Paleoliticul in spatiul actual al Romaniei

INTRODUCERE N STUDIUL PALEOLITICULUI. PERIODIZAREA GEOLOGICA CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamntului, a mpartit evolutia pamntului n mai multe etape: paleozoicul sau era primara, mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si perioada homozoica sau antropogena. La rndul lui, cuaternarul are doua mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea climei. nceputurile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de stabilit, neexistnd o concordanta ntre pareri. Cea mai optimista cifra este de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani. Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare, caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de usoara ncalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per ansamblu clima ramnnd rece pe ntreg parcursul pleistocenului. Fara ndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale faunei si florei, care, la rndul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia demografica. n Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai Dunarii din sudul Germaniei: 1. Biber 2. Donau 3. Gnz- 1.200.000-700.000 4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000 6. Wrm- 80.000-15.000 urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000 Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica locala, valabila doar n centrul Europei. Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor ruri din aceasta zona: 1. Elster 2. Saale 3. Vistula Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, n cuaternarul de nceput, modificarea reliefului prin naltarea arcului carpatic cu 1000 m, care are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul Moldovei, Muntenia si Cmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare ca au existat doua glaciatiuni care corespund n linii mari cu glaciatiunile Riss si Wrm din Europa Centrala. Urmele acestor doua glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare n care, mai apoi, au aparut lacurile glaciare din Retezat, Parng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei. Pentru Romnia o ncercare de schema geocronologica de evolutie a climei, corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Crciumaru, care are n vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ). Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, n timpul stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate de un peisaj de stepatundra. PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000) Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde n linii mari cu ceea ce arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au populat pamntul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia) 2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei. 3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase. In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punnd bazele unei periodizari care avea n vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut remarca ca, n evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, n linii mari , intervalul cuprins ntre 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data de nceput nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a nceput concomitent n toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu privire la momentul n care se poate vorbi de om. Raspunsurile la ntrebarea ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste, Darwin, credea ca locul omului este n regnul animal si ca el este supus legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este n mare criza nu numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia nentrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc sa surprinda o filiatie nentrerupta nici macar ntre homo sapiens si hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce intentionat, repetat si cu anticipare de forma, n functie de utilitate, uneltele. Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari de sensibilitate umana. Desigur ca, n functie de raspunsul la aceaste ntrebare, difera si momentul considerat a fi nceputul paleoliticului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

2. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44), unde se localizeaza functia limbajului, destul de bine dezvoltata. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga. El are o viata sociala complexa, cunoaste deja focul si face progrese notabile n preprarea hranei. Encefalizarea se datoreaza, cel mai probabil, masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial. 3.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi, dupa o perioada de contemporaneitate, i supravietuieste acestuia. El are un nceput de grai articulat, dar, pentru a se face nteles, se completeaza cu gesturi. 4. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. Are un prognatism dezvoltat, oase si articulatii masive si este destul de scund, in jur de 1,60 m. Prezenta azotului in procente mari in oase, indica o alimentatie bazata pe carne. Se stie despre el ca vorbeste, dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gnduri complexe. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica nmormntarile, se exprima simbolic prin folosirea culorilor, este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici, pietre colorate, flori. 5. Homo sapiens s-a dovedit, prin analize de ADN, ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul, dar are legaturi cu homo erectus. Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40.000-34.000, dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna, datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si, mai ales, datorita slabei dotari din p.d.v. biologic, mai precis datorita faptului ca avea o natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. Ca urmare, ar fi disparut n decursul a 30 de generatii, aproximativ 1000 de ani. Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut nvingator. La acesta se adauga si avantaje de alta natura: este mult mai abil, se adapteaza mai usor, este mai mobil, are putere de anticipare si de planificare. Are o infatisare mai placuta decat Neanderthalul, o inaltime de 1,751,80 m, oase lungi si articulatii mai fine. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea, la care se adauga pestele, dar si tuberculii si alte vegetale, avand o alimentate mai variata si mai sanatoasa decat inaintasul sau. Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud, mai precis Etiopia (Valea Omo si Hadar), Kenya si Tanzania (Oldoway). Pentru Africa, data de nceput a paleoliticului trebuie mpinsa spre 2.300.000. De aici a nceput ocuparea unui spatiu din ce n ce mai mare, n masura n care conditiile climatice si de mediul o permiteau.

PALEOLITICUL INFERIOR (1800.000/1.200.000-120.000) Paleoliticul a fost mpartit n trei etape distincte: inferior, mijlociu si superior. Prima etapa este si cea mai lunga, ea fiind contemporana cu glaciatiunile Biber, Donau, Gnz, Mindel si Riss. Ce se ntmpla insa n Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele descoperite n Africa, nu se gasesc resturi osoase. Homo habilis apare aici mai trziu dect n Africa, pe la 1.700.000-1.500.000. Se crede ca originea lui este e cautat n Africa. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite n Spania, Franta si Italia.O mare parte a continentului european, zona centrala si estica, este nca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata. S-au descoperit doar foarte putine urme fosile n Ungaria, Cehia si Slovacia. Aceasta zona este mai bine populata doar ncepnd cu paleoliticul mijlociu. Pentru nceputurile paleoliticului n Europa se vehiculeaza cifre optimiste care-l plaseaza ncepnd cu 1.800.000. n general, paleoliticul din Romnia a fost aliniat la cel european, mai ales la cel francez, asa se face ca nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total. Ca data de nceput a epocii, noul tratat de Istoria romanilor alege 1.400.000. Cercetarea paleoliticului din Romnia, din pacate, nu a ajuns la performantele nregistrate n Franta. Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de debitaj, dar sunt putine studiile care au drept obiect ntelegerea comportamentului uman. Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati mari, iar epoca n general este mai schematic tratata dect n vechiul tratat, cel aparut n 1960. In Romnia exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea mai timpurie, dar care a deschis o serie de discutii n contradictoriu. Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti, pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud. Vlcea). S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de specii de animale, att ierbivore, ct si carnivore. Oasele nu s-au gasit n conexiune anatomica, deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe loc, mai mult, ele erau zdrobite, drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci, strapungatoare, racloare, deci unelte, piese care poarta interventie umana. Unele oase ar fi fost zdrobite doar pentru a se extrage din ele maduva. Speciile respective, printre care se numara cai, maimute (primate cercopitece), cervide, girafa, rinocer, antilopa, urs, linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie n Franta, villafranchianul, databila in jur de 1.800.000-1400.000 (datare pe baza de paleomagnetism), drept pentru care s-a admis un nceput al paleoliticului in Romania foarte timpuriu. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo erectus sau homo habilis) n spatii apropiate Romniei, n Georgia (databil la 1.700.000) sau n Ungaria-la Verteszls. Alte exemplare se cunosc de la Terra Amata din Franta, Torre in Pietro din Italia. Totusi, descoperirea este mai mult dect discutabila, am zice dubioasa si nu

constituie nici pe departe un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului n Romnia. Problema nu este ca la 1.400.000 nu este atestat la noi nici un hominid, ci ca oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii. Este, drept urmare, mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere, asa cum cred o parte dintre specialistii epocii. Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pna n prezent provin din zona cuprinsa ntre Olt si Arges. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea Drjovului, un afluent al Oltului. Aici, ncepnd cu 1954, au fost descoperite n jur de 200 de unelte din silex si cuartit, unele unifaciale, altele bifaciale, care par a fi foarte timpurii, ncadrabile n ceea ce se numeste cultura de prund, cea mai veche cultura paleolitica. Tot de aici provin, nsa, si piese care sunt ncadrabile n paleoliticul mijlociu. Cultura de prund sau a galetelor prelucrate se dateaza, n mare, n paralel cu glaciatiunea Gnz, deci in intervalul 1.200.000-700.000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele rurilor). Din pacate, uneltele de pe Valea Drjovului nu provin dintr-un strat de cultura, ci au fost adunate din aluviuni, deci sunt n pozitie secundara sau remaniate. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta. Tipologic, aceste unelte par a apartine culturii de prund, adica sunt realizate prin percutie directa, care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu. Unealta propriu-zisa este cea ce ramne din nucleu. Cultura de prund este urmata, n Europa, de abbevillian, acheulean si clactonian. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare, n mare vorbind, cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite n paralel cu cele unifaciale. Descoperirile toate se maseaza n sudul Romaniei pe V. Drjovului, Oltului si Valea Oboga (jud. Olt). Cea mai importanta descoperire a fost facuta n Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei, unde uneltele se aflau in situ, n asociere cu resturi de fauna. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare, spre sfrsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea, standardizarea si specializarea uneltelor, ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei. Ea consta n prelucrarea nucleului nainte de a se trece la desprinderea de aschii, prelucrarea nucleului tinnd seama seama de forma dorita pentru aschie. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei. n fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales n functie de unealta dorita. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului. Important este si faptul ca, daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime, cum ar fi galetele, tuful vulcanic, jaspul, cuartitul, silexul, acum ncepe o selectie riguroasa a rocilor, fiind preferate acelea care

cliveaza usor si care au un clivaj controlat, silexul n special, care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. Drept urmare, n vecinatatea depozitelor de roci, apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine, deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime. Sunt cazuri, n Franta de exemplu, cnd atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare. Descoperirile tarzii din Romnia au fost ncadrate n cultura numita premusteriana. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor, Mitoc pe Prut, Valea Lupului. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima, de buna calitate, silexul de Prut. OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticl inferior, sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis n Africa, pithecantropul n Asia si homo habilis n Europa. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600.000-400.000, dar nu stie sa-l produca, l ia direct din natura. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite dect cunoscute. Omul traieste n grupuri nu foarte mari, pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma, ulterior cel de ceata. El este incapabil sa traiasca solitar, datorita faptului ca mediul natural i este destul de ostil (animale periculoase), iar el cunoaste tehnici de vnatoare destul de rudimentare, care-i pun viata n pericol. Vnatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor, foarte probabil cu foc, mpingerea vnatului spre prapastii sau locuri mlastinoase. Este posibil sa se fi folosit si capcanele.Adesea erau alese ca victime animalele batrne, ranite sau puii, care erau mai usor de capturat.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv. n timp ce n vestul Europei se prefera dintre animale renul, n estul Europei si la noi se vneaza, mai ales, mamutul si ursul de pestera. n cautarea vnatului, aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vnatului. Activitatile umane cele mai importante sunt vnatoarea, culesul si prelucrarea pietrei. Vnatoarea este apanajul barbatilor, iar culesul fructelor, semintelor si tuberculilor al femeilor, deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. Este greu de stiut care este raportul exact ntre vnatoare si cules. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. Este logic si foarte probabil ca, n timpul perioadelor glaciare, culesul avea o pondere neglijabila n asigurarea subzistentei. Si la populatiile azi pimitive, n zonele arctice, vnatoarea asigura subzistenta, n timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim

alimentar n care predomina sau au o pondere nare vegetalele. Animalele vnate erau consumate integral, fara a se face rezerve de hrana. Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ), dar nu trebuie nteleasa a fi fost fara discernamnt, animalica. Timpul afectat muncii pare a fi destul de redus, doar de 2-4 ore zilnic, exact att ct era necesar pentru asigurarea hranei. Functioneaza deci legea efortului minim. Natura pare a fi fost destul de darnica, motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru.Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice. Pentru compensarea insuccesului la vnatoare se pescuia sau se adunau scoici, dar ele asigura n foarte mica masura subzistenta. Ca activitati adiacente, trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile rurilor, depistarea unor substante colorate, ocru spre exemplu, folosit n activitati magico-religioase, prelucrarea pieilor, sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare), confectionarea mbracamintii si ncaltamintei. Densitatea de locuire este mica, ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vnat, roci, radacini. Omul este foarte mobil n spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. nsasi clima, anotimpurile, pot provoca deplasari dintr-o zona ntr-alta. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi, ci, n general, pe raze ce nu depasesc 20-30 km, rar 80 km. Ei revin ciclic n locurile ce le sunt prielnice. Locuiesc att n aer liber, ct si n pesteri. S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau n interior. De fapt, oamenii n-au locuit niciodata adnc n interiorul pesterilor, ci doar n gura lor, preferndu-le pe acelea cu gura expusa spre soare. Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru nmormntari.Unele asezari sunt ct de ct stabile, altele sunt sezoniere, fie ca sunt de vnatoare, fie de exploatare si prelucrare a pietrei. Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. n cadrul asezarii, un loc important l detine vatra care este fie simpla, usor adncita n sol, fie nconjurata de pietre. n imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor, iar separat un spatiu de dormit. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut, mai mult intuit. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vnatorii, imperfectiunea uneltelor). Functiona egalitarismul, iar membrii inactivi (copii, batrni, infirmi) erau sustinuti de grup. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale. Morgan credea ca, initial, sexul a fost ntmplator, dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. Un pas nainte s-ar fi facut cnd a aparut interdictia relatiilor sexuale ntre parinti si copii si ntre frati, n fine, mai tarziu, s-ar fi ajuns la familia pereche. Este la fel de probabil ca n cadrul grupului sa fi existat

deja familiile monogame. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide. Viata spirituala este aproape necunoscuta. Sunt banuite practici magicoreligioase, dar nu prea sunt documentate. Este atestat n unele zone canibalismul- la Chou- Kou Tian-, dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual. Ulterior pare a deveni o practica ritualica, legata de cultul stramosilor si al craniului. PALEOLITICUL MIJLOCIU (120.000/100.000-35/30.000) Este o epoca mult mai scurta dect cea anterioara, care acopera interstadiul RissWrm si o mare parte a glaciatiunii Wrm. Principala cultura din spatiul actual al Romniei este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier - o pestera din Franta).In Romnia exista mai multe faciesuri musteriene: 1. Un facies caracteristic Moldovei, reprezentat prin statiunile de la MitocValea Lupului si Ripiceni-Izvor, care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni, 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca n principal, mai precis silex de Prut). Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi- paravan n forma de arc, construite pentru protectia mpotriva vnturilor de E-NE. Au avut circa 2 m n naltime si erau construite din oase lungi, defense de mamut si crengi, sprijinite la baza de pietre. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis. n interiorul lor au fost descoperite vetre de foc. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu, din Basarabia. Uneltele sunt realizate, cum era si firesc, din silex de Prut. 2.Un facies tipic zonei Carpatice, caracterizat prin locuirea pesterilor: NandruPestera Curata si Pestera Spurcata, Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare, Baile Herculane-Pestera Hotilor, Borosteni- Pestera Cioarei, Baia de Fier- Pestera Muierii. Pesterile au depuneri groase de 1,5-2 m, semn ca au fost locuite foarte multa vreme, uneori cu ntreruperi. Este posibil ca locuirea frecventa n pesteri sa fie semnul unei raciri a climei. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul, o materie prima de mai proasta calitate, dar care este mai frecventa n zona dect silexul. 3. Un facies tipic Dobrogei, reprezentat prin descoperirile de la Mamaia-sat, Castelu, Nazarcea, Poarta Alba, Pestera, Ovidiu. El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria. CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU

Creatorul musterianului este Neanderthalul, atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior n Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor. Spre sfrsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Cei doi au trait o vreme n paralel (40.000-33.000), fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12.000 de indivizi n ntreaga Europa). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. A disparut in jur de 35.000-33.000 fara a avea urmasi. n aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Fiind mai usor de prelucrat, osul ofera o mai mare libertate de creatie, drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Desigur ca cele mai multe unelte sunt, n continuare, din piatra. Tipice acestei epoci sunt vrfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mna, dar si ca vrfuri de lance), piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Tehnica de confectionare cea mai raspndita este Levallois. Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele dect diviziunea pe sexe). Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Creste randamentul la vnatoare prin folosirea lancii si sulitei, a bolasului si a curselor. n general se evita contactul direct cu vnatul. Se vneaza mai ales ierbivore: mistret, mamut, cal, rinocer, cervide, mai rar ren sau antilope. Exista multe carnivore: urs, hiena, leu, pantera, dar nu par a fi vnate. Exceptie fac doar ursii. Se constata o specializare zonala: este vnat mamutul la Ripiceni, calul la Ohaba Ponor si ursul n Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite, dupa o lunga perioada de timp n care cultura materiala a fost destul de unitara. Faciesurile culturale dovedesc ca ntre grupele umane apar granite, iar ideile circula pe spatii limitate. Este greu de spus daca teritoriul era ntr-un fel marcat sau cu ce era marcat. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (ruri, munti, vai). Este clar ca vnatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei, dar si de tehnicile si armele de care dispune un anumit grup uman. n timp, apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie. Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare dect n epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului n care grupurile umane penduleaza. Un aport din ce n ce mai are n asigurarea subzistentei ncep a-l avea pestele si scoicile. Culesul semintelor, fructelor si radacinilor are, n continuare, un rol neglijabil, complementar. Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie, ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. In unele zone ale lumii, cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate, apar primele morminte. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la

Shanidar). Este momentul n care omul constientizeaza moartea. Ca si n epoca anterioara, exista forme de canibalism, de aceasta data si n Europa (Bavaria). Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci.

PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30.000-15.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Wrm (etapa mijlocie si finala). n spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. AURIGNACIANUL (35/30.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Cultura nu ncepe n acelasi timp peste tot. Aurignacianul exista n Moldova ntr-o vreme n care n pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. Se dezvolta pe fond local, musterian. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben, Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I, toate din Moldova. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate, racloare, burine. ncepnd cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Drtu (in Muntii Ceahlau), Cremenea- Sita Buzaului (in Tara Brsei), Ciumesti si Remetea (n NV Romaniei). n faza finala apar statiuni si n sudul tarii, la Cernica, Lapos, Giurgiu-Malu Rosu, Vadastra, Ciuperceni. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava, Romnesti si Tincova. n aceasta din urma zona se simte o influenta central-europeana prin filiera austriaca (grupul KremsWillendorf). Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale, cum sunt lamele Dufour si vrfurile Krems si Font Yves. Aurignacianul se termina mai repede n Moldova, unde este urmat de gravettianul oriental, dar dureaza mai mult n sudul tarii, unde nu exista gravettian. n Europa, epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. GRAVETTIANUL (24/23.000-15.000) Este bine atestat, mai ales n n Moldova la: 1. Mitoc-Malu Galben; 2. Ceahlau-Drtu; 3. Bistricioara-Lutarie; 4. Cotu Miculinti. n cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb, folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane- trnacop. Sunt tipice locuirile n aer liber, pesterile fiind doar accidental locuite. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice.Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex, alta din os). Se cunosc pandantive din canini

de lup si vulpe si din incisivi de cerb. De la Lapos se cunoaste o statueta. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati, Pestera de la Cuciulat, de pe Valea Somesului, jud. Salaj , unde, ntr-o sala (3,70 x 2,50), a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Atribuirea culturala, deci si datarea (n jur de 10.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Apar ndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci, n epoca, n vestul Europei, sunt tipice reprezentarile foarte schematice. n restul Europei, arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geisen Klsterle (elefant, om). Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest, cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. n Europa sunt tipice vrfurile La Gravette. n Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele nalte, cu pesteri: Herculane- Pestera Hotilor si Climente I. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. OMUL N PALEOLITICUL SUPERIOR Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon), urmasul direct al lui homo sapiens. De aceasta data el este atestat si la noi, prin cteva descoperiri de resturi fosile: 1. Baia de Fier-Pestera Muierii- craniu, mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Giurgiu-Ostrovu Mocanu- frontal descoperit n aluviuni, deci fara context 3. Pestera Cioclovina- craniu de femeie de 30-40 ani 4. Pestera La Adam- mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Pestera Ciurului de la Izbuc, n Muntii Padurea Craiului- amprente de picioare: femeie, barbat si copil, peste care s-au suprapus amprente de urs. Daca n epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala, n paleoliticul superior creste importanta lui. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mna, cu maciuca sau cu sulita. Pasarile, de asemenea, ocupa o pondere mai mare n asigurarea subzistentei. Frecvent vnatoarea este de tip manipulativ. Ea nu are ca scop uciderea animalului, ci capturarea lui si stocarea n tarcuri. Un indiciu n acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Apar, asadar, primele forme de stocaj, n ideea ca animalele respective sa fie consumate n perioade cnd lipseste vnatul. Este, n fapt, un

pas important pe drumul domesticirii animalelor, pas care a fost facut, probabil, ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a ngustarii arealului de vnatoare, care se reduce la spatiul restrns din jurul asezarilor. Ca forma de organizare sociala, se crede ca este indubitabila existenta tribului care are n proprietate un teritoriu strict delimitat. Bibliografie: 1. Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe
teritoriul Romniei, Bucuresti, 1970.

2. Florea Mogosanu- Paleoliticul din Banat, Bucuresti, 1968. 3. Alexandru Paunescu- Ripiceni-Izvor. Paleolitic si mezolitic. Studiu monografic, Bucuresti, 1993. 4. Ligia Barzu- Paradisul pierdut, Bucuresti, 1993 5. Istoria romanilor (Academia Romana), vol. I, Bucuresti, 2001

Mezoliticul in spatiul actual al Romaniei

EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15.000-7000/6500)

Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15.000-10.000), dar si nceputului holocenului. Au loc, ncepnd cu 15.000, schimbari climatice, existand o tendinta generala de ncalzire. Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei. Dispar unele animale, altele se retrag spre zonele alpine. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea n aceasta etapa cronologica este inegala. Unele grupuri umane, obisnuite cu vnarea unei anumite specii, nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si, dependente de specia cu pricina, o urmaresc n deplasarile ei. Alte grupuri, mai flexibile, ncearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vnatului prin pescuit, adunarea de moluste, recoltarea unor graminee salbatice, cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul dect cu neoliticul, n sensul ca economia este

tot una de tip pradalnic. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv, n sensul ca si manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o ntretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza, hranesc si ntretin n tarcuri. EPIPALEOLITICUL (15.000-9.500) Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian, grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. 1. GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrnsa din Romnia, fiind atestat doar n zona nalta din Muntii Ceahlaului, la altitudini care depasesc 1000 m. Se cunosc statiuni n Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune. Este posibil sa fi existat mult mai multe situri, dar, avnd n vedere altitudinea lor ridicata, sa nu fi fost depistate. Grupul este intrusiv venind, pe la 13.000, antrent n urmarirea vnatului, de undeva din Polonia. Se pare ca patria lor initiala era nsa Germania. n urmarirea vnatului, unele grupe swideriene au mers spre Pen. Scandinava, altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vrful pedunculat din silex, deci cunosteau deja arcul cu sageti. 2. GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat n Moldova, estul Munteniei si Dobrogea n statiunile de la Malusteni, Ripiceni-Izvor si Castelu. Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. 3. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii, n zona Cazanelor, n Pesterile Climente I si II, n Pestera Veterani si n adapostul Cuina Turcului de la Dubova. Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice, din zona italica, fie pe uscat, prin Austria si Ungaria, pe Valea Dravei si Savei, fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale, triunghiulare si n forma de semicerc) n proportie de 98 %, la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata), pandantive din dinti de animale perforati, cochilii perforate. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu. Datele 14C situeaza acest grup ntre 12.000-10.000. MEZOLITICUL Sunt ncadrate n aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. 1. TARDENOISIANUL (8.000-6.500) Se dezvolta n Moldova (Erbiceni, Ripiceni-Izvor), SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului), NV. Romaniei (Ciumesti), Dobrogea (Medgidia, Albesti, Cuza Voda). Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica, iar NV Transilvaniei cu Slovacia. n Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului, iar n NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret. Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa, ca materie prima pentru unelte, a obsidianei, o sticla naturala, care provine din zona Tokay, din Ungaria. 2. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6.500) Cultura a fost identificata relativ recent, n 1965, prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant n localitatea eponima. Azi se cunosc situri att n

Romnia (Ostrovu Corbului, Ostrovu Mare, Ogradena, Veterani, Pescari, Ostrovu Banului, Schela Cladovei), ct si n Serbia (Padina, Lepenski Vir, Vlasa). Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii, cu soluri usoare, nisipoase. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic, realizate din cuart si cuartit. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian, fie din paleoliticul cuartitic din Banat. Are foarte multe unelte din os si corn, de buna calitate: plantatoare, scormonitoare, sapaligi, vrfuri de sulite. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii. Economia se bazeaza pe vnatoare (cerb, caprioara, mistret, castor, lup, vulpe, hydruntin-magar salbatic- si iepure). Este atestat si canis familiaris, cainele domestic. Oamenii pescuiesc, culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice, de fapt ntretin plante care cresc spontan. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite rsnite din piatra. Sunt sedentari, probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze. Au locuinte cu fundatii din piatra. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare, nconjurate de pietre. n ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte, cunoscandu-se n jur de 36 de schelete din aria culturii. Este vorba de indivizi de talie nalta, robusti, tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor, morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti. Sunt nmormntati n pozitie chircita. Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive, sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir.

CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile. Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vnatoarea. Ea devine, incepand de acum, o activitate individuala. Pentru haituirea vnatului este folosit pentru prima data un animal domestic: cinele, atestat n jur de 12.000 pentru prima data la Shanidar, iar pe la 10.000 n Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14.000 in China). mputinarea vnatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale n alimentatie, mai ales a gramineelor n stare salbatica. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica, ducnd la o mai mare sedentarizare a populatiilor care ntretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. n unele zone orientale, Shanidar de exemplu, apar silozuri pentru depozitarea acestor

graminee, deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. Se constata un spor demografic, dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale, cariile (atestate pentru prima oara n cimitirul de la Shanidar). n confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor. Microlitele sunt de fapt piese foarte mici, componente ale unor unelte. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi, piesa microlita defecta fiind eliminata si nlocuita cu alta. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi, obsidiana care prezinta avantajul ca, n spartura, este foarte taioasa. n unele zone ale Europei, Anglia sau Ciclade, apar noi tehnici de exploatare a rocilor, cu ajutorul puturilor, deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. Nu n ultimul rnd, trebuie amintit ca, in aceasta perioada, apar primele mijloace de deplasare pe apa, monoxila si pe uscat, saniile si schiurile. Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica, scoicile Dentalium din Golful Persic, obsidiana din Insula Melos, destinata, in principal, confectionarii podoabelor.

Piatra ca materie prima si tehnici de prelucrare

MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI MATERII PRIME Tipica pentru ntreg paleoliticul ca materie prima este piatra. n paralel, mai ales din paleoliticul mijlociu, s-au folosit osul si cornul. Fara ndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost din lemn, dar ele nu s-au pastrat. Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile rurilor, galetele, fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. Ulterior au fost folosite mai ales rocile care se prelucrau usor, adica care clivau la lovire, desfacndu-se n aschii si mai ales acele roci care aveau clivaj regulat si, deci, controlabil. Cele mai utilizate roci au fost silexul, obsidiana, cuartitul. Silexul (cremenea) este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile n rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). De obicei, aceasta roca nu a fost exploatata n mine, ci s-au adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor ruri. Roca se caracterizeaza prin duritate destul de mare (7), clivaj regulat, spargere concoidala (cu valuri concentrice), luciu sticlos. Aschiile au marginile foarte taioase. Culoarea difera de la un depozit la altul. Cel mai adesea

are nuante cafenii, cenusii, dar exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit nca din paleoliticul inferior, utilizarea continund pna la sfrsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual al Romniei se gasesc pe Prutul Mijlociu, n nordul Moldovei (silexul de Prut), n sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), n Banat, pe Bega Superioara, n Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma prebalcanica (in sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca n apa (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au marginile si mai taioase dect ale silexului. In timp ce n Bazinul Mediteraneean obsidiana exista n cantitati mari, la noi se gaseste rar, n depozite mici n M. Poiana Rusca, n SE Muntilor Apuseni, Maramures s in Muntii Persani. Ea ncepe a fi folosita doar n paleoliticul superior, fiind mai frecventa n neolitic, mai ales n aria culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase n Transilvania, rare n Banat si foarte rare n teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zona Tokay-Preov. Cele mai multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca, adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care n neolitic se foloseste de multe ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive. Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat, motiv pentru care pisele din cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere. De la prelucrarea ei ramn multe deseuri. Roca este folosita ncepnd cu paleoliticul mijlociu, mai ales n Banat, n aria culturii musteriene, n paleoliticul superior si n mezolitic, n aria culturii Schela Cladovei. Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala. Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, n zonele cu materii prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de debitaj. Alteori prelucrarea se face n asezirile de resedinta, unde se gasesc mai ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca ntre comunitati nu a prea circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari

distante era dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat, folosirea obsidianei venita din Insula Melos. TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de paleoliticieni din Franta. Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala. Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparnd pentru prima data n neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu n vederea desprinderii de aschii. Se poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost nlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care valorificau aproape integral materia prima. Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea dinspre nucleu, care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei. Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare de pe nucleu. Talonul se afla n partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire. Percutia poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia directa se face cu un percutor care se tine n mna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine n stnga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El se aseaza pe pamnt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, n acest fel, aschii care sunt mai groase dect n cazul percutiei directe simple. Aceasta tehnica a aparut n clactonian, la sfarsitul paleoliticului inferior. Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci cnd nucleul este de mici dimensiuni. O revolutie n tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, n acheulean cnd a nceput a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului nainte de a se trece la desprinderea aschiilor. Mai precis, n functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare, dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau aceeasi forma. Percutia indirecta apare n paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, n plus fata de cele trei elemente, apare, ntre percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn. Este necesara decalotarea nucleului de silex n prealabil. Cioplirea prin presiune pectorala a fost utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei, ncepnd cu paleoliticul superior. Tehnica a fost reconstituita dupa observatiile facute n sec. 17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus ntr-o baie de nisip incins la 200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o prghie din lemn care, la un capat, este despicata si n despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru

a putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina.

O alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri. Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta n unealta. Se pot executa si retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mna. Retusele pot fi clasificate dupa mai ulte criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire (dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala, pe ntreaga fata, pe ambele fete ale piesei. TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm lungime. Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului. Microlitele nu sunt unelte n sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin nlocuirea microlitei defecte. Cele mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgriere si gravarea osului, lemnului si cornului, varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, n functie de sistemul de nmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul mijlociu), razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a grasimilor, strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate, utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (n epipaleolitic) care sunt folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (n neolitic), cutitele curbe (in epoca bronzului). Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul Romniei,

Bucuresti, 1970.
Neoliticul pe teritoriul Romaniei

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEI (6600-3800/3700)

Neoliticul, epoca nou pietrei, este o epoc n care se schimb radical relaia om-mediu. Schimbarea climei, mai precis incalzirea si stabilizarea ei, in jur de 10.000, a modificat radical modul de viata al oamenilor in aceasta etapa cronologica. Numele epocii subliniaz un fapt remarcabil, dar care nu este ns cel mai important: acela c n aceast epoc se folosete o nou tehnic de prelucrare a pietrei, lefuirea, dublat de perforare. Materia prim de baz pentru confecionarea uneltelor rmne, n continuare, piatra. Vechea tehnic a cioplirii continu s fie utilizat. De o importan capital este insa trecerea de la economia de tip prdalnic, ocupativ, la cea productiv, prin apariia i dezvoltarea unor ocupaii cu totul noi:

1. cultivarea primitiv a plantelor; 2. domesticirea i creterea animalelor; 3. mestesugurile casnice: impletitul, torsul tesutul, olaritul 4. mestesugurile specializate: metalurgia aramei i a aurului si olaritul Drept urmare, vechile ocupaii: culesul, vntoarea i pescuitul trec pe plan secundar, avnd ns, n continuare, o anumit pondere, procentual din ce in ce mai redusa, n asigurarea mijloacelor de subzisten. Raportul dintre cele dou ocupaii devenite de baz, cultivarea plantelor i creterea animalelor, este variabil de la o arie cultural la alta, dar i n timp. n general, economia neolitic s-a axat pe cultivarea plantelor, doar la sfritul eneoliticului i, mai apoi, n epoca de tranziie se nregistreaz o tendin de marire a ponderii creterii animalelor n detrimentul cultivrii, datorit ptrunderii n spaiul est european a unor populaii intrusive, cresctoare de vite n turme mari, populaii venite din stepele nord-pontice. CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE Consecinele apariiei economiei productive sunt multiple, dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1. Scderea dependenei omului fa de natur i capriciile ei; 2. Multiplicarea mijloacelor de subzisten, care inseamna o epoc mai prosper, ce se caracterizeaz printr-un sensibil spor demografic, dar i printr- o oarecare cretere a duratei medii de via. 3. Trecerea pe plan secundar a vechilor ocupaii, vntoarea sau pescuitul i dezvoltarea, cu precdere, a cultivrii a dus la o mai mic mobilitate n spaiu, la fixarea comunitilor umane n spaiu, fenomen care devine mai evident n ultima parte a neoliticului, cnd se poate vorbi de o sedentarizare total. 4. Habitatul cunoate modificri notabile. Sunt abandonate cvasi-total peterile, se dezvolt aezrile stabile constituite din locuine, de obicei de suprafa, solide, durabile, confortabile, generoase prin spaiul destinat locuirii. 5. Se modific radical tipul de alimentaie, fapt ce are o serie de consecine pentru gradul de sntate al comunitatilor umane. Schimbrile sunt n general benefice, dar se constat i urmri negative (apariia cariilor dentare, spre exemplu, datorat consumului repetat de cereale).

6. Au loc modificri n plan religios, sunt abandonate vechile divinitati protectoare ale vanatorului si vanatului, fiind acum adorate cu precdere diviniti protectoare ale ogoarelor i ale fertilitii, deci legate de noile ocupaii. 7. Apar stereotipii de nmormntare a defuncilor, care se constituie n obiceiuri funerare, iar spre finele neoliticului se rspndete practica nmormntrilor extra muros, n spaii strict delimitate, in cimitire. 8. Noul tip de economie are i un puternic impact ecologic. Nevoia de terenuri cultivabile, n condiiile unei agriculturi primitive, de tip extensiv, a dus la un amplu proces de deforestizare. 9. Se constat, de asemenea, ca omul devine mai activ decat in epocile anterioare, acorda mai mult timp muncii, crete efortul fizic i timpul acordat activitilor care au menirea de a asigura subzistena. Neoliticul reprezint o alt atitudine fa de natur i fa de via n general, este o stare psihic nou care se caracterizeaz printr-o preocupare constant pentru viitor. PERIODIZAREA NEOLITICULUI Pentru neoliticul de pe teritoriul Romniei au fost definite urmtoarele etape: 1. Neoliticul timpuriu (6600-5500)- cu culturile Crcea-Gura Baciului (n Oltenia i vestul Transilvaniei intracarpatice), Starcevo-Cri (pe aproape ntreg teritoriul Romniei, mai puin Dobrogea i NV Transilvaniei) i Ciumeti- Picol (n NV Transilvaniei). 2.Neoliticul dezvoltat (5500-5000)- cu cultura ceramicii liniare (n nordul Romniei), Vinca timpurie (n Banat i Oltenia), Lumea Nou (n Transilvania), Dudeti (n Muntenia), Hamangia, faza incipient (n Dobrogea) 3. Eneoliticul care a fost divizat n eneolitic timpuriu (5000-4500) i eneolitic trziu (45003800/3700). Denumirea vine de la latinescul eneus= aram. Termenul este sinonim cu cel de chalcolitic care vine de la grecescul chalkos=aram. Eneoliticul timpuriu este reprezentat de culturile Boian (centrul i sudul Munteniei), Vdastra (ntre Olt i Jiu), Hamangia (Dobrogea), Stoicani-Aldeni (zona de curbur Carpailor, sudul Moldovei), Precucuteni (Moldova),VincaTurda (Transilvania i Banat). In eneoliticul trziu evolueaza culturile Cucuteni-Ariud (Moldova i jumtatea estic a Transilvaniei), Slcua (Oltenia), Gumelnia (Muntenia i Dobrogea), Tiszapolgr-Romneti (Banat i Criana) i Bodrogkeresztr-Gorneti (la vest de Muntii Apuseni), Decea Mureului (Transilvania), Cernavoda I (pe linia Dunrii). ORIGINILE NEOLITICULUI N SPATIUL ACTUAL AL ROMNIEI

G. Childe, n 1929, a introdus n literatur termenul de revoluie neolitic, termen care presupune c n noua epoc se face un salt uria, brusc i rapid. Termenul este destul de discutabil. Sigur c, comparnd trsturile generale ale celor dou epoci, paleoliticul i neoliticul, cea de-a doua pare revoluionar prin multiplele elemente de noutate. Totui, trecerea de la paleolitic la neolitic a fost un proces complex i de lung durat. n Orientul Apropiat, Mijlociu i n Africa de NE cultivarea i domesticirea s-au realizat ntr-un interval larg de timp, care corespunde mileniilor 9-7. De altfel, domesticirea este un proces complex, de durat. A trecut mult trimp pn au fost domesticite toate animalele de baz. Mai mult, in Orient a existat un neolitic aceramic ( la Hacilar, Catal Hyk, Jerichon), deci nu toate trsturile noii epoci au aprut concomitent. n alte zone, apariia noilor ocupaii este concomitent i brusc. Este, de obicei, cazul continentului european, implicit i al zonei noastre. Aceste constatri au fcut s se vorbeasc despre existena unor centre nucleare de invenie, de unde, mai apoi, noile invenii s-ar fi rspndit destul de rapid, fie prin deplasri de populaii, fie prin procese de acculturaie, prin preluarea de idei, modele , artefacte din aproape n aproape. Ca centre primare de invenie, deci donatoare, au fost acceptate a fi fost Orientul Apropiat i Mijlociu pentru mileniile 9-7, Japonia i China, dar numai pentru ceramic, pentru mileniile 8-7 i America Central pentru mileniile 5-2. Cel mai apropiat centru de invenie fa de Europa i de noi este cel din Orient, drept pentru care se caut originile neoliticului european n aceast zon. Contribuii tiinifice mai noi admit posibilitatea pluralitii nucleare, adic consider c ar fi putut exista i alte centre de invenie n Europa, acolo unde paleofauna i paleoflora dispunea de specii i soiuri care se pretau cultivrii i domesticirii, deci acolo unde au fost depistai n stare slbatic strmoi ai unor animale si plante cunoscute, la nivelul neoliticului timpuriu, sub form domestic sau cultivata. Ce i-a determinat pe oameni s ajung la cultivare i domesticire, deci la conceptul de rezerv? Cel mai probabil schimbrile climatice (incalzirea climei) din epoca postglaciar, care au dus la dispariia unor animale sau la retragerea altora spre zonele cu clim rece, fapt care a dus la diminuarea resurselor de vntoare. n ceea ce privete termenul pus n circulaie de Childe, acela de revoluie neolitic, el este azi depit. n centrele de invenie trecerea nu a fost deloc brusc. Faptul c a existat neolitic aceramic este o dovad. Cultivarea se pare c a aprut prima. Si n cazul cultivrii i n cazul domesticirii au existat o serie de etape intermediare, care au presupus familiarizarea cu soiurile slbatice i o tot mai mare apropiere fa de animalele slbatice. Termenul de revoluie poate fi, eventual, acceptat pentru acele spaii unde neolitizarea s-a realizat prin colonizare. Aici animalele domestice, plantele i ceramica au aprut toate deodat i brusc. Este paradoxul neoliticului, cci asistm la o revoluie exact n acele spaii in care populatiile nu au fcut nici un pas concret i nici un efort, nu i-au adus nici un aport inventiv care s grbeasc trecerea la neolitic. Se constat c n mezolitic, in spatiul actual al Romaniei, a existat o singur cultur care ar fi putut, eventual, evolua n sens neolitic, Schela Cladovei (dezvoltata in partea de sud a Banatului), n arealul creia este atestat pentru prima dat un animal domestic, cinele , ca i interesul pentru o graminee n stare slbatic, din specia cerealia. Termenul de cultivare este ns prea pretenios, mai potrivit este s spunem c populaiile Schela Cladovei ntreineau o vegetaie spontanee de tip cerealia. Se pare, ns, c aceast cultur nu a evoluat n sens neolitic. Adic nu au fost constatate elemente de continuitate ntre cultura ei material i cultura material a neoliticului timpuriu din aceast zon. Gramineele cunoscute i cultivate n neoliticul timpuriu din spaiul actual al Romniei ca i mare parte a animalelor domestice nui au strmoi n aceast zon, patria lor de origine fiind una oriental sau sud-balcanic. Mai mult, cea mai veche ceramic neolitic din Romnia, aparinnd culturii Crcea-Gura

Baciului, prezint asemnri de form, tehnic de ornamentare i motive decorative (pictur cu linii i buline albe) cu ceramica de tip proto-Sesklo din Grecia i cu ceramica Karanovo I din Bulgaria. Drept urmare, azi este mprtit cvasi- total teoria conform creia neoliticul din spaiul nostru este un fenomen de import, datorat unui proces de roire i migraie pornit din sudul Peninsulei Balcanice a unei populaii care, n urma unui spor demografic, a plecat spre nord, n cutare de noi terenuri care se pretau cultivrii. Aceste populaii ar fi adus cu ele tehnica de confecionare a ceramicii, semine i ar fi venit nsoit de animale gata domesticite. Se vorbete de mai multe valuri de migraie dinspre sud. Primul ar fi dus la apariia culturii Crcea-Gura Baciului, cea mai timpurie cultur neolitic, care a evoluat n Oltenia, SV Transilvaniei, ajungnd pn n zona Clujului. Populaia creatoare a acestei culturi a venit din Grecia, naintnd pe vile rurilor i traversnd Bulgaria. Al doilea val de populaii sudice a dus la formarea culturii Starcevo-Cri. Aceste populaii au traversat NE Jugoslaviei i au ptruns mai nti, pe Valea Dunrii, n Banat, Oltenia i o parte din Muntenia. Din Banat s-au extins spre Criana si Transilvania, iar mai apoi au trecut prin pasurile Carpaiulor Orientali spre Moldova, ocupnd un spaiu extrem de larg, aproape ntregul areal al Romniei de azi (exceptie fac Dobrogea si NV Transilvaniei), la care se adaug spaii din fosta Jugoslavie i Ungaria. ECONOMIA NEOLITICA CULTIVAREA PLANTELOR Cultivarea plantelor este ocupaia de cpti, care asigur baza alimentaiei. Se cultiv, n primul rand, o serie de cereale: 1. grul (lat. triticum)- sunt atestate n zona noastr: triticum monococcum, dicoccum, vulgare, compactum, aestivum, spelta i durum. Grul este cultivat n toate ariile culturale. 2. orzul (lat. hordeum vulgare); 3. secara (lat. secale)- atestat mai ales n sudul Romniei, n arie Gumelnia; 4. meiul (lat. panicum miliaceum); 5.ovzul (lat. avena sativa) 6. hrica 7. borceagul Dintre leguminoase sunt atestate bobul, mazrea, lintea, iar dintre plantele tehnice cnepa i inul. Dintre pomii fructiferi este atestat doar mrul n aria Cucuteni. Cu privire la soiurile de cereale cultivate, trebuiesc fcute cteva observaii. Triticum monococcum il are ca strmo pe triticum beticum, care a exista n stare natural n Orient, Caucaz i n sudul Peninsulei Balcanice. Iniial a fost cultivat n Asia Mic, de unde cultura lui s-a rspndit pe spaii foarte largi, graie faptului c a fost un soi nepretenios, care s-a adaptat extrem de bine la orice condiii de relief, ntre 0-2000 m. Azi, acest soi a fost abandonat. Triticum dicoccum a existat n stare slbatic doar n Iordania i Israel. Se cultiv i astzi, fiind un soi care s-a adaptat foarte bine n zonele cu relief nalt. Triticum aestivum i

compactum sunt hibrizi ai primelor dou soiuri. Orzul (hordeum) este cunoscut n stare slbatic (hordeum spontaneum) n Asia Mic, Liban, Palestina, Iran i Irak, deci originea lui este tot oriental. n general, soiurile cultivate la nivelul neoliticului nu au antecedente locale, nu au existat n stare slbatic n spaiul nostru, fapt ce se constituie ntr-un argument pentru teoria neolitizrii ca fenomen de import. Privitor la cultivare trebuiesc fcute cteva observaii foarte importante. Iniial, adic la nivelul neoliticului timpuriu, se fac experimente n materie de cultivare, n sensul c se cultiv pe aceeai tarla mai multe soiuri de gru, semn c nu se cunoteau foarte bine calitile fiecrui soi i modul n care se adapteaz acestea la factorii de mediu, clim, condiii de umiditate i relief. Prin cultivarea concomitent, comunitile i asigurau, indiferent de capriciile vremii, un minim de cereale. n timp, se acumuleaz experien i se fac observaii riguroase asupra fiecrui soi n parte, drept urmare se abandoneaz soiurile nepotrivite, fiind selectate i cultivate doar cele care se adapteaz perfect la condiiile de relief i clim ale unei zone date. Spre exemplu, n neoliticul final, n arie Gumelnia, comunitatile se fixeaz la triticum vulgare, iar n aria culturii Cucuteni din Moldova soiurile agreate sunt triticum compactum i vulgare. Uneltele folosite pentru cultivare sunt destul de primitive: plantatorul, spliga din corn de cerb, de aceea termenul cel mai potrivit este cel de grdinrit. Spre sfritul neoliticului se bnuiete c ar fi aprut deja un plug primitiv din lemn, numit aratru. Exist doar puine indicii n acest sens: o statuet de lut care pare a reprezenta o vit njugat, care a fost descoperit n aria culturii Tripolie din Basarabia; cteva oase de bou castrat provenite din aria culturii Vdastra (neolitic mijlociu) despre care se crede c a fost castrat n ideea de a fi folosit ca animal de traciune. De asemenea, se cunosc unele unelte din corn de cerb care ar fi putut fi folosite drept brzdare pentru aratru. La acestea se adaug faptul c, n eneolitic, populaiile sunt total sedentarizate, semn c fuseser gsite soluii pentru o profitabil exploatare a solului. Desigur c nu avem certitudinea ca soluia a fost aratrul, tot att de bine putea fi descoperirea asolamentului sau a ngrmntului natural. Avnd n vedere c uneltele au fost destul de primitive, au fost exploatate mai ales solurile afnate, nisipoase, numite uoare, care, de obicei, nu sunt foarte bogate n substane nutritive. Metodele de cultivare sunt la fel ca i uneltele, adica destul de primitive. Cultivarea repetat a aceluiai lot, cu aceeai plant, ducea la epuizarea solurilor, fapt care explic semisedentarismul neoliticului timpuriu, adic frecventa strmutare a vetrei satului, desigur nu la distane foarte mari, ci intr-un areal ingust cu care comunitatile erau familiarizate. Pentru defriarea pdurilor, care acopereau spaii foarte largi, a fost folosit focul. Este posibil ca paiele rmase dup recoltare s fi fost i ele incendiate mai ales c este ncetenit i azi prerea fals c incendierea resturilor de vegetaie duce la ngrarea pmntului. Azi s-a demonstrat c urmrile incendierii pot fi pozitive doar un an ( arderea duce la creterea procentului de potasiu din sol) i c repetarea acestei operaiuni la nesfrit duce la epuizarea solului. Se bnuiete c, spre finele neoliticului, s-ar fi cunoscut deja rotaia culturilor i lsarea pmtului n prloag, deci asolamentul i c aa s-ar explica, mai degrab, sedentarizarea total. Spre exemplu cultivarea unor leguminoase, precum bobul i mazrea, pe un teren epuizat are urmri benefice pentru sol care se mbogete cu azot. Arheologia nu are mijloace pentru a stabili dac s-au folosit ngrminte pentru mbuntirea calitilor solului. Este, totui, foarte probabil s fi fost folosit blegarul n acest sens. Ct privete mbunirile funciare de tipul irigaiilor, cunoscute din Mesopotamia sau Egipt, nicieri n Europa ele nu sunt atestate att de devreme. Doar n Spania se cunosc din chalcolitic, deci spre finele neoliticului.

Gramineele erau recoltate fie prin smulgere cu tot cu tulpina, dupa care erau legate si transportate spre asezari in baloti, fie prin taierea cu secera. Este atestata o secera realizata din corn, care avea un jgheab in care erau fixate microlite din silex, lipite cu rasini, care constituiau taisul secerei. Uneori se recoltau in prima faza doar spicele si abia ulterior si paiele. Acest lucru este sugerat de faptul ca uneori ceramica neolitica contine ca degresant exclusiv pleava ramasa dupa recuperarea boabelor. Nu avem nici o informaie cu privire la lotificarea suprafeelor cultivate, cum exist pentru Mesopotamia (canale de irigaie) sau China (fntni). Terenul cultivat era situat n afara aezrilor, nu departe de ele. Casele sunt prea concentrate n spaiu ca s permit cultivarea intravilan. Loturile cultivate, pe de alt parte, nu puteau fi foarte departe de aezri pentru c nu erau cunoscute nc mijloacele de transport terestru (carul). Nu se tie dac pmntul era exploatat n devlmie, de ntreaga comunitate, sau de ctre familiile individuale. n general, este credibila idea ca participau la activitile agricole toi membri valizi ai colectivitii, indiferent de sex sau vrst. Apariia aratrului este posibil s fi dus la propulsarea brbatului n activitile de cultivare mai mult dect nainte. DOMESTICIREA SI CRESTEREA ANIMALELOR De un real folos pentru studierea domesticirii si cresterii animalelor este paleozoologia, care poate stabili specia si varsta de sacrificare a animalelor pe baza studierii resturilor osteologice. Mai nou, studierea ADN-ului permite stabilirea arborelui genealogic al speciilor domestice actuale. Toate animale domestice au fost domesticite pentru prima dat n Orient, inclusiv cinele despre care s-a crezut c ar fi aprut mai nti n Europa. Azi este o certitudine c pe la 12.000 fusese deja domesticit la Shanidar, n Irak, precum i n Iran, ori din Europa se cunoaste doar din jurul anului 10.000. Studii de data recenta aduc noutatea ca el ar fi existat deja in jur de 15-14.000 in Estul Asiei. Zona oriental de invenie cuprinde Iranul (Ali Kosh), Irakul (Shanidar), Anatolia (Hacilar, Can Hasan), Siria (Ras Shamra), Palestina (Jerichon). Domesticirea ca proces este foarte greu de reconstituit, motiv pentru care azi avem mai multe scenarii posibile. Unul dintre acestea ar fi adoptarea de pui de animale de catre comunitatile de vanatori. Acest scenariu este de admis mai ales in cazul cainelui, animal care era util vanatorilor. Un alt scenariu presupune gestionarea animalelor salbatice si vanarea selectiva a animalelor, spre exemplu a celor batrane sau a celor aflate in exces. Tot pe baze logice se presupune c ntre vntoare i domesticire au existat cteva etape intermediare, care, desigur, nu pot fi confirmate pe cale arheologic. Aceste etape ar fi: 1. urmrirea animalelor domestice n deplasrile lor; 2.supravegherea, pzirea turmelor aflate n stare de libertate; 3. ngrdirea turmelor n arcuri i asigurarea hranei acestora; 4. nmulirea turmelor n stare de captivitate. Practic este foarte dificil de stabilit momentul n care un animal a devenit domestic. Domesticirea duce in timp la modificari morfologice si comportamentale ale animalelor datorita selectiei controlate de catre om. Dintre modificarile morfologice pot fi enumerate cele ce tin de talia animalelor, de culoare, atrofierea coarnelor. Printre modificarile comportamentale ar fi de amintit in primul rand comportamentul pasnic in prezenta omului, care trebuie sa fi fost importanta, dar si altele, spre exemplu scaderea vitezei de deplasare. Se

consider c o etap important n domesticirea animalelor este momentul n care se constat o riguroas selecie a speciilor i apar stereotipii la vrsta de sacrificare a animalelor, n funcie de animal, fapt care ofer posibilitatea perpeturii speciei, dar i exploatarea la maxim a unui animal (ne gndim la folosirea animalului nu numai pentru carne, ci i pentru obinerea unor produse secundare, derivate). Cainele are trei posibili stramosi: lupul, coyotul si sacalul. Analizele recente de ADN indica lupul ca stromosul cel mai probabil si indepartat al cainelui. Oaia a fost domesticit n Orient, n intervalul 9000-8000, pornindu-se de la muflonul rou, atestat n Asia Mic, Iran i Cipru. O specie de muflon (muflonul de Corsica) care s-a pretat domesticirii a trit i n sudul Europei, n Corsica, Sardinia, Sicilia, Spania i Grecia, dar nu este nc sigur c ea ar fi fost domesticit independent de centrele orientale. Cea mai veche oaie domestic este atestat la Shanidar, n Irak. Capra a fost domesticit n jur de 7000, se pare n Palestina. O specie de capr slbatic, care se preta domesticirii, a trit i n Europa. De precizat este faptul c la capr procesul de domesticire nu este ireversibil, mai precis o capr domesticita poate redeveni slbatic. Porcul domestic este cunoscut pe la 7000 la Ras Shamra (Siria), cam la aceeasi data in China, la 6500 la Jarmo i la 6200 la Nea Nikomedia (n Grecia). Tot n mileniul al 7-lea este atestat i boul domestic n Grecia de nord. Strmoul su slbatic, bos primigenius, a existat n paleolitic n ntreaga Europ, inclusiv in spatial nostru. Calul va fi trziu domesticit, n intervalul 4000-3000, cel mai probabil pe la 3500, n Asia Central. Cea mai optimista data ar fi in jur de 4000, estimata pentru Ukraina. In spatial actual al Romaniei existau n fondul genetic bos primigenius , sus scrofa i calul slbatic, dar, n pofida acestui fapt, n zona noastr nu s-a ajuns la domesticirea lor de catre comunitatile locale. Pe teritoriul nostru, primele animale domestice, excepie fcnd cinele cunoscut inca din mezolitic, apar cu cea dinti cultur neolitic: Crcea-Gura Baciului. O statistic fcut pe resturile osteologice din stratul cel mai vechi de la Crcea indic 76 % animale domestice, iar alta, de la Gura Baciului, 96 %. Procentele foarte ridicate de oase provenite de la animale domestice indic o trecere brusc de la vntoare, ca forma de asigurare a subzistentei, la creerea animalelor domestice, fr etape intermediare. De asemenea, acest procent arat c vntoarea a fost abandonat cvasi-total. n neoliticul romnesc nu se cunoate nici o cultur n aria creia ponderea vntorii s fi fost mai mare dect cea a creterii animalelor. A existat o ierarhie a animalelor domestice, procentual vorbind, care este valabil pentru toate culturile neoliticului, cu foarte puine excepii. Cele mai numeroase au fost bovinele, urmate de ovi-caprine, porcine i cini. O excepie este nregistrat n faza a II-a a culturii Slcua, faz n care predomin ovi-caprinele, urmate de porcine i doar pe ultimul loc se situeaza bovinele. n general, creterea numrului de porci indic o sedentarizare total. Se constat o preocupare pentru selecia speciilor de animale n funcie de zona de relief, fiind alese acelea care se adapteaz cel mai bine la condiiile de mediu. Vrsta de sacrificare este foarte important pentru c ea precizeaz modul n care este exploatat un animal. Porcul este ntotdeauna sacrificat n jurul vrstei de un an, cnd atinge maximul de greutate. Creterea lui

dup aceast vrst este inutil pentru c sporurile n greutate sunt de aici ncolo neglijabile. Oaia ntlnit n neoliticul romnesc are 60 cm la greabn i are ca strmo pe ovis orientalis. Oaia este sacrificat la o vrst cuprins ntre 4 -10 ani, fapt ce indic c ea este folosit i pentru lapte i ln i c este asigurat i perpetuarea speciei. n cazul bovinelor, vrsta de sacrificare difer in primul rand n funcie de sex. Femelele sunt sacrificate la vrste mai avansate dect masculii, care sunt sacrificai n momentul n care ajung la greutatea maxim. Doar dup ce bovinele au nceput a fi folosite ca animale de traciune, a crescut vrsta de sacrificare a masculilor care, in prealabil, erau castrai. Castrarea bovinelor este atestat prima data la nivelul culturii Starcevo-Cri. n ceea ce privete calul, dei s-a fcut afirmaia c n aria culturii Vdastra ar fi fost descoperit deja din neoliticul dezvoltat un cal domestic de talie mic, utilizat la clrie, descoperirea este singular, neconfirmat de alte descoperiri i foarte ndoielnic. Nu exist alte atestri de cal domestic la acest nivel cronologic, ba chiar n epoca de tranziie ele sunt foarte puine n Europa. De abia n epoca bronzului calul a fost folosit altfel decat pentru hrana. BIBLIOGRAFIE:
Dumitru Berciu, Contribuii la problemele neoliticului n Romnia, n lumina noilor cercetri, Bucureti, 1961. Eugen Comsa-

Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Consideratii, Bucuresti, 1987.

Mestesugurile in neolitic

MESTESUGURILE IN NEOLITIC
OLARITUL APARITIA CERAMICII. Cifra avansat pentru apariia ceramicii n Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos, Iran i Siria) ca i n Japonia se situeaz n jur de 8000 i.e.n., deci ceva mai trziu, comparativ cu cultivarea plantelor sau creterea animalelor. Asadar, n Orientul Apropiat a existat i un neolitic aceramic. Fr ndoial c omul, nainte de-a fi inventat ceramica, a folosit recipente din alte materiale: din piatr, din lemn scobit, couri mpletite din nuiele, poate i lutuite ca s poat adposti lichide, realizate din fructe cu coaj lemnoas, burdufuri din piele sau chiar tigve de animale. Ceramica se bnuiete c a aprut mai nti la populaii cultivatoare de plante, pentru c ele erau mai stabile n spaiu, cele de pstori, fiind nomade, preferau recipiente uoare i incasabile, realizate din lemn sau piele. Prin urmare, apariia ceramicii este legat de sedentarizarea comunitilor umane. Pe teritoriul nostru nu a existat neolitic aceramic, deci ceramica a aparut deodat cu cea mai timpurie cultur neolitic: Crcea- Gura Baciului. IMPORTANTA CERAMICII

Ceramica este pentru arheolog extrem de important, fiind artefactul pe baza cruia au fost definite grupele culturale cunoscute pn n prezent precum i ariile lor de rspndire. De asemenea, pe baza tipologiei ceramicii i a evoluiei ei n timp, au fost periodizate toate aceste culturi. De o deosebit valoare este ceramica pentru surprinderea unor legturi interculturale, a unor relaii de schimb sau chiar a unor micri de populaii, toate putand fi puse in evidenta prin surprinderea unor tipuri ceramice intrusive in anumite spatii. Pe baza studiului ceramicii pot fi depistate centrele de olari ca i arealul deservit de acestea. De asemenea, studiul ceramicii poate da informaii despre viaa cotidian a unei epoci: nutriie i rafinamente culinare sau despre viaa religioas, tiut fiind faptul c o serie de vase au fost folosite exclusiv n oficierea unor ritualuri religioase (vasele pentru libaii sau de ofrand, vasele antropomorfe i zoomorfe). Calitatea ceramicii poate fi expresiv i n departajarea indivizilor din punct de vedere al statutului social. Gustul artistic sau lipsa lui, atunci cnd este vorba de forme ceramice, motive sau tehnici decorative utilizate, poate indica deosebiri n ceea ce privete prosperitatea unei comuniti sau a unui grup din cadrul acesteia. Ceramica poate fi i un mijloc de datare, prin folosirea a dou metode fizice: 1. Metoda arheomagnetic, care se bazeaz pe faptul c lutul ars are o proprietatea important: aceea de a memora, pe durata rcirii, cmpul magnetic al locului n care are loc procesul de ardere. Drept urmare, metoda arheomagnetic poate fi utilizat numai pentru obiecte din lut ars care au rmas pe loc dup ardere ca, de exemplu, oale gsite n cuptoare de ars ceramica sau pe vetre, perei din lut ai unei locuine care a ars i apoi s-a prabuit pe loc. 2. Metoda termoluminiscenei. Ceramica se nclzete la o temperatura de aproximativ 500 grade, fapt ce duce la reactivarea elementelor radioactive coninute de ceramic sau absorbite din sol (ca uraniu 238, potasiu 40, thoriu). Reactivarea duce la apariia unei raze de lumin care este msurabil. Statuetele de la Hacilar (66 de piese) au fost supuse unei analize de acet fel i s-a ajuns la o concluzie de-a dreptul neateptat: 40 erau falsuri recente. Ambele metode sunt costisitoare i, din pacate, nu exist laboratoare n Romnia pentru aplicarea lor. Apariia ceramicii nu este important doar pentru arheologie, ci, n primul rnd, pentru viaa cotidian a comunitilor neolitice. Apariia ei a schimbat hotrtor alimentaia, deoarece noile recipiente au fcut posibil fierberea i prjirea i folosirea unor alimente care nu sunt comestibile n stare natural. Vasele au permis depozitarea n bune condiii a rezervelor de hran, a cerealelor i lichidelor, ca i transportul lor la mari distane. n procesul de fabricare a ceramicii s-au acumulat, prin experiene repetate, numeroase cunotiine tehnologice cu privire la reglarea arderii, sistemul de construcie a cuptoarelor, care au putut fi aplicate ulterior n alte domenii, in chip special n prelucrarea metalelor. CERAMICA NEOLITICA Studiul ceramicii, indiferent de epoca, presupune cunoasterea: 1. pastei i a materiilor prime folosite pentru frmntarea ei

2. procedeelor de

modelare 3. tipologiei formelor ceramice 4. tehnicilor i ustensilelor de ornamentare 5. motivelor decorative 6. procedeelor de ardere STUDIUL PASTEI SI DEGRESANTILOR Pasta se poate studia cu ochiul liber, dar i cu ajutorul microscopului petrografic, cel din urm putnd ajuta la depistarea depozitelor de argil utilizate. Mai exist o metod de studiu: bombardamentul cu raze beta. Examinarea cu ochiul liber este, desigur, metoda cea mai la ndemn i cel mai des utilizat, asta doar dup ce ceramica a fost bine splat i a fost ndeprtat crusta calcaroas care s-a depus pe ea n urma zacerii n sol cu ajutorul unui detartrant, cel mai adesea o soluie slab de acid acetic sau clorhidric (10%). Materia prim de baz este lutul sau argila care se amesteca, bineinteles, cu ap. La acestea se adaug degresani, care au rolul de-a asigura elasticitatea vasului i de a mpiedica fisurarea lui dupa

evaporaea apei. Toate aceste materii prime se amestec bine i se frmnt, pn cnd se obine o past perfect omogen. Cei mai vechi i cei mai rspndii degresani la nivelul neoliticului au fost pleava i paiele tocate. Este de precizat c degresantul are un rol hotrtor pentru calitatea vaselor. Astfel, prin folosirea paielor i a plevii, se obinea o ceramic destul de grosolan, care nu prea putea fi decorat, drept pentru care aceti degreasani fie au fost abandonai n favoarea altora, fie au fost gsite soluii (de exemplu acoperirea suprafeei vasului cu un strat subire de lut) pentru a se depi acest impas. De regul, pleava este caracteristic mai ales neoliticului timpuriu i mai ales vaselor mari, de provizii, de gtit sau de transport. Pentru obinerea unei paste intermediare sau fine s-au folosit ali degresani: nisipul amestecat cu pietricele, nisipul fin, cernut, calcarul pisat, cochiliile de scoici sau de melci pisate, cioburile mrunite provenite de la vase sparte, iesite din uz.. Nisipul cu pietricele sau cioburile pisate dau, de regul, o past intermediar, iar nisipul fin, cernut, o past de bun calitate. Pasta intermediar era utilizat cel mai adesea pentru recipiente n care se gtea sau din care se mnca, iar pasta fin pentru recipiente de cult sau vase din care se mnca sau se bea. Cochiliile de scoici sunt folosite mai ales n aria culturii Hamangia din neoliticul dezvoltat, cultur care se dezvolt n Dobrogea, unde exista din abunden aceast materie prim. De asemenea, cochiliile de melci i scoici sau calcarul cochilifer au fost degresanii cei mai utilizai la sfritul eneoliticului i n perioada de tranziie la epoca bronzului. TEHNICILE DE MODELARE A CERAMICII. Studiul atent al exteriorului i interiorului vasului, a modului n care a crpat vasul (de obicei n locurile de mbinare, de sudur, care sunt mai vulnerabile) poate aduce indicii cu privire la tehnica de modelare. Exist, n principal, 3 tehnici: 1. frmntarea unui bo de lut i scobirea lui, tehnic folosit la vasele de dimensiuni foarte mici, mai degrab miniaturale. 2. tehnica au columbin. Se realiza mai nti fundul rotund i plat al vasului peste care se aezau colcei din lut cu diametru variabil. Ultima operaie era netezirea peretilor att la exterior , ct si in interiorul vasului. 3. Construirea vasului din fii, din benzi de argil, care se lipeau de fundul vasului. Desigur c, n timp, apar i alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea n tipare. n spaiul nostru roata olarului, dei era cunoscut n Grecia nc din epoca bronzului, apare trziu, pe la 450 i.e.n, deci n epoca La Tne. Tiparele sunt atestate pentru prima oar tot n La Tne. n neolitic au fost folosite n exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare. Iniial vasele au toate fundul drept. Ulterior apar i vase cu fundul plan-concav, fapt care indic folosirea unui suport uor curbat, care facilita rotirea vasului i-l expunea mai puin la deformri cu ocazia realizrii decorului, cci nu mai era rotit vasul, ci suportul. Acesta trebuie sa fi fost i un prim pas care a dus mai trziu la apariia roii olarului. Cine modela vasele? n general se admite c, la nceput, deci cnd olritul nu era un meteug specializat, ci unul casnic, vasele erau modelate i decorate de femei. Unele vase ale culturii Boian, date spre expertiz la Institutul de medicin legal, unde au fost examinate amprentele digitale, par a confirma aceast ipotez. Pentru ceramica de uz gospodresc,

realizat n cas, ars pe vatr, este cel mai probabil ca femeile s fi fost cele care realizau vasele, pentru c ele tiau cel mai bine de ce au nevoie n gospodrie. Totui, este mai greu de admis c, atunci cnd se poate vorbi despre olrit ca meteug specializat, adic n eneolitic, tot femeile ar fi fost cele care se ocupau n exclusivitate cu el. Asta pentru c meteugarii produc mari cantiti de oale, fapt ce presupune operaii dificile de scoatere a materiei prime, de frmntare a lutului, aprovizionare cu combustibil pentru ntreinerea arderii, cunotine speciale legate de folosirea i reglarea cuptoarelor. Se poate vorbi deci de olrit ca de un meteug specializat n momentul n care apar cuptoarele de ars ceramica, indivizi care se ocup doar de aceast activitate i n momentul n care sunt viziblie seriile ceramice, deci cnd apar anumite stereotipii sau canoane de modelare i de decorare. Fr ndoial c olritul ca meteug casnic nu a disprut dect foarte trziu, n evul mediu, existnd n paralel cu cel specializat i asigurnd minimul necesar n materie de oale pentru o gospodrie. FORME CERAMICE IN NEOLITIC Exist, pe parcursul neoliticului, o mare varietate de forme ceramice, de la o zon la alta, de la o cultura la alta, de la o etap la alta. Forma este desigur dictat de funcionalitatea vasului: vas de provizii, de gtit, de mncat, de transport, de but, de cult, cu rol funerar. n arheologie este absolut obligatorie descrierea vaselor i alctuirea unei tipologii a formelor ceramice tipice pentru o aezare, pentru o necropol, pentru o cultur. Descrierea ceramicii (ca i tipologia ei) trebuie s fie foarte obiectiv i precis, pentru a putea fi uor neleas. Este un deziderat care este, ns, greu de atins, deoarece nu s-a gsit nc un limbaj comun sau, dac s-a gsit, nu este ntotdeauna sau ntru totul respectat. Se pot remarca mai multe tendine atunci cnd se denumesc i se descriu vasele; 1. Denumirea formelor ceramice prin folosirea unor termeni care denumesc ceramica greceasc, de genul vas de tip lekithos, krater, kantharos, amfor, etc. Acest sistem nu poate fi consecvent aplicat din mai multe motive: exista de multe ori vase care nu-i gsesc corespondent de form n ceramica greceasc sau asemnarea de form a unor vase cu forme ceramice greceti este uneori foarte aproximativ i forat' fapt ce creeaz cititorului imagini false. Descrierea este impresiv i subiectiv, avantajul ar fi doar acela c descrierea este expeditiv. 2. Folosirea n descriere a unui limbaj geometric: vas semisferic, sferic, tronconic, bitronconic, cilindric, ovaidal, conic, etc. Acest mod de descriere prezint marele avantaj c este uor de vizualizat i este mult mai obiectiv. n plus, face posibil descrierea tuturor prilor componente ale vasului: fund, trunchi, gt, tori. Inconvenientul este acela ca descrierea nu este foarte rapida si poate deveni plictisitoare pentru cititor. 3. Descrierea prin asocierea unei forme ceramice cu obiecte contemporane. Este cea mai expeditiv, dar i cea mai defectuoas metod pentru c este total subiectiv i greu de neles. Se folosesc termeni ca vas n form de pepene, n form de borcan, n form de sticl, n form de sac, etc. Termenii au ambiguitate: ce fel de pepene ? (sferic sau ca o minge de rugbi?), ce fel de borcan sau de sticl?, etc.

O descriere corect trebuie s aib n vedere toate prile componente ale vasului: fund, partea inferioar a corpului, partea superioar a corpului, umrul, gtul, buza, torile, apuctoarele sau proeminenele. Cele mai

frecvente vase n neolitic sunt vasele mari de provizii, bolul, cupa cu picior, diferite tipuri de pahare, castroanele semisferice sau bitronconice (unele suspendate pe suporturi cilindrice), mai rar amforele. Ca forme mai deosebite pot fi amintite vasele duble, de tip binoclu, tipice culturii Cucuteni, vasele zoomorfe, frecvente n aria culturii Gumelnia, vasele antropomorfe sau cu capac antropomorf din aria culturilor Vinca si Gumelnita. TEHNICI DE ORNAMENTARE A CERAMICII IN NEOLITIC Sunt atestate la nivelul neoliticului destul de multe tehnici de decorare a ceramicii, unele general valabile pentru toate ariile culturale, altele tipice doar unora dintre ele. 1. incizarea- const n zgrierea peretelui crud al vasului cu ajutorul unui obiect ascuit din os, lemn, sau metal. Este o tehnic comun tuturor culturilor neolitice, motiv pentru care exemplificarile sunt inutile.

2. excizarea- este o tehnic tipic mai ales neoliticului dezvoltat, in special culturilor Vdastra i Boian. Consta n sculptarea n peretele crud al vasului cu ajutorul unei ustensile de forma unei spatule. Drept urmare apar ornamente adncite, care, ulterior, se umplu cu o substan, de obicei alb, mai rar roie, care contrasteaz cu fondul vasului, scotand in evidenta motivul ornamental. 3. Incrustarea cu materii colorate- este tehnica mai sus amintit, aproape ntotdeauna asociat cu excizia, deci tipic n primul rnd culturilor Vdastra i Boian, dar i culturii Hamangia. 4. Barbotinarea este o tehnic foarte rspndit n neolitic. Const n formarea unei bi din amestec de lut cu ap, de consistena unei smntni, n care apoi se scufund vasele modelate i zvntate. n urma acestei operaiuni, pe pereii vasului se depune un strat subire de lut, care se numete angob sau slip. Tehnica este folosit pentru a acoperi porii vaselor i pentru a uniformiza suprafaa vasului, mai ales dac degresantul a fost pleava, n vederea decorrii. Uneori, amestecul de lut cu ap este mai dens, cu mult lut, de consistena noroiului. n acest caz, vasul nu se mai cufund, ci este stropit cu acest amestec, dup care, cu degetele, se uniformizeaz suprafaa vasului. De obicei sunt tratate n aceast manier vasele de gtit, stratul gros de lut avnd proprieti termorezistente. Totodat, vasele tratate n acest fel, fiind mai zgrunturoase, sunt si mai puin alunecoase si mai usor de manipulat in bucatarie. 5. Impresiunea sau imprimarea const n apsarea peretului crud al vasului cu diferite obiecte care-i las amprenta pe perete si se constituie in element de decor. Operatiunea se poate face cu pieptenele, cu mturica, cu nurul, cu scoica (tipic pentru Hamangia, folosindu-se scoica cardium), cu rogojini sau esturi (cultura Tisa), cu unghia (Starevo-Cri, Gumelnia), cu degetul. 6. Lustruirea- tehnic care are ca scop acoperirea porilor vasului i nobilarea suprafeei vasului care, prin lustruire, capt un luciu metalic. Se face cu pietre sau cu lustruitoare din lut, de forma unei tampile. 7. Canelarea este tot un fel de lustruire, dublata de presare. n urma acestei opeaiuni iau natere pe pereii vasului un fel de pliuri adncite. Tehnica s-a folosit mai ales n ariile culturilor Dudeti, Vina-Turda, Cucuteni.

8. Pictarea s-a utilizat mult n neolitic, dar mai ales in eneolitic. Ea poate fi realizat nainte sau dup ardere. Cea realizat dup ardere se numete pictur crud. De obicei pictarea se realiza nainte de ardere pentru simplul fapt c, prin ardere, era mai rezistent. Pictura monocrom este frecvent pe ceramica culturilor Crcea-Gura Baciului, Ciumeti, StarevoCri, deci la inceputul neoliticului. Pictura policrom, cu alb, rou i ciocolatiu este tipic culturilor Ariud, Precucuteni i Cucuteni. n aria culturilor Gumelnia i Slcua s-a practicat pictura cu grafit. 9. Stampilarea se realizeaz cu ajutorul unei stampile din lut cu care se apas pe peretele crud al vasului. Tehnica este utilizat pentru motive decorative mai complicate, care trebuiesc repetate n cmpul vasului de mai multe ori, n chip identic. 10. Decorul plastic const n adugarea de past suplimentara pe peretele vasului, dup modelare. Cel mai adesea se adaug bruri n relief, proeminene sau butoni. Uneltele folosite pentru decor sunt scoica, pieptenele, mturica, vrfuri ascuite din os, rotia, pintaderele. MOTIVE DECORATIVE PE CERAMICA NEOLITICA Cele mai frecvente motive utilizate pe ceramica neolitic sunt:

1. Liniile unghiulare (StarevoCri) 2. Meandrul (Vdastra) 3. Romburile concentrice (Vinca) 4. Dinii de lup (Vdastra) 5. Triunghiurile haurate 6. Tabla de sah (Boian) 7. Spirala dinamic (Cucuteni) 8. Motivele n cpriori 9. Spicul de gru (Starcevo-Cris) 10. Parantezele (Gumelnia) 11. Portativul muzical (cultura cu ceramic liniar) 12.

Bulinele (Crcea-Gura Baciului) 13. S-urile mbucate 14. Reelele de linii 15. Motivul ochiului (Cucuteni)

16. Triskelion-ul (Cucuteni) Tipic neoliticului este decorul strict geometric. Lipsesc motivele vegetale, iar cele antropomorfe sau zoomorfe sunt foarte rare i tot de esen geometric, aparand doar pe ceramica cucuteniana. REGULILE DE DISPUNERE A DECORULUI Se constat unele stereotipii de poziionare a decorului, variabile de la o arie cultural la alta sau n funcie de mrimea i funcionalitatea vasului: 1.pe ntreg corpul vasului (oroarea de vid)- in arie Cucuteni; 2. n prile mai expuse privirii, adica in partea superioar a vasului sau pe diametrul maxim, decorul fiind organizat n benzi, frize sau celule ornamentale 3. in arie Cucuteni, se constata adeseori prezenta decorului chiar si in interiorul vasului, atunci cand el are gura larga. Principii de dispunere a decorului: 1. simetria- repetarea aceluiai motiv de mai multe ori- caracterizez toate culturile neolitice 2. asimetria- este destul de rar, fiind tipic doar culturilor Precucuteni, Ariud i Cucuteni ARDEREA CERAMICII IN NEOLITIC La nivelul neoliticului s-au practicat diferite tipuri de ardere i s-au folosit instalaii mai mult sau mai puin complicate. Se cunosc i vase care au fost doar expuse la soare, dar ele sunt foarte puine tocmai datorita faptului ca nu au rezisten, se frm. 1. Cele mai simple instalaii de ardere au fost vetrele casnice deschise. Sunt tipice mai ales neoliticului timpuriu, dar continu s fie folosite pe tot parcursul neoliticului, mai ales pentru ceramica nepretenioas: vase de provizii sau de gtit. Temperatura de ardere pe vatra este sczut, ca atare ceramica este de proast calitate, arderea este inegal, ca urmare vasele sunt ptate, unele pri ale vasului sunt arse incomplet sau chiar crude, alte sunt supraarse. 2. Cuptoarele simple, cu o singur camer, sunt instalatiile cele mai rspndite. Ele sunt puin adncite n sol, au form tronconic sau calotiform i prezint o ua de acces. Partea aflat deasupra nivelului de clcare are perei din lut. Cuptorul este prevzut cu dou deschizturi: una lateral, jos (de acces), pe unde se introduc lemnele i alta n partea superioar, care asigura circulatia aerului in cuptor. Aceste orificii pot fi astupate. Cuptoarele au diametrul de aproximativ 2 m i nlimi care sunt sub 1 m. Astfel de cuptoare se cunoasc de la Crcea, Trtria si Ariud, din faza Cucuteni A. Temperaturile obinute n aceste cuptoare nu depesc 500 de grade. 3. Cuptoarele cu doua camere sunt rare i nu se cunosc dect din aria culturii Cucuteni. Apariia lor este o dovad sigur c olritul este deja un meteug calificat. Un astfel de cuptor se cunoate de la Glvnetii Vechi- din faza Cucuteni B. De obicei, cuptoarele sunt plasate la periferia aezrilor sau nafara lor, aproape de o surs de ap. Cuptoarele de acest

tip au o groap de acces (numita groapa olarului). Camera inferioar se numete focrie. Aici se introduce combustibilul. n camera superioar se ard vasele. Cele dou camere sunt desprite de un grtar perforat care permite circulaia aerului. Focria are o gaur de alimentare, iar camera superioar un orificiu care poate fi acoperit.Grtarul se sprijin fie pe un picior cilindric, fie pe un perete median perforat. Cuptorul este rotund n plan i tronconic n seciune, cu pereii uor boltii. Acest cuptor prezint multiple avantaje. De exemplu, se pot obine temperaturi cuprinse ntre 500-1000 grade. Mai mult de atat nici nu este nevoie pentru c la 1175 de grade lutul se vitrifiaz. Doar pentru arderea vaselor pictate cu grafit sunt necesare temperaturi foarte nalte, de circa 1050 grade. Arderea poate fi reductoare sau oxidant, dup cum orificiile sunt astupate sau deschise, deci se poate regla arderea. Grtarul elimin contactul direct dintre vase i combustibil, ca atare arderea este egal, complet, vasele nu mai prezint pete. nainte de folosire, cuptorul era foarte bine ncins, operatiune care putea dura o zi intreaga. Culoarea vaselor depinde n primul rnd de tipul de ardere: arderea reductoare, fr oxigen, d o ceramic de culoare cenuie pn la negru, iar cea oxidant nuane rou. Exist i ali factori care pot influena nuana: tipul de argil, apa i oxizii pe care aceasta i conine, temperatura de ardere sau timpul de ardere. PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC La nivelul neoliticului este confirmat de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale, mai ales a aurului i cuprului. Se cunoate chiar i o pies de plumb la Slcua, dar acesta este un metal folosit doar accidental. PRELUCRAREA AURULUI Cea mai veche pies din aur, o banal srm, dateaz din eneoliticul timpuriu i a fost descoperit la Boian. Cele mai multe piese de aur se dateaz n eneoliticul final i aparin culturilor Bodrogkeresztr, Gumelnia i Cucuteni. Este vorba de circa 130 de piese, dintre care peste 100 aparin tezaurului de la Moigrad, din aria culturii Bodrogkeresztr. Tezaurul a fost descoperit n mprejurri necunoscute i a fost achiziionat de Muzeul din Cluj n 1912 de la un negustor. El este eterogen, cuprinznd piese din mai multe epoci. Au fost atribuite neoliticului 105 mrgele care au form bitonconic sau de butoia, doi idoli en violoni 4 idoli antropomorfi, cu braele n cruce. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni i cntrete 750 g. Piesele din aur sunt, n marea lor majoritate, cum era i de ateptat, podoabe: ace, pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezint foarte schematic silueta uman. Majoritatea pieselor gumelniene sunt pandantive en violon, care seamn pn la identitate cu piesle din aceeai arie cultural din Bulgaria (acolo numita Karanovo VI), spre exemplu cu cele de la Hotnica. Analiza metalografic a pieselor gumelnitene din Romnia dovedete c la confecionarea pieselor s-a folosit aur nativ, cules din albiile rurilor, cu un procent sczut de argint. Avnd n vedere c aurul din Apuseni are un coninut ridicat de argint (25 %), fapt care-i confer o culoare alb, este foarte probabil ca aurul s provin din Tracia sau Macedonia. Identitatea de form cu piesele din Bulgaria ar ncuraja chiar ideea c sunt piese provenite din ateliere sudice, deci importate. Trebuie remarcat marea cantitate de piese de aur din dou necropole din Bulgaria, prima de la Durankulak, a doua de la Varna. Necropola de la Varna aparine culturii Karanovo VI, pandantul culturii Gumelnia de la sud de Dunre. n necropol au fost descoperite n jur de 3000 de obiecte din aur, care cntresc aproximativ 6 kg. Pe lng pandantive, se remarc

foarte multe aplici pentru mbrcminte ca i foiele de aur folosite pentru acoperirea unor pri ale trupului:ochii, faa sau minile. Pentru piesele de la Moigrad nu exist o analiz metalografic, dar, judecand dupa culoarea aurului, nu este exclus ca ele s provin din ateliere locale i s fie realizate din aur transilvnean. n ceea ce privete tehnicile de prelucrare, trebuie remarcat c aurul este prelucrat la rece, prin ciocnire, n urma creia se obine o foi subire, care este decupat n forma dorit. Urmeaz o lustruire a piesei. Cele mai multe piese sunt nedecorate, exist, ns, i piese decorate cu puncte sau cerculee n relief, realizate cu ajutorul unui poinson, tehnic numit au repouss. METALURGIA ARAMEI IN NEOLITIC Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arat c acest metal a fost folosit pentru prima dat n mileniul al 7-lea la Ali Kosh , Catal Hyk si Ergani (Anatolia). Este vorba de aram nativ, care a fost prelucrat prin ciocnire. Probabil c n aceeai tehnic au fost prelucrate i piesele timpurii de la noi. Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru, prin procese nu foarte complicate, cci reducerea presupunea temperaturi destul de sczute de circa 700-800 de grade. Primele tipare apar n Orient n mil. al 6-lea. Arama este atestat pentru prima dat n spaiul nostru n neoliticul timpuriu, n aria culturii Starcevo-Cri prin descoperirea unei sule la Balomir, jud. Hunedoara. Iniial minereurile de cupru erau colecionate pentru culoarea i luciul lor i folosite pentru confecionarea mrgelelor. Nu este exclus ca minereurile frumos colorate s fi fost colecionate i pentru tatuaje sau n scopuri cosmetice. Este cazul malachitului sau azuritului. Pn n eneolitic, piesele din cupru sunt foarte puine i, de obicei, de mici dimensiuni, majoritatea piese de podoab: ace cu dubl volut, inele de bucl, mrgele, mai rar strpungtoare sau crlige de undi. Este clar deci faptul c raritatea acestui metal l face s aib in neolitic mai degrab regimul unui metal preios i exclusiv un rol ornamental.

n mileniul al 5-lea, n eneolitic, are loc o evident dezvoltare a metalurgiei cuprului n spaiul sud-est european, fapt dovedit de apariia unui numr destul de mare de piese masive din cupru n ariile culturilor Cucuteni, Slcua, Gumelnia, Bodrogkeresztr-Gorneti i Tiszapolgr-Romneti. Un fenomen asemntor se constat i n nordul Bulgariei, n timp ce n staiuni neolitice celebre din Grecia, precum Dikili Tash, Dimini sau Sesklo, piesele masive din cupru sunt o raritate. Sunt mai frecvente patru categorii de piese: toparele plate (pan sau ic), doua tipuri de topoare cu gaur transversal ( respectiv topoarele-ciocan i topoarele cu brae n cruce) i trncoapele. Cu privire la funcionalitatea acestor piese au existat mai multe supoziii. G. Childe credea c trncoapele i topoarele au fost utilizate la exploatrile de minereu i de sare, Marton Roska credea c au fost folosite la tierea i prelucrarea lemnului, iar Ion Nestor a emis ipoteza c topoarele cu brae n cruce au fost, mai degrab, topoare de lupt, iar restul pieselor, avnd n vedere c arama este foarte moale, ar fi putut fi, mult mai

probabil, nsemne de demnitate, de putere, apanaje ale unor persoane cu un statut social nalt. Nu este exclus nici chiar ca ele s fi fost lingouri folosite n schimburile dintre comuniti. O cercettoare din Bulgaria, Henrieta Todorova, a analizat 200 de piese masive din cupru din aceasta perioada i a constatat c 90 % dintre ele sunt noi, nu au nici o urm de ntrebuinare, doar 10% avnd vagi urme c ar fi fost utilizate. Supoziia c piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazeaz i pe faptul c majoritatea pieselor provin din morminte, mai ales de brbai, doar foarte puine au fost descoperite n aezri. Cel mai adesea, piesele de arama descoperite n aezri sunt banale strpungtoare. Pe lng aceste patru categorii de piese, mai apar, dar destul de rar, pumnale sau strpungtoare. Topoarele i trncoapele din arama descoperite pe teritoriul Romniei au fcut obiectul unui studiu complex, fiind adunate i ncadrate tipologic, cele cunoscute pn n 1974, n volumul xte und Beile aus Rumnien (Topoare si securi din Romania) II, din seria PBF, nr. IX/5, publicat de Alexandru Vulpe. Se cunosc peste 300 de piese, cele mai multe provenite din Transilvania, Criana i Banat. Foarte multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese), urmeaz piesele descoperite n depozite, aezri i morminte. O descoperire de excepie a fost fcut pe teritoriul Rep. Moldova, n aria culturii Precucuteni, faza III. Este vorba de depozitul de topoare de la Crbuna care continea 343 de piese. Analiza metalografic a unor piese din Oltenia i Muntenia, din ariile culturilor Slcua i Gumelnia, a dus la concluzia c aceste piese sunt fcute din cupru provenit din Tracia, poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. Deocamdat este dovedit producerea local doar a topoarelor de tip pan prin descoperirea a dou valve de turnare (tipare) n aezarea de la Cscioarele. Indicii pentru o producie local ar mai fi si pentru toparele cu brae n cruce de tip Trgu Ocna, care reprezint o variant tipologic original, atestat doar n spaiul Transilvaniei i Moldovei, semn ca originea lor trebuie cautata aici. Ar mai fi i alte indicii care duc spre supoziia c ar fi existat ateliere n spaiul nostru, ca de exemplu o descoperire din nivelul Slcua de la Ostrovu Corbului, unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau n interior urme de zgur de cupru. Foarte probail erau creuzete folosite la turnarea metalului. n plus, teritoriul Romniei este i foarte bogat n zcminte de cupru, precum cele din sudul Banatului, Oltenia (Baia de Aram), Maramure, Nordul Dobrogei, SE Transilvaniei (Blan). Este posibil ca atelierele de prelucrare a aramei, date fiind posibilitile de transportare a minereului foarte rudimentare, sa se fi aflat n imediata vecintate a locurilor de extracie, de obicei locuri cu relief nalt, motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat de cercetarile arheologice moderne. Deocamdata nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru, in ciuda faptului ca resurse exista. Este posibil ca multe din piesele finite s provin din ateliere sudice. La vremea aceasta exist dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava, n Serbia i la Aibunar, n Bulgaria. Exploatarile de la Aibunar, aflate ntr-o zon de dealuri cu altitudini de 300-400 m, imbraca forma unor anuri. n aceste anuri a fost descoperit ceramic neolitic care sugereaz c ele funcioneaz deja pe la 5100/5000 i.e.n. Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatr, mai puin trncoapele din cupru. Nu au fost descoperite locurile de reducere, ceea ce este sigur insa este ca reducerea nu s-a realizat n aezrile din apropiere. n jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 aezri neolitice, in toate au fost descoperite piese din cupru, dar n niciuna nu s-au aflat instalaii de reducere a minereului, fapt care ntrete ipoteza c reducerea se fcea foarte aproape de locul de extracie. Este sigur c n Bulgaria au existat i alte locuri de extracie, cci analizele metalografice au dovedit c arama provine din cel puin patru locuri de extracie diferite. Arama prezint avantaje i dezavantaje. Printre avantaje: se reduce uor, se prelucreaz uor, se topete la 1085 de grade, este maleabil. Dezavantajele majore sunt c este foarte vscoas n stare incandescent, drept pentru care se toarn destul de greu n tipare i exist riscul s se formeze bule de aer n interiorul pieselor.Totodat, arama este foarte moale

i se deformeaz uor. Pentru obinerea pieselor din aram au fost folosite dou proceede de turnare: metoda cerii pierdute, care prezenta dezavantajul c modelul de cear putea fi utilizat o singur dat i turnarea n tipare monovalve sau bivalve din piatr sau din lut. Metoda cerii pierdute presupune realizarea obiectului dorit din ceara. Acesta era apoi imbracat intr-o pelicula de lut, pastrandu-se un orificiu. Prin acesta din urma se turna metalul incandescent care topea ceara si apoi ii lua locul. Dupa racire, se spargea carcasa de lut. Dup turnarea i rcirea pieslor se mai fceau eventuale operaiuni de retuare. Este nendoielnic c prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a fcut de ctre meteri specializai, procesul tehnologic fiind destul de complicat. Este destul de probabil c ritualuri magice nsoeau acest proces.
BIBLIOGRAFIA:

Vladimir Dumitrescu- Arta preistorica n Romnia, Bucuresti, 1974. Vladimir Dumitrescu- Arta culturii Cucuteni, Bucuresti, 1979.
Vladimir Dumitrescu- Arta neolitica n Romnia, Bucuresti, 1968 Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Consideratii, Bucuresti, 1987

Habitatul si necropolele in neolitic

HABITAT SI NECROPOLA IN NEOLITIC HABITATUL Economia de tip productiv a determinat o mai mare stabilitate n spaiu a comunitilor umane, ajungandu-se la sedentarizare totala spre sfarsitul epocii . Sunt abandonate definitiv aezrile n peteri si se generalizeaz aezrile n aer liber. Regula de baz, care funcioneaz n poziionarea unei aezri, regul valabil nu numai n neolitic, ci pe tot parcursul preistoriei, este amplasarea asezarilor in vecintatea unei surse de ap potabil: ap curgtoare sau izvor. n rest, nu se pot face afirmaii care s fie valabile pentru toate culturile, toate zonele de relief sau pentru ntreg intervalul cronologic. Poziionarea aezrilor este variabil. Printre locurile preferate se numr terasele joase sau nalte ale raurilor, lunca Dunrii, ostroavele. n unele arii culturale, Starcevo-Cri din Moldova, Precucuteni, Cucuteni, exist i aezri de nlime, situate pe boturi de deal. TIPURI DE ASEZARI n neoliticul timpuriu aezrile nu sunt fortificate. Au doar anuri mprejmuitoare care asigur securitatea animalelor domestice n faa atacului animalelor slbatice sau sunt facute pentru a ingradi deplasarea animalelor domestice in afara arealului locuit. n eneoliticul timpuriu, o data cu culturile Boian i Stoicani-Aldeni, apar tot mai multe aezri fortificate artificial sau natural, iar fenomenul capt intensitate mai ales n eneoliticul final, n

arie Cucuteni. Cele fortificate natural sunt amplasate pe boturi de deal care asigur supravegherea zonei limitrofe, dar i securitatea, fiind nconjurate de rpe. Alte aezri au sisteme artificiale de aprare: anuri adnci, valuri de pmnt, palisade. Elementele de fortificatie au o dispunere circular sau sunt amplasate doar n zonele mai expuse unor atacuri. Printre aezrile fortificate pot fi amintite: 1.Trpeti- cultura Precucuteni; 2. Traian- Dealul Viei- cultura Cucuteni-asezare fortificata cu un an adnc de 2 m i lat de 45 m. 3. Ghindreti - cultura Gumelnia- cu un sistem de aprare mai rar, sofisticat i solid, format dintr-o palisad constituit din pietre acoperite cu lut; Un tip de aezare specific mai ales eneoliticului, care este caracteristic zonelor de cmpie, este aezarea de tip tell, obisnuita in aria culturilor Hamangia, Gumelnia, Slcua, StoicaniAldeni. De regul, aceste aezri se prezint sub forma unor movile artificiale, aparute ca urmare a unei locuiri de lung durat. Deci ele sunt urmarea sedentarizrii totale. Au, drept urmare, mai multe straturi i depuneri groase de 4- 5m. Cel mai mare tell cunoscut din Romnia este cel de la Hrova, care are o depunere de 12 m. Suprafaa aezrilor este variabil, mai ales n timp. Caracteristice neoliticului timpuriu sunt aezrile de mici dimensiuni, cu 5-6 locuine. n eneolitic, mai ales n arie Cucuteni-Tripolie, apar aezri de dimensiuni mari, precum aezarea din faza A 2 de la Trueti, care numr 93 de locuine i care este aezarea cea mai mare cunoscut pn n prezent n spaiul nostru. Din aria aceleai culturi, dar din Ucraina (Kolomicina), se cunosc i aezri care au sute de locuine, asezari care pot fi considerate a fi deja proto-urbane. Aezrile de dimensiuni mari sunt suspectate a fi fost eventuale centre tribale sau centre de cult, deci cu functionalitati suplimentare. Structura intern a aezrilor este destul de puin cunoscut datorit faptului c exist foarte puine aezri care au fost cercetate integral. Unele au o dispunere a caselor n cerc, cu o pia central (Trpeti), altele au casele aliniate in iruri, dupa cum exista si aezri n care nu a fost remarcat o ordine oarecare de amplasare a locuinelor. Unele sate au locuinele rarefiate n spaiu, altele, cele de tip tell, care nu ofer o suprafa de locuit prea mare, au locuinele foarte dense. Din arie Cucuteni, dar din Ucraina, se cunosc sate cu case dispuse in mai multe cercuri concentrice i o retea radiala de ulite. TIPURI DE LOCUINTE Ca urmare a procesului de sedentarizare, colibele i adposturile din peteri sunt nlocuite cu locuine elaborate, mai durabile, mai spaioase, prevzute cu anexe care vin s asigure confortul si necesitatile cotidiene. Tipurile de locuine ne sunt cunoscute ca urmare a cercetarii unor resturi de locuine, dar i datorit descoperirii unor modele miniaturale din lut de locuine n ariile culturilor Gumelnia, Stoicani-Aldeni sau Slcua. Sunt uilizate att locuinele de tip bordei, ct i locuintele de suprafa, ultimele fiind mai frecvente n a doua parte a epocii. Bordeiele sunt ngropate aproximativ 1 m n sol, au form rotund, cu diametre de 3-6 m si au o o groap cu treapte de acces, acoperi de form conic, sustinut de un stlp central. n interior sunt prevzute cu o vatr, mai rar cu un cuptor. Sunt atestate i lavie din pmnt cruat

Locuinele de suprafa sunt rectangulare, cel mai adesea cu o singur ncpere. n ariile culturilor eneolitice- Gumelnia, Petreti, Cucuteni- sunt frexcvente , totusi, si locuinele cu dou ncperi. Exist i locuine prevzute cu pridvor la intrare. Acoperiul este n doua sau patru ape, facut din paie, trestie sau papur. Casele au nlimi de aproximativ 2 m i sunt dotate cu ferestre rotunde sau ovale care, probabil, erau acoperite cu bici de porc. Pereii sunt construii din pari, unii prin mpletituri de nuiele sau trestie i acoperii cu lut amestecat cu pleav. Podeaua este din lut sau pmnt bttorit. Exist i locuine care au pereii pictai n aria culturii Gumelnia, la Csciorele, Radovanu si Petru Rare. Ca anexe, n centrul locuinei se afl o vatr pe pat de pietre sau de cioburi, uneori prevzut cu gardin. Unele locuine au i cuptor. Un alt tip de locuin, tot de suprafa, este prevzut cu o podea-platform, constituit din trunchiuri despicate de copaci, acoperite cu lut. Tipul este cunoscut din ariile culturilor Boian, Vdastra, Cucuteni si Petreti. Gh. Lazarovici crede c, n aezarea neolitic de la Para, aparinnd culturii Vinca, au existat chiar i locuine cu etaj. Este greu de crezut pentru c tehnic erau dificil de realizat, apoi ele ar fi presupus o densitate mare de locuire ntr-un spaiu limitat. Daca aezarea ar fi fost de tip tell poate ar fi fost mai credibil aceast ipotez. PRACTICI FUNERARE Obiceiurile de nmormntare sunt inegal cunoscute, de la o cultur la alta. De regul, se practic inhumaia, existnd doar o singur excepie: necropola de la Suplacu de Barcu (jud. Bihor), necropol care aparine culturii Herply, tipic Ungariei, care este atestat doar sporadic in spatial nostru, n Criana. Mormintele se constituie din gropi simple, de form oval sau rectangular. Poziiile de depunere a defunctului sunt: intins pe spate (tipic culturii Hamangia i fazei timpurii Boian) sau chircit (spre exemplu n arie Gumelnia sau n fazele II i III ale culturii Boian). n ultimul caz, cand chircirea este pronunata, se presupune c s-a recurs i la legarea defuncilor. Poziia chircit se crede c ar sugera fie poziia foetusului n uter, fie poziia cea mai comun de somn, ceea ce ar duce la o interpretare a morii ca un somn prelungit. Chircirea poate fi pe dreapta sau pe stnga. n aria culturii Bodrogkeresztr funcioneaz chiar o regul foarte strict, dictat de sexul defunctului: femeile sunt depuse pe stnga, iar brbaii pe dreapta. Sunt destul de frecvente inmormntrile de cranii sub podeaua locuinelor (Cscioarele, Gumelnia sau n arie Cucuteni) sau depunerea de schelete dezarticulate (arie Cucuteni, de obicei decapitate). S-ar putea ca, n aceste cazuri, s fie vorba de sacrificii aduse zeilor. Lng cadavre se depun uneori si ofrande. Pentru neoliticul timpuriu nu se cunosc necropole. In aceasta etapa, mormintele se afl n interiorul aezrilor, ntre locuine sau, mai ales n cazul copiilor, sub podeaua caselor, n zona vetrei. De multe ori, schelete sau pri de schelete au fost descoperite n gropi menajere sau n anul de protecie al aezrii. Exist i situaii n care morilor le este destinat o parte a aezrii neutilizat sau o parte dezafectat (necropola neolitic de la Gomolava (Serbia) sau Andolina) Pentru neoliticul timpuriu i o mare parte a celui dezvoltat se constat c nu exist reguli stricte de nmormtare. Inventarele funerare sunt deocamdat srace. Cea mai timpurie necropol este cea de la Cernica, din faza Bolintineanu a culturii Boian, deci din eneoliticul timpuriu. Ea numr n jur de 500 de morminte, fiind i cea mai mare necropol neolitic din Romnia. Alte necropole se cunosc de la Cernavod (circa 400 morminte) i Durankulak (800 de morminte, dintre care 276 apartin culturii Hamangia, restul culturii Karanovo VI- Gumelnia), la Vrti (126 morminte) i Varna (281 morminte) ale

culturii Gumelnia, doua necropole la Iclod (ale grupului Iclod). Inventarele funerare sunt, la nivelul neoliticului, inexistente sau foarte srace: un vas, lame de silex, topoare de piatr, mrgele sau pandantive, brri din Spondylus, ofrande de carne, ocru depus pe cadavru sau sub cadavru, sub form de pulbere sau de bulgri. n arie Starcevo-Cri este frecvent acoperirea craniului sau a prii superioare a corpului cu un fragment ceramic de mari dimensiuni. Cu un inventar mai bogat sunt mormintele din necropolele de la Iclod, care au 1 pn la 12 vase. Tot aici este frecvent depunerea ocrului pe schelete sau n vase. Trebuie remarcat faptul c apariia necropolelor extramuros este un fenomen izolat n Peninsula Balcanic, care caracterizeaz mai ales zona Dunrii Inferioare i Bulgaria de est. Numrul mic al mormintelor datate n neolitic vine n dezacord cu estimrile demografice, fapt ce i-a fcut pe unii cercettori s emit ipoteza c doar o parte din populaie era selectat pentru nmormntare. Printre necropolele de excepie trebuiesc amintite cele de la Cernavoda, Sultana, Durankulak i Varna. Nu numai c n toate acestea au fost descoperite piese de aur, dar n unele dintre morminte inventarul funerar era foarte bogat. La Cernavoda sunt frecvente podoabele din melc Spondylus, de obicei brri, sau din scoic Dentalium. Adesea apar topoare de piatr dispuse n poziie funcional, lng mna dreapt sau lng cap. Frecvent au fost descoperite n morminte statuete antropomorfe sau capete de animale domestice. Necropola de la Durankulak numr n jur de 800 de morminte dintre care 276 aparin culturii Hamangia, restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelnia din Romnia). Si n aceast necropol au fost descoperite statuete antropomorfe, uneori cte 4 ntr-un mormnt, cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. Ele apar att n morminte de brbai, ct i n morminte de femei.

Necropola de la Varna este un caz special. Ea a fost descoperit n 1972 i a fost cercetat n anii '70 i '80. Cimitirul are o suprafat de 1200x 600 m. Din cele 281 de morminte, 70 erau avariate, iar 211 bine conservate. Dintre acestea din urm, 23 nu aveau inventar, 170 aveau ntre 1-10 obiecte de inventar, iar 18 erau foarte bogate (8,5 %). Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. Unele morminte nu au schelete, sunt cenotafuri, adica nmorminte simbolice. Apariia cenotafului indic obligativitatea nmormtrii chiar i pentru defuncii ale cror cadavre nu sau gsit. Interesant este c toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. Au fost constatate aici deosebiri de tratament ntre aduli i copii i ntre femei i brbai. Astfel,

majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de brbai. Cele mai srace inventare s-au gsit in mormintele de copii, deci inmormntarea pare a fi un prilej de exprimare a diferenelor de statut social din cadrul comunitii. Dintre morminte se remarc M 43, al unui brbat de 40-50 de ani. Acesta avea n inventar peste 1000 de piese. Dintre acestea amintim 890 mrgele de aur, 52 de aplici de aur pentru mbrcminte, 16 inele de aur, 11 cercei sau belciuge, accesorii din aur pentru arc i topor, dou discuri de aur, aezate pe picioarele mortului. Aurul din mormant cantrea in jur de 1,5 kg.
BIBLIOGRAFIE:

Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Consideratii, Bucuresti, 1987

Douglass W. Bailey, Ivan Panayotov, Prehistoric Bulgaria, 1995

Religia in neolitic

RELIGIA NEOLITICA

Nu exist ndoial c populaiile din neolitic aveau un sistem religios coerent, mult mai complicat dect ni-l imaginm noi astzi, intim legat de activitile economice principale. Se crede c, n comparaie cu paleoliticul, s-au schimbat radical tririle religioase, datorit faptului c destinul uman nu mai este legat de vntoare ci, de acum ncolo, de cultivarea plantelor, drept urmare vegetaia devine un obiect de solidaritate mistic. De pe la 7000 i.e.n. apar n Orient, la Hacilar (Anatolia), Catal Hyk (Anatolia), Jerichon (Jordania), reprezentri plastice feminine, fenomen cu care ne vom ntlni i n spaiul balcanic. Reconstituirea religiei neolitice se bazeaz, n esen, pe studiul plasticii antropomorfe i zoomorfe, al altor obiecte folosite n ritualuri religioase, al sanctuarelor i al complexelor de cult. Reconstituirea bazat doar pe izvoare arheologice este dificil i incomplet. Izvoare scrise nu exist, drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile, care fac imposibil reconstituirea integral a religiei neolitice. Ne referim la faptul c aceasta, adeseori, se exprim prin gesturi sacre, dans, cntec, pantomim, tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologic. In consecinta, omul neolitic risc s rmn neneles. Sunt evidente unele tendine de simplificare, prezente adesea n literatur, care vorbesc despre un unic cult, cel al Marii Zeie. Pentru a nelege mai bine gndirea religioas a oamenilor neolitici se apeleaz frecvent la populaiile retardate economic, care triesc n condiii analoage i care au fost studiate etnografic. Mai exist i un alt demers, care pleac de la religia unor popoare antice despre care exist izvoare scrise, pornindu-se de la ideea c religiile antice conserv vechi credine, au rdacini comune mai vechi. Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant i intr n contradicie cu afirmaiile care pun n eviden o discontinuite care ar fi avut loc n Europa, cndva la sfritul

eneoliticului, datorit unui fenomen amplu de migraie, n urma cruia ar fi ptruns n acest spaiu populaiile indoeuropene, populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca, sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi, deci sa le contamineze. n concluzie, in ciuda eforturilor depuse, reconstituirea fenomenului religios este riscant, supus greelii, incomplet i in mare parte ipotetic. PLASTICA ANTROPOMORFA Toate culturile neolitice, ncepnd cu prima, au reprezentri antropomorfe. Se cunosc statuete antropomorfe nc din cel mai vechi nivel de la Crcea. Predomin net, la nivelul neoliticului, reprezentrile de femei, dar exist i reprezentri de brbai ( circa 5%) sau reprezentri de androgini (rar, n aria Cucuteni, mai mult banuite decat dovedite). Se cunosc i exemplare de statuete duble: de sex diferit (celebrii "Indrgostii" din arie Gumelnia), mam cu sugar n brae (Rast- cultura Vinca- sau in arie Cucuteni), mam cu fiic (Rast, macheta de sanctuar de la Trueti). Fr ndoial c reprezentrile plastice difer de la o cultur la alta. Neoliticul timpuriu se caracterizeaz mai ales prin schematismul modelarii. La acest nivel nu prea exist modelri standard. ncepnd cu cultura Starcevo-Cri, modelarea este mai riguroas, mai realist, fiind redate cu destul de mare precizie detaliile anatomice. Din neoliticul dezvoltat i eneoliticul tipuriu, mai ales n culturile Hamangia, Vdastra, Boian, Precucuteni, se observ apariia unor canoane de modelare care sunt strict respectate. Statuetele sunt redate cu precadere n dou poziii: n picioare sau n poziie eznd, cu picioarele sub ezut. Se acord o mare importan detaliilor anatomice sexuale: sni, fese, triunghi sexual, olduri. De multe ori statuetele feminine prezint steatopigie (modelarea accetuat a oldurilor), un bun exemplu in acest sens fiind cele din aria culturilor Boian, Vdastra si Hamangia. Capul i detaliile feei nu par a fi importante. Adesea capul lipsete (aria culturii Hamangia) sau detaliile feei sunt foarte vagi i total inexpresive. Statuetele multor culturi au braele retezate pe lng umeri , avand forma unor cioturi, adesea perforate, semn c piesele puteau fi fixate pe un suport. Exist i cteva piese n poziii de odihn, meditative, aa ziii "Gnditori" de la Trpeti sau de la Cernavod, piese care care sunt mai expresive i din punct de vedere al gesturilor.Tot n neoliticul dezvoltat ncep s apar reprezentrile masculine, dar ele rmn rare. Cultura Vinca are reprezentri plastice mai speciale. Este de remarcat schematismul n modelare, fiind dou tipuri de statuete mai frecvente: cele prismatice i cele n form de coloan. Detaliile anatomice, cu excepia triunghiului sexual, par a fi destul de neimportante. Se pune un mare accent pe fa. Foarte multe statuete au o masc triunghiular sau pentagonal pe fa, mai rar n mn (Liubcova). n eneoliticul trziu, cultura cu cea mai bogat plastic este Cucuteni, care se caracterizeaz prin foarte multe modelri standard. Canonul difer de la o etap la alta. Iniial este preluat modelul precucutenian, cu solduri dezvoltate, ulterior apar reprezentrile foarte schematice de tip en violon sau statuetele foarte zvelte, cu capul perforat. Sunt foarte bine reprezentate numeric n faza A statuetele n pozie eznd, adeseori asociate cu scaune sau tronuri miniaturale din lut. Exist i destul de multe reprezentri masculine, caracterizate prin portul unei centuri sub talie i a unei diagonale pe piept, sau reprezentri considerate a fi androgine. Cultura Gumelnia surpriunde pentru c nu are modelri standard n lut, piesele avnd caracter de unicitate. Doar reprezentrile antropomorfe din os, cu funionalitate de pandantive, sunt standardizate. La nivelul neoliticului exist i statuete feminine de excepie. Am aminti motivul zeiei gravide- prezent la Pazardjik- in arealul culturii Karanovo VI sau aa zisa "zei-broasc", probabil n poziie de natere. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni, modelate din pasta fina. Pentru piesele culturii Cucuteni s-a fcut afirmaia c ar avea n past cariopse de cereale. Rmne de vzut dac seminele apar accidental sau

intenionat. Exist i statui sau busturi de statui de mari dimensiuni, montate pe socluri, care fac parte din ansambluri arhitectonice de cult. Se cunosc mai ales din ariile culturilor Vinca (sanctuarul de la Para) i

Cucuteni. Contextele n care au fost descoperite statuetele antropomorfe sunt foarte importante, ele putnd aduce precizri cu privire la funcionalitatea pieselor. Foarte multe piese nu au, din pcate, contexte precizate. Numeroase exemplare provin din stratul de cultur al unor aezri sau din gropi. Pentru arie Cucuteni s-a fcut observaia c acestea din urm (cele din gropi) sunt ntotdeauna piese fragmentare, drept pentru care se crede c erau desacralizate. Spargerea putea fi accidental, dar i intenionat, avnd loc dup terminarea unei ceremonii n care statuetele au fost folosite n chip de recuzit. Alte statuete provin din contexte profane, mai ales din locuine, de obicei din zona vetrei, a cuptorului sau a altarelor cruciforme din aria Cucuteni. De asemenea, contextul poate fi unul sacru. Din arie Cucuteni se cunosc multe statuete care au fost descoperite n sanctuare, dispuse pe lavie sau podiumuri din pmnt cruat, lng rnie sau vetre. n fine, trebuie amintit si c unele statuete provin din contexte funerare. Doar n dou arii culturale ne ntlnim cu practica depunerii de statuete n morminte: cultura Hamangia (necropola de la Cernavod i Durankulak) i ultima subfaz a culturii Cucuteni (faza B3- in necropola de la Vhvatini) (Pentru cunoasterea in detaliu a reprezentarilor antropomorfe din aria culturii Gumelnita si a modului in care ele au fost interpretate se poate folosi http://www.cimec.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default.htm) INTERPREAREA STATETELOR ANTROPOMORFE Interpretarea statuetelor rmne, de cele mai multe ori, ipotetic, fr prea mari anse de confirmare, piesele fiind considerate adesea a avea un cod pierdut. Exist tot felul de atitudini n literatura arhologic fa de plastica antropomorf. Spre exemplu, in perioada stalinista i chiar post- stalinista, cercettorii rui considerau figurinele antropomorfe drept jucrii pentru copii. Religia, exlus din comportamentul omului contemporan i considerat un opiu pentru

popor, era exclus sau i era diminuat rolul i atunci cand era vorba de comportamentul omului preistoric. De foarte multe ori, tot ceea ce este plastic antropomorf feminin, fr deosebire de context, este interpretat mecanic ca fiind expresia unui cult al fertilitii i fecunditii, care trebuie s fi avut un rol proeminent n neolitic, o dat cu apariia cultivrii plantelor i a domesticirii animalelor. Din literatura romneasc, la Eugen Coma este evident aceast atitudine, el considerand c plastica antropomorf feminin are drept obiect de reprezentare Marea Zeia Mam. Exist ns i atitudini mai curajoase i nuaate, desigur foarte expuse unor critici sceptice. In general, s-a ncercat reconstituirea gndirii religioase i a panteonului neolitic din dou direcii opuse, cronologic vorbind. Pierre Lvque, spre exemplu, crede c mitologia greceasc poate fi cheia descifrrii religiei neolitice, pentru c rdcinile ei trebuie s coboare mult n timp, pana in perioada preistorica. Ca atare, spune el, sansa noastra de a cunoste religia neolitica porneste de la cunoasterea si intelegerea religiei grecesti. Marija Gimbutas dimpotriv, crede c a existat o continuitate ntre religia i simbolurile religioase paleolitice i cele neolitice, n ciuda faptului c tipul de economie este fundamental altul. Autoarea ignor faptul c cele dinti reprezentri plastice apar n Orient, unde nu exist antecedente din paleolitic, iar n Europa Central, unde exist reprezentri antropomorfe n paleolitic, nu exist o plastic neolitic antropomorf timpurie, iar pictura rupestr tipic paleoliticului dispare fr urm. Ca atare nu prea exista elemente de continuitate intre cele doua epoci nici in Orient, nici in Europa. Ea reconstituie chiar un panteon neolitic reprezentat prin destul de multe zeiti, de obicei de sex feminin, cum ar fi: Zeia-pasre- un hibrid cu cap de bufni, Zeia-arpe, Zeia-pete, Zeia naterii i a vieii, Zeia gravid, Zeia regenerrii i transformrii. Sunt total neclare atributele i atribuiile acestor zeie care, de multe ori, par sa se suprapuna. Dup aceeai autoare, zeii masculini sunt puini. De obicei principiul masculin este reprezentat de un animal slbatic (taurul sau bucraniul sau numai cornul, de exemplu) sau de reprezentrile de phalusuri. n general, discursul autoarei este destul de slab argumentat i a dat natere unor interpretri forate, surse de inspiraie pentru tot felul de diletani. O alt atitudine este cea a lui Vladimir Dumitrescu care este foarte rezervat i care, de fapt, ocolete definirea religiei neolitice. V. Dumitrescu se refugiaz n studiul dintr-o perspectiv artistic a plasticii antropomorfe i zoomorfe, drept urmare public mai multe cri pe aceast tem: Arta preistoric n Romnia, Arta neolitic n Romnia, Arta culturii Cucuteni. Autorul abuzeaz prin descrieri nesfrite, urmate de prea puine concluzii despre credinele religioase. Greeala lui Vladimir Dumitrescu este aceea c integreaz n ceea ce se numete art piese antropomorfe cu modelare canonic, care sunt clar rspunsuri la o comand religioas i care limiteaz cvasitotal libertatea de creaie a artistului, piesele devenind de fapt nite produse meteugreti, artizanale care nu au nimic comun cu obiectul de art, care, prin definiie, presupune unicitatea. n general, autorul este adept al teoriei ex oriente lux, deci consider c neoliticul european este tributar Orientului, care are, din toate punctele de vedere, un avans cronologic de doua milenii. Potrivit lui, spaiul balcanic este indisolubil legat de Asia Mic i Orient n general. Drept urmare, religia neolitica din Romania are, dupa Vladimir Dumitrescu, similitudini cu cea din Orientul Apropiat. O atitudine interesant i nuanat fa de plastica antropomorf neolitic o are, n literatura romneasc mai nou, Dan Monah. El face un meritoriu efort de nelegere a religiei neolitice, pornind de la artefactele arheologice i contextul lor de descoperire. Are o atitudine creatoare, dar care uneori rmne vizibil dependent de interpretrile Mariei Gimbutas, ale lui Melaart sau ale lui Mircea Eliade, ultimul cercettor al religiilor dintr-o perspectiv etnocultural, care a studiat foarte puin artefactele arheologice. Totui, are o gndire pozitiv i mai prolific n planul ideilor, care ndeamn la descifrarea plasticii antropomorfe n funcie de contextul arheologic, n funcie de sexul, dimensiunea, detaliile anatomice sau gestica

statuetelor. Exist bnuiala c unele statuete nu-i reprezint neaprat pe zei, ci poate pe muritori n poziie de adoraie. n aceast categorie ar intra mai ales statuetele cu brae ndoite din cot i ridicate n sus. Vadimir Dumitrescu excludea posibilitatea s fie vorba de adoratori pentru c, spunea el, toate statuetele sunt feminine, fapt ce ar duce inevitabil la concluzia c brbaii sunt lipsii de fervoare religioas. Statuetele androgine au fost considerate de Dan Monah ca reprezentnd o divinitate primordial care avea capacitatea de autoreproducere. Piesele de mici dimensiuni, din os sau din aur, au avut n mod clar funcionalitate de pandantive i se bnuiete c au fost folosite pentru caracterul lor magic, pentru calitile lor apotropaice. Piesele perforate sugereaz c ele erau fixate pe suporturi sau perei. Piesele din morminte ar putea fi puse n legtur cu o divinitate protectoare a morlor. Decorul unor statuete cucuteniene a fost interpretat de Gh. Buureanu ca indiciu de tatuaje, de alii ca aducnd aminte de feele n care erau nfurate mumiile egiptene sau ca indicnd muchii, detaliile anatomice si piesele de vestimentaie. Iat, deci, c interpretrile sunt foarte deosebite si atunci cand este vorba de decorul statuetelor. Se crede ca sistemul religios neolitic era unul dual, bazat pe dou principii contrare i complementare: cel masculin i cel feminin. Principiul masculin este mai puin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentri de tauri, coarne, phalusuri. Dualismul ar fi dovedit de reprezentrile androgine si de scenele de hierogamie (frecvnte n arie Cucuteni, la Trueti spre exemplu). Potrivit lui Mircea Eliade, androginia ar exprima totalitatea i coincidena contrariilor. Principiul feminin este redat mai explicit prin statuete antropomorfe feminine, dar i prin simboluri: rombul, spre exemplu. Legtura reprezentrilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentri de femei gravide, n poziie de natere sau cu o ramur pe pntec (arie Cucuteni), dovad c pantecul este asimilat cu glia fertil. O alt ipostaz ar fi aceea de femeie strmoa. Este vorba de reprezentrile de femei btrne, cu snii czui. Se spune adesea c principiul masculin ar fi secundar deoarece, procentual, reprezentrile masculine sunt puine i par a avea o poziie subordonat. Principiul masculin este redat pars pro toto, prin convenie. Adic sub form de coarne, phalusuri, bucranii. Este greu de crezut c principiul masculin ar fi fost socotit secundar. n fond, biologic vorbind, principiul masculin este mai prolific dect cel feminin, continuitatea speciei bazndu-se pe existena a ct mai multor femei. Fr ndoiala c religia s-a mpletit cu magia. Printre ritualurile magice de la nivelul neoliticului se numra depunerile de bucranii n gropi, n ariile Boian i Precucuteni. Reprezentrile de animale sunt legate i ele de practici magice pentru succes la vntoare sau pentru sporirea turmelor. ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA) Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzit n ceremonii religioase: 1. Piese de mobilier miniaturale din lut. Cele mai frecvente sunt msuele cu patru picioare sau scaunele i tronurile, tipice, mai ales, pentru culturile Starcevo-Cri i Precucuteni. Adesea scaunele Precucuteni au sptare modelate n form de coarne, posibil o ntruchipare a simbolului masculin. 2. Altare miniaturale- arat exact ca msusuele, dar au o cup fixata n centru. 3. Zuruitori din lut, modelate adesea n form de psri, cu pietricele n interior. Sunt destinate unor ceremoni nsoite de muzic. Se cunosc mai multe piese din aria culturii Gumelnia.

4. Phalusuri din lut. Se cunosc din arie Cucuteni. Se crede c erau folosite n cursul unor orgii sacre, n oficierea unor ritualuri pentru fertilitate.

5. Machete de construcii (de case sau sanctuare sau hambare). Se ntlnesc n ariile culturilor Vinca (8 buc. la Turda), Cucuteni (Kolomicina, Popudnia, ukova), Gumelnia, Stoicani Aldeni. S-a crezut c sunt machete de case, cu caracter profan sau csue ale spiritelor protectoare sau ale strmoilor. Nicolae Vlassa a lansat ipoteza c sunt recipiente pentru pstrarea unor rezerve intangibile de cereale, deci un fel de hambare simbolice, n care se pstrau seminele n ideea de a fi sacralizate n cadrul unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilitii solului. Ideea i-a fost sugerat de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasic. Asfel, se tie c exista o srbtoare patronat de zeia Athena n care erau arse cereale pe vatr. Cenua rezultat era apoi amestecat cu seminele destinate nsmnrii. Tot din Grecia se cunoate o srbtoare numit Kalligenia, n cinstea Demetrei, ocazie cu care se proceda ntr-un mod similar . n aria culturii Cucuteni se cunosc nite reprezentri de sanctuare deschise, fr acoperi, la Ghelieti i Podei-Tg. Ocna. Sunt circulare , iar n interiorul lor au fost descoperite statuete, tronuri, jertfelnice si rnie. Sunt considerate a reprezenta casa ideal, locuina familiei celeste. 6. Vase pentru libaii. Aceste vase sunt prevzute cu un cioc sau o eav.

7. Vase antropomorfe care fie c sunt modelate n forma trupului uman, fie au figurate pe gt detalii anatomice ale feei umane. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se cunosc din aria culturii Gumelnia (Zeia de la Vidra, vasul de la Sultana). Din aceeai arie se cunosc multe vase care sunt susinute de reprezentri antropomorfe. Din aria culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip hor: Frumuica, Ipotei, Larga Jijia, Traian. Sunt de obicei 6 siluete feminine, foarte stilizate, nlnuite ntrun dans ritual . O alt serie de vase sunt vase comune care au ns pe ele reprezentri n relief de siluete umane, redate foarte schematic. Le-am aminti n chip special pe cele din aria culturii Cucuteni care reprezint scene de acuplare (celebrul vas de la Brnzeni).

CLADIRI DE CULT Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh. Lazarovici n aria culturii Vinca, la Para (jud. Timi). De fapt este vorba de dou sanctuare suprapuse, unul de 12,5x 7 m, altul de 11x 6, 6 m. Cel de-al doilea ar fi avut doua incaperi: asa zisa camera a altarului si o camera destinata ofrandelor. In camera altarului se aflau doua statui lipite, una feminina si alta masculina, cu cap de taur, deci un cuplu pus in legatura cu fertilitatea. n interiorul sactuarului au mai fost descoperite vetre portative, tvi pentru ofrande, vase de cult antropomorfe i zoomorfe. Unul dintre peretii sanctuarului avea un orificiu prin care se face afirmatia ca ar fi patruns soarele in ziua solstitiului de primavara si de toamna si ar fi luminat perfect altarul, motiv pentru care sanctuarul ar fi fost si un fel de calendar solar, indirect agrar.

De la Cscioarele se cunosc alte dou sanctuare. Primul, cel mai vechi, aparine fazei Spanov a culturii Boian. Este o cldire cu doua ncperi, de 16 x 10 m, cu pereii pictai. n interiorul cldirii au fost descoperite dou coloane tronconice din lut, de aproximativ 2 m nlime, pictate, care au fost refcute n 3 rnduri. Despre coloane se crede c nu au avut funionalitate arhitectonic, Vl. Dumitrescu ntemeindu-i pe ele ipoteza existenei unui cult al coloanei, privit ca ax a lumii, ca mijloc de legtur ntre pmnteni i divinitate. Pe acelai loc, probabil devenit deja sacru, a existat i un sanctuar mai trziu, care a aparinut culturii Gumelnia. Aadar i la Para i la Cscioarele locul destinat sanctuarului este folosit o lung perioada de timp, o dat folosit n acest scop el devine sacru. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni, Petreti i Cucuteni. Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka, de form rectangular, prevzut cu un cuptor, lng care au fost descoperite 5 rnie i 5 statuete feminine antropomorfe. Pe o latur a sanctuarului se afla o lavi din pmnt cruat pe care au fost gsite 16 statuete feminine, tronuri miniaturale din lut i vase. O alt pies interesant, aflat n interiorul sanctuarului, este un tron din lut n mrime natural. Din arie Petreti se cunosc sanctuare la Ghirbom i Pianul de Jos. In arealul culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe cldiri sau complexe de cult. La Mrgineni a fost dezvelit o cldire care avea n interior un cuptor terminat n partea superioar cu un suport ce purta un cap antropomorf din lut. La Trueti-Tuguieta, din 93 de constructii se crede c 6 au fost cldiri de cult pentru c n inventarul lor au fost descoperite statui monumentale din lut.

O alt serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor construcii de cult. Ele se cunosc din aria culturii Gumelnia- la Cscioarele-, dar mai ales din arie Cucuteni-Tripolie. n aceast din urma arie cultural exist att modele de sanctuare acoperite, ca de exemplu cel de la Kolomicina, ct i deschise, fr acoperi, ca cele de la Popudnia, ukova i Ghelieti. Ele au n interior statuete antropomorfe, rnie, vetre cruciforme (jertfelnice), cuptoare. Piesele au fost interpretate att ca locuine profane (Vl. Dumitrescu), ct i ca locuine ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas, Dan Monah). Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de cult. La Ghelieti, spre exemplu, au fost descoperite ntr-o cldire 6 vase dispuse n cerc, avnd n centru un vas aezat cu fundul n sus, sub care se aflau 4 statuete antropomorfe. 4 statuete acoperite cu un vas, asociate cu un vas de libaii, sunt cunoscute de la Buznea, iar la Vleni au fost descoperite pe podeaua unei locuine 5 phalusuri din lut. Toate acestea au fost considerate a fi complexe de cult.Exist i amenajri destinate cultului n cadrul unor locuine. Spre exemplu, la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit, care coninea 13 tronuri miniaturale din lut i 21 de statuete antropomorfe, care erau acoperite cu paie. Se crede c este vorba de piese de cult care erau depozite n intervalul dintre dou ceremonii religioase. Apariia sanctuarelor este un semn c gndirea religioas se constituie ntr-un sistem coerent, este un indiciu al apariiei zeilor comunitari sau tribali. Nu este desigur exclus ca, n continuare, s existe si zei casnici, protectori ai casei sau familiei. MANIFESTARI CU CARACTER RELIGIOS

Este clar c o serie de gesturi religioase nu au lsat urme identificabile arheologic, fapt pentru care ele ne rmn necunoscute. Printre formele de manifestare religioas au fost, totui, identificate unele, precum ofrandele de ntemeiere a unor construcii. Ele sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase depuse n gropi, peste care au fost ridicate mai apoi cldirile. Exist chiar unele situaii, n arie Cucuteni, care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru ntemeierea unor cldiri. Sub o locuin de la Glina, din aria culturii Boian, a fost descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofrand de ntemeiere.Tot printre manifestrile rituale trebuiesc amintite dansurile. Practicarea lor este sugerat de figurine antropomorfe suprinse n pai de dans-la Ipoteti ( cultura Cucuteni-figurin masculin) sau de vasele de tip hor. Este apoi bnuit desfurarea unor ceremonii n care muritorii purtau mti prin care se identificau cu zeii n cadrul unor spectacole dramatice care reactualizeaz timpul primordial sau care interpreteaz mituri cosmogonice. Practica este bnuit mai ales pentru arealul culturii Vinca, n aria creia au fost descoperite foarte multe statuete care poart o masc pe fa. Ritualurile orgiastice pentru fertilitate i fecunditate sunt sugerate de descoperirea, mai ales in aria culturii Cucuteni, unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele vase a unor scene de acuplare.

BIBLIOGRAFIE:

Eugen Comsa, Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Consideratii, Bucuresti, 1987 Eugen Comsa, Figurinele antropomorfe din epoca neolitica, Bucuresti 1995. Vladimir Dumitrescu, Arta preistorica n Romnia, Bucuresti, 1974. Vladimir Dumitrescu, Arta culturii Cucuteni, Bucuresti, 1979. Vladimir Dumitrescu, Arta neolitica n Romnia, Bucuresti, 1968.

Maija Gimbutas, The Gods and Goddesses of Old Europe, 7000-3500 B.C. Mythes, Legends and Cult Images, London, 1974. Gheorghe Lazarovici, Florin Drasoveanu, Zoia Maxim, Parta. Monografie arheologica, Timisoara, 2001. Dan Monah- Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie, Piatra-Neamt, 1997. Radian Romulus Andreescu, Plastica antropomorfa si zoomorfa gumelniteana, http://www.cimec.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default.htm

Epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului

EPOCA DE TRANZIIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a. Chr.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziie se nelegea, pn nu demult, spaiul cronologic cuprins ntre sfritul culturilor eneolitice ( Cucuteni, Slcua, Gumelnia) i nceputul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru, Glina- Schneckenberg, Periam-Pecica), cu alte cuvinte o etap care este altceva dect neoliticul, dar care nu poate fi denumit nc epoca bronzului. n anii '60, cnd a aprut primul tratat de Istoria Romniei, acestei epoci i se afecta un spaiu foarte ngust de doar 200 de ani, cuprins ntre 1900-1700. La vremea cu pricina, datarea n ani calendaristici se baza pe cronologie de contact, neexistnd date C14 sau dendrocronologice. S-a ajuns la aceast datare mai ales pe baza relaiilor care puteau fi stabilite ntre spaiul nostru i succesiunea straturilor de la Troia, incetatenindu-se ideea c nceputul epocii ar coincide cu sfritul Troiei I, iar epoca ar fi paralel cu Troia II-IV . Culturile care mobilau acest spaiu erau complexul Horodiea-Folteti-Cernavoda II (n Moldova, NE Munteniei i Dobrogea), cultura amforelor sferice (ntr-un spaiu restrns din Moldova), Cultura Baden (n vestul Romniei) i cultura Coofeni, cu o arie mai mare de rspndire (Oltenia, o parte din Muntenia, Banat, Transilvania). Cu timpul, pe msura nmulirii cercetrilor de teren, au fost definite ca aparinnd epocii de tranziie o serie de culturi i grupuri noi, mult prea multe

pentru acest interval cronologic, care a devenit mult prea strmt. n plus, pentru datarea culturilor, au nceput a fi folosite tot mai frecvent metode moderne, fizico-chimice. Aceste datri noi nu corespundeau deloc cu cele pn atunci admise a fi corecte, fiind mult mai timpurii. Iniial ele au fost ignorate sau privite cu reticen, mai ales n condiiile n care metodele nu erau nelese sau nu erau nc foarte bine puse la punct, de multe ori existnd erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau nencreztori n aceste metode. (Vl. Miloji, spre exemplu, si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). Totui, dup un timp, s-a admis c epoca de tranziie trebuie extins i s-a datat intr-o manier de compromis ntre 2600/2500-2000. Aceast datare este i azi adesea folosit. In continuare, exist n literatura arheologic discuii n contradictoriu cu privire la aceast epoc. n esen se pune ntrebarea dac mai este necesar mentinerea acestei epoci n schema de evoluie preistoric. ntr-un articol din 1974, urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema, Alexandru Vulpe considera c noiunea "epoc de tranziie" exprim, de fapt, neputina arheologilor de a stabili o grani precis ntre neolitic i epoca bronzului, ea este doar un compromis care ncearc s tempereze discuiile n contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. Avnd n vedere reacia altor cercettori (Petre Roman, spre exemplu), acelai autor, n 1979, admite utilizarea n continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu, dar crede c aceast epoc de tranziie este o etap la care se va renuna pe msura avansrii cercetrilor. Propunerea lui Al. Vulpe, susinut i n articole recente, este aceea de a se ralia cronologia romneasc la cronologia egeean, ceea ce ar nsemna c epoca bronzului n spaiul actual al Romniei ar ncepe cam n acelai timp cu helladicul timpuriu n Grecia, adic la o dat n jur de 3500 a. Chr. , dat care, pentru spaiul nostru, nseamn sfritul culturilor eneoltice. Petre Roman, cercettor al acestei epoci, consider aventuroas aceast propunere i consider c ea nu rezolv problemele de delimitare a neoliticului de epoca urmtoare. El pune, spre exemplu, ntrebarea, unde am ncadra cultura Cernavoda I care este contemporan cu sfritul culturilor Gumelnia, Slcua i Cucuteni, dar are o cultur material care este net diferit de cea tipic eneoliticului. Sincronizarea nceputului epocii bronzului cu nceputul helladicului, spune el, nu se bazeaz pe argumente solide. Cele mai recente articole ale lui Al. Vulpe pledeaz pentru ideea de a se considera nceputul epocii brozului momentul constituirii blocului BadenCoofeni, moment care s-ar plasa pe la 3500, ceea ce ar presupune c acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziie n care fusese plasat anterior. Culturile anterioare acestui bloc, adic Cernavoda I - III, Celei, Folteti, Horoditea, Gorodsk, Usatovo, Herculane II, Cheile Turzii, ar rmne culturi ale epocii de tranziie, chiar dac unele sunt paralele n timp cu culturile eneolitice. Al. Vulpe nu precizeaz care este momentul cronologic n care ncepe aceast epoc de tranziie, ci doar c ea se termin la 3500. Deci, n final, Al. Vulpe pstreaz aceast epoc intermediar, dar extrage din ea culturile Baden i Coofeni care sunt caracterizate de o cultur material tipic epocii bronzului. Prerea profesorului Vulpe nu este mprtit de toat lumea i exist diverse alte propuneri privind coninutul epocii de tranziie sau datarea ei. n literatur adesea pot fi ntlnite estimri ntre 2600-2000 pentru epoca de tranziie. Dac acceptm opinia lui Al. Vulpe, nceputul epocii ar trebui plasat, cel mai probabil, pe la 3800 a. Chr. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziie este considerat a fi fost o epoc de instabilitate, caracterizat prin ptrunderi de valuri succesive de populaii, majoritatea de sorginte estic, venite din spaiul de step aflat la nord de Marea Caspic i de Marea Neagr, de pe cursurile inferioare ale Volgi, Donului, Niprului i Nistrului. Unii cercettori cred c aceste populaii pot fi identificate cu indo-europenii. Problema indo-europenilor este vast i cei 200 de ani care s-

au scurs de cnd antropologi, lingviti, arheologi si etnografi ncearc s o rezolve, fr a se ajunge la un consens, ne oblig la maxim pruden. Problema este, n primul rnd, una de esen lingvistic. S-a constatat c pe un teritoriu vast, cuprins ntre India i Atlantic, se vorbeau limbi nrudite ntre ele, drept pentru care a fost emis ipoteza c a existat un popor strvechi (aa numit indo-european) care vorbea o limb strveche, din care apoi au evoluat celelalte limbi att de nrudite ntre ele. Odata emisa aceasta ipoteza, urmtorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor, care trebuia s fi fost i expansiv n spaiu. Sau emis foarte multe ipoteze, fr ca vreouna s fi fost solid argumentat. Patria de origine a fost identificat a fi fost n Pen. Scandinav, n zona Europei Centrale, zona pontic sau dunrean, Armenia, Asia Central, Pamir. Deci nu se tie, nici pn azi, unde ar putea fi plasata. n acest situaie, identificarea populaiilor estice ptrunse n spaiul nostru acum, in epoca de tranzitie, cu indo-europenii, care nu tim dac au existat ca nucleu iniial, nu tim de unde i ncotro au plecat, este aventuroas, mai ales n condiiile n care, chiar dac ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora, trebuie s admitem c ei au ntlnit n calea lor o serie de populaii pe care ori le-au asimilat i influenat, ori le-au mpins spre alte zone, antrenndu-le n migraie, sau de la care au mprumutat elemente de civilizaie material. Oricum, arheologia, n lipsa unor izvoare scrise, nu are capacitatea de-a surprinde diferene lingvistice, ci doar diferene de civilizaie material, de obiceiuri funerare, de exteriorizare n plan material a credinelor religioase. Ori diferenele n aceste planuri nu presupun nicidecum n mod obligatoriu diferene etnice sau lingvistice. Micrilor de populaii care au afectat spaiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. Am remarca din literatur doi autori care au n vedere toat aceast perioad: P. Roman (un studiu din 1981, din revista SCIVA) i Maria Gimbutas, cercettoare din SUA, care a scris mai multe articole pe aceast tem , care au fost traduse i adunate ntr-un volum numit Civilizaie i cultur, aprut n 1989. Cei doi autori prezint un adevrat scenariu al acestor ptrunderi, amndoi considernd c noii venii sunt indo-europenii, care au afectat n valuri succesive spaiul de SE al Europei. M. Gimbutas folosete pentru aceste populatii intrusive termenul de populaii kurganice. P. Roman plaseaz aceste micri de populaii ntre 3500-2000 a. Chr., n timp ce M. Gimbutas consider c nceputul lor este de plasat pe la 4200 a. Chr., dat mult mai credibil dac avem n vedere datele 14C , tot mai numeroase in ultimul timp. Primul val (cel de la 4200 a. Chr. dupa la M. Gimbutas, respectiv 3500 la P. Roman) ar fi afectat zona noastr ntr-un moment n care n Moldova se apropia de sfrit faza A 4 a culturii Cucuteni, n Muntenia se ncheia faza A 2 a culturii Gumelnia, n Oltenia cultura Slcua se afla n faza a IV-a, iar n Transilvania evoluau culturile Tiszapolgr (Romneti) i Petreti. M. Gimbutas crede c noii venii sunt populaii Sredni Stog II, plecate de pe Niprul Inferior. Venirea lor se face simit arheologic prin apariia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proast calitativ, care folosete ca degresant cochiliile de scoici i melci pisate sau calcarul mrunit. n plus, apar nite sceptre din serpentin sau diorit, lefuite, care au forma unor capete de animale, cel mai adesea de cai. Ele sunt atestate la Fitioneti, Casimcea, Slcua, Fedeleeni, n Romnia, dar i n fosta Jugoslavie si Bulgaria. Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioar. P. Roman consider c aceast prim penetraie nu a fost foarte puternic, dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale, cu intensitati diferite de la o zon la alta. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puin afectat, de altfel populaia ei pare a fi fost destul de numeroas, iar aezrile erau bine fortificate. Se crede c intruii au fost tolerai, iar cultura Cucuteni a continuat s existe pe parcursul fazelor A-B, B1 i B 2. n restul Romniei se produc, totui, unele transformri. Populaiile Gumelnia i modific arealul de locuire, abandoneaz Dobrogea i zonele joase din Cmpia Munteniei,

refugiindu-se pe doua direcii: spre N, ctre zona colinar sau spre V, afectnd spaiul de locuire Slcua. Are loc o reacie n lan: populaiile Slcua se refugiaz pe ostroavele de pe Dunre, coboar pe Morava spre Macedonia i Albania sau se ndreapt spre Transilvania; purttorii culturii Lengyel, din Ungaria, se refugiaz pe Dunre n sus, spre Polonia i Germania. Spaiul abandonat de populaiile Gumelnia este ocupat de noii venii care pun bazele unei culturi de coloratura estica numit Cernavoda I. n Transilvania, se constat dispariia unor culturi precum Petreti i Tiszapolgr i formarea unei sinteze culturaleSalcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-, care ar putea fi expresia unui proces de unificare cultural, de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. Ceramica pictat decade, se mai practic pictura doar dup ardere (pictura cruda). Tot n Transilvania apare un grup cultural nou, care, judecnd dup inventarele funerare, este intrusiv- grupul Decea Mureului-, care are un pandant i n Ungaria, n Campia Tisei -grupul Csongrd. Grupul este posibil s fi fost de nomazi sau seminomazi cci nu i se cunosc aezrile, ci doar mormintele. Ele sunt plane, de inhumaie, cu schelete n poziie ntinsa pe spate si au un inventar neobinuit pentru aceast zon: depuneri de ocru, obiecte mrunte din cupru, podoabe din scoici unio, mciuci din piatr, lame din silex. Interesant este c ceramica depus n morminte este de factur local. n concluzie, n urma primului val se formeaz n sudul Romaniei o cultur nou, intrusiv, Cernavod I, care, cronologic vorbind, aparine eneoliticului, dar care, prin cultura material, prezint afiniti cu culturile epocii de tranziie. Ca urmare a contactului cu populaia local, aceast cultur, spre finele ei, va avea deja o coloratur local. Nu este clar locul de origine al acestei populaii. Unii cred c este vorba de o populaie panic i sedentar de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni, care a fost forat s se deplaseze de presiunile nomazilor, M. Gimbutas crede c sunt nomazi. Nu se tie dac acest prim val aduce, pe lang sceptrele din piatr n form de cal, i calul sau el este adus doar de valul al doilea. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare i afecteaz n temelii civilizaia neolitic, ducnd la dispariia ei. Acest val este datat de M. Gimbutas pe la 3400/3200, iar de P. Roman n jur de 2700/2600. Amndoi sunt de acord c spaiul actual al Romniei a fost invadat pe doua direcii, dinspre N i dinspre E. n timp ce M. Gimbutas crede c acum ncepe epoca bronzului, P. Roman consider c acum ncepe epoca de tanziie. Dinspre nord, primele populaii care ptrund sunt cele cu amfore sferice, venite din Podolia, fiind i ele mpinse, la rndul lor de la spate de populaiile de sorginte estic numite Gorodsk. Populaiile cu amfore sferice ocup o zon restrns din NV Moldovei, situat ntre Carpatii Orientali, Valea Siretului i Tazlu. Ulterior, apar i populaiile Gorodsk care ocup ce mai rmsese neocupat din Moldova, suprapunndu-se peste populaiile Cucuteni. Din contopirea esticilor cu autohtonii va aprea cultura Horoditea-Erbiceni. Alte popualaii estice, Usatovo, penetreaz prin zona gurilor Dunrii i afecteaz Dobrogea, Muntenia i Oltenia. Din mixtarea cu localinicii i cu populaiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III, care ocup toat zona de cmpie limitrof Dunrii, Banatul i Criana. Mai trziu i treptat nainteaz pe Dunre spre centrul Europei. Este afectat i NE Bulgariei, unde apare cultura Ezero. M. Gimbutas crede c a fost afectat chiar sudul Pen. Balcanice, considernd c 33 de morminte tumulare descoperite n Insula Leukas sunt o dovad in acest sens, mai ales c n inventarele funerare apar pumnale i sunt atestate i sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor. Un val de ntrziai estici vor ocupa ceva ma trziu Dobrogea, n detrimentul populaiilor Cernavoda III, punnd bazele culturii Cernavoda II. Se crede c acest al doilea val, cel usatovian, a adus cu siguran calul, bronzurile arsenizate, noi tipuri de construcii funerare, carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila, pe Nipru Inferior), noi zei. Cel de-al treilea val, dupa M. Gimbutas, este cel al mormintelor tumulare- Yamna (nseamn groap)-, care n literatura arheologic

din Romnia este ncadrat deja n bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor.

Venirea populaiilor noi are urmari de natura economica caci schimb raportul dintre cultivare i creterea vitelor, n detrimentul cultivrii. Se manifest o preferin pentru ovicaprine i bovine. Cel mai probabil, al doilea val aduce i calul i carul. Se constat disparia aezrilor de tip tell, caracteristice zonei de cmpie n eneolitic. Cu mici excepii, aezrile au straturi subiri de cultur, sunt de dimensiuni reduse, cu doar cteva colibe, sunt de scurt durat, de multe ori de tip sla/cenusar (zolniki). Treptat, dispare ceramica pictat. Dac iniial se mai pstreaz pictura tricrom, ulterior ea devine monocrom, iar apoi dispare cu totul. n primele faze ale culturilor Horodiea-Erbiceni i Folteti se mai practic pictura tricrom. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisat sau calcarul, este prost modelat, cu multe asimetrii si stangacii, nedecorat sau, eventual, decorat cu urul sau cu caneluri, este prost ars. Decade in mod vizibil plastica antropomorf, treptat idolii feminini sunt nlocuii cu cei masculini, poate zei ai soarelui, tunetului i cerului, adesea reprezentai ca zei rzboinici, agresivi, narmai cu pumnale. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. Dispar canoanele de modelare, simboluri ale unitii de credin religioas. Piesele masive din cupru, precum topoarele ciocan, topoarele plate, trncoapele, topoarele cu brae n cruce, dispar fara urma. Locul lor este luat de piese mrunte din cupru sau bronzuri arsenizate, cele mai multe fiind podoabe. Cea mai important dintre piesele noi este pumnalul, prima arm n adevratul sens al cuvntului, care apare nc din epoca eneolitic, poate ca urmare a celor dinti ptrunderi de populaii intrusive. Ea deschide seria dezvoltrii fr precedent a armelor n epoca urmtoare, semn c apar frecvente conflicte intercomunitare. Aceste piese sunt aduse din zona caucazian (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. Ele se vor continua tipologic n epoca bronzului. Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalsz, din aria culturii Baden, dar exist roi miniaturale mai timpurii) ca i calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice, pentru creterea mobilitii n spaiu i dezvoltarea schimburilor coerente la mare distan. Apar obiceiuri de nmormntare noi. ncepnd cu al doilea val, sunt atestate mormintele tumulare. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatr din jurul mormintelor, menhirii (la Casimcea), mormintele n cist. Inventarele funerare sunt mai bogate, mai ales n cazul defuncilor brbai, care este clar c sunt rzboinici, fapt dovedit de maciuci, topoare de lupt sau pumnalele depuse n morminte. Practica presrrii cu ocru a cadavrului este mai frecvent. Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii, copii sau servitori, atestate att la populaiile cu amfore sferice, ct i la cele estice. Asa cum arat nmormntrile, noua societate este

marcat de puterea brbatului ntr-o msur mult mai mare dect nainte. Este posibil ca aristocraia rzboinic s dein rolul conductor. Apar diferene majore ntre membri grupurilor umane, evideniate de frecventele sacrificii (fr ndoial c nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitar, cci trebuie c existau sacerdoi sau meteugari specializai, cu un statut aparte n cadrul comunitii). Cei sacrificai nu pot fi dect prizonieri de rzboi sau robi. Adesea li se depune in morminte doar capul. Sceptrul n form de cap de cal pare a fi simbolul autoritii. Au loc schimbri notabile n sfera credinelor religioase, altfel nu se poate explica mpuinarea statuetelor antropomorfe feminine i nlocuirea lor cu cele masculine. Zeiele par a fi nlocuite cu zei cu atribute rzboinice, la fel ca i populaiile care-i ador. Se crede despre ei c sunt zei uranieni: ai cerului, soarelui, tunetului. CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Aceast cultur se formeaz dup prima penetraie de populaii estice, prin dizlocarea populaiilor Gumelnia din Dobrogea, E Munteniei, S Moldovei i NE Bulgariei, care sunt mpinse spre nord i vest. Noii venii sunt cresctori de animale (ovi-caprine i bovine, mai rar cai), dar triesc i din vntoare, pescuit i cultivarea plantelor. Unii cercetatori cred c ar fi fost, initial, o populaie stabil, dar c ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaii nomade, de cresctori de animale. Aceast cultur evolueaz n paralel cu Cucuteni A4, A-B i B, este contemporan cu Troia I i asimileaz elemente de civilizaie local, drept pentru care primete in timp o coloratur local. n staiunea eponim, cea de la Cernavoda- Dealul Sofia, au fost identificate trei straturi, pe care se bazeaz periodizarea culturii n trei etape. Aezarea era aprat de Dunre i de viroage naturale. Pentru a putea fi locuit, dealul a fost terasat. n prima i ultima faz, aezarea a fost fortificat. Alte situri se cunosc de la Cascioarele, Oltenia i Ulmeni. Aezrile sunt plasate n locuri cu aprare natural. Au atat locuinde suprafa durabile i de mari dimensiuni, ct i colibe. Ceramica are ca degresant scoicile pisate i este decorat cu nurul. Printre formele ceramice se pot observa i unele de tradiie Gumelnia. Purtatorii culturii au foarte puine obiecte din cupru i arme, fapt destul de ciudat pentru nite cuceritori. CULTURA CERNAVODA III-BOLERZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocup spaii foarte largi : din Romania, sectorul de campie ce se afl de-a lungul Dunrii, Cmpia Banatului i Criana. Ea este atestat de-a lungul Dunrii i n Serbia, Ungaria, Slovacia i chiar n Polonia de sud. Petre Roman spune c aceasta cultura nu este omogen i c reprezint un conglomerat etnic, datorit faptului c noii venii, populaiile Usatovo, se suprapun peste grupe etnice diferite. Afirmaia este discutabil. Dac nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definit ca fiind o cultur? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologic, ca urmare afirmaia nu se bazeaz pe nici un argument. Aezrile sunt nefortificate, locuinele nu sunt prea solide. Ceramica se caracterizeaz mai ales prin forme globulare i decor canelat. Se cunosc reprezentri plastice atat feminine, cat i masculine. O statuet masculin de la Cernavod are reprezentat un pumnal incizat pe piept. Morii sunt ngropai n aezri, chircii, adesea presrai cu ocru. Petre Roman afirm c purttorii acestei culturi au controlat principalele ci de comunicaii din SE Europei: Dunrea, culoarul Vardar-Morava, care fcea legtura cu Grecia i Troia. Se presupune, in consecinta,

si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. n Oltenia i Banat, cultura a fost urmat de culturile Coofeni i Baden, dar nu se tie ce s-a petrecut cu ea n Muntenia. Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III, care au fost plasate tot n perioada de tranziie: Celei i Orlea- Sadovec. Grupul Celei este atestat doar la Celei i Silitioara n Romania, iar n Bulgaria la Nova Zagora i n Petera Devetaki . La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcie si au fost dezvelite cateva locuine de suprafa. Printre formele ceramice se remarc vasele de tip askos i castroanele cu buza teit oblic. Nu este exclus posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea s aparin acestui grup. De la Celei se cunosc i podoabe de aur. Grupul Orlea-Sadovec este atestat i n Bulgaria i este considerat a fi de origine sudic, la formarea cruia i-a adus contribuia cultura Ezero din Bulgaria. Azi nu este nicidecum lmurit problema acestor dou grupuri cu arii de raspandire mult prea mici. Este posibil ca, de fapt, s fie vorba de un singur grup sau s reprezinte amandoua o etap incipient a culturii Coofeni. CULTURA AMFORELOR SFERICE Aceast cultur s-a dezvoltat pe un spaiu foarte larg care cuprinde Polonia, partea estic a Germaniei, Slovacia, Ucraina, zone n care este atestat mai ales prin morminte megalitice. Pe teritoriul nostru, purttorii acestei culturi ptrund din Podolia, cultura fiind deja ntr-o faz final. Cultura a fost identificat prin spturi n anii '50 de ctre Dinu Marin. Este ocupat mai ales zona de NV a Moldovei, cuprins ntre Carpaii Orientali, Siret i Tazlu. De pe urma acestor populaii au rmas mai ales morminte, precum cele de la Dolhetii Mari, Grniceti i Preuteti. Mormintele sunt n gropi cptuite i acoperite cu dale din piatr (ciste). De obicei, cistele conin mai multe schelete chircite (1-7 la noi, 3-10, n spaiul de origine). De cele mai multe ori este vorba de nmormntri simultane, dovad c se practicau sacrificiile umane (soie, copii, servitori). Inventarul funerar, mai ales al defunctului brbat, este foarte bogat: topoare din silex lustruite, lame de silex, aplici, brri i catarame din os ajurate i incizate. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 tori sub buz, decorate cu nurul. Economia se baza n principal pe creterea transhumant a animalelor, dar este practicat i agricultura. Nu se ie cum a disprut aceast cultur. Spaiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaiile Horoditea-Erbiceni II. Probabil purttorii ei au disprut treptat, covrii numeric de populaiile vecine. Este posibil ca aceasta cultura s fi avut contribuii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE, n a crei arie de dezvoltare sunt documentate, de asemenea, morminte n cist. COMPLEXUL CULTURAL HORODITEA- ERBICENI- FOLTETI Unii cercettori separa cultura Horoditea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteti din NE Munteniei, alii vorbesc despre un singur complex, cele dou culturi fiind foarte asemntoare din punct de vedere al culturii materiale. Horoditea i Erbiceni sunt aezri din jud. Botoani, respectiv Iai. Iniial cultura a fost atestat doar la est de Siret, ulterior, n faza a II-a, a ocupat i zona de la vest de Siret, adic fostul spaiu locuit de populaiile cu amfore sferice. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). Aezrile (Horoditea, spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocup poziii dominante. Locuinele au, uneori, podea din dale de piatr. Se cunosc i colibe. Inventarul aezrilor se caracterizeaz prin multe oase de animale: ovi-caprine, bovine, porci, foarte rar cai, dovad c sunt cresctori de animale. Att ceramica, ct i plastica antropomorf sunt, mai ales n prima faz, de tradiie cucutenian. Pictura este insa, monocrom. Degresantii obinuiti sunt cochiliile de scoici i melci ca i calcarul, toate pisate. Se folosete i decorul

prin impresiune cu nurul. Mormintele sunt plane, de inhumaie. Nu se tie ce a dus la dispariia acestei culturi. Se bnuiete c ptrunderea populaiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza. Alii cred c ea a continuat s existe discret i la nceputul epocii bronzului, dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare, practicand inhumatia sub tumuli. Cultura Folteti are, in mare, aceleai caracteristici. Siturile mai importante sunt aezrile de la Foltei i Stoicani. Se crede c unele morminte de la Brilia i-ar putea aparine. CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai trziu dect Cernavoda III, dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte ntre cele dou pentru ocuparea sectorului dunrean cuprins ntre Oltenia i Hrova. Este atestat n E Munteniei, Dobrogea i pe litoralul nordic al Bulgariei, pn la Burgas. Cultura se formeaz pe un fond Cernavoda I, peste care se suprapun populaii Usatovo. La Varna sunt atestate locuine lacustre. Purttorii acestei culturi sunt foarte preocupai de asigurarea subzistenei, fapt pentru care pescuiesc, culeg scoici, vneaz cervide. Cresc ovicaprine i bovine. Au att morminte de inhumaie plane, ct i tumulare. BIBLIOGRAFIE:

Petre Roman- Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului, SCIVA 32, 1981, 1, p.21-42. Marija Gimbutas, Civilizatie si cultura. Vestigii preistorice in sud-estul european, Bucuresti, 1989. Alexandru Vulpe, Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului, in Memoriile Academiei Romane, Sectia stiinte istorce si arheologie, Ser.IV 21, 1996 91997), p. 33-47. Aexandru Vulpe, Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania, in Vlad Nistor, Daniela Zaharia (coord.), Timpul istoriei. Memorie si patrimoniu I, in honorem emeritae Ligiae Barzu, Bucuresti, 1997, p. 37-49.

Epoca bronzului pe teritoriul Romaniei

EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i.e.n.). CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII

MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului, spaiul nostru mai este afectat n dou rnduri de penetraii de populaii estice, care au o economie bazat pe pstorit. Primul val este cel al populaiilor Yamna i se dateaz la nceputul epocii. Este afectat in special jumtatea estic a Romniei, mai ales spaiul extracarpatic, prezena noilor venii fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groap cu trepte, sunt captuite cu rogojini i sunt acoperite cu brne. Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. Cel de-al doilea val este constitut din populaiile Sabatinovka, care ptrund tot dinspre est, dar spre sfritul epocii bronzului, ducnd la formarea n spaiul nostru a dou culturi de coloratur estic: Noua, n Moldova i Podiul Transilvaniei, i Coslogeni, n Muntenia i Dobrogea. Dinspre Europa Central par a se fi micat spre SV populaiile cunoscute sub numele de Hgelgrberkultur (prescurtat HGK), n traducere cultura mormintelor tumulare. Cercetarea maghiar ( Istvn Bna, Amalia Mozsolics, S. Foltiny) consider c naintarea acestor populaii a provocat i deplasarea altor populaii pe care le-au gsit n cale. Din Ungaria este foarte afectat Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunre), de unde dispare cultura cu ceramic incrustat. Dispar i alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria i Romnia: Periam-Pecica (din zona de vrsare a Mureului), Vatina (din Serbia i Banat), Verbicioara (din Oltenia i sudul Banatului). Se pare c populaiile cu ceramic incrustat din Transdanubia s-au deplasat n jos, pe Dunre, ducnd la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj n sudul Ungariei i Croaia i a culturii Zuto Brdo-Grla Mare n nordul Serbiei, Banatul jugoslav, sudul Banatului romnesc i zona dunrean a Olteniei, unde au fost nlocuite culturile Vatina i Verbicioara. n Banat se formeaz o nou cultur, Cruceni-Belegi care pare a avea i elemente preluate de la culturile cu ceramic incrustat i elemente HGK. n ciuda acestor evidene, cercetarea romneasc nu mprtete teza migraiei, spunnd c spaiul nostru nu a fost afectat de populaiile HGK. Totui sunt elemente de cultur material de tip HGK n Banat, Criana i la Trgu Mure. n ceea ce privete culturile cu ceramic incrustat care apar pe ambele maluri ale Dunrii, unii cercettori, precum Bernhard Hnsel, cred c s-a rspndit doar o mod ceramic i nu i populaia care o producea. Totui este greu de crezut c moda ceramicii incrustate cu past alb a murit la ea acas (adica in Transdanubia), dar s-a rspdit n alte spaii n forme identice. Pe linia Dunrii se rspndee i un nou rit de nmormntare, incineraia, urmat de depunerea resturilor cinerare n urne. Apar piese din Europa Central precum brotlaibidolii din lut (idolii n form de pine), zuruitorile aviforme sau vasele aviforme. n aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvolt (fr precedente n bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorf care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult, nseamn c se schimb i credinele religioase, inclusiv credinele despre moarte i imaginea despre viaa de dincolo. Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode ceramice, ci de schimbari de esenta, inclusiv la nivelul

vietii spiritale, motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata. ECONOMIA n general exist un echilibru ntre agricultur i creterea vitelor. Doar n ariile unor culturi din bronzul timpuriu i trziu (Yamna, Noua, Coslogeni) pare a predomina creterea vitelor, ca urmare a ptrunderii celor dou valuri stepice, Yamna i Sabatinovka. n general, se constat o adaptare a economiei la zonele de relief. Culturile Baden i Periam-Pecica erau n principal cultivatoare de plante, ambele evitnd alte forme de relief dect cmpia. Populaiile Coofeni au ocupat toate formele de relief i s-au adaptat la orice condiii de mediu. Unele populaii, cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru, au fost atrase doar de zona de podi sau de deal i au practicat mai mult creterea vitelor. Pe lng aceste dou ocupaii care asigur subzistena, pot juca un rol destul de important i vechile ndeletniciri, precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar n aria culturii Grla Mare, care s-a dezvoltat de o parte i de alta a

Dunrii, ntr-o zon cu multe lagune fluviatile, bogate in peste si pasari de balta.. ASEZARILE Amplasarea este, la fel ca i n neolitic, lng o surs de ap potabil. Sunt locuite toate zonele de relief. Tipurile de aezri sunt foarte diverse, de la o cultur la alta sau de la o zon de relief la alta. Aezarea de tip tell, frecventa in neolitic, exist acum doar n doua arii culturale, PeriamPecica i Otomani. Ambele aezri eponime ale culturii Periam- Pecica au mai multe straturi de cultur, 9 respectiv 16, ultima avnd o depunere de 4 m grosime, semn c a fost locuit o perioad foarte lung de timp. Aezrile de tip cetuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg, Lemnia, Turia) Otomani (Barca) i Monteoru (Srata Monteoru- aezare n pant cu 13 nivele de locuire, Cndeti, Fitioneti, Neni.) Ele sunt situate pe nlimi aprate natural, dar au i fortificaii

suplimentare. Sisteme interesante de fortificaii, foarte elaborate, au fost semnalate mai ales n aria culturii Monteoru. La Srata Monteoru i Fitioneti fortificaia era constituit dintr-un zid de piatr, legat cu pmnt. La Srata a fost dezvelit i un turn asa-zis de supraveghere. La multe dintre aezrile din ariile acestor culturi se fac chiar pai spre urbanism. Multe dintre ele au o acropol cu o cldire solid, eventual i o cldire de cult (Srata Monteoru), iar n arie Monteoru sunt frecvente terasrile pantelor pentru a putea fi locuite, cci erau foarte abrupte. Aezrile de tip sla, zolniki sau cenuar sunt tipice culturilor din bronzul trziu- Noua, Coslogeni, grupul Govora. Sunt aezri cu straturi superficiale de cultur, tipice pentru pstori. Se caracterizeaz prin depuneri de cenu i multe oase de animale domestice. Locuinele sunt de tip colib, foarte puine i rarefiate n spaiu. Tipurile de locuine sunt destul de puin cunoscute. Par a continua sa existe atat bordeie, cat si, mai ales, locuine rectangulare de suprafa, fcute n tehnica tradiional. Printre cldirile mai deosebite, trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura PeriamPecica), Balej (aria culturii Grla Mare, dar din Bulgaria) i Slacea (cultura Otomani, faza a II-a). Acest tip de cldire a avut, cel mai probabil, funcionalitate de sanctuar. Un caz mai special l reprezint unele aezri i locuine din aria culturii Vatina. La Moorin-Feudvar, n zona Titel, a fost spat o aezare care avea case cu aceeai orientare, de 5-6 x10-12 m, foarte nghesuite, distana dintre ele fiind de aprox. 1 m. Existau desigur i ulie, avnd n vedere dispunerea foarte riguroas a locuinelor. Foarte interesant este c unele locuine aveau pereii decorai cu un fel de stucatur n relief. Au fost descoperite ancadramente de ui, formate din linii verticale i orizontale n relief, ca i fragmente de coloane ncastrate n zid, dar uor ieite n afar. Alte reliefuri de pe perei sunt formate din romburi concentrice. Perei cu decor reliefat se cunosc i de la Corneti, din aria aceleeai culturi. O friz spiralic n relief au avut i pereii exteriori ai sanctuarului de la Slacea, din aria culturii Otomani. OBICEIURI FUNERARE A.F. Harding, un cercettor britanic, afirm, vorbind la modul general despre epoca bronzului n Europa, c n aceast epoc s-a crezut mai mult n nemurire dect n neolitic. Dovada ar fi mulimea necropolelor i obligativitatea nmormntrii chiar i atunci cnd trupul defunctului nu a fost recuperat. Inmormntarea era, probabil, paradoxal, o procedur pentru eliminarea morii sau de negare a ei, itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. n majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripii de ritual care se respect ntocmai. Necropola este situat n afara aezrilor i este privit ca o lume diferit de cea a viilor, dar i ca un loc al strmoilor. Statutul social al indivizilor se conserv i dup moarte i se subliniaz de cei rmai n via cu ocazia ceremoniei funerare. n epoc se folosec att inhumaia, ct i incineraia. Inhumaia caracterizeaz mai ales bronzul timpuriu i mijlociu, incineraia devine rit dominant n bronzul trziu. Ea cucerete teren, rspndindu-se de la vest

spre est, aprnd mai nti n zonele vestice ale Romniei. Incineraia sugereaz c, de acum incolo, conservarea trupului nu mai este obligatorie, ba chiar incinerarea trupului ofer sufletului ansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabil. Exist culturi care-i fac o regul din inhumaie: Periam-Pecica, Zimnicea Plovdiv, Coslogeni, Tei, altele din incineraie: Nir, Grla Mare, Cruceni-Belegi, Suciu de Sus, Bistre-Ialnia, dar si culturi birituale: Monteoru, Otomani, Wietenberg, Noua, poate si Verbicioara. Biritualismul practicat n aceeai arie cultural, ne face s credem c ntre credinele religioase ale inhumanilor i incineranilor nu este, totui, o prpastie, aa cum adesea se crede. Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului, unele de dimensiuni uriae. Niza Myla, din Slovacia (1500 de morminte, cultura Otomani), Tiszafred, din Ungaria (1000 de morminte, cultura Otomani), Sarata Monteoru (4 necropole, cultura Monteoru), Cndeti (aproximativ 1200 de morminte, cultura Monteoru). Mormintele de inhumaie sunt fie plane, fie tumulare (tumul= movil mare de pmnt). Cele tumulare caracterizeaz mai ales bronzul timpuriu i populaiile de sorginte estic. E greu de spus dac apariia tumulului n spaiul nostru se datoreaz penetraiei unor populaii estice sau dac este vorba doar de o idee preluata, venit dinspre est . n general, tumulul, chiar dac invetarul funerar este modest, este considerat un indiciu c defunctul este un personaj cu statut social nalt, prentru c efortul de ridicare movilei funerare este mare i presupune efortul comunitar, deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia, ci intreaga comunitate. Tumulul este i un semn de loc sacru (al strmoilor) i are rol de magnet, n sensul c atrage dup sine ali tumuli, nu neaprat contemporani. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale, gropi cptuite cu dale de piatr (morminte n cist tipice culturii Schneckenberg), morminte cu catacomb (in arie Monteoru, fazele timpurii), sau morminte cu treapt, acoperite cu brne. n general, gropa n care se depune trupul poate fi asimilat cu un container, un spaiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. Mormintele odata nchise, nu se mai deschid. n felul acesta este exclus contactul dintre vii i mori i sunt respectai strmoii. Mormintele de incineraie au gropi rotunde n plan si tronconice n seciune (culturile Cruceni-Belegis, Grla Mare). Doar n aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli, restul fiind plane. Resturile cinerare se depun n urne, n gramezi, direct pe sol, sau sunt risipite n groap. Orientarea i poziia defuncilor este uneori dictat de reguli foarte stricte. n arie PeriamPecica a fost observat orientarea i poziionarea complementar a celor doua sexe (femeile cu capul la S, brbaii cu capul la N, femeile pe dreapta, brbaii pe stnga). Pozitia este fie

ntins pe spate, fie chircit pe dreapta sau pe stnga.

Cantitatea i calitatea inventarului funerar sunt n strns relaie cu vrsta, sexul i statutul social al defunctului. n general, mormintele de brbai sunt cele mai bogate i cele de copii i senili cele mai srace. Podoabele caracterizeaz mai ales mormintele de femei, armele i uneltele pe cele de brbai. Razboinicul este, totui, de puine ori nsoit de armele sale, spre deosebire de alte epoci (Hallstatt, spre exemplu). Uneori, metesugarii au lng ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. S-a observat c, de obicei, n acele arii culturale n care armele apar frecvent n depozite, mormintele nu au arme i invers. n unele arii culturale au fost determinate inventare standard: n arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron i o cana cu 2 tori , ambele aezate n zona capului. n arie ZimniceaPlovdiv, inventarul se compune dintr-un singur vas, n aria culturilor Cruceni-Belegis i Garla Mare inventarul standard numra trei vase: o urna, un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentar i o canit pentru ofrande lichide. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva, o ofranda alimentara sau lichida. Nu este clara motivatia ofrandei, dar, cel mai probabil, ea este partea defunctului din ospatul funerar, destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecveni degresani folosii la modelarea lutului sunt cioburile pisate i nisipul. n aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) exist ceramic care are ca degresant calcarul cochilifer mrunit. n general, ceramica epocii bronzului este de bun calitate, chiar spectaculoas prin forme sau motive decorative n cazul unor culturi precum Vatina, Grla Mare, Suciu de Sus, Wietenberg sau Otomani.

Formele ceramice sunt mult mai variate dect n neolitic. Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cnile i cetile cu foarte multe variante tipologice, care se dezvolt n toate ariile culturale. Se dezvolt spectaculos amfora (vas nalt, cu gura ngust, destinat depozitarii lichidelor), mai ales la culturile incinerante, care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare, CruceniBelegi). Vasul de tip kantharos - vas cu gura larg, prevzut cu doua torti, trase din buzeste tipic multor culturi, din bronzul mijlociu sau, mai ales, final: Vatina, Grla Mare, Govora, Tei, Noua, Coslogeni. Castroanele apar n toate ariile culturale. Mai spectaculoase ca form sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina, Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminene din aria Otomani. O form rar, dar interesant este cucul, tipic culturii Coofeni. Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina i Grla Mare. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite i asa-zisele tvi sau tigai de pete sau vasele de tip pyraunosun fel de vetre mobile- cunoscute din ariile culturilor Verbicioara,Vatina, Grla Mare, Cruceni-Belegi. Dintre vasele de cult, trebuiesc amintii askoii (la singular askos= vas asimetric, n form de burduf sau de ra) mai frecveni n bronzul timpuriu n ariile culturilor Coofeni, Baden, Monteoru sau vasele de ofrand cu fund ascuit din aria Monteoru. Din aria culturii Grla Mare atrag atenia pixidele cu patru proeminene perforate, prevzute cu capace n form de plrie de mexican (de la termenul grecesc pixis care nseamn cutie), care aveau rol de cdelnie sau cnile aviforme (cu corpul in forma de pasre de apa) i unele i altele frecvente n morminte. Din aceeai arie se remarc zurglii din lut cu modelare aviform, folosii n ceremonii cu cntec i dans, cu rol de castaniete.

Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice. Doar n aria Suciu de Sus sunt atestate i motive de inspiraie vegetal. Decorul este ntotdeauna simetric, avnd una sau doua axe de simetrie. Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gtul sau partea bombat a vasului. Unele vase sunt decorate i n interior, mai ales strchinile din aria culturii Grla Mare. Exist arii culturale unde ceramica este foarte puin decorat: Schneckenerg, Periam-Pecica, fazele timpurii Monteoru, Noua, Coslogeni, Zimnicea Plovdiv, iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte mpodobit: Wietenberg, Otomani, Grla Mare, Suciu de Sus. Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut c sunt de inspiraie micenian, la fel ca alte dou motive, argonautul i vrtejul. Ultimele dou sunt cultivate mai ales n ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. Spirala apare i pe ceramica Vatina sau Garla Mare. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice, cercurile cu raze, triunghiurile i romburile haurate (Tei, Govora, Costia), S-urile imbucate sub form de talaz, zig-zag-ul, crligele spiralice, toate prezente pe ceramica Garla Mare. Meandrul este cultivat n mai mic masur, fiind frecvent doar n ariile Wietenberg i Grla Mare. Ca tehnici de ornamentare se folosesc:

1. inciziape

ceramica Vatina, Verbicioara, Monteoru 2. impunsturile succesive - pe ceramica Grla Mare 3. impresiunea cu rotia - pe caremica Wietenberg, Cruceni-Belegi (nur fals) 4. lustruirea- pe ceramica Periam-Pecica,Vatina, Monteoru 5.incrustaia cu past alb- pe ceramica Coofeni, Grla Mare, Wietenberg, Tei, CruceniBelegis, Vatina. Este tehnica care ia cea mai mare amploare n aceast epoc 6. tampilarea- pe ceramica Garla Mare ( se cunosc i ustensile din lut utilizate n acest sens) 7. decorul plastic n relief se compune din: -potcoave- in arie Coslogeni,

-proeminene - pe ceramica Otomani, Grla Mare, Cruceni-Belegi, Suciu de Sus -protome de psri i cornute - la ceramica Grla Mare, Suciu de Sus -bruri n reliefn toate ariile

culturale -coaste n relief - pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile- doar la ceramica culturii Coofeni 8. canelarea- apare deja din bronzul mijlociu, dar este tipic mai ales bronzului trziu, aparand frecvent pe ceramica Otomani, Grla Mare, Cruceni-Belegi, Igria, Bistre-Ialnia. 9. excizia, care este foarte rar, practicandu-se doar accidental in aria culturii Grla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil c ntre membri comunitailor exist deosebiri. Ele sunt relevate de studiul necropolelor i al inventarelor funerare, uneori cu arme, alteori cu podoabe de aur (spre exemplu n necropola de la Beba Veche, n aria Periam-Pecica), dar i de aparia unor fenomene de tezaurizare. Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe i arme. Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalu (jud. Covasna, in arie

Wietenberg, cu 4 topoare si falere), Mcin (pumnale), Perinari (12 halebarde, o spad de aur i 4 topoare de argint), Tignai (falere, inele bucl, brri), Pecica-Rovine (faler i tutuli conici), iar dintre cele trzii : Scuieni (falere), Vrand (falere), Adoni, mig (falere, mrgele, saltaleoni), Grniceri (falere). Sacrificiile umane atestate n aria Monteoru sau construciile funerare care solicit un mare efort comunitar (tumulii) o sugereaz si ele deosebiri majore de statut social. Probabil c in aceasta epoca se contureaz o aristocraie rzboinic care-i revendic funcii de conducere. CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul c epoca bronzului este o perioad caracterizat prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare, fapt demonstrat de fortificaiile frecvente din aezri, dar mai ales de dezvoltarea fr precedent a armelor precum spada i toporul de lupt. Cele mai rzboinice par a fi populaiile din Transilvania, Criana i Maramure unde au evoluat culturile Wietenberg, Otomani i Suciu de Sus i unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. Reprezentrile n lut de care uoare, asemanatoare cu cele de lupt, precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Grla Mare), ar putea fi indicii c n lupte au fost folosite care de lupt, la fel ca n spaiul micenian. Muli cercettori sunt sceptici pentru c relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de lupt, iar armele de lupt nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu sgei i vrfurile de lance sau suli, care apar foarte rar n epoca bronzului n aceast zon a Europei. Totui nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta s fi existat, ele asigurnd doar deplasarea pe cmpul de lupt a unor aristocrai rzboinici. GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR

n pristorie, schimburile la mari distane s-au lovit de dou impedimente majore: lipsa drumurilor i a vehicolelor de transport. Produsele erau crate cu ajutorul animalelor de povar, pe schiuri sau snii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. Aceste mijloace prezint inconveniente, fie c nu sunt rapide, fie nu permit transportarea unor cantiti prea mari de produse, fie pot fi folosite doar o parte a anului, motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare. Epoca bronzului este epoca n care se poate vorbi cu adevrat de schimburi, datorit faptului c se rspndete pe spaii foarte largi carul cu 4 roi, aa-zisul car cu rol economic, tras de dou vite. El are cofragul rectangular sau, mai rar, oval. Primele roi miniaturale din lut apar nc din eneolitic, dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden, din bronzul timpuriu. Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg i Otomani. Roile sunt iniial pline, iar prin bronzul mijlociu apare roata prevzut cu 4-10 spie. Roile cu spie sunt atestate mai devreme n zona Volga-Urali i Armenia. Ele sunt prezente si n ariile culturilor Wietenberg i Grla Mare. Apariia roilor cu spie face carul mai uor i face posibil nlocuirea vitelor cu caii, care asigur o deplasare mai rapid. Carul tras de boi era foarte greoi, cntrea aprox. 700 kg, se afunda n noroi i avea o vitez de deplasare de 1,82,5 km pe or. Folosirea calului la traciune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaament (psaliile, un fel de obrzare) care fac posibil nhmarea cailor sau folosirea lor la clrie. Deocamdat nu se pot face deosebiri ntre piesele de harnaament folosite pentru clrirea calului i cele utilizate atunci cnd calul era folosit la traciune. Cele mai timpurii psalii apar la sfritul bronzului timpuriu, dar devin frecvente doar n bronzul mijlociu. Ele

sunt de dou tipuri: n form de bar, care sunt mai frecvente si de form circular, cu o perforaie mare, central i alte 2-3 laterale, mai mici. Primul tip este realizat din corn, al doilea mai ales din os. Din medii Vatina i Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. Psalia n form de bar este de origine anatolian sau un tip local. Se cunoate din Asia Mic (Kltepe) de pe la 1850-1650. Psalia circular este de origine estic i apare mai trziu, fiind atestat mai ales n faza a II-a a culturii Monteoru. A fost puin utilizat la noi pentru ca, probabil, nu se potrivea cu sistemul de nhmare din aceast zon, drept pentru care i s-au adus modificri. Nu se cunosc scrie de a i nu este atestat nici saua, motiv pentru care calrirea trebuie s fi fost tare incomod. Este posibil, totusi, s fi fost folosite scrie din lemn, care nu s-au pstrat. Drumurile sunt foarte rar atestate. Din epoca bronzului se cunosc doar n Anglia i Danemarca, adic din zonele umede, cu mlatini, unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos, sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. Modul n care sunt amplasate aezrile ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. Cile de comunicaii cele mai probabile au fost vile unor ape. Legtura cu Europa Central se realiza pe Dunre, iar cu sudul Pen. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. Mureul trebuie c a fost i el o important artera de comunicaie. Este destul de puin probabil c ar fi existat i o cale maritim de legtur cu sudul Pen. Balcanice. Existena ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. Transporturile pe ape erau mai comode i mai rapide. La vremea cu pricina se cunotea deja de mult vreme monoxila, un fel de canoe scobit din trunchiuri de copaci, lung de 3-16 m. Pentru deplasare se foloseau padele sau prjini. Ea putea fi folosit doar pentru navigaia pe ruri i probabil mai ales pentru pescuit i comunicaie ntre cele dou maluri. Tot pentru navigaie s-au folosit un fel de brci cu fund plat, de aceea foarte instabile, alctuite din dulapi de lemn mbrcai n piele. Unele aveau furchei pentru prinderea vslelor. Din epoca bronzului se cunosc dou epave de corbii care au euat pe coastele Asiei Mici, la Ulu Burun i la Capul Gelidonya. Corbiile au suprastructuri complicate i sunt prevzute cu catarge. Cu ajutorul lor se fcea doar cabotaj (cabotaj= navigaie pe coast). Se cunosc corbii i din Egipt i din Scandinavia, unde imaginea lor a fost gravat pe pereii unor morminte. De asemenea sunt atestate ancorele. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile s nu mai aib caracter episodic i ntmpltor ca n epocile anterioare. Termenul de schimb este de preferat celui de comer, care presupune folosirea monedei. Trebuie subliniat faptul c schimbul, chiar cel de bunuri, nu a avut neaprat caracter economic, comunitile avnd posibilitatea s-i produc singure mijloacele de subzisten. Se crede c exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor, mai nti de femei (schimburi matrimoniale), apoi de daruri. Micrile de populaii, fr ndoial, c au dus la vehicularea unor bunuri pe spaii foarte largi (bronzuri arsenizate, pumnale, sceptre n form de capete de cal). De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe, scoici, nsemne de putere, bunuri de prestigiu (arme), fr de care oamenii puteau s triasc. n aceeai categorie se nscrie i ceramica care adesea este schimbat ntre comuniti vecine, dei fiecare are propria-i ceramic. Aproape sigur nu vasele erau importante, ci coninutul lor. Nu tim ce puteau conine. Sigur nu alimente perisabile. Ar putea fi vorba de condimente, buturi, eventual pete srat sau carne uscat. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care, dup o anumit perioad de ntrbuinare se deteriorau, i nu mai puteau fi folosite), bunuri de lung folosint ( care ,dup deteriorare se refoloseau), materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul, chihlimbariul). Printre bunurile cu valoare economic trebuie admise totui cositorul sau bronzul, materii prime foarte importante de care nu aveau parte o

serie de populaii, ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. La acestea se adaug aurul i chihlimbarul, materii prime foarte preioase, care veneau sa asigure prestigiul. Aurul nu este doar o materie prim, el este un bun de valoare legitimat, destul de rar. Sunt doar cteva zone n Europa care-l dein: Irlanda, Munii Pirinei, Transilvania, Tracia i Macedonia. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este ntotdeauna clar dac ele au circulat n stare brut sau sub form de produse finite. Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care cretea doar n nordul Europei, pe malurile Marii Nordului i Mrii Baltice. Ambra se pare c pleca din Anglia sub form de piese finite, trecea n Frana, cobora pe drumuri de uscat pn n sud i apoi ajungea, pe mare, pn la Micene. Cositorul si bronzul au circulat sub form de turte, bare sau lingouri n form de piele de viel. Au circulat ns i piesele finite din bronz. Spade de tip micenian, spre exemplu, au ajuns n Albania, Bulgaria i Macedonia. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime i analize tipologice pentru piesele finite. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distane, ntre culturi vecine. Este greu de presupus c vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. Fr ndoial c schimbul de daruri trebuie s fi fost fost continuat cu trocul, dar nu este exclus s fi existat i mijloace de schimb cu valoare de etalon, premonetare. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub form de piele de viel, secerile i colanele de gt cu capete spiralice. Se admite c, la acest nivel cronologic, este posibil existena unor negustori ambulani sau efectuarea unor schimburi la mari distane prin verigi intermediare de legtur. Nu n ultimul rnd, trebuie amintit c cel mai lesne au circulat, din aproape n aproape, ideile i circulaiei lor li se datoreaz rpndirea unor tehnologii, invenii sau mode ceramice. Relaiile cu Europa Central i Nordic Se crede c s-au vehiculat dinspre Europa Central spre spaiul nostru mai ales dou produse: cositorul i ambra, ultima venita de la Marea Baltic. Cositorul este o materie pim deficitar, care, cel mai probabil, era adus, sub form de lingouri, din Boemia. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. S-a vorbit despre o cale terestr a chihlimbarului care pleca de la Baltica, prin Alpi, spre Italia. Ar fi existat i o ramificaie a acestui drum principal, care coincidea cu linia Dunrii si care mergea spre zona noasra. Totui piesele de chihlimbar din spaiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica i Otomani, 5 perle la Srata Monteoru/Cimitirul nr. 4, i alte cteva de la Cndeti) sunt foarte rare i nu au fost analizate pentru a se ti cu certitudine dac sunt din ambr de la Baltica. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabil o provenien local, avnd n vedere c exist o varietate de chihlimbar n zona Buzului (la Colti). Ambra de Baltica a circulat, ntr-adevr, pe spaii foarte largi, fie prin pasurile Alpilor, spre Italia i apoi pe mare, spre Grecia, cale care nu a fost demonstrat dei a fost presupus (cci lipsesc piesele din Italia) fie, cel mai probabil, din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franei, apoi pe rul Garronne pn n sudul Franei i apoi, pe Mediterana, spre Grecia. Aceast cale este dovedit de descoperirea n Grecia a unor distaniere din chihlimbar tipice culturii Wessex, deci au circulat mai degrab piese finite. Piesele din arie Periam-Pecica i Otomani este posibil s fie din ambr de Baltica. Drumul lung pe care-l strbate chihlimbarul presupune existena unui lan comercial cu o serie de verigi intemediare. Dintre produsele din Europa Central, care sunt cu siguran atestate n spaiul nostru, cele mai multe apar n aria culturii Periam- Pecica. Este vorba de perlele din past sticloas i unele piese de podoab din metal. Din bronzul mijlociu i trziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli n form de pinisoara) cunoscute din Slovacia, Austria i Italia, Germania de sud (adic ariile culturilor Mad'arovce, Veterov, Polada) care apar si n aria

culturii Grla Mare. Unele piese de podoab, precum pandantivele aib cu nervuri n relief , prezente n unele depozite din Transilvania sau n aria Grla Mare, au i ele o origine vestic. Plastica antropomorf a culturii Grla Mare ca i zuruitorile din lut din aceeai arie cultural i au originile tot n vest, primele n aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj, celelate n aria culturii cu ceramic incrustat din Transdanubia. Avnd n vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunrea bnean i oltean este de presupus, mai degrab dect comerul, o scurgere de populaie din Transdanubia n jos pe Dunre. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare, precum topoarele de lupt cu disc sau celtul de tip transilvnean au circulat mult spre vest, unele chiar pn n Pen. Scandinav. Spadele de tip Boiu, produse undeva n Ungaria de NE i NV Romniei, au ajuns la Povegliano n Italia i n Schleswig i Holstein, semn ca erau produse de buna calitate. Relaiile cu Europa de Est nc din bronzul timpuriu, ceramica din Moldova prezint asemnri cu grupul Edine din Moldova. Unele tipuri de morminte cu treapt semnaleaz ptrunderi de populaii Yamna, de sorginte estica. Dinspre est ptrund, mai ales n Moldova, unele tipuri de topoare: celtul de tip estic, cu dou tortie, produs originar din spaiul dintre Nistru i Nipru, unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. Un rol important n vehicularea bunurilor estice trebuie s-l fi avut populaiile Sabatinovka care ptrund spre sfritul epocii bronzului n spaiul nostru. Relaiile cu spaiul balcanic

Zona noastr a fost suspectat a fi avut strnse relaii cu sudul Pen. Balcanice, mai ales la nivelul civilizaiei miceniene, n sec. XV-XIII a. Chr. Unele piese descoperite n spaiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influen micenian. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu, Kurt Horedt i ali cercettori se numr vreo 15 spade (de la Roiori de Vede, Medgidia, Drajna, Perinari, Miecurea Sibiului, Sf. Gheorghe, Alba Iulia) care s-a dovedit, ntre timp, c sunt de fapt copii dup spade de tip A, B sau C 3 din lumea micenian. Singurele spade miceniene din afara Greciei, spre nord, s-au dovedit a fi trei spade din Albania i alte trei din Bulgaria, toate de tip A. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os, falere de aur. Falerele de aur de la Grniceri, Adoni, Nusfalu, mig, Tignai, Scuieni din tezaurele din Romnia s-a dovedit, prin analiz metalografic, c sunt realizate din aur local, unele fiind mai vechi dect piesele miceniene, iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi dect piesele miceniene i prezint asemnri destul de multe cu piese anatoliene. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaiei miceniene sunt perlele din past sticloas trzii, descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate i par a fi miceniene. Printre piesele de influen micenian au fost considerate a fi i statuetele din arealul culturii Grla Mare sau carele cu roi cu spite atestate, n forme miniaturale, tot n aria culturii Grla Mare, n staiunea de la Dupljaja, din Serbia. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala. Statuetele par , mai degraba, sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. Cu siguran sudice, cu loc de origine n Bulgaria, sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. Celturile de tip sudic, fr tori, din Muntenia sau Dobrogea, provin tot din ateliere din Bulgaria. Este atestat i relaia de schimb pe direcie invers. Printre piesele originare din spaiul nostru, atestate n sud, trebuie amintit o spad de tip Boiu-Sauerbrun descoperit la Pella, n Macedonia. Civilizaia micenian a avut legturi indubitabile cu Europa, dar pare a fi vorba mai ales de legturi maritime, cci importurile sigure sunt constatate mai ales n sudul Italiei (ceramic i dou statuete antropomorfe). Din Europa au ajuns n Grecia fibulele en violon ( la Perati), unele tipuri de spade i un tipar de Lappenbeil, de tip italic. O legtur martim cu spaiul nostru ar fi putut s fi existat la sfritul epocii bronzului. Ea este sugerat de legenda argonauilor care ar fi plecat, n cutarea lnei de aur, din Colchida pe mare, au ajuns n Marea Neagr i s-au ntors spre cas pe Dunre, fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). Dup Eratostene, expediia ar fi avut loc la 1225. Lna de aur ar fi putut fi o metafor pentru aurul transilvnean. Ideea este foarte interesant, mai ales c trebuie admis c, nainte de fundarea Histriei, n 657/656, trebuie c au existat explorri ale rmului vestic i nordic al Mrii Negre, fiind greu de admis c grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. Ideea est ncurajat i de descoperirea unor lingouri n form de piele de viel, tipice lumii miceniene si spatiului egeean, la Burgas i Capul Caliacra, ambele pe rmul bulgar al Mrii Negre i ambele n golfuri, adic locuri ideale de popas de noapte, pentru odihn i aprovizionare. Legenda argonauilor arat clar c argonauii practicau cabotajul i fceau astfel de popasuri.

Printre piesele insolite descoperite n spaiul nostru, provenite de la mari distane, se numr cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zon de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium, Dentalium, Pectunculus (melc), Colombela rustica, Glycimeris glycimeris, Conus mediterraneus. n concluzie, au existat cu siguran legturi ale spaiului nostru cu civilizatia micenian, dar nu au circulat att produse ct idei, iar aceste legturi par a fi fost mediate de alte populaii intermediare, aflate la periferia civilizaiei miceniene. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader- Epoca bronzului n nord-vestul Transilvaniei, Bucuresti, 1978. N. Boroffka- Die Wietenberg-Kultur, Bonn, 1994.

Vladimir Dumitrescu- Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Crna, Bucuresti, 1961. Bernhard Hnsel- Beitrge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken, Bonn, 1968.

Credinte religioase si piese de cult in epoca bronzului

EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE

Credinele religioase, la fel ca i n perioadele anterioare, sunt greu de reconstituit. O dat pentru c noi avem o altfel de gndire, apoi pentru c rareori n preistorie au rmas urme materiale care s ateste credinele religioase.

Ideea general despre epoca bronzului este aceea c se instaleaz cultele uraniene, solare. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale, cosiderate a fi simboluri solare, care apar frecvent redate pe ceramic sau pe piesele din metal: cercurile concentrice, cercurile nsoite de raze, zvastica. nsi incineraia este considerat a fi legat de aceste culte. Ea ar asigura eliberarea rapid a sufletului nemuritor de trupul efemer, purificarea lui i nlarea lui ctre cer, spaiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui, tunetului, fulgerului. LOCURI DE CULT Sanctuarele Una dintre ntrebri este unde se afl locurile de cult. Teoretic ele ar putea fi oriunde n mediul natural: n peteri, pe vrfuri de muni, n apropierea izvoarelor, n crnguri. n intreaga Europ sunt puine locuri artificiale destinate cultului. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia, Scoia i Irlanda care sugereaz c cei care le-au fcut aveau i unele cunotiine de astronomie. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului n spaiul nostru i in cel apropiat Romniei: la Slacea- jud. Bihor (cultura Otomani, faza a II-a), Balej- Bulgaria ( cultura Grla Mare) si Sarata Monteoru- Jud. Buzu (cultura Monteoru) . Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica. 1. Sanctuarul de la Slacea: Dimensiuni: 8,80 x 5,50. Sanctuarul se compune din trei ncperi care comunicau ntre ele. Pronaosul avea dou coloane. Una dintre ncperi este decorat cu frize cu motive spiralo-meandrice n relief. n interior au fost gsite dou platforme de lut, considerate a fi altare fixe, un altar suspendat, un car miniatural din lut i o barc de lut. n preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormnt de copil, cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de ntemeiere a sanctuarului), nsoit de cteva vase. 2. n Poiana Scoruului de la Sarata Monteoru a fost identificat o cldire mare, considerat a fi o constructie de cult sau cas tribal. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat.

3. Megaronul de la Balej- a fost descoperit n nivelul al IV-lea al aezrii. Are dimensiunile de 14,30 x 5,70 m i o orientare E-V. Avea o anticamer i dou camere. Din inventarul megaronului sunt de amintit dou piese, care ar putea fi considerate recuzit de cult: un topor miniatural de lut i o pies cu utilitate necunoscut care seamana cu o barc, dar i piese cu caracter profan. Planul elaborat ar indica o construcie de cult. Din aria culturii Wietenberg, faza II, se cunoate un loc de cult la Oara de Sus. Peteri Peterile sunt spaii foarte enigmatice. Ecoul lor poate impresiona i poate sugera c ele sunt populate de spirite. Aici se ingemaneaza lumina cu ntunericul, se ntlnesc i se despart cele dou lumi, a celor vii i a celor mori. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo. Adeseori n peteri s-au fcut nmormntri sau s-au depus piese de ofrand. Ne ntlnim cu astfel de situaii n Slovenia, Croaia, Italia, dar i n alte pri ale Europei. n spaiul nostru, n arealul grupului Igria, de la sfritul epocii bronzului, au fot descoperite, n Munii Apuseni din Criana, o serie de peteri (Igria, spre exemplu) n care au fost depuse ofrande constnd din ceramic i piese de bronz. Puurile n Europa (Germaia i Anglia, mai ales) puurile cu adncimi mari au fost considerate a fi fie fntni, fie locuri de cult, care, prin adncimea lor, constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo. Ar putea fi i una i alta. n ele, unele de 20 m adncime, au fost descoperite vase ntregi, fapt ce sugereaz c nu este vorba de fntni dezafectate. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe

Spre deosebire de neolitic, plastica antropomof este slab reprezentat la nivelul epocii bronzului. Singura cultur din spatiul nostru care este foarte bine reprezentat din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Grla Mare, la care se adaug cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria i Croatia. n aria celor dou culturi s-au descoperit n jur de 340 piese, dintre care 244 sunt din aria Grla Mare. Reprezentri plastice din lut exist foarte multe n aria civilizaiei miceniene, post 1390 a. Chr., unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braele lipite de corp i arcuite spre abdomen), Psi (cu braele ridicate i arcuite deasupra capului) i Tau (cu

bratele dispuse orizontal). Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene. Astfel, in aria grupului

Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau, cu bratele orizontale, retezate, de forma unor cioturi, iar in aria culturii Grla Mare sunt prezente statuete de tip Phi i Psi. Tipul Phi poate fi cu cap modelat n prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap, dar cu un presupus cap atasabil). Majoritatea statuetelor sunt feminine. Unele au cap de pasre de ap, precum dou statuete descoperite pe cele dou care miniaturale din lut de la Dupljaja. Acestea din urm sunt masculine. Este posibil ca i celelalte statuete cu cap de pasre din aria culturii Grla Mare s fie tot masculine, dar sunt fragmentare, motiv pentru care nu li se poate determina sexul. Piesele provin atat din aezri, cat i din necropole. Cele descoperite in morminte, att la Crna-Grindu Tomii, ct i la Plosca i Crna-Ostrovogania (toate necropole din jud. Dolj), provin din morminte de copii. Interpretarea statuetelor este destul de dificil. Sunt destul de multe supoziii, potrivit crora statuetele ar reprezenta: 1.O divinitate a fertilitii i fecunditii. Ipoteza este destul de puin probabil cci reprezentrile nu sunt nude i nu au atributele sexuale subliniate. 2. O divinitate a muzicii. Supoziia a fost fcut de Dumitru Berciu, care avea n vedere un motiv ornamental n form de lir care aprea adesea figurat pe statuete, la baza gtului. Ipoteza trebuie eliminat, cci este vorba de un motiv care iniial desemna foarte schematic ochii i nasul. 3. Reprezentri ale defunctului. Aceast ipotez este i ea destul de puin probabil cci, adesea, n morminte au fost descoperite dou sau chiar trei statuete antropomorfe. 4. Reprezentri ale sufletului celui mort. Ipoteza este plauzibil pentru statuetele cu cap de pasre cci, adesea n atichitate, psarile erau simboluri ale sufetelor cltoare. 5. Reprezentri de adoaratori, deci de muritori aflai n poziie de adoraie. Ipoteza, destul de credibil, a fost formulat pentru statuetele cu braele ridicate deasupra capului, respectiv statuetele de tip Psi. 6. Reprezentri ale unei divintati solare, precursoare a lui Apollo. Aceast presupunere a fost fcut pentru statuetele masculine, cu cap de pasre de ap (ra sau lebd). 7. Reprezentri de divinitate protectoare a mortilor. i aceast ipotz est destul de puin probabil, avnd n vedere c n unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe, in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor. 8. Reprezentri de nurs, doic divin, ersatz (=nlocuitor) de mam, care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. 9. Reprezentri de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt), inclusiv concubine ale defunctului.

10.Simple jucrii din lut, comparabile cu ppuile de azi. Statuetele au sigur semnificaie religioas cci se remarc prin modelarea canonic, deci ar trebui s reprezinte zei comunitari i nu zei din patrimoniul familial. Pare a fi vorba de cel puin doi zei: unul feminin i altul, cu cap de pasre, masculin, care este foarte rar reprezentat. C ar fi vorba de zei ar sugera-o i costumul elaborat care pare a fi zeiesc, ceremonial, foarte mpodobit. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin n contrast cu numrul pieselelor de podoab descoperite n mormintele din aceast arie cultural. Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoate din aria culturii Baden (cultur din bronzul timpuriu), din Ungaria i a fost descoperit ntr-un mormnt (la Budakalsz). Ceva mai trziu, roi sau care miniaturale sunt atestate si n ariile culturilor Schneckenberg, Otomani i, mai ales, Wietenberg. Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval, cu rol economic, cu dou osii i cu 4 roi pline. De la Dupljaja, poate dint-un mormnt, provin dou care de excepieun car cu 2 roi, cu 4 spie, i un altul cu 3 roi, tot cu 4 spite, tras de psri de ap. Pe ambele care de la Dupljaja se afla cte-o statuet antropomorf masculin, cu cap de pasre. Carul cu 3 roi era

asociat cu o pies din lut tronconic care a fost interpretat ca fiind o umbrel sau un disc solar. Despre cele dou pesonaje masculine gsite asociate cu aceste care predomin supoziia, sugerat n 1954 de Sprokhoff, c l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul, divinizat ca zeu al soarelui. Aceasta deoarece exist un mit potrivit cruia Apollo ar fi cltorit ntr-un car tras de lebede spre Helikon, ara hyperboreenilor sau spre Africa. n plus, statueta de pe carul cu dou roi are pe piept un motiv decorativ n form de zvastic, considerat a fi un simbol solar, iar a 2-a statuet, de pe carul cu trei roi, avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. Este sigur c asocierea car-pasre de ap are o semnificaie religioas, altfel este greu de explicat existena acestei asocieri att de mult n timp, pn n Hallstatt, la nivelul culturii Basarabi. Statuetele sunt masculine, spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Grla Mare, toate indubitabil feminine. O alt intepretare a carului, dat de Trbuhovic, un cercettor srb, pornete de la un ritual trziu, atestat n sec. IV p. Chr., de invocare a ploii cu ajutorul carului, datorit faptului c zgomotul produs de deplasarea carului semna cu cel al tunetului. Avnd n vedere c multe reprezentri de care (Europa nordic-care figurate pe pereii mormintelor) sau care adevrate (Sintata) sau miniaturale au fost descoperite n morminte, este foarte posibil ca acest vehicol s reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo, iar statuetele cu chip de pasre s fie o reprezentare a sufletului celui mort, mai ales c n mitologia greceasc sufletele celor mori sunt adesea reprezentate prin psri (lebede, porumbei, psri de ap). Brotlaibidolii din lut Piesele au form de pine i sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din dou arii culturale: Otomani-dou piese de la Derida- i Grla Mare-24 piese. Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa , aprox. 195 de piese de acest tip n ariile culturilor Polada (Italia), Arbon ( SV Germaniei), Unterwlbling (Austria), Veterov i Mad'arovce din Slovacia, Szeremle (Ungaria). Nu se tie dac piesele sunt realmente piese de cult. Unii cercetatori s-au mulumit a le numi obiecte enigmatice, alii le-au dat semnificaii diferite, religioase sau profane. Ele au fost descoperite mai ales n aezri, rar n necropole. Piesele au fost interpretate a fi: 1. talismane 2. rboaje preistorice 3. piese pentru tampilarea ambrei, care garantau calitatea sau cantitatea ei 4. pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. negative pentru obinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat i o interpretare numeric: s-ar fi folosit un sistem numeric n baz 12numr care, la babilonieni (?), era considerat magic, simbol al perfeciunii. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalb, dar asta nu lamurete utilitatea pieselor.

Zurglii din lut Apar la noi doar n aria culturii Grla Mare (15 piese). Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele n interior si sunt modelate n form de broasc estoas, pasre de ap sau hibrizi cu corp de pasre, cap de cornut, picioare umane. Alte piese se cunosc din Grecia micenian (Perati, Asine i Micene), Elveia, Tansdanubia (cultura cu ceramic incrustat), Polonia (cultura Lausitz). Piesele sunt fcute s produc zgomot, deci trebuie s fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implic muzic i dans. Au fost interpretate i ca jucrii pentru c au fost descoperite uneori n morminte de copii. Pasrea de ap este cu sigurant un animal psihopomp, la fel broasca estoas (semnifica poate hibernarea, urmat de trezirea la viat si are o legatur cu reinvierea, cci se cunosc depuneri de carapace de estoase n mormintele culturii Aunjetitz). Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoareciocan sau securi duble, asemntoare topoarelelor din piatr sau din metal (tipul KilindirBegunci). Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Herndkak- necropol, mormnt de copil), Schneckengerg (20 exemplare), Wietenberg, Monteoru (1 buc. la Neni), Grla Mare (n aezri precum cea de la Balej- construcia de tip megaron, o groap de la Carna-Nasta i n necropola de la Orsoja -Bulgaria). Toporul dublu- labrys-ul- este frecvent n lumea cretan i micenian unde apare, cel mai adesea, n complexe de cult i morminte (mormntul toporului dublu de la Knossos), mai rar n complexe profane. n spaiul micenian are dimensiuni diferite, de la forme miniaturale pn la forme uriae, de 1,20 m. Este din filde, aur, argint sau lut. Foarte frecvent, n spatiul cretan sau micenian, toporul este asociat cu coarnele de consacraie sau cu simboluri astrale: luna, soarele, crucea. Se crede c, iniial, labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului, dar ulterior ar fi cptat alte semnificaii. Apariia lui frecvent n complexe palaiale ar sugera chiar c el a devenit ulterior un insemn al regalitaii. Unii cercettori cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconic a unei divinii i, drept urmare, obiect de adoraie. Cea mai probabil divinitate este bnuita a fi una a fulgerului. Totui labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna i poate fi i un simbol al unei zeite a vegetaiei, precursoare a Demetrei, care apare reprezentat pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. Ea are un topor n mn i primete n dar mciulii de mac i fructe. Dou piese de la Crna- Nasta (jud. Dolj) au figurate pe ele X-uri, semilune i cercuri concentrice, deci posibile simboluri astrale. Piesele au cu siguran un mesaj religios, care este i foarte longeviv cci i n Hallstatt sau epoca geometric n Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic, n forma de topor dublu. Modelele miniaturale de cas Din epoca bronzului se cunoate un model de cas dintr-un mormnt din necropola de la Karaburma (cartier al oraului Belgrad), din aria culturii Cruceni-Belegi. Datorit faptului c decorul piesei este incrustat cu alb, se crede c este un import din aria culturii Grla Mare. Acest model anticipeaz urnele n form de cas miniatural foarte comune n aria culturii Villanova din Italia. Vasele de cult Pot fi integrate n aceast categorie pixidele ( vase de agat, care au capac). Sunt atestate n ariile culturilor Periam-Pecica, Monteoru, Vatina, Verbicioara i Grla Mare. Apar cu

predilecie n necropole, mai ales n mormintele mai bogate. Este posibil ca n aceste vase sa se fi ars substane aromate, iar vasele sa fi avut funcionalitatea unor cdelnie. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrand care sunt tipice culturii Monteoru. Erau un fel de amfore, instabile, cci aveau fundul ascuit, de aceea se presupune c erau nfipte in pmnt. Se gsesc n morminte Monteoru, probabil folosesc pentru depunerea de ofrande.

Pasrea de ap mai apare n culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev, Monteoru, Periam-Pecica) sau de cni terminate cu protome n form de cap de pasre (Grla Mare) sau vase aviforme (Grla Mare). Vasele cu protome n form de cap de pasre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului i din Israel, Iordania, Egipt, Liban.

BIBLIOGRAFIA:

Vladimir Dumitrescu- Arta preistorica n Romnia, Bucuresti, 1974. Vladimir Dumitrescu- Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Crna, Bucuresti, 1961. Monica Sandor-Chicideanu- Cultura Zuto Brdo-Grla Mare. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara, Cluj, 2003. Monica Sandor- Chicideanu, Ion Chicideanu,
Antropomorphic Statuettes, Dacia 34, 1990, p. 53-76. Contributions to the Study of the Grla Mare

Hallstatt-ul pe teritoriul Romaniei

HALLSTATTUL (1200/1100-450/350)

In 1874, Hans Hildebrand a mpartit epoca fierului n doua etape : Hallstatt si La Tne, dupa numele a doua situri, primul din Austria, al doilea din Elvetia. Prima vrsta a fierului ncepe la 1200/1100 si se sfrseste la 450 n Muntenia, ceva mai trziu, pe la 350, n teritoriul intracarpatic. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita n Austria, care a avut circa 2000 de morminte, dintre care au fost sapate 1270. A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii, n ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i.e.n. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke n etapele A, B, C, si D, iar Mller-Karpe a definit subetapele A1 , A2, B1-3. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800), C-ul Ha mijlociu (800650), iar D Ha trziu (post 650). De multe ori, perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului, din cauza raritatii pieselor din fier. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare ntre Europa Centrala si cea de est. n Europa Centrala, periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala, motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pna pe la 800 a.Chr. cnd se sfrseste UFK (Urnenfelderzeit), un mare complex cultural din bronzului trziu, caracterizat prin asa-zisele cmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie n urna). CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului, cum ar fi fost normal, ci aparitia unei ceramici de alta factura, de culoare neagra, bine lustruita, adesea cu luciu metalic, decorata, cu predilectie, prin doua tehnici: canelarea si imprimarea. Se remarca pentru Ha timpuriu din Romnia existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata, n jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata, n jumatatea estica. Ulterior, ncepnd cu Ha mijlociu, ceramica canelata se va raspndi n ntreg teritoriul Romniei. Ceramica canelata apare mai nti n Banat, Maramures si Crisana, n spatiul n care la sfrsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegi si Suciu de Sus si grupul Igrita, despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda- Susani n Banat si Gava-Lapus n NV Romniei. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur), poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie n interior si decorul cu multe proeminente, care nu au rol functional. Astfel de ceramica exista si n Ungaria-cultura Gava- si n Ucraina-cultura Holyhradi. La scurta vreme, ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul ntregii Transilvanii, aparnd ceva mai trziu grupurile: Gava- Medias si Gava-Reci. Din Banat, ceramica canelata se raspndeste spre Oltenia, unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vrtop-Hinova. Si n Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata, grupul Granicesti. Muntenia (Chitila, Meri, Zimnicea), centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad, Tamaoani), ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata n hallstattul timpuriu. Grupuri cu ceramica imprimata, asemanatoare celei din Romnia, sunt atestate si n spatiile vecine: grupul Penicevo, n Bulgaria si Saharna-Solonceni, n Republica Moldova). Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului

etnic tracic, iar cea canelata celui illyric. n Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi n paralel, uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). n general, Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. Economia, la fel ca si cea de la sfrsitul epocii bronzului, pare a fi orientata mai degraba spre pastorit dect spre cultivarea plantelor, motiv pentru care asezarile au, de cele mai multe ori, straturi subtiri de cultura, fiind frecvente asezarile de tip salas. Totusi, se remarca n epoca cetatile de refugiu, fortificate cu valuri de pamnt pe schelet de lemn, care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate n ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur, motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sntana (78 ha), Cornesti (68 ha), Ciceu (30 ha), Huedin, Teleac. METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La nceputul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului, reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara, Gusterita, Spalnaca si Aiud. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cntareste n jur de 1100 kg. Noua epoca, Hallstattul, aduce cu sine noi tipuri de piese. Pe la 1200 a. Chr. apare fibula de tip Peschiera. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie, iar mai trziu fibulele ochelari, cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Apar pentru prima oara centurile din bronz, foarte frumos decorate cu motive geometrice. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul, iar mai trziu cnemida. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mner (apar n Ha B) sau cele cu antene. Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti), cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. n Ha C, din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament, toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. n sec. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. Cele mai vechi dintre ele sunt:

1. un celt din fier descoperit n necropola de la Lapus, databil n sec. 13 2. un mner de cutit, descoperit n depozitul de la Rozavlea III, n Maramures din sec. 13. 3. o spada de fier din Banat, dintr-o localitate necunoscuta. 4. o bratara de fier, descoperita n necropola de la Bobda, din Banat. 5. un pumnal de bronz, cu miez de fier descoperit la Tirol, n Banat. 6. un ac de bronz, cu miez de fier, descoperit n Banat. 7. un cutit de fier de la Cauas- Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar n Maramures si Banat. Fara ndoiala ca sunt piese de import. Fierul este cunoscut nca din mil. III, dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi n Asia Mica, n regatul hittit, in sec. XIV-XII a. Chr. Aici, n Muntii Taurus, erau rezerve mari de minereu de fier. Pna la caderea regatului hittit, la sfarsitul sec. 12, secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie, doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense. In difuzarea metalurgiei fierului n spatiul nostru, Vasile Prvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii, care, n sec. a VIII-lea, ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz, fie din Anatolia, prin filiera greceasca. Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre, fie pe culoarul Vardar-Morava. Avnd n vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite n Maramures si Banat, nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si n centrul Europei, mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii n Europa, precum un pumnal descoperit la Ganovce, n Slovacia. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului n spatiul nostru sunt din sec. al IX-lea. O singura descoperire este foarte timpurie. n tumulul de la Susani, din Banat, a fost descoperita zgura de fier ntr-un context databil n sec. al XII-lea. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie, dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului n sec. IX-VIII provine de la Cernatu, unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier, bare de fier, o lingura de turnat, obiecte de fier si bronz. De la Dervent, din aria culturii Babadag, se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier, iar n stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. ncepand cu Ha mijlociu, obiectele din bronz sunt treptat nlocuite cu cele din fier, mai nti armele, apoi uneltele, iar n Ha trziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. Raspndirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi nalte de reducere, ideal 1500 grade. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier n Banat, SE Transilvaniei, Oltenia (Baia de Fier), Dobrogea (Altn Tepe), Moldova (minereu de balta). Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%), deoarece randamentul de reducere era destul de scazut, n jur de 50 %. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier), hematitul (70% fier), limonitul (63% fier), sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale, de forma tronconica, adncite n pamnt, cu peretii de lut, minereul fiind asezat n straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. Zgura ncepea sa se lichefieze la 1030

grade, iar fierul la 1200-1300 grade. Aceasta temperatura nu asigura, nsa, o reducere completa, de aceea randamentul era redus. In urma reducerii, se obtinea o lupa de fier spongioasa, datorita impuritatilor. Pentru prelucrarea lupei, ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea, placarea cu aur sau sudura cu bronz.

ARTA AURULUI Din Romnia se cunosc o serie de tezaure de aur, care sunt nsa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. n 1980 a fost descoperit la Hinova, n mijlocul unei necropole de incineratie, un tezaur de aproximativ 5kg, care continea o diadema, bratari, saltaleoni, margele, tutuli, verigi,

mansoane. Tezaurul era depozitat ntr-un vas bitronconic, canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu, drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec.al XII-lea a. Chr. Un alt tezaur databil n sec. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran, din Bulgaria. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia, fie n morminte plane, fie n morminte tumulare, dar exista si morminte de inhumatie. Tumulii nu sunt izolati, ca n epoca bronzului, ci constituie adevarate necropole tumulare. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului, cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici, avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice), vrfuri de sageti, cutitase curbe din fier, mai trziu, in Ha trziu, akinakai, piese de harnasament (psalii si zabale), vrfuri de lance. Dupa toate aparentele, sunt razboinici calareti, fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta, armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea, amndoua potrivite pentru lupta de pe cal. De altfel si izvoarele literare arata ca, ncepnd cu sec. al VI-lea, se nmultesc razboinici traci calari, fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si mblnzitori de cai. ntr-un mormnt tumular din sec. al VIII-ea de la Balta Verde, din Oltenia, s-a descoperit sina unei roti de car, probabil un car de lupta.

RELIGIA Simbolurile religioase (crucea, pasarea de apa, zvastica, toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului, drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana, continuand traditii vechi, din epoca bronzului. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman), ultimul tras de 12 pasari de apa, ambele din medii Basarabi. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale, care, purtate la gt, aveau rol apotropaic. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. Ele vin din trei parti: dinspre SV, de esenta illyrica, dinspre sud, din Grecia, fie prin intermediul tracilor sudici, fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont, si dinspre est, incepand din sec. al VI-lea, ultimele de sorginte scitica. Illyrii, aproximativ 90 de triburi-neamuri, locuiau n zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava, la est Morava). Ritul de nmormntare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac, din Bosnia. Influenta illyrica este mai evidenta n SV Romniei, n Oltenia de vest, unde au fost descoperite cteva necropole de inhumatie, precum cele de la Basarabi, Balta Verde si Gogosu. Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. In necropola de la Basarabi, desi este de inhumatie, vasele sunt tipice culturii Basarabi, deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . Despre o influenta illrica se poate vorbi si n NV Bulgariei (necropola de la Vraca). Spatiul din Bulgaria, unde apar aceste

influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri, cnd ca ar fi traci. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii- ar fi migrat la traci. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi, din 279, fapt care l-ar fi mniat pe Apollo, care s-a razbunat pe ei, infectndu-le apele cu broaste, care au dus la o molima cumplita, produsa de niste aburi care ieseau din pamnt. Drept urmare, antariatii si-au parasit casele, dar nu i-a primit nimeni, motiv pentru care s-au asezat ntr-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. Evenimentul ar fi avut loc, conform legendei, mult mai trziu, in epoca latene, n sec. 3. La rndul sau, Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac, Donja Doljna si navicella care, ulterior, vor fi masiv folosite si de traci. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii, n sec. IX-VII, si a unor populatii scitoide, in sec. 7-6. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata n zona noastra. Potrivit lui Herodot, ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au ndreptat spre sud. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai, n Asia Mica, nca de pe vremea lui Sargon II (722-705), iar n secolul urmator sunt pomeniti n Asia Mica att de izvoarele grecesti ct si de cele akkadiene. Dupa sec. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. Scitii sunt la origine iranieni, dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. Herodot vorbeste despre sciti regali, nomazi, plugari si agricultori. Fara indoiala ca, cu timpul, au adaugate scitilor si populatii de agricultori, aflate sub dominatie scitica. Arheologic, un grup estic intrusiv este surprins la noi n zona Transilvaniei, este vorba de grupul Ciumbrud. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si n Moldova- grupul Trestiana. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat n 1980 o carte, Scitii agatrsi pe teritoriul Romniei, carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii, care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe), altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). Sunt sigur nomazi, caci nu au dect necropole, lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului, cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. Alte necropole se cunosc la Blaj, Trgu Mures, Aiud, Cipau. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au, de obicei, morminte plane de inhumatie. Un obicei constant surprins n aceste necropole este acela de a depune n morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). Sunt si cteva morminte de incineratie. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). n mormintele de femei s-a gasit depusa creta. Cele mai multe morminte au ofrande de carne, oaie la femei si bovine la barbati. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe, vrfuri de sageti n trei muchii, oglinzi din bronz, stlpi de baldachin, akinakai. Lnga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic, margelele de caolin sau din scoici Kauri. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi, cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. Herodot ne da de nteles ca agatirsii, desi sunt inruditi cu scitii, nu trebuiesc confundati cu acestia. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor, i localizeaza la izvoarele unui ru numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare, aflam despre ei ca sunt gingasi, mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie, ca sa nu se certe ntre ei. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius, ba chiar le interzic acestora sa le calce tara, spre a evita razbunarea lui Darius. Herodot ne da de nteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai trziu proaste, regele Spargapeithes, al agatirsilor, asasinndu-l pe regele Ariapeithes, al scitilor. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin

Vasiliev ncepnd cu 600-575, iar de Alexandru Vulpe ncepnd cu 550 si pna pe la 450. Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria, grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai trziu. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme, desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. Ulterior, expansiunea scitica trebuie sa fi fost mpiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni, raiduri scitice n spatiul nostru. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari, Stncesti, Mosna. Este posibil ca zona de cmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca n Ha trziu aceasta zona pare nelocuita, caci nu a fost identificata nici o cultura n acest spatiu. Singura cultura atestata n sudul Romniei n Ha trziu este FerigileBrsesti, care ocupa n exclusivitate zona subcarpatica. De asemenea, si izvoarele scrise (Istorii, Herodot) pomenesc la nord de Dunare, la aceasta vreme, un imens pustiu. Despre o patrundere masiva de sciti, aflam din izvoare, doar la 340, cnd scitii condusi de regele Atheas patrund n Dobrogea, ei fiind nfrnti de regele Filip II al Macedoniei n 339. ncepnd din sec. al IV-lea reapar asezarile din zona de cmpie, fapt confirmat si de izvoare. Astfel, la 335, in timpul expeditiei impotriva tribalilor, Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului trziu consta n adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica, precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier n trei muchii, a unor piese de harnasament , de pilda aplicile de curele n forma de animale foarte stilizate (cai, feline, ursi, cap de bour). Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana, fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice, care ncep sa apara n sec. V-lea a. Chr. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare, acoperite de tumuli, sacrificiul cailor, ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului). O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. n Dobrogea inflenta s-a datorat ntemeierii cetatilor grecesti din Pont, n Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici, mai ales cu odrisii, care au avut mai strnse relatii cu grecii. Prima colonie greceasca a fost Histria, care, dupa Eusebius Hyeronimus, a fost ntemeiata la 657/656 i.e.n.de cate Millet. Callatisul, colonie doriana a Heracleei Pontica, potrivit lui Pseudo-Scymnos, a fost ntemeiat pe vremea cnd n Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. Se crede ca este vorba de Amyntas I, care a domnit ntre 540-498, deci data ntemeierii se afla undeva spre sfrsitul sec. al VI-lea. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. al VI-lea. Nu exista marturii scrise despre intemeiere, dar arheologic se poate stabili momentul. Cauzele colonizarii grecesti, proces care ncepe n sec. 8, sunt multiple: solul inoportun agriculturii n Grecia, saracirea populatiei, cresterea demografica, concentrarea proprietatilor funciare n mini putine, dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor, lupta demosului (negustori, mestesugari, cultivatori) pentru drepturi politice. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci, de obicei oameni cutezatori sau aventurieri, capabili a-si asuma riscuri, care-si alegeau o capetenie. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala, dar probabil ca, prin daruri si promisiuni, au reusit sa-i induplece pe autohtoni. Nu se stie daca anterior ntemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de

mijloace de schimb premonetare- vrfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe, stofe, vase din metal) n spatiul autohton. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata n arealul culturii Ferigile-Brsesti, ncepnd cu sec. al VI-lea a. Chr. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica, facnd-o nsa cu mna. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene n diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia, mai ales pe Siret, Prut, Arges si de-a lungul Dunarii. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti n care erau aduse uleiul de masline si vinul, amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. nsasi roata olarului va fi preluata tot de la greci, dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca, epoca La Tne. CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspndire: Este atestata n Dobrogea, NE Munteniei si Sudul Moldovei, n faza de expansiune maxima ( faza a II-a). n faza a III-a, isi limiteaza arealul, fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. Originea: dupa Sebastian Morintz, are o origine locala, care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni, iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare, grupul Insula Banului care a fost datat initial n sec. al XI-lea a. Chr., ulterior n sec. al IX-lea, drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag, Enisala, Beidaud, Gura Canliei, Piatra Frecatei, Topalu. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1,5 m. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare, cultura a fost mpartita n 3 faze. Asezarea a fost fortificata n faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adnc de 3-4 m. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola, ci doar morminte izolate, uneori n perimetrul asezarilor. Unele morminte sunt colective. Pare ca se practica att incineratia , ct si inhumatia. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora, strachina cu buza adusa spre interior, ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate. Decorul ceramicii, spre deosebire de forme, se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. n prima faza decorul este realizat prin incizie, n cea de-a doua e realizat prin imprimare, iar n ultima decorul este canelat. Dintre motivele decorative, cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei, Republica Moldova sau Bulgaria (Penicevo, Saharna- Solonceni). Periodizare si datare: faza I- 1100-1000, faza a II-a-1000-800; faza a III-a-800- pina la colonizarea greaca ( dupa S.Morintz). n faza a III-a evolueaza doar n Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. Cultura Basarabi

Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei, zona de cmpie din Muntenia si Oltenia, sudul Moldovei, Banatul. Se cunosc n jur de 350 de situri, majoritatea asezari. Prezenta ei este documentata si n nordul Bulgariei, sudul Republicii Moldova, nordul Serbiei, Vojvodina, Cmpia Pannonica. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie, evitnd zona de deal si de munte. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pna n Austria. Avnd n vedere aria de raspndire a acestei culturi, Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. Totusi aria de raspndire cuprinde si nordul Serbiei, care potrivit izvoarelor scrise, este arie illyrica. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului, un grup cu ceramica incrustata anterior, destul de putin cunoscut. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme n SV Romniei, de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc.. Asezarile: se cunosc la Popesti, n Muntenia, Remetea, Valea Timisului si Gornea, n Banat. n Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi, caci pestera avea peretii pictati. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca, Moldova Veche, Ieselnita n Romnia, Soldanesti n Basarabia, Sofronievo n Bulgaria. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi, desi ceramica este Basarabi. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat, atestat si la Balta Verde si Gogosu. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. Ceramica: are att decor canelat, ct si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. A. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite n epoca bronzului n ariile culturilor Wietenberg, Tei, Grla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi n lemn. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior, strachina cu buza rasfrnta spre exterior si cu picior inalt, cilindric, amfora, cana cu doua torti supranaltate. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala, triunghiurile hasurate, s-urile imbucate, retelele de linii sau snurul fals. Pe lnga motivele geometrice, apar, foarte rar, motive zoomorfe foarte stilizate. Piese de metal: dintre piesele de metal, frecvente n aria acestei

culturi sunt fibulele ochelari, fibulele de tip Glasinac dintre podoabe, iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta, cu mner de forma literei T . Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie, cu siguranta piese de cult.

Datare: n timp ce A. Vulpe o mparte n doua faze, M. Guma vorbeste de trei faze. A. Vulpe dateaza cultura n intervalul 800-650, iar M. Guma ntre 750-600. Grupul Ferigile-Brsesti n etapa finala a Hallstatt-ului, etapa D, se constata n zona subcarpatica, din sudul Romniei, existenta unor grupuri culturale nrudite ntre ele: 1. Gura Padinei, n zona Romanati 2. Telesti-Dragoesti, n Gorj 3. Ferigile, n Vlcea, Arges si Prahova 4. Brsesti, n Vrancea. 5. Eselnita, n zona Portilor de Fier.

Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv n zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile, publicata de A. Vulpe. La Ferigile au fost descoperite doua necropole, una tumulara, cu 150 detumuli si alta plana, cu 28 de morminte. Toate mormintele sunt de incineratie. Ritualul funerar este destul de divers: exista att morminte cu urna depusa direct pe solul antic, ct si morminte cu urna depusa n groapa, sau mominte cu cenusa depusa direct n groapa. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamnt. Multe morminte sunt de luptatori, avnd n inventare akinakai, cutite curbe de lupta, cutitase de fier, vrfuri de lance si de sageti, zabale, fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. Ceramica, in general de buna calitate, este decorata cu canelura, dar o mare parte din vase sunt nedecorate. Al. Vulpe a datat necropola ntre 550400, ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. La Brsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli, care contin att morminte de inhumatie cat si de incineratie. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamnt depuse n straturi succesive. n inventar apar akinakai, aplici cruciforme, vrfuri de sageti cu trei muchii, cutite din fier, fibule. BIBLIOGRAFIA:

Marian Gum|- Civilizaia primei epoci a fierului n sud-vestul Romniei, Bucureti, 1993. Bernhard Hnsel- Beitrge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau, Bonn, 1976. Attila Lszl- nceputurile epocii fierului la est de Carpai, Bucureti, 1994. Valentin Vasiliev- Scitii agatrsi pe teritoriul Romniei, Cluj-Napoca, 1980. Alexandru Vulpe- Necropola hallstattiana de la Ferigile, Bucuresti, 1967.

Metalurgia bronzului in epoca bronzului si Hallstatt

METALURGIA BRONZULUI N EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI

Practicarea metalurgiei bronzului de catre o populattie presupune : 1. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care contin cositor sau un nlocuitor al acestuia (arsen, antimoniu); 2. Posibilitatea de a depista aceste minereuri; 3. Cunoasterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor; 4. Executarea unor operatii preliminare reducerii; 5. Cunoasterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obtinerea cuprului; 6. Alierea, nnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu, antimoniu, arsen, plumb); 7. Turnarea aliajului n tipare pentru obtinerea pieselor Acestea ar fi conditiile si operatiile care trebuiesc cunoscute. Totusi exista zone care nu detin minereuri, nu le exploateaza, nu le reduc si, totusi, ele au creat piese originale din bronz, apelnd la importul de materii prime. Centrele de inventie a metalurgiei sunt Anatolia, Iranul, China, Tailanda si America. Initial sa practicat, ncepnd din mil. 7, prelucrarea la rece a cuprului nativ prin ciocanire, iar din mil. 5 n Anatolia (la Can Hasan) ncepe a se prelucra arama la cald, prin turnarea n tipare. Primele bronzuri sunt de fapt pseudo- bronzuri pentru ca sunt aliaje care contin, n loc de staniu, arsen. Ele apar pentru prima data n zona caucaziana si n Anatolia. Se crede ca primele bronzuri sunt aliaje ntmplatoare, deoarece n natura se gasesc minereuri care contin si cupru si arsen. Aceste minereuri puteau fi lesne depistate deoarece arsenul emana un miros tipic, asemanator celui de usturoi. Este posibil ca un centru independent de inventie a metalurgiei bronzului sa fi existat si n Franta unde se cunosc pseudo-bronzuri timpurii, care sunt aliaje ale cuprului cu antimoniul, n zona Frantei fiind frecvente asocierile naturale n minereuri a cuprului cu antimoniul. Pe teritoriul Romniei, primele bronzuri arsenizate apar n epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului, deci post 3800 a. Chr. , fiind piese de import din zona caucaziana, aduse n spatiul nostru de populatiile nomade, estice. MINEREURILE Cuprul se gaseste n stare nativa sau sub forma unor minereuri, n combinatie cu alte elemente chimice, sub forma de oxizi, sulfuri, etc. Pot fi enumerate : 1. Cupritul= oxid de cupru- Cu2O 2. Calcozina= sulfura de cupru- Cu2S 3.Calcopiritul= sulfura de cupru si fier-Cu FeS2 4.Malachitul=carbonat bazic de cupru - Cu2(OH)2CO3 5.Azuritul, bornitul, brochantitul, covelina, cubanitul, tenoritul, tetraedritul.

Minereurile de cupru exista n multe zone din Europa, dar, din pacate, chiar daca ele au fost exploatate n preistorie, azi nu mai exista dovezile ca ele au fost extrase deoarece exploatarile ulterioare, adica din epoca romana, medieval sau modern, au distrus, de obicei, urmele de extractie preistorice. n Romnia exista minereuri de cupru n Banat, n Muntii Banatului (Moldova Noua, Ciclova Romna) si Poiana Rusca (Ruschita), n Oltenia ( la Baia de Arama), n Moldova (la Fundu Moldovei), n Apuseni, n Dobrogea ( la Altn Tepe malachit), n SE Transilvaniei, in zona Ciuc-Harghita (Balan), n Maramures. La sud de Dunar,e n Muntii Miroc si Stara Planina sunt atestate rezerve bogate de minereuri de cupru. Este important de precizat ca exista si cupru nativ n Banat, la Dognecea, Moldova Noua, Oravita, Sasca Montana, dar si la sud de Dunare la Majdanpeck, Reskovica, Rudna Glava, care puteau fi folosite n conditiile n care unele populatii nu detineau o tehnologie avansata, care sa le permita reducerea minereurilor complexe. Din pcate, cele mai multe minereuri se gsesc n filoane cu adncime mare. Mai lesne de exploatat trebuie s fi fost minereurile din Banat (Moldova Noua, Sasca Montana, Ciclova, Dognecea) care se gsesc i n filoane de suprafa. Staniul sau cositorul se gaseste n natura sub forma de casiterit, un oxid al staniului, dar este o materie prima deficitara n intreaga Europa. Este probabil motivul pentru care s-au folosit pentru nnobilarea cuprului alte metale. Rezerve de casiterit sunt atestate n Franta (Bretagne), Anglia de SV, Saxonia si Boemia. La noi nu exista acest minereu dect sub forma unor vagi urme n Munii Apuseni. Arsenul (nr. atomic 33) se gaseste n stare nativa sau n combinatii cu sulful, cum ar fi realgarul (minereu de culoare portocalie), arsenopiritul sau auripigmentul (sulfura de arsen, de culoare aurie). Arsenul nativ este atestat la Oravita si Ciclova Romna, n Banat, iar sub forma de compusi exista tot n Banat, dar si n NE Serbiei (Rudna Glava). Antimoniul sau stibiul se gaseste n natura sub forma unor compusi, cel mai important fiind stibina, o sulfura de antimoniu. Cele mai importante resurse din Romania sunt cele din Maramures. Plumbul se gaseste sub forma de sulfuri, cea mai importanta fiind galena ( PbS). Este clar ca, teritoriul actual al Romaniei si zonele limitrofe Romaniei, sub aspectul materiilor prime, ofereau populatiilor traitoare in acest spatiu sansa practicarii metalurgiei, sinugura problema fiind aceea a procurarii prin schimb a cositorului. IDENTIFICAREA MINEREURILOR Pentru a putea fi exploatate, minereurile trebuiau mai nti a fi depistate. Este foarte probabil c erau cutate filoanele de suprafa, care apoi erau deosebite i alese n funcie de culoare, fiecare avnd una specific: malachitul-verde, azuritul- albastru, calcopirita- aurie, cupritulroie. Minereurile cu coninut de arsen ar fi putut fi reltiv usor identificate datorit mirosului lor pregnant de usturoi. EXTRACTIA MINEREURILOR Tehnicile de exploatare a minereurilor sunt relative greu de reconstituit pe cale arheologica. Pentru Romnia nu exist nici o dovad direct de exploatare preistoric. Un eventual indiciu indirect ar putea fi doar un ciocan preistoric din piatr descoperit ntr-o min aurifer de la

Craci. Exista putine exceptii pentru Europa, din Tirolul austriac, la Mitterberg, unde este dovedita o exploatare preistorica sau din Serbia (la Rudna Glava) si Bulgaria (la Aibunar), ultimele doua din neolitic. Pornind de la constatrile de aici, dar i de la unele surse scrise din antichitate (Caesar, spre exemplu, care a consemnat modul cum se exploatau minereurile n Galia) procedeele de exploatare pot fi, totui, bnuite. Cu siguran, oamenii i-au valorificat experiena dobndit la extragerea silexului. Problema era c majoritatea filoanelor de minereu de cupru se aflau la adncime. Mai usor de exploatat par a fi fost filoanele de la Moldova Nou, Ciclova, Sasca i Dognecea, care prezentau avantajul c, uneori, erau la mic adncime. Extractia minereurilor se banuieste a se fi facut prin incendierea zacamntului si stropirea lui cu apa sau cu un acid (acidul acetic= vin). Un indiciu n acest sens ar fi marturiile lui Caesar pentru exploatarile din perioada preromana din Galia. Ca atare, puteau fi exploatate doar zacamintele de suprafata sau de mica adancime. Dupa incendiere si stropire, datorit ocului termic, apareau fisuri n roca si se puteau face cu mai multa usurinta puturi verticale pentru extractie, eventual santuri (pseudo-galerii) cu adncimi ce puteau ajunge la 20 m sau chiar 40-42 m, cum s-a constatat la Kargaly, n zona Uralilor. Puturile verticale sunt atestate n NE Serbiei, la Rudna Glava, unde se exploata nca din chalcolitic malachitul, care avea n componenta arsen. Alte exploatari miniere se cunosc la Aibunar, lnga Stara Zagora, n Bulgaria, unde s-a exploatat azuritul si malachitul la nivel de Karanovo VI (Gumelnita). La Mitterberg sunt cunoscute puturi si santuri prevazute cu sisteme de ventilatie, santuri care au fost consolidate cu scnduri din lemn, iar dupa exploatare au fost umplute cu muschi si lut spre a impiedica prabusirea peretilor. Iluminarea se facea cu ajutorul tortelor, coborrea era asigurata de scari din lemn, iar scoaterea la suprafata a minereului se facea cu ajutorul unor saci, chiar si acestia conservati. Calculele au relevat ca se foloseau 40 de mineri, asistati de 30 de muncitori care asigurau transportul spre locul de reducere, aflat destul de aproape. Pentru exploatare se foloseau picuri din corn. Santurile sunt atestate n zona asiatica, n mai multe situri din Tadjikistan si, cum am precizat deja, la Kargaly. Tot din Tadjikistan se cunosc topoare de minerit neslefuite, din piatra dura. Pna n epoca romana nu sunt atestate galeriile subterane. OPERATII PRELIMINARE REDUCERII nainte de reducere, minereurile extrase treceau pin mai multe operatiuni: spalarea, pentru eliminarea componentilor pamntosi, maruntirea, mcinarea si prajirea, pentru deshidratare si eliminarea componentilor pamntosi care mai ramneau dupa spalare. Prajirea se realiza pe vetre deschise. Astfel de vetre sunt atestate pe Cetatea nr. 1 de la Neni, jud. Buzu, in arealul culturii Monteoru. Mcinarea se fcea cu ajutorul unor zdrobitoare i rnie din piatr. REDUCEREA Procedeele concrete de reducere pot fi cu greu deduse deoarece nu s-au pastrat cuptoare pentru reducerea minereului de cupru, fapt explicabil pentru ca cuptoarele de reducere erau utilizate o singura data, dupa care erau distruse pentru a putea fi recuperat metalul. Nici macar cuptoare distruse nu se cunosc, datorita faptului ca ele erau cu siguranta amplasate departe de asezari, n apropierea locurilor de extractie, de cele mai multe ori zone cu relief nalt, ca atare greu de identificat prin cercetari arheologice de suprafata. Amplasarea n apropierea locurilor de extractie era justificata caci randamentul la reducere era destul de scazut si trebuiau foloste cantitati foarte mari de minereu pentru obtinerea unor cantitati mici de cupru. Mijloacele de transport, carele, nu puteau face fata cantitatilor foarte mari de minereu. n plus, era nevoie si de cantitati mari de combustibil care ntretinea arderea, mult mai lesne de procurat n locurile de extractie, caracterizate, de obicei, prin relief nalt, cu peisaj silvestru. Se cunosc cuptoare

de redus minereul doar accidental de la Agados n Niger, databile n jur de 2000, de la Abu Matar, lng Beersheba, n Israel, de la Vuedol, din Serbia, de la Mitterberg, Ramsau i Mhlbach din Austria, de la Bedollo, in Italia i de la Aegina Kolonna. Procesul de reducere poate fi reconstituit prin analogie cu reducerea minereului de fier, practicata mai trziu si de pe urma careia s-au pastrat mai multe cuptoare de redus caci, n timp, fusesera aduse noi perfectionari, care permiteau recuperarea lupei de fier, fara a mai fi necesara distrugerea cuptorului. Cuptoarele (furnalele) trebuie ca aveau peretii grosi, din piatr i lut si erau, mai mult sau mai putin, adncite n sol. Erau de forma cilindrica sau tronconica si erau prevazute cu o gur de alimentare n partea superioar i o perforatie n partea inferioara, prin care se introduceau foalele pentru activarea arderii cu oxigen. Foalele se compuneau din burdufuri de piele, terminate cu o teava din lut, care era ntrodusa n orificiul cuptorului. Cuptorul era umplut cu straturi succesive de minereu si combustibil (carbune de lemn, numit mangal). Avea loc o ardere oxidant care era ntreinut iniial de crbune, apoi de sulful coninut n minereu. Aceast prim ardere avea ca scop eliminarea sulfului. Se obinea un produs metalurgic intermediar ntre minereu i produs finit, numit mat, care coninea sulfuri. Primii care se topeau si se zgurificau erau componentii pamntosi care se scurgeau si se depuneau la baza cuptorului. n partea superioar se forma o turt de cupru, care, dup rcire, era recuperat prin spargerea cuptorului.Temperatura de reducere se ridica la 600-900 de grade. Dupa reducere, cuprul era turnat n tipare de lingouri, piese semibrute care se ndreptau se atelierele de turnare a pieselor finite sau puteau fi destinate schimbului la mari distante. Astfel de lingouri se cunosc sub forma de piele de vitel n lumea egeeana, de topoare bipene sau de torquesuri n Europa Centrala, de bare n Germania. n Franta au circulat lingouri de plumb sub forma de topoare. De multe ori, n spatiul nostru, materia prima a circulat sub forma de turte din bronz plan-convexe. Se cunosc, de asemenea, bare de costior. Nu este exclusa nici posibilitatea ca secerile sa fi fost tot un fel de lingouri. La aceasta supozitie s-a ajuns datorita faptului ca cele mai multe seceri din depozitele de bronzuri nu au urme de folosire, iar numarul pieselor descoperite n asezari este extrem de redus, deci este indoielnica folosirea lor in agricultura. Sub forma de lingouri a circulat att bronzul, ct si metalele nealiate: cuprul, plumbul, cositorul. ALIEREA- ANALIZE METALOGRAFICE Din pcate, prea puine piese descoperite n spaiul actual al Romniei au fost supuse unor analize metalografice care s le pun n eviden compoziia. Analizele chimice si spectrale ale pieselor din bronz sunt extrem de importante, pentru ca, pe baza lor, pot fi denisate zonele de extractie sau atelierele producatoare. Primele analize chimice in Europa s-au facut la sf. sec. al XIX-lea. La noi sunt destul de putine analize pe piese din bronz, facute, n anii '30 ai sec. al XX- lea, de Constantin Niculescu-Otin si, mai recent, de Eugen Stoicovici. In ultimii ani s-a creat un laborator pentru analize matalografice si la Muz. National de Istorie din Bucuresti. Analizele realizate, desi putine, au dus, totui, la cteva concluzii interesante: 1.La foarte multe piese, mai ales la cele timpurii, nu au putut fi observate stereotipii n ceea ce privete procentul de cositor. Se pare c, o lung perioad de timp, meterii locali s-au aflat ntr-o faz experimental, de cutare a reetei ideale. 2. Niculescu-Otin a facut primul observatia ca piesele de provenienta transilvaneana pot fi deosebite de cele extracarpatice prin prezenta, respectiv absenta, argintului din aliaj.

3. Eugen Stoicovici a observat ca piesele din Transilvania au un procent mai ridicat de cositor dect cele din Moldova. 4. Procentul de cositor, iniial foarte mic, devine mai mare n bronzul mijlociu, semn c s-au gsit mijloace de a se ajunge la resursele de cositor. Se tie c casiteritul, minereu care conine cositor, este o materie prim deficitar n multe zone din Europa. Cea mai apropiat surs de Romnia ar fi Boemia (Slovacia). La noi se gsesc doar vagi urme de acest minereu, la fel n Serbia, unde a fost pus n eviden doar la Strumica. Grecia micenian s-a crezut mult vreme c s-ar fi aprovizionat cu cositor pe cale maritim, din SV Angliei. Azi este foarte credibil ipoteza c s-ar fi apelat la zcmintele din Afganistan sau Asia Central. 5. Din putinele analize reise ca erau bine cunoscute de catre metalurgisti proprietatile cositorului, care nu depaseste in aliaj niciodata procentul de 25 %. n general, un bronz de buna calitate are ntre 5-18 % cositor. Spre deosebire de alte spaii, la noi nu a putut fi observat o reet strict a bronzului. Reteta miceniana presupunea 9 parti de cupru si o parte de cositor, iar cea egipteana 13 % cositor, restul cupru. Procentul de cositor influenteaza culoarea si calitatile bronzului. Procentul mic de cositor da bronzuri de culoare rosiatica. Pe masura ce creste procentul de cositor, bronzul este mai galben, putnd deveni cenusiu cnd procentul este foarte mare. Cuprul se topeste la 1085 grade, iar cositorul la 283 grade. Deci cantitatea mai mare de cositor din aliaj face ca punctul de topire al aliajului sa fie mai sc|zut. Cositorul influenteaza mult duritatea si rezistenta bronzului. 6. Procentul de cositor variaz n funcie de categoria funcional a pieselor. Pentru podoabe se constat un procent mai mic de cositor, n timp ce la arme, care trebuiau s fie mai dure, se folosete mai mult cositor. 7. Bronzurile cu antimoniu folosesc ca materie prima stibina din Maramures. n general la aceste bronzuri, procentul de antimoniu se situeaza ntre 6-10 %. OBTINEREA PIESELOR FINITE Atelierele de producie a pieselor finite se aflau, cel mai adesea, n aezri. Prezena lor este dovedit de descoperirea unor tipare, creuzete, linguri de turnare, eventual a unor piese semifinite sau neretuate. Piesele finite se obtineau fie prin metoda cerii pierdute, fie prin turnarea n tipare din lut sau piatra. Tiparele din piatr erau mai greu de realizat, dar erau mai rezistente, putnd fi utilizate pentru turnarea mai multor piese. De multe ori, tiparele descoperite aveau negative de piese diferite i pe avers i pe revers. Ele dovedesc ca nu se poate vorbi de o specializare a atelierelor pe anumite produse din metal. Metoda cerii pierdute consta n modelarea piesei dorite din ceara si mbracarea ei ntr-o pojghita de lut, pastrndu-se un mic orificiu prin care se turna bronzul incandescent. Acesta din urma topea ceara si i lua locul. Dupa racire, era sparta carcasa din lut si se recupera piesa din bronz. Piesele simple (strapungatoare, dalti, topoare de tip pana) se turnau n tipare monovalve, cele mai complicate n tipare bivalve, iar cele de dimensiuni mari necesitau mai multe tipare (spadele de exemplu) . Pentru turnarea topoarelor cu disc se foloseau tipare compuse.

RETUAREA I DECORAREA Dup turnarea pieselor, urma retuarea. De obicei, cele dou valve folosite la turnare nu erau perfect fixate i etaneizate, motiv pentru care, la mbinarea celor dou valve, pe piesa din bronz rmnea bronz excedentar sub forma unei excrescene, numit bavur. Aceasta se nltura cu ajutorul unei dli sau prin frecarea cu o gresie. Decorarea se realiza cu ajutorul unui dorn. ISTORICUL CERCETRII PIESELOR DE BRONZ Piesele de bronz din Romnia s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. Pe plan european apare o colecie numita Prhistorische Bronzefunde (PBF), care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz, pe tari. Din Romnia au fost publicate, pna n prezent, secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dmbovita), bratarile (M. Petrescu Dmbovita), topoarele (in doua volume, de catre Alexandru Vulpe), spadele (Tiberiu Bader) i fibulele (Tiberiu Bader). Este n lucru volumul consacrat recipientelor din bronz, ce urmeaz a fi publicate de Tudor Soroceanu. DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI

n Grecia, metalurgitii sunt atestai de tbliele linearului B. Este pomenit o categorie de meteri numii ka-ke-u, care sunt specializai n confecionarea vaselor de bronz. n spaiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era deinut de wanax. El distribuia materia prim meteugarlor care erau dependeni de palat. Tbliele pomenesc i termenul de ke-ru-sia, care era, probabil, o asociaie profesionala a meteugarilor. Sunt singurele informatii scrise pe care le avem pentru acesti specialisti ai bronzului pentru intreaga Europa. Fara indoiala ca mealurgistii aveau un statut aparte in sanul comunitatilor preistorice. Nu este exclus ca operatiunile de reducere sa fi fost dublate de ritualuri magice. Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din tranzitie, deci, din punct de vedere al exista o discontinuitate ntre cele doua epoci. tipare pentru turnat au fost descoperite la grupului Jigodin. Este vorba de valve pentru topoare cu gaur de nmnuare transversal. timpurii de prelucrare sunt atestate i n Pecica, n nivelurile XII-XIV, n aria culturii Bronzul timpuriu se caracterizaza prin pseudo-bronzurilor, adica a aliajelor care, n folosesc pentru alierea cuprului: arsen, zinc,

epoca de metalurgiei, nu Cele mai vechi Leliceni, n aria turnarea unor Ateliere aezarea de la Periam-Pecica. utilizarea lips de cositor, plumb.

Tipice bronzului timpuriu sunt, mai ales, piesele de mici dimensiuni, cel mai adesea podoabe: saltaleoni, pandantive de tip lunula, pandantive- pieptene, pandantive n forma de coada de rndunica sau pandantive cordiforme, placute cu capete rulate, aplici in form de org, butoni calotiformi, diferite tipuri de ace (acul cu cap n forma de pastaie, acul cu cap biconic, ace cipriote, ace cu cap rulat (Rollennadel)), bratari simple sau multispiralice, torquesuri. Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de nmanusare sau cu limba la mner, securile plate, toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil), topoarele cu prag (Absatzbeil), unele tipuri de topoare cu gaura de nmanusare transversala (Kozarac, Baniabic), vrfurle de lance. Dintre unelte, mai frecvente sunt dalile i strpungtoarele. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica. Se cunosc i cteva depozite de bronzuri, printre care se numr cel descoperit la Ostrovu Corbului, care a fost atribuit culturii Glina.

Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si n arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru, de pilda n aria culturii Tei, la Cernica, semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile dezavantajate aflate departe de resursele naturale. n aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella, n Macedonia, semn ca acest tip de piesa avea cautare i fcea obiectul schimbului la mare distan. Devin mai frecvente vrfurile de lance, care apar accidental nca din bronzul timpuriu. Cele mai spectaculoase piese sunt, nsa, topoarele cu disc, topoare de lupta, care au fost create undeva n zona Tisei Superioare. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns, pe calea schimburilor, pna n zona Mrii Baltice. Dintre podoabe se remarca bratarile masive cu capete desfacute, uneori terminate cu capete n forma de pecete, bratarile cu capete spiralice, aparatoarele de brat, continund sa existe si pandantivele cordiforme. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gt perforat, ace cu cap discoidal, ace cu cap n forma de ciuperca. n paralel cu dezvoltarea metalurgiei, creste

considerabil numarul de depozite.

Bronzul trziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de nmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton, cu limba la mner, cu ciot de turnare sau cu spin. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate. Continua dezvoltarea tipologica a acelor. Apar acele cu nodozitati. Se cunosc foarte multe depozite, este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesti (in Transilvania), Rsesti-Baleni (n Moldova) si Drajna de Jos- Oinac (in Muntenia). Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania, care probabil apartin culturilor Otomani, Suciu de Sus si Cruceni-Belegi, se caracterizeaza, mai ales, prin arme, cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si DrajnaOinac au n componenta lor mai ales seceri, eventual i celturi. Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania, din ariile culturilor Otomani, Wiettenberg si Suciu de Sus, unde resursele de materii prime erau mai mari. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si n teritoriul extracarpatic, mai ales n Oltenia si Muntenia, cu predilectie n zona subcarpatica. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene, dar apar adesea piese sudice, venite din Bulgaria. n Moldova apar frecvent celturile de tip estic (cu doua torti), venite de peste Prut sau din Ucraina. n Muntenia si Oltenia au fost descoperite des piese de origine sudica, din Bulgaria, mai ales n zona de cmpie. Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc n Ha timpuriu (Ha A), undeva n intervalul 1200-1100. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria CincuSuseni, care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani si GavaLapus. Unele depozite din aceasta perioada au n componenta lor mii de piese si cntaresc cteva tone. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara, Guterita, Spalnaca, Aiud. In aceasta etapa se diversifica tripologic celturile. Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula, aparuta n Ha A. Cel mai vechi tip este fibula n forma de arcu de vioara, foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca ntrebuintare. Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule, punndu-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala, ele avnd n continuare si un rol utilitar. Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie, iar mai frecventa este fibula n forma de ochelari, tipica pentru Ha B. Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz, cu un spectaculos decor geometric. Ca piese noi din bronz, n Ha B, sunt de amintit spadele cu

cupa la mner si spadele cu antene. Tot n Ha B apar primele arme defensive: coifurile (precum cel de la Piscolt) si scuturile din piele, cu umbo din bronz. Apar n Ha A, dar mai ales n Ha B si primele recipiente din bronz, cldarile cu atase cruciforme, cestile si situlele din bronz. Din Hallstattul mijlociu, Ha C, n depozite ncep sa apara piese din fier, mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). Majoritatea armelor, uneltelor si ustensilelor din bronz sunt nlocuite treptat cu piese similare din fier. n Ha C, aproape n exclusivitate, n depozite sunt doar podoabe de bronz. Scade numarul de depozite ncepnd din Ha mijlociu, iar din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri, cel de la Drencova.

DEPOZITELE DE BRONZURI Definiia depozitului Prin depozit se ntelege o depunere intentionata n pamnt, eventual apa, mlastina sau ntr-o prapastie, a cel putin doua piese din bronz. Geisslinger, n definiia dat depozitelor n 1967, excludea din rndul depozitelor piesele descoperite n aezri sau morminte. Alexandru Vulpe consider c se poate admite c i piesele singulare sunt depozite, deoarece este greu de admis ca ele sunt piese pierdute, ci, cel mai probabil, sunt depuse tot intenionat. Practica acestor depuneri a aparut n eneolitic (depozite de piese de cupru), a continuat in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului), a devenit frecventa n bronzul final si a atins apogeul n Ha A. Se cunosc n spatiul nostru peste 500 de depozite. Practica depunerii de piese din bronz este n regres ncepnd cu Hallstattul mijlociu si dispare n Ha trziu, ultimul depozit datnd din Ha D (depozitul de la Drencova). Clasificarea depozitelor Depozitele pot fi clasificate n functie de mai multe criterii. Dup mediul n care a avut loc depunerea pot fi deosebite depozitele uscate (cele descoperite in pmnt, pe nlimi sau in

peteri) sau umede (descoperite n mlastini, lacuri sau ape curgatoare). Un alt criteriu de clasificare ar fi continutul de piese functionale, putnd fi deosebite: depozite de arme, de poadoabe, de unelte, de vase si depozite mixte, care combina doua, trei sau chiar mai multe categorii functionale. Dupa starea de conservare a pieselor, pot fi deosebite depozite formate din piese ntregi, noi, depozite din piese ntregi, dar cu urme de folosire i depozite cu piese fragmentare, scoase din uz. Un alt criteriu ar putea fi modul de dispunere: direct n groap, direct n ap sau n vase de lut sau metal. Numarul pieselor componente si greutatea lor ar putea duce la clasificarea depozitelor n mici, mijlocii i mari. Franke Stein, ncercnd o clasificare a depozitelor din sudul Germaniei, in 1977, a deosebit trei categorii de depozite: de materie prim (care conin turte de bronz, lingouri, coliere cu valoare de lingou), de piese finite (utilizabile), si de piese fragmentare. Swed Hansen mparte depozitele n dou mari categorii: depozite pure, care conin o singur categorie funcional (respectiv fie numai arme, fie numai unelte, fie numai piese de port, etc) i depozite mixte. Dupa tipul de asocieri pot fi deosebite depozitele simple (cu o singura categorie functionala), depozite cu asocieri simple (alcatuite din doua categori funcionale), depozite cu asocieri complexe (care contin 3 sau 4 categorii functionale) si depozite eterogene (care asociaza peste 4 categorii funcionale). Pentru zona noastr se poate constata, per ansamblu, c cele mai multe depozite sunt cele formate din arme, urmate de depozitele de piese de port i mai apoi de cele de unelte. Depozitele care conin piese de harnaament, piese din componena carului sau depozitele de vase de bronz sunt destul de slab reprezentate procentual. Depozite simple de arme exist n epoca bronzului i n Hallstatt, dar ating apogeul procentual n Hallstatt B1-B2. Interesant este faptul c se pot observa diferente regionale. Dac n Transilvania i Banat, n Bronz D, exista tot felul de arme n depozite, n Sudul Romniei (Oltenia, Muntenia si Dobrogea) exista aproape exclusiv topoare de lupt de tip celt, situaia fiind foarte asemntoare cu cea din Bulgaria. n Slovacia, spre exemplu, predomin spadele. Foarte multe spade au fost descoperite si in asa zisele depozite umede din Bronz D, descoperite n Transdanubia (Ungaria, zona de la Est de Dunre) i n rul Sava. Varfurile de lance sunt foarte rare in depozitele de epoca bronzului, numrul lor crete, ns, ncepnd cu Hallstatt A. Din aceste exemple reiese cu claritate c exist stereotipii regionale de depunere care este destul de probabil s aib legatur cu tehnicile de lupt diferite de la o zon la alta, tehnici care, desigur, se schimb n timp. Pe de alt parte, par a se contura grupuri de populaii mai panice i mai rzboinice. Un lucru extrem de interesant este acela c o serie de topoare cu disc descoperite n Transilvania, care teoretic ar trebui s fie considerate arme, nu sunt finisate sau au lama goal n interior fapt ce le face nefuncionale, deci ele, in aceste cazuri, nu trebuie interpretate ca arme ci, mai degrab, ca piese de prestigiu (care fac economie de materie prim). Piesele de port prezente n depozite au legatur cu modele vestimentare. Se pot constata i n cazul lor unele diferene zonale. n Bronz D, spre exemplu, n Slovacia predomin acele de podoab, la Est de Tisa brrile, iar la Vest de Tisa aprtoarele de bra. Depunerile de seceri n Bronz D sunt tipice pentru SE Transilvaniei i pentru Moldova, deci arealului ocupat de cultura Noua, cultura care, foarte interesant, pare a fi a unor populatii crescatoare de animale, care practica in mica masura cultivarea plantelor. n Ha A, ele dispar din Moldova, dar apar, fr a fi prea multe, n Ungaria. Semnificaia depozitelor

ntrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. Din pacate, este greu de dat un raspuns definitiv, valabil pentru toate depozitele pentru c 70 % din depozite au fost descoperite n condiii rmase neprecizate i doar 15% provin din spturi arheologice. Au existat mai multe explicatii. Un celebru cercetator german, Paul Reinecke, a emis ipoteza ca depozitele au fost ngropate n pamnt n perioade foarte agitate, de nesiguranta, de conflicte intertribale si razboaie. Proprietarul ngropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si n ideea de a le recupera, dupa trecerea pericolului. Un alt cercettor german, Holste, credea c cele care au provocat masiva ngropare a depozitelor ar fi fost populaiile Hgelgrber (populaiile cu morminte tumulare) care, aflate in migraie dinspre centrul spre E i SE Europei, ar fi invadat o serie de teritorii, provocnd o panic general. Ipoteza lui Reinecke a fost mbratisata de majoritatea cercetatorilor din Romnia, ncepnd cu Vasile Prvan. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din Romnia l-am aminti n chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita, autor al unei carti numit Depozitele de bronzuri din Romnia, el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din Romnia. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de frica invadatorilor, mai nou M. Petrescu Dmbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la ngroparea depozitelor, in sensul ca admite ca ar putea fi votive depozitele de pe inaltimi sau cele din albiile rurilor. Un alt cercettor romn care s-a ocupat de studiul depozitelor de bronzuri, Mircea Russu, mpartea depozitele din Romania n trei categorii: depozite de turntorie, formate din piese scoase din uz, care au aparinut fie unor comuniti, fie unor meteri metalurgiti, depozite formate din piese noi, nefolosite (atribuibile unor negustori) i depozite cu piese ntregi, aflate n uz. El consider ca toate, indiferent de categorie, au fost ascunse din cauza unor conflicte sau ptrunderi de populaii intrusive. O alta cercetatoare celebra, Amalia Mozsolics, din Ungaria, care a studiat bronzurile din Ungaria i Transilvania, considera ca cele mai multe depozite au fost ascunse de teama invaziilor, dar admite ca unele ar fi fost depozite de turnatorie si altele depozite votive. n prezent, exista obiectii serioase vis-a vis de ipoteza ascunderii de fric, deoarece unele depozite au fost descoperite n locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile raurilor, prapastii, mlastini, lacuri. Apoi au fost definite serii sucesive de depozite. Daca ngroparea ar fi fost dictata de conflicte, am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstatt-ul sunt caracterizate de conflicte permanente. Totodata, multe depozite, mai ales cele din Transilvania, contin arme, ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac ngropdu-si armele. n nordul Europei, unde predomin depozitele umede, s-a admis nc din sec. al XIX-lea c depunerile de bronzuri ar fi depuneri cu caracter sacru. ncet si-a facut loc ipoteza ca i depozitele uscate ar putea fi ofrande aduse unor divinitati. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care, pentru succes n lupta, promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri, printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica. De asemenea, adesea n Grecia, n apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale, bothroi sau chalkoteka, constnd din piese de metal depuse ca ofrande. Depozitele de mari dimensiuni din Romnia au fost interpretate ca fiind depozite de temple, dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comuniati, piesele fiind depozitate (tezaurizate) n ideea de a fi retopite. Un argument pentru cea de-a doua supozitie ar fi acela ca, uneori, aceste depozite contin si materie prima neprelucrata, cum ar fi turtele de bronz. Ca ar fi asa ar fi sugerat si de faptul ca piesele sunt fragmentare, uzate , de nefolosit. Totusi, poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse, pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. Depozitele care contin piese nou-noute, fara urme de utilizare, au fost atribuite de unii cercettori unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa n mprejurari critice. Aceasta ipoteza este greu de sustinut n acele cazuri n care, la Drajna de Jos spre exemplu, s-a constatat o depunere a pieselor ntr-o ordine foarte stricta La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate, ele descriind un disc solar cu raze. Este desigur greu de imaginat ca un negustor

care era amenintat a-si pierde avutul, ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor. Un cunoscut cercetator german, von Brunn, discutnd n 1980 despre semnificaia depozitelor, afirma c depunerea lor este finalul unei ceremonii religioase chiar i atunci cnd piesele sunt fragmentare cand, spune el, funcioneaz n fapt principiul"pars pro toto". BIBLIOGRAFIE:

Tiberiu Bader-Die Schwerter in Rumnien, Prhistorische Bronzefunde IV/8, Stuttgart, 1991. Sebastian Morintz, Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii, vol. I, Bucuresti, 1978
Mircea Petrescu Dmbovita- Depozitele de bronzuri din Romnia, Bucuresti, 1977.

Alexandru Vulpe-Die xte und Beile in Rumnien, vol. I si II, Prhistorische Bronzefunde IX/5 si IX/9, Mnchen, 1970, 1975.