţi cercetători sunt sceptici pentru că relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de luptă. Sacrificiile umane atestate în aria Monteoru sau construcţiile funerare care solicită un mare efort comunitar (tumulii) o sugerează si ele deosebiri majore de statut social. o spadă de aur şi 4 topoare de argint). Şmig (falere. mărgele.

oval. cântărea aprox. Roţile sunt iniţial pline. El are cofragul rectangular sau. Cele mai timpurii psalii apar la sfârşitul bronzului timpuriu. pe schiuri sau sănii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. Folosirea calului la tracţiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaşament (psaliile. un fel de obrăzare) care fac posibilă înhămarea cailor sau folosirea lor la călărie. motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare. schimburile la mari distanţe s-au lovit de două impedimente majore: lipsa drumurilor şi a vehicolelor de transport.În pristorie. 700 kg. mai rar. dar devin frecvente doar în bronzul mijlociu. iar prin bronzul mijlociu apare roata prevăzută cu 4-10 spiţe. Produsele erau cărate cu ajutorul animalelor de povară. dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului. care asigură o deplasare mai rapidă. Apariţia roţilor cu spiţe face carul mai uşor şi face posibilă înlocuirea vitelor cu caii. Deocamdată nu se pot face deosebiri între piesele de harnaşament folosite pentru călărirea calului şi cele utilizate atunci când calul era folosit la tracţiune. fie nu permit transportarea unor cantităţi prea mari de produse. se afunda în noroi şi avea o viteză de deplasare de 1. Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg şi Otomani. Primele roţi miniaturale din lut apar încă din eneolitic. tras de două vite. Ele sunt prezente si în ariile culturilor Wietenberg şi Gârla Mare. fie pot fi folosite doar o parte a anului.5 km pe oră. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden.82. Aceste mijloace prezintă inconveniente. din bronzul timpuriu. Roţile cu spiţe sunt atestate mai devreme în zona Volga-Urali şi Armenia. datorită faptului că se răspândeşte pe spaţii foarte largi carul cu 4 roţi. Carul tras de boi era foarte greoi. fie că nu sunt rapide. Ele . aşa-zisul car cu rol economic. Epoca bronzului este epoca în care se poate vorbi cu adevărat de schimburi.

cu o perforaţie mare. fiind atestată mai ales în faza a II-a a culturii Monteoru. nu a avut neapărat caracter economic. apoi de daruri. Balcanice. Legătura cu Europa Centrală se realiza pe Dunăre. Corăbiile au suprastructuri complicate şi sunt prevăzute cu catarge.sunt de două tipuri: în formă de bară. Ea putea fi folosită doar pentru navigaţia pe râuri şi probabil mai ales pentru pescuit şi comunicaţie între cele două maluri. chihlimbariul). Mişcările de populaţii. motiv pentru care calărirea trebuie să fi fost tare incomodă. Unele aveau furcheţi pentru prinderea vâslelor. centrală şi alte 2-3 laterale. care presupune folosirea monedei.după deteriorare se refoloseau). La vremea cu pricina se cunoştea deja de multă vreme monoxila. Se crede că exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor. după o anumită perioadă de întrbuinţare se deteriorau. unde imaginea lor a fost gravată pe pereţii unor morminte. Primul tip este realizat din corn. Psalia în formă de bară este de origine anatoliană sau un tip local. De asemenea sunt atestate ancorele. care sunt mai frecvente si de formă circulară. Se cunosc corăbii şi din Egipt şi din Scandinavia. să fi fost folosite scăriţe din lemn. eventual peşte sărat sau carne uscată. Trebuie subliniat faptul că schimbul. A fost puţin utilizată la noi pentru ca. lungă de 3-16 m. deşi fiecare are propria-i ceramică. probabil. Pentru deplasare se foloseau padele sau prăjini. însemne de putere. Printre bunurile cu valoare economică trebuie admise totuşi cositorul sau bronzul. comunităţile având posibilitatea să-şi producă singure mijloacele de subzistenţă. adică din zonele umede. al doilea mai ales din os. totusi. Nu se cunosc scăriţe de şa şi nu este atestată nici saua. Modul în care sunt amplasate aşezările ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. fără de care oamenii puteau să trăiască. Ar putea fi vorba de condimente. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care. bunuri de lungă folosintă ( care . că au dus la vehicularea unor bunuri pe spaţii foarte largi (bronzuri arsenizate. un fel de canoe scobită din trunchiuri de copaci. chiar cel de bunuri. Transporturile pe ape erau mai comode şi mai rapide. pumnale. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. mai întâi de femei (schimburi matrimoniale). sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. Din medii Vatina şi Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. Din epoca bronzului se cunosc două epave de corăbii care au eşuat pe coastele Asiei Mici. Aproape sigur nu vasele erau importante. Este destul de puţin probabil că ar fi existat şi o cale maritimă de legătură cu sudul Pen. Tot pentru navigaţie s-au folosit un fel de bărci cu fund plat. materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul. fără îndoială. sceptre în formă de capete de cal). Mureşul trebuie că a fost şi el o importantă artera de comunicaţie. De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe. alcătuite din dulapi de lemn îmbrăcaţi în piele. de aceea foarte instabile. drept pentru care i s-au adus modificări. Existenţa ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. Este posibil. unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. Căile de comunicaţii cele mai probabile au fost văile unor ape. Nu ştim ce puteau conţine. Se cunoaşte din Asia Mică (Kültepe) de pe la 1850-1650. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile să nu mai aibă caracter episodic şi întâmplător ca în epocile anterioare. iar cu sudul Pen. cu mlaştini. care nu s-au păstrat. Termenul de schimb este de preferat celui de comerţ. Drumurile sunt foarte rar atestate. scoici. la Ulu Burun şi la Capul Gelidonya. mai mici. nu se potrivea cu sistemul de înhămare din această zonă. Cu ajutorul lor se făcea doar cabotaj (cabotaj= navigaţie pe coastă). Din epoca bronzului se cunosc doar în Anglia şi Danemarca. Sigur nu alimente perisabile. Psalia circulară este de origine estică şi apare mai târziu. În aceeaşi categorie se înscrie şi ceramica care adesea este schimbată între comunităţi vecine. bunuri de prestigiu (arme). băuturi. materii prime foarte importante de care nu aveau parte o . ci conţinutul lor. şi nu mai puteau fi folosite).

Tracia şi Macedonia. bare sau lingouri în formă de piele de viţel. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. cel mai probabil. cele mai multe apar în aria culturii Periam. au ajuns în Albania. care sunt cu siguranţă atestate în spaţiul nostru. apoi pe râul Garronne până în sudul Franţei şi apoi. care veneau sa asigure prestigiul. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este întotdeauna clar dacă ele au circulat în stare brută sau sub formă de produse finite. spre Italia. este posibilă existenţa unor negustori ambulanţi sau efectuarea unor schimburi la mari distanţe prin verigi intermediare de legătură. Ar fi existat şi o ramificaţie a acestui drum principal. fie prin pasurile Alpilor. era adusă. invenţii sau mode ceramice. pe spaţii foarte largi. spre Italia şi apoi pe mare. Ambra de Baltica a circulat. ultima venita de la Marea Baltică. trebuie amintit că cel mai lesne au circulat. care coincidea cu linia Dunării si care mergea spre zona noasra. dar nu este exclus să fi existat şi mijloace de schimb cu valoare de etalon. din Boemia. Cositorul si bronzul au circulat sub formă de turte. Relaţiile cu Europa Centrală şi Nordică Se crede că s-au vehiculat dinspre Europa Centrală spre spaţiul nostru mai ales două produse: cositorul şi ambra. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime şi analize tipologice pentru piesele finite. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabilă o provenienţă locală. Sunt doar câteva zone în Europa care-l deţin: Irlanda. sub formă de lingouri. secerile şi colanele de gât cu capete spiralice. Aurul nu este doar o materie primă. Piesele din arie Periam-Pecica şi Otomani este posibil să fie din ambră de Baltica. care. Din bronzul mijlociu şi târziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli în formă de pâinisoara) cunoscute din Slovacia. într-adevăr. Fără îndoială că schimbul de daruri trebuie să fi fost fost continuat cu trocul. Nu în ultimul rând. 4.Pecica. şi alte câteva de la Cândeşti) sunt foarte rare şi nu au fost analizate pentru a se şti cu certitudine dacă sunt din ambră de la Baltica. prin Alpi. Totuşi piesele de chihlimbar din spaţiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica şi Otomani. materii prime foarte preţioase. trecea în Franţa. Polada) care apar si în aria . ideile şi circulaţiei lor li se datorează răpândirea unor tehnologii. La acestea se adaugă aurul şi chihlimbarul. S-a vorbit despre o cale terestră a chihlimbarului care pleca de la Baltica. cale care nu a fost demonstrată deşi a fost presupusă (căci lipsesc piesele din Italia) fie. deci au circulat mai degrabă piese finite. Transilvania. cobora pe drumuri de uscat până în sud şi apoi ajungea. Germania de sud (adică ariile culturilor Mad'arovce. având în vedere că există o varietate de chihlimbar în zona Buzăului (la Colti). Sunt suspectate a fi fost lingourile sub formă de piele de viţel. Dintre produsele din Europa Centrală. spre Grecia. Bulgaria şi Macedonia. spre exemplu. ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. pe Mediterana. destul de rar. Este greu de presupus că vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. la acest nivel cronologic. premonetare. spre Grecia. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distanţe. din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franţei. Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care creştea doar în nordul Europei. între culturi vecine. Spade de tip micenian. Drumul lung pe care-l străbate chihlimbarul presupune existenţa unui lanţ comercial cu o serie de verigi intemediare. Au circulat însă şi piesele finite din bronz. el este un bun de valoare legitimat. cel mai probabil. Munţii Pirinei. Cositorul este o materie pimă deficitară. Este vorba de perlele din pastă sticloasă şi unele piese de podoabă din metal. Ambra se pare că pleca din Anglia sub formă de piese finite.serie de populaţii. Austria şi Italia. din aproape în aproape. Această cale este dovedită de descoperirea în Grecia a unor distanţiere din chihlimbar tipice culturii Wessex. 5 perle la Sărata Monteoru/Cimitirul nr. pe malurile Marii Nordului şi Mării Baltice. Se admite că. pe mare. Veterov. până la Micene.

Scandinavă. celelate în aria culturii cu ceramică incrustată din Transdanubia. Relaţiile cu spaţiul balcanic . prezente în unele depozite din Transilvania sau în aria Gârla Mare. Plastica antropomorfă a culturii Gârla Mare ca şi zuruitorile din lut din aceeaşi arie culturală îşi au originile tot în vest. au ajuns la Povegliano în Italia şi în Schleswig şi Holstein. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare. primele în aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj. Spadele de tip Boiu. cu două tortiţe.culturii Gârla Mare. Un rol important în vehicularea bunurilor estice trebuie să-l fi avut populaţiile Sabatinovka care pătrund spre sfârşitul epocii bronzului în spaţiul nostru. o scurgere de populaţie din Transdanubia în jos pe Dunăre. unele chiar până în Pen. Având în vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunărea bănăţeană şi olteană este de presupus. ceramica din Moldova prezintă asemănări cu grupul Edineţ din Moldova. Unele piese de podoabă. Unele tipuri de morminte cu treaptă semnalează pătrunderi de populaţii Yamna. unele tipuri de topoare: celtul de tip estic. produse undeva în Ungaria de NE şi NV României. mai degrabă decât comerţul. mai ales în Moldova. semn ca erau produse de buna calitate. unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. au şi ele o origine vestică. precum topoarele de luptă cu disc sau celtul de tip transilvănean au circulat mult spre vest. produs originar din spaţiul dintre Nistru şi Nipru. Dinspre est pătrund. de sorginte estica. Relaţiile cu Europa de Est Încă din bronzul timpuriu. precum pandantivele şaibă cu nervuri în relief .

Drajna. la Burgas şi Capul Caliacra. Balcanice. în căutarea lânei de aur. în 657/656. mai ales că trebuie admis că. Unele piese descoperite în spaţiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenţă miceniană. Printre piesele originare din spaţiul nostru. O legătură martimă cu spaţiul nostru ar fi putut să fi existat la sfârşitul epocii bronzului. unele fiind mai vechi decât piesele miceniene. înainte de fundarea Histriei. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaţiei miceniene sunt perlele din pastă sticloasă tărzii. Ideea est încurajată şi de descoperirea unor lingouri în formă de piele de viţel. Nusfalău. cu loc de origine în Bulgaria. Din Europa au ajuns în Grecia fibulele en violon ( la Perati). spre nord. descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate şi par a fi miceniene. Printre piesele de influenţă miceniană au fost considerate a fi şi statuetele din arealul culturii Gârla Mare sau carele cu roţi cu spite atestate. Ea este sugerată de legenda argonauţilor care ar fi plecat. XV-XIII a. au ajuns în Marea Neagră şi s-au întors spre casă pe Dunăre. Este atestată şi relaţia de schimb pe direcţie inversă. din Muntenia sau Dobrogea. Cu siguranţă sudice. în staţiunea de la Dupljaja. mai ales la nivelul civilizaţiei miceniene. Miecurea Sibiului. provin tot din ateliere din Bulgaria. s-au dovedit a fi trei spade din Albania şi alte trei din Bulgaria. Singurele spade miceniene din afara Greciei. Şmig. B sau C 3 din lumea miceniană. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala. pentru odihnă şi aprovizionare. de tip italic. iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi decât piesele miceniene şi prezintă asemănări destul de multe cu piese anatoliene. trebuie că au existat explorări ale ţărmului vestic şi nordic al Mării Negre. din Serbia. Adoni. Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. expediţia ar fi avut loc la 1225. toate de tip A. Alba Iulia) care s-a dovedit. Chr. fiind greu de admis că grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. Celturile de tip sudic. în Macedonia. mai degraba. Legenda argonauţilor arată clar că argonauţii practicau cabotajul şi făceau astfel de popasuri. căci importurile sigure sunt constatate mai ales în sudul Italiei (ceramică şi două statuete antropomorfe). Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os. Ideea este foarte interesantă.Zona noastră a fost suspectată a fi avut strânse relaţii cu sudul Pen. sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. unele tipuri de spade şi un tipar de Lappenbeil. în forme miniaturale. Lâna de aur ar fi putut fi o metaforă pentru aurul transilvănean. din Colchida pe mare. tot în aria culturii Gârla Mare. Sf. Civilizaţia miceniană a avut legături indubitabile cu Europa. adică locuri ideale de popas de noapte. sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. Tigănaşi. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu. Medgidia. După Eratostene. fără torţi. între timp. tipice lumii miceniene si spatiului egeean. Falerele de aur de la Grăniceri. dar pare a fi vorba mai ales de legături maritime. prin analiză metalografică. că sunt de fapt copii după spade de tip A. în sec. Statuetele par . Gheorghe. atestate în sud. Perşinari. Kurt Horedt şi alţi cercetători se numără vreo 15 spade (de la Roşiori de Vede. că sunt realizate din aur local. ambele pe ţărmul bulgar al Mării Negre şi ambele în golfuri. falere de aur. Săcuieni din tezaurele din România s-a dovedit. trebuie amintită o spadă de tip Boiu-Sauerbrun descoperită la Pella. fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). .

În concluzie. Bucuresti. Bonn. Bonn. 1994.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. au existat cu siguranţă legături ale spaţiului nostru cu civilizatia miceniană.Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. N. provenite de la mari distanţe. Credinte religioase si piese de cult in epoca bronzului EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE Credinţele religioase. iar aceste legături par a fi fost mediate de alte populaţii intermediare. Glycimeris glycimeris. . 1978. apoi pentru că rareori în preistorie au rămas urme materiale care să ateste credinţele religioase. Vladimir Dumitrescu. 1961. sunt greu de reconstituit. Pectunculus (melc). 1968. la fel ca şi în perioadele anterioare. dar nu au circulat atât produse cât idei. Dentalium. O dată pentru că noi avem o altfel de gândire. Conus mediterraneus. Bernhard Hänsel. Boroffka.Die Wietenberg-Kultur. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader. se numără cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zonă de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium. aflate la periferia civilizaţiei miceniene. Bucuresti. Colombela rustica.Printre piesele insolite descoperite în spaţiul nostru.Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken.

În preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormânt de copil. . însoţit de câteva vase. fulgerului. Pronaosul avea două coloane. Buzău (cultura Monteoru) . Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia. faza a II-a). un altar suspendat. care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice.50. pe vârfuri de munţi. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale. considerată a fi o constructie de cult sau casă tribală. În intreaga Europă sunt puţine locuri artificiale destinate cultului. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat. Scoţia şi Irlanda care sugerează că cei care le-au făcut aveau şi unele cunoştiinţe de astronomie. spaţiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui. considerate a fi altare fixe.Bulgaria ( cultura Gârla Mare) si Sarata Monteoru. Însăşi incineraţia este considerată a fi legată de aceste culte. purificarea lui şi înălţarea lui către cer. cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de întemeiere a sanctuarului). zvastica. În interior au fost găsite două platforme de lut. cercurile însoţite de raze. solare. 1. în apropierea izvoarelor.80 x 5. Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica. Sanctuarul de la Sălacea: Dimensiuni: 8. tunetului. În Poiana Scoruşului de la Sarata Monteoru a fost identificată o clădire mare. LOCURI DE CULT Sanctuarele Una dintre întrebări este unde se află locurile de cult. un car miniatural din lut şi o barcă de lut. Teoretic ele ar putea fi oriunde în mediul natural: în peşteri. 2. în crânguri. Una dintre încăperi este decorată cu frize cu motive spiralo-meandrice în relief. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului în spaţiul nostru şi in cel apropiat României: la Sălacea. Ea ar asigura eliberarea rapidă a sufletului nemuritor de trupul efemer. Balej.jud.Ideea generală despre epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene. Bihor (cultura Otomani.Jud. cosiderate a fi simboluri solare. Sanctuarul se compune din trei încăperi care comunicau între ele.

Planul elaborat ar indica o construcţie de cult. Din aria culturii Wietenberg.a fost descoperit în nivelul al IV-lea al aşezării. prin adâncimea lor. se cunoaşte un loc de cult la Oarţa de Sus. au fot descoperite. Megaronul de la Balej. de la sfârşitul epocii bronzului. Ecoul lor poate impresiona şi poate sugera că ele sunt populate de spirite. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo. Avea o anticameră şi două camere. se întâlnesc şi se despart cele două lumi. constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo. Ar putea fi şi una şi alta. în arealul grupului Igriţa. Puţurile În Europa (Germaia şi Anglia. mai ales) puţurile cu adâncimi mari au fost considerate a fi fie fântâni. Peşteri Peşterile sunt spaţii foarte enigmatice. au fost descoperite vase întregi. Din inventarul megaronului sunt de amintit două piese.30 x 5. fie locuri de cult. Aici se ingemaneaza lumina cu întunericul. Are dimensiunile de 14. care. Italia. care ar putea fi considerate recuzită de cult: un topor miniatural de lut şi o piesă cu utilitate necunoscută care seamana cu o barcă. dar şi piese cu caracter profan. unele de 20 m adâncime. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe . dar şi în alte părţi ale Europei. faza II. Adeseori în peşteri s-au făcut înmormântări sau s-au depus piese de ofrandă. spre exemplu) în care au fost depuse ofrande constând din ceramică şi piese de bronz. Ne întâlnim cu astfel de situaţii în Slovenia. o serie de peşteri (Igriţa. În ele. a celor vii şi a celor morţi. în Munţii Apuseni din Crişana. fapt ce sugerează că nu este vorba de fântâni dezafectate.3. În spaţiul nostru.70 m şi o orientare E-V. Croaţia.

la care se adaugă cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria şi Croatia. dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare. in aria grupului . În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese. Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene.Spre deosebire de neolitic. unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braţele lipite de corp şi arcuite spre abdomen).. Astfel. Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. Chr. Psi (cu braţele ridicate şi arcuite deasupra capului) şi Tau (cu bratele dispuse orizontal). post 1390 a. plastica antropomofă este slab reprezentată la nivelul epocii bronzului. Reprezentări plastice din lut există foarte multe în aria civilizaţiei miceniene.

Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau. Este posibil ca şi celelalte statuete cu cap de pasăre din aria culturii Gðrla Mare să fie tot masculine. Această ipoteză este şi ea destul de puţin probabilă căci. motiv pentru care nu li se poate determina sexul. Sunt destul de multe supoziţii. Reprezentări ale unei divintati solare. Cele descoperite in morminte. Interpretarea statuetelor este destul de dificilă. respectiv statuetele de tip Psi. 4. Reprezentări de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt). 8.O divinitate a fertilităţii şi fecundităţii. provin din morminte de copii. retezate. căci este vorba de un motiv care iniţial desemna foarte schematic ochii şi nasul. atât la Cârna-Grindu Tomii. potrivit cărora statuetele ar reprezenta: 1. precum două statuete descoperite pe cele două care miniaturale din lut de la Dupljaja. Acestea din urmă sunt masculine. doică divină. Ipoteza este plauzibilă pentru statuetele cu cap de pasăre căci. dar cu un presupus cap atasabil). 3. precursoare a lui Apollo. ersatz (=înlocuitor) de mamă. Reprezentări de nursă. Majoritatea statuetelor sunt feminine. adesea. având în vedere că în unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe. cât şi la Plosca şi Cârna-Ostrovogania (toate necropole din jud. la baza gâtului. iar in aria culturii Gârla Mare sunt prezente statuete de tip Phi şi Psi. Unele au cap de pasăre de apă. în morminte au fost descoperite două sau chiar trei statuete antropomorfe. dar sunt fragmentare. 6. Piesele provin atat din aşezări. Reprezentări ale sufletului celui mort. Reprezentări de divinitate protectoare a mortilor. cat şi din necropole. Ipoteza este destul de puţin probabilă căci reprezentările nu sunt nude şi nu au atributele sexuale subliniate. . O divinitate a muzicii. care avea în vedere un motiv ornamental în formă de liră care apărea adesea figurat pe statuete. Dolj). 9. Această presupunere a fost făcută pentru statuetele masculine. 5. Ipoteza trebuie eliminată. adesea în atichitate. deci de muritori aflaţi în poziţie de adoraţie. Reprezentări de adoaratori. 2. cu cap de pasăre de apă (raţă sau lebădă). Reprezentări ale defunctului. păsarile erau simboluri ale sufetelor călătoare. cu bratele orizontale. Şi această ipotză est destul de puţin probabilă. Ipoteza. inclusiv concubine ale defunctului. destul de credibilă. care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. 7. Supoziţia a fost făcută de Dumitru Berciu. de forma unor cioturi. a fost formulată pentru statuetele cu braţele ridicate deasupra capului. Tipul Phi poate fi cu cap modelat în prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap. in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor.

mai ales. comparabile cu păpuşile de azi. Otomani şi. cu cap de pasăre. roţi sau care miniaturale sunt atestate si în ariile culturilor Schneckenberg.10. şi un altul cu 3 roţi. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin în contrast cu numărul pieselelor de podoabă descoperite în mormintele din această arie culturală. Statuetele au sigur semnificaţie religioasă căci se remarcă prin modelarea canonică. Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaşte din aria culturii Baden (cultură din bronzul timpuriu). poate dint-un mormânt. Pare a fi vorba de cel puţin doi zei: unul feminin şi altul. care este foarte rar reprezentat. cu cap de pasăre. deci ar trebui să reprezinte zei comunitari şi nu zei din patrimoniul familial. foarte împodobit. Wietenberg. din Ungaria şi a fost descoperit într-un mormânt (la Budakalász). Ceva mai târziu. ceremonial. cu două osii şi cu 4 roţi pline. Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval. Carul cu 3 roţi era . cu rol economic. provin două care de excepţieun car cu 2 roţi. Pe ambele care de la Dupljaja se afla câte-o statuetă antropomorfă masculină. De la Dupljaja. tot cu 4 spite. tras de păsări de apă. cu 4 spiţe. Că ar fi vorba de zei ar sugera-o şi costumul elaborat care pare a fi zeiesc. masculin.Simple jucării din lut.

Nu se ştie dacă piesele sunt realmente piese de cult. era considerat magic. porneşte de la un ritual târziu. de invocare a ploii cu ajutorul carului. Brotlaibidolii din lut Piesele au formă de pâine şi sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. toate indubitabil feminine. În plus. simbol al perfecţiunii. pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. Despre cele două pesonaje masculine găsite asociate cu aceste care predomină supoziţia. care garantau calitatea sau cantitatea ei 4. dar asta nu lamureşte utilitatea pieselor. alţii le-au dat semnificaţii diferite. ţara hyperboreenilor sau spre Africa. Unterwölbling (Austria). de pe carul cu trei roţi. răboaje preistorice 3. că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul. Statuetele sunt masculine. Arbon ( SV Germaniei). păsări de apă). altfel este greu de explicat existenţa acestei asocieri atât de mult în timp. dată de Trbuhovic. datorită faptului că zgomotul produs de deplasarea carului semăna cu cel al tunetului. IV p. religioase sau profane. până în Hallstatt. Chr. un cercetător sârb. Aceasta deoarece există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într-un car tras de lebede spre Helikon. Szeremle (Ungaria). statueta de pe carul cu două roţi are pe piept un motiv decorativ în formă de zvastică. iar a 2-a statuetă. rar în necropole. porumbei. avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa . mai ales că în mitologia grecească sufletele celor morţi sunt adesea reprezentate prin păsări (lebede. talismane 2. aprox. spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Gârla Mare. atestat în sec. . idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat şi o interpretare numerică: s-ar fi folosit un sistem numeric în bază 12număr care. considerată a fi un simbol solar. Având în vedere că multe reprezentări de care (Europa nordică-care figurate pe pereţii mormintelor) sau care adevărate (Sintašta) sau miniaturale au fost descoperite în morminte. Este sigur că asocierea car-pasăre de apă are o semnificaţie religioasă. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din două arii culturale: Otomani-două piese de la Derşida. O altă intepretare a carului. sugerată în 1954 de Sprokhoff.asociat cu o piesă din lut tronconică care a fost interpretată ca fiind o umbrelă sau un disc solar.. la babilonieni (?). iar statuetele cu chip de pasăre să fie o reprezentare a sufletului celui mort.şi Gârla Mare-24 piese. Veterov şi Mad'arovce din Slovacia. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalbă. la nivelul culturii Basarabi. Unii cercetatori s-au mulţumit a le numi obiecte enigmatice. divinizat ca zeu al soarelui. piese pentru ştampilarea ambrei. negative pentru obţinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. Piesele au fost interpretate a fi: 1. Ele au fost descoperite mai ales în aşezări. este foarte posibil ca acest vehicol să reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo. 195 de piese de acest tip în ariile culturilor Polada (Italia).

care este şi foarte longeviv căci şi în Hallstatt sau epoca geometrică în Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic. Dolj) au figurate pe ele X-uri. la fel broasca ţestoasă (semnifica poate hibernarea.construcţia de tip megaron. Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoareciocan sau securi duble. În spaţiul micenian are dimensiuni diferite. pasăre de apă sau hibrizi cu corp de pasăre. deci trebuie să fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implică muzică şi dans. Totuşi labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna şi poate fi şi un simbol al unei zeite a vegetaţiei. Toporul dublu.necropolă. Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak. soarele. deci posibile simboluri astrale. Se crede că. picioare umane. precursoare a Demetrei. Asine şi Micene). mai rar în complexe profane.Zurgălăii din lut Apar la noi doar în aria culturii Gârla Mare (15 piese). Tansdanubia (cultura cu ceramică incrustată). în spatiul cretan sau micenian.Nasta (jud. Monteoru. de 1. labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului. semilune şi cercuri concentrice. Ea are un topor în mână şi primeşte în dar măciulii de mac şi fructe. cel mai adesea. Cea mai probabilă divinitate este bănuita a fi una a fulgerului. obiect de adoraţie. în forma de topor dublu. mormânt de copil). Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele în interior si sunt modelate în formă de broască ţestoasă. Polonia (cultura Lausitz). Este din fildeş. drept urmare. dar ulterior ar fi căpătat alte semnificaţii. Verbicioara şi Gârla Mare. Acest model anticipează urnele în formă de casă miniaturală foarte comune în aria culturii Villanova din Italia. iniţial. care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. cap de cornută. Wietenberg. Datorită faptului că decorul piesei este incrustat cu alb. Elveţia. Piesele sunt făcute să producă zgomot. Modelele miniaturale de casă Din epoca bronzului se cunoaşte un model de casă dintr-un mormânt din necropola de la Karaburma (cartier al oraşului Belgrad).labrys-ul. Foarte frecvent. argint sau lut. Sunt atestate în ariile culturilor Periam-Pecica. în complexe de cult şi morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos). din aria culturii Cruceni-Belegiš. de la forme miniaturale până la forme uriaşe. Apariţia lui frecventă în complexe palaţiale ar sugera chiar că el a devenit ulterior un insemn al regalitaţii. căci se cunosc depuneri de carapace de ţestoase în mormintele culturii Aunjetitz). Schneckengerg (20 exemplare). Vasele de cult Pot fi integrate în această categorie pixidele ( vase de agăţat. care au capac). Apar cu . Unii cercetători cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconică a unei diviniăţi şi. asemănătoare topoarelelor din piatră sau din metal (tipul KilindirBegunci). la Năeni). Gârla Mare (în aşezări precum cea de la Balej. o groapă de la Carna-Nasta şi în necropola de la Orsoja -Bulgaria). Două piese de la Cârna. aur. Piesele au cu siguranţă un mesaj religios. Au fost interpretate şi ca jucării pentru că au fost descoperite uneori în morminte de copii.20 m. urmată de trezirea la viată si are o legatură cu reinvierea. Monteoru (1 buc. se crede că este un import din aria culturii Gârla Mare. crucea. toporul este asociat cu coarnele de consacraţie sau cu simboluri astrale: luna.este frecvent în lumea cretană şi miceniană unde apare. Alte piese se cunosc din Grecia miceniană (Perati. Pasărea de apă este cu sigurantă un animal psihopomp. Vatina.

. Se găsesc în morminte Monteoru. Periam-Pecica) sau de căni terminate cu protome în formă de cap de pasăre (Gârla Mare) sau vase aviforme (Gârla Mare). instabile.predilecţie în necropole. probabil folosesc pentru depunerea de ofrande. Iordania. de aceea se presupune că erau înfipte in pământ. mai ales în mormintele mai bogate. Pasărea de apă mai apare în culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev. iar vasele sa fi avut funcţionalitatea unor cădelniţe. Liban. Erau un fel de amfore. Monteoru. căci aveau fundul ascuţit. Egipt. Vasele cu protome în formă de cap de pasăre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului şi din Israel. Este posibil ca în aceste vase sa se fi ars substanţe aromate. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrandă care sunt tipice culturii Monteoru.

Contributions to the Study of the Gârla Mare Hallstatt-ul pe teritoriul Romaniei . 1961. p. Bucuresti. Ion Chicideanu. 1974.Arta preistorica în România. Antropomorphic Statuettes. 1990. Monica Sandor-Chicideanu.Chicideanu. Cluj. Vladimir Dumitrescu.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna.BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. Bucuresti. Dacia 34.Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. 2003. Monica Sandor. 53-76. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara.

în jumatatea estica. B. despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului. în jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata. grupul Granicesti. C. Ulterior. iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 .e. periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala. cu predilectie. în Bulgaria si Saharna-Solonceni. prin doua tehnici: canelarea si imprimarea. bine lustruita. în teritoriul intracarpatic. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare între Europa Centrala si cea de est. poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. care a avut circa 2000 de morminte. Grupuri cu ceramica imprimata. perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului. Si în Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata. ceramica canelata se raspândeste spre Oltenia. dupa numele a doua situri. Hans Hildebrand a împartit epoca fierului în doua etape : Hallstatt si La Tène. ceva mai târziu. Astfel de ceramica exista si în Ungaria-cultura Gava. caracterizat prin asa-zisele câmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie în urna). A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii. primul din Austria. când se sfârseste UFK (Urnenfelderzeit).si în Ucraina-cultura Holyhradi. Meri. pe la 350. în spatiul în care la sfârsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegiš si Suciu de Sus si grupul Igrita. unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vârtop-Hinova.Susani în Banat si Gava-Lapus în NV României. de culoare neagra. dintre care au fost sapate 1270. iar D Ha târziu (post 650). în ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i. Maramures si Crisana. Prima vârsta a fierului începe la 1200/1100 si se sfârseste la 450 în Muntenia. asemanatoare celei din România.Chr. ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul întregii Transilvanii. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke în etapele A. B1-3. aparând ceva mai târziu grupurile: Gava. si D. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita în Austria. A2. ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata în hallstattul timpuriu. ceramica canelata se va raspândi în întreg teritoriul României. Zimnicea). Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie în interior si decorul cu multe proeminente. Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului . adesea cu luciu metalic. începând cu Ha mijlociu. sunt atestate si în spatiile vecine: grupul Pšenicevo. Din Banat. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800). în Republica Moldova). motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pâna pe la 800 a. ci aparitia unei ceramici de alta factura. Muntenia (Chitila. centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad. care nu au rol functional. Se remarca pentru Ha timpuriu din România existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata. un mare complex cultural din bronzului târziu.HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) In 1874. Tamaoani). C-ul Ha mijlociu (800650). De multe ori. decorata. cum ar fi fost normal. La scurta vreme. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur).n.Medias si Gava-Reci. din cauza raritatii pieselor din fier. al doilea din Elvetia. În Europa Centrala. Ceramica canelata apare mai întâi în Banat.

Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara. foarte frumos decorate cu motive geometrice. cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. iar mai târziu cnemida. Apar pentru prima oara centurile din bronz. Totusi. fiind frecvente asezarile de tip salas. Noua epoca. reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. În Ha C. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mâner (apar în Ha B) sau cele cu antene. de cele mai multe ori. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie. Ciceu (30 ha). care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate în ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur. Chr.etnic tracic. În general. motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La începutul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului. iar mai târziu fibulele ochelari. Gusterita. Hallstattul. Pe la 1200 a. la fel ca si cea de la sfârsitul epocii bronzului. În Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi în paralel. aduce cu sine noi tipuri de piese. din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament. Spalnaca si Aiud. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cântareste în jur de 1100 kg. Teleac. iar cea canelata celui illyric. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decât spre cultivarea plantelor. straturi subtiri de cultura. fortificate cu valuri de pamânt pe schelet de lemn. Cele mai vechi dintre ele sunt: . În sec. Cornesti (68 ha). motiv pentru care asezarile au. cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. se remarca în epoca cetatile de refugiu. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul. Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. apare fibula de tip Peschiera. Huedin. Economia. Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti). uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sântana (78 ha).

nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si în centrul Europei. în Slovacia. din Banat. iar în stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. a fost descoperita zgura de fier într-un context databil în sec. în sec. O singura descoperire este foarte timpurie. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi în Asia Mica. mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii în Europa. 3. precum un pumnal descoperit la Ganovce. a VIII-lea. care. deoarece randamentul de reducere era destul de scazut. 6. Raspândirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi înalte de reducere. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz. cu miez de fier descoperit la Tirol. Fara îndoiala ca sunt piese de import. erau rezerve mari de minereu de fier. adâncite în pamânt. 5. Având în vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite în Maramures si Banat. descoperita în necropola de la Bobda. obiectele din bronz sunt treptat înlocuite cu cele din fier. din Banat. Aici. dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului în sec. un mâner de cutit. de forma tronconica. Pâna la caderea regatului hittit. 13 2. De la Dervent. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie. III. în jur de 50 %. Dobrogea (Altân Tepe). Începand cu Ha mijlociu. in sec. Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%). fie pe culoarul Vardar-Morava. Moldova (minereu de balta). Zgura începea sa se lichefieze la 1030 . din aria culturii Babadag. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului în spatiul nostru sunt din sec.1. descoperit în Banat. limonitul (63% fier). SE Transilvaniei. în Maramures din sec. Vasile Pârvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii. Oltenia (Baia de Fier). cu peretii de lut. obiecte de fier si bronz. databil în sec. cu miez de fier.Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar în Maramures si Banat. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier). dintr-o localitate necunoscuta. ideal 1500 grade. XIV-XII a. secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie. doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense. bare de fier. iar în Ha târziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. Chr. Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale. minereul fiind asezat în straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). o bratara de fier. mai întâi armele. la sfarsitul sec. 4. În tumulul de la Susani. un ac de bronz. 7. o lingura de turnat. un cutit de fier de la Cauas. în Banat. fie din Anatolia. se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier. sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). Fierul este cunoscut înca din mil. unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier. IX-VIII provine de la Cernatu. un celt din fier descoperit în necropola de la Lapus. 12. descoperit în depozitul de la Rozavlea III. al IX-lea. apoi uneltele. Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre. hematitul (70% fier). în Muntii Taurus. In difuzarea metalurgiei fierului în spatiul nostru. 13. un pumnal de bronz. al XII-lea. Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. în regatul hittit. dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. prin filiera greceasca. o spada de fier din Banat. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier în Banat. ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie.

. Pentru prelucrarea lupei. care continea o diadema. ARTA AURULUI Din România se cunosc o serie de tezaure de aur. de aceea randamentul era redus. ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). tutuli. în mijlocul unei necropole de incineratie. saltaleoni.grade. însa. care sunt însa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. placarea cu aur sau sudura cu bronz. verigi. un tezaur de aproximativ 5kg. se obtinea o lupa de fier spongioasa. Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea. datorita impuritatilor. In urma reducerii. bratari. margele. o reducere completa. iar fierul la 1200-1300 grade. Aceasta temperatura nu asigura. În 1980 a fost descoperit la Hinova.

ultimele de sorginte scitica. in Ha târziu. fie în morminte plane. pasarea de apa. ci constituie adevarate necropole tumulare. desi este de inhumatie. unde au fost descoperite câteva necropole de inhumatie. cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. mai târziu. aproximativ 90 de triburi-neamuri. piese de harnasament (psalii si zabale). amândoua potrivite pentru lupta de pe cal. din epoca bronzului. locuiau în zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava. unde apar aceste . Tumulii nu sunt izolati. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului. ultimul tras de 12 pasari de apa. al VI-lea. vârfuri de lance. RELIGIA Simbolurile religioase (crucea. Influenta illyrica este mai evidenta în SV României. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia. vârfuri de sageti. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si îmblânzitori de cai. începând cu sec. Ele vin din trei parti: dinspre SV. si dinspre est. Balta Verde si Gogosu. aveau rol apotropaic. Tezaurul era depozitat într-un vas bitronconic. avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. din Bosnia. în Oltenia de vest. din Grecia. la est Morava). cutitase curbe din fier. ca în epoca bronzului.mansoane. s-a descoperit sina unei roti de car. ambele din medii Basarabi. fie prin intermediul tracilor sudici. precum cele de la Basarabi. drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec. canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu. drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice). De altfel si izvoarele literare arata ca. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac. fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta. Ritul de înmormântare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale. probabil un car de lupta. vasele sunt tipice culturii Basarabi. akinakai. fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. Într-un mormânt tumular din sec. armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea. purtate la gât. continuand traditii vechi. care. Dupa toate aparentele. deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman). Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului. de esenta illyrica. sunt razboinici calareti. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. dinspre sud. al VIII-ea de la Balta Verde. Spatiul din Bulgaria. Despre o influenta illrica se poate vorbi si în NV Bulgariei (necropola de la Vraca). se înmultesc razboinici traci calari. Un alt tezaur databil în sec. fie în morminte tumulare. din Oltenia. In necropola de la Basarabi. Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran. din Bulgaria. zvastica. fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont.al XII-lea a. dar exista si morminte de inhumatie. incepand din sec. Illyrii. Chr. al VI-lea.

si a unor populatii scitoide. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii. Scitii agatârsi pe teritoriul României. Evenimentul ar fi avut loc. Fara indoiala ca. Sunt sigur nomazi. Potrivit lui Herodot. plugari si agricultori. care s-a razbunat pe ei. mult mai târziu. oaie la femei si bovine la barbati. 7-6. Herodot ne da de înteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai târziu proaste. vârfuri de sageti în trei muchii. ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au îndreptat spre sud. in epoca latene. de obicei. antariatii si-au parasit casele. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac. Herodot ne da de înteles ca agatirsii. din 279. al agatirsilor. ca sa nu se certe între ei. akinakai. dar nu i-a primit nimeni. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi. morminte plane de inhumatie. aflam despre ei ca sunt gingasi. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. conform legendei. margelele de caolin sau din scoici Kauri. ulterior. îi localizeaza la izvoarele unui râu numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare. Lânga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. spre a evita razbunarea lui Darius. Dupa sec. cu timpul. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat în 1980 o carte. oglinzi din bronz. asasinându-l pe regele Ariapeithes. Drept urmare. care au dus la o molima cumplita. IX-VII. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata în zona noastra. un grup estic intrusiv este surprins la noi în zona Transilvaniei. Alte necropole se cunosc la Blaj. La rândul sau. Scitii sunt la origine iranieni. ba chiar le interzic acestora sa le calce tara. fapt care l-ar fi mâniat pe Apollo. in sec. infectându-le apele cu broaste. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au. În mormintele de femei s-a gasit depusa creta. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin . aflate sub dominatie scitica.grupul Trestiana. Aiud. Târgu Mures. produsa de niste aburi care ieseau din pamânt. Arheologic. este vorba de grupul Ciumbrud. în Asia Mica. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor. lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. caci nu au decât necropole. Cipau. carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. vor fi masiv folosite si de traci. nomazi. al scitilor. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si în Moldova.ar fi migrat la traci. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi. desi sunt inruditi cu scitii. iar în secolul urmator sunt pomeniti în Asia Mica atât de izvoarele grecesti cât si de cele akkadiene. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. în sec. motiv pentru care s-au asezat într-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). în sec. Sunt si câteva morminte de incineratie. înca de pe vremea lui Sargon II (722-705). Un obicei constant surprins în aceste necropole este acela de a depune în morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele).influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri. care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe). 3. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe. nu trebuiesc confundati cu acestia. stâlpi de baldachin. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius. Cele mai multe morminte au ofrande de carne. cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). Herodot vorbeste despre sciti regali. au adaugate scitilor si populatii de agricultori. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului. regele Spargapeithes. când ca ar fi traci. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic. Donja Doljna si navicella care. mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie.

capabili a-si asuma riscuri. al VI-lea. 8. sacrificiul cailor. desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. Începând din sec. colonie doriana a Heracleei Pontica. Astfel. dupa Eusebius Hyeronimus. De asemenea. de pilda aplicile de curele în forma de animale foarte stilizate (cai. aflam din izvoare. ursi. dar arheologic se poate stabili momentul. Chr. potrivit lui Pseudo-Scymnos. si izvoarele scrise (Istorii. dar probabil ca. prin daruri si promisiuni. un imens pustiu. al IV-lea reapar asezarile din zona de câmpie. lupta demosului (negustori. la aceasta vreme. ei fiind înfrânti de regele Filip II al Macedoniei în 339. Despre o patrundere masiva de sciti. Cauzele colonizarii grecesti. au reusit sa-i induplece pe autohtoni. a unor piese de harnasament . mai ales cu odrisii. deci data întemeierii se afla undeva spre sfârsitul sec. in timpul expeditiei impotriva tribalilor. Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana. fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. care-si alegeau o capetenie. concentrarea proprietatilor funciare în mâini putine. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de . Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci. grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. sunt multiple: solul inoportun agriculturii în Grecia. V-lea a. a fost întemeiata la 657/656 i. când scitii condusi de regele Atheas patrund în Dobrogea. a fost întemeiat pe vremea când în Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme. Singura cultura atestata în sudul României în Ha târziu este FerigileBârsesti. Nu exista marturii scrise despre intemeiere. Stâncesti.Vasiliev începând cu 600-575. care ocupa în exclusivitate zona subcarpatica. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare. saracirea populatiei. dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor. Este posibil ca zona de câmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca în Ha târziu aceasta zona pare nelocuita.de cate Millet. Se crede ca este vorba de Amyntas I. proces care începe în sec. acoperite de tumuli. care încep sa apara în sec. doar la 340. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai târziu. de obicei oameni cutezatori sau aventurieri. raiduri scitice în spatiul nostru. Herodot) pomenesc la nord de Dunare. caci nu a fost identificata nici o cultura în acest spatiu. al VI-lea. cultivatori) pentru drepturi politice. Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria. în Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici. iar de Alexandru Vulpe începând cu 550 si pâna pe la 450. care a domnit între 540-498. fapt confirmat si de izvoare. care au avut mai strânse relatii cu grecii. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala. Nu se stie daca anterior întemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier în trei muchii. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice. care. cresterea demografica. O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. Mosna. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari.n. la 335. Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. În Dobrogea inflenta s-a datorat întemeierii cetatilor grecesti din Pont. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului târziu consta în adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni. Ulterior. ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului). feline. cap de bour). Prima colonie greceasca a fost Histria. Callatisul.e. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. expansiunea scitica trebuie sa fi fost împiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. mestesugari.

Piatra Frecatei. amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. cât si inhumatia. are o origine locala. Republica Moldova sau Bulgaria (Pšenicevo. în faza de expansiune maxima ( faza a II-a). vase din metal) în spatiul autohton. faza a II-a-1000-800. iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare. Enisala. stofe. ci doar morminte izolate. Originea: dupa Sebastian Morintz. Cultura Basarabi . Gura Canliei. Dintre motivele decorative. Prut. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata în arealul culturii Ferigile-Bârsesti. Unele morminte sunt colective.vârfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene în diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia. Chr. Arges si de-a lungul Dunarii. Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie.pina la colonizarea greaca ( dupa S. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei. Saharna. CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspândire: Este atestata în Dobrogea. ulterior în sec. isi limiteaza arealul. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti în care erau aduse uleiul de masline si vinul. spre deosebire de forme. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1. iar în ultima decorul este canelat. al XI-lea a. Beidaud. În faza a III-a. în cea de-a doua e realizat prin imprimare. facând-o însa cu mâna. cultura a fost împartita în 3 faze.5 m. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica. grupul Insula Banului care a fost datat initial în sec. epoca La Tène. se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe. În prima faza decorul este realizat prin incizie. Decorul ceramicii. strachina cu buza adusa spre interior. începând cu sec. Însasi roata olarului va fi preluata tot de la greci. faza a III-a-800. ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate.1100-1000. fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. Periodizare si datare: faza I. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola.Solonceni). Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. Chr.. Asezarea a fost fortificata în faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adânc de 3-4 m.Morintz). drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse.mijloace de schimb premonetare. care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni. uneori în perimetrul asezarilor. NE Munteniei si Sudul Moldovei. Pare ca se practica atât incineratia . dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca. al VI-lea a. al IX-lea. cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. În faza a III-a evolueaza doar în Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. mai ales pe Siret. Topalu. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag.

Banatul. Soldanesti în Basarabia. strachina cu buza rasfrânta spre exterior si cu picior inalt. sudul Moldovei. Asezarile: se cunosc la Popesti. Tei. Ieselnita în România. apar. foarte rar. destul de putin cunoscut. caci pestera avea peretii pictati. A. motive zoomorfe foarte stilizate. Gârla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi în lemn. cana cu doua torti supraînaltate.. Pe lânga motivele geometrice. Prezenta ei este documentata si în nordul Bulgariei. în Banat. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. În Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi. de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc. Sofronievo în Bulgaria. care potrivit izvoarelor scrise. Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. triunghiurile hasurate. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala. un grup cu ceramica incrustata anterior. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme în SV României. Vojvodina. Remetea. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi. majoritatea asezari. desi ceramica este Basarabi. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat.Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei. nordul Serbiei. Piese de metal: dintre piesele de metal. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie. frecvente în aria acestei . atestat si la Balta Verde si Gogosu. Valea Timisului si Gornea. sudul Republicii Moldova. zona de câmpie din Muntenia si Oltenia. cât si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. s-urile imbucate. este arie illyrica. Moldova Veche. Totusi aria de raspândire cuprinde si nordul Serbiei. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca. cilindric. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite în epoca bronzului în ariile culturilor Wietenberg. în Muntenia. retelele de linii sau snurul fals. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior. evitând zona de deal si de munte. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pâna în Austria. amfora. Având în vedere aria de raspândire a acestei culturi. Câmpia Pannonica. Se cunosc în jur de 350 de situri. Ceramica: are atât decor canelat.

în Vrancea. 5. se constata în zona subcarpatica. Guma între 750-600. etapa D. în Vâlcea.culturi sunt fibulele ochelari. iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta. Ferigile. cu siguranta piese de cult. Datare: în timp ce A. Grupul Ferigile-Bârsesti În etapa finala a Hallstatt-ului. Vulpe dateaza cultura în intervalul 800-650. Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie. din sudul României. Arges si Prahova 4. iar M. Eselnita. Telesti-Dragoesti. în Gorj 3. existenta unor grupuri culturale înrudite între ele: 1. Bârsesti. în zona Portilor de Fier. Vulpe o împarte în doua faze. Gura Padinei. Guma vorbeste de trei faze. în zona Romanati 2. cu mâner de forma literei T . A. M. . fibulele de tip Glasinac dintre podoabe.

1980.Începuturile epocii fierului la est de CarpaÛi.Necropola hallstattiana de la Ferigile. publicata de A. Vulpe. cutite din fier. in general de buna calitate. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile. 1993. La Bârsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli. Attila László. BIBLIOGRAFIA: Marian Gum|. vârfuri de sageti cu trei muchii. vârfuri de lance si de sageti. 1976. având în inventare akinakai. Valentin Vasiliev. cutitase de fier. ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. La Ferigile au fost descoperite doua necropole. Toate mormintele sunt de incineratie. BucureÕti. cu 28 de morminte. BucureÕti. fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. cutite curbe de lupta. Vulpe a datat necropola între 550400. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. aplici cruciforme. Cluj-Napoca. Alexandru Vulpe. sau mominte cu cenusa depusa direct în groapa. cu 150 detumuli si alta plana. Bucuresti. este decorata cu canelura.Scitii agatîrsi pe teritoriul României. Ceramica. fibule. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamânt. 1994. zabale. În inventar apar akinakai. Bernhard Hänsel. cât si morminte cu urna depusa în groapa. care contin atât morminte de inhumatie cat si de incineratie.CivilizaÛia primei epoci a fierului în sud-vestul României. dar o mare parte din vase sunt nedecorate. 1967.Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau. Ritualul funerar este destul de divers: exista atât morminte cu urna depusa direct pe solul antic.Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv în zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. Bonn. Multe morminte sunt de luptatori. Al. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamânt depuse în straturi succesive. una tumulara. Metalurgia bronzului in epoca bronzului si Hallstatt METALURGIA BRONZULUI ÎN EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI .

în loc de staniu. cubanitul. 5 în Anatolia (la Can Hasan) începe a se prelucra arama la cald. deoarece în natura se gasesc minereuri care contin si cupru si arsen. totusi. înnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu. Posibilitatea de a depista aceste minereuri. etc. MINEREURILE Cuprul se gaseste în stare nativa sau sub forma unor minereuri. Alierea. în zona Frantei fiind frecvente asocierile naturale în minereuri a cuprului cu antimoniul. 2. 7. Primele bronzuri sunt de fapt pseudo. Chr. sulfuri. Se crede ca primele bronzuri sunt aliaje întâmplatoare. Iranul. antimoniu). Cupritul= oxid de cupru. Calcozina= sulfura de cupru. plumb).bronzuri pentru ca sunt aliaje care contin. . tenoritul. primele bronzuri arsenizate apar în epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului. în combinatie cu alte elemente chimice.Practicarea metalurgiei bronzului de catre o populattie presupune : 1.Calcopiritul= sulfura de cupru si fier-Cu FeS2 4. Executarea unor operatii preliminare reducerii. bornitul. prelucrarea la rece a cuprului nativ prin ciocanire. apelând la importul de materii prime. arsen. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care contin cositor sau un înlocuitor al acestuia (arsen. Centrele de inventie a metalurgiei sunt Anatolia. începând din mil. 5. China. prin turnarea în tipare.Cu2(OH)2CO3 5.Azuritul. 7. antimoniu. care sunt aliaje ale cuprului cu antimoniul. nu le exploateaza. Cunoasterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor. Pot fi enumerate : 1. Turnarea aliajului în tipare pentru obtinerea pieselor Acestea ar fi conditiile si operatiile care trebuiesc cunoscute. 4. . ele au creat piese originale din bronz. asemanator celui de usturoi. deci post 3800 a. 6. Initial sa practicat. Ele apar pentru prima data în zona caucaziana si în Anatolia. arsen.Cu2O 2. Pe teritoriul României. estice.Malachitul=carbonat bazic de cupru . Este posibil ca un centru independent de inventie a metalurgiei bronzului sa fi existat si în Franta unde se cunosc pseudo-bronzuri timpurii. Totusi exista zone care nu detin minereuri. brochantitul. sub forma de oxizi. Aceste minereuri puteau fi lesne depistate deoarece arsenul emana un miros tipic. aduse în spatiul nostru de populatiile nomade. Cunoasterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obtinerea cuprului. covelina. tetraedritul. nu le reduc si. fiind piese de import din zona caucaziana. Tailanda si America. 3. iar din mil.Cu2S 3.

medievală sau modernă. atomic 33) se gaseste în stare nativa sau în combinatii cu sulful. Sasca Montana.aurie. în Dobrogea ( la Altîn Tepe malachit). cupritulroşie. arsenopiritul sau auripigmentul (sulfura de arsen. cel mai important fiind stibina. În România exista minereuri de cupru în Banat. adica din epoca romana. IDENTIFICAREA MINEREURILOR Pentru a putea fi exploatate. o sulfura de antimoniu. Este foarte probabil că erau căutate filoanele de suprafaţă. ofereau populatiilor traitoare in acest spatiu sansa practicarii metalurgiei. la Dognecea.albastru. în SE Transilvaniei. Moldova Noua. în Apuseni. în Maramures. dar si în NE Serbiei (Rudna Glava). Un eventual indiciu indirect ar putea fi doar un ciocan preistoric din piatră descoperit într-o mină auriferă de la . dar. in zona Ciuc-Harghita (Balan). sinugura problema fiind aceea a procurarii prin schimb a cositorului. Din păcate. Este important de precizat ca exista si cupru nativ în Banat. Mai lesne de exploatat trebuie să fi fost minereurile din Banat (Moldova Noua. Ciclova. Pentru România nu există nici o dovadă directă de exploatare preistorică. Plumbul se gaseste sub forma de sulfuri. dar si la sud de Dunare la Majdanpeck. care sa le permita reducerea minereurilor complexe. calcopirita. dar este o materie prima deficitara în intreaga Europa. în Banat. iar sub forma de compusi exista tot în Banat. de culoare aurie). Sasca Montana. Dognecea) care se găsesc şi în filoane de suprafaţă. Reskovica.e în Muntii Miroc si Stara Planina sunt atestate rezerve bogate de minereuri de cupru. sub aspectul materiilor prime. Anglia de SV. teritoriul actual al Romaniei si zonele limitrofe Romaniei. Este probabil motivul pentru care s-au folosit pentru înnobilarea cuprului alte metale. azuritul. minereurile trebuiau mai întâi a fi depistate. cum ar fi realgarul (minereu de culoare portocalie). Saxonia si Boemia. Arsenul (nr. Staniul sau cositorul se gaseste în natura sub forma de casiterit. în Moldova (la Fundu Moldovei). Ciclova Româna) si Poiana Rusca (Ruschita). care puteau fi folosite în conditiile în care unele populatii nu detineau o tehnologie avansata. Rudna Glava. au distrus. azi nu mai exista dovezile ca ele au fost extrase deoarece exploatarile ulterioare. La sud de Dunar. Rezerve de casiterit sunt atestate în Franta (Bretagne). în Muntii Banatului (Moldova Noua. fiecare având una specifică: malachitul-verde. în Oltenia ( la Baia de Arama). Este clar ca. EXTRACTIA MINEREURILOR Tehnicile de exploatare a minereurilor sunt relative greu de reconstituit pe cale arheologica. Cele mai importante resurse din Romania sunt cele din Maramures. chiar daca ele au fost exploatate în preistorie.Minereurile de cupru exista în multe zone din Europa. de obicei. din pacate. Minereurile cu conţinut de arsen ar fi putut fi reltiv usor identificate datorită mirosului lor pregnant de usturoi. cele mai multe minereuri se găsesc în filoane cu adâncime mare. Antimoniul sau stibiul se gaseste în natura sub forma unor compusi. urmele de extractie preistorice. care apoi erau deosebite şi alese în funcţie de culoare. Arsenul nativ este atestat la Oravita si Ciclova Româna. La noi nu exista acest minereu decât sub forma unor vagi urme în Munţii Apuseni. un oxid al staniului. cea mai importanta fiind galena ( PbS). Oravita.

Un indiciu în acest sens ar fi marturiile lui Caesar pentru exploatarile din perioada preromana din Galia. în apropierea locurilor de extractie. Alte exploatari miniere se cunosc la Aibunar. măcinarea si prajirea. Santurile sunt atestate în zona asiatica. minereurile extrase treceau pin mai multe operatiuni: spalarea. La Mitterberg sunt cunoscute puturi si santuri prevazute cu sisteme de ventilatie. Se cunosc cuptoare .Căraci. în Bulgaria. Ciclova. care prezentau avantajul că. iar dupa exploatare au fost umplute cu muschi si lut spre a impiedica prabusirea peretilor. Tot din Tadjikistan se cunosc topoare de minerit neslefuite. Pentru exploatare se foloseau picuri din corn. cum am precizat deja. datorita faptului ca ele erau cu siguranta amplasate departe de asezari. santuri care au fost consolidate cu scânduri din lemn. Astfel de vetre sunt atestate pe Cetatea nr. Extractia minereurilor se banuieste a se fi facut prin incendierea zacamântului si stropirea lui cu apa sau cu un acid (acidul acetic= vin). la Rudna Glava. cu peisaj silvestru. datorită şocului termic. Cu siguranţă. mult mai lesne de procurat în locurile de extractie. Pornind de la constatările de aici. era nevoie si de cantitati mari de combustibil care întretinea arderea. lânga Stara Zagora. Amplasarea în apropierea locurilor de extractie era justificata caci randamentul la reducere era destul de scazut si trebuiau foloste cantitati foarte mari de minereu pentru obtinerea unor cantitati mici de cupru. jud. Buzău. Mai usor de exploatat par a fi fost filoanele de la Moldova Nouă. iar scoaterea la suprafata a minereului se facea cu ajutorul unor saci. Măcinarea se făcea cu ajutorul unor zdrobitoare şi râşniţe din piatră. chiar si acestia conservati. la Mitterberg. Nici macar cuptoare distruse nu se cunosc. caracterizate. Pâna în epoca romana nu sunt atestate galeriile subterane. coborârea era asigurata de scari din lemn. uneori. unde se exploata înca din chalcolitic malachitul. Mijloacele de transport. carele. care avea în componenta arsen. Calculele au relevat ca se foloseau 40 de mineri. eventual santuri (pseudo-galerii) cu adâncimi ce puteau ajunge la 20 m sau chiar 40-42 m. fapt explicabil pentru ca cuptoarele de reducere erau utilizate o singura data. ultimele doua din neolitic. în zona Uralilor. Ca atare. de obicei. în mai multe situri din Tadjikistan si. unde este dovedita o exploatare preistorica sau din Serbia (la Rudna Glava) si Bulgaria (la Aibunar). Puturile verticale sunt atestate în NE Serbiei. oamenii şi-au valorificat experienţa dobândită la extragerea silexului. erau la mică adâncime. OPERATII PRELIMINARE REDUCERII Înainte de reducere. Problema era că majoritatea filoanelor de minereu de cupru se aflau la adâncime. Sasca şi Dognecea. in arealul culturii Monteoru. de cele mai multe ori zone cu relief înalt. În plus. prin relief înalt. puteau fi exploatate doar zacamintele de suprafata sau de mica adancime. pentru eliminarea componentilor pamântosi. maruntirea. 1 de la Năeni. nu puteau face fata cantitatilor foarte mari de minereu. Dupa incendiere si stropire. la Kargaly. pentru deshidratare si eliminarea componentilor pamântosi care mai ramâneau dupa spalare. Iluminarea se facea cu ajutorul tortelor. totuşi. Exista putine exceptii pentru Europa. din piatra dura. Prajirea se realiza pe vetre deschise. ca atare greu de identificat prin cercetari arheologice de suprafata. dupa care erau distruse pentru a putea fi recuperat metalul. apareau fisuri în roca si se puteau face cu mai multa usurinta puturi verticale pentru extractie. aflat destul de aproape. spre exemplu. cum s-a constatat la Kargaly. asistati de 30 de muncitori care asigurau transportul spre locul de reducere. care a consemnat modul cum se exploatau minereurile în Galia) procedeele de exploatare pot fi. dar şi de la unele surse scrise din antichitate (Caesar. bănuite. din Tirolul austriac. unde s-a exploatat azuritul si malachitul la nivel de Karanovo VI (Gumelnita). REDUCEREA Procedeele concrete de reducere pot fi cu greu deduse deoarece nu s-au pastrat cuptoare pentru reducerea minereului de cupru.

În partea superioară se forma o turtă de cupru. argintului din aliaj. al XIX-lea. Foalele se compuneau din burdufuri de piele. De multe ori. care. care era întrodusa în orificiul cuptorului. meşterii locali s-au aflat într-o fază experimentală.La foarte multe piese. Cuptorul era umplut cu straturi succesive de minereu si combustibil (carbune de lemn.lea. National de Istorie din Bucuresti. cât si metalele nealiate: cuprul. Avea loc o ardere oxidantă care era întreţinută iniţial de cărbune. o lungă perioadă de timp. Nu este exclusa nici posibilitatea ca secerile sa fi fost tot un fel de lingouri. materia prima a circulat sub forma de turte din bronz plan-convexe. de căutare a reţetei ideale. În Franta au circulat lingouri de plumb sub forma de topoare. după răcire. terminate cu o teava din lut. sec. Se cunosc. mai ales la cele timpurii. adâncite în sol. numit mangal). 2. La aceasta supozitie s-a ajuns datorita faptului ca cele mai multe seceri din depozitele de bronzuri nu au urme de folosire. pe baza lor. în Israel. . Sub forma de lingouri a circulat atât bronzul. in Italia şi de la Aegina Kolonna. cositorul. în timp. deci este indoielnica folosirea lor in agricultura. fara a mai fi necesara distrugerea cuptorului. de la Mitterberg. pentru ca. Niculescu-Otin a facut primul observatia ca piesele de provenienta transilvaneana pot fi deosebite de cele extracarpatice prin prezenta. In ultimii ani s-a creat un laborator pentru analize matalografice si la Muz. Se obţinea un produs metalurgic intermediar între minereu şi produs finit. bare de costior. Procesul de reducere poate fi reconstituit prin analogie cu reducerea minereului de fier. de Eugen Stoicovici. Dupa reducere. numit mată. la câteva concluzii interesante: 1. apoi de sulful conţinut în minereu. în anii '30 ai sec. Această primă ardere avea ca scop eliminarea sulfului. cuprul era turnat în tipare de lingouri. respectiv absenta. mai mult sau mai putin. care conţinea sulfuri. al XX. lângă Beersheba. de asemenea. Analizele chimice si spectrale ale pieselor din bronz sunt extrem de importante. au dus. din piatră şi lut si erau. Primele analize chimice in Europa s-au facut la sf. prin care se introduceau foalele pentru activarea arderii cu oxigen. totuşi. Cuptoarele (furnalele) trebuie ca aveau peretii grosi. fusesera aduse noi perfectionari. Primii care se topeau si se zgurificau erau componentii pamântosi care se scurgeau si se depuneau la baza cuptorului. din Serbia. Astfel de lingouri se cunosc sub forma de piele de vitel în lumea egeeana. databile în jur de 2000. mai recent. de Constantin Niculescu-Otin si. de bare în Germania.ANALIZE METALOGRAFICE Din păcate. piese semibrute care se îndreptau se atelierele de turnare a pieselor finite sau puteau fi destinate schimbului la mari distante. de la Vučedol. practicata mai târziu si de pe urma careia s-au pastrat mai multe cuptoare de redus caci. ALIEREA. de la Bedollo. nu au putut fi observate stereotipii în ceea ce priveşte procentul de cositor. iar numarul pieselor descoperite în asezari este extrem de redus.Temperatura de reducere se ridica la 600-900 de grade. Se pare că. de topoare bipene sau de torquesuri în Europa Centrala.de redus minereul doar accidental de la Agados în Niger. desi putine. pot fi denisate zonele de extractie sau atelierele producatoare. care permiteau recuperarea lupei de fier. facute. La noi sunt destul de putine analize pe piese din bronz. în spatiul nostru. Analizele realizate. era recuperată prin spargerea cuptorului. Ramsau şi Mühlbach din Austria. plumbul. Erau de forma cilindrica sau tronconica si erau prevazute cu o gură de alimentare în partea superioară şi o perforatie în partea inferioara. prea puţine piese descoperite în spaţiul actual al României au fost supuse unor analize metalografice care să le pună în evidenţă compoziţia. de la Abu Matar.

în aşezări. devine mai mare în bronzul mijlociu. din SV Angliei. bronzul este mai galben. Procentul de cositor. Acesta din urma topea ceara si îi lua locul. iar cositorul la 283 grade. Grecia miceniană s-a crezut multă vreme că s-ar fi aprovizionat cu cositor pe cale maritimă. Pentru turnarea topoarelor cu disc se foloseau tipare compuse. fie prin turnarea în tipare din lut sau piatra. 6. restul cupru. dalti. 7. Azi este foarte credibilă ipoteza că s-ar fi apelat la zăcămintele din Afganistan sau Asia Centrală. era sparta carcasa din lut si se recupera piesa din bronz. topoare de tip pana) se turnau în tipare monovalve. Procentul de cositor variază în funcţie de categoria funcţională a pieselor. Reteta miceniana presupunea 9 parti de cupru si o parte de cositor. care trebuiau să fie mai dure. La noi se găsesc doar vagi urme de acest minereu. În general. Piesele simple (strapungatoare. iar cele de dimensiuni mari necesitau mai multe tipare (spadele de exemplu) . 4. OBTINEREA PIESELOR FINITE Atelierele de producţie a pieselor finite se aflau. Procentul de cositor influenteaza culoarea si calitatile bronzului. Prezenţa lor este dovedită de descoperirea unor tipare. pastrându-se un mic orificiu prin care se turna bronzul incandescent. la fel în Serbia. este o materie primă deficitară în multe zone din Europa. cel mai adesea. creuzete. Pe masura ce creste procentul de cositor. dar erau mai rezistente. Bronzurile cu antimoniu folosesc ca materie prima stibina din Maramures. Se ştie că casiteritul. care nu depaseste in aliaj niciodata procentul de 25 %. 5. Piesele finite se obtineau fie prin metoda cerii pierdute. Cuprul se topeste la 1085 grade. eventual a unor piese semifinite sau neretuşate. .3. putând deveni cenusiu când procentul este foarte mare. minereu care conţine cositor. un bronz de buna calitate are între 5-18 % cositor. Tiparele din piatră erau mai greu de realizat. semn că s-au găsit mijloace de a se ajunge la resursele de cositor. Metoda cerii pierdute consta în modelarea piesei dorite din ceara si îmbracarea ei într-o pojghita de lut. De multe ori. Din putinele analize reise ca erau bine cunoscute de catre metalurgisti proprietatile cositorului. Cea mai apropiată sursă de România ar fi Boemia (Slovacia). Ele dovedesc ca nu se poate vorbi de o specializare a atelierelor pe anumite produse din metal. în timp ce la arme. unde a fost pus în evidenţă doar la Strumica. Deci cantitatea mai mare de cositor din aliaj face ca punctul de topire al aliajului sa fie mai sc|zut. cele mai complicate în tipare bivalve. Eugen Stoicovici a observat ca piesele din Transilvania au un procent mai ridicat de cositor decât cele din Moldova. Dupa racire. la noi nu a putut fi observată o reţetă strictă a bronzului. tiparele descoperite aveau negative de piese diferite şi pe avers şi pe revers. În general la aceste bronzuri. iniţial foarte mic. Cositorul influenteaza mult duritatea si rezistenta bronzului. se foloseşte mai mult cositor. procentul de antimoniu se situeaza între 6-10 %. iar cea egipteana 13 % cositor. linguri de turnare. Spre deosebire de alte spaţii. putând fi utilizate pentru turnarea mai multor piese. Pentru podoabe se constată un procent mai mic de cositor. Procentul mic de cositor da bronzuri de culoare rosiatica.

în folosesc pentru alierea cuprului: arsen. Fara indoiala ca mealurgistii aveau un statut aparte in sanul comunitatilor preistorice. ISTORICUL CERCETÃRII PIESELOR DE BRONZ Piesele de bronz din România s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. în aria culturii Bronzul timpuriu se caracterizaza prin pseudo-bronzurilor. utilizarea lipsă de cositor. care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz. metalurgiştii sunt atestaţi de tăbliţele linearului B. cele două valve folosite la turnare nu erau perfect fixate şi etanşeizate. Petrescu Dâmbovita). pâna în prezent. la îmbinarea celor două valve. Aceasta se înlătura cu ajutorul unei dălţi sau prin frecarea cu o gresie. ce urmează a fi publicate de Tudor Soroceanu. pe tari. motiv pentru care. Este în lucru volumul consacrat recipientelor din bronz. deci. numită bavură. Sunt singurele informatii scrise pe care le avem pentru acesti specialisti ai bronzului pentru intreaga Europa. . în aria turnarea unor Ateliere aşezarea de la Periam-Pecica. Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din tranzitie. spadele (Tiberiu Bader) şi fibulele (Tiberiu Bader). Este pomenită o categorie de meşteri numiţi ka-ke-u. DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI În Grecia. plumb. în nivelurile XII-XIV. zinc. nu Cele mai vechi Leliceni. Decorarea se realiza cu ajutorul unui dorn.RETUŞAREA ŞI DECORAREA După turnarea pieselor. De obicei. El distribuia materia primă meşteşugarlor care erau dependenţi de palat. Este vorba de valve pentru topoare cu gaură de înmănuşare transversală. care era. urma retuşarea. probabil. Nu este exclus ca operatiunile de reducere sa fi fost dublate de ritualuri magice. bratarile (M. Tăbliţele pomenesc şi termenul de ke-ru-sia. Din România au fost publicate. Pe plan european apare o colecţie numita Prähistorische Bronzefunde (PBF). de catre Alexandru Vulpe). topoarele (in doua volume. pe piesa din bronz rămânea bronz excedentar sub forma unei excrescenţe. adica a aliajelor care. din punct de vedere al exista o discontinuitate între cele doua epoci. care sunt specializaţi în confecţionarea vaselor de bronz. tipare pentru turnat au fost descoperite la grupului Jigodin. timpurii de prelucrare sunt atestate şi în Pecica. o asociaţie profesionala a meşteşugarilor. În spaţiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era deţinut de wanax. secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dâmbovita). epoca de metalurgiei.

ace cipriote. Se cunosc şi câteva depozite de bronzuri. pandantive în forma de coada de rândunica sau pandantive cordiforme. În paralel cu dezvoltarea metalurgiei. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella. vârfurle de lance. topoarele cu disc. semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile dezavantajate aflate departe de resursele naturale. securile plate. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. torquesuri. piesele de mici dimensiuni. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gât perforat. Dintre unelte. butoni calotiformi. continuînd sa existe si pandantivele cordiforme. ace cu cap discoidal. aplici in formă de orgă. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns. aparatoarele de brat. pe calea schimburilor. pandantive. placute cu capete rulate. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica.Tipice bronzului timpuriu sunt. însa. care au fost create undeva în zona Tisei Superioare. la Cernica. În aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz. Devin mai frecvente vârfurile de lance. bratari simple sau multispiralice. pandantive de tip lunula. Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de înmanusare sau cu limba la mâner. uneori terminate cu capete în forma de pecete. creste . de pilda în aria culturii Tei. unele tipuri de topoare cu gaura de înmanusare transversala (Kozarac. ace cu cap în forma de ciuperca. Dintre podoabe se remarca bratarile masive cu capete desfacute. Cele mai spectaculoase piese sunt. mai ales. pâna în zona Mării Baltice.pieptene. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa. care a fost atribuit culturii Glina. toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil). semn ca acest tip de piesa avea cautare şi făcea obiectul schimbului la mare distanţă. acul cu cap biconic. topoare de lupta. Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si în arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru. diferite tipuri de ace (acul cu cap în forma de pastaie. ace cu cap rulat (Rollennadel)). printre care se numără cel descoperit la Ostrovu Corbului. bratarile cu capete spiralice. cel mai adesea podoabe: saltaleoni. mai frecvente sunt dalţile şi străpungătoarele. topoarele cu prag (Absatzbeil). care apar accidental înca din bronzul timpuriu. Baniabic). în Macedonia.

Unele depozite din aceasta perioada au în componenta lor mii de piese si cântaresc câteva tone. este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesti (in Transilvania). Suciu de Sus si Cruceni-Belegiš. eventual şi celturi. Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula. Cel mai vechi tip este fibula în forma de arcuş de vioara. cu ciot de turnare sau cu spin. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate. Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania. Apar acele cu nodozitati. aparuta în Ha A. Spalnaca. care probabil apartin culturilor Otomani. dar apar adesea piese sudice. cu un spectaculos decor geometric. unde resursele de materii prime erau mai mari. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si în teritoriul extracarpatic. Ca piese noi din bronz. punându-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala. undeva în intervalul 1200-1100. din Bulgaria. venite de peste Prut sau din Ucraina. Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc în Ha timpuriu (Ha A). prin arme. Bronzul târziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de înmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton. Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz. În Muntenia si Oltenia au fost descoperite des piese de origine sudica. sunt de amintit spadele cu . foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca întrebuintare. ele având în continuare si un rol utilitar. mai ales. Se cunosc foarte multe depozite. Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie. mai ales în zona de câmpie. In aceasta etapa se diversifica tripologic celturile. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara. Continua dezvoltarea tipologica a acelor. Rîsesti-Baleni (în Moldova) si Drajna de Jos. Wiettenberg si Suciu de Sus. în Ha B. În Moldova apar frecvent celturile de tip estic (cu doua torti). mai ales în Oltenia si Muntenia. cu predilectie în zona subcarpatica. venite din Bulgaria. tipica pentru Ha B. Aiud. Guterita. cu limba la mâner. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria CincuSuseni.considerabil numarul de depozite. din ariile culturilor Otomani. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene. iar mai frecventa este fibula în forma de ochelari.Oinac (in Muntenia). care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani si GavaLapus. cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si DrajnaOinac au în componenta lor mai ales seceri. Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule. Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania. se caracterizeaza.

Ha C. În Ha C. mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). Practica depunerii de piese din bronz este în regres începând cu Hallstattul mijlociu si dispare în Ha târziu. Apar în Ha A. Practica acestor depuneri a aparut în eneolitic (depozite de piese de cupru). Geisslinger. ultimul depozit datând din Ha D (depozitul de la Drencova). cel mai probabil. căldarile cu atase cruciforme. Din Hallstattul mijlociu. cel de la Drencova. cestile si situlele din bronz. în depozite sunt doar podoabe de bronz. a cel putin doua piese din bronz. în definiţia dată depozitelor în 1967. eventual apa.cupa la mâner si spadele cu antene. Se cunosc în spatiul nostru peste 500 de depozite. cu umbo din bronz. a devenit frecventa în bronzul final si a atins apogeul în Ha A. uneltelor si ustensilelor din bronz sunt înlocuite treptat cu piese similare din fier. pe înălţimi sau in . dar mai ales în Ha B si primele recipiente din bronz. DEPOZITELE DE BRONZURI Definiţia depozitului Prin depozit se întelege o depunere intentionata în pamânt. aproape în exclusivitate. iar din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri. Scade numarul de depozite începând din Ha mijlociu. deoarece este greu de admis ca ele sunt piese pierdute. După mediul în care a avut loc depunerea pot fi deosebite depozitele uscate (cele descoperite in pământ. Alexandru Vulpe consideră că se poate admite că şi piesele singulare sunt depozite. excludea din rândul depozitelor piesele descoperite în aşezări sau morminte. a continuat in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului). Majoritatea armelor. mlastina sau într-o prapastie. sunt depuse tot intenţionat. Clasificarea depozitelor Depozitele pot fi clasificate în functie de mai multe criterii. în depozite încep sa apara piese din fier. ci. Tot în Ha B apar primele arme defensive: coifurile (precum cel de la Piscolt) si scuturile din piele.

dar ating apogeul procentual în Hallstatt B1-B2. în Bronz D. Depunerile de seceri în Bronz D sunt tipice pentru SE Transilvaniei şi pentru Moldova. Se pot constata şi în cazul lor unele diferenţe zonale. trei sau chiar mai multe categorii functionale. Un alt criteriu ar putea fi modul de dispunere: direct în groapă. si de piese fragmentare. Depozite simple de arme există în epoca bronzului şi în Hallstatt. zona de la Est de Dunăre) şi în râul Sava. ca piese de prestigiu (care fac economie de materie primă). începând cu Hallstatt A. Pe de altă parte. Interesant este faptul că se pot observa diferente regionale. pot fi deosebite depozite formate din piese întregi. că cele mai multe depozite sunt cele formate din arme. Din aceste exemple reiese cu claritate că există stereotipii regionale de depunere care este destul de probabil să aibă legatură cu tehnicile de luptă diferite de la o zonă la alta. lingouri. în Ungaria. care teoretic ar trebui să fie considerate arme. mijlocii şi mari. care practica in mica masura cultivarea plantelor. depozite cu asocieri simple (alcatuite din doua categori funcţionale). spre exemplu. numărul lor creşte. Pentru zona noastră se poate constata. în Sudul României (Oltenia. în Slovacia predomină acele de podoabă. dar apar. Un alt criteriu de clasificare ar fi continutul de piese functionale. urmate de depozitele de piese de port şi mai apoi de cele de unelte. Varfurile de lance sunt foarte rare in depozitele de epoca bronzului. mai degrabă. fie numai piese de port. se schimbă în timp. in aceste cazuri. exista tot felul de arme în depozite. nu trebuie interpretate ca arme ci. încercând o clasificare a depozitelor din sudul Germaniei. de vase si depozite mixte. desigur. tehnici care. Dupa tipul de asocieri pot fi deosebite depozitele simple (cu o singura categorie functionala). de unelte. care combina doua. În Slovacia. de piese finite (utilizabile). scoase din uz. nu sunt finisate sau au lama goală în interior fapt ce le face nefuncţionale. coliere cu valoare de lingou). spre exemplu. a deosebit trei categorii de depozite: de materie primă (care conţin turte de bronz.peşteri) sau umede (descoperite în mlastini. Dupa starea de conservare a pieselor. ele dispar din Moldova. lacuri sau ape curgatoare). însă. cultura care. piese din componenţa carului sau depozitele de vase de bronz sunt destul de slab reprezentate procentual. Piesele de port prezente în depozite au legatură cu modele vestimentare. În Ha A. care conţin o singură categorie funcţională (respectiv fie numai arme. deci arealului ocupat de cultura Noua. deci ele. dar cu urme de folosire şi depozite cu piese fragmentare. Numarul pieselor componente si greutatea lor ar putea duce la clasificarea depozitelor în mici. in 1977. pare a fi a unor populatii crescatoare de animale. fie numai unelte. per ansamblu. depozite cu asocieri complexe (care contin 3 sau 4 categorii functionale) si depozite eterogene (care asociaza peste 4 categorii funcţionale). În Bronz D. Semnificaţia depozitelor . Muntenia si Dobrogea) exista aproape exclusiv topoare de luptă de tip celt. fără a fi prea multe. noi. etc) şi depozite mixte. Foarte multe spade au fost descoperite si in asa zisele depozite umede din Bronz D. predomină spadele. Franke Stein. Un lucru extrem de interesant este acela că o serie de topoare cu disc descoperite în Transilvania. Dacă în Transilvania şi Banat. putând fi deosebite: depozite de arme. de poadoabe. depozite din piese întregi. par a se contura grupuri de populaţii mai paşnice şi mai războinice. descoperite în Transdanubia (Ungaria. la Est de Tisa brăţările. direct în apă sau în vase de lut sau metal. foarte interesant. iar la Vest de Tisa apărătoarele de braţ. Swed Hansen împarte depozitele în două mari categorii: depozite pure. situaţia fiind foarte asemănătoare cu cea din Bulgaria. Depozitele care conţin piese de harnaşament.

bothroi sau chalkoteka. lacuri. au fost atribuite de unii cercetători unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa în împrejurari critice. Mircea Russu. credea că cele care au provocat masiva îngropare a depozitelor ar fi fost populaţiile Hügelgräber (populaţiile cu morminte tumulare) care. al XIX-lea că depunerile de bronzuri ar fi depuneri cu caracter sacru. împartea depozitele din Romania în trei categorii: depozite de turnătorie. mai ales cele din Transilvania. De asemenea. Proprietarul îngropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si în ideea de a le recupera. a emis ipoteza ca depozitele au fost îngropate în pamânt în perioade foarte agitate. indiferent de categorie. dupa trecerea pericolului. el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din România. fie unor meşteri metalurgişti. este greu de dat un raspuns definitiv. Este desigur greu de imaginat ca un negustor . Un alt cercetător român care s-a ocupat de studiul depozitelor de bronzuri. Totusi. promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri. nefolosite (atribuibile unor negustori) şi depozite cu piese întregi. Depozitele de mari dimensiuni din România au fost interpretate ca fiind depozite de temple. fara urme de utilizare. din Ungaria. depozite formate din piese noi. Au existat mai multe explicatii. Holste. Amalia Mozsolics. Daca îngroparea ar fi fost dictata de conflicte. aflate in migraţie dinspre centrul spre E şi SE Europei. Încet si-a facut loc ipoteza ca şi depozitele uscate ar putea fi ofrande aduse unor divinitati. adesea în Grecia. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care. O alta cercetatoare celebra. pentru succes în lupta. am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstatt-ul sunt caracterizate de conflicte permanente. deoarece unele depozite au fost descoperite în locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile raurilor. s-a admis încă din sec. Ca ar fi asa ar fi sugerat si de faptul ca piesele sunt fragmentare. Ipoteza lui Reinecke a fost îmbratisata de majoritatea cercetatorilor din România. dar admite ca unele ar fi fost depozite de turnatorie si altele depozite votive. unde predomină depozitele umede.Întrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. aflate în uz. s-a constatat o depunere a pieselor într-o ordine foarte stricta La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate. Un alt cercetător german. uzate . uneori. care a studiat bronzurile din Ungaria şi Transilvania. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din România l-am aminti în chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita. provocând o panică generală. Paul Reinecke. cum ar fi turtele de bronz. de nesiguranta. Din pacate. În prezent. ar fi invadat o serie de teritorii. poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse. mai nou M. În nordul Europei. Depozitele care contin piese nou-noute. începând cu Vasile Pârvan. Un celebru cercetator german. multe depozite. autor al unei carti numită Depozitele de bronzuri din România. Petrescu Dîmbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la îngroparea depozitelor. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de frica invadatorilor. Totodata. constând din piese de metal depuse ca ofrande. la Drajna de Jos spre exemplu. in sensul ca admite ca ar putea fi votive depozitele de pe inaltimi sau cele din albiile râurilor. formate din piese scoase din uz. El consideră ca toate. de nefolosit. ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac îngropâdu-si armele. Apoi au fost definite serii sucesive de depozite. contin arme. pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. care au aparţinut fie unor comunităţi. aceste depozite contin si materie prima neprelucrata. considera ca cele mai multe depozite au fost ascunse de teama invaziilor. de conflicte intertribale si razboaie. ele descriind un disc solar cu raze. au fost ascunse din cauza unor conflicte sau pătrunderi de populaţii intrusive. dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comuniati. piesele fiind depozitate (tezaurizate) în ideea de a fi retopite. prapastii. valabil pentru toate depozitele pentru că 70 % din depozite au fost descoperite în condiţii rămase neprecizate şi doar 15% provin din săpături arheologice. Aceasta ipoteza este greu de sustinut în acele cazuri în care. în apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale. exista obiectii serioase vis-a vis de ipoteza ascunderii de frică. mlastini. Un argument pentru cea de-a doua supozitie ar fi acela ca. printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica.

Alexandru Vulpe-Die Äxte und Beile in Rumänien. discutând în 1980 despre semnificaţia depozitelor. ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor. Prähistorische Bronzefunde IX/5 si IX/9. Stuttgart. 1977.care era amenintat a-si pierde avutul. I si II. spune el. Bucuresti. 1978 Mircea Petrescu Dâmbovita. 1991. Un cunoscut cercetator german. Bucuresti. München. 1970. 1975. Prähistorische Bronzefunde IV/8. I. vol. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader-Die Schwerter in Rumänien. vol. . Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii. von Brunn. Sebastian Morintz.Depozitele de bronzuri din România. afirma că depunerea lor este finalul unei ceremonii religioase chiar şi atunci când piesele sunt fragmentare cand. funcţionează în fapt principiul"pars pro toto".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful