Paleoliticul in spatiul actual al Romaniei

INTRODUCERE ÎN STUDIUL PALEOLITICULUI. PERIODIZAREA GEOLOGICA CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamântului, a împartit evolutia pamântului în mai multe etape: paleozoicul sau era primara, mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si perioada homozoica sau antropogena. La rândul lui, cuaternarul are doua mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea climei. Începuturile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de stabilit, neexistând o concordanta între pareri. Cea mai optimista cifra este de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani. Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare, caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de usoara încalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per ansamblu clima ramânând rece pe întreg parcursul pleistocenului. Fara îndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale faunei si florei, care, la rândul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia demografica. În Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai Dunarii din sudul Germaniei: 1. Biber 2. Donau 3. Günz- 1.200.000-700.000 4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000 6. Würm- 80.000-15.000 urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000 Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica locala, valabila doar în centrul Europei. Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor râuri din aceasta zona: 1. Elster 2. Saale 3. Vistula Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, în cuaternarul de început, modificarea reliefului prin înaltarea arcului carpatic cu 1000 m, care are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul Moldovei, Muntenia si Câmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare ca au existat doua glaciatiuni care corespund în linii mari cu glaciatiunile Riss si Würm din Europa Centrala. Urmele acestor doua glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare în care, mai apoi, au aparut lacurile glaciare din Retezat, Parâng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei. Pentru România o încercare de schema geocronologica de evolutie a climei, corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Cârciumaru, care are în vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ). Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, în timpul stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate de un peisaj de stepatundra. PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000) Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde în linii mari cu ceea ce arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au populat pamântul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia) 2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei. 3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase. In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punând bazele unei periodizari care avea în vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut remarca ca, în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data de început nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a început concomitent în toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu privire la momentul în care se poate vorbi de om. Raspunsurile la întrebarea ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste, Darwin, credea ca locul omului este în regnul animal si ca el este supus legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este în mare criza nu numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia neîntrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc sa surprinda o filiatie neîntrerupta nici macar între homo sapiens si hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce intentionat, repetat si cu anticipare de forma, în functie de utilitate, uneltele. Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari de sensibilitate umana. Desigur ca, în functie de raspunsul la aceaste întrebare, difera si momentul considerat a fi începutul paleoliticului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi. îi supravietuieste acestuia. dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u. biologic.000. masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial. ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul. flori. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. Homo sapiens s-a dovedit. este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici.2. o inaltime de 1. 3.d. dar si tuberculii si alte vegetale. Prezenta azotului in procente mari in oase. pietre colorate. De aici a început ocuparea unui spatiu din ce în ce mai mare. aproximativ 1000 de ani. Encefalizarea se datoreaza. Are o infatisare mai placuta decat Neanderthalul. cel mai probabil.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi. .80 m. se adapteaza mai usor.000-34. Ca urmare. oase lungi si articulatii mai fine. El are o viata sociala complexa. ar fi disparut în decursul a 30 de generatii. la care se adauga pestele. Kenya si Tanzania (Oldoway). datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si. Se stie despre el ca vorbeste. La acesta se adauga si avantaje de alta natura: este mult mai abil. prin analize de ADN. Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna.v. destul de bine dezvoltata. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens. în masura în care conditiile climatice si de mediul o permiteau. se exprima simbolic prin folosirea culorilor. mai precis datorita faptului ca avea o natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. mai ales. 5. mai precis Etiopia (Valea Omo si Hadar). in jur de 1.60 m. Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud. datorita slabei dotari din p. Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40. oase si articulatii masive si este destul de scund. este mai mobil. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica înmormântarile. dar. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe. Are un prognatism dezvoltat.300. cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei. unde se localizeaza functia limbajului.000. se completeaza cu gesturi. are putere de anticipare si de planificare. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga.751. dupa o perioada de contemporaneitate. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44). El are un început de grai articulat. pentru a se face înteles. data de început a paleoliticului trebuie împinsa spre 2. 4. avand o alimentate mai variata si mai sanatoasa decat inaintasul sau. indica o alimentatie bazata pe carne. dar are legaturi cu homo erectus. Pentru Africa.

200. nu a ajuns la performantele înregistrate în Franta. racloare. In România exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea mai timpurie. În general.000.000 (datare pe baza de paleomagnetism). Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati mari. Oasele nu s-au gasit în conexiune anatomica. mai ales la cel francez. pe la 1. Cehia si Slovacia. Günz. Pentru începuturile paleoliticului în Europa se vehiculeaza cifre optimiste care-l plaseaza începând cu 1. maimute (primate cercopitece). databila in jur de 1. atât ierbivore. deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe loc. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo erectus sau homo habilis) în spatii apropiate României. Homo habilis apare aici mai târziu decât în Africa.000) Paleoliticul a fost împartit în trei etape distincte: inferior. piese care poarta interventie umana. Alte exemplare se cunosc de la Terra Amata din Franta. rinocer. Torre in Pietro din Italia. din pacate. paleoliticul din România a fost aliniat la cel european. Ca data de început a epocii. Donau.000-1400.000) sau în Ungaria-la Verteszölös. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite în Spania. ea fiind contemporana cu glaciatiunile Biber.000. linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie în Franta. drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci. Totusi. este înca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata. urs. S-au descoperit doar foarte putine urme fosile în Ungaria. strapungatoare. cel aparut în 1960. Prima etapa este si cea mai lunga. villafranchianul. Aceasta zona este mai bine populata doar începând cu paleoliticul mijlociu. deci unelte.800. Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de debitaj.000-120. antilopa. Cercetarea paleoliticului din România. Franta si Italia. cervide. iar epoca în general este mai schematic tratata decât în vechiul tratat. mijlociu si superior. asa se face ca nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total. girafa.700. în Georgia (databil la 1.500. S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de specii de animale. mai mult.000/1. dar care a deschis o serie de discutii în contradictoriu. cât si carnivore. noul tratat de Istoria romanilor alege 1. Speciile respective. zona centrala si estica. nu se gasesc resturi osoase.800. Vâlcea). dar sunt putine studiile care au drept obiect întelegerea comportamentului uman. Ce se întîmpla insa în Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele descoperite în Africa.PALEOLITICUL INFERIOR (1800. printre care se numara cai. Unele oase ar fi fost zdrobite doar pentru a se extrage din ele maduva. descoperirea este mai mult decât discutabila.000-1. Mindel si Riss. Se crede ca originea lui este e cautat în Africa. ele erau zdrobite.000.400.700. Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti. am zice dubioasa si nu . drept pentru care s-a admis un început al paleoliticului in Romania foarte timpuriu.O mare parte a continentului european. pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud.

unele unifaciale. Important este si faptul ca. Cultura de prund sau a galetelor prelucrate se dateaza. Unealta propriu-zisa este cea ce ramâne din nucleu. standardizarea si specializarea uneltelor. ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. tuful vulcanic. Oltului si Valea Oboga (jud. În fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales în functie de unealta dorita. Tot de aici provin. începînd cu 1954. mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere. de abbevillian. spre sfârsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea. Cultura de prund este urmata. fiind preferate acelea care . care par a fi foarte timpurii.000-700. cum ar fi galetele. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei.000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele râurilor). cea mai veche cultura paleolitica. uneltele de pe Valea Dârjovului nu provin dintr-un strat de cultura. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea Dârjovului. adica sunt realizate prin percutie directa. au fost descoperite în jur de 200 de unelte din silex si cuartit.000 nu este atestat la noi nici un hominid. însa. altele bifaciale. cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite în paralel cu cele unifaciale. unde uneltele se aflau in situ. în Europa. Olt). jaspul. Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pâna în prezent provin din zona cuprinsa între Olt si Arges. în mare. aceste unelte par a apartine culturii de prund.400. în asociere cu resturi de fauna. ci ca oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii. silexul. un afluent al Oltului. cuartitul. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta. în paralel cu glaciatiunea Günz. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei. acheulean si clactonian. drept urmare. Cea mai importanta descoperire a fost facuta în Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare. acum începe o selectie riguroasa a rocilor. prelucrarea nucleului tinînd seama seama de forma dorita pentru aschie. Tipologic. în mare vorbind. daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime.constituie nici pe departe un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului în România. încadrabile în ceea ce se numeste cultura de prund. Problema nu este ca la 1. Aici. Din pacate. care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu.200. asa cum cred o parte dintre specialistii epocii. Este. deci sunt în pozitie secundara sau remaniate. ci au fost adunate din aluviuni. Ea consta în prelucrarea nucleului înainte de a se trece la desprinderea de aschii. deci in intervalul 1. si piese care sunt încadrabile în paleoliticul mijlociu. Dârjovului. Descoperirile toate se maseaza în sudul Romaniei pe V.

Si la populatiile azi pimitive. silexul în special.Adesea erau alese ca victime animalele batrâne. mai ales. El este incapabil sa traiasca solitar. împingerea vânatului spre prapastii sau locuri mlastinoase. semintelor si tuberculilor al femeilor.000-400. de buna calitate. în estul Europei si la noi se vâneaza. mamutul si ursul de pestera. când atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare. OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticl inferior. deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni. în timpul perioadelor glaciare. sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis în Africa. În timp ce în vestul Europei se prefera dintre animale renul. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. îl ia direct din natura. silexul de Prut. Omul traieste în grupuri nu foarte mari. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. foarte probabil cu foc. Mitoc pe Prut. pithecantropul în Asia si homo habilis în Europa. pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma. Este posibil sa se fi folosit si capcanele. în vecinatatea depozitelor de roci. culesul si prelucrarea pietrei. dar nu stie sa-l produca. Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite decât cunoscute. Este logic si foarte probabil ca. datorita faptului ca mediul natural îi este destul de ostil (animale periculoase). Vânatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv. Valea Lupului. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima. care-i pun viata în pericol. care erau mai usor de capturat. în timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim . Activitatile umane cele mai importante sunt vânatoarea. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor. Sunt cazuri. ranite sau puii. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600. ulterior cel de ceata. în zonele arctice. Descoperirile tarzii din România au fost încadrate în cultura numita premusteriana. culesul avea o pondere neglijabila în asigurarea subzistentei. care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vânatului. iar culesul fructelor.cliveaza usor si care au un clivaj controlat. Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine. Vânatoarea este apanajul barbatilor. în Franta de exemplu. iar el cunoaste tehnici de vânatoare destul de rudimentare. vânatoarea asigura subzistenta. În cautarea vânatului.000. Drept urmare. Este greu de stiut care este raportul exact între vânatoare si cules.

Natura pare a fi fost destul de darnica. s-ar fi ajuns la familia pereche. roci. rar 80 km. batrâni.Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice. Omul este foarte mobil în spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. Pentru compensarea insuccesului la vânatoare se pescuia sau se adunau scoici. sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare). prelucrarea pieilor. animalica. doar de 2-4 ore zilnic. preferându-le pe acelea cu gura expusa spre soare. Ei revin ciclic în locurile ce le sunt prielnice. infirmi) erau sustinuti de grup. Functioneaza deci legea efortului minim. fie înconjurata de pietre. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi. Locuiesc atât în aer liber. De fapt. altele sunt sezoniere. mai mult intuit. S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau în interior. cât si în pesteri.alimentar în care predomina sau au o pondere nare vegetalele. Animalele vânate erau consumate integral. ci. în fine. folosit în activitati magico-religioase.Unele asezari sunt cât de cât stabile. în general. ci doar în gura lor. fara a se face rezerve de hrana. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vânatorii. exact atât cât era necesar pentru asigurarea hranei. trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile râurilor. motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru. iar separat un spatiu de dormit. ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vânat. În imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor. În cadrul asezarii. initial. depistarea unor substante colorate. sexul a fost întîmplator. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale. Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. Densitatea de locuire este mica. anotimpurile. Este la fel de probabil ca în cadrul grupului sa fi existat . Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ). oamenii n-au locuit niciodata adânc în interiorul pesterilor. iar membrii inactivi (copii. mai tarziu. fie de exploatare si prelucrare a pietrei. usor adâncita în sol. fie ca sunt de vânatoare. Însasi clima. dar nu trebuie înteleasa a fi fost fara discernamânt. un loc important îl detine vatra care este fie simpla. Un pas înainte s-ar fi facut când a aparut interdictia relatiilor sexuale între parinti si copii si între frati. imperfectiunea uneltelor). Ca activitati adiacente. ocru spre exemplu. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut. dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. Morgan credea ca. confectionarea îmbracamintii si încaltamintei. dar ele asigura în foarte mica masura subzistenta. radacini. Timpul afectat muncii pare a fi destul de redus. pe raze ce nu depasesc 20-30 km. Functiona egalitarismul. Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru înmormântari. pot provoca deplasari dintr-o zona într-alta.

Uneltele sunt realizate. Ovidiu.Pestera Muierii. Ulterior pare a deveni o practica ritualica.la Chou. care acopera interstadiul RissWürm si o mare parte a glaciatiunii Würm. uneori cu întreruperi. Castelu.000) Este o epoca mult mai scurta decât cea anterioara. Baile Herculane-Pestera Hotilor. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul. Este atestat în unele zone canibalismul. Viata spirituala este aproape necunoscuta. care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. din Basarabia. 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca în principal. El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria.In România exista mai multe faciesuri musteriene: 1. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis.Pestera Cioarei. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni. construite pentru protectia împotriva vânturilor de E-NE. dar care este mai frecventa în zona decât silexul. Sunt banuite practici magicoreligioase. Au avut circa 2 m în înaltime si erau construite din oase lungi.o pestera din Franta). Poarta Alba. Borosteni. Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare. Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi. reprezentat prin statiunile de la MitocValea Lupului si Ripiceni-Izvor. Principala cultura din spatiul actual al României este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier . reprezentat prin descoperirile de la Mamaia-sat. sprijinite la baza de pietre. cum era si firesc. În interiorul lor au fost descoperite vetre de foc.Kou Tian-.Un facies tipic zonei Carpatice. semn ca au fost locuite foarte multa vreme.paravan în forma de arc.000-35/30. dar nu prea sunt documentate. Nazarcea. 2. dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual. legata de cultul stramosilor si al craniului. Pestera.deja familiile monogame. mai precis silex de Prut). caracterizat prin locuirea pesterilor: NandruPestera Curata si Pestera Spurcata. Un facies caracteristic Moldovei. Un facies tipic Dobrogei. o materie prima de mai proasta calitate. Baia de Fier. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu. Pesterile au depuneri groase de 1. PALEOLITICUL MIJLOCIU (120. CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU . din silex de Prut.5-2 m. Este posibil ca locuirea frecventa în pesteri sa fie semnul unei raciri a climei.000/100. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide. 3. defense de mamut si crengi.

Creatorul musterianului este Neanderthalul, atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor. Spre sfârsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Cei doi au trait o vreme în paralel (40.000-33.000), fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12.000 de indivizi în întreaga Europa). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. A disparut in jur de 35.000-33.000 fara a avea urmasi. În aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Fiind mai usor de prelucrat, osul ofera o mai mare libertate de creatie, drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Desigur ca cele mai multe unelte sunt, în continuare, din piatra. Tipice acestei epoci sunt vârfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mâna, dar si ca vârfuri de lance), piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Tehnica de confectionare cea mai raspândita este Levallois. Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele decât diviziunea pe sexe). Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Creste randamentul la vânatoare prin folosirea lancii si sulitei, a bolasului si a curselor. În general se evita contactul direct cu vânatul. Se vâneaza mai ales ierbivore: mistret, mamut, cal, rinocer, cervide, mai rar ren sau antilope. Exista multe carnivore: urs, hiena, leu, pantera, dar nu par a fi vânate. Exceptie fac doar ursii. Se constata o specializare zonala: este vânat mamutul la Ripiceni, calul la Ohaba Ponor si ursul în Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite, dupa o lunga perioada de timp în care cultura materiala a fost destul de unitara. Faciesurile culturale dovedesc ca între grupele umane apar granite, iar ideile circula pe spatii limitate. Este greu de spus daca teritoriul era într-un fel marcat sau cu ce era marcat. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (râuri, munti, vai). Este clar ca vânatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei, dar si de tehnicile si armele de care dispune un anumit grup uman. În timp, apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie. Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare decât în epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului în care grupurile umane penduleaza. Un aport din ce în ce mai are în asigurarea subzistentei încep a-l avea pestele si scoicile. Culesul semintelor, fructelor si radacinilor are, în continuare, un rol neglijabil, complementar. Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie, ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. In unele zone ale lumii, cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate, apar primele morminte. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la

Shanidar). Este momentul în care omul constientizeaza moartea. Ca si în epoca anterioara, exista forme de canibalism, de aceasta data si în Europa (Bavaria). Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci.

PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30.000-15.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Würm (etapa mijlocie si finala). În spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. AURIGNACIANUL (35/30.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Cultura nu începe în acelasi timp peste tot. Aurignacianul exista în Moldova într-o vreme în care în pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. Se dezvolta pe fond local, musterian. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben, Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I, toate din Moldova. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate, racloare, burine. Începând cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Dârtu (in Muntii Ceahlau), Cremenea- Sita Buzaului (in Tara Bârsei), Ciumesti si Remetea (în NV Romaniei). În faza finala apar statiuni si în sudul tarii, la Cernica, Lapos, Giurgiu-Malu Rosu, Vadastra, Ciuperceni. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava, Românesti si Tincova. În aceasta din urma zona se simte o influenta central-europeana prin filiera austriaca (grupul KremsWillendorf). Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale, cum sunt lamele Dufour si vârfurile Krems si Font Yves. Aurignacianul se termina mai repede în Moldova, unde este urmat de gravettianul oriental, dar dureaza mai mult în sudul tarii, unde nu exista gravettian. În Europa, epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. GRAVETTIANUL (24/23.000-15.000) Este bine atestat, mai ales în în Moldova la: 1. Mitoc-Malu Galben; 2. Ceahlau-Dârtu; 3. Bistricioara-Lutarie; 4. Cotu Miculinti. În cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb, folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane- târnacop. Sunt tipice locuirile în aer liber, pesterile fiind doar accidental locuite. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice.Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex, alta din os). Se cunosc pandantive din canini

de lup si vulpe si din incisivi de cerb. De la Lapos se cunoaste o statueta. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati, Pestera de la Cuciulat, de pe Valea Somesului, jud. Salaj , unde, într-o sala (3,70 x 2,50), a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Atribuirea culturala, deci si datarea (în jur de 10.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Apar îndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci, în epoca, în vestul Europei, sunt tipice reprezentarile foarte schematice. În restul Europei, arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geißsen Klösterle (elefant, om). Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest, cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. În Europa sunt tipice vârfurile La Gravette. În Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele înalte, cu pesteri: Herculane- Pestera Hotilor si Climente I. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. OMUL ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon), urmasul direct al lui homo sapiens. De aceasta data el este atestat si la noi, prin câteva descoperiri de resturi fosile: 1. Baia de Fier-Pestera Muierii- craniu, mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Giurgiu-Ostrovu Mocanu- frontal descoperit în aluviuni, deci fara context 3. Pestera Cioclovina- craniu de femeie de 30-40 ani 4. Pestera La Adam- mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Pestera Ciurului de la Izbuc, în Muntii Padurea Craiului- amprente de picioare: femeie, barbat si copil, peste care s-au suprapus amprente de urs. Daca în epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala, în paleoliticul superior creste importanta lui. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mâna, cu maciuca sau cu sulita. Pasarile, de asemenea, ocupa o pondere mai mare în asigurarea subzistentei. Frecvent vânatoarea este de tip manipulativ. Ea nu are ca scop uciderea animalului, ci capturarea lui si stocarea în tarcuri. Un indiciu în acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Apar, asadar, primele forme de stocaj, în ideea ca animalele respective sa fie consumate în perioade când lipseste vânatul. Este, în fapt, un

1993. pas care a fost facut. ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a îngustarii arealului de vânatoare. în sensul ca economia este . recoltarea unor graminee salbatice. Alexandru Paunescu. schimbari climatice. 3.Paradisul pierdut. Florea Mogosanu. altele se retrag spre zonele alpine. Bucuresti. Au loc.Paleoliticul din Banat. începând cu 15. Bibliografie: 1.Ripiceni-Izvor. Ca forma de organizare sociala. Unele grupuri umane. cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. Istoria romanilor (Academia Romana). 1970. dependente de specia cu pricina. 2. Bucuresti.Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României. Paleolitic si mezolitic. care se reduce la spatiul restrâns din jurul asezarilor. încearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vânatului prin pescuit. obisnuite cu vânarea unei anumite specii. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic. vol. nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si. existand o tendinta generala de încalzire. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea în aceasta etapa cronologica este inegala. I. Ligia Barzu. Studiu monografic. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul decât cu neoliticul.000-10. Alte grupuri. Alexandru Paunescu.pas important pe drumul domesticirii animalelor. Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei. 4. 1993 5. 2001 Mezoliticul in spatiul actual al Romaniei EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15.000-7000/6500) Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15. o urmaresc în deplasarile ei. 1968. Bucuresti. adunarea de moluste. Bucuresti. se crede ca este indubitabila existenta tribului care are în proprietate un teritoriu strict delimitat. probabil. Bucuresti. dar si începutului holocenului. mai flexibile.000).000. Dispar unele animale.

unele grupe swideriene au mers spre Pen. în Pestera Veterani si în adapostul Cuina Turcului de la Dubova. fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru. ca materie prima pentru unelte. dar. Cuza Voda). la altitudini care depasesc 1000 m. Ripiceni-Izvor). la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata). în zona Cazanelor. Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica.000-9. prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant în localitatea eponima. Azi se cunosc situri atât în . Ripiceni-Izvor si Castelu. Datele 14C situeaza acest grup între 12. pe la 13. având în vedere altitudinea lor ridicata. Scandinava. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vârful pedunculat din silex. triunghiulare si în forma de semicerc) în proportie de 98 %. Grupul este intrusiv venind. Se pare ca patria lor initiala era însa Germania. Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa. Este posibil sa fi existat mult mai multe situri. deci cunosteau deja arcul cu sageti. TARDENOISIANUL (8. de undeva din Polonia. Albesti. fiind atestat doar în zona înalta din Muntii Ceahlaului. Se cunosc statiuni în Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune. sa nu fi fost depistate. În urmarirea vânatului. 2. altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai. din Ungaria. iar NV Transilvaniei cu Slovacia. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6.000.000-10.tot una de tip pradalnic. Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. 1. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv. care provine din zona Tokay. prin Austria si Ungaria. Dobrogea (Medgidia. GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrânsa din România. GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat în Moldova. a obsidianei. din zona italica. estul Munteniei si Dobrogea în statiunile de la Malusteni. MEZOLITICUL Sunt încadrate în aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. În Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului. pandantive din dinti de animale perforati. SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului). în Pesterile Climente I si II.000-6.500) Cultura a fost identificata relativ recent. iar în NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret.000. pe Valea Dravei si Savei. grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. cochilii perforate. Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu. EPIPALEOLITICUL (15. Romaniei (Ciumesti). în 1965. în sensul ca îsi manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o întretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza. 2. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii.500) Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian. 3. NV. 1.500) Se dezvolta în Moldova (Erbiceni. antrent în urmarirea vânatului. o sticla naturala. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale. hranesc si întretin în tarcuri. fie pe uscat.

de fapt întretin plante care cresc spontan. CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile. sapaligi. fie din paleoliticul cuartitic din Banat. Este atestat si canis familiaris. Are foarte multe unelte din os si corn. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic. culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice. înconjurate de pietre. o activitate individuala. nisipoase. mistret. morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. Pentru haituirea vânatului este folosit pentru prima data un animal domestic: câinele. cât si în Serbia (Padina.000 în Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14. cu soluri usoare. În ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte. caprioara. probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze.000 pentru prima data la Shanidar. Ogradena.România (Ostrovu Corbului. de buna calitate: plantatoare. incepand de acum. În unele zone orientale. ducând la o mai mare sedentarizare a populatiilor care întretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. apar silozuri pentru depozitarea acestor . Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir. Sunt înmormântati în pozitie chircita. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare. cainele domestic. sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti. Veterani. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian. atestat în jur de 12. mai ales a gramineelor în stare salbatica. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite râsnite din piatra. Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii. castor. Lepenski Vir. Economia se bazeaza pe vânatoare (cerb. Împutinarea vânatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale în alimentatie. Sunt sedentari. tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor. Pescari. vulpe. lup. Vlasa). Au locuinte cu fundatii din piatra. hydruntin-magar salbatic. vârfuri de sulite. Ea devine. Shanidar de exemplu.si iepure). Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti. Ostrovu Mare. Oamenii pescuiesc. robusti. Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vânatoarea. Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. scormonitoare.000 in China). Ostrovu Banului. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica. Este vorba de indivizi de talie înalta. Schela Cladovei). realizate din cuart si cuartit. cunoscandu-se în jur de 36 de schelete din aria culturii. iar pe la 10.

cariile (atestate pentru prima oara în cimitirul de la Shanidar). Ulterior au fost folosite mai ales rocile care se prelucrau usor. Culoarea difera de la un depozit la altul. este foarte taioasa. clivaj regulat. scoicile Dentalium din Golful Persic. adica care clivau la lovire. În confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor. ci s-au adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor râuri. Piatra ca materie prima si tehnici de prelucrare MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI MATERII PRIME Tipica pentru întreg paleoliticul ca materie prima este piatra. galetele. cu ajutorul puturilor. piesa microlita defecta fiind eliminata si înlocuita cu alta. trebuie amintit ca. Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile râurilor. Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. De obicei. aceasta roca nu a fost exploatata în mine. saniile si schiurile. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi. deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale. fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. Aschiile au marginile foarte taioase. spargere concoidala (cu valuri concentrice). Cel mai adesea . apar noi tehnici de exploatare a rocilor. apar primele mijloace de deplasare pe apa. În paralel. deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. controlabil. obsidiana. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi. cuartitul. dar ele nu s-au pastrat. obsidiana din Insula Melos. Nu în ultimul rând. monoxila si pe uscat. in aceasta perioada. desfacându-se în aschii si mai ales acele roci care aveau clivaj regulat si. Microlitele sunt de fapt piese foarte mici. În unele zone ale Europei. in principal. Roca se caracterizeaza prin duritate destul de mare (7). Se constata un spor demografic. obsidiana care prezinta avantajul ca. Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica.graminee. componente ale unor unelte. destinata. s-au folosit osul si cornul. în spartura. luciu sticlos. confectionarii podoabelor. Anglia sau Ciclade. Fara îndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost din lemn. Silexul (cremenea) este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile în rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). mai ales din paleoliticul mijlociu. deci. Cele mai utilizate roci au fost silexul.

are nuante cafenii, cenusii, dar exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit înca din paleoliticul inferior, utilizarea continuând pâna la sfârsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual al României se gasesc pe Prutul Mijlociu, în nordul Moldovei (silexul de Prut), în sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), în Banat, pe Bega Superioara, în Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma prebalcanica (in sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca în apa (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au marginile si mai taioase decât ale silexului. In timp ce în Bazinul Mediteraneean obsidiana exista în cantitati mari, la noi se gaseste rar, în depozite mici în M. Poiana Rusca, în SE Muntilor Apuseni, Maramures sî in Muntii Persani. Ea începe a fi folosita doar în paleoliticul superior, fiind mai frecventa în neolitic, mai ales în aria culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase în Transilvania, rare în Banat si foarte rare în teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zona Tokay-Prešov. Cele mai multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca, adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care în neolitic se foloseste de multe ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive. Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat, motiv pentru care pisele din cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere. De la prelucrarea ei ramân multe deseuri. Roca este folosita începând cu paleoliticul mijlociu, mai ales în Banat, în aria culturii musteriene, în paleoliticul superior si în mezolitic, în aria culturii Schela Cladovei. Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala. Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, în zonele cu materii prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de debitaj. Alteori prelucrarea se face în asezirile de resedinta, unde se gasesc mai ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca între comunitati nu a prea circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari

distante era dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat, folosirea obsidianei venita din Insula Melos. TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de paleoliticieni din Franta. Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala. Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparând pentru prima data în neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu în vederea desprinderii de aschii. Se poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost înlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care valorificau aproape integral materia prima. Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea dinspre nucleu, care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei. Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare de pe nucleu. Talonul se afla în partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire. Percutia poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia directa se face cu un percutor care se tine în mâna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine în stânga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El se aseaza pe pamânt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, în acest fel, aschii care sunt mai groase decât în cazul percutiei directe simple. Aceasta tehnica a aparut în clactonian, la sfarsitul paleoliticului inferior. Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci când nucleul este de mici dimensiuni. O revolutie în tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, în acheulean când a început a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului înainte de a se trece la desprinderea aschiilor. Mai precis, în functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare, dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau aceeasi forma. Percutia indirecta apare în paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, în plus fata de cele trei elemente, apare, între percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn. Este necesara decalotarea nucleului de silex în prealabil. Cioplirea prin presiune pectorala a fost utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei, începând cu paleoliticul superior. Tehnica a fost reconstituita dupa observatiile facute în sec. 17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus într-o baie de nisip incins la 200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o pârghie din lemn care, la un capat, este despicata si în despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru

a putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina.

O alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri. Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta în unealta. Se pot executa si retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mâna. Retusele pot fi clasificate dupa mai ulte criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire (dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala, pe întreaga fata, pe ambele fete ale piesei. TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm lungime. Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului. Microlitele nu sunt unelte în sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin înlocuirea microlitei defecte. Cele mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgâriere si gravarea osului, lemnului si cornului, varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, în functie de sistemul de înmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul mijlociu), razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a grasimilor, strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate, utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (în epipaleolitic) care sunt folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (în neolitic), cutitele curbe (in epoca bronzului). Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României,

Bucuresti, 1970.
Neoliticul pe teritoriul Romaniei

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEI (6600-3800/3700)
Neoliticul, epoca nouă pietrei, este o epocă în care se schimbă radical relaţia om-mediu. Schimbarea climei, mai precis incalzirea si stabilizarea ei, in jur de 10.000, a modificat radical modul de viata al oamenilor in aceasta etapa cronologica. Numele epocii subliniază un fapt remarcabil, dar care nu este însă cel mai important: acela că în această epocă se foloseşte o nouă tehnică de prelucrare a pietrei, şlefuirea, dublată de perforare. Materia primă de bază pentru confecţionarea uneltelor rămâne, în continuare, piatra. Vechea tehnică a cioplirii continuă să fie utilizată. De o importanţă capitală este insa trecerea de la economia de tip prădalnic, ocupativ, la cea productivă, prin apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii cu totul noi:

vânătoarea şi pescuitul trec pe plan secundar. Se modifică radical tipul de alimentaţie. domesticirea şi creşterea animalelor. Sunt abandonate cvasi-total peşterile. solide. de obicei de suprafaţă. confortabile. o anumită pondere. 3. în epoca de tranziţie se înregistrează o tendinţă de marire a ponderii creşterii animalelor în detrimentul cultivării. este variabil de la o arie culturală la alta. În general.1. CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE Consecinţele apariţiei economiei productive sunt multiple. 2. fenomen care devine mai evident în ultima parte a neoliticului. a cultivării a dus la o mai mică mobilitate în spaţiu. Scăderea dependenţei omului faţă de natură şi capriciile ei. dar se constată şi urmări negative (apariţia cariilor dentare. cu precădere. 5. Habitatul cunoaşte modificări notabile. în continuare. când se poate vorbi de o sedentarizare totală. la fixarea comunităţilor umane în spaţiu. dar şi printr. datorată consumului repetat de cereale). Raportul dintre cele două ocupaţii devenite de bază. dar şi în timp. ce se caracterizează printr-un sensibil spor demografic. spre exemplu. în asigurarea mijloacelor de subzistenţă. doar la sfârşitul eneoliticului şi. 3. vechile ocupaţii: culesul. mai apoi. dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1. Trecerea pe plan secundar a vechilor ocupaţii. crescătoare de vite în turme mari. vânătoarea sau pescuitul şi dezvoltarea. populaţii venite din stepele nord-pontice. cultivarea primitivă a plantelor. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. procentual din ce in ce mai redusa. având însă. economia neolitică s-a axat pe cultivarea plantelor. olaritul 4. 2. se dezvoltă aşezările stabile constituite din locuinţe. datorită pătrunderii în spaţiul est european a unor populaţii intrusive. 4.o oarecare creştere a duratei medii de viaţă. durabile. mestesugurile casnice: impletitul. Schimbările sunt în general benefice. mestesugurile specializate: metalurgia aramei şi a aurului si olaritul Drept urmare. generoase prin spaţiul destinat locuirii. torsul tesutul. care inseamna o epocă mai prosperă. fapt ce are o serie de consecinţe pentru gradul de sănătate al comunitatilor umane. Multiplicarea mijloacelor de subzistenţă. .

a dus la un amplu proces de deforestizare. mai puţin Dobrogea şi NV Transilvaniei) şi Ciumeşti. ca omul devine mai activ decat in epocile anterioare.cu culturile Cârcea-Gura Baciului (în Oltenia şi vestul Transilvaniei intracarpatice). iar spre finele neoliticului se răspândeşte practica înmormântărilor extra muros. ORIGINILE NEOLITICULUI ÎN SPATIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI . Vădastra (între Olt şi Jiu). deci legate de noile ocupaţii. 7. Stoicani-Aldeni (zona de curbură Carpaţilor. Dudeşti (în Muntenia). Eneoliticul timpuriu este reprezentat de culturile Boian (centrul şi sudul Munteniei). Hamangia (Dobrogea). Denumirea vine de la latinescul eneus= aramă. Lumea Nouă (în Transilvania). de asemenea. acorda mai mult timp muncii. care se constituie în obiceiuri funerare. Cernavoda I (pe linia Dunării).Pişcolţ (în NV Transilvaniei). Eneoliticul care a fost divizat în eneolitic timpuriu (5000-4500) şi eneolitic târziu (45003800/3700). în spaţii strict delimitate. Vinca timpurie (în Banat şi Oltenia). Nevoia de terenuri cultivabile. faza incipientă (în Dobrogea) 3.cu cultura ceramicii liniare (în nordul României).Neoliticul dezvoltat (5500-5000). Tiszapolgár-Româneşti (Banat şi Crişana) şi Bodrogkeresztúr-Gorneşti (la vest de Muntii Apuseni). Precucuteni (Moldova). Termenul este sinonim cu cel de chalcolitic care vine de la grecescul chalkos=aramă. Neoliticul timpuriu (6600-5500). Apar stereotipii de înmormântare a defuncţilor. Au loc modificări în plan religios. 8. în condiţiile unei agriculturi primitive. PERIODIZAREA NEOLITICULUI Pentru neoliticul de pe teritoriul României au fost definite următoarele etape: 1. 9.VincaTurdaş (Transilvania şi Banat). fiind acum adorate cu precădere divinităţi protectoare ale ogoarelor şi ale fertilităţii. 2. Decea Mureşului (Transilvania). este o stare psihică nouă care se caracterizează printr-o preocupare constantă pentru viitor. Neoliticul reprezintă o altă atitudine faţă de natură şi faţă de viaţă în general. Sălcuţa (Oltenia).6. Starcevo-Criş (pe aproape întreg teritoriul României. de tip extensiv. Gumelniţa (Muntenia şi Dobrogea). in cimitire. sudul Moldovei). In eneoliticul târziu evolueaza culturile Cucuteni-Ariuşd (Moldova şi jumătatea estică a Transilvaniei). Hamangia. Se constată. sunt abandonate vechile divinitati protectoare ale vanatorului si vanatului. creşte efortul fizic şi timpul acordat activităţilor care au menirea de a asigura subzistenţa. Noul tip de economie are şi un puternic impact ecologic.

De altfel. Aici animalele domestice. eventual. În Orientul Apropiat. el este azi depăşit. Mijlociu şi în Africa de NE cultivarea şi domesticirea s-au realizat într-un interval larg de timp. termen care presupune că în noua epocă se face un salt uriaş. Totuşi. in spatiul actual al Romaniei. însă. Catal Hüyük. fie prin procese de acculturaţie. care au presupus familiarizarea cu soiurile sălbatice şi o tot mai mare apropiere faţă de animalele sălbatice. Faptul că a existat neolitic aceramic este o dovadă. domesticirea este un proces complex. drept pentru care se caută originile neoliticului european în această zonă. de unde. pentru mileniile 8-7 şi America Centrală pentru mileniile 5-2. Cel mai apropiat centru de invenţie faţă de Europa şi de noi este cel din Orient. din specia cerealia. de durată. Cultivarea se pare că a apărut prima. prin preluarea de idei. căci asistăm la o revoluţie exact în acele spaţii in care populatiile nu au făcut nici un pas concret şi nici un efort. deci la conceptul de rezervă? Cel mai probabil schimbările climatice (incalzirea climei) din epoca postglaciară. plantele şi ceramica au apărut toate deodată şi brusc. paleoliticul şi neoliticul. Ce i-a determinat pe oameni să ajungă la cultivare şi domesticire. deci acolo unde au fost depistaţi în stare sălbatică strămoşi ai unor animale si plante cunoscute. acolo unde paleofauna şi paleoflora dispunea de specii şi soiuri care se pretau cultivării şi domesticirii. la nivelul neoliticului timpuriu. nu şi-au adus nici un aport inventiv care să grăbească trecerea la neolitic. ca şi interesul pentru o graminee în stare sălbatică. dar numai pentru ceramică. Gramineele cunoscute şi cultivate în neoliticul timpuriu din spaţiul actual al României ca şi mare parte a animalelor domestice nuşi au strămoşi în această zonă. Ca centre primare de invenţie. care corespunde mileniilor 9-7. cea mai veche ceramică neolitică din România. În alte zone. deci nu toate trăsăturile noii epoci au apărut concomitent. eventual. de obicei. Este paradoxul neoliticului. brusc şi rapid. Se constată că în mezolitic. au fost acceptate a fi fost Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru mileniile 9-7. Aceste constatări au făcut să se vorbească despre existenţa unor centre nucleare de invenţie. Mai mult. fie prin deplasări de populaţii. Schela Cladovei (dezvoltata in partea de sud a Banatului). mai apoi. implicit şi al zonei noastre. Si în cazul cultivării şi în cazul domesticirii au existat o serie de etape intermediare. cea de-a doua pare revoluţionară prin multiplele elemente de noutate. Este. Childe. acceptat pentru acele spaţii unde neolitizarea s-a realizat prin colonizare. care au dus la dispariţia unor animale sau la retragerea altora spre zonele cu climă rece. apariţia noilor ocupaţii este concomitentă şi bruscă. patria lor de origine fiind una orientală sau sud-balcanică. că această cultură nu a evoluat în sens neolitic. Se pare. Jerichon). Termenul este destul de discutabil. a introdus în literatură termenul de revoluţie neolitică. acela de revoluţie neolitică. Japonia şi China. aparţinând culturii Cârcea-Gura . în arealul căreia este atestat pentru prima dată un animal domestic. În centrele de invenţie trecerea nu a fost deloc bruscă. În ceea ce priveşte termenul pus în circulaţie de Childe. a existat o singură cultură care ar fi putut. Adică nu au fost constatate elemente de continuitate între cultura ei materială şi cultura materială a neoliticului timpuriu din această zonă. evolua în sens neolitic. câinele . artefacte din aproape în aproape. sub formă domestică sau cultivata. Termenul de cultivare este însă prea pretenţios. mai potrivit este să spunem că populaţiile Schela Cladovei întreţineau o vegetaţie spontanee de tip cerealia. Contribuţii ştiinţifice mai noi admit posibilitatea pluralităţii nucleare. cazul continentului european. Termenul de revoluţie poate fi. Sigur că. in Orient a existat un neolitic aceramic ( la Hacilar. noile invenţii s-ar fi răspândit destul de rapid. deci donatoare. trecerea de la paleolitic la neolitic a fost un proces complex şi de lungă durată. A trecut mult trimp pănă au fost domesticite toate animalele de bază. adică consideră că ar fi putut exista şi alte centre de invenţie în Europa. Mai mult. în 1929. fapt care a dus la diminuarea resurselor de vânătoare. comparând trăsăturile generale ale celor două epoci.G. modele .

prezintă asemănări de formă. graţie faptului că a fost un soi nepretenţios. orzul (lat. secale). Aceste populaţii au traversat NE Jugoslaviei şi au pătruns mai întâi. panicum miliaceum). Triticum monococcum il are ca strămoş pe triticum böeticum. vulgare. 3. Iniţial a fost cultivat în Asia Mică.atestată mai ales în sudul României.Baciului. triticum). în arie Gumelniţa. între 0-2000 m. la care se adaugă spaţii din fosta Jugoslavie şi Ungaria. Drept urmare. ECONOMIA NEOLITICA CULTIVAREA PLANTELOR Cultivarea plantelor este ocupaţia de căpătâi. în căutare de noi terenuri care se pretau cultivării. în urma unui spor demografic. hordeum vulgare). Caucaz şi în sudul Peninsulei Balcanice. Oltenia şi o parte din Muntenia. iar dintre plantele tehnice cânepa şi inul. Aceste populaţii ar fi adus cu ele tehnica de confecţionare a ceramicii. seminţe şi ar fi venit însoţită de animale gata domesticite. dicoccum. Din Banat s-au extins spre Crişana si Transilvania. Se cultivă. care a exista în stare naturală în Orient. Grâul este cultivat în toate ariile culturale.ovăzul (lat. Al doilea val de populaţii sudice a dus la formarea culturii Starcevo-Criş. a plecat spre nord. tehnică de ornamentare şi motive decorative (pictură cu linii şi buline albe) cu ceramica de tip proto-Sesklo din Grecia şi cu ceramica Karanovo I din Bulgaria. compactum. Cu privire la soiurile de cereale cultivate. SV Transilvaniei. iar mai apoi au trecut prin pasurile Carpaţiulor Orientali spre Moldova. o serie de cereale: 1. lintea. grâul (lat. ajungând până în zona Clujului. care a evoluat în Oltenia. avena sativa) 6. spelta şi durum. mazărea. Se cultivă şi astăzi. ocupând un spaţiu extrem de larg. secara (lat. înaintând pe văile râurilor şi traversând Bulgaria. aproape întregul areal al României de azi (exceptie fac Dobrogea si NV Transilvaniei). aestivum. Populaţia creatoare a acestei culturi a venit din Grecia. meiul (lat. trebuiesc făcute câteva observaţii. Dintre pomii fructiferi este atestat doar mărul în aria Cucuteni.sunt atestate în zona noastră: triticum monococcum. Triticum dicoccum a existat în stare sălbatică doar în Iordania şi Israel. în primul rand. Triticum aestivum şi . acest soi a fost abandonat. azi este împărtăşită cvasi. pe Valea Dunării. datorat unui proces de roire şi migraţie pornit din sudul Peninsulei Balcanice a unei populaţii care. fiind un soi care s-a adaptat foarte bine în zonele cu relief înalt. borceagul Dintre leguminoase sunt atestate bobul. Se vorbeşte de mai multe valuri de migraţie dinspre sud. care s-a adaptat extrem de bine la orice condiţii de relief. 5. 4. 2. în Banat. Azi. de unde cultura lui s-a răspândit pe spaţii foarte largi. hrişca 7. cea mai timpurie cultură neolitică. care asigură baza alimentaţiei.total teoria conform căreia neoliticul din spaţiul nostru este un fenomen de import. Primul ar fi dus la apariţia culturii Cârcea-Gura Baciului.

cu aceeaşi plantă.compactum sunt hibrizi ai primelor două soiuri. fapt ce se constituie într-un argument pentru teoria neolitizării ca fenomen de import. Prin cultivarea concomitentă. De asemenea. comunităţile îşi asigurau. Se bănuieşte că. se acumulează experienţă şi se fac observaţii riguroase asupra fiecărui soi în parte. tot atât de bine putea fi descoperirea asolamentului sau a îngrăşmântului natural. care acopereau spaţii foarte largi. desigur nu la distanţe foarte mari. cunoscute din Mesopotamia sau Egipt. s-ar fi cunoscut deja rotaţia culturilor şi lăsarea pămâtului în pârloagă. Doar în Spania se cunosc din chalcolitic. iar în aria culturii Cucuteni din Moldova soiurile agreate sunt triticum compactum şi vulgare. precum bobul şi mazărea. Iniţial. indiferent de capriciile vremii. pe un teren epuizat are urmări benefice pentru sol care se îmbogăţeşte cu azot. Spre exemplu cultivarea unor leguminoase. Spre sfârşitul neoliticului se bănuieşte că ar fi apărut deja un plug primitiv din lemn. semn că fuseseră găsite soluţii pentru o profitabilă exploatare a solului. Iran şi Irak. Este. nisipoase. semn că nu se cunoşteau foarte bine calităţile fiecărui soi şi modul în care se adaptează acestea la factorii de mediu. în arie Gumelniţa. care. au fost exploatate mai ales solurile afânate. nu au existat în stare sălbatică în spaţiul nostru. de obicei. Liban. drept urmare se abandonează soiurile nepotrivite. se cunosc unele unelte din corn de cerb care ar fi putut fi folosite drept brăzdare pentru aratru. adică la nivelul neoliticului timpuriu. În general. Azi s-a demonstrat că urmările incendierii pot fi pozitive doar un an ( arderea duce la creşterea procentului de potasiu din sol) şi că repetarea acestei operaţiuni la nesfârşit duce la epuizarea solului. soiurile cultivate la nivelul neoliticului nu au antecedente locale. fapt care explică semisedentarismul neoliticului timpuriu. Uneltele folosite pentru cultivare sunt destul de primitive: plantatorul. Cultivarea repetată a aceluiaşi lot. deci asolamentul şi că aşa s-ar explica. condiţii de umiditate şi relief. ducea la epuizarea solurilor. deci spre finele neoliticului. adică frecventa strămutare a vetrei satului. Privitor la cultivare trebuiesc făcute câteva observaţii foarte importante. La acestea se adaugă faptul că. foarte probabil să fi fost folosit bălegarul în acest sens. Metodele de cultivare sunt la fel ca şi uneltele. populaţiile sunt total sedentarizate. Este posibil ca paiele rămase după recoltare să fi fost şi ele incendiate mai ales că este încetăţenită şi azi părerea falsă că incendierea resturilor de vegetaţie duce la îngrăşarea pământului. Având în vedere că uneltele au fost destul de primitive. câteva oase de bou castrat provenite din aria culturii Vădastra (neolitic mijlociu) despre care se crede că a fost castrat în ideea de a fi folosit ca animal de tracţiune. numit aratru. care a fost descoperită în aria culturii Tripolie din Basarabia. . Spre exemplu. un minim de cereale. în sensul că se cultivă pe aceeaşi tarla mai multe soiuri de grâu. ci intr-un areal ingust cu care comunitatile erau familiarizate. climă. fiind selectate şi cultivate doar cele care se adaptează perfect la condiţiile de relief şi climă ale unei zone date. spre finele neoliticului. comunitatile se fixează la triticum vulgare. se fac experimente în materie de cultivare. sedentarizarea totală. de aceea termenul cel mai potrivit este cel de grădinărit. Arheologia nu are mijloace pentru a stabili dacă s-au folosit îngrăşminte pentru îmbunătăţirea calităţilor solului. deci originea lui este tot orientală. Palestina. în eneolitic. Cât priveşte îmbunăţirile funciare de tipul irigaţiilor. totuşi. săpăliga din corn de cerb. Desigur că nu avem certitudinea ca soluţia a fost aratrul. în neoliticul final. a fost folosit focul. numite uşoare. adica destul de primitive. nu sunt foarte bogate în substanţe nutritive. nicăieri în Europa ele nu sunt atestate atât de devreme. Orzul (hordeum) este cunoscut în stare sălbatică (hordeum spontaneum) în Asia Mică. mai degrabă. Există doar puţine indicii în acest sens: o statuetă de lut care pare a reprezenta o vită înjugată. În timp. Pentru defrişarea pădurilor.

care. Domesticirea ca proces este foarte greu de reconstituit. Practic este foarte dificil de stabilit momentul în care un animal a devenit domestic. Terenul cultivat era situat în afara aşezărilor. studierea ADN-ului permite stabilirea arborelui genealogic al speciilor domestice actuale. este credibila idea ca participau la activităţile agricole toţi membri valizi ai colectivităţii. 3. Apariţia aratrului este posibil să fi dus la propulsarea bărbatului în activităţile de cultivare mai mult decât înainte. Acest scenariu este de admis mai ales in cazul cainelui. Anatolia (Hacilar. Printre modificarile comportamentale ar fi de amintit in primul rand comportamentul pasnic in prezenta omului. înmulţirea turmelor în stare de captivitate. Siria (Ras Shamra). Dintre modificarile morfologice pot fi enumerate cele ce tin de talia animalelor. Azi este o certitudine că pe la 12. dar si altele. spre exemplu a celor batrane sau a celor aflate in exces. urmărirea animalelor domestice în deplasările lor. de întreaga comunitate. dupa care erau legate si transportate spre asezari in baloti. nu departe de ele. inclusiv câinele despre care s-a crezut că ar fi apărut mai întâi în Europa. Studii de data recenta aduc noutatea ca el ar fi existat deja in jur de 15-14. cum există pentru Mesopotamia (canale de irigaţie) sau China (fântâni). nu puteau fi foarte departe de aşezări pentru că nu erau cunoscute încă mijloacele de transport terestru (carul). Aceste etape ar fi: 1. Irakul (Shanidar). lipite cu rasini. care constituiau taisul secerei. Zona orientală de invenţie cuprinde Iranul (Ali Kosh). sau de către familiile individuale.Gramineele erau recoltate fie prin smulgere cu tot cu tulpina.000. îngrădirea turmelor în ţarcuri şi asigurarea hranei acestora. Uneori se recoltau in prima faza doar spicele si abia ulterior si paiele. Can Hasan). indiferent de sex sau vârstă. care trebuie sa fi fost importanta. spre exemplu scaderea vitezei de deplasare. Toate animale domestice au fost domesticite pentru prima dată în Orient. precum şi în Iran. care avea un jgheab in care erau fixate microlite din silex. Un alt scenariu presupune gestionarea animalelor salbatice si vanarea selectiva a animalelor. 2. animal care era util vanatorilor. motiv pentru care azi avem mai multe scenarii posibile. Nu avem nici o informaţie cu privire la lotificarea suprafeţelor cultivate.000 in Estul Asiei. Palestina (Jerichon). Mai nou. în Irak. În general. 4. Casele sunt prea concentrate în spaţiu ca să permită cultivarea intravilană. desigur.000 fusese deja domesticit la Shanidar. Tot pe baze logice se presupune că între vânătoare şi domesticire au existat câteva etape intermediare. atrofierea coarnelor. Acest lucru este sugerat de faptul ca uneori ceramica neolitica contine ca degresant exclusiv pleava ramasa dupa recuperarea boabelor. Nu se ştie dacă pământul era exploatat în devălmăşie. fie prin taierea cu secera. Loturile cultivate. nu pot fi confirmate pe cale arheologică. pe de altă parte. Unul dintre acestea ar fi adoptarea de pui de animale de catre comunitatile de vanatori. Se . păzirea turmelor aflate în stare de libertate. DOMESTICIREA SI CRESTEREA ANIMALELOR De un real folos pentru studierea domesticirii si cresterii animalelor este paleozoologia. Este atestata o secera realizata din corn. Domesticirea duce in timp la modificari morfologice si comportamentale ale animalelor datorita selectiei controlate de catre om.supravegherea. de culoare. care poate stabili specia si varsta de sacrificare a animalelor pe baza studierii resturilor osteologice. ori din Europa se cunoaste doar din jurul anului 10.

în funcţie de animal. Oaia a fost domesticită în Orient. mai precis o capră domesticita poate redeveni sălbatică. porcine şi câini. urmate de porcine şi doar pe ultimul loc se situeaza bovinele. O specie de capră sălbatică. În neoliticul romănesc nu se cunoaşte nici o cultură în aria căreia ponderea vânătorii să fi fost mai mare decât cea a creşterii animalelor. în intervalul 9000-8000. acest procent arată că vânătoarea a fost abandonată cvasi-total. Tot în mileniul al 7-lea este atestat şi boul domestic în Grecia de nord. la creşerea animalelor domestice. atestat în Asia Mică. Cainele are trei posibili stramosi: lupul. coyotul si sacalul. Calul va fi târziu domesticit. ca forma de asigurare a subzistentei. bos primigenius. O excepţie este înregistrată în faza a II-a a culturii Sălcuţa. urmate de ovi-caprine. fază în care predomină ovi-caprinele. care este valabilă pentru toate culturile neoliticului. cu foarte puţine excepţii. se pare în Palestina. procentual vorbind. cel mai probabil pe la 3500. dar nu este încă sigur că ea ar fi fost domesticită independent de centrele orientale. Spania şi Grecia. în Corsica. În general. O specie de muflon (muflonul de Corsica) care s-a pretat domesticirii a trăit şi în sudul Europei. fără etape intermediare. dar. Analizele recente de ADN indica lupul ca stromosul cel mai probabil si indepartat al cainelui. Procentele foarte ridicate de oase provenite de la animale domestice indică o trecere bruscă de la vânâtoare. Iran şi Cipru. creşterea numărului de porci indică o sedentarizare totală. Porcul domestic este cunoscut pe la 7000 la Ras Shamra (Siria). Porcul este întotdeauna sacrificat în jurul vârstei de un an. fiind alese acelea care se adaptează cel mai bine la condiţiile de mediu. în intervalul 4000-3000. sus scrofa şi calul sălbatic. apar cu cea dintâi cultură neolitică: Cârcea-Gura Baciului. în zona noastră nu s-a ajuns la domesticirea lor de catre comunitatile locale. la 6500 la Jarmo şi la 6200 la Nea Nikomedia (în Grecia). Se constată o preocupare pentru selecţia speciilor de animale în funcţie de zona de relief. Cea mai optimista data ar fi in jur de 4000. De asemenea. ci şi pentru obţinerea unor produse secundare. a trăit şi în Europa. A existat o ierarhie a animalelor domestice. inclusiv in spatial nostru. derivate). Sicilia. în pofida acestui fapt. In spatial actual al Romaniei existau în fondul genetic bos primigenius . Cea mai veche oaie domestică este atestată la Shanidar. când atinge maximul de greutate. Creşterea lui . care se preta domesticirii. Vârsta de sacrificare este foarte importantă pentru că ea precizează modul în care este exploatat un animal. O statistică făcută pe resturile osteologice din stratul cel mai vechi de la Cârcea indică 76 % animale domestice. De precizat este faptul că la capră procesul de domesticire nu este ireversibil. în Irak. dar şi exploatarea la maxim a unui animal (ne gândim la folosirea animalului nu numai pentru carne. Capra a fost domesticită în jur de 7000.consideră că o etapă importantă în domesticirea animalelor este momentul în care se constată o riguroasă selecţie a speciilor şi apar stereotipii la vârsta de sacrificare a animalelor. iar alta. fapt care oferă posibilitatea perpetuării speciei. a existat în paleolitic în întreaga Europă. în Asia Centrală. Strămoşul său sălbatic. Sardinia. estimata pentru Ukraina. 96 %. pornindu-se de la muflonul roşu. Cele mai numeroase au fost bovinele. excepţie făcănd căinele cunoscut inca din mezolitic. Pe teritoriul nostru. cam la aceeasi data in China. primele animale domestice. de la Gura Baciului.

preferau recipiente uşoare şi incasabile. a crescut vârsta de sacrificare a masculilor care. Prin urmare. vârsta de sacrificare diferă in primul rand în funcţie de sex. Pe teritoriul nostru nu a existat neolitic aceramic. realizate din lemn sau piele. deci ceva mai târziu. În cazul bovinelor. Asadar. Ceramica se bănuieşte că a apărut mai întâi la populaţii cultivatoare de plante. Femelele sunt sacrificate la vârste mai avansate decât masculii. neconfirmată de alte descoperiri şi foarte îndoielnică. coşuri împletite din nuiele. 1987.după această vârstă este inutilă pentru că sporurile în greutate sunt de aici încolo neglijabile. Oaia întâlnită în neoliticul românesc are 60 cm la greabăn şi are ca strămoş pe ovis orientalis. Bucureşti. IMPORTANTA CERAMICII . Fără îndoială că omul. BIBLIOGRAFIE: Dumitru Berciu.Gura Baciului.e. ba chiar în epoca de tranziţie ele sunt foarte puţine în Europa. Contribuţii la problemele neoliticului în România. fiind nomade. Iran şi Siria) ca şi în Japonia se situează în jur de 8000 i. realizate din fructe cu coajă lemnoasă.. Cifra avansată pentru apariţia ceramicii în Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos. comparativ cu cultivarea plantelor sau creşterea animalelor. Oaia este sacrificată la o vârstă cuprinsă între 4 -10 ani. poate şi lutuite ca să poată adăposti lichide.n. Castrarea bovinelor este atestată prima data la nivelul culturii Starcevo-Criş. apariţia ceramicii este legată de sedentarizarea comunităţilor umane. descoperirea este singulară. în lumina noilor cercetări. înainte de-a fi inventat ceramica. Mestesugurile in neolitic MESTESUGURILE IN NEOLITIC OLARITUL APARITIA CERAMICII. deşi s-a făcut afirmaţia că în aria culturii Vădastra ar fi fost descoperit deja din neoliticul dezvoltat un cal domestic de talie mică. din lemn scobit. în Orientul Apropiat a existat şi un neolitic aceramic. care sunt sacrificaţi în momentul în care ajung la greutatea maximă. Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. erau castraţi. Nu există alte atestări de cal domestic la acest nivel cronologic. deci ceramica a aparut deodată cu cea mai timpurie cultură neolitică: Cârcea. a folosit recipente din alte materiale: din piatră. De abia în epoca bronzului calul a fost folosit altfel decat pentru hrana. cele de păstori. 1961. Doar după ce bovinele au început a fi folosite ca animale de tracţiune. utilizat la călărie. burdufuri din piele sau chiar tigve de animale. Consideratii. Bucuresti. fapt ce indică că ea este folosită şi pentru lapte şi lână şi că este asigurată şi perpetuarea speciei. În ceea ce priveşte calul. pentru că ele erau mai stabile în spaţiu. in prealabil.

care se bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora. pe baza tipologiei ceramicii şi a evoluţiei ei în timp. Drept urmare. Ceramica se încălzeşte la o temperatura de aproximativ 500 grade.Ceramica este pentru arheolog extrem de importantă. din pacate. a unor relaţii de schimb sau chiar a unor mişcări de populaţii. prin folosirea a două metode fizice: 1. a cerealelor şi lichidelor. presupune cunoasterea: 1. de exemplu. Apariţia ceramicii nu este importantă doar pentru arheologie. toate putand fi puse in evidenta prin surprinderea unor tipuri ceramice intrusive in anumite spatii. CERAMICA NEOLITICA Studiul ceramicii. thoriu). oale găsite în cuptoare de ars ceramica sau pe vetre. poate indica deosebiri în ceea ce priveşte prosperitatea unei comunităţi sau a unui grup din cadrul acesteia. in chip special în prelucrarea metalelor. De asemenea. nu există laboratoare în România pentru aplicarea lor. sistemul de construcţie a cuptoarelor. în primul rând. pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prabuşit pe loc. Metoda arheomagnetică. pentru viaţa cotidiană a comunităţilor neolitice. ci. deoarece noile recipiente au făcut posibilă fierberea şi prăjirea şi folosirea unor alimente care nu sunt comestibile în stare naturală. prin experienţe repetate. Reactivarea duce la apariţia unei raze de lumină care este măsurabilă. care au putut fi aplicate ulterior în alte domenii. atunci când este vorba de forme ceramice. vasele antropomorfe şi zoomorfe). ştiut fiind faptul că o serie de vase au fost folosite exclusiv în oficierea unor ritualuri religioase (vasele pentru libaţii sau de ofrandă. Gustul artistic sau lipsa lui. au fost periodizate toate aceste culturi. Vasele au permis depozitarea în bune condiţii a rezervelor de hrană. numeroase cunoştiinţe tehnologice cu privire la reglarea arderii. Ceramica poate fi şi un mijloc de datare. Pe baza studiului ceramicii pot fi depistate centrele de olari ca şi arealul deservit de acestea. pe durata răcirii. De asemenea. fapt ce duce la reactivarea elementelor radioactive conţinute de ceramică sau absorbite din sol (ca uraniu 238. Metoda termoluminiscenţei. câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. potasiu 40. Apariţia ei a schimbat hotărâtor alimentaţia. fiind artefactul pe baza căruia au fost definite grupele culturale cunoscute până în prezent precum şi ariile lor de răspândire. studiul ceramicii poate da informaţii despre viaţa cotidiană a unei epoci: nutriţie şi rafinamente culinare sau despre viaţa religioasă. Calitatea ceramicii poate fi expresivă şi în departajarea indivizilor din punct de vedere al statutului social. 2. În procesul de fabricare a ceramicii s-au acumulat. Ambele metode sunt costisitoare şi. indiferent de epoca. motive sau tehnici decorative utilizate. metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars care au rămas pe loc după ardere ca. ca şi transportul lor la mari distanţe. pastei şi a materiilor prime folosite pentru frământarea ei . De o deosebită valoare este ceramica pentru surprinderea unor legături interculturale. Statuetele de la Hacilar (66 de piese) au fost supuse unei analize de acet fel şi s-a ajuns la o concluzie de-a dreptul neaşteptată: 40 erau falsuri recente.

tehnicilor şi ustensilelor de ornamentare 5. procedeelor de modelare 3. cu apă. metoda cea mai la îndemână şi cel mai des utilizată. desigur. Examinarea cu ochiul liber este. motivelor decorative 6. tipologiei formelor ceramice 4. Materia primă de bază este lutul sau argila care se amesteca. La acestea se adaugă degresanţi. cel din urmă putând ajuta la depistarea depozitelor de argilă utilizate. asta doar după ce ceramica a fost bine spălată şi a fost îndepărtată crusta calcaroasă care s-a depus pe ea în urma zacerii în sol cu ajutorul unui detartrant. Mai există o metodă de studiu: bombardamentul cu raze beta. cel mai adesea o soluţie slabă de acid acetic sau clorhidric (10%).2. procedeelor de ardere STUDIUL PASTEI SI DEGRESANTILOR Pasta se poate studia cu ochiul liber. bineinteles. dar şi cu ajutorul microscopului petrografic. care au rolul de-a asigura elasticitatea vasului şi de a împiedica fisurarea lui dupa .

Astfel. cultură care se dezvoltă în Dobrogea. Desigur că. Pentru obţinerea unei paste intermediare sau fine s-au folosit alţi degresanţi: nisipul amestecat cu pietricele. cât si in interiorul vasului. drept pentru care aceşti degreasanţi fie au fost abandonaţi în favoarea altora. cochiliile de scoici sau de melci pisate. în timp. 3. Pentru ceramica de uz gospodăresc. Nisipul cu pietricele sau cioburile pisate dau. nisipul fin. De regulă. .evaporaea apei. cioburile mărunţite provenite de la vase sparte. pe la 450 i. din benzi de argilă. la început. În spaţiul nostru roata olarului. se obţinea o ceramică destul de grosolană. Construirea vasului din fâşii. prin folosirea paielor şi a plevii. iesite din uz. frământarea unui boţ de lut şi scobirea lui. cernut. iar nisipul fin. Se realiza mai întâi fundul rotund şi plat al vasului peste care se aşezau colăcei din lut cu diametru variabil. par a confirma această ipoteză. fie au fost găsite soluţii (de exemplu acoperirea suprafeţei vasului cu un strat subţire de lut) pentru a se depăşi acest impas. Cine modela vasele? În general se admite că. Cei mai vechi şi cei mai răspândiţi degresanţi la nivelul neoliticului au fost pleava şi paiele tocate. care nu prea putea fi decorată. de regulă. deci când olăritul nu era un meşteşug specializat. care facilita rotirea vasului şi-l expunea mai puţin la deformări cu ocazia realizării decorului. unde exista din abundenţă această materie primă.. apare târziu. cochiliile de melci şi scoici sau calcarul cochilifer au fost degresanţii cei mai utilizaţi la sfârşitul eneoliticului şi în perioada de tranziţie la epoca bronzului. date spre expertiză la Institutul de medicină legală. deşi era cunoscută în Grecia încă din epoca bronzului. iar pasta fină pentru recipiente de cult sau vase din care se mânca sau se bea. Studiul atent al exteriorului şi interiorului vasului. Cochiliile de scoici sunt folosite mai ales în aria culturii Hamangia din neoliticul dezvoltat. care sunt mai vulnerabile) poate aduce indicii cu privire la tehnica de modelare. deci în epoca La Tène. Ultima operaţie era netezirea peretilor atât la exterior . Iniţial vasele au toate fundul drept. Acesta trebuie sa fi fost şi un prim pas care a dus mai târziu la apariţia roţii olarului. pleava este caracteristică mai ales neoliticului timpuriu şi mai ales vaselor mari. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. Există. vasele erau modelate şi decorate de femei. în principal. 3 tehnici: 1. ci unul casnic. unde au fost examinate amprentele digitale. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare. ci suportul. mai degrabă miniaturale. Toate aceste materii prime se amestecă bine şi se frământă. Unele vase ale culturii Boian. care se lipeau de fundul vasului. fapt care indică folosirea unui suport uşor curbat. o pastă de bună calitate. Este de precizat că degresantul are un rol hotărâtor pentru calitatea vaselor. căci nu mai era rotit vasul. de provizii.n.e. calcarul pisat. tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici. de sudură. 2. de gătit sau de transport. tehnica au columbin. De asemenea. Pasta intermediară era utilizată cel mai adesea pentru recipiente în care se gătea sau din care se mânca. apar şi alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare. până când se obţine o pastă perfect omogenă. Ulterior apar şi vase cu fundul plan-concav. cernut. TEHNICILE DE MODELARE A CERAMICII. a modului în care a crăpat vasul (de obicei în locurile de îmbinare. o pastă intermediară.

Este cea mai expeditivă. existând în paralel cu cel specializat şi asigurând minimul necesar în materie de oale pentru o gospodărie. etc. în formă de sac. Descrierea ceramicii (ca şi tipologia ei) trebuie să fie foarte obiectivă şi precisă. Totuşi. În arheologie este absolut obligatorie descrierea vaselor şi alcătuirea unei tipologii a formelor ceramice tipice pentru o aşezare. de mâncat. deoarece nu s-a găsit încă un limbaj comun sau. de cult. Acest mod de descriere prezintă marele avantaj că este uşor de vizualizat şi este mult mai obiectiv. bitronconic. dar şi cea mai defectuoasă metodă pentru că este total subiectivă şi greu de înţeles. kantharos. dacă s-a găsit. sferic. aprovizionare cu combustibil pentru întreţinerea arderii. adică în eneolitic. fapt ce presupune operaţii dificile de scoatere a materiei prime. etc. cu rol funerar. . amforă. conic. indivizi care se ocupă doar de această activitate şi în momentul în care sunt viziblie seriile ceramice. în evul mediu. cilindric. 3. în formă de borcan. tronconic. Denumirea formelor ceramice prin folosirea unor termeni care denumesc ceramica grecească. Se folosesc termeni ca vas în formă de pepene. de la o cultura la alta. etc. deci când apar anumite stereotipii sau canoane de modelare şi de decorare. FORME CERAMICE IN NEOLITIC Există. Acest sistem nu poate fi consecvent aplicat din mai multe motive: exista de multe ori vase care nu-şi găsesc corespondent de formă în ceramica grecească sau asemănarea de formă a unor vase cu forme ceramice greceşti este uneori foarte aproximativă şi forţată' fapt ce creează cititorului imagini false. pe parcursul neoliticului. de băut. Asta pentru că meşteşugarii produc mari cantităţi de oale. atunci când se poate vorbi despre olărit ca meşteşug specializat. de genul vas de tip lekithos. de la o zonă la alta. de la o etapă la alta. Folosirea în descriere a unui limbaj geometric: vas semisferic.realizată în casă. nu este întotdeauna sau întru totul respectat. 1. Forma este desigur dictată de funcţionalitatea vasului: vas de provizii. tot femeile ar fi fost cele care se ocupau în exclusivitate cu el. pentru că ele ştiau cel mai bine de ce au nevoie în gospodărie. este cel mai probabil ca femeile să fi fost cele care realizau vasele. este mai greu de admis că. arsă pe vatră. Inconvenientul este acela ca descrierea nu este foarte rapida si poate deveni plictisitoare pentru cititor. Descrierea este impresivă şi subiectivă. de transport. ovaidal. Termenii au ambiguitate: ce fel de pepene ? (sferic sau ca o minge de rugbi?). greu de atins. pentru o cultură. în formă de sticlă. Fără îndoială că olăritul ca meşteşug casnic nu a dispărut decât foarte târziu. Descrierea prin asocierea unei forme ceramice cu obiecte contemporane. Se poate vorbi deci de olărit ca de un meşteşug specializat în momentul în care apar cuptoarele de ars ceramica. de frământare a lutului. de gătit. gât. torţi. o mare varietate de forme ceramice. În plus. face posibilă descrierea tuturor părţilor componente ale vasului: fund. avantajul ar fi doar acela că descrierea este expeditivă. trunchi. pentru o necropolă. ce fel de borcan sau de sticlă?. cunoştinţe speciale legate de folosirea şi reglarea cuptoarelor. Este un deziderat care este. pentru a putea fi uşor înţeleasă. krater. însă. 2. Se pot remarca mai multe tendinţe atunci când se denumesc şi se descriu vasele. etc.

apucătoarele sau proeminenţele. umărul.O descriere corectă trebuie să aibă în vedere toate părţile componente ale vasului: fund. sau metal. mai rar amforele. incizarea. tipice culturii Cucuteni. gâtul. cupa cu picior. unele general valabile pentru toate ariile culturale. Cele mai frecvente vase în neolitic sunt vasele mari de provizii. diferite tipuri de pahare. vasele antropomorfe sau cu capac antropomorf din aria culturilor Vinca si Gumelnita. partea inferioară a corpului. torţile. motiv pentru care exemplificarile sunt inutile. vasele zoomorfe. Ca forme mai deosebite pot fi amintite vasele duble. bolul. de tip binoclu. frecvente în aria culturii Gumelniţa. Este o tehnică comună tuturor culturilor neolitice. castroanele semisferice sau bitronconice (unele suspendate pe suporturi cilindrice). TEHNICI DE ORNAMENTARE A CERAMICII IN NEOLITIC Sunt atestate la nivelul neoliticului destul de multe tehnici de decorare a ceramicii. . altele tipice doar unora dintre ele. buza.constă în zgârierea peretelui crud al vasului cu ajutorul unui obiect ascuţit din os. 1. lemn. partea superioară a corpului.

după care. dar şi culturii Hamangia. Uneori. cu şnurul. 5. cu degetele. capătă un luciu metalic. Lustruirea. excizarea. de consistenţa noroiului.este tehnica mai sus amintită. Impresiunea sau imprimarea constă în apăsarea peretului crud al vasului cu diferite obiecte care-şi lasă amprenta pe perete si se constituie in element de decor. sunt si mai puţin alunecoase si mai usor de manipulat in bucatarie. scotand in evidenta motivul ornamental. mai rar roşie. fiind mai zgrunturoase. În urma acestei opeaţiuni iau naştere pe pereţii vasului un fel de pliuri adâncite. cu rogojini sau ţesături (cultura Tisa). amestecul de lut cu apă este mai dens. 4. în care apoi se scufundă vasele modelate şi zvântate. Se face cu pietre sau cu lustruitoare din lut. cu mult lut. pe pereţii vasului se depune un strat subţire de lut. care se numeşte angobă sau slip. deci tipică în primul rând culturilor Vădastra şi Boian. Incrustarea cu materii colorate.2. cu scoica (tipic pentru Hamangia. se uniformizează suprafaţa vasului. Barbotinarea este o tehnică foarte răspândită în neolitic. Canelarea este tot un fel de lustruire. Cucuteni. de consistenţa unei smântâni. vasele tratate în acest fel. Gumelniţa). Tehnica s-a folosit mai ales în ariile culturilor Dudeşti.tehnică care are ca scop acoperirea porilor vasului şi înobilarea suprafeţei vasului care. 7. Operatiunea se poate face cu pieptenele. cu măturica. în vederea decorării. stratul gros de lut având proprietăţi termorezistente. vasul nu se mai cufundă. aproape întotdeauna asociată cu excizia. folosindu-se scoica cardium). se umplu cu o substanţă. Drept urmare apar ornamente adâncite. cu unghia (Starčevo-Criş. În urma acestei operaţiuni. mai ales dacă degresantul a fost pleava. Constă în formarea unei băi din amestec de lut cu apă. În acest caz. 3. ulterior. 6. Consta în sculptarea în peretele crud al vasului cu ajutorul unei ustensile de forma unei spatule. care contrastează cu fondul vasului. Totodată. Tehnica este folosită pentru a acoperi porii vaselor şi pentru a uniformiza suprafaţa vasului. in special culturilor Vădastra şi Boian. ci este stropit cu acest amestec. prin lustruire. Vinča-Turdaş. . De obicei sunt tratate în această manieră vasele de gătit. de obicei albă. de forma unei ştampile. dublata de presare.este o tehnică tipică mai ales neoliticului dezvoltat. care. cu degetul.

Ciumeşti.8. Decorul plastic constă în adăugarea de pastă suplimentara pe peretele vasului. era mai rezistentă. StarčevoCriş. care trebuiesc repetate în câmpul vasului de mai multe ori. Pictura monocromă este frecventă pe ceramica culturilor Cârcea-Gura Baciului. după modelare. deci la inceputul neoliticului. proeminenţe sau butoni. MOTIVE DECORATIVE PE CERAMICA NEOLITICA Cele mai frecvente motive utilizate pe ceramica neolitică sunt: . Pictura policromă. 10. Precucuteni şi Cucuteni. Ea poate fi realizată înainte sau după ardere. De obicei pictarea se realiza înainte de ardere pentru simplul fapt că. roşu şi ciocolatiu este tipică culturilor Ariuşd. Cel mai adesea se adaugă brâuri în relief. pieptenele. dar mai ales in eneolitic. pintaderele. Tehnica este utilizată pentru motive decorative mai complicate. 9. Uneltele folosite pentru decor sunt scoica. prin ardere. Cea realizată după ardere se numeşte pictură crudă. măturica. vârfuri ascuţite din os. în chip identic. Pictarea s-a utilizat mult în neolitic. În aria culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa s-a practicat pictura cu grafit. Stampilarea se realizează cu ajutorul unei stampile din lut cu care se apasă pe peretele crud al vasului. rotiţa. cu alb.

S-urile îmbucate 14. Spicul de grâu (Starcevo-Cris) 10. Triunghiurile haşurate 6. Bulinele (Cârcea-Gura Baciului) 13.1. Motivul ochiului (Cucuteni) . Meandrul (Vădastra) 3. Tabla de sah (Boian) 7. Spirala dinamică (Cucuteni) 8. Liniile unghiulare (StarčevoCriş) 2. Reţelele de linii 15. Dinţii de lup (Vădastra) 5. Portativul muzical (cultura cu ceramică liniară) 12. Romburile concentrice (Vinca) 4. Motivele în căpriori 9. Parantezele (Gumelniţa) 11.

pe întreg corpul vasului (oroarea de vid). Partea aflată deasupra nivelului de călcare are pereţi din lut. Aceste orificii pot fi astupate. arderea este inegală. Sunt tipice mai ales neoliticului timpuriu. Astfel de cuptoare se cunoasc de la Cârcea. Apariţia lor este o dovadă sigură că olăritul este deja un meşteşug calificat. se fărâmă. Ele sunt puţin adâncite în sol. asimetria. Tărtăria si Ariuşd. aproape de o sursă de apă. cu o singură cameră. se constata adeseori prezenta decorului chiar si in interiorul vasului. fiind tipică doar culturilor Precucuteni. pe unde se introduc lemnele şi alta în partea superioară. ca urmare vasele sunt pătate. Lipsesc motivele vegetale.16. care asigura circulatia aerului in cuptor. iar cele antropomorfe sau zoomorfe sunt foarte rare şi tot de esenţă geometrică. simetria. Cuptoarele simple. Cuptoarele cu doua camere sunt rare şi nu se cunosc decât din aria culturii Cucuteni. dar ele sunt foarte puţine tocmai datorita faptului ca nu au rezistenţă. Triskelion-ul (Cucuteni) Tipic neoliticului este decorul strict geometric. 2. Ariuşd şi Cucuteni ARDEREA CERAMICII IN NEOLITIC La nivelul neoliticului s-au practicat diferite tipuri de ardere şi s-au folosit instalaţii mai mult sau mai puţin complicate. Cuptorul este prevăzut cu două deschizături: una laterală.este destul de rară. REGULILE DE DISPUNERE A DECORULUI Se constată unele stereotipii de poziţionare a decorului. atunci cand el are gura larga. aparand doar pe ceramica cucuteniana. decorul fiind organizat în benzi. in arie Cucuteni. Temperatura de ardere pe vatra este scăzută.din faza Cucuteni B. Cele mai simple instalaţii de ardere au fost vetrele casnice deschise. în părţile mai expuse privirii. 1.repetarea aceluiaşi motiv de mai multe ori. Un astfel de cuptor se cunoaşte de la Glăvăneştii Vechi. variabile de la o arie culturală la alta sau în funcţie de mărimea şi funcţionalitatea vasului: 1. Principii de dispunere a decorului: 1. mai ales pentru ceramica nepretenţioasă: vase de provizii sau de gătit. dar continuă să fie folosite pe tot parcursul neoliticului. din faza Cucuteni A. adica in partea superioară a vasului sau pe diametrul maxim. 2. Cuptoarele de acest . alte sunt supraarse. frize sau celule ornamentale 3. unele părţi ale vasului sunt arse incomplet sau chiar crude. Se cunosc şi vase care au fost doar expuse la soare. au formă tronconică sau calotiformă şi prezintă o uşa de acces.caracterizeză toate culturile neolitice 2. Temperaturile obţinute în aceste cuptoare nu depăşesc 500 de grade. cuptoarele sunt plasate la periferia aşezărilor sau înafara lor. jos (de acces). 3. Cuptoarele au diametrul de aproximativ 2 m şi înălţimi care sunt sub 1 m. sunt instalatiile cele mai răspăndite. De obicei. ca atare ceramica este de proastă calitate.in arie Cucuteni.

cuprinzând piese din mai multe epoci. podoabe: ace. Analiza metalografică a pieselor gumelnitene din România dovedeşte că la confecţionarea pieselor s-a folosit aur nativ. Cele mai multe piese de aur se datează în eneoliticul final şi aparţin culturilor Bodrogkeresztúr. PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC La nivelul neoliticului este confirmată de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale. Acest cuptor prezintă multiple avantaje. spre exemplu cu cele de la Hotnica. Arderea poate fi reducătoare sau oxidantă. Există şi alţi factori care pot influenţa nuanţa: tipul de argilă. pandantul culturii Gumelniţa de la sud de Dunăre. dă o ceramică de culoare cenuşie până la negru. Tezaurul a fost descoperit în împrejurări necunoscute şi a fost achiziţionat de Muzeul din Cluj în 1912 de la un negustor. ca atare arderea este egală. Piesele din aur sunt. a doua de la Varna. din aria culturii Bodrogkeresztúr. prima de la Durankulak. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni şi cântăreşte 750 g. iar cea oxidantă nuanţe roşu. Doar pentru arderea vaselor pictate cu grafit sunt necesare temperaturi foarte înalte. Trebuie remarcată marea cantitate de piese de aur din două necropole din Bulgaria. în marea lor majoritate. este foarte probabil ca aurul să provină din Tracia sau Macedonia. cu pereţii uşor boltiţi. Au fost atribuite neoliticului 105 mărgele care au formă bitonconică sau de butoiaş. Aici se introduce combustibilul. Înainte de folosire. fără oxigen. Grătarul elimină contactul direct dintre vase şi combustibil. Cuptorul este rotund în plan şi tronconic în secţiune. după cum orificiile sunt astupate sau deschise. Având în vedere că aurul din Apuseni are un conţinut ridicat de argint (25 %). cum era şi de aşteptat. deci importate. De exemplu. El este eterogen. de circa 1050 grade. o banală sârmă. Necropola de la Varna aparţine culturii Karanovo VI.tip au o groapă de acces (numita groapa olarului). cu un procent scăzut de argint.Grătarul se sprijină fie pe un picior cilindric. fapt care-i conferă o culoare albă. apa şi oxizii pe care aceasta îi conţine. Majoritatea pieselor gumelniţene sunt pandantive en violon. care cântăresc aproximativ 6 kg. dintre care peste 100 aparţin tezaurului de la Moigrad. Pe lângă pandantive. fie pe un perete median perforat. pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezintă foarte schematic silueta umană. Focăria are o gaură de alimentare. deci se poate regla arderea. Gumelniţa şi Cucuteni. care seamănă până la identitate cu piesle din aceeaşi arie culturală din Bulgaria (acolo numita Karanovo VI). Cele două camere sunt despărţite de un grătar perforat care permite circulaţia aerului. cules din albiile râurilor. doi idoli en violonşi 4 idoli antropomorfi. PRELUCRAREA AURULUI Cea mai veche piesă din aur. operatiune care putea dura o zi intreaga. iar camera superioară un orificiu care poate fi acoperit. temperatura de ardere sau timpul de ardere. Culoarea vaselor depinde în primul rînd de tipul de ardere: arderea reducătoare. completă. mai ales a aurului şi cuprului. Identitatea de formă cu piesele din Bulgaria ar încuraja chiar ideea că sunt piese provenite din ateliere sudice. Camera inferioară se numeşte focărie. cu braţele în cruce. datează din eneoliticul timpuriu şi a fost descoperită la Boian. se remarcă . Este vorba de circa 130 de piese. dar acesta este un metal folosit doar accidental. vasele nu mai prezintă pete. În necropolă au fost descoperite în jur de 3000 de obiecte din aur. În camera superioară se ard vasele. cuptorul era foarte bine încins. Mai mult de atat nici nu este nevoie pentru că la 1175 de grade lutul se vitrifiază. se pot obţine temperaturi cuprinse între 500-1000 grade. Se cunoaşte chiar şi o piesă de plumb la Sălcuţa.

mărgele. Urmează o lustruire a piesei. judecand dupa culoarea aurului. jud. mult mai . G. dar. există. fapt dovedit de apariţia unui număr destul de mare de piese masive din cupru în ariile culturilor Cucuteni. Catal Hüyük si Ergani (Anatolia). de mici dimensiuni. realizate cu ajutorul unui poinson. însă. având în vedere că arama este foarte moale. faţa sau mâinile. Cu privire la funcţionalitatea acestor piese au existat mai multe supoziţii. Este vorba de aramă nativă. Gumelniţa. Bodrogkeresztúr-Gorneşti şi Tiszapolgár-Româneşti. căci reducerea presupunea temperaturi destul de scăzute de circa 700-800 de grade. Este clar deci faptul că raritatea acestui metal îl face să aibă in neolitic mai degrabă regimul unui metal preţios şi exclusiv un rol ornamental. nu este exclus ca ele să provină din ateliere locale şi să fie realizate din aur transilvănean. piesele din cupru sunt foarte puţine şi. care a fost prelucrată prin ciocănire. Sunt mai frecvente patru categorii de piese: toparele plate (pană sau ic). Pentru piesele de la Moigrad nu există o analiză metalografică. în timp ce în staţiuni neolitice celebre din Grecia. are loc o evidentă dezvoltare a metalurgiei cuprului în spaţiul sud-est european. Probabil că în aceeaşi tehnică au fost prelucrate şi piesele timpurii de la noi.foarte multe aplici pentru îmbrăcăminte ca şi foiţele de aur folosite pentru acoperirea unor părţi ale trupului:ochii. Marton Roska credea că au fost folosite la tăierea şi prelucrarea lemnului. Childe credea că târnăcoapele şi topoarele au fost utilizate la exploatările de minereu şi de sare. Hunedoara. METALURGIA ARAMEI IN NEOLITIC Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arată că acest metal a fost folosit pentru prima dată în mileniul al 7-lea la Ali Kosh . precum Dikili Tash. mai rar străpungătoare sau cârlige de undiţă. Până în eneolitic. majoritatea piese de podoabă: ace cu dublă volută. prin procese nu foarte complicate. al 6-lea. Este cazul malachitului sau azuritului. iar Ion Nestor a emis ipoteza că topoarele cu braţe în cruce au fost. Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru. tehnică numită au repoussé. iar restul pieselor. mai degrabă. topoare de luptă. prin ciocănire. ar fi putut fi. în urma căreia se obţine o foiţă subţire. Iniţial minereurile de cupru erau colecţionate pentru culoarea şi luciul lor şi folosite pentru confecţionarea mărgelelor. doua tipuri de topoare cu gaură transversală ( respectiv topoarele-ciocan şi topoarele cu braţe în cruce) şi târnăcoapele. Primele tipare apar în Orient în mil. piesele masive din cupru sunt o raritate. Arama este atestată pentru prima dată în spaţiul nostru în neoliticul timpuriu. Dimini sau Sesklo. În ceea ce priveşte tehnicile de prelucrare. în aria culturii Starcevo-Criş prin descoperirea unei sule la Balomir. Sălcuţa. inele de buclă. care este decupată în forma dorită. Nu este exclus ca minereurile frumos colorate să fi fost colecţionate şi pentru tatuaje sau în scopuri cosmetice. şi piese decorate cu puncte sau cerculeţe în relief. Cele mai multe piese sunt nedecorate. În mileniul al 5-lea. Un fenomen asemănător se constată şi în nordul Bulgariei. de obicei. trebuie remarcat că aurul este prelucrat la rece. în eneolitic.

dar destul de rar. aşezări şi morminte. care reprezintă o variantă tipologică originală. din ariile culturilor Sălcuţa şi Gumelniţa. unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau în interior urme de zgură de cupru. in ciuda faptului ca resurse exista. nu au nici o urmă de întrebuinţare. Este vorba de depozitul de topoare de la Cărbuna care continea 343 de piese. mai ales de bărbaţi. O cercetătoare din Bulgaria. IX/5. cele mai multe provenite din Transilvania. nr. de obicei locuri cu relief înalt. însemne de demnitate. mai apar. atestată doar în spaţiul Transilvaniei şi Moldovei. Ar mai fi şi alte indicii care duc spre supoziţia că ar fi existat ateliere în spaţiul nostru. Exploatarile de la Aibunar. apanaje ale unor persoane cu un statut social înalt. Foarte probail erau creuzete folosite la turnarea metalului. Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatră. în aria culturii Precucuteni. Crişana şi Banat. faza III. a analizat 200 de piese masive din cupru din aceasta perioada şi a constatat că 90 % dintre ele sunt noi. Moldova. precum cele din sudul Banatului. Topoarele şi târnăcoapele din arama descoperite pe teritoriul României au făcut obiectul unui studiu complex. dar în niciuna nu s-au aflat instalaţii de reducere a minereului. poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. a dus la concluzia că aceste piese sunt făcute din cupru provenit din Tracia. drept pentru care se toarnă destul de greu în tipare şi există riscul să se formeze bule de aer în interiorul pieselor. mai puţin târnăcoapele din cupru. Henrieta Todorova. date fiind posibilităţile de transportare a minereului foarte rudimentare.probabil. doar 10% avănd vagi urme că ar fi fost utilizate. în Serbia şi la Aibunar.n. pumnale sau străpungătoare. Indicii pentru o producţie locală ar mai fi si pentru toparele cu braţe în cruce de tip Târgu Ocna. Deocamdata nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru. în Bulgaria. urmează piesele descoperite în depozite. fapt care întăreşte ipoteza că reducerea se făcea foarte aproape de locul de extracţie. În plus. În jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 aşezări neolitice. Nordul Dobrogei. căci analizele metalografice au dovedit că arama provine din cel puţin patru locuri de extracţie diferite. în volumul Äxte und Beile aus Rumänien (Topoare si securi din Romania) II. Nu este exclus nici chiar ca ele să fi fost lingouri folosite în schimburile dintre comunităţi. Se cunosc peste 300 de piese. in toate au fost descoperite piese din cupru. publicat de Alexandru Vulpe. semn ca originea lor trebuie cautata aici. doar foarte puţine au fost descoperite în aşezări. Nu au fost descoperite locurile de reducere. sa se fi aflat în imediata vecinătate a locurilor de extracţie. motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat de cercetarile arheologice moderne. Arama prezintă avantaje şi dezavantaje. Printre avantaje: se reduce uşor. Dezavantajele majore sunt că este foarte vâscoasă în stare incandescentă. Oltenia (Baia de Aramă). se topeşte la 1085 de grade. Foarte multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese). cele cunoscute până în 1974. teritoriul României este şi foarte bogat în zăcăminte de cupru. imbraca forma unor şanţuri. În aceste şanţuri a fost descoperită ceramică neolitică care sugerează că ele funcţionează deja pe la 5100/5000 i. Supoziţia că piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazează şi pe faptul că majoritatea pieselor provin din morminte. SE Transilvaniei (Bălan). de putere. arama este foarte moale . se prelucrează uşor. aflate într-o zonă de dealuri cu altitudini de 300-400 m. Analiza metalografică a unor piese din Oltenia şi Muntenia. Este sigur că în Bulgaria au existat şi alte locuri de extracţie. este maleabilă. Deocamdată este dovedită producerea locală doar a topoarelor de tip pană prin descoperirea a două valve de turnare (tipare) în aşezarea de la Căscioarele. ceea ce este sigur insa este ca reducerea nu s-a realizat în aşezările din apropiere. din seria PBF. Este posibil ca atelierele de prelucrare a aramei. Cel mai adesea. Este posibil ca multe din piesele finite să provină din ateliere sudice. Maramureş. Pe lângă aceste patru categorii de piese. piesele de arama descoperite în aşezări sunt banale străpungătoare. fiind adunate şi încadrate tipologic. O descoperire de excepţie a fost făcută pe teritoriul Rep. La vremea aceasta există dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava. ca de exemplu o descoperire din nivelul Sălcuţa de la Ostrovu Corbului.e.Totodată.

TIPURI DE ASEZARI În neoliticul timpuriu aşezările nu sunt fortificate. nu se pot face afirmaţii care să fie valabile pentru toate culturile. lunca Dunării. care prezenta dezavantajul că modelul de ceară putea fi utilizat o singură dată şi turnarea în tipare monovalve sau bivalve din piatră sau din lut. Cucuteni. Este destul de probabil că ritualuri magice însoţeau acest proces. În rest. pastrandu-se un orificiu.Arta culturii Cucuteni. o data cu culturile Boian şi Stoicani-Aldeni. ajungandu-se la sedentarizare totala spre sfarsitul epocii . Bucuresti. Sunt abandonate definitiv aşezările în peşteri si se generalizează aşezările în aer liber. Bucuresti. Vladimir Dumitrescu. regulă valabilă nu numai în neolitic. în . situate pe boturi de deal. 1974.şi se deformează uşor. este amplasarea asezarilor in vecinătatea unei surse de apă potabilă: apă curgătoare sau izvor. se spargea carcasa de lut. Bucuresti. 1979. Precucuteni. În unele arii culturale. procesul tehnologic fiind destul de complicat. care funcţionează în poziţionarea unei aşezări. toate zonele de relief sau pentru întreg intervalul cronologic. Acesta era apoi imbracat intr-o pelicula de lut. Poziţionarea aşezărilor este variabilă. Au doar şanţuri împrejmuitoare care asigură securitatea animalelor domestice în faţa atacului animalelor sălbatice sau sunt facute pentru a ingradi deplasarea animalelor domestice in afara arealului locuit. Regula de bază. Printre locurile preferate se numără terasele joase sau înalte ale raurilor. 1987 Habitatul si necropolele in neolitic HABITAT SI NECROPOLA IN NEOLITIC HABITATUL Economia de tip productiv a determinat o mai mare stabilitate în spaţiu a comunităţilor umane. Pentru obţinerea pieselor din aramă au fost folosite două proceede de turnare: metoda cerii pierdute. Dupa racire. Bucuresti. Consideratii. BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. După turnarea şi răcirea pieslor se mai făceau eventuale operaţiuni de retuşare. Este neîndoielnic că prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a făcut de către meşteri specializaţi.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. există şi aşezări de înălţime. apar tot mai multe aşezări fortificate artificial sau natural. În eneoliticul timpuriu. ci pe tot parcursul preistoriei. Vladimir Dumitrescu.Arta neolitica în România. Metoda cerii pierdute presupune realizarea obiectului dorit din ceara. Starcevo-Criş din Moldova.Arta preistorica în România. iar fenomenul capătă intensitate mai ales în eneoliticul final. 1968 Eugen Comsa. Prin acesta din urma se turna metalul incandescent care topea ceara si apoi ii lua locul. ostroavele.

dar din Ucraina (Kolomišcina). format dintr-o palisadă constituită din pietre acoperite cu lut. se cunosc şi aşezări care au sute de locuinţe. dar şi securitatea. Tipurile de locuinţe ne sunt cunoscute ca urmare a cercetarii unor resturi de locuinţe. În interior sunt prevăzute cu o vatră. apar aşezări de dimensiuni mari.arie Cucuteni. aceste aşezări se prezintă sub forma unor movile artificiale. colibele şi adăposturile din peşteri sunt înlocuite cu locuinţe elaborate. cele de tip tell. Elementele de fortificatie au o dispunere circulară sau sunt amplasate doar în zonele mai expuse unor atacuri. Cel mai mare tell cunoscut din România este cel de la Hârşova. Aşezările de dimensiuni mari sunt suspectate a fi fost eventuale centre tribale sau centre de cult. Un tip de aşezare specific mai ales eneoliticului. se cunosc sate cu case dispuse in mai multe cercuri concentrice şi o retea radiala de ulite. Sunt uilizate atât locuinţele de tip bordei. dar şi datorită descoperirii unor modele miniaturale din lut de locuinţe în ariile culturilor Gumelniţa. prevăzute cu anexe care vin să asigure confortul si necesitatile cotidiene.Târpeşti. valuri de pământ. mai durabile. fiind înconjurate de râpe. Din arie Cucuteni. Stoicani-Aldeni sau Sălcuţa. StoicaniAldeni. este aşezarea de tip tell. 3. Alte aşezări au sisteme artificiale de apărare: şanţuri adânci. Printre aşezările fortificate pot fi amintite: 1. Deci ele sunt urmarea sedentarizării totale. au formă rotundă. Traian. sustinut de un stâlp central.cultura Precucuteni. obisnuita in aria culturilor Hamangia. drept urmare. mai ales în timp. precum aşezarea din faza A 2 de la Truşeşti.cultura Cucuteni-asezare fortificata cu un şanţ adânc de 2 m şi lat de 45 m.Dealul Viei. deci cu functionalitati suplimentare. Au. cât şi locuintele de suprafaţă. Gumelniţa. Ghindăreşti . Sălcuţa. mai rar cu un cuptor. Din aria aceleaşi culturi. care nu oferă o suprafaţă de locuit prea mare. 2. dar din Ucraina. care are o depunere de 12 m. au locuinţele foarte dense. aparute ca urmare a unei locuiri de lungă durată. altele. mai ales în arie Cucuteni-Tripolie.cu un sistem de apărare mai rar. În eneolitic. Cele fortificate natural sunt amplasate pe boturi de deal care asigură supravegherea zonei limitrofe. Structura internă a aşezărilor este destul de puţin cunoscută datorită faptului că există foarte puţine aşezări care au fost cercetate integral. cu diametre de 3-6 m si au o o groapă cu treapte de acces. Unele sate au locuinţele rarefiate în spaţiu. palisade. care este caracteristic zonelor de câmpie. cu o piaţă centrală (Târpeşti). care numără 93 de locuinţe şi care este aşezarea cea mai mare cunoscută până în prezent în spaţiul nostru.cultura Gumelniţa. asezari care pot fi considerate a fi deja proto-urbane. altele au casele aliniate in şiruri. Unele au o dispunere a caselor în cerc. Suprafaţa aşezărilor este variabilă. sofisticat şi solid. TIPURI DE LOCUINTE Ca urmare a procesului de sedentarizare. De regulă. ultimele fiind mai frecvente în a doua parte a epocii. Sunt atestate şi laviţe din pământ cruţat .5m. cu 5-6 locuinţe. acoperiş de formă conică. mai multe straturi şi depuneri groase de 4. dupa cum exista si aşezări în care nu a fost remarcată o ordine oarecare de amplasare a locuinţelor. Caracteristice neoliticului timpuriu sunt aşezările de mici dimensiuni. mai spaţioase. Bordeiele sunt îngropate aproximativ 1 m în sol.

uniţi prin împletituri de nuiele sau trestie şi acoperiţi cu lut amestecat cu pleavă. De regulă. tot de suprafaţă. în aceste cazuri. în aşezarea neolitică de la Parţa. iar bărbaţii pe dreapta. de formă ovală sau rectangulară. restul culturii Karanovo VI. Gumelniţa sau în arie Cucuteni) sau depunerea de schelete dezarticulate (arie Cucuteni. probabil. fie poziţia cea mai comună de somn. Există şi locuinţe prevăzute cu pridvor la intrare. Pereţii sunt construiţi din pari. în centrul locuinţei se află o vatră pe pat de pietre sau de cioburi. Există şi locuinţe care au pereţii pictaţi în aria culturii Gumelniţa. la Vărăşti (126 morminte) şi Varna (281 morminte) ale . cel mai adesea cu o singură încăpere. Poziţiile de depunere a defunctului sunt: intinsă pe spate (tipică culturii Hamangia şi fazei timpurii Boian) sau chircită (spre exemplu în arie Gumelniţa sau în fazele II şi III ale culturii Boian). Cucuteni si Petreşti. tipică Ungariei. Lazarovici crede că. au existat chiar şi locuinţe cu etaj. în zona vetrei. constituită din trunchiuri despicate de copaci. dintre care 276 apartin culturii Hamangia. Mormintele se constituie din gropi simple. Cucuteni. Unele locuinţe au şi cuptor. Petreşti. necropolă care aparţine culturii Herpály. Un alt tip de locuinţă. Vădastra. schelete sau părţi de schelete au fost descoperite în gropi menajere sau în şanţul de protecţie al aşezării. deci din eneoliticul timpuriu. Tipul este cunoscut din ariile culturilor Boian. Bihor). În ultimul caz. Poziţia chircită se crede că ar sugera fie poziţia foetusului în uter. cand chircirea este pronunţata. În ariile culturilor eneolitice. sub podeaua caselor. se practică inhumaţia. Gh. uneori prevăzută cu gardină. Acoperişul este în doua sau patru ape. PRACTICI FUNERARE Obiceiurile de înmormântare sunt inegal cunoscute. Alte necropole se cunosc de la Cernavodă (circa 400 morminte) şi Durankulak (800 de morminte. în Crişana. din faza Bolintineanu a culturii Boian. care este atestată doar sporadic in spatial nostru. Sunt destul de frecvente inmormântările de cranii sub podeaua locuinţelor (Căscioarele. S-ar putea ca. mai ales în cazul copiilor. Chircirea poate fi pe dreapta sau pe stânga. În aria culturii Bodrogkeresztúr funcţionează chiar o regulă foarte strictă. Daca aşezarea ar fi fost de tip tell poate ar fi fost mai credibilă această ipoteză. In aceasta etapa.Gumelniţa. la Căsciorele. Radovanu si Petru Rareş. erau acoperite cu băşici de porc. Pentru neoliticul timpuriu nu se cunosc necropole. Există şi situaţii în care morţilor le este destinată o parte a aşezării neutilizată sau o parte dezafectată (necropola neolitică de la Gomolava (Serbia) sau Andolina) Pentru neoliticul timpuriu şi o mare parte a celui dezvoltat se constată că nu există reguli stricte de înmormâtare. facut din paie. fiind şi cea mai mare necropolă neolitică din România. si locuinţele cu două încăperi. acoperite cu lut. trestie sau papură. Ea numără în jur de 500 de morminte. dictată de sexul defunctului: femeile sunt depuse pe stânga. apoi ele ar fi presupus o densitate mare de locuire într-un spaţiu limitat. totusi.sunt frexcvente . se presupune că s-a recurs şi la legarea defuncţilor. între locuinţe sau. Ca anexe.Gumelniţa). aparţinând culturii Vinca. Este greu de crezut pentru că tehnic erau dificil de realizat.Locuinţele de suprafaţă sunt rectangulare. este prevăzut cu o podea-platformă. să fie vorba de sacrificii aduse zeilor. ceea ce ar duce la o interpretare a morţii ca un somn prelungit. mormintele se află în interiorul aşezărilor. Podeaua este din lut sau pământ bătătorit. de obicei decapitate). existând doar o singură excepţie: necropola de la Suplacu de Barcău (jud. de la o cultură la alta. Casele au înălţimi de aproximativ 2 m şi sunt dotate cu ferestre rotunde sau ovale care. De multe ori. Lângă cadavre se depun uneori si ofrande. Cea mai timpurie necropolă este cea de la Cernica. Inventarele funerare sunt deocamdată sărace.

Necropola de la Durankulak numără în jur de 800 de morminte dintre care 276 aparţin culturii Hamangia. Apariţia cenotafului indică obligativitatea înmormâtării chiar şi pentru defuncţii ale căror cadavre nu sau găsit. Din cele 281 de morminte. cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. Cu un inventar mai bogat sunt mormintele din necropolele de la Iclod. cât şi în morminte de femei. 170 aveau între 1-10 obiecte de inventar. sunt cenotafuri. Unele morminte nu au schelete. Adesea apar topoare de piatră dispuse în poziţie funcţională. Necropola de la Varna este un caz special. Printre necropolele de excepţie trebuiesc amintite cele de la Cernavoda. Numărul mic al mormintelor datate în neolitic vine în dezacord cu estimările demografice. Astfel. de obicei brăţări. 23 nu aveau inventar. iar 211 bine conservate.culturii Gumelniţa. inexistente sau foarte sărace: un vas. Ele apar atât în morminte de bărbaţi. Au fost constatate aici deosebiri de tratament între adulţi şi copii şi între femei şi bărbaţi. Inventarele funerare sunt. Sultana.5 %). Dintre acestea din urmă. lângă mâna dreaptă sau lângă cap. mărgele sau pandantive. . ocru depus pe cadavru sau sub cadavru. care caracterizează mai ales zona Dunării Inferioare şi Bulgaria de est. iar 18 erau foarte bogate (8. adica nmorminte simbolice. topoare de piatră. Si în această necropolă au fost descoperite statuete antropomorfe. În arie Starcevo-Criş este frecventă acoperirea craniului sau a părţii superioare a corpului cu un fragment ceramic de mari dimensiuni. ofrande de carne. la nivelul neoliticului. Cimitirul are o suprafată de 1200x 600 m. Trebuie remarcat faptul că apariţia necropolelor extramuros este un fenomen izolat în Peninsula Balcanică. dar în unele dintre morminte inventarul funerar era foarte bogat. Tot aici este frecventă depunerea ocrului pe schelete sau în vase. 70 erau avariate. Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. uneori câte 4 într-un mormânt. fapt ce i-a făcut pe unii cercetători să emită ipoteza că doar o parte din populaţie era selectată pentru înmormântare. Interesant este că toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. Ea a fost descoperită în 1972 şi a fost cercetată în anii '70 şi '80. restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelniţa din România). Nu numai că în toate acestea au fost descoperite piese de aur. doua necropole la Iclod (ale grupului Iclod). sau din scoică Dentalium. sub formă de pulbere sau de bulgări. lame de silex. Frecvent au fost descoperite în morminte statuete antropomorfe sau capete de animale domestice. Durankulak şi Varna. care au 1 până la 12 vase. brăţări din Spondylus. La Cernavoda sunt frecvente podoabele din melc Spondylus.

al altor obiecte folosite în ritualuri religioase. drept urmare vegetaţia devine un obiect de solidaritate mistică. accesorii din aur pentru arc şi topor. se exprimă prin gesturi sacre. Izvoare scrise nu există. al unui bărbat de 40-50 de ani. 11 cercei sau belciuge.5 kg. 1987 Douglass W. prezente adesea în literatură. Dintre acestea amintim 890 mărgele de aur. Bailey. adeseori. datorită faptului că destinul uman nu mai este legat de vânătoare ci. al sanctuarelor şi al complexelor de cult. drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile. care pleacă de la religia unor popoare antice despre care există izvoare scrise. Ne referim la faptul că aceasta. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. la Hacilar (Anatolia). Se crede că. deci inmormântarea pare a fi un prilej de exprimare a diferenţelor de statut social din cadrul comunităţii. aşezate pe picioarele mortului. Mai există şi un alt demers. de cultivarea plantelor.n. 1995 Religia in neolitic RELIGIA NEOLITICA Nu există îndoială că populaţiile din neolitic aveau un sistem religios coerent. mult mai complicat decât ni-l imaginăm noi astăzi. în comparaţie cu paleoliticul. intim legat de activităţile economice principale. au rădacini comune mai vechi. omul neolitic riscă să rămână neînţeles. Acesta avea în inventar peste 1000 de piese. Prehistoric Bulgaria. fenomen cu care ne vom întălni şi în spaţiul balcanic. De pe la 7000 i. tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologică. pantomimă. care trăiesc în condiţii analoage şi care au fost studiate etnografic. reprezentări plastice feminine. Reconstituirea bazată doar pe izvoare arheologice este dificilă şi incompletă.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. care vorbesc despre un unic cult. 52 de aplici de aur pentru îmbrăcăminte.majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de bărbaţi. Bucuresti.e. dans. Consideratii. în esenţă. cântec. s-au schimbat radical trăirile religioase. două discuri de aur. Aurul din mormant cantărea in jur de 1. 16 inele de aur. Catal Hüyük (Anatolia). Dintre morminte se remarcă M 43. apar în Orient. de acum încolo. Ivan Panayotov. Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant şi intră în contradicţie cu afirmaţiile care pun în evidenţă o discontinuite care ar fi avut loc în Europa. cândva la sfârşitul . cel al Marii Zeiţe. pe studiul plasticii antropomorfe şi zoomorfe. In consecinta. care fac imposibilă reconstituirea integrală a religiei neolitice. Sunt evidente unele tendinţe de simplificare. Jerichon (Jordania). Reconstituirea religiei neolitice se bazează. pornindu-se de la ideea că religiile antice conservă vechi credinţe. Cele mai sărace inventare s-au găsit in mormintele de copii. Pentru a înţelege mai bine gândirea religioasă a oamenilor neolitici se apelează frecvent la populaţiile retardate economic.

Predomină net. mamă cu sugar în braţe (Rast. cu picioarele sub şezut. adesea perforate.in arealul culturii Karanovo VI sau aşa zisa "zeiţă-broască". modelarea este mai riguroasă. reconstituirea fenomenului religios este riscantă. Am aminti motivul zeiţei gravide. şolduri. deci sa le contamineze. sau reprezentări considerate a fi androgine. la nivelul neoliticului. care se caracterizează prin foarte multe modelări standard. Doar reprezentările antropomorfe din os.eneoliticului. mai ales în culturile Hamangia. PLASTICA ANTROPOMORFA Toate culturile neolitice. aşa zişii "Gânditori" de la Târpeşti sau de la Cernavodă. cu capul perforat.prezent la Pazardjik. Este de remarcat schematismul în modelare. Se acordă o mare importanţă detaliilor anatomice sexuale: sâni.sau in arie Cucuteni). Canonul diferă de la o etapă la alta. Boian. în urma căruia ar fi pătruns în acest spaţiu populaţiile indoeuropene. dar există şi reprezentări de bărbaţi ( circa 5%) sau reprezentări de androgini (rar. În concluzie. Vădastra si Hamangia. Se cunosc şi exemplare de statuete duble: de sex diferit (celebrii "Indrăgostiţi" din arie Gumelniţa). par a fi destul de neimportante. În eneoliticul târziu. au reprezentări antropomorfe. in ciuda eforturilor depuse. semn că piesele puteau fi fixate pe un suport. dar ele rămân rare. caracterizate prin portul unei centuri sub talie şi a unei diagonale pe piept. se observă apariţia unor canoane de modelare care sunt strict respectate. Precucuteni. Sunt foarte bine reprezentate numeric în faza A statuetele în poziţe şezândă. Începând cu cultura Starcevo-Criş. mai realistă. reprezentările de femei. La nivelul neoliticului există şi statuete feminine de excepţie. cu solduri dezvoltate. piesele având caracter de unicitate. un bun exemplu in acest sens fiind cele din aria culturilor Boian. Capul şi detaliile feţei nu par a fi importante. începând cu prima. mamă cu fiică (Rast. Cultura Gumelniţa surpriunde pentru că nu are modelări standard în lut. cu funţionalitate de pandantive. populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca. Rămâne de văzut dacă seminţele apar accidental sau . triunghi sexual. Foarte multe statuete au o mască triunghiulară sau pentagonală pe faţă. sunt standardizate. Statuetele sunt redate cu precadere în două poziţii: în picioare sau în poziţie şezândă. Vădastra. cultura cu cea mai bogată plastică este Cucuteni. avand forma unor cioturi. Pentru piesele culturii Cucuteni s-a făcut afirmaţia că ar avea în pastă cariopse de cereale. De multe ori statuetele feminine prezintă steatopigie (modelarea accetuată a şoldurilor). Cultura Vinca are reprezentări plastice mai speciale. piese care care sunt mai expresive şi din punct de vedere al gesturilor. macheta de sanctuar de la Truşeşti). Există şi destul de multe reprezentări masculine. Se cunosc statuete antropomorfe încă din cel mai vechi nivel de la Cârcea. Adesea capul lipseşte (aria culturii Hamangia) sau detaliile feţei sunt foarte vagi şi total inexpresive. supusă greşelii. modelate din pasta fina. probabil în poziţie de naştere. adeseori asociate cu scaune sau tronuri miniaturale din lut.Tot în neoliticul dezvoltat încep să apară reprezentările masculine. Iniţial este preluat modelul precucutenian. Fără îndoială că reprezentările plastice diferă de la o cultură la alta. în aria Cucuteni. Există şi câteva piese în poziţii de odihnă. fiind două tipuri de statuete mai frecvente: cele prismatice şi cele în formă de coloană. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni. Din neoliticul dezvoltat şi eneoliticul tipuriu. mai mult banuite decat dovedite). fese. La acest nivel nu prea există modelări standard. ulterior apar reprezentările foarte schematice de tip en violon sau statuetele foarte zvelte. cu excepţia triunghiului sexual. meditative. Neoliticul timpuriu se caracterizează mai ales prin schematismul modelarii. fiind redate cu destul de mare precizie detaliile anatomice. incompletă şi in mare parte ipotetică. mai rar în mână (Liubcova). Detaliile anatomice. datorită unui fenomen amplu de migraţie.cultura Vinca. Statuetele multor culturi au braţele retezate pe lângă umeri . Se pune un mare accent pe faţă. sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi.

ipotetică. Spargerea putea fi accidentală. fără prea mari şanse de confirmare. exlusă din comportamentul omului contemporan şi considerată un opiu pentru . având loc după terminarea unei ceremonii în care statuetele au fost folosite în chip de recuzită. care fac parte din ansambluri arhitectonice de cult. Contextele în care au fost descoperite statuetele antropomorfe sunt foarte importante. mai ales din locuinţe.cimec. Alte statuete provin din contexte profane. Numeroase exemplare provin din stratul de cultură al unor aşezări sau din gropi. Există tot felul de atitudini în literatura arhologică faţă de plastica antropomorfă. Doar în două arii culturale ne întâlnim cu practica depunerii de statuete în morminte: cultura Hamangia (necropola de la Cernavodă şi Durankulak) şi ultima subfază a culturii Cucuteni (faza B3. drept pentru care se crede că erau desacralizate. Există şi statui sau busturi de statui de mari dimensiuni. Foarte multe piese nu au. În fine.in necropola de la Vâhvatinţi) (Pentru cunoasterea in detaliu a reprezentarilor antropomorfe din aria culturii Gumelnita si a modului in care ele au fost interpretate se poate folosi http://www.htm) INTERPREAREA STATETELOR ANTROPOMORFE Interpretarea statuetelor rămâne.stalinista. contexte precizate.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. lângă râşniţe sau vetre. a cuptorului sau a altarelor cruciforme din aria Cucuteni. trebuie amintit si că unele statuete provin din contexte funerare. de cele mai multe ori. Din arie Cucuteni se cunosc multe statuete care au fost descoperite în sanctuare. in perioada stalinista şi chiar post. Religia. dispuse pe laviţe sau podiumuri din pământ cruţat. montate pe socluri. contextul poate fi unul sacru. Se cunosc mai ales din ariile culturilor Vinca (sanctuarul de la Parţa) şi Cucuteni. Spre exemplu.intenţionat. De asemenea. piesele fiind considerate adesea a avea un cod pierdut. din păcate. dar şi intenţionată. cercetătorii ruşi considerau figurinele antropomorfe drept jucării pentru copii. Pentru arie Cucuteni s-a făcut observaţia că acestea din urmă (cele din gropi) sunt întotdeauna piese fragmentare. de obicei din zona vetrei. ele putând aduce precizări cu privire la funcţionalitatea pieselor.

unde există reprezentări antropomorfe în paleolitic. De foarte multe ori. drept urmare publică mai multe cărţi pe această temă: Arta preistorică în România.un hibrid cu cap de bufniţă. unde nu există antecedente din paleolitic. Sunt total neclare atributele şi atribuţiile acestor zeiţe care. de obicei de sex feminin. un avans cronologic de doua milenii. Zeiţa-şarpe. cum ar fi: Zeiţa-pasăre. Există însă şi atitudini mai curajoase şi nuaţate. de fapt. Dumitrescu se refugiază în studiul dintr-o perspectivă artistică a plasticii antropomorfe şi zoomorfe. desigur foarte expuse unor critici sceptice. era exclusă sau îi era diminuat rolul şi atunci cand era vorba de comportamentul omului preistoric. iar în Europa Centrală. Autorul abuzează prin descrieri nesfârşite. dupa Vladimir Dumitrescu. de multe ori. De obicei principiul masculin este reprezentat de un animal sălbatic (taurul sau bucraniul sau numai cornul. ocoleşte definirea religiei neolitice. artizanale care nu au nimic comun cu obiectul de artă. Ca atare. După aceeaşi autoare. Marija Gimbutas dimpotrivă. O altă atitudine este cea a lui Vladimir Dumitrescu care este foarte rezervat şi care. Potrivit lui. În general. discursul autoarei este destul de slab argumentat şi a dat naştere unor interpretări forţate. tot ceea ce este plastică antropomorfă feminină. are o gândire pozitivă şi mai prolifică în planul ideilor. autorul este adept al teoriei ex oriente lux. Pierre Lévêque. Dan Monah. zeii masculini sunt puţini. Din literatura romănească. prin definiţie. spre exemplu. spune el. în funcţie de sexul. dar care uneori rămâne vizibil dependentă de interpretările Mariei Gimbutas. Drept urmare. Zeiţa naşterii şi a vieţii. de exemplu) sau de reprezentările de phalusuri. El face un meritoriu efort de înţelegere a religiei neolitice. care a studiat foarte puţin artefactele arheologice. ale lui Melaart sau ale lui Mircea Eliade. Ca atare nu prea exista elemente de continuitate intre cele doua epoci nici in Orient. care sunt clar răspunsuri la o comandă religioasă şi care limitează cvasitotal libertatea de creaţie a artistului. V. Ea reconstituie chiar un panteon neolitic reprezentat prin destul de multe zeităţi. In general. care îndeamnă la descifrarea plasticii antropomorfe în funcţie de contextul arheologic. urmate de prea puţine concluzii despre credinţele religioase. nu există o plastică neolitică antropomorfă timpurie. Arta neolitică în România. sansa noastra de a cunoste religia neolitica porneste de la cunoasterea si intelegerea religiei grecesti. Arta culturii Cucuteni. similitudini cu cea din Orientul Apropiat. pana in perioada preistorica. la Eugen Comşa este evidentă această atitudine. În general. nici in Europa. surse de inspiraţie pentru tot felul de diletanţi. este interpretat mecanic ca fiind expresia unui cult al fertilităţii şi fecundităţii. Zeiţa regenerării şi transformării. care trebuie să fi avut un rol proeminent în neolitic. crede că mitologia grecească poate fi cheia descifrării religiei neolitice. Totuşi. deci consideră că neoliticul european este tributar Orientului. crede că a existat o continuitate între religia şi simbolurile religioase paleolitice şi cele neolitice. detaliile anatomice sau gestica . par sa se suprapuna. religia neolitica din Romania are. Are o atitudine creatoare. el considerand că plastica antropomorfă feminină are drept obiect de reprezentare Marea Zeiţa Mamă. Greşeala lui Vladimir Dumitrescu este aceea că integrează în ceea ce se numeşte artă piese antropomorfe cu modelare canonică. o dată cu apariţia cultivării plantelor şi a domesticirii animalelor. pornind de la artefactele arheologice şi contextul lor de descoperire. fără deosebire de context. presupune unicitatea. în ciuda faptului că tipul de economie este fundamental altul. dimensiunea. care. iar pictura rupestră tipică paleoliticului dispare fără urmă. Autoarea ignoră faptul că cele dintâi reprezentări plastice apar în Orient. pentru că rădăcinile ei trebuie să coboare mult în timp. ultimul cercetător al religiilor dintr-o perspectivă etnoculturală. din toate punctele de vedere. O atitudine interesantă şi nuanţată faţă de plastica antropomorfă neolitică o are. s-a încercat reconstituirea gândirii religioase şi a panteonului neolitic din două direcţii opuse.popor. Zeiţa-peşte. în literatura romănească mai nouă. piesele devenind de fapt nişte produse meşteşugăreşti. care are. spaţiul balcanic este indisolubil legat de Asia Mică şi Orient în general. Zeiţa gravidă. cronologic vorbind.

fapt ce ar duce inevitabil la concluzia că bărbaţii sunt lipsiţi de fervoare religioasă. Este vorba de reprezentările de femei bătrâne. în poziţie de naştere sau cu o ramură pe pântec (arie Cucuteni). continuitatea speciei bazându-se pe existenţa a cât mai multor femei. androginia ar exprima totalitatea şi coincidenţa contrariilor. Fără îndoiala că religia s-a împletit cu magia. Sunt destinate unor ceremoni însoţite de muzică. phalusuri. ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA) Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzită în ceremonii religioase: 1. coarne. reprezentările masculine sunt puţine şi par a avea o poziţie subordonată. Piesele din morminte ar putea fi puse în legătură cu o divinitate protectoare a morţlor. la Truşeşti spre exemplu). în ariile Boian şi Precucuteni. Legătura reprezentărilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentări de femei gravide. Cele mai frecvente sunt măsuţele cu patru picioare sau scaunele şi tronurile. . bazat pe două principii contrare şi complementare: cel masculin şi cel feminin. Se cunosc mai multe piese din aria culturii Gumelniţa. Piesele de mici dimensiuni. 2. prin convenţie. Piesele perforate sugerează că ele erau fixate pe suporturi sau pereţi. bucranii.statuetelor. Piese de mobilier miniaturale din lut. Este greu de crezut că principiul masculin ar fi fost socotit secundar. de alţii ca aducând aminte de feşele în care erau înfăşurate mumiile egiptene sau ca indicând muşchii. detaliile anatomice si piesele de vestimentaţie. Principiul masculin este redat pars pro toto. Principiul masculin este mai puţin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentări de tauri. din os sau din aur. În această categorie ar intra mai ales statuetele cu braţe îndoite din cot şi ridicate în sus. Adică sub formă de coarne. posibil o întruchipare a simbolului masculin. mai ales. tipice. dar şi prin simboluri: rombul. phalusuri. spunea el. spre exemplu. că interpretările sunt foarte deosebite si atunci cand este vorba de decorul statuetelor. dovadă că pantecul este asimilat cu glia fertilă. Reprezentările de animale sunt legate şi ele de practici magice pentru succes la vănătoare sau pentru sporirea turmelor. dar au o cupă fixata în centru. Iată. În fond. Decorul unor statuete cucuteniene a fost interpretat de Gh. cu pietricele în interior. biologic vorbind. pentru culturile Starcevo-Criş şi Precucuteni. toate statuetele sunt feminine. Principiul feminin este redat mai explicit prin statuete antropomorfe feminine. Printre ritualurile magice de la nivelul neoliticului se număra depunerile de bucranii în gropi. au avut în mod clar funcţionalitate de pandantive şi se bănuieşte că au fost folosite pentru caracterul lor magic. deci. ci poate pe muritori în poziţie de adoraţie.arată exact ca măsusuţele. Buţureanu ca indiciu de tatuaje. principiul masculin este mai prolific decât cel feminin. Adesea scaunele Precucuteni au spătare modelate în formă de coarne. modelate adesea în formă de păsări. 3. Dualismul ar fi dovedit de reprezentările androgine si de scenele de hierogamie (frecvnte în arie Cucuteni. cu sânii căzuţi. Zuruitori din lut. procentual. Se crede ca sistemul religios neolitic era unul dual. O altă ipostază ar fi aceea de femeie strămoaşă. Se spune adesea că principiul masculin ar fi secundar deoarece. pentru calităţile lor apotropaice. Potrivit lui Mircea Eliade. Statuetele androgine au fost considerate de Dan Monah ca reprezentând o divinitate primordială care avea capacitatea de autoreproducere. Există bănuiala că unele statuete nu-i reprezintă neapărat pe zei. Vadimir Dumitrescu excludea posibilitatea să fie vorba de adoratori pentru că. Altare miniaturale.

Phalusuri din lut. 6. la Turdaş).4. Se crede că erau folosite în cursul unor orgii sacre. în cinstea Demetrei. tronuri. Vase pentru libaţii. 5. Tot din Grecia se cunoaşte o sărbătoare numită Kalligenia. Šuškova). Sunt circulare . Gumelniţa. În aria culturii Cucuteni se cunosc nişte reprezentări de sanctuare deschise. . în oficierea unor ritualuri pentru fertilitate. Machete de construcţii (de case sau sanctuare sau hambare). Se întâlnesc în ariile culturilor Vinca (8 buc. jertfelnice si râşniţe. în care se păstrau seminţele în ideea de a fi sacralizate în cadrul unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilităţii solului. deci un fel de hambare simbolice. Popudnia. Se cunosc din arie Cucuteni. ocazie cu care se proceda într-un mod similar . S-a crezut că sunt machete de case. la Ghelăieşti şi Podei-Tg. cu caracter profan sau căsuţe ale spiritelor protectoare sau ale strămoşilor. Cucuteni (Kolomišcina. Nicolae Vlassa a lansat ipoteza că sunt recipiente pentru păstrarea unor rezerve intangibile de cereale. Asfel. Stoicani Aldeni. iar în interiorul lor au fost descoperite statuete. locuinţa familiei celeste. Sunt considerate a reprezenta casa ideală. Aceste vase sunt prevăzute cu un cioc sau o ţeavă. se ştie că exista o sărbătoare patronată de zeiţa Athena în care erau arse cereale pe vatră. Ocna. Cenuşa rezultată era apoi amestecată cu seminţele destinate însămânţării. fără acoperiş. Ideea i-a fost sugerată de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasică.

O altă serie de vase sunt vase comune care au însă pe ele reprezentări în relief de siluete umane. In camera altarului se aflau doua statui lipite. Le-am aminti în chip special pe cele din aria culturii Cucuteni care reprezintă scene de acuplare (celebrul vas de la Brânzeni). deci un cuplu pus in legatura cu fertilitatea. fie au figurate pe gât detalii anatomice ale feţei umane. înlănţuite întrun dans ritual . altul de 11x 6. Din aceeaşi arie se cunosc multe vase care sunt susţinute de reprezentări antropomorfe. foarte stilizate. De fapt este vorba de două sanctuare suprapuse. cu cap de taur. Lazarovici în aria culturii Vinca. Vase antropomorfe care fie că sunt modelate în forma trupului uman. redate foarte schematic. Timiş).7. tăvi pentru ofrande. la Parţa (jud. motiv pentru care sanctuarul ar fi fost si un fel de calendar solar. Traian. Sunt de obicei 6 siluete feminine. indirect agrar. unul de 12. În interiorul sactuarului au mai fost descoperite vetre portative. una feminina si alta masculina. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se cunosc din aria culturii Gumelniţa (Zeiţa de la Vidra. Unul dintre peretii sanctuarului avea un orificiu prin care se face afirmatia ca ar fi patruns soarele in ziua solstitiului de primavara si de toamna si ar fi luminat perfect altarul. 6 m. Din aria culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip horă: Frumuşica. Larga Jijia.5x 7 m. vasul de la Sultana). Cel de-al doilea ar fi avut doua incaperi: asa zisa camera a altarului si o camera destinata ofrandelor. CLADIRI DE CULT Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh. Ipoteşi. . vase de cult antropomorfe şi zoomorfe.

de formă rectangulară. probabil devenit deja sacru. Este o clădire cu doua încăperi. privită ca axă a lumii. o dată folosit în acest scop el devine sacru. La Truşeşti-Tuguieta. tronuri miniaturale din lut şi vase. La Mărgineni a fost dezvelită o clădire care avea în interior un cuptor terminat în partea superioară cu un suport ce purta un cap antropomorf din lut. Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka. Vl. Dumitrescu întemeindu-şi pe ele ipoteza existenţei unui cult al coloanei. de aproximativ 2 m înălţime. ca mijloc de legătură între pământeni şi divinitate. din 93 de constructii se crede că 6 au fost clădiri de cult pentru că în inventarul lor au fost descoperite statui monumentale din lut. Pe o latură a sanctuarului se afla o laviţă din pământ cruţat pe care au fost găsite 16 statuete feminine. care a aparţinut culturii Gumelniţa. Pe acelaşi loc. În interiorul clădirii au fost descoperite două coloane tronconice din lut. prevăzut cu un cuptor. Din arie Petreşti se cunosc sanctuare la Ghirbom şi Pianul de Jos.De la Căscioarele se cunosc alte două sanctuare. pictate. Petreşti şi Cucuteni. lângă care au fost descoperite 5 râşniţe şi 5 statuete feminine antropomorfe. aparţine fazei Spanţov a culturii Boian. care au fost refăcute în 3 rânduri. Aşadar şi la Parţa şi la Căscioarele locul destinat sanctuarului este folosit o lungă perioada de timp. cu pereţii pictaţi. de 16 x 10 m. a existat şi un sanctuar mai tărziu. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni. aflată în interiorul sanctuarului. O altă piesă interesantă. este un tron din lut în mărime naturală. In arealul culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe clădiri sau complexe de cult. Despre coloane se crede că nu au avut funţionalitate arhitectonică. Primul. . cel mai vechi.

sub care se aflau 4 statuete antropomorfe. în continuare. Nu este desigur exclus ca. protectori ai casei sau familiei. Se crede că este vorba de piese de cult care erau depozite în intervalul dintre două ceremonii religioase. sunt cunoscute de la Buznea. Spre exemplu. 4 statuete acoperite cu un vas. la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit. La Ghelăieşti. râşniţe. să existe si zei casnici. În această din urma arie culturală există atât modele de sanctuare acoperite. având în centru un vas aşezat cu fundul în sus. cuptoare. Ele au în interior statuete antropomorfe. Apariţia sanctuarelor este un semn că gândirea religioasă se constituie într-un sistem coerent. dar mai ales din arie Cucuteni-Tripolie. asociate cu un vas de libaţii. Toate acestea au fost considerate a fi complexe de cult. care conţinea 13 tronuri miniaturale din lut şi 21 de statuete antropomorfe. Dumitrescu). iar la Văleni au fost descoperite pe podeaua unei locuinţe 5 phalusuri din lut. fără acoperiş. cât şi ca locuinţe ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas. cât şi deschise. Ele se cunosc din aria culturii Gumelniţa. Šuškova şi Ghelăieşti. vetre cruciforme (jertfelnice).O altă serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor construcţii de cult.Există şi amenajări destinate cultului în cadrul unor locuinţe. ca cele de la Popudnia. Dan Monah). spre exemplu. MANIFESTARI CU CARACTER RELIGIOS . ca de exemplu cel de la Kolomişcina. Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de cult. care erau acoperite cu paie.la Căscioarele-. au fost descoperite într-o clădire 6 vase dispuse în cerc. Piesele au fost interpretate atât ca locuinţe profane (Vl. este un indiciu al apariţiei zeilor comunitari sau tribali.

1979. Neoliticul pe teritoriul Romaniei. a fost descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofrandă de întemeiere. fapt pentru care ele ne rămân necunoscute. peste care au fost ridicate mai apoi clădirile. . Ele sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase depuse în gropi. care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru întemeierea unor clădiri. Este apoi bănuită desfăşurarea unor ceremonii în care muritorii purtau măşti prin care se identificau cu zeii în cadrul unor spectacole dramatice care reactualizează timpul primordial sau care interpretează mituri cosmogonice. din aria culturii Boian. Vladimir Dumitrescu. 1968. mai ales in aria culturii Cucuteni. 1987 Eugen Comsa. totuşi. Consideratii.Tot printre manifestările rituale trebuiesc amintite dansurile. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. Bucuresti. Arta preistorica în România. Sub o locuinţă de la Glina. în arie Cucuteni. Practicarea lor este sugerată de figurine antropomorfe suprinse în paşi de dans-la Ipoteşti ( cultura Cucuteni-figurină masculină) sau de vasele de tip horă. Arta neolitica în România. Există chiar unele situaţii. unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele vase a unor scene de acuplare. Printre formele de manifestare religioasă au fost. Practica este bănuită mai ales pentru arealul culturii Vinca.Este clar că o serie de gesturi religioase nu au lăsat urme identificabile arheologic. Figurinele antropomorfe din epoca neolitica. precum ofrandele de întemeiere a unor construcţii. în aria căreia au fost descoperite foarte multe statuete care poartă o mască pe faţă. Bucuresti 1995. Bucuresti. Vladimir Dumitrescu. Vladimir Dumitrescu. 1974. Ritualurile orgiastice pentru fertilitate şi fecunditate sunt sugerate de descoperirea. Arta culturii Cucuteni. Bucuresti. identificate unele. Bucuresti.

spaţiul cronologic cuprins între sfârşitul culturilor eneolitice ( Cucuteni. incetatenindu-se ideea că începutul epocii ar coincide cu sfârşitul Troiei I. Timisoara. Cultura Baden (în vestul României) şi cultura Coţofeni. La vremea cu pricina. Monografie arheologica. pe măsura înmulţirii cercetărilor de teren.Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. Transilvania). 2001. Gheorghe Lazarovici. cu alte cuvinte o etapă care este altceva decât neoliticul. Mythes. Chr. Periam-Pecica). Culturile care mobilau acest spaţiu erau complexul Horodişea-Folteşti-Cernavoda II (în Moldova. 1997. cultura amforelor sferice (într-un spaţiu restrâns din Moldova). NE Munteniei şi Dobrogea). Gumelniţa) şi începutul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru. iar epoca ar fi paralelă cu Troia II-IV .htm Epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului EPOCA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a. Zoia Maxim. Florin Drasoveanu. au fost definite ca aparţinând epocii de tranziţie o serie de culturi şi grupuri noi.Maija Gimbutas. Parta. London.Schneckenberg.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziţie se înţelegea. dar care nu poate fi denumită încă epoca bronzului. când a apărut primul tratat de Istoria României. The Gods and Goddesses of Old Europe. 7000-3500 B. http://www. mult prea multe . Sălcuţa. S-a ajuns la această datare mai ales pe baza relaţiilor care puteau fi stabilite între spaţiul nostru şi succesiunea straturilor de la Troia. În anii '60. Glina.cimec. Legends and Cult Images. Dan Monah. cuprins între 1900-1700. Banat. Cu timpul. Radian Romulus Andreescu.C. datarea în ani calendaristici se baza pe cronologie de contact. o parte din Muntenia. neexistând date C14 sau dendrocronologice. Piatra-Neamt. 1974. cu o arie mai mare de răspândire (Oltenia. Plastica antropomorfa si zoomorfa gumelniteana. acestei epoci i se afecta un spaţiu foarte îngust de doar 200 de ani. până nu demult.

începutul epocii ar trebui plasat. Unii cercetători cred că aceste populaţii pot fi identificate cu indo-europenii. întrebarea. Horodiştea. În literatură adesea pot fi întâlnite estimări între 2600-2000 pentru epoca de tranziţie. după un timp. Dacă acceptăm opinia lui Al. dar extrage din ea culturile Baden şi Coţofeni care sunt caracterizate de o cultură materială tipică epocii bronzului. care a devenit mult prea strâmt. Vulpe. dată care. Al. neputinţa arheologilor de a stabili o graniţă precisă între neolitic şi epoca bronzului. Vulpe pledează pentru ideea de a se considera începutul epocii brozului momentul constituirii blocului BadenCoţofeni. spre exemplu. Propunerea lui Al. . Vulpe nu precizează care este momentul cronologic în care începe această epocă de tranziţie. In continuare. În esenţă se pune întrebarea dacă mai este necesară mentinerea acestei epoci în schema de evoluţie preistorică. urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema. Problema indo-europenilor este vastă şi cei 200 de ani care s- . ceea ce ar însemna că epoca bronzului în spaţiul actual al Romăniei ar începe cam în acelaşi timp cu helladicul timpuriu în Grecia. Celei. El pune. cercetător al acestei epoci. cel mai probabil. Culturile anterioare acestui bloc. Aceste datări noi nu corespundeau deloc cu cele până atunci admise a fi corecte.pentru acest interval cronologic. în 1979. unde am încadra cultura Cernavoda I care este contemporană cu sfârşitul culturilor Gumelniţa. venite din spaţiul de stepă aflat la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră. Folteşti. înseamnă sfârşitul culturilor eneoltice. Milojćić. de pe cursurile inferioare ale Volgăi. adică la o dată în jur de 3500 a. Cele mai recente articole ale lui Al. Niprului şi Nistrului. Chr. dar crede că această epocă de tranziţie este o etapă la care se va renunţa pe măsura avansării cercetărilor. În plus. fiind mult mai timpurii. Sălcuţa şi Cucuteni. spre exemplu. chiar dacă unele sunt paralele în timp cu culturile eneolitice. Această datare este şi azi adesea folosită. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziţie este considerată a fi fost o epocă de instabilitate. mai ales în condiţiile în care metodele nu erau înţelese sau nu erau încă foarte bine puse la punct. susţinută şi în articole recente. adică Cernavoda I . spune el. pe la 3800 a. Vulpe păstrează această epocă intermediară. admite utilizarea în continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu. s-a admis că epoca de tranziţie trebuie extinsă şi s-a datat intr-o manieră de compromis între 2600/2500-2000. Deci. Vulpe. Având în vedere reacţia altor cercetători (Petre Roman. Sincronizarea începutului epocii bronzului cu începutul helladicului. caracterizată prin pătrunderi de valuri succesive de populaţii. ci doar că ea se termină la 3500. spre exemplu). consideră aventuroasă această propunere şi consideră că ea nu rezolvă problemele de delimitare a neoliticului de epoca următoare. Alexandru Vulpe considera că noţiunea "epocă de tranziţie" exprimă. ceea ce ar presupune că acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziţie în care fusese plasat anterior.III. de fapt. Gorodsk. în final. de multe ori existând erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau neîncrezători în aceste metode. acelaşi autor. Donului. pentru spaţiul nostru. Părerea profesorului Vulpe nu este împărtăşită de toată lumea şi există diverse alte propuneri privind conţinutul epocii de tranziţie sau datarea ei. Usatovo. este aceea de a se ralia cronologia românească la cronologia egeeană. si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). majoritatea de sorginte estică. dar are o cultură materială care este net diferită de cea tipică eneoliticului. Al. Chr. moment care s-ar plasa pe la 3500. pentru datarea culturilor. ea este doar un compromis care încearcă să tempereze discuţiile în contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. Herculane II. Totuşi. Petre Roman. există în literatura arheologică discuţii în contradictoriu cu privire la această epocă. ar rămâne culturi ale epocii de tranziţie. fizico-chimice. nu se bazează pe argumente solide. Într-un articol din 1974. Cheile Turzii. au început a fi folosite tot mai frecvent metode moderne. Iniţial ele au fost ignorate sau privite cu reticenţă. (Vl.

Roman consideră că această primă penetraţie nu a fost foarte puternică. apărut în 1989. Patria de origine a fost identificată a fi fost în Pen. iar aşezările erau bine fortificate. M. Chr. În restul României se produc. Asia Centrală. Roman (un studiu din 1981. şlefuite. totuşi. zona pontică sau dunăreană. fără ca vreouna să fi fost solid argumentată. care au afectat în valuri succesive spaţiul de SE al Europei. respectiv 3500 la P. mai ales în condiţiile în care. una de esenţă lingvistică. drept pentru care a fost emisă ipoteza că a existat un popor străvechi (aşa numit indo-european) care vorbea o limbă străveche. lingvişti. care au fost traduse şi adunate într-un volum numit Civilizaţie şi cultură. Ele sunt atestate la Fitioneşti. Gimbutas crede că noii veniţi sunt populaţii Srednîi Stog II. care a scris mai multe articole pe această temă . iar cultura Cucuteni a continuat să existe pe parcursul fazelor A-B. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puţin afectată. Roman plasează aceste mişcări de populaţii între 3500-2000 a. cu intensitati diferite de la o zonă la alta. . următorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor. ci doar diferenţe de civilizaţie materială. În plus. Am remarca din literatură doi autori care au în vedere toată această perioadă: P. cu indo-europenii. ne obligă la maximă prudenţă. unele transformări. în România. Armenia. Ori diferenţele în aceste planuri nu presupun nicidecum în mod obligatoriu diferenţe etnice sau lingvistice. în Muntenia se încheia faza A 2 a culturii Gumelniţa. identificarea populaţiilor estice pătrunse în spaţiul nostru acum. în timp ce M. in epoca de tranzitie. Scandinavă. P. Chr. ori le-au împins spre alte zone. tot mai numeroase in ultimul timp. Roman) ar fi afectat zona noastră într-un moment în care în Moldova se apropia de sfărşit faza A 4 a culturii Cucuteni. fără a se ajunge la un consens. abandonează Dobrogea şi zonele joase din Câmpia Munteniei. Gimbutas foloseşte pentru aceste populatii intrusive termenul de populaţii kurganice. Primul val (cel de la 4200 a. Se crede că intruşii au fost toleraţi. în Oltenia cultura Sălcuţa se afla în faza a IV-a. din revista SCIVA) şi Maria Gimbutas. dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale. Gimbutas. iar în Transilvania evoluau culturile Tiszapolgár (Româneşti) şi Petreşti. care nu ştim dacă au existat ca nucleu iniţial. dar şi în fosta Jugoslavie si Bulgaria. trebuie să admitem că ei au întâlnit în calea lor o serie de populaţii pe care ori le-au asimilat şi influenţat. este aventuroasă. sau de la care au împrumutat elemente de civilizaţie materială.. dată mult mai credibilă dacă avem în vedere datele 14C . unde ar putea fi plasata. nu ştim de unde şi încotro au plecat.au scurs de când antropologi. amândoi considerând că noii veniţi sunt indo-europenii. nici pănă azi. cercetătoare din SUA. cel mai adesea de cai.. plecate de pe Niprul Inferior. în primul rând. Odata emisa aceasta ipoteza. B1 şi B 2. în zona Europei Centrale. Populaţiile Gumelniţa îşi modifică arealul de locuire. S-a constatat că pe un teritoriu vast. dupa la M. de altfel populaţia ei pare a fi fost destul de numeroasă. care trebuia să fi fost şi expansiv în spaţiu. Chr. Pamir. de obiceiuri funerare. Deci nu se ştie. Problema este. antrenându-le în migraţie. Venirea lor se face simţită arheologic prin apariţia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proastă calitativ. Sau emis foarte multe ipoteze. de exteriorizare în plan material a credinţelor religioase. care au forma unor capete de animale. care foloseşte ca degresant cochiliile de scoici şi melci pisate sau calcarul mărunţit. din care apoi au evoluat celelalte limbi atât de înrudite între ele. Casimcea. în lipsa unor izvoare scrise. Sălcuţa. Cei doi autori prezintă un adevărat scenariu al acestor pătrunderi. apar nişte sceptre din serpentin sau diorit. M. Oricum. P. cuprins între India şi Atlantic. Gimbutas consideră că începutul lor este de plasat pe la 4200 a. se vorbeau limbi înrudite între ele. arheologia. În acestă situaţie. chiar dacă ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora. arheologi si etnografi încearcă să o rezolve. Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioară. Mişcărilor de populaţii care au afectat spaţiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. nu are capacitatea de-a surprinde diferenţe lingvistice. Fedeleşeni.

Alte popualaţii estice. prin cultura materială. obiecte mărunte din cupru. a adus cu siguranţă calul. pe langă sceptrele din piatră în formă de cal. considerând că 33 de morminte tumulare descoperite în Insula Leukas sunt o dovadă in acest sens. Cernavodă I. se constată dispariţia unor culturi precum Petreşti şi Tiszapolgár şi formarea unei sinteze culturaleSalcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-. M. în urma primului val se formează în sudul Romaniei o cultură nouă. cel usatovian. Amândoi sunt de acord că spaţiul actual al României a fost invadat pe doua direcţii. care are un pandant şi în Ungaria. care. carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila. Are loc o reacţie în lanţ: populaţiile Sălcuţa se refugiază pe ostroavele de pe Dunăre. care. judecând după inventarele funerare. se mai practică pictura doar după ardere (pictura cruda). punând bazele culturii Cernavoda II. Ca urmare a contactului cu populaţia locală. purtătorii culturii Lengyel. ducând la dispariţia ei. de inhumaţie. această cultură. la rândul lor de la spate de populaţiile de sorginte estică numite Gorodsk. Banatul şi Crişana. coboară pe Morava spre Macedonia şi Albania sau se îndreaptă spre Transilvania. situată între Carpatii Orientali. Ele sunt plane. spre finele ei. este cel al mormintelor tumulare. Din contopirea esticilor cu autohtonii va apărea cultura Horodiştea-Erbiceni. este intrusiv. Nu este clar locul de origine al acestei populaţii. care a fost forţată să se deplaseze de presiunile nomazilor. penetrează prin zona gurilor Dunării şi afectează Dobrogea. Spaţiul abandonat de populaţiile Gumelniţa este ocupat de noii veniţi care pun bazele unei culturi de coloratura estica numită Cernavoda I. către zona colinară sau spre V. cu schelete în poziţie întinsa pe spate si au un inventar neobişnuit pentru această zonă: depuneri de ocru. apar şi populaţiile Gorodsk care ocupă ce mai rămăsese neocupat din Moldova. dar care. se refugiază pe Dunăre în sus. Dinspre nord.Yamna (înseamnă groapă)-. va avea deja o coloratură locală. noi zei. ci doar mormintele. în Campia Tisei -grupul Csongrád. Roman consideră că acum începe epoca de tanziţie. mai ales că în inventarele funerare apar pumnale şi sunt atestate şi sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor. prezintă afinităţi cu culturile epocii de tranziţie. măciuci din piatră. suprapunându-se peste populaţiile Cucuteni. Acest val este datat de M. P. primele populaţii care pătrund sunt cele cu amfore sferice. Este afectat şi NE Bulgariei. Cel de-al treilea val. intrusivă. bronzurile arsenizate. Gimbutas crede că acum începe epoca bronzului. Balcanice. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare şi afectează în temelii civilizaţia neolitică. venite din Podolia. din Ungaria. În Transilvania. şi calul sau el este adus doar de valul al doilea. Muntenia şi Oltenia. pe Nipru Inferior). podoabe din scoici unio. În timp ce M. care ocupă toată zona de câmpie limitrofă Dunării. În concluzie. Interesant este că ceramica depusă în morminte este de factură locală. aparţine eneoliticului. Gimbutas. Un val de întârziaţi estici vor ocupa ceva ma târziu Dobrogea. dupa M. iar de P. afectând spaţiul de locuire Sălcuţa. Roman în jur de 2700/2600. M. Se crede că acest al doilea val. Din mixtarea cu localinicii şi cu populaţiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III. de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. Gimbutas crede că sunt nomazi.refugiindu-se pe doua direcţii: spre N. dinspre N şi dinspre E. în detrimentul populaţiilor Cernavoda III. Gimbutas crede că a fost afectat chiar sudul Pen. Ceramica pictată decade. care ar putea fi expresia unui proces de unificare culturală. cronologic vorbind. lame din silex. Populaţiile cu amfore sferice ocupă o zonă restrânsă din NV Moldovei. Nu se ştie dacă acest prim val aduce. fiind şi ele împinse.grupul Decea Mureşului-. care în literatura arheologică . Mai târziu şi treptat înaintează pe Dunăre spre centrul Europei. Ulterior. spre Polonia şi Germania. unde apare cultura Ezero. Tot în Transilvania apare un grup cultural nou. Gimbutas pe la 3400/3200. Unii cred că este vorba de o populaţie paşnică şi sedentară de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni. Valea Siretului şi Tazlău. Grupul este posibil să fi fost de nomazi sau seminomazi căci nu i se cunosc aşezările. Usatovo. noi tipuri de construcţii funerare.

Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalász. Dispar canoanele de modelare. copii sau servitori. topoarele plate. noua societate este . Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii. dispare ceramica pictată. eventual. precum topoarele ciocan. În primele faze ale culturilor Horodişea-Erbiceni şi Folteşti se mai practică pictura tricromă. Treptat. Începând cu al doilea val. adesea reprezentaţi ca zei războinici. care apare încă din epoca eneolitică. simboluri ale unităţii de credinţă religioasă. de multe ori de tip sălaş/cenusar (zolniki). Piesele masive din cupru.din Romănia este încadrat deja în bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor. Aceste piese sunt aduse din zona caucaziană (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatră din jurul mormintelor. Se constată dispariţa aşezărilor de tip tell. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisată sau calcarul. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. Cel mai probabil. semn că apar frecvente conflicte intercomunitare. al doilea val aduce şi calul şi carul. ulterior ea devine monocromă. menhirii (la Casimcea). înarmaţi cu pumnale. caracteristice zonei de câmpie în eneolitic. dispar fara urma. sunt de dimensiuni reduse. cele mai multe fiind podoabe. Dacă iniţial se mai păstrează pictura tricromă. cu doar câteva colibe. topoare de luptă sau pumnalele depuse în morminte. dar există roţi miniaturale mai timpurii) ca şi calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice. cât şi la cele estice. Venirea populaţiilor noi are urmari de natura economica caci schimbă raportul dintre cultivare şi creşterea vitelor. Inventarele funerare sunt mai bogate. este prost modelată. aşezările au straturi subţiri de cultură. Apar obiceiuri de înmormântare noi. cu multe asimetrii si stangacii. nedecorată sau. fapt dovedit de maciuci. sunt de scurtă durată. Cea mai importantă dintre piesele noi este pumnalul. Asa cum arată înmormântările. sunt atestate mormintele tumulare. poate ca urmare a celor dintâi pătrunderi de populaţii intrusive. mormintele în cistă. tunetului şi cerului. treptat idolii feminini sunt înlocuiţi cu cei masculini. topoarele cu braţe în cruce. mai ales în cazul defuncţilor bărbaţi. agresivi. târnăcoapele. Decade in mod vizibil plastica antropomorfă. Cu mici excepţii. atestate atât la populaţiile cu amfore sferice. din aria culturii Baden. în detrimentul cultivării. prima armă în adevăratul sens al cuvântului. pentru creşterea mobilităţii în spaţiu şi dezvoltarea schimburilor coerente la mare distanţă. Ele se vor continua tipologic în epoca bronzului. care este clar că sunt războinici. Practica presărării cu ocru a cadavrului este mai frecventă. decorată cu şurul sau cu caneluri. Locul lor este luat de piese mărunte din cupru sau bronzuri arsenizate. este prost arsă. iar apoi dispare cu totul. Ea deschide seria dezvoltării fără precedent a armelor în epoca următoare. poate zei ai soarelui. Se manifestă o preferinţă pentru ovicaprine şi bovine.

. cat şi masculine. Cei sacrificaţi nu pot fi decât prizonieri de război sau robi. CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Această cultură se formează după prima penetraţie de populaţii estice. Adesea li se depune in morminte doar capul. Purtatorii culturii au foarte puţine obiecte din cupru şi arme. evidenţiate de frecventele sacrificii (fără îndoială că nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitară. tunetului. dar că ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaţii nomade. Este posibil ca aristocraţia războinică să deţină rolul conducător. Unii cercetatori cred că ar fi fost. Slovacia şi chiar în Polonia de sud. E Munteniei. mai rar cai).Dealul Sofia. Zeiţele par a fi înlocuite cu zei cu atribute războinice. culoarul Vardar-Morava. Morţii sunt îngropaţi în aşezări. Ceramica are ca degresant scoicile pisate şi este decorată cu şnurul. pescuit şi cultivarea plantelor. se suprapun peste grupe etnice diferite. În prima şi ultima fază. Petre Roman afirmă că purtătorii acestei culturi au controlat principalele căi de comunicaţii din SE Europei: Dunărea. au fost identificate trei straturi. Aşezările sunt plasate în locuri cu apărare naturală. locuinţele nu sunt prea solide. drept pentru care primeşte in timp o coloratură locală. este contemporană cu Troia I şi asimilează elemente de civilizaţie locală. Ceramica se caracterizează mai ales prin forme globulare şi decor canelat. Câmpia Banatului şi Crişana. ca urmare afirmaţia nu se bazează pe nici un argument. Noii veniţi sunt crescători de animale (ovi-caprine şi bovine. Printre formele ceramice se pot observa şi unele de tradiţie Gumelniţa. Dacă nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definită ca fiind o cultură? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologică. A-B şi B. pe care se bazează periodizarea culturii în trei etape. cu un statut aparte în cadrul comunităţii). la fel ca şi populaţiile care-i adoră. Au atat locuinţde suprafaţă durabile şi de mari dimensiuni. Aşezările sunt nefortificate. initial.marcată de puterea bărbatului într-o măsură mult mai mare decât înainte. O statuetă masculină de la Cernavodă are reprezentat un pumnal incizat pe piept. Ungaria. S Moldovei şi NE Bulgariei. Se crede despre ei că sunt zei uranieni: ai cerului. altfel nu se poate explica împuţinarea statuetelor antropomorfe feminine şi înlocuirea lor cu cele masculine. o populaţie stabilă. populaţiile Usatovo. Pentru a putea fi locuit. Olteniţa şi Ulmeni. soarelui. adesea presăraţi cu ocru. CULTURA CERNAVODA III-BOLERÁZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocupă spaţii foarte largi : din Romania. Apar diferenţe majore între membri grupurilor umane. Au loc schimbări notabile în sfera credinţelor religioase. de crescători de animale. prin dizlocarea populaţiilor Gumelniţa din Dobrogea. chirciţi. căci trebuie că existau sacerdoţi sau meşteşugari specializaţi. cât şi colibe. fapt destul de ciudat pentru nişte cuceritori. Sceptrul în formă de cap de cal pare a fi simbolul autorităţii. dar trăiesc şi din vânătoare. În staţiunea eponimă. Se cunosc reprezentări plastice atat feminine. Aşezarea era apărată de Dunăre şi de viroage naturale. cea de la Cernavoda. datorită faptului că noii veniţi. in consecinta. Ea este atestată de-a lungul Dunării şi în Serbia. care făcea legătura cu Grecia şi Troia. dealul a fost terasat. aşezarea a fost fortificată. Afirmaţia este discutabilă. Se presupune. Alte situri se cunosc de la Cascioarele. sectorul de campie ce se află de-a lungul Dunării. care sunt împinse spre nord şi vest. Această cultură evoluează în paralel cu Cucuteni A4. Petre Roman spune că aceasta cultura nu este omogenă şi că reprezintă un conglomerat etnic.

În Oltenia şi Banat. spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocupă poziţii dominante. cistele conţin mai multe schelete chircite (1-7 la noi. la formarea căruia şi-a adus contribuţia cultura Ezero din Bulgaria. dar nu se ştie ce s-a petrecut cu ea în Muntenia. alţii vorbesc despre un singur complex. cuprinsă între Carpaţii Orientali. cultura a fost urmată de culturile Coţofeni şi Baden. Inventarul aşezărilor se caracterizează prin multe oase de animale: ovi-caprine. să fie vorba de un singur grup sau să reprezinte amandoua o etapă incipientă a culturii Coţofeni. de tradiţie cucuteniană. dovadă că sunt crescători de animale. servitori). Nu este exclusă posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea să aparţină acestui grup. Pictura este insa. monocromă. aplici. De obicei. De pe urma acestor populaţii au rămas mai ales morminte. iar în Bulgaria la Nova Zagora şi în Peştera Devetaki . în spaţiul de origine). Cultura a fost identificată prin săpături în anii '50 de către Dinu Marin. Grupul Orlea-Sadovec este atestat şi în Bulgaria şi este considerat a fi de origine sudică. ulterior. Botoşani. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). lame de silex. de fapt. Mormintele sunt în gropi căptuşite şi acoperite cu dale din piatră (ciste). Se foloseşte şi decorul . Grăniceşti şi Preuteşti. foarte rar cai. cultura fiind deja într-o fază finală. Iniţial cultura a fost atestată doar la est de Siret. dar este practicată şi agricultura. porci. dovadă că se practicau sacrificiile umane (soţie. 3-10.si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. bovine. Locuinţele au. Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III. purtătorii acestei culturi pătrund din Podolia. Inventarul funerar. cât şi plastica antropomorfă sunt. toate pisate. Este posibil ca aceasta cultura să fi avut contribuţii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE. decorate cu şnurul. CULTURA AMFORELOR SFERICE Această cultură s-a dezvoltat pe un spaţiu foarte larg care cuprinde Polonia. precum cele de la Dolheştii Mari. a ocupat şi zona de la vest de Siret. în faza a II-a. De la Celei se cunosc şi podoabe de aur. adică fostul spaţiu locuit de populaţiile cu amfore sferice. Ucraina. Este posibil ca. care au fost plasate tot în perioada de tranziţie: Celei şi Orlea. morminte în cistă. Pe teritoriul nostru.FOLTEŞTI Unii cercetători separa cultura Horodiştea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteşti din NE Munteniei. Slovacia. podea din dale de piatră. respectiv Iaşi. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 torţi sub buză. Nu se şie cum a dispărut această cultură.Sadovec. zone în care este atestată mai ales prin morminte megalitice. în a cărei arie de dezvoltare sunt documentate. covârşiţi numeric de populaţiile vecine. partea estică a Germaniei. cele două culturi fiind foarte asemănătoare din punct de vedere al culturii materiale.ERBICENI. brăţări şi catarame din os ajurate şi incizate. Spaţiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaţiile Horodiştea-Erbiceni II. Atât ceramica. Degresantii obişnuiti sunt cochiliile de scoici şi melci ca şi calcarul. este foarte bogat: topoare din silex lustruite. mai ales al defunctului bărbat. Aşezările (Horodiştea. Azi nu este nicidecum lămurită problema acestor două grupuri cu arii de raspandire mult prea mici. Probabil purtătorii ei au dispărut treptat. Este ocupată mai ales zona de NV a Moldovei. Se cunosc şi colibe. de asemenea. La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcţie si au fost dezvelite cateva locuinţe de suprafaţă. Economia se baza în principal pe creşterea transhumantă a animalelor. Horodiştea şi Erbiceni sunt aşezări din jud. COMPLEXUL CULTURAL HORODIŞTEA. De cele mai multe ori este vorba de înmormântări simultane. copii. Printre formele ceramice se remarcă vasele de tip askos şi castroanele cu buza teşită oblic. mai ales în prima fază. Grupul Celei este atestat doar la Celei şi Siliştioara în Romania. uneori. Siret şi Tazlău.

33-47. Memorie si patrimoniu I. Bucuresti. 1997.21-42. până la Burgas. in Vlad Nistor. culeg scoici. Sectia stiinte istorce si arheologie. Cultura Folteşti are. Aexandru Vulpe. Civilizatie si cultura. La Varna sunt atestate locuinţe lacustre. Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania. Cultura se formează pe un fond Cernavoda I. Epoca bronzului pe teritoriul Romaniei . p. in Memoriile Academiei Romane.Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului. Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte între cele două pentru ocuparea sectorului dunărean cuprins între Olteniţa şi Hârşova. CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai târziu decât Cernavoda III. Este atestată în E Munteniei. Se bănuieşte că pătrunderea populaţiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza. dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. aceleaşi caracteristici. peste care se suprapun populaţii Usatovo. Alexandru Vulpe. vânează cervide. 1996 91997). in mare.prin impresiune cu şnurul. in honorem emeritae Ligiae Barzu. practicand inhumatia sub tumuli. Vestigii preistorice in sud-estul european. Cresc ovicaprine şi bovine. Marija Gimbutas. Ser. Mormintele sunt plane. Dobrogea şi pe litoralul nordic al Bulgariei. p. Nu se ştie ce a dus la dispariţia acestei culturi. cât şi tumulare. p. Siturile mai importante sunt aşezările de la Folteşi şi Stoicani. de inhumaţie. 1981.IV 21. SCIVA 32. 37-49. fapt pentru care pescuiesc. Daniela Zaharia (coord.). Purtătorii acestei culturi sunt foarte preocupaţi de asigurarea subzistenţei. Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului. Au atât morminte de inhumaţie plane. Timpul istoriei. BIBLIOGRAFIE: Petre Roman. Se crede că unele morminte de la Brăiliţa i-ar putea aparţine. dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare. 1. Alţii cred că ea a continuat să existe discret şi la începutul epocii bronzului. 1989. Bucuresti.

pe Dunăre. În ciuda acestor evidenţe. precum Bernhard Hänsel. Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. sunt captuşite cu rogojini şi sunt acoperite cu bârne. inclusiv la nivelul . mai ales spaţiul extracarpatic. Amalia Mozsolics. urmată de depunerea resturilor cinerare în urne. în Moldova şi Podişul Transilvaniei. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului. Dinspre Europa Centrală par a se fi mişcat spre SV populaţiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK). spaţiul nostru mai este afectat în două rânduri de penetraţii de populaţii estice. Cruceni-Belegiš care pare a avea şi elemente preluate de la culturile cu ceramică incrustată şi elemente HGK. Este afectată in special jumătatea estică a României.EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i. Totuşi este greu de crezut că moda ceramicii incrustate cu pastă albă a murit la ea acasă (adica in Transdanubia). de unde dispare cultura cu ceramică incrustată. unde au fost înlocuite culturile Vatina şi Verbicioara. Cel de-al doilea val este constitut din populaţiile Sabatinovka. În ceea ce priveşte culturile cu ceramică incrustată care apar pe ambele maluri ale Dunării. în traducere cultura mormintelor tumulare. Crişana şi la Târgu Mureş. şi Coslogeni.). care pătrund tot dinspre est. Totuşi sunt elemente de cultură materială de tip HGK în Banat. S.n. în Muntenia şi Dobrogea. cred că s-a răspândit doar o modă ceramică şi nu şi populaţia care o producea. Cercetarea maghiară ( István Bóna. Se pare că populaţiile cu ceramică incrustată din Transdanubia s-au deplasat în jos. Verbicioara (din Oltenia şi sudul Banatului). dar spre sfârşitul epocii bronzului. ci de schimbari de esenta. ducând la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj în sudul Ungariei şi Croaţia şi a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare în nordul Serbiei. cercetarea românească nu împărtăşeşte teza migraţiei. inclusiv credinţele despre moarte şi imaginea despre viaţa de dincolo. Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode ceramice. Vatina (din Serbia şi Banat). Primul val este cel al populaţiilor Yamna şi se datează la începutul epocii. Pe linia Dunării se răspândeşe şi un nou rit de înmormântare. Foltiny) consideră că înaintarea acestor populaţii a provocat şi deplasarea altor populaţii pe care le-au găsit în cale. În aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvoltă (fără precedente în bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfă care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. În Banat se formează o nouă cultură. înseamnă că se schimbă şi credinţele religioase. incineraţia.e. care au o economie bazată pe păstorit. zuruitorile aviforme sau vasele aviforme. unii cercetători. ducând la formarea în spaţiul nostru a două culturi de coloratură estică: Noua. Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult. Dispar şi alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria şi România: Periam-Pecica (din zona de vărsare a Mureşului). sudul Banatului românesc şi zona dunăreană a Olteniei. Apar piese din Europa Centrală precum brotlaibidolii din lut (idolii în formă de pâine). Banatul jugoslav. dar s-a răspâdit în alte spaţii în forme identice. spunând că spaţiul nostru nu a fost afectat de populaţiile HGK. prezenţa noilor veniţi fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groapă cu trepte. Din Ungaria este foarte afectată Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunăre).

Lemnia.aşezare în pantă cu 13 nivele de locuire.) Ele sunt situate pe înălţimi apărate natural. dar au şi fortificaţii .. Aşezările de tip cetăţuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg. În general. ECONOMIA În general există un echilibru între agricultură şi creşterea vitelor. Ambele aşezări eponime ale culturii Periam. Năeni. bogate in peste si pasari de balta. Cândeşti. Noua. ultima având o depunere de 4 m grosime. Fitioneşti. Sunt locuite toate zonele de relief. la fel ca şi în neolitic. Coslogeni) pare a predomina creşterea vitelor.vietii spiritale. Populaţiile Coţofeni au ocupat toate formele de relief şi s-au adaptat la orice condiţii de mediu. Turia) Otomani (Barca) şi Monteoru (Sărata Monteoru. Unele populaţii. au fost atrase doar de zona de podiş sau de deal şi au practicat mai mult creşterea vitelor. Doar în ariile unor culturi din bronzul timpuriu şi târziu (Yamna. semn că a fost locuită o perioadă foarte lungă de timp. Tipurile de aşezări sunt foarte diverse. se constată o adaptare a economiei la zonele de relief. într-o zonă cu multe lagune fluviatile. ambele evitând alte forme de relief decât câmpia. Aşezarea de tip tell. lângă o sursă de apă potabilă. ASEZARILE Amplasarea este. ca urmare a pătrunderii celor două valuri stepice. frecventa in neolitic. PeriamPecica şi Otomani. există acum doar în doua arii culturale. Culturile Baden şi Periam-Pecica erau în principal cultivatoare de plante. Yamna şi Sabatinovka. de la o cultură la alta sau de la o zonă de relief la alta. 9 respectiv 16. cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru. pot juca un rol destul de important şi vechile îndeletniciri. motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata. Pe lângă aceste două ocupaţii care asigură subzistenţa. care s-a dezvoltat de o parte şi de alta a Dunării.Pecica au mai multe straturi de cultură. precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar în aria culturii Gârla Mare.

Statutul social al indivizilor se conservă şi după moarte şi se subliniază de cei rămaşi în viaţă cu ocazia ceremoniei funerare. făcute în tehnica tradiţională. ca şi fragmente de coloane încastrate în zid. în zona Titel. incineraţia devine rit dominant în bronzul târziu. mai ales. Sunt aşezări cu straturi superficiale de cultură. OBICEIURI FUNERARE A. răspândindu-se de la vest . La Sărata a fost dezvelit şi un turn asa-zis de supraveghere. Par a continua sa existe atat bordeie. La Sărata Monteoru şi Fitioneşti fortificaţia era constituită dintr-un zid de piatră. de 5-6 x10-12 m. Existau desigur şi uliţe. distanţa dintre ele fiind de aprox. faza a II-a). Un caz mai special îl reprezintă unele aşezări şi locuinţe din aria culturii Vatina. a fost săpată o aşezare care avea case cu aceeaşi orientare. Dovada ar fi mulţimea necropolelor şi obligativitatea înmormântării chiar şi atunci când trupul defunctului nu a fost recuperat. din aria aceleeaşi culturi. cel mai probabil. dar uşor ieşite în afară. 1 m. Multe dintre ele au o acropolă cu o clădire solidă. vorbind la modul general despre epoca bronzului în Europa. Sisteme interesante de fortificaţii. foarte înghesuite.suplimentare. eventual şi o clădire de cult (Sărata Monteoru). Printre clădirile mai deosebite. Au fost descoperite ancadramente de uşi. legată cu pământ. zolniki sau cenuşar sunt tipice culturilor din bronzul târziu. Locuinţele sunt de tip colibă. locuinţe rectangulare de suprafaţă. din aria culturii Otomani. La Mošorin-Feudvar. Se caracterizează prin depuneri de cenuşă şi multe oase de animale domestice.Noua. itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. că în această epocă s-a crezut mai mult în nemurire decât în neolitic. Aşezările de tip sălaş. tipice pentru păstori. probabil. trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura PeriamPecica). paradoxal. au fost semnalate mai ales în aria culturii Monteoru. Tipurile de locuinţe sunt destul de puţin cunoscute. cât şi incineraţia. foarte puţine şi rarefiate în spaţiu. un cercetător britanic. Necropola este situată în afara aşezărilor şi este privită ca o lume diferită de cea a viilor. În epocă se folosec atât inhumaţia. Balej (aria culturii Gârla Mare. Ea cucereşte teren. având în vedere dispunerea foarte riguroasă a locuinţelor. Harding. grupul Govora. o procedură pentru eliminarea morţii sau de negare a ei. cat si. dar şi ca un loc al strămoşilor. Coslogeni. căci erau foarte abrupte. În majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripţii de ritual care se respectă întocmai. iar în arie Monteoru sunt frecvente terasările pantelor pentru a putea fi locuite.F. foarte elaborate. La multe dintre aşezările din ariile acestor culturi se fac chiar paşi spre urbanism. afirmă. Inmormântarea era. funcţionalitate de sanctuar. Acest tip de clădire a avut. Inhumaţia caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi mijlociu. Alte reliefuri de pe pereţi sunt formate din romburi concentrice. dar din Bulgaria) şi Sălacea (cultura Otomani. formate din linii verticale şi orizontale în relief. O friză spiralică în relief au avut şi pereţii exteriori ai sanctuarului de la Sălacea. Foarte interesant este că unele locuinţe aveau pereţii decoraţi cu un fel de stucatură în relief. Pereţi cu decor reliefat se cunosc şi de la Corneşti.

Mormintele de incineraţie au gropi rotunde în plan si tronconice în secţiune (culturile Cruceni-Belegis. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale. cultura Otomani). În arie PeriamPecica a fost observată orientarea şi poziţionarea complementară a celor doua sexe (femeile cu capul la S. gropi căptuşite cu dale de piatră (morminte în cistă tipice culturii Schneckenberg). sau morminte cu treaptă. gropa în care se depune trupul poate fi asimilată cu un container. Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului. Cele tumulare caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi populaţiile de sorginte estică. în gramezi. de acum incolo. deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia. Orientarea şi poziţia defuncţilor este uneori dictată de reguli foarte stricte. totuşi. Pozitia este fie . Otomani. din Slovacia (1500 de morminte. restul fiind plane.spre est. un spaţiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. dar si culturi birituale: Monteoru. conservarea trupului nu mai este obligatorie. Wietenberg. nu neapărat contemporani. Incineraţia sugerează că. Mormintele odata închise. Biritualismul practicat în aceeaşi arie culturală. Zimnicea Plovdiv. chiar dacă invetarul funerar este modest. Nizña Myšla. Gârla Mare. fazele timpurii). morminte cu catacombă (in arie Monteoru. Cruceni-Belegiš. venită dinspre est . prentru că efortul de ridicare movilei funerare este mare şi presupune efortul comunitar. Tumulul este şi un semn de loc sacru (al strămoşilor) şi are rol de magnet. aşa cum adesea se crede. poate si Verbicioara. În general. cultura Otomani). o prăpastie. Există culturi care-şi fac o regulă din inhumaţie: Periam-Pecica. Bistreţ-Işalniţa. este considerat un indiciu că defunctul este un personaj cu statut social înalt. Tei. Doar în aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. apărând mai întâi în zonele vestice ale României. Resturile cinerare se depun în urne. acoperite cu bârne. E greu de spus dacă apariţia tumulului în spaţiul nostru se datorează penetraţiei unor populaţii estice sau dacă este vorba doar de o idee preluata. cultura Monteoru). direct pe sol. fie tumulare (tumul= movilă mare de pământ). Suciu de Sus. bărbaţii pe stânga). ci intreaga comunitate. În general. cultura Monteoru). Tiszafüred. nu se mai deschid. Gârla Mare). ne face să credem că între credinţele religioase ale inhumanţilor şi incineranţilor nu este. În felul acesta este exclus contactul dintre vii şi morţi şi sunt respectaţi strămoşii. altele din incineraţie: Nir. Sarata Monteoru (4 necropole. unele de dimensiuni uriaşe. Coslogeni. tumulul. în sensul că atrage după sine alţi tumuli. Mormintele de inhumaţie sunt fie plane. sau sunt risipite în groapă. bărbaţii cu capul la N. femeile pe dreapta. Noua. Cândeşti (aproximativ 1200 de morminte. din Ungaria (1000 de morminte. ba chiar incinerarea trupului oferă sufletului şansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabilă.

OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecvenţi degresanţi folosiţi la modelarea lutului sunt cioburile pisate şi nisipul. o ofranda alimentara sau lichida.întinsă pe spate. Uneori. cel mai probabil. Wietenberg sau Otomani. În general. în acele arii culturale în care armele apar frecvent în depozite. În general. un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentară şi o canită pentru ofrande lichide. mormintele de bărbaţi sunt cele mai bogate şi cele de copii şi senili cele mai sărace. Podoabele caracterizează mai ales mormintele de femei. . În arie ZimniceaPlovdiv. inventarul se compune dintr-un singur vas. fie chircită pe dreapta sau pe stânga. meştesugarii au lângă ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. dar. Razboinicul este. spre exemplu). ceramica epocii bronzului este de bună calitate. mormintele nu au arme şi invers. sexul şi statutul social al defunctului. Gârla Mare. de obicei. chiar spectaculoasă prin forme sau motive decorative în cazul unor culturi precum Vatina. armele şi uneltele pe cele de bărbaţi. Cantitatea şi calitatea inventarului funerar sunt în strânsă relaţie cu vărsta. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva. totuşi. În unele arii culturale au fost determinate inventare standard: în arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron şi o cana cu 2 torţi . Nu este clara motivatia ofrandei. spre deosebire de alte epoci (Hallstatt. ambele aşezate în zona capului. ea este partea defunctului din ospatul funerar. În aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) există ceramică care are ca degresant calcarul cochilifer mărunţit. Suciu de Sus. în aria culturilor Cruceni-Belegis şi Garla Mare inventarul standard număra trei vase: o urna. S-a observat că. destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. de puţine ori însoţit de armele sale.

Din aceeaşi arie se remarcă zurgălăii din lut cu modelare aviformă. cu gura îngustă.Formele ceramice sunt mult mai variate decât în neolitic. Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina şi Gârla Mare. în formă de burduf sau de raţă) mai frecvenţi în bronzul timpuriu în ariile culturilor Coţofeni. Gârla Mare. Baden. Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminenţe din aria Otomani. trase din buzăeste tipic multor culturi. Tei. Noua. folosiţi în ceremonii cu cântec şi dans. Castroanele apar în toate ariile culturale. tipic culturii Coţofeni. Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cănile şi ceştile cu foarte multe variante tipologice.cunoscute din ariile culturilor Verbicioara.vas cu gura largă. mai ales. prevăzute cu capace în formă de pălărie de mexican (de la termenul grecesc pixis care înseamnă cutie). Vasul de tip kantharos . Dintre vasele de cult. dar interesantă este căucul. cu rol de castaniete. prevăzut cu doua torti. Monteoru sau vasele de ofrandă cu fund ascuţit din aria Monteoru. mai ales la culturile incinerante. Coslogeni. trebuiesc amintiţi askoii (la singular askos= vas asimetric. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite şi asa-zisele tăvi sau tigai de peşte sau vasele de tip pyraunosun fel de vetre mobile. O formă rară. Mai spectaculoase ca formă sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina. care aveau rol de cădelniţe sau cănile aviforme (cu corpul in forma de pasăre de apa) şi unele şi altele frecvente în morminte. destinat depozitarii lichidelor). Se dezvoltă spectaculos amfora (vas înalt. . Din aria culturii Gârla Mare atrag atenţia pixidele cu patru proeminenţe perforate.Vatina. Gârla Mare. care se dezvoltă în toate ariile culturale. care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare. Cruceni-Belegiš. Govora. final: Vatina. din bronzul mijlociu sau. CruceniBelegiš).

Unele vase sunt decorate şi în interior. Zimnicea Plovdiv. fiind frecvent doar în ariile Wietenberg şi Gârla Mare. mai ales străchinile din aria culturii Gârla Mare. Costişa). Decorul este întotdeauna simetric. Coslogeni. Spirala apare şi pe ceramica Vatina sau Garla Mare. la fel ca alte două motive. Meandrul este cultivat în mai mică masură. Govora. Există arii culturale unde ceramica este foarte puţin decorată: Schneckenerg. cercurile cu raze. toate prezente pe ceramica Garla Mare. Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut că sunt de inspiraţie miceniană. S-urile imbucate sub formă de talaz. iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte împodobită: Wietenberg. Gârla Mare. fazele timpurii Monteoru. cârligele spiralice. Ca tehnici de ornamentare se folosesc: . Noua. Doar în aria Suciu de Sus sunt atestate şi motive de inspiraţie vegetală. având una sau doua axe de simetrie. Periam-Pecica. Otomani.Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice. Ultimele două sunt cultivate mai ales în ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. Suciu de Sus. triunghiurile şi romburile haşurate (Tei. Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gâtul sau partea bombată a vasului. zig-zag-ul. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice. argonautul şi vârtejul.

Vatina. Wietenberg. inciziape ceramica Vatina. Verbicioara.in arie Coslogeni.pe ceramica Garla Mare ( se cunosc şi ustensile din lut utilizate în acest sens) 7. Cruceni-Belegiš (şnur fals) 4.pe ceramica Coţofeni. ştampilarea. CruceniBelegis. Este tehnica care ia cea mai mare amploare în această epocă 6. Monteoru 5.pe ceramica Gârla Mare 3. decorul plastic în relief se compune din: -potcoave.pe caremica Wietenberg. impresiunea cu rotiţa . Tei.1. impunsăturile succesive . Vatina. Monteoru 2.pe ceramica Periam-Pecica. . lustruirea. Gârla Mare.incrustaţia cu pastă albă.

in arie . Gârla Mare. practicandu-se doar accidental in aria culturii Gârla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil că între membri comunitaţilor există deosebiri. Bistreţ-Işalniţa.doar la ceramica culturii Coţofeni 8. Covasna. dar este tipică mai ales bronzului târziu. dar şi de apariţa unor fenomene de tezaurizare. în aria Periam-Pecica). Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalău (jud. uneori cu arme.pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile. excizia.la ceramica Gârla Mare. care este foarte rară.apare deja din bronzul mijlociu. Igriţa. Ele sunt relevate de studiul necropolelor şi al inventarelor funerare.-proeminenţe . Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe şi arme. Gârla Mare. alteori cu podoabe de aur (spre exemplu în necropola de la Beba Veche. 9. Suciu de Sus -brâuri în reliefîn toate ariile culturale -coaste în relief . Suciu de Sus -protome de păsări şi cornute .pe ceramica Otomani. Cruceni-Belegiş. aparand frecvent pe ceramica Otomani. canelarea. Cruceni-Belegiš.

dar mai ales de dezvoltarea fără precedent a armelor precum spada şi toporul de luptă. Reprezentările în lut de care uşoare. GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR . Grăniceri (falere). Tigănaşi (falere. mărgele. ele asigurând doar deplasarea pe câmpul de luptă a unor aristocraţi războinici. Cele mai războinice par a fi populaţiile din Transilvania. o spadă de aur şi 4 topoare de argint). Şmig (falere. Vărşand (falere). Măcin (pumnale). CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul că epoca bronzului este o perioadă caracterizată prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare. asemanatoare cu cele de luptă. inele buclă. precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare). Otomani şi Suciu de Sus şi unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. Mulţi cercetători sunt sceptici pentru că relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de luptă. Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu săgeţi şi vârfurile de lance sau suliţă. iar dintre cele tărzii : Săcuieni (falere). la fel ca în spaţiul micenian. Pecica-Rovine (faleră şi tutuli conici). Sacrificiile umane atestate în aria Monteoru sau construcţiile funerare care solicită un mare efort comunitar (tumulii) o sugerează si ele deosebiri majore de statut social. cu 4 topoare si falere). fapt demonstrat de fortificaţiile frecvente din aşezări. Crişana şi Maramureş unde au evoluat culturile Wietenberg. care apar foarte rar în epoca bronzului în această zonă a Europei. Probabil că in aceasta epoca se conturează o aristocraţie războinică care-şi revendică funcţii de conducere.Wietenberg. ar putea fi indicii că în lupte au fost folosite care de luptă. Adoni. brăţări). iar armele de luptă nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. Totuşi nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta să fi existat. Perşinari (12 halebarde. saltaleoni).

Epoca bronzului este epoca în care se poate vorbi cu adevărat de schimburi. aşa-zisul car cu rol economic. El are cofragul rectangular sau. fie pot fi folosite doar o parte a anului. dar devin frecvente doar în bronzul mijlociu. tras de două vite. oval. Apariţia roţilor cu spiţe face carul mai uşor şi face posibilă înlocuirea vitelor cu caii. se afunda în noroi şi avea o viteză de deplasare de 1. care asigură o deplasare mai rapidă. dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului. Aceste mijloace prezintă inconveniente. Produsele erau cărate cu ajutorul animalelor de povară. Ele sunt prezente si în ariile culturilor Wietenberg şi Gârla Mare. Carul tras de boi era foarte greoi. Ele . iar prin bronzul mijlociu apare roata prevăzută cu 4-10 spiţe. fie că nu sunt rapide. Roţile cu spiţe sunt atestate mai devreme în zona Volga-Urali şi Armenia. Cele mai timpurii psalii apar la sfârşitul bronzului timpuriu. Folosirea calului la tracţiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaşament (psaliile. Primele roţi miniaturale din lut apar încă din eneolitic. pe schiuri sau sănii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden. cântărea aprox.82.5 km pe oră. mai rar. schimburile la mari distanţe s-au lovit de două impedimente majore: lipsa drumurilor şi a vehicolelor de transport. din bronzul timpuriu. motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare.În pristorie. Roţile sunt iniţial pline. un fel de obrăzare) care fac posibilă înhămarea cailor sau folosirea lor la călărie. Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg şi Otomani. fie nu permit transportarea unor cantităţi prea mari de produse. Deocamdată nu se pot face deosebiri între piesele de harnaşament folosite pentru călărirea calului şi cele utilizate atunci când calul era folosit la tracţiune. datorită faptului că se răspândeşte pe spaţii foarte largi carul cu 4 roţi. 700 kg.

Trebuie subliniat faptul că schimbul. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. Nu ştim ce puteau conţine. Unele aveau furcheţi pentru prinderea vâslelor. iar cu sudul Pen. Primul tip este realizat din corn. sceptre în formă de capete de cal). să fi fost folosite scăriţe din lemn. Sigur nu alimente perisabile. care nu s-au păstrat. Psalia circulară este de origine estică şi apare mai târziu. Printre bunurile cu valoare economică trebuie admise totuşi cositorul sau bronzul. însemne de putere. Nu se cunosc scăriţe de şa şi nu este atestată nici saua. fiind atestată mai ales în faza a II-a a culturii Monteoru. Pentru deplasare se foloseau padele sau prăjini. un fel de canoe scobită din trunchiuri de copaci. probabil. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile să nu mai aibă caracter episodic şi întâmplător ca în epocile anterioare. Este destul de puţin probabil că ar fi existat şi o cale maritimă de legătură cu sudul Pen. că au dus la vehicularea unor bunuri pe spaţii foarte largi (bronzuri arsenizate. comunităţile având posibilitatea să-şi producă singure mijloacele de subzistenţă. băuturi. Psalia în formă de bară este de origine anatoliană sau un tip local. totusi. unde imaginea lor a fost gravată pe pereţii unor morminte. Mişcările de populaţii. lungă de 3-16 m. motiv pentru care calărirea trebuie să fi fost tare incomodă. Se crede că exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor. Ar putea fi vorba de condimente. sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul. Modul în care sunt amplasate aşezările ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. de aceea foarte instabile. Transporturile pe ape erau mai comode şi mai rapide. De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care. La vremea cu pricina se cunoştea deja de multă vreme monoxila. cu o perforaţie mare. Balcanice. nu a avut neapărat caracter economic. bunuri de lungă folosintă ( care . şi nu mai puteau fi folosite). fără îndoială. materii prime foarte importante de care nu aveau parte o . Termenul de schimb este de preferat celui de comerţ. Ea putea fi folosită doar pentru navigaţia pe râuri şi probabil mai ales pentru pescuit şi comunicaţie între cele două maluri. apoi de daruri. alcătuite din dulapi de lemn îmbrăcaţi în piele. cu mlaştini. Aproape sigur nu vasele erau importante. Mureşul trebuie că a fost şi el o importantă artera de comunicaţie. Tot pentru navigaţie s-au folosit un fel de bărci cu fund plat. care sunt mai frecvente si de formă circulară. Este posibil. chiar cel de bunuri. scoici. Drumurile sunt foarte rar atestate. Se cunosc corăbii şi din Egipt şi din Scandinavia. mai mici. adică din zonele umede. Din medii Vatina şi Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. la Ulu Burun şi la Capul Gelidonya. deşi fiecare are propria-i ceramică. Corăbiile au suprastructuri complicate şi sunt prevăzute cu catarge. Din epoca bronzului se cunosc două epave de corăbii care au eşuat pe coastele Asiei Mici. fără de care oamenii puteau să trăiască. ci conţinutul lor. pumnale. eventual peşte sărat sau carne uscată. drept pentru care i s-au adus modificări. bunuri de prestigiu (arme). nu se potrivea cu sistemul de înhămare din această zonă. chihlimbariul).sunt de două tipuri: în formă de bară. unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. al doilea mai ales din os. Existenţa ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. Din epoca bronzului se cunosc doar în Anglia şi Danemarca. care presupune folosirea monedei. Legătura cu Europa Centrală se realiza pe Dunăre. În aceeaşi categorie se înscrie şi ceramica care adesea este schimbată între comunităţi vecine. Se cunoaşte din Asia Mică (Kültepe) de pe la 1850-1650. după o anumită perioadă de întrbuinţare se deteriorau. centrală şi alte 2-3 laterale. A fost puţin utilizată la noi pentru ca. mai întâi de femei (schimburi matrimoniale). De asemenea sunt atestate ancorele. Cu ajutorul lor se făcea doar cabotaj (cabotaj= navigaţie pe coastă). Căile de comunicaţii cele mai probabile au fost văile unor ape.după deteriorare se refoloseau).

Germania de sud (adică ariile culturilor Mad'arovce. Este vorba de perlele din pastă sticloasă şi unele piese de podoabă din metal. care coincidea cu linia Dunării si care mergea spre zona noasra. Austria şi Italia. Ambra de Baltica a circulat. spre exemplu. fie prin pasurile Alpilor. cobora pe drumuri de uscat până în sud şi apoi ajungea. până la Micene. Drumul lung pe care-l străbate chihlimbarul presupune existenţa unui lanţ comercial cu o serie de verigi intemediare. prin Alpi. sub formă de lingouri. ultima venita de la Marea Baltică. Ar fi existat şi o ramificaţie a acestui drum principal. S-a vorbit despre o cale terestră a chihlimbarului care pleca de la Baltica. Din bronzul mijlociu şi târziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli în formă de pâinisoara) cunoscute din Slovacia. trecea în Franţa. având în vedere că există o varietate de chihlimbar în zona Buzăului (la Colti). 4. invenţii sau mode ceramice. 5 perle la Sărata Monteoru/Cimitirul nr. La acestea se adaugă aurul şi chihlimbarul. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabilă o provenienţă locală. Transilvania. au ajuns în Albania. Bulgaria şi Macedonia. este posibilă existenţa unor negustori ambulanţi sau efectuarea unor schimburi la mari distanţe prin verigi intermediare de legătură. dar nu este exclus să fi existat şi mijloace de schimb cu valoare de etalon. din Boemia. Spade de tip micenian. cale care nu a fost demonstrată deşi a fost presupusă (căci lipsesc piesele din Italia) fie. Fără îndoială că schimbul de daruri trebuie să fi fost fost continuat cu trocul. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime şi analize tipologice pentru piesele finite. spre Italia. care veneau sa asigure prestigiul. era adusă. pe mare. cel mai probabil. spre Grecia. materii prime foarte preţioase. deci au circulat mai degrabă piese finite. el este un bun de valoare legitimat. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. între culturi vecine. care sunt cu siguranţă atestate în spaţiul nostru. Munţii Pirinei. Aurul nu este doar o materie primă. într-adevăr.serie de populaţii. care. Este greu de presupus că vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. Relaţiile cu Europa Centrală şi Nordică Se crede că s-au vehiculat dinspre Europa Centrală spre spaţiul nostru mai ales două produse: cositorul şi ambra. Cositorul si bronzul au circulat sub formă de turte. ideile şi circulaţiei lor li se datorează răpândirea unor tehnologii. Dintre produsele din Europa Centrală. Cositorul este o materie pimă deficitară. din aproape în aproape. Veterov. Au circulat însă şi piesele finite din bronz. Această cale este dovedită de descoperirea în Grecia a unor distanţiere din chihlimbar tipice culturii Wessex. Totuşi piesele de chihlimbar din spaţiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica şi Otomani. spre Italia şi apoi pe mare. Piesele din arie Periam-Pecica şi Otomani este posibil să fie din ambră de Baltica. pe spaţii foarte largi. pe malurile Marii Nordului şi Mării Baltice. Tracia şi Macedonia. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este întotdeauna clar dacă ele au circulat în stare brută sau sub formă de produse finite. Nu în ultimul rând. Se admite că. cel mai probabil. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub formă de piele de viţel. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distanţe. ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. premonetare. şi alte câteva de la Cândeşti) sunt foarte rare şi nu au fost analizate pentru a se şti cu certitudine dacă sunt din ambră de la Baltica. apoi pe râul Garronne până în sudul Franţei şi apoi. din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franţei. Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care creştea doar în nordul Europei. trebuie amintit că cel mai lesne au circulat. spre Grecia. destul de rar. secerile şi colanele de gât cu capete spiralice. bare sau lingouri în formă de piele de viţel. cele mai multe apar în aria culturii Periam. Ambra se pare că pleca din Anglia sub formă de piese finite.Pecica. Polada) care apar si în aria . la acest nivel cronologic. Sunt doar câteva zone în Europa care-l deţin: Irlanda. pe Mediterana.

Relaţiile cu Europa de Est Încă din bronzul timpuriu. precum pandantivele şaibă cu nervuri în relief . mai degrabă decât comerţul. mai ales în Moldova. unele tipuri de topoare: celtul de tip estic. Un rol important în vehicularea bunurilor estice trebuie să-l fi avut populaţiile Sabatinovka care pătrund spre sfârşitul epocii bronzului în spaţiul nostru. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare. produse undeva în Ungaria de NE şi NV României. Plastica antropomorfă a culturii Gârla Mare ca şi zuruitorile din lut din aceeaşi arie culturală îşi au originile tot în vest. au şi ele o origine vestică. ceramica din Moldova prezintă asemănări cu grupul Edineţ din Moldova. Dinspre est pătrund. unele chiar până în Pen. au ajuns la Povegliano în Italia şi în Schleswig şi Holstein. produs originar din spaţiul dintre Nistru şi Nipru. Unele piese de podoabă. Scandinavă. primele în aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj. cu două tortiţe. precum topoarele de luptă cu disc sau celtul de tip transilvănean au circulat mult spre vest. celelate în aria culturii cu ceramică incrustată din Transdanubia. semn ca erau produse de buna calitate. o scurgere de populaţie din Transdanubia în jos pe Dunăre. Unele tipuri de morminte cu treaptă semnalează pătrunderi de populaţii Yamna. Spadele de tip Boiu. unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. Având în vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunărea bănăţeană şi olteană este de presupus. de sorginte estica. prezente în unele depozite din Transilvania sau în aria Gârla Mare. Relaţiile cu spaţiul balcanic .culturii Gârla Mare.

tot în aria culturii Gârla Mare. au ajuns în Marea Neagră şi s-au întors spre casă pe Dunăre. Singurele spade miceniene din afara Greciei. prin analiză metalografică. căci importurile sigure sunt constatate mai ales în sudul Italiei (ceramică şi două statuete antropomorfe). pentru odihnă şi aprovizionare. trebuie amintită o spadă de tip Boiu-Sauerbrun descoperită la Pella. O legătură martimă cu spaţiul nostru ar fi putut să fi existat la sfârşitul epocii bronzului. în 657/656. Printre piesele de influenţă miceniană au fost considerate a fi şi statuetele din arealul culturii Gârla Mare sau carele cu roţi cu spite atestate. în forme miniaturale. dar pare a fi vorba mai ales de legături maritime. . Ideea est încurajată şi de descoperirea unor lingouri în formă de piele de viţel. Ea este sugerată de legenda argonauţilor care ar fi plecat. trebuie că au existat explorări ale ţărmului vestic şi nordic al Mării Negre. Drajna. expediţia ar fi avut loc la 1225. toate de tip A. unele tipuri de spade şi un tipar de Lappenbeil. iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi decât piesele miceniene şi prezintă asemănări destul de multe cu piese anatoliene. Printre piesele originare din spaţiul nostru. sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. de tip italic. Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. După Eratostene. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaţiei miceniene sunt perlele din pastă sticloasă tărzii. în Macedonia. Medgidia. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala. Lâna de aur ar fi putut fi o metaforă pentru aurul transilvănean. mai ales că trebuie admis că. Kurt Horedt şi alţi cercetători se numără vreo 15 spade (de la Roşiori de Vede. unele fiind mai vechi decât piesele miceniene. în căutarea lânei de aur. fără torţi. Sf. descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate şi par a fi miceniene. Nusfalău. Adoni. la Burgas şi Capul Caliacra. Alba Iulia) care s-a dovedit. Falerele de aur de la Grăniceri. din Serbia. adică locuri ideale de popas de noapte. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os. în sec. Tigănaşi. Este atestată şi relaţia de schimb pe direcţie inversă. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu. Balcanice. spre nord. Civilizaţia miceniană a avut legături indubitabile cu Europa. Perşinari. fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). că sunt realizate din aur local. Ideea este foarte interesantă. înainte de fundarea Histriei. în staţiunea de la Dupljaja. Din Europa au ajuns în Grecia fibulele en violon ( la Perati). Statuetele par . B sau C 3 din lumea miceniană. mai ales la nivelul civilizaţiei miceniene.Zona noastră a fost suspectată a fi avut strânse relaţii cu sudul Pen. Miecurea Sibiului. Săcuieni din tezaurele din România s-a dovedit. provin tot din ateliere din Bulgaria. atestate în sud. Celturile de tip sudic. fiind greu de admis că grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. s-au dovedit a fi trei spade din Albania şi alte trei din Bulgaria. XV-XIII a. Unele piese descoperite în spaţiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenţă miceniană. din Colchida pe mare. Şmig. Gheorghe. tipice lumii miceniene si spatiului egeean. cu loc de origine în Bulgaria. Cu siguranţă sudice. că sunt de fapt copii după spade de tip A. ambele pe ţărmul bulgar al Mării Negre şi ambele în golfuri. falere de aur. Chr. mai degraba. sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. din Muntenia sau Dobrogea. între timp. Legenda argonauţilor arată clar că argonauţii practicau cabotajul şi făceau astfel de popasuri.

la fel ca şi în perioadele anterioare. Bonn. Glycimeris glycimeris. Bernhard Hänsel. au existat cu siguranţă legături ale spaţiului nostru cu civilizatia miceniană. Colombela rustica. Credinte religioase si piese de cult in epoca bronzului EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE Credinţele religioase. 1994. Bucuresti. .Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. provenite de la mari distanţe. aflate la periferia civilizaţiei miceniene. 1978. Bucuresti. apoi pentru că rareori în preistorie au rămas urme materiale care să ateste credinţele religioase.Printre piesele insolite descoperite în spaţiul nostru. Boroffka. Dentalium. se numără cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zonă de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader. iar aceste legături par a fi fost mediate de alte populaţii intermediare. N. dar nu au circulat atât produse cât idei. În concluzie. 1961. Pectunculus (melc). O dată pentru că noi avem o altfel de gândire.Die Wietenberg-Kultur.Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken. Vladimir Dumitrescu. Bonn. 1968. sunt greu de reconstituit. Conus mediterraneus.

LOCURI DE CULT Sanctuarele Una dintre întrebări este unde se află locurile de cult. Sanctuarul de la Sălacea: Dimensiuni: 8. pe vârfuri de munţi. un altar suspendat.80 x 5. considerată a fi o constructie de cult sau casă tribală. Buzău (cultura Monteoru) . Balej. care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice. cercurile însoţite de raze.50. însoţit de câteva vase. în crânguri. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului în spaţiul nostru şi in cel apropiat României: la Sălacea. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale. Una dintre încăperi este decorată cu frize cu motive spiralo-meandrice în relief.Ideea generală despre epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene. spaţiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui. Pronaosul avea două coloane. un car miniatural din lut şi o barcă de lut. Teoretic ele ar putea fi oriunde în mediul natural: în peşteri. Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica. tunetului. zvastica. Bihor (cultura Otomani. În Poiana Scoruşului de la Sarata Monteoru a fost identificată o clădire mare. purificarea lui şi înălţarea lui către cer. în apropierea izvoarelor. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia. 2. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat. Sanctuarul se compune din trei încăperi care comunicau între ele. Ea ar asigura eliberarea rapidă a sufletului nemuritor de trupul efemer. solare.Bulgaria ( cultura Gârla Mare) si Sarata Monteoru. fulgerului.Jud. În intreaga Europă sunt puţine locuri artificiale destinate cultului.jud. cosiderate a fi simboluri solare. Scoţia şi Irlanda care sugerează că cei care le-au făcut aveau şi unele cunoştiinţe de astronomie. În preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormânt de copil. cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de întemeiere a sanctuarului). faza a II-a). 1. Însăşi incineraţia este considerată a fi legată de aceste culte. . În interior au fost găsite două platforme de lut. considerate a fi altare fixe.

Ar putea fi şi una şi alta. Din inventarul megaronului sunt de amintit două piese. se întâlnesc şi se despart cele două lumi. Planul elaborat ar indica o construcţie de cult. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo. o serie de peşteri (Igriţa. se cunoaşte un loc de cult la Oarţa de Sus.a fost descoperit în nivelul al IV-lea al aşezării.30 x 5. Italia. dar şi piese cu caracter profan. Peşteri Peşterile sunt spaţii foarte enigmatice. Din aria culturii Wietenberg. fie locuri de cult. au fot descoperite. Croaţia. în Munţii Apuseni din Crişana. spre exemplu) în care au fost depuse ofrande constând din ceramică şi piese de bronz. constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo. Ne întâlnim cu astfel de situaţii în Slovenia. au fost descoperite vase întregi. prin adâncimea lor. de la sfârşitul epocii bronzului. faza II. care. care ar putea fi considerate recuzită de cult: un topor miniatural de lut şi o piesă cu utilitate necunoscută care seamana cu o barcă. fapt ce sugerează că nu este vorba de fântâni dezafectate.3. unele de 20 m adâncime. În spaţiul nostru. Ecoul lor poate impresiona şi poate sugera că ele sunt populate de spirite. În ele. Puţurile În Europa (Germaia şi Anglia. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe . Are dimensiunile de 14. Megaronul de la Balej. a celor vii şi a celor morţi. Aici se ingemaneaza lumina cu întunericul.70 m şi o orientare E-V. dar şi în alte părţi ale Europei. Adeseori în peşteri s-au făcut înmormântări sau s-au depus piese de ofrandă. Avea o anticameră şi două camere. mai ales) puţurile cu adâncimi mari au fost considerate a fi fie fântâni. în arealul grupului Igriţa.

Chr. dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare.Spre deosebire de neolitic. la care se adaugă cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria şi Croatia. Reprezentări plastice din lut există foarte multe în aria civilizaţiei miceniene. Astfel. În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese. unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braţele lipite de corp şi arcuite spre abdomen). Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene. post 1390 a. plastica antropomofă este slab reprezentată la nivelul epocii bronzului. in aria grupului .. Psi (cu braţele ridicate şi arcuite deasupra capului) şi Tau (cu bratele dispuse orizontal). Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare.

Reprezentări de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt). Interpretarea statuetelor este destul de dificilă. atât la Cârna-Grindu Tomii. 6. Reprezentări de nursă. Cele descoperite in morminte. ersatz (=înlocuitor) de mamă. precum două statuete descoperite pe cele două care miniaturale din lut de la Dupljaja. iar in aria culturii Gârla Mare sunt prezente statuete de tip Phi şi Psi. 8. cat şi din necropole. 5. inclusiv concubine ale defunctului. Este posibil ca şi celelalte statuete cu cap de pasăre din aria culturii Gðrla Mare să fie tot masculine. 2. Acestea din urmă sunt masculine. Piesele provin atat din aşezări. 4. . Această presupunere a fost făcută pentru statuetele masculine. retezate. Reprezentări de divinitate protectoare a mortilor. având în vedere că în unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe. cu cap de pasăre de apă (raţă sau lebădă). 7. O divinitate a muzicii. cu bratele orizontale. Reprezentări de adoaratori. care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. adesea în atichitate. in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor. Reprezentări ale unei divintati solare. deci de muritori aflaţi în poziţie de adoraţie. Ipoteza este plauzibilă pentru statuetele cu cap de pasăre căci. provin din morminte de copii. în morminte au fost descoperite două sau chiar trei statuete antropomorfe. Ipoteza. căci este vorba de un motiv care iniţial desemna foarte schematic ochii şi nasul. la baza gâtului. Sunt destul de multe supoziţii. precursoare a lui Apollo. Dolj). care avea în vedere un motiv ornamental în formă de liră care apărea adesea figurat pe statuete. păsarile erau simboluri ale sufetelor călătoare.Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau. dar cu un presupus cap atasabil). destul de credibilă. adesea. de forma unor cioturi. Unele au cap de pasăre de apă. cât şi la Plosca şi Cârna-Ostrovogania (toate necropole din jud. Reprezentări ale sufletului celui mort. dar sunt fragmentare. potrivit cărora statuetele ar reprezenta: 1. Ipoteza este destul de puţin probabilă căci reprezentările nu sunt nude şi nu au atributele sexuale subliniate. 9.O divinitate a fertilităţii şi fecundităţii. Supoziţia a fost făcută de Dumitru Berciu. motiv pentru care nu li se poate determina sexul. Reprezentări ale defunctului. 3. Această ipoteză este şi ea destul de puţin probabilă căci. Majoritatea statuetelor sunt feminine. Ipoteza trebuie eliminată. a fost formulată pentru statuetele cu braţele ridicate deasupra capului. respectiv statuetele de tip Psi. doică divină. Tipul Phi poate fi cu cap modelat în prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap. Şi această ipotză est destul de puţin probabilă.

mai ales. din Ungaria şi a fost descoperit într-un mormânt (la Budakalász). poate dint-un mormânt. Că ar fi vorba de zei ar sugera-o şi costumul elaborat care pare a fi zeiesc. Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval. foarte împodobit. cu rol economic. Statuetele au sigur semnificaţie religioasă căci se remarcă prin modelarea canonică. comparabile cu păpuşile de azi.Simple jucării din lut. Carul cu 3 roţi era . Otomani şi.10. cu două osii şi cu 4 roţi pline. provin două care de excepţieun car cu 2 roţi. Wietenberg. cu cap de pasăre. Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaşte din aria culturii Baden (cultură din bronzul timpuriu). deci ar trebui să reprezinte zei comunitari şi nu zei din patrimoniul familial. cu 4 spiţe. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin în contrast cu numărul pieselelor de podoabă descoperite în mormintele din această arie culturală. De la Dupljaja. Ceva mai târziu. şi un altul cu 3 roţi. ceremonial. care este foarte rar reprezentat. tras de păsări de apă. tot cu 4 spite. Pare a fi vorba de cel puţin doi zei: unul feminin şi altul. Pe ambele care de la Dupljaja se afla câte-o statuetă antropomorfă masculină. cu cap de pasăre. masculin. roţi sau care miniaturale sunt atestate si în ariile culturilor Schneckenberg.

mai ales că în mitologia grecească sufletele celor morţi sunt adesea reprezentate prin păsări (lebede. până în Hallstatt. de invocare a ploii cu ajutorul carului. Unterwölbling (Austria). idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat şi o interpretare numerică: s-ar fi folosit un sistem numeric în bază 12număr care. . divinizat ca zeu al soarelui. la babilonieni (?). Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa . dată de Trbuhovic. Nu se ştie dacă piesele sunt realmente piese de cult. porneşte de la un ritual târziu. Având în vedere că multe reprezentări de care (Europa nordică-care figurate pe pereţii mormintelor) sau care adevărate (Sintašta) sau miniaturale au fost descoperite în morminte. Szeremle (Ungaria). negative pentru obţinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din două arii culturale: Otomani-două piese de la Derşida.şi Gârla Mare-24 piese. păsări de apă). alţii le-au dat semnificaţii diferite. rar în necropole. Statuetele sunt masculine. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalbă. iar statuetele cu chip de pasăre să fie o reprezentare a sufletului celui mort. era considerat magic. Piesele au fost interpretate a fi: 1.. Brotlaibidolii din lut Piesele au formă de pâine şi sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. este foarte posibil ca acest vehicol să reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo. talismane 2. IV p. un cercetător sârb. Aceasta deoarece există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într-un car tras de lebede spre Helikon. ţara hyperboreenilor sau spre Africa. Veterov şi Mad'arovce din Slovacia. Unii cercetatori s-au mulţumit a le numi obiecte enigmatice. avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. de pe carul cu trei roţi. toate indubitabil feminine. 195 de piese de acest tip în ariile culturilor Polada (Italia). spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Gârla Mare. piese pentru ştampilarea ambrei. răboaje preistorice 3. iar a 2-a statuetă. Chr. statueta de pe carul cu două roţi are pe piept un motiv decorativ în formă de zvastică. porumbei. religioase sau profane. O altă intepretare a carului. Ele au fost descoperite mai ales în aşezări. pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. Despre cele două pesonaje masculine găsite asociate cu aceste care predomină supoziţia. care garantau calitatea sau cantitatea ei 4. că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul. Este sigur că asocierea car-pasăre de apă are o semnificaţie religioasă. simbol al perfecţiunii.asociat cu o piesă din lut tronconică care a fost interpretată ca fiind o umbrelă sau un disc solar. Arbon ( SV Germaniei). la nivelul culturii Basarabi. aprox. datorită faptului că zgomotul produs de deplasarea carului semăna cu cel al tunetului. În plus. dar asta nu lamureşte utilitatea pieselor. considerată a fi un simbol solar. sugerată în 1954 de Sprokhoff. atestat în sec. altfel este greu de explicat existenţa acestei asocieri atât de mult în timp.

Vasele de cult Pot fi integrate în această categorie pixidele ( vase de agăţat. cel mai adesea. aur. de la forme miniaturale până la forme uriaşe. toporul este asociat cu coarnele de consacraţie sau cu simboluri astrale: luna. mai rar în complexe profane. Apariţia lui frecventă în complexe palaţiale ar sugera chiar că el a devenit ulterior un insemn al regalitaţii.Nasta (jud. Piesele au cu siguranţă un mesaj religios. iniţial. Două piese de la Cârna. Asine şi Micene). Unii cercetători cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconică a unei diviniăţi şi. În spaţiul micenian are dimensiuni diferite. Dolj) au figurate pe ele X-uri. cap de cornută. Tansdanubia (cultura cu ceramică incrustată). Acest model anticipează urnele în formă de casă miniaturală foarte comune în aria culturii Villanova din Italia. semilune şi cercuri concentrice. Apar cu . Monteoru. Verbicioara şi Gârla Mare. Ea are un topor în mână şi primeşte în dar măciulii de mac şi fructe. Gârla Mare (în aşezări precum cea de la Balej. soarele.este frecvent în lumea cretană şi miceniană unde apare. Schneckengerg (20 exemplare). Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele în interior si sunt modelate în formă de broască ţestoasă. Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoareciocan sau securi duble.construcţia de tip megaron. se crede că este un import din aria culturii Gârla Mare. din aria culturii Cruceni-Belegiš. obiect de adoraţie. precursoare a Demetrei. la Năeni). care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. în forma de topor dublu. crucea. o groapă de la Carna-Nasta şi în necropola de la Orsoja -Bulgaria). Este din fildeş. Polonia (cultura Lausitz).labrys-ul. Cea mai probabilă divinitate este bănuita a fi una a fulgerului. labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului. Sunt atestate în ariile culturilor Periam-Pecica. Monteoru (1 buc. mormânt de copil). care au capac). la fel broasca ţestoasă (semnifica poate hibernarea. Toporul dublu. argint sau lut.necropolă. Pasărea de apă este cu sigurantă un animal psihopomp. Elveţia. dar ulterior ar fi căpătat alte semnificaţii. Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak. Vatina. în spatiul cretan sau micenian. căci se cunosc depuneri de carapace de ţestoase în mormintele culturii Aunjetitz). deci posibile simboluri astrale. Foarte frecvent. Wietenberg. care este şi foarte longeviv căci şi în Hallstatt sau epoca geometrică în Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic. pasăre de apă sau hibrizi cu corp de pasăre. Totuşi labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna şi poate fi şi un simbol al unei zeite a vegetaţiei. drept urmare.20 m. în complexe de cult şi morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos). asemănătoare topoarelelor din piatră sau din metal (tipul KilindirBegunci). Au fost interpretate şi ca jucării pentru că au fost descoperite uneori în morminte de copii. Modelele miniaturale de casă Din epoca bronzului se cunoaşte un model de casă dintr-un mormânt din necropola de la Karaburma (cartier al oraşului Belgrad). Se crede că. urmată de trezirea la viată si are o legatură cu reinvierea.Zurgălăii din lut Apar la noi doar în aria culturii Gârla Mare (15 piese). deci trebuie să fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implică muzică şi dans. Datorită faptului că decorul piesei este incrustat cu alb. Piesele sunt făcute să producă zgomot. Alte piese se cunosc din Grecia miceniană (Perati. picioare umane. de 1.

instabile. Este posibil ca în aceste vase sa se fi ars substanţe aromate. . Liban. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrandă care sunt tipice culturii Monteoru. Monteoru. iar vasele sa fi avut funcţionalitatea unor cădelniţe. probabil folosesc pentru depunerea de ofrande.predilecţie în necropole. de aceea se presupune că erau înfipte in pământ. Periam-Pecica) sau de căni terminate cu protome în formă de cap de pasăre (Gârla Mare) sau vase aviforme (Gârla Mare). Se găsesc în morminte Monteoru. Pasărea de apă mai apare în culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev. căci aveau fundul ascuţit. Egipt. mai ales în mormintele mai bogate. Vasele cu protome în formă de cap de pasăre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului şi din Israel. Iordania. Erau un fel de amfore.

Dacia 34. 1961. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara.Arta preistorica în România. Contributions to the Study of the Gârla Mare Hallstatt-ul pe teritoriul Romaniei .BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. Cluj. 2003. p. Bucuresti. Vladimir Dumitrescu. 1990. Antropomorphic Statuettes. Ion Chicideanu.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. Monica Sandor-Chicideanu. Monica Sandor.Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. 1974. 53-76. Bucuresti.Chicideanu.

caracterizat prin asa-zisele câmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie în urna). Din Banat. ceva mai târziu. poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. prin doua tehnici: canelarea si imprimarea. Meri. unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vârtop-Hinova. iar D Ha târziu (post 650). primul din Austria. în jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata. ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata în hallstattul timpuriu. C. în teritoriul intracarpatic. si D. Se remarca pentru Ha timpuriu din România existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata. grupul Granicesti. al doilea din Elvetia. iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 . din cauza raritatii pieselor din fier. Tamaoani). ceramica canelata se va raspândi în întreg teritoriul României. dintre care au fost sapate 1270.Chr. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului. Si în Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata. perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului. La scurta vreme. cu predilectie. în ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i. ci aparitia unei ceramici de alta factura. Maramures si Crisana. asemanatoare celei din România. Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului . despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda. Grupuri cu ceramica imprimata. aparând ceva mai târziu grupurile: Gava. B1-3. ceramica canelata se raspândeste spre Oltenia. ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul întregii Transilvanii. Ceramica canelata apare mai întâi în Banat. A2. care a avut circa 2000 de morminte.HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) In 1874. sunt atestate si în spatiile vecine: grupul Pšenicevo. în spatiul în care la sfârsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegiš si Suciu de Sus si grupul Igrita. De multe ori. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800). care nu au rol functional. Muntenia (Chitila. de culoare neagra.e. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare între Europa Centrala si cea de est. când se sfârseste UFK (Urnenfelderzeit). Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur). decorata. În Europa Centrala. centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad. un mare complex cultural din bronzului târziu. cum ar fi fost normal. adesea cu luciu metalic. Astfel de ceramica exista si în Ungaria-cultura Gava. bine lustruita. periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala. pe la 350.Medias si Gava-Reci. Ulterior. A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita în Austria. dupa numele a doua situri.si în Ucraina-cultura Holyhradi. Prima vârsta a fierului începe la 1200/1100 si se sfârseste la 450 în Muntenia. Hans Hildebrand a împartit epoca fierului în doua etape : Hallstatt si La Tène. începând cu Ha mijlociu. B. în Republica Moldova). C-ul Ha mijlociu (800650).Susani în Banat si Gava-Lapus în NV României. în Bulgaria si Saharna-Solonceni. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke în etapele A. Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie în interior si decorul cu multe proeminente.n. în jumatatea estica. Zimnicea). motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pâna pe la 800 a.

de cele mai multe ori. pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decât spre cultivarea plantelor. METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La începutul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului. În general. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cântareste în jur de 1100 kg. Pe la 1200 a. Huedin. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. foarte frumos decorate cu motive geometrice. uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Totusi. fortificate cu valuri de pamânt pe schelet de lemn. Economia. straturi subtiri de cultura. motiv pentru care asezarile au. aduce cu sine noi tipuri de piese. din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament. Teleac. Hallstattul. Cele mai vechi dintre ele sunt: . Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti). apare fibula de tip Peschiera. Apar pentru prima oara centurile din bronz. care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate în ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur. iar mai târziu fibulele ochelari. iar cea canelata celui illyric. Spalnaca si Aiud. Gusterita. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie. Noua epoca.etnic tracic. toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara. Ciceu (30 ha). Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mâner (apar în Ha B) sau cele cu antene. Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. În sec. Cornesti (68 ha). se remarca în epoca cetatile de refugiu. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul. fiind frecvente asezarile de tip salas. la fel ca si cea de la sfârsitul epocii bronzului. În Ha C. iar mai târziu cnemida. În Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi în paralel. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sântana (78 ha). cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. Chr.

obiectele din bronz sunt treptat înlocuite cu cele din fier. in sec. o spada de fier din Banat. se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier. mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii în Europa. în Banat. Zgura începea sa se lichefieze la 1030 . din aria culturii Babadag. un celt din fier descoperit în necropola de la Lapus. un pumnal de bronz. a fost descoperita zgura de fier într-un context databil în sec. Fierul este cunoscut înca din mil. minereul fiind asezat în straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). Aici. Fara îndoiala ca sunt piese de import. Având în vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite în Maramures si Banat. IX-VIII provine de la Cernatu. In difuzarea metalurgiei fierului în spatiul nostru. cu peretii de lut. Pâna la caderea regatului hittit. 13 2. 7. erau rezerve mari de minereu de fier. în Maramures din sec. al XII-lea. iar în Ha târziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. 4. din Banat. bare de fier. 12. Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%). Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre. Moldova (minereu de balta). dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. al IX-lea. cu miez de fier. Începand cu Ha mijlociu. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier în Banat. 5.1. o lingura de turnat. 3. III. cu miez de fier descoperit la Tirol. XIV-XII a. un ac de bronz. Oltenia (Baia de Fier). în Muntii Taurus. Vasile Pârvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii.Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar în Maramures si Banat. doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense. în regatul hittit. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz. descoperit în Banat. limonitul (63% fier). adâncite în pamânt. deoarece randamentul de reducere era destul de scazut. ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului în spatiul nostru sunt din sec. Raspândirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi înalte de reducere. un cutit de fier de la Cauas. 13. De la Dervent. SE Transilvaniei. dintr-o localitate necunoscuta. Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. fie din Anatolia. precum un pumnal descoperit la Ganovce. obiecte de fier si bronz. care. Chr. prin filiera greceasca. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier). în sec. nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si în centrul Europei. unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier. dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului în sec. descoperita în necropola de la Bobda. Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale. de forma tronconica. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie. sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). iar în stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. o bratara de fier. hematitul (70% fier). apoi uneltele. 6. databil în sec. Dobrogea (Altân Tepe). un mâner de cutit. în jur de 50 %. ideal 1500 grade. la sfarsitul sec. secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie. în Slovacia. mai întâi armele. fie pe culoarul Vardar-Morava. În tumulul de la Susani. a VIII-lea. din Banat. O singura descoperire este foarte timpurie. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi în Asia Mica. descoperit în depozitul de la Rozavlea III.

placarea cu aur sau sudura cu bronz. însa. iar fierul la 1200-1300 grade. tutuli.grade. . datorita impuritatilor. care continea o diadema. margele. verigi. ARTA AURULUI Din România se cunosc o serie de tezaure de aur. un tezaur de aproximativ 5kg. In urma reducerii. Aceasta temperatura nu asigura. Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea. Pentru prelucrarea lupei. În 1980 a fost descoperit la Hinova. de aceea randamentul era redus. se obtinea o lupa de fier spongioasa. bratari. în mijlocul unei necropole de incineratie. care sunt însa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. saltaleoni. o reducere completa. ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald).

din epoca bronzului. vârfuri de lance. Dupa toate aparentele. ci constituie adevarate necropole tumulare. precum cele de la Basarabi. akinakai. Ritul de înmormântare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli. in Ha târziu. la est Morava). Illyrii. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran. Un alt tezaur databil în sec. al VI-lea. vârfuri de sageti. din Oltenia. sunt razboinici calareti. incepand din sec. purtate la gât. aproximativ 90 de triburi-neamuri.mansoane. din Bosnia. probabil un car de lupta. piese de harnasament (psalii si zabale). cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici. ambele din medii Basarabi. fie prin intermediul tracilor sudici. al VI-lea. amândoua potrivite pentru lupta de pe cal. vasele sunt tipice culturii Basarabi. în Oltenia de vest. desi este de inhumatie. s-a descoperit sina unei roti de car. cutitase curbe din fier.al XII-lea a. fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. Într-un mormânt tumular din sec. dar exista si morminte de inhumatie. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac. Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. ca în epoca bronzului. drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu. fie în morminte plane. mai târziu. locuiau în zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava. din Grecia. fie în morminte tumulare. zvastica. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului. începând cu sec. unde apar aceste . RELIGIA Simbolurile religioase (crucea. pasarea de apa. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. care. continuand traditii vechi. Tezaurul era depozitat într-un vas bitronconic. Despre o influenta illrica se poate vorbi si în NV Bulgariei (necropola de la Vraca). Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman). din Bulgaria. deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . dinspre sud. In necropola de la Basarabi. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice). Ele vin din trei parti: dinspre SV. fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta. De altfel si izvoarele literare arata ca. aveau rol apotropaic. se înmultesc razboinici traci calari. Influenta illyrica este mai evidenta în SV României. ultimul tras de 12 pasari de apa. de esenta illyrica. fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont. Chr. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. al VIII-ea de la Balta Verde. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale. Balta Verde si Gogosu. ultimele de sorginte scitica. armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea. si dinspre est. Spatiul din Bulgaria. drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec. toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. Tumulii nu sunt izolati. unde au fost descoperite câteva necropole de inhumatie. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si îmblânzitori de cai.

morminte plane de inhumatie. mult mai târziu. dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. din 279. dar nu i-a primit nimeni. care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe). oaie la femei si bovine la barbati. în sec. vor fi masiv folosite si de traci. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat în 1980 o carte. ulterior. Un obicei constant surprins în aceste necropole este acela de a depune în morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). Aiud. aflate sub dominatie scitica. 3. înca de pe vremea lui Sargon II (722-705). mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si în Moldova. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi. Sunt si câteva morminte de incineratie. Evenimentul ar fi avut loc. Cele mai multe morminte au ofrande de carne. nu trebuiesc confundati cu acestia. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au. regele Spargapeithes. Fara indoiala ca. 7-6. Scitii sunt la origine iranieni. ca sa nu se certe între ei. Arheologic. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe. in epoca latene. este vorba de grupul Ciumbrud. vârfuri de sageti în trei muchii. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. de obicei. când ca ar fi traci. La rândul sau. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata în zona noastra. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. Târgu Mures. Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. Scitii agatârsi pe teritoriul României. în Asia Mica. cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. conform legendei. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului.grupul Trestiana. carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. Lânga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. Cipau. akinakai. caci nu au decât necropole. Donja Doljna si navicella care. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai. oglinzi din bronz. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac. îi localizeaza la izvoarele unui râu numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare. altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). stâlpi de baldachin.ar fi migrat la traci. Sunt sigur nomazi. desi sunt inruditi cu scitii. si a unor populatii scitoide. care s-a razbunat pe ei. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin . spre a evita razbunarea lui Darius. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. Dupa sec. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii. ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au îndreptat spre sud. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii. Drept urmare. al scitilor. al agatirsilor. Herodot ne da de înteles ca agatirsii. Herodot ne da de înteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai târziu proaste. plugari si agricultori.influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri. cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. au adaugate scitilor si populatii de agricultori. IX-VII. Potrivit lui Herodot. lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. cu timpul. aflam despre ei ca sunt gingasi. Herodot vorbeste despre sciti regali. nomazi. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic. in sec. produsa de niste aburi care ieseau din pamânt. iar în secolul urmator sunt pomeniti în Asia Mica atât de izvoarele grecesti cât si de cele akkadiene. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor. ba chiar le interzic acestora sa le calce tara. motiv pentru care s-au asezat într-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. fapt care l-ar fi mâniat pe Apollo. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). asasinându-l pe regele Ariapeithes. în sec. margelele de caolin sau din scoici Kauri. infectându-le apele cu broaste. care au dus la o molima cumplita. În mormintele de femei s-a gasit depusa creta. Alte necropole se cunosc la Blaj. un grup estic intrusiv este surprins la noi în zona Transilvaniei. antariatii si-au parasit casele.

potrivit lui Pseudo-Scymnos. Nu exista marturii scrise despre intemeiere. Callatisul. acoperite de tumuli. concentrarea proprietatilor funciare în mâini putine. desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. au reusit sa-i induplece pe autohtoni. la aceasta vreme. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. Ulterior. grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. Nu se stie daca anterior întemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare. O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. Cauzele colonizarii grecesti. Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. de obicei oameni cutezatori sau aventurieri. aflam din izvoare. feline. a unor piese de harnasament .n. V-lea a. mestesugari.Vasiliev începând cu 600-575. al VI-lea. caci nu a fost identificata nici o cultura în acest spatiu. cultivatori) pentru drepturi politice. proces care începe în sec. Chr. raiduri scitice în spatiul nostru. de pilda aplicile de curele în forma de animale foarte stilizate (cai. sacrificiul cailor. Astfel. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice. la 335. saracirea populatiei. în Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici. În Dobrogea inflenta s-a datorat întemeierii cetatilor grecesti din Pont. dar arheologic se poate stabili momentul. care. iar de Alexandru Vulpe începând cu 550 si pâna pe la 450. a fost întemeiat pe vremea când în Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. mai ales cu odrisii. când scitii condusi de regele Atheas patrund în Dobrogea. cap de bour). capabili a-si asuma riscuri. a fost întemeiata la 657/656 i. Stâncesti. Începând din sec.e. care-si alegeau o capetenie. cresterea demografica. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului târziu consta în adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica. care ocupa în exclusivitate zona subcarpatica. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme. dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor. ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului). Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria. un imens pustiu. Singura cultura atestata în sudul României în Ha târziu este FerigileBârsesti. ursi. prin daruri si promisiuni. Este posibil ca zona de câmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca în Ha târziu aceasta zona pare nelocuita. care a domnit între 540-498. Se crede ca este vorba de Amyntas I. deci data întemeierii se afla undeva spre sfârsitul sec. precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier în trei muchii. doar la 340. Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana. al VI-lea. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni. Herodot) pomenesc la nord de Dunare. Prima colonie greceasca a fost Histria. care încep sa apara în sec. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de . Despre o patrundere masiva de sciti. fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. sunt multiple: solul inoportun agriculturii în Grecia. care au avut mai strânse relatii cu grecii. al IV-lea reapar asezarile din zona de câmpie.de cate Millet. in timpul expeditiei impotriva tribalilor. colonie doriana a Heracleei Pontica. ei fiind înfrânti de regele Filip II al Macedoniei în 339. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci. De asemenea. 8. dar probabil ca. expansiunea scitica trebuie sa fi fost împiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. Mosna. dupa Eusebius Hyeronimus. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai târziu. fapt confirmat si de izvoare. si izvoarele scrise (Istorii. lupta demosului (negustori.

Originea: dupa Sebastian Morintz. al VI-lea a. grupul Insula Banului care a fost datat initial în sec. În faza a III-a.Solonceni). În faza a III-a evolueaza doar în Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. Decorul ceramicii. epoca La Tène. facând-o însa cu mâna.pina la colonizarea greaca ( dupa S. iar în ultima decorul este canelat. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica. Piatra Frecatei.5 m. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei. stofe. Saharna. Unele morminte sunt colective. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare. CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspândire: Este atestata în Dobrogea. Periodizare si datare: faza I.. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti în care erau aduse uleiul de masline si vinul. în faza de expansiune maxima ( faza a II-a).Morintz).mijloace de schimb premonetare. strachina cu buza adusa spre interior. în cea de-a doua e realizat prin imprimare. Dintre motivele decorative. Beidaud. Republica Moldova sau Bulgaria (Pšenicevo. Asezarea a fost fortificata în faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adânc de 3-4 m. fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. Însasi roata olarului va fi preluata tot de la greci. Arges si de-a lungul Dunarii. începând cu sec. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag. amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora. Pare ca se practica atât incineratia . uneori în perimetrul asezarilor. vase din metal) în spatiul autohton. faza a II-a-1000-800. În prima faza decorul este realizat prin incizie. cât si inhumatia. cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1.1100-1000. drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse. NE Munteniei si Sudul Moldovei. se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. isi limiteaza arealul. care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni. Topalu. ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate. Cultura Basarabi . al XI-lea a. Enisala. iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare. are o origine locala. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene în diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia. spre deosebire de forme. Gura Canliei. ci doar morminte izolate. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe.vârfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). faza a III-a-800. dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca. Chr. ulterior în sec. al IX-lea. Prut. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. cultura a fost împartita în 3 faze. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata în arealul culturii Ferigile-Bârsesti. Chr. Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie. mai ales pe Siret.

strachina cu buza rasfrânta spre exterior si cu picior inalt. în Muntenia. Soldanesti în Basarabia. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala. Banatul. cana cu doua torti supraînaltate. Tei. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie. apar.Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite în epoca bronzului în ariile culturilor Wietenberg.. amfora. Sofronievo în Bulgaria. cilindric. Ieselnita în România. un grup cu ceramica incrustata anterior. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat. Pe lânga motivele geometrice. triunghiurile hasurate. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pâna în Austria. care potrivit izvoarelor scrise. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului. în Banat. s-urile imbucate. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca. sudul Republicii Moldova. Moldova Veche. Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. atestat si la Balta Verde si Gogosu. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme în SV României. Valea Timisului si Gornea. foarte rar. Se cunosc în jur de 350 de situri. retelele de linii sau snurul fals. evitând zona de deal si de munte. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi. În Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior. Vojvodina. este arie illyrica. motive zoomorfe foarte stilizate. nordul Serbiei. zona de câmpie din Muntenia si Oltenia. majoritatea asezari. caci pestera avea peretii pictati. Ceramica: are atât decor canelat. Prezenta ei este documentata si în nordul Bulgariei. sudul Moldovei. cât si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. Câmpia Pannonica. Totusi aria de raspândire cuprinde si nordul Serbiei. desi ceramica este Basarabi. A. de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc. destul de putin cunoscut. Piese de metal: dintre piesele de metal. frecvente în aria acestei . Gârla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi în lemn. Asezarile: se cunosc la Popesti. Având în vedere aria de raspândire a acestei culturi. Remetea.

A. Eselnita. Bârsesti. cu mâner de forma literei T . cu siguranta piese de cult. din sudul României. iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta. Datare: în timp ce A. Telesti-Dragoesti. în Vâlcea. în Vrancea. . se constata în zona subcarpatica. Gura Padinei. Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie. 5. M. Grupul Ferigile-Bârsesti În etapa finala a Hallstatt-ului. Guma vorbeste de trei faze. etapa D. Guma între 750-600. fibulele de tip Glasinac dintre podoabe. Arges si Prahova 4. iar M. în zona Romanati 2. în Gorj 3. Ferigile. Vulpe o împarte în doua faze. în zona Portilor de Fier. Vulpe dateaza cultura în intervalul 800-650. existenta unor grupuri culturale înrudite între ele: 1.culturi sunt fibulele ochelari.

La Ferigile au fost descoperite doua necropole. În inventar apar akinakai. dar o mare parte din vase sunt nedecorate. Ritualul funerar este destul de divers: exista atât morminte cu urna depusa direct pe solul antic.Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau. Ceramica.Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv în zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. Bernhard Hänsel. cu 28 de morminte. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile.Necropola hallstattiana de la Ferigile. sau mominte cu cenusa depusa direct în groapa. cutite curbe de lupta. ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. Toate mormintele sunt de incineratie. cât si morminte cu urna depusa în groapa. una tumulara. in general de buna calitate. cutitase de fier. având în inventare akinakai. 1980. cu 150 detumuli si alta plana. La Bârsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli. Metalurgia bronzului in epoca bronzului si Hallstatt METALURGIA BRONZULUI ÎN EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI . 1967. BIBLIOGRAFIA: Marian Gum|. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamânt depuse în straturi succesive. Valentin Vasiliev. Bonn.CivilizaÛia primei epoci a fierului în sud-vestul României.Scitii agatîrsi pe teritoriul României. fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. Cluj-Napoca. aplici cruciforme. vârfuri de lance si de sageti. care contin atât morminte de inhumatie cat si de incineratie. Al. fibule. vârfuri de sageti cu trei muchii. Vulpe a datat necropola între 550400. 1993.Începuturile epocii fierului la est de CarpaÛi. Bucuresti. Alexandru Vulpe. este decorata cu canelura. Attila László. Vulpe. BucureÕti. 1976. cutite din fier. 1994. zabale. BucureÕti. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. publicata de A. Multe morminte sunt de luptatori. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamânt.

Cunoasterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor. Calcozina= sulfura de cupru. deci post 3800 a. 5 în Anatolia (la Can Hasan) începe a se prelucra arama la cald. prin turnarea în tipare. China. care sunt aliaje ale cuprului cu antimoniul. brochantitul. 4. nu le reduc si. Este posibil ca un centru independent de inventie a metalurgiei bronzului sa fi existat si în Franta unde se cunosc pseudo-bronzuri timpurii. Pot fi enumerate : 1. tenoritul. iar din mil. Primele bronzuri sunt de fapt pseudo. arsen. MINEREURILE Cuprul se gaseste în stare nativa sau sub forma unor minereuri. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care contin cositor sau un înlocuitor al acestuia (arsen.Cu2S 3. 5. în zona Frantei fiind frecvente asocierile naturale în minereuri a cuprului cu antimoniul. . Cupritul= oxid de cupru. 6.Calcopiritul= sulfura de cupru si fier-Cu FeS2 4. nu le exploateaza. totusi. plumb). aduse în spatiul nostru de populatiile nomade. 7. tetraedritul. Aceste minereuri puteau fi lesne depistate deoarece arsenul emana un miros tipic. Se crede ca primele bronzuri sunt aliaje întâmplatoare. ele au creat piese originale din bronz.Cu2O 2. Cunoasterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obtinerea cuprului. în combinatie cu alte elemente chimice. Centrele de inventie a metalurgiei sunt Anatolia.bronzuri pentru ca sunt aliaje care contin. . primele bronzuri arsenizate apar în epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului. Ele apar pentru prima data în zona caucaziana si în Anatolia.Practicarea metalurgiei bronzului de catre o populattie presupune : 1. antimoniu. Iranul. bornitul. 7. în loc de staniu. etc. Alierea. Turnarea aliajului în tipare pentru obtinerea pieselor Acestea ar fi conditiile si operatiile care trebuiesc cunoscute. apelând la importul de materii prime. prelucrarea la rece a cuprului nativ prin ciocanire. 2. sulfuri. sub forma de oxizi. înnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu.Cu2(OH)2CO3 5. cubanitul. 3. Executarea unor operatii preliminare reducerii. Chr. covelina. Pe teritoriul României. estice. începând din mil. arsen. Tailanda si America. asemanator celui de usturoi. fiind piese de import din zona caucaziana. Initial sa practicat.Malachitul=carbonat bazic de cupru . deoarece în natura se gasesc minereuri care contin si cupru si arsen. Posibilitatea de a depista aceste minereuri. antimoniu).Azuritul. Totusi exista zone care nu detin minereuri.

În România exista minereuri de cupru în Banat. Minereurile cu conţinut de arsen ar fi putut fi reltiv usor identificate datorită mirosului lor pregnant de usturoi. La noi nu exista acest minereu decât sub forma unor vagi urme în Munţii Apuseni.Minereurile de cupru exista în multe zone din Europa. de obicei. Pentru România nu există nici o dovadă directă de exploatare preistorică. ofereau populatiilor traitoare in acest spatiu sansa practicarii metalurgiei. Reskovica. La sud de Dunar. Este clar ca. în SE Transilvaniei. dar. Saxonia si Boemia. Arsenul nativ este atestat la Oravita si Ciclova Româna. cel mai important fiind stibina. Dognecea) care se găsesc şi în filoane de suprafaţă. în Moldova (la Fundu Moldovei). un oxid al staniului. Oravita. adica din epoca romana. care sa le permita reducerea minereurilor complexe. Este foarte probabil că erau căutate filoanele de suprafaţă. dar si la sud de Dunare la Majdanpeck. în Apuseni. Moldova Noua. Plumbul se gaseste sub forma de sulfuri. care apoi erau deosebite şi alese în funcţie de culoare. Ciclova. teritoriul actual al Romaniei si zonele limitrofe Romaniei. Din păcate. cupritulroşie. IDENTIFICAREA MINEREURILOR Pentru a putea fi exploatate. in zona Ciuc-Harghita (Balan).albastru. în Maramures. azuritul. Sasca Montana. în Banat. urmele de extractie preistorice. Un eventual indiciu indirect ar putea fi doar un ciocan preistoric din piatră descoperit într-o mină auriferă de la . medievală sau modernă. dar este o materie prima deficitara în intreaga Europa. Ciclova Româna) si Poiana Rusca (Ruschita). azi nu mai exista dovezile ca ele au fost extrase deoarece exploatarile ulterioare. arsenopiritul sau auripigmentul (sulfura de arsen. Anglia de SV. Sasca Montana. Rezerve de casiterit sunt atestate în Franta (Bretagne). sinugura problema fiind aceea a procurarii prin schimb a cositorului. Este important de precizat ca exista si cupru nativ în Banat. cea mai importanta fiind galena ( PbS). cele mai multe minereuri se găsesc în filoane cu adâncime mare. au distrus. fiecare având una specifică: malachitul-verde.e în Muntii Miroc si Stara Planina sunt atestate rezerve bogate de minereuri de cupru. în Muntii Banatului (Moldova Noua. Arsenul (nr. chiar daca ele au fost exploatate în preistorie. atomic 33) se gaseste în stare nativa sau în combinatii cu sulful. Rudna Glava. calcopirita. EXTRACTIA MINEREURILOR Tehnicile de exploatare a minereurilor sunt relative greu de reconstituit pe cale arheologica. Cele mai importante resurse din Romania sunt cele din Maramures. din pacate. la Dognecea. o sulfura de antimoniu. Antimoniul sau stibiul se gaseste în natura sub forma unor compusi. în Dobrogea ( la Altîn Tepe malachit). în Oltenia ( la Baia de Arama). cum ar fi realgarul (minereu de culoare portocalie). Este probabil motivul pentru care s-au folosit pentru înnobilarea cuprului alte metale. Mai lesne de exploatat trebuie să fi fost minereurile din Banat (Moldova Noua. Staniul sau cositorul se gaseste în natura sub forma de casiterit.aurie. dar si în NE Serbiei (Rudna Glava). care puteau fi folosite în conditiile în care unele populatii nu detineau o tehnologie avansata. iar sub forma de compusi exista tot în Banat. de culoare aurie). sub aspectul materiilor prime. minereurile trebuiau mai întâi a fi depistate.

În plus. datorită şocului termic. iar scoaterea la suprafata a minereului se facea cu ajutorul unor saci. oamenii şi-au valorificat experienţa dobândită la extragerea silexului. în Bulgaria. aflat destul de aproape. asistati de 30 de muncitori care asigurau transportul spre locul de reducere. Alte exploatari miniere se cunosc la Aibunar. Problema era că majoritatea filoanelor de minereu de cupru se aflau la adâncime. Prajirea se realiza pe vetre deschise. era nevoie si de cantitati mari de combustibil care întretinea arderea. Pâna în epoca romana nu sunt atestate galeriile subterane. Exista putine exceptii pentru Europa. care prezentau avantajul că. 1 de la Năeni. santuri care au fost consolidate cu scânduri din lemn. carele. iar dupa exploatare au fost umplute cu muschi si lut spre a impiedica prabusirea peretilor. ultimele doua din neolitic. în apropierea locurilor de extractie. minereurile extrase treceau pin mai multe operatiuni: spalarea. care a consemnat modul cum se exploatau minereurile în Galia) procedeele de exploatare pot fi. care avea în componenta arsen. dar şi de la unele surse scrise din antichitate (Caesar. cum am precizat deja. cum s-a constatat la Kargaly. prin relief înalt. La Mitterberg sunt cunoscute puturi si santuri prevazute cu sisteme de ventilatie. maruntirea. Un indiciu în acest sens ar fi marturiile lui Caesar pentru exploatarile din perioada preromana din Galia. unde se exploata înca din chalcolitic malachitul. în mai multe situri din Tadjikistan si. de obicei. fapt explicabil pentru ca cuptoarele de reducere erau utilizate o singura data. din Tirolul austriac. de cele mai multe ori zone cu relief înalt. la Rudna Glava. chiar si acestia conservati. Pentru exploatare se foloseau picuri din corn. la Mitterberg. Dupa incendiere si stropire. nu puteau face fata cantitatilor foarte mari de minereu. eventual santuri (pseudo-galerii) cu adâncimi ce puteau ajunge la 20 m sau chiar 40-42 m. Mai usor de exploatat par a fi fost filoanele de la Moldova Nouă. în zona Uralilor. mult mai lesne de procurat în locurile de extractie. REDUCEREA Procedeele concrete de reducere pot fi cu greu deduse deoarece nu s-au pastrat cuptoare pentru reducerea minereului de cupru.Căraci. Sasca şi Dognecea. Iluminarea se facea cu ajutorul tortelor. din piatra dura. coborârea era asigurata de scari din lemn. bănuite. apareau fisuri în roca si se puteau face cu mai multa usurinta puturi verticale pentru extractie. unde este dovedita o exploatare preistorica sau din Serbia (la Rudna Glava) si Bulgaria (la Aibunar). datorita faptului ca ele erau cu siguranta amplasate departe de asezari. lânga Stara Zagora. erau la mică adâncime. caracterizate. Ciclova. Puturile verticale sunt atestate în NE Serbiei. Cu siguranţă. puteau fi exploatate doar zacamintele de suprafata sau de mica adancime. Pornind de la constatările de aici. cu peisaj silvestru. Tot din Tadjikistan se cunosc topoare de minerit neslefuite. Extractia minereurilor se banuieste a se fi facut prin incendierea zacamântului si stropirea lui cu apa sau cu un acid (acidul acetic= vin). Buzău. OPERATII PRELIMINARE REDUCERII Înainte de reducere. pentru deshidratare si eliminarea componentilor pamântosi care mai ramâneau dupa spalare. Nici macar cuptoare distruse nu se cunosc. măcinarea si prajirea. Amplasarea în apropierea locurilor de extractie era justificata caci randamentul la reducere era destul de scazut si trebuiau foloste cantitati foarte mari de minereu pentru obtinerea unor cantitati mici de cupru. Măcinarea se făcea cu ajutorul unor zdrobitoare şi râşniţe din piatră. unde s-a exploatat azuritul si malachitul la nivel de Karanovo VI (Gumelnita). Calculele au relevat ca se foloseau 40 de mineri. Se cunosc cuptoare . Santurile sunt atestate în zona asiatica. dupa care erau distruse pentru a putea fi recuperat metalul. Ca atare. uneori. la Kargaly. in arealul culturii Monteoru. spre exemplu. pentru eliminarea componentilor pamântosi. ca atare greu de identificat prin cercetari arheologice de suprafata. jud. Mijloacele de transport. totuşi. Astfel de vetre sunt atestate pe Cetatea nr.

bare de costior. din piatră şi lut si erau. care. totuşi. materia prima a circulat sub forma de turte din bronz plan-convexe. al XX. mai recent. în Israel. Ramsau şi Mühlbach din Austria. iar numarul pieselor descoperite în asezari este extrem de redus. de căutare a reţetei ideale. de asemenea. de la Abu Matar. numit mangal). databile în jur de 2000. La aceasta supozitie s-a ajuns datorita faptului ca cele mai multe seceri din depozitele de bronzuri nu au urme de folosire. În Franta au circulat lingouri de plumb sub forma de topoare.lea.de redus minereul doar accidental de la Agados în Niger. fara a mai fi necesara distrugerea cuptorului. desi putine. De multe ori. În partea superioară se forma o turtă de cupru.Temperatura de reducere se ridica la 600-900 de grade. Se obţinea un produs metalurgic intermediar între minereu şi produs finit.ANALIZE METALOGRAFICE Din păcate. Astfel de lingouri se cunosc sub forma de piele de vitel în lumea egeeana. nu au putut fi observate stereotipii în ceea ce priveşte procentul de cositor. Se cunosc. 2. Foalele se compuneau din burdufuri de piele. de topoare bipene sau de torquesuri în Europa Centrala. sec. cuprul era turnat în tipare de lingouri. în timp. La noi sunt destul de putine analize pe piese din bronz. Analizele chimice si spectrale ale pieselor din bronz sunt extrem de importante. pot fi denisate zonele de extractie sau atelierele producatoare. ALIEREA. cositorul. Se pare că. după răcire. Niculescu-Otin a facut primul observatia ca piesele de provenienta transilvaneana pot fi deosebite de cele extracarpatice prin prezenta.La foarte multe piese. argintului din aliaj. pentru ca. plumbul. la câteva concluzii interesante: 1. deci este indoielnica folosirea lor in agricultura. pe baza lor. in Italia şi de la Aegina Kolonna. de bare în Germania. mai ales la cele timpurii. Avea loc o ardere oxidantă care era întreţinută iniţial de cărbune. în anii '30 ai sec. In ultimii ani s-a creat un laborator pentru analize matalografice si la Muz. facute. Dupa reducere. de la Bedollo. Primele analize chimice in Europa s-au facut la sf. Nu este exclusa nici posibilitatea ca secerile sa fi fost tot un fel de lingouri. lângă Beersheba. prin care se introduceau foalele pentru activarea arderii cu oxigen. terminate cu o teava din lut. Analizele realizate. de la Mitterberg. care permiteau recuperarea lupei de fier. era recuperată prin spargerea cuptorului. . Erau de forma cilindrica sau tronconica si erau prevazute cu o gură de alimentare în partea superioară şi o perforatie în partea inferioara. Procesul de reducere poate fi reconstituit prin analogie cu reducerea minereului de fier. în spatiul nostru. Cuptoarele (furnalele) trebuie ca aveau peretii grosi. piese semibrute care se îndreptau se atelierele de turnare a pieselor finite sau puteau fi destinate schimbului la mari distante. adâncite în sol. Sub forma de lingouri a circulat atât bronzul. de Eugen Stoicovici. Cuptorul era umplut cu straturi succesive de minereu si combustibil (carbune de lemn. National de Istorie din Bucuresti. apoi de sulful conţinut în minereu. cât si metalele nealiate: cuprul. care era întrodusa în orificiul cuptorului. din Serbia. de Constantin Niculescu-Otin si. de la Vučedol. respectiv absenta. Primii care se topeau si se zgurificau erau componentii pamântosi care se scurgeau si se depuneau la baza cuptorului. al XIX-lea. care conţinea sulfuri. meşterii locali s-au aflat într-o fază experimentală. prea puţine piese descoperite în spaţiul actual al României au fost supuse unor analize metalografice care să le pună în evidenţă compoziţia. o lungă perioadă de timp. practicata mai târziu si de pe urma careia s-au pastrat mai multe cuptoare de redus caci. numit mată. mai mult sau mai putin. fusesera aduse noi perfectionari. Această primă ardere avea ca scop eliminarea sulfului. au dus.

Procentul de cositor. iar cele de dimensiuni mari necesitau mai multe tipare (spadele de exemplu) . din SV Angliei. Prezenţa lor este dovedită de descoperirea unor tipare. Procentul mic de cositor da bronzuri de culoare rosiatica. Procentul de cositor variază în funcţie de categoria funcţională a pieselor. Deci cantitatea mai mare de cositor din aliaj face ca punctul de topire al aliajului sa fie mai sc|zut. Reteta miceniana presupunea 9 parti de cupru si o parte de cositor. Spre deosebire de alte spaţii. Procentul de cositor influenteaza culoarea si calitatile bronzului. În general la aceste bronzuri. Metoda cerii pierdute consta în modelarea piesei dorite din ceara si îmbracarea ei într-o pojghita de lut. Grecia miceniană s-a crezut multă vreme că s-ar fi aprovizionat cu cositor pe cale maritimă. eventual a unor piese semifinite sau neretuşate. dar erau mai rezistente. unde a fost pus în evidenţă doar la Strumica.3. Tiparele din piatră erau mai greu de realizat. Se ştie că casiteritul. De multe ori. În general. Eugen Stoicovici a observat ca piesele din Transilvania au un procent mai ridicat de cositor decât cele din Moldova. Pe masura ce creste procentul de cositor. Bronzurile cu antimoniu folosesc ca materie prima stibina din Maramures. era sparta carcasa din lut si se recupera piesa din bronz. un bronz de buna calitate are între 5-18 % cositor. care trebuiau să fie mai dure. pastrându-se un mic orificiu prin care se turna bronzul incandescent. care nu depaseste in aliaj niciodata procentul de 25 %. minereu care conţine cositor. iar cositorul la 283 grade. restul cupru. putând deveni cenusiu când procentul este foarte mare. Azi este foarte credibilă ipoteza că s-ar fi apelat la zăcămintele din Afganistan sau Asia Centrală. procentul de antimoniu se situeaza între 6-10 %. Pentru turnarea topoarelor cu disc se foloseau tipare compuse. dalti. bronzul este mai galben. Ele dovedesc ca nu se poate vorbi de o specializare a atelierelor pe anumite produse din metal. în timp ce la arme. Pentru podoabe se constată un procent mai mic de cositor. Cuprul se topeste la 1085 grade. 5. linguri de turnare. la noi nu a putut fi observată o reţetă strictă a bronzului. iar cea egipteana 13 % cositor. este o materie primă deficitară în multe zone din Europa. în aşezări. 7. se foloseşte mai mult cositor. cele mai complicate în tipare bivalve. fie prin turnarea în tipare din lut sau piatra. 4. Cositorul influenteaza mult duritatea si rezistenta bronzului. La noi se găsesc doar vagi urme de acest minereu. la fel în Serbia. semn că s-au găsit mijloace de a se ajunge la resursele de cositor. devine mai mare în bronzul mijlociu. cel mai adesea. iniţial foarte mic. OBTINEREA PIESELOR FINITE Atelierele de producţie a pieselor finite se aflau. topoare de tip pana) se turnau în tipare monovalve. 6. tiparele descoperite aveau negative de piese diferite şi pe avers şi pe revers. Acesta din urma topea ceara si îi lua locul. putând fi utilizate pentru turnarea mai multor piese. creuzete. Piesele finite se obtineau fie prin metoda cerii pierdute. Piesele simple (strapungatoare. Dupa racire. . Din putinele analize reise ca erau bine cunoscute de catre metalurgisti proprietatile cositorului. Cea mai apropiată sursă de România ar fi Boemia (Slovacia).

urma retuşarea. cele două valve folosite la turnare nu erau perfect fixate şi etanşeizate. în aria turnarea unor Ateliere aşezarea de la Periam-Pecica.RETUŞAREA ŞI DECORAREA După turnarea pieselor. pe tari. Este vorba de valve pentru topoare cu gaură de înmănuşare transversală. pâna în prezent. nu Cele mai vechi Leliceni. DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI În Grecia. în nivelurile XII-XIV. topoarele (in doua volume. Aceasta se înlătura cu ajutorul unei dălţi sau prin frecarea cu o gresie. Din România au fost publicate. utilizarea lipsă de cositor. la îmbinarea celor două valve. care era. numită bavură. o asociaţie profesionala a meşteşugarilor. care sunt specializaţi în confecţionarea vaselor de bronz. pe piesa din bronz rămânea bronz excedentar sub forma unei excrescenţe. El distribuia materia primă meşteşugarlor care erau dependenţi de palat. deci. Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din tranzitie. în folosesc pentru alierea cuprului: arsen. bratarile (M. Pe plan european apare o colecţie numita Prähistorische Bronzefunde (PBF). în aria culturii Bronzul timpuriu se caracterizaza prin pseudo-bronzurilor. timpurii de prelucrare sunt atestate şi în Pecica. Este în lucru volumul consacrat recipientelor din bronz. probabil. În spaţiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era deţinut de wanax. adica a aliajelor care. Nu este exclus ca operatiunile de reducere sa fi fost dublate de ritualuri magice. plumb. tipare pentru turnat au fost descoperite la grupului Jigodin. Decorarea se realiza cu ajutorul unui dorn. din punct de vedere al exista o discontinuitate între cele doua epoci. Petrescu Dâmbovita). Tăbliţele pomenesc şi termenul de ke-ru-sia. spadele (Tiberiu Bader) şi fibulele (Tiberiu Bader). ISTORICUL CERCETÃRII PIESELOR DE BRONZ Piesele de bronz din România s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. Fara indoiala ca mealurgistii aveau un statut aparte in sanul comunitatilor preistorice. Sunt singurele informatii scrise pe care le avem pentru acesti specialisti ai bronzului pentru intreaga Europa. ce urmează a fi publicate de Tudor Soroceanu. motiv pentru care. epoca de metalurgiei. . metalurgiştii sunt atestaţi de tăbliţele linearului B. zinc. care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz. Este pomenită o categorie de meşteri numiţi ka-ke-u. De obicei. de catre Alexandru Vulpe). secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dâmbovita).

pandantive în forma de coada de rândunica sau pandantive cordiforme. În paralel cu dezvoltarea metalurgiei. bratari simple sau multispiralice. Cele mai spectaculoase piese sunt. pandantive de tip lunula. unele tipuri de topoare cu gaura de înmanusare transversala (Kozarac. placute cu capete rulate. Dintre unelte. care a fost atribuit culturii Glina. acul cu cap biconic. Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si în arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru. semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile dezavantajate aflate departe de resursele naturale. butoni calotiformi. cel mai adesea podoabe: saltaleoni. toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil). mai frecvente sunt dalţile şi străpungătoarele. mai ales. Se cunosc şi câteva depozite de bronzuri. topoare de lupta. aplici in formă de orgă. aparatoarele de brat. care au fost create undeva în zona Tisei Superioare. Dintre podoabe se remarca bratarile masive cu capete desfacute. Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de înmanusare sau cu limba la mâner. în Macedonia. bratarile cu capete spiralice. creste . ace cu cap rulat (Rollennadel)). uneori terminate cu capete în forma de pecete. printre care se numără cel descoperit la Ostrovu Corbului. topoarele cu prag (Absatzbeil). care apar accidental înca din bronzul timpuriu. pâna în zona Mării Baltice. piesele de mici dimensiuni. continuînd sa existe si pandantivele cordiforme. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gât perforat. de pilda în aria culturii Tei.Tipice bronzului timpuriu sunt. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica. ace cipriote. semn ca acest tip de piesa avea cautare şi făcea obiectul schimbului la mare distanţă. În aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns. torquesuri.pieptene. la Cernica. securile plate. diferite tipuri de ace (acul cu cap în forma de pastaie. topoarele cu disc. ace cu cap în forma de ciuperca. ace cu cap discoidal. pe calea schimburilor. Baniabic). vârfurle de lance. Devin mai frecvente vârfurile de lance. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa. însa. pandantive.

mai ales în zona de câmpie. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene. Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania. Apar acele cu nodozitati. cu limba la mâner. cu predilectie în zona subcarpatica. eventual şi celturi. dar apar adesea piese sudice. din ariile culturilor Otomani. ele având în continuare si un rol utilitar. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria CincuSuseni. Suciu de Sus si Cruceni-Belegiš. Rîsesti-Baleni (în Moldova) si Drajna de Jos. Se cunosc foarte multe depozite. Wiettenberg si Suciu de Sus. din Bulgaria. Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc în Ha timpuriu (Ha A). Unele depozite din aceasta perioada au în componenta lor mii de piese si cântaresc câteva tone. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate. tipica pentru Ha B. cu un spectaculos decor geometric. Aiud. Spalnaca. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si în teritoriul extracarpatic. cu ciot de turnare sau cu spin. Bronzul târziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de înmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton. sunt de amintit spadele cu . Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule. prin arme. mai ales în Oltenia si Muntenia. punându-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala. venite din Bulgaria. undeva în intervalul 1200-1100. iar mai frecventa este fibula în forma de ochelari. Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula. Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania. Continua dezvoltarea tipologica a acelor. Guterita. care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani si GavaLapus. In aceasta etapa se diversifica tripologic celturile. care probabil apartin culturilor Otomani. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara. În Moldova apar frecvent celturile de tip estic (cu doua torti). cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si DrajnaOinac au în componenta lor mai ales seceri. este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesti (in Transilvania). aparuta în Ha A. în Ha B. mai ales. Cel mai vechi tip este fibula în forma de arcuş de vioara. Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie. se caracterizeaza.Oinac (in Muntenia). Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz.considerabil numarul de depozite. Ca piese noi din bronz. unde resursele de materii prime erau mai mari. În Muntenia si Oltenia au fost descoperite des piese de origine sudica. venite de peste Prut sau din Ucraina. foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca întrebuintare.

mlastina sau într-o prapastie. ultimul depozit datând din Ha D (depozitul de la Drencova). cel mai probabil. deoarece este greu de admis ca ele sunt piese pierdute. excludea din rândul depozitelor piesele descoperite în aşezări sau morminte. a continuat in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului). cu umbo din bronz. iar din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri. a cel putin doua piese din bronz. DEPOZITELE DE BRONZURI Definiţia depozitului Prin depozit se întelege o depunere intentionata în pamânt. în depozite sunt doar podoabe de bronz. uneltelor si ustensilelor din bronz sunt înlocuite treptat cu piese similare din fier. căldarile cu atase cruciforme. Clasificarea depozitelor Depozitele pot fi clasificate în functie de mai multe criterii. aproape în exclusivitate. Scade numarul de depozite începând din Ha mijlociu. Din Hallstattul mijlociu. Ha C. a devenit frecventa în bronzul final si a atins apogeul în Ha A. eventual apa. În Ha C. pe înălţimi sau in . Majoritatea armelor. Apar în Ha A. Alexandru Vulpe consideră că se poate admite că şi piesele singulare sunt depozite. în depozite încep sa apara piese din fier. în definiţia dată depozitelor în 1967. cel de la Drencova. După mediul în care a avut loc depunerea pot fi deosebite depozitele uscate (cele descoperite in pământ.cupa la mâner si spadele cu antene. cestile si situlele din bronz. Practica depunerii de piese din bronz este în regres începând cu Hallstattul mijlociu si dispare în Ha târziu. ci. Tot în Ha B apar primele arme defensive: coifurile (precum cel de la Piscolt) si scuturile din piele. mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). Se cunosc în spatiul nostru peste 500 de depozite. sunt depuse tot intenţionat. Practica acestor depuneri a aparut în eneolitic (depozite de piese de cupru). dar mai ales în Ha B si primele recipiente din bronz. Geisslinger.

deci ele. zona de la Est de Dunăre) şi în râul Sava. direct în apă sau în vase de lut sau metal. lingouri. depozite cu asocieri complexe (care contin 3 sau 4 categorii functionale) si depozite eterogene (care asociaza peste 4 categorii funcţionale). dar apar. încercând o clasificare a depozitelor din sudul Germaniei. Dacă în Transilvania şi Banat. Depozite simple de arme există în epoca bronzului şi în Hallstatt. foarte interesant. de vase si depozite mixte. pare a fi a unor populatii crescatoare de animale. Din aceste exemple reiese cu claritate că există stereotipii regionale de depunere care este destul de probabil să aibă legatură cu tehnicile de luptă diferite de la o zonă la alta. depozite din piese întregi. care teoretic ar trebui să fie considerate arme. Interesant este faptul că se pot observa diferente regionale. desigur. per ansamblu. in aceste cazuri. ele dispar din Moldova. începând cu Hallstatt A. Pentru zona noastră se poate constata. deci arealului ocupat de cultura Noua. Semnificaţia depozitelor . scoase din uz. În Ha A. Un alt criteriu ar putea fi modul de dispunere: direct în groapă. de piese finite (utilizabile). care combina doua. coliere cu valoare de lingou). Se pot constata şi în cazul lor unele diferenţe zonale. dar cu urme de folosire şi depozite cu piese fragmentare. predomină spadele. Piesele de port prezente în depozite au legatură cu modele vestimentare. situaţia fiind foarte asemănătoare cu cea din Bulgaria. în Slovacia predomină acele de podoabă. spre exemplu. Depozitele care conţin piese de harnaşament. ca piese de prestigiu (care fac economie de materie primă). În Slovacia. însă. nu trebuie interpretate ca arme ci. în Ungaria. Un lucru extrem de interesant este acela că o serie de topoare cu disc descoperite în Transilvania. numărul lor creşte. noi. par a se contura grupuri de populaţii mai paşnice şi mai războinice. depozite cu asocieri simple (alcatuite din doua categori funcţionale). Depunerile de seceri în Bronz D sunt tipice pentru SE Transilvaniei şi pentru Moldova. pot fi deosebite depozite formate din piese întregi. Pe de altă parte. cultura care. exista tot felul de arme în depozite. Dupa starea de conservare a pieselor. putând fi deosebite: depozite de arme. că cele mai multe depozite sunt cele formate din arme. În Bronz D. de unelte. mai degrabă. a deosebit trei categorii de depozite: de materie primă (care conţin turte de bronz. Muntenia si Dobrogea) exista aproape exclusiv topoare de luptă de tip celt. de poadoabe. care conţin o singură categorie funcţională (respectiv fie numai arme. spre exemplu. descoperite în Transdanubia (Ungaria. Un alt criteriu de clasificare ar fi continutul de piese functionale. iar la Vest de Tisa apărătoarele de braţ. fie numai piese de port. urmate de depozitele de piese de port şi mai apoi de cele de unelte. si de piese fragmentare. mijlocii şi mari. fără a fi prea multe. Franke Stein. Swed Hansen împarte depozitele în două mari categorii: depozite pure.peşteri) sau umede (descoperite în mlastini. etc) şi depozite mixte. lacuri sau ape curgatoare). se schimbă în timp. care practica in mica masura cultivarea plantelor. Varfurile de lance sunt foarte rare in depozitele de epoca bronzului. piese din componenţa carului sau depozitele de vase de bronz sunt destul de slab reprezentate procentual. Foarte multe spade au fost descoperite si in asa zisele depozite umede din Bronz D. fie numai unelte. în Bronz D. la Est de Tisa brăţările. in 1977. dar ating apogeul procentual în Hallstatt B1-B2. Dupa tipul de asocieri pot fi deosebite depozitele simple (cu o singura categorie functionala). Numarul pieselor componente si greutatea lor ar putea duce la clasificarea depozitelor în mici. tehnici care. nu sunt finisate sau au lama goală în interior fapt ce le face nefuncţionale. în Sudul României (Oltenia. trei sau chiar mai multe categorii functionale.

Ca ar fi asa ar fi sugerat si de faptul ca piesele sunt fragmentare. De asemenea. lacuri. valabil pentru toate depozitele pentru că 70 % din depozite au fost descoperite în condiţii rămase neprecizate şi doar 15% provin din săpături arheologice. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de frica invadatorilor. de nefolosit. la Drajna de Jos spre exemplu. in sensul ca admite ca ar putea fi votive depozitele de pe inaltimi sau cele din albiile râurilor. împartea depozitele din Romania în trei categorii: depozite de turnătorie. Un alt cercetător german. de nesiguranta. Este desigur greu de imaginat ca un negustor . a emis ipoteza ca depozitele au fost îngropate în pamânt în perioade foarte agitate. mai nou M. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care. el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din România. Apoi au fost definite serii sucesive de depozite. piesele fiind depozitate (tezaurizate) în ideea de a fi retopite. autor al unei carti numită Depozitele de bronzuri din România. au fost ascunse din cauza unor conflicte sau pătrunderi de populaţii intrusive. exista obiectii serioase vis-a vis de ipoteza ascunderii de frică. poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse. bothroi sau chalkoteka. uneori. ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac îngropâdu-si armele. fara urme de utilizare. cum ar fi turtele de bronz. aflate in migraţie dinspre centrul spre E şi SE Europei. Depozitele de mari dimensiuni din România au fost interpretate ca fiind depozite de temple. deoarece unele depozite au fost descoperite în locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile raurilor. formate din piese scoase din uz. Holste. considera ca cele mai multe depozite au fost ascunse de teama invaziilor. dupa trecerea pericolului. fie unor meşteri metalurgişti. În prezent. pentru succes în lupta. Aceasta ipoteza este greu de sustinut în acele cazuri în care. este greu de dat un raspuns definitiv. mai ales cele din Transilvania. nefolosite (atribuibile unor negustori) şi depozite cu piese întregi. Ipoteza lui Reinecke a fost îmbratisata de majoritatea cercetatorilor din România. printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica. de conflicte intertribale si razboaie. Mircea Russu. ar fi invadat o serie de teritorii. provocând o panică generală. depozite formate din piese noi. Au existat mai multe explicatii. credea că cele care au provocat masiva îngropare a depozitelor ar fi fost populaţiile Hügelgräber (populaţiile cu morminte tumulare) care. Proprietarul îngropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si în ideea de a le recupera. care au aparţinut fie unor comunităţi. aflate în uz. unde predomină depozitele umede. s-a constatat o depunere a pieselor într-o ordine foarte stricta La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate. au fost atribuite de unii cercetători unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa în împrejurari critice. contin arme. Un celebru cercetator german. dar admite ca unele ar fi fost depozite de turnatorie si altele depozite votive. mlastini. începând cu Vasile Pârvan. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din România l-am aminti în chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita. O alta cercetatoare celebra. Un argument pentru cea de-a doua supozitie ar fi acela ca. Un alt cercetător român care s-a ocupat de studiul depozitelor de bronzuri. ele descriind un disc solar cu raze. Amalia Mozsolics. din Ungaria. Din pacate. uzate . Totodata. aceste depozite contin si materie prima neprelucrata. pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. constând din piese de metal depuse ca ofrande. Daca îngroparea ar fi fost dictata de conflicte. în apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale. Paul Reinecke. care a studiat bronzurile din Ungaria şi Transilvania. Petrescu Dîmbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la îngroparea depozitelor. prapastii. s-a admis încă din sec. al XIX-lea că depunerile de bronzuri ar fi depuneri cu caracter sacru. dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comuniati.Întrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. Depozitele care contin piese nou-noute. multe depozite. Încet si-a facut loc ipoteza ca şi depozitele uscate ar putea fi ofrande aduse unor divinitati. Totusi. adesea în Grecia. am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstatt-ul sunt caracterizate de conflicte permanente. indiferent de categorie. El consideră ca toate. În nordul Europei. promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri.

Bucuresti. spune el. Un cunoscut cercetator german. ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor.Depozitele de bronzuri din România. 1978 Mircea Petrescu Dâmbovita. Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii. Stuttgart. Prähistorische Bronzefunde IV/8. 1970. Bucuresti. Sebastian Morintz. vol. discutând în 1980 despre semnificaţia depozitelor. vol. Prähistorische Bronzefunde IX/5 si IX/9. Alexandru Vulpe-Die Äxte und Beile in Rumänien. afirma că depunerea lor este finalul unei ceremonii religioase chiar şi atunci când piesele sunt fragmentare cand. von Brunn. München.care era amenintat a-si pierde avutul. 1975. I si II. 1977. I. 1991. . BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader-Die Schwerter in Rumänien. funcţionează în fapt principiul"pars pro toto".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful