Paleoliticul in spatiul actual al Romaniei

INTRODUCERE ÎN STUDIUL PALEOLITICULUI. PERIODIZAREA GEOLOGICA CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamântului, a împartit evolutia pamântului în mai multe etape: paleozoicul sau era primara, mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si perioada homozoica sau antropogena. La rândul lui, cuaternarul are doua mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea climei. Începuturile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de stabilit, neexistând o concordanta între pareri. Cea mai optimista cifra este de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani. Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare, caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de usoara încalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per ansamblu clima ramânând rece pe întreg parcursul pleistocenului. Fara îndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale faunei si florei, care, la rândul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia demografica. În Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai Dunarii din sudul Germaniei: 1. Biber 2. Donau 3. Günz- 1.200.000-700.000 4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000 6. Würm- 80.000-15.000 urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000 Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica locala, valabila doar în centrul Europei. Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor râuri din aceasta zona: 1. Elster 2. Saale 3. Vistula Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, în cuaternarul de început, modificarea reliefului prin înaltarea arcului carpatic cu 1000 m, care are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul Moldovei, Muntenia si Câmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare ca au existat doua glaciatiuni care corespund în linii mari cu glaciatiunile Riss si Würm din Europa Centrala. Urmele acestor doua glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare în care, mai apoi, au aparut lacurile glaciare din Retezat, Parâng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei. Pentru România o încercare de schema geocronologica de evolutie a climei, corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Cârciumaru, care are în vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ). Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, în timpul stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate de un peisaj de stepatundra. PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000) Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde în linii mari cu ceea ce arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au populat pamântul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia) 2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei. 3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase. In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punând bazele unei periodizari care avea în vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut remarca ca, în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data de început nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a început concomitent în toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu privire la momentul în care se poate vorbi de om. Raspunsurile la întrebarea ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste, Darwin, credea ca locul omului este în regnul animal si ca el este supus legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este în mare criza nu numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia neîntrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc sa surprinda o filiatie neîntrerupta nici macar între homo sapiens si hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce intentionat, repetat si cu anticipare de forma, în functie de utilitate, uneltele. Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari de sensibilitate umana. Desigur ca, în functie de raspunsul la aceaste întrebare, difera si momentul considerat a fi începutul paleoliticului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

pentru a se face înteles. unde se localizeaza functia limbajului. mai ales. Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. dar are legaturi cu homo erectus.d. Ca urmare.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi. datorita slabei dotari din p. aproximativ 1000 de ani. se exprima simbolic prin folosirea culorilor. îi supravietuieste acestuia. este mai mobil.000. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna.000-34.60 m. 3. mai precis datorita faptului ca avea o natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40. are putere de anticipare si de planificare. Kenya si Tanzania (Oldoway). Are o infatisare mai placuta decat Neanderthalul. ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul. datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens. se adapteaza mai usor. la care se adauga pestele. flori. Se stie despre el ca vorbeste. masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial. prin analize de ADN. o inaltime de 1. data de început a paleoliticului trebuie împinsa spre 2.80 m. pietre colorate. în masura în care conditiile climatice si de mediul o permiteau. El are o viata sociala complexa.300. Homo sapiens s-a dovedit. este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici. se completeaza cu gesturi.751. 4. destul de bine dezvoltata. . cel mai probabil. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe. dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi. Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud. indica o alimentatie bazata pe carne. Are un prognatism dezvoltat. in jur de 1. cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei. oase lungi si articulatii mai fine. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga. Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator. dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u.v. Prezenta azotului in procente mari in oase. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44). dar si tuberculii si alte vegetale. biologic. Encefalizarea se datoreaza. Pentru Africa. dar. De aici a început ocuparea unui spatiu din ce în ce mai mare. avand o alimentate mai variata si mai sanatoasa decat inaintasul sau. dupa o perioada de contemporaneitate. 5. mai precis Etiopia (Valea Omo si Hadar). La acesta se adauga si avantaje de alta natura: este mult mai abil. ar fi disparut în decursul a 30 de generatii.000. El are un început de grai articulat. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica înmormântarile.2. oase si articulatii masive si este destul de scund. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea.

000) sau în Ungaria-la Verteszölös. Vâlcea). Günz.000. din pacate. deci unelte. villafranchianul. Prima etapa este si cea mai lunga. printre care se numara cai. Donau. asa se face ca nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total. mai ales la cel francez. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite în Spania. Oasele nu s-au gasit în conexiune anatomica.700. ele erau zdrobite. cât si carnivore. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo erectus sau homo habilis) în spatii apropiate României. ea fiind contemporana cu glaciatiunile Biber. deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe loc. S-au descoperit doar foarte putine urme fosile în Ungaria. mijlociu si superior. Cehia si Slovacia. atât ierbivore. cervide.000.400.PALEOLITICUL INFERIOR (1800. drept pentru care s-a admis un început al paleoliticului in Romania foarte timpuriu. mai mult. Homo habilis apare aici mai târziu decât în Africa. girafa.200. este înca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata. iar epoca în general este mai schematic tratata decât în vechiul tratat. Speciile respective. Se crede ca originea lui este e cautat în Africa.800. Cercetarea paleoliticului din România. urs. paleoliticul din România a fost aliniat la cel european. Alte exemplare se cunosc de la Terra Amata din Franta.000) Paleoliticul a fost împartit în trei etape distincte: inferior.000-1400. rinocer. dar care a deschis o serie de discutii în contradictoriu. Franta si Italia.000. In România exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea mai timpurie.000/1.000 (datare pe baza de paleomagnetism). piese care poarta interventie umana. pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud. Unele oase ar fi fost zdrobite doar pentru a se extrage din ele maduva. Ce se întîmpla insa în Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele descoperite în Africa.700. Aceasta zona este mai bine populata doar începând cu paleoliticul mijlociu.O mare parte a continentului european. Pentru începuturile paleoliticului în Europa se vehiculeaza cifre optimiste care-l plaseaza începând cu 1. Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti. Mindel si Riss. Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de debitaj.800. strapungatoare. Totusi. dar sunt putine studiile care au drept obiect întelegerea comportamentului uman. descoperirea este mai mult decât discutabila. În general. nu se gasesc resturi osoase. noul tratat de Istoria romanilor alege 1. am zice dubioasa si nu . pe la 1. drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci. Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati mari.000-120.000-1. Ca data de început a epocii. S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de specii de animale. antilopa. maimute (primate cercopitece). linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie în Franta. în Georgia (databil la 1. racloare.500. Torre in Pietro din Italia. databila in jur de 1. zona centrala si estica. cel aparut în 1960. nu a ajuns la performantele înregistrate în Franta.

uneltele de pe Valea Dârjovului nu provin dintr-un strat de cultura. cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite în paralel cu cele unifaciale. Olt). în asociere cu resturi de fauna. fiind preferate acelea care . care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu. mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere. Oltului si Valea Oboga (jud. Cea mai importanta descoperire a fost facuta în Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. Problema nu este ca la 1. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea Dârjovului. au fost descoperite în jur de 200 de unelte din silex si cuartit. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare. Tot de aici provin. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei. cea mai veche cultura paleolitica. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare. Cultura de prund sau a galetelor prelucrate se dateaza. Din pacate. ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. de abbevillian. începînd cu 1954. adica sunt realizate prin percutie directa. tuful vulcanic. unde uneltele se aflau in situ. acum începe o selectie riguroasa a rocilor. în paralel cu glaciatiunea Günz.200. În fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales în functie de unealta dorita.000-700. Tipologic. în mare. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta. un afluent al Oltului. Cultura de prund este urmata. daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime. ci au fost adunate din aluviuni. încadrabile în ceea ce se numeste cultura de prund. drept urmare. Ea consta în prelucrarea nucleului înainte de a se trece la desprinderea de aschii. care par a fi foarte timpurii. si piese care sunt încadrabile în paleoliticul mijlociu. unele unifaciale. Este. altele bifaciale. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului. Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pâna în prezent provin din zona cuprinsa între Olt si Arges. spre sfârsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea. Descoperirile toate se maseaza în sudul Romaniei pe V. Unealta propriu-zisa este cea ce ramâne din nucleu. asa cum cred o parte dintre specialistii epocii. cum ar fi galetele.constituie nici pe departe un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului în România. în mare vorbind. în Europa. deci in intervalul 1. ci ca oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii. cuartitul.400. silexul. standardizarea si specializarea uneltelor. jaspul. deci sunt în pozitie secundara sau remaniate. prelucrarea nucleului tinînd seama seama de forma dorita pentru aschie.000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele râurilor). Aici. însa. aceste unelte par a apartine culturii de prund.000 nu este atestat la noi nici un hominid. Dârjovului. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei. acheulean si clactonian. Important este si faptul ca.

cliveaza usor si care au un clivaj controlat. deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime. Vânatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor. vânatoarea asigura subzistenta. Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite decât cunoscute. Omul traieste în grupuri nu foarte mari. îl ia direct din natura. care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. care erau mai usor de capturat. OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticl inferior. de buna calitate. apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. Drept urmare. Descoperirile tarzii din România au fost încadrate în cultura numita premusteriana. culesul si prelucrarea pietrei. datorita faptului ca mediul natural îi este destul de ostil (animale periculoase). Sunt cazuri. Este logic si foarte probabil ca. În timp ce în vestul Europei se prefera dintre animale renul. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. silexul de Prut. pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma. pithecantropul în Asia si homo habilis în Europa. foarte probabil cu foc. în timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim . care-i pun viata în pericol. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine. Vânatoarea este apanajul barbatilor. în Franta de exemplu. aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vânatului. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600. ulterior cel de ceata.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni. mai ales. ranite sau puii. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima. mamutul si ursul de pestera. În cautarea vânatului. când atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv. iar culesul fructelor. în vecinatatea depozitelor de roci. Este posibil sa se fi folosit si capcanele. El este incapabil sa traiasca solitar. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor. Este greu de stiut care este raportul exact între vânatoare si cules. în timpul perioadelor glaciare. în estul Europei si la noi se vâneaza. Mitoc pe Prut.000-400. culesul avea o pondere neglijabila în asigurarea subzistentei.000. Valea Lupului. sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis în Africa. împingerea vânatului spre prapastii sau locuri mlastinoase.Adesea erau alese ca victime animalele batrâne. dar nu stie sa-l produca. deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. iar el cunoaste tehnici de vânatoare destul de rudimentare. Activitatile umane cele mai importante sunt vânatoarea. silexul în special. semintelor si tuberculilor al femeilor. Si la populatiile azi pimitive. în zonele arctice.

Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice. preferându-le pe acelea cu gura expusa spre soare. ocru spre exemplu. fara a se face rezerve de hrana. sexul a fost întîmplator. dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. un loc important îl detine vatra care este fie simpla. Locuiesc atât în aer liber. pot provoca deplasari dintr-o zona într-alta. imperfectiunea uneltelor). Animalele vânate erau consumate integral. Ei revin ciclic în locurile ce le sunt prielnice. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut. infirmi) erau sustinuti de grup. anotimpurile. animalica.alimentar în care predomina sau au o pondere nare vegetalele. De fapt. mai tarziu. pe raze ce nu depasesc 20-30 km. rar 80 km. Un pas înainte s-ar fi facut când a aparut interdictia relatiilor sexuale între parinti si copii si între frati. mai mult intuit. folosit în activitati magico-religioase. Functioneaza deci legea efortului minim.Unele asezari sunt cât de cât stabile. Functiona egalitarismul. În imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor. Natura pare a fi fost destul de darnica. oamenii n-au locuit niciodata adânc în interiorul pesterilor. motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru. ci doar în gura lor. doar de 2-4 ore zilnic. Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ). ci. radacini. initial. iar separat un spatiu de dormit. Densitatea de locuire este mica. Omul este foarte mobil în spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. exact atât cât era necesar pentru asigurarea hranei. Pentru compensarea insuccesului la vânatoare se pescuia sau se adunau scoici. Morgan credea ca. trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile râurilor. s-ar fi ajuns la familia pereche. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi. Timpul afectat muncii pare a fi destul de redus. usor adâncita în sol. Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru înmormântari. batrâni. în fine. sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare). altele sunt sezoniere. confectionarea îmbracamintii si încaltamintei. fie înconjurata de pietre. dar nu trebuie înteleasa a fi fost fara discernamânt. iar membrii inactivi (copii. În cadrul asezarii. Ca activitati adiacente. cât si în pesteri. în general. prelucrarea pieilor. roci. ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vânat. Este la fel de probabil ca în cadrul grupului sa fi existat . Însasi clima. depistarea unor substante colorate. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale. S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau în interior. fie de exploatare si prelucrare a pietrei. dar ele asigura în foarte mica masura subzistenta. Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vânatorii. fie ca sunt de vânatoare.

care acopera interstadiul RissWürm si o mare parte a glaciatiunii Würm. Uneltele sunt realizate. caracterizat prin locuirea pesterilor: NandruPestera Curata si Pestera Spurcata. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis.o pestera din Franta). CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU .paravan în forma de arc. reprezentat prin statiunile de la MitocValea Lupului si Ripiceni-Izvor. Ovidiu.000) Este o epoca mult mai scurta decât cea anterioara.Kou Tian-. construite pentru protectia împotriva vânturilor de E-NE. 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca în principal. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni. dar nu prea sunt documentate. Castelu. Poarta Alba. Viata spirituala este aproape necunoscuta. mai precis silex de Prut). Pesterile au depuneri groase de 1. din silex de Prut.deja familiile monogame. defense de mamut si crengi. Un facies tipic Dobrogei.Pestera Muierii. Este posibil ca locuirea frecventa în pesteri sa fie semnul unei raciri a climei. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul. Un facies caracteristic Moldovei. Principala cultura din spatiul actual al României este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier . uneori cu întreruperi. o materie prima de mai proasta calitate. reprezentat prin descoperirile de la Mamaia-sat. 3. sprijinite la baza de pietre. El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria. Borosteni. Baile Herculane-Pestera Hotilor. dar care este mai frecventa în zona decât silexul. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu. Sunt banuite practici magicoreligioase.Un facies tipic zonei Carpatice. care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. Pestera. Ulterior pare a deveni o practica ritualica. din Basarabia. Au avut circa 2 m în înaltime si erau construite din oase lungi. În interiorul lor au fost descoperite vetre de foc. cum era si firesc. Nazarcea.In România exista mai multe faciesuri musteriene: 1. PALEOLITICUL MIJLOCIU (120. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide.la Chou. legata de cultul stramosilor si al craniului. Baia de Fier.Pestera Cioarei. Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare.000/100.000-35/30. 2. semn ca au fost locuite foarte multa vreme.5-2 m. Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi. dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual. Este atestat în unele zone canibalismul.

Creatorul musterianului este Neanderthalul, atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor. Spre sfârsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Cei doi au trait o vreme în paralel (40.000-33.000), fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12.000 de indivizi în întreaga Europa). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. A disparut in jur de 35.000-33.000 fara a avea urmasi. În aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Fiind mai usor de prelucrat, osul ofera o mai mare libertate de creatie, drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Desigur ca cele mai multe unelte sunt, în continuare, din piatra. Tipice acestei epoci sunt vârfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mâna, dar si ca vârfuri de lance), piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Tehnica de confectionare cea mai raspândita este Levallois. Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele decât diviziunea pe sexe). Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Creste randamentul la vânatoare prin folosirea lancii si sulitei, a bolasului si a curselor. În general se evita contactul direct cu vânatul. Se vâneaza mai ales ierbivore: mistret, mamut, cal, rinocer, cervide, mai rar ren sau antilope. Exista multe carnivore: urs, hiena, leu, pantera, dar nu par a fi vânate. Exceptie fac doar ursii. Se constata o specializare zonala: este vânat mamutul la Ripiceni, calul la Ohaba Ponor si ursul în Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite, dupa o lunga perioada de timp în care cultura materiala a fost destul de unitara. Faciesurile culturale dovedesc ca între grupele umane apar granite, iar ideile circula pe spatii limitate. Este greu de spus daca teritoriul era într-un fel marcat sau cu ce era marcat. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (râuri, munti, vai). Este clar ca vânatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei, dar si de tehnicile si armele de care dispune un anumit grup uman. În timp, apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie. Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare decât în epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului în care grupurile umane penduleaza. Un aport din ce în ce mai are în asigurarea subzistentei încep a-l avea pestele si scoicile. Culesul semintelor, fructelor si radacinilor are, în continuare, un rol neglijabil, complementar. Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie, ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. In unele zone ale lumii, cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate, apar primele morminte. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la

Shanidar). Este momentul în care omul constientizeaza moartea. Ca si în epoca anterioara, exista forme de canibalism, de aceasta data si în Europa (Bavaria). Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci.

PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30.000-15.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Würm (etapa mijlocie si finala). În spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. AURIGNACIANUL (35/30.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Cultura nu începe în acelasi timp peste tot. Aurignacianul exista în Moldova într-o vreme în care în pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. Se dezvolta pe fond local, musterian. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben, Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I, toate din Moldova. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate, racloare, burine. Începând cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Dârtu (in Muntii Ceahlau), Cremenea- Sita Buzaului (in Tara Bârsei), Ciumesti si Remetea (în NV Romaniei). În faza finala apar statiuni si în sudul tarii, la Cernica, Lapos, Giurgiu-Malu Rosu, Vadastra, Ciuperceni. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava, Românesti si Tincova. În aceasta din urma zona se simte o influenta central-europeana prin filiera austriaca (grupul KremsWillendorf). Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale, cum sunt lamele Dufour si vârfurile Krems si Font Yves. Aurignacianul se termina mai repede în Moldova, unde este urmat de gravettianul oriental, dar dureaza mai mult în sudul tarii, unde nu exista gravettian. În Europa, epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. GRAVETTIANUL (24/23.000-15.000) Este bine atestat, mai ales în în Moldova la: 1. Mitoc-Malu Galben; 2. Ceahlau-Dârtu; 3. Bistricioara-Lutarie; 4. Cotu Miculinti. În cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb, folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane- târnacop. Sunt tipice locuirile în aer liber, pesterile fiind doar accidental locuite. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice.Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex, alta din os). Se cunosc pandantive din canini

de lup si vulpe si din incisivi de cerb. De la Lapos se cunoaste o statueta. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati, Pestera de la Cuciulat, de pe Valea Somesului, jud. Salaj , unde, într-o sala (3,70 x 2,50), a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Atribuirea culturala, deci si datarea (în jur de 10.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Apar îndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci, în epoca, în vestul Europei, sunt tipice reprezentarile foarte schematice. În restul Europei, arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geißsen Klösterle (elefant, om). Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest, cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. În Europa sunt tipice vârfurile La Gravette. În Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele înalte, cu pesteri: Herculane- Pestera Hotilor si Climente I. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. OMUL ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon), urmasul direct al lui homo sapiens. De aceasta data el este atestat si la noi, prin câteva descoperiri de resturi fosile: 1. Baia de Fier-Pestera Muierii- craniu, mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Giurgiu-Ostrovu Mocanu- frontal descoperit în aluviuni, deci fara context 3. Pestera Cioclovina- craniu de femeie de 30-40 ani 4. Pestera La Adam- mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Pestera Ciurului de la Izbuc, în Muntii Padurea Craiului- amprente de picioare: femeie, barbat si copil, peste care s-au suprapus amprente de urs. Daca în epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala, în paleoliticul superior creste importanta lui. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mâna, cu maciuca sau cu sulita. Pasarile, de asemenea, ocupa o pondere mai mare în asigurarea subzistentei. Frecvent vânatoarea este de tip manipulativ. Ea nu are ca scop uciderea animalului, ci capturarea lui si stocarea în tarcuri. Un indiciu în acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Apar, asadar, primele forme de stocaj, în ideea ca animalele respective sa fie consumate în perioade când lipseste vânatul. Este, în fapt, un

Alexandru Paunescu. 1970. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic. schimbari climatice. Bucuresti. Bucuresti. 2. care se reduce la spatiul restrâns din jurul asezarilor.Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României. ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a îngustarii arealului de vânatoare. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea în aceasta etapa cronologica este inegala. în sensul ca economia este . Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei. cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul decât cu neoliticul. începând cu 15. dependente de specia cu pricina. Unele grupuri umane. Paleolitic si mezolitic. mai flexibile.000-10. I. existand o tendinta generala de încalzire. 4. încearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vânatului prin pescuit. 1968. dar si începutului holocenului. 1993. Alte grupuri. Bucuresti.pas important pe drumul domesticirii animalelor. Studiu monografic.Ripiceni-Izvor. se crede ca este indubitabila existenta tribului care are în proprietate un teritoriu strict delimitat. pas care a fost facut. Dispar unele animale. Bucuresti.Paleoliticul din Banat. Bibliografie: 1. Au loc. Ca forma de organizare sociala. 2001 Mezoliticul in spatiul actual al Romaniei EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15. adunarea de moluste. Florea Mogosanu. 3.000-7000/6500) Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15. recoltarea unor graminee salbatice. 1993 5. o urmaresc în deplasarile ei. Bucuresti.Paradisul pierdut. Istoria romanilor (Academia Romana).000). altele se retrag spre zonele alpine. Alexandru Paunescu. vol.000. probabil. obisnuite cu vânarea unei anumite specii. Ligia Barzu. nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si.

Romaniei (Ciumesti). Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice.000. În Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului.000-6. în sensul ca îsi manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o întretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza. deci cunosteau deja arcul cu sageti. GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrânsa din România. fie pe uscat. Grupul este intrusiv venind. de undeva din Polonia.000-9. pandantive din dinti de animale perforati. dar. o sticla naturala. Datele 14C situeaza acest grup între 12. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu. triunghiulare si în forma de semicerc) în proportie de 98 %. pe la 13. din Ungaria. sa nu fi fost depistate.000. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale. SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului). TARDENOISIANUL (8. Se cunosc statiuni în Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune. Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica. Este posibil sa fi existat mult mai multe situri. estul Munteniei si Dobrogea în statiunile de la Malusteni. în Pestera Veterani si în adapostul Cuina Turcului de la Dubova. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv. 1. prin Austria si Ungaria. din zona italica. 3.tot una de tip pradalnic. Ripiceni-Izvor si Castelu. Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa. prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant în localitatea eponima. EPIPALEOLITICUL (15. Cuza Voda). altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai.000-10. fiind atestat doar în zona înalta din Muntii Ceahlaului.500) Cultura a fost identificata relativ recent. Ripiceni-Izvor). cochilii perforate. pe Valea Dravei si Savei. Scandinava. fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru. GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat în Moldova. NV. care provine din zona Tokay. 2. unele grupe swideriene au mers spre Pen. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii. În urmarirea vânatului. la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata).500) Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian. 2. hranesc si întretin în tarcuri. grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vârful pedunculat din silex. ca materie prima pentru unelte. în Pesterile Climente I si II. MEZOLITICUL Sunt încadrate în aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. antrent în urmarirea vânatului. iar în NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret. Azi se cunosc situri atât în . Se pare ca patria lor initiala era însa Germania. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6. la altitudini care depasesc 1000 m. 1. Albesti. iar NV Transilvaniei cu Slovacia. în 1965. Dobrogea (Medgidia. Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. în zona Cazanelor. a obsidianei.500) Se dezvolta în Moldova (Erbiceni. având în vedere altitudinea lor ridicata.

Ostrovu Mare. cainele domestic. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vânatoarea. ducând la o mai mare sedentarizare a populatiilor care întretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. Veterani. lup. Împutinarea vânatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale în alimentatie. Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive. o activitate individuala. Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. fie din paleoliticul cuartitic din Banat. Pescari. Sunt sedentari. Ea devine. vulpe. înconjurate de pietre. Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii. robusti. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii. apar silozuri pentru depozitarea acestor . de fapt întretin plante care cresc spontan. Economia se bazeaza pe vânatoare (cerb. mai ales a gramineelor în stare salbatica. Este vorba de indivizi de talie înalta. realizate din cuart si cuartit. cât si în Serbia (Padina.000 pentru prima data la Shanidar. Sunt înmormântati în pozitie chircita. cunoscandu-se în jur de 36 de schelete din aria culturii. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian. caprioara. În ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte. Este atestat si canis familiaris. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir. Schela Cladovei). cu soluri usoare. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare. Lepenski Vir. atestat în jur de 12. mistret. Ostrovu Banului. În unele zone orientale. Oamenii pescuiesc. sapaligi. probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite râsnite din piatra. morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor. de buna calitate: plantatoare. iar pe la 10. Shanidar de exemplu. Are foarte multe unelte din os si corn. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica. Vlasa). Pentru haituirea vânatului este folosit pentru prima data un animal domestic: câinele. hydruntin-magar salbatic. castor.000 în Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14. Ogradena. vârfuri de sulite. sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti.România (Ostrovu Corbului. scormonitoare.000 in China). incepand de acum. nisipoase. Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti. CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile. culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice.si iepure). Au locuinte cu fundatii din piatra.

Cele mai utilizate roci au fost silexul. În paralel. cariile (atestate pentru prima oara în cimitirul de la Shanidar). Microlitele sunt de fapt piese foarte mici. galetele. dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale. Fara îndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost din lemn. aceasta roca nu a fost exploatata în mine. adica care clivau la lovire. monoxila si pe uscat. Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica. este foarte taioasa. deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. Ulterior au fost folosite mai ales rocile care se prelucrau usor. Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile râurilor. scoicile Dentalium din Golful Persic. cu ajutorul puturilor. s-au folosit osul si cornul. în spartura. piesa microlita defecta fiind eliminata si înlocuita cu alta. obsidiana. Culoarea difera de la un depozit la altul. Aschiile au marginile foarte taioase. De obicei. controlabil. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi. În confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor. confectionarii podoabelor. deci. saniile si schiurile. Anglia sau Ciclade. obsidiana din Insula Melos. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi. in aceasta perioada. obsidiana care prezinta avantajul ca. mai ales din paleoliticul mijlociu. luciu sticlos. apar primele mijloace de deplasare pe apa.graminee. Nu în ultimul rând. Silexul (cremenea) este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile în rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). in principal. În unele zone ale Europei. dar ele nu s-au pastrat. trebuie amintit ca. deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. clivaj regulat. cuartitul. Roca se caracterizeaza prin duritate destul de mare (7). Cel mai adesea . Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. spargere concoidala (cu valuri concentrice). ci s-au adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor râuri. componente ale unor unelte. apar noi tehnici de exploatare a rocilor. Piatra ca materie prima si tehnici de prelucrare MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI MATERII PRIME Tipica pentru întreg paleoliticul ca materie prima este piatra. fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. desfacându-se în aschii si mai ales acele roci care aveau clivaj regulat si. destinata. Se constata un spor demografic.

are nuante cafenii, cenusii, dar exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit înca din paleoliticul inferior, utilizarea continuând pâna la sfârsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual al României se gasesc pe Prutul Mijlociu, în nordul Moldovei (silexul de Prut), în sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), în Banat, pe Bega Superioara, în Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma prebalcanica (in sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca în apa (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au marginile si mai taioase decât ale silexului. In timp ce în Bazinul Mediteraneean obsidiana exista în cantitati mari, la noi se gaseste rar, în depozite mici în M. Poiana Rusca, în SE Muntilor Apuseni, Maramures sî in Muntii Persani. Ea începe a fi folosita doar în paleoliticul superior, fiind mai frecventa în neolitic, mai ales în aria culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase în Transilvania, rare în Banat si foarte rare în teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zona Tokay-Prešov. Cele mai multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca, adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care în neolitic se foloseste de multe ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive. Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat, motiv pentru care pisele din cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere. De la prelucrarea ei ramân multe deseuri. Roca este folosita începând cu paleoliticul mijlociu, mai ales în Banat, în aria culturii musteriene, în paleoliticul superior si în mezolitic, în aria culturii Schela Cladovei. Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala. Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, în zonele cu materii prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de debitaj. Alteori prelucrarea se face în asezirile de resedinta, unde se gasesc mai ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca între comunitati nu a prea circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari

distante era dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat, folosirea obsidianei venita din Insula Melos. TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de paleoliticieni din Franta. Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala. Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparând pentru prima data în neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu în vederea desprinderii de aschii. Se poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost înlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care valorificau aproape integral materia prima. Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea dinspre nucleu, care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei. Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare de pe nucleu. Talonul se afla în partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire. Percutia poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia directa se face cu un percutor care se tine în mâna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine în stânga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El se aseaza pe pamânt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, în acest fel, aschii care sunt mai groase decât în cazul percutiei directe simple. Aceasta tehnica a aparut în clactonian, la sfarsitul paleoliticului inferior. Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci când nucleul este de mici dimensiuni. O revolutie în tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, în acheulean când a început a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului înainte de a se trece la desprinderea aschiilor. Mai precis, în functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare, dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau aceeasi forma. Percutia indirecta apare în paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, în plus fata de cele trei elemente, apare, între percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn. Este necesara decalotarea nucleului de silex în prealabil. Cioplirea prin presiune pectorala a fost utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei, începând cu paleoliticul superior. Tehnica a fost reconstituita dupa observatiile facute în sec. 17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus într-o baie de nisip incins la 200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o pârghie din lemn care, la un capat, este despicata si în despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru

a putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina.

O alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri. Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta în unealta. Se pot executa si retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mâna. Retusele pot fi clasificate dupa mai ulte criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire (dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala, pe întreaga fata, pe ambele fete ale piesei. TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm lungime. Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului. Microlitele nu sunt unelte în sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin înlocuirea microlitei defecte. Cele mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgâriere si gravarea osului, lemnului si cornului, varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, în functie de sistemul de înmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul mijlociu), razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a grasimilor, strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate, utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (în epipaleolitic) care sunt folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (în neolitic), cutitele curbe (in epoca bronzului). Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României,

Bucuresti, 1970.
Neoliticul pe teritoriul Romaniei

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEI (6600-3800/3700)
Neoliticul, epoca nouă pietrei, este o epocă în care se schimbă radical relaţia om-mediu. Schimbarea climei, mai precis incalzirea si stabilizarea ei, in jur de 10.000, a modificat radical modul de viata al oamenilor in aceasta etapa cronologica. Numele epocii subliniază un fapt remarcabil, dar care nu este însă cel mai important: acela că în această epocă se foloseşte o nouă tehnică de prelucrare a pietrei, şlefuirea, dublată de perforare. Materia primă de bază pentru confecţionarea uneltelor rămâne, în continuare, piatra. Vechea tehnică a cioplirii continuă să fie utilizată. De o importanţă capitală este insa trecerea de la economia de tip prădalnic, ocupativ, la cea productivă, prin apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii cu totul noi:

economia neolitică s-a axat pe cultivarea plantelor. o anumită pondere. 2. Trecerea pe plan secundar a vechilor ocupaţii. torsul tesutul. CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE Consecinţele apariţiei economiei productive sunt multiple. Se modifică radical tipul de alimentaţie. durabile. solide. se dezvoltă aşezările stabile constituite din locuinţe. 2. mestesugurile specializate: metalurgia aramei şi a aurului si olaritul Drept urmare. Schimbările sunt în general benefice. domesticirea şi creşterea animalelor. care inseamna o epocă mai prosperă. când se poate vorbi de o sedentarizare totală. mestesugurile casnice: impletitul. populaţii venite din stepele nord-pontice. Multiplicarea mijloacelor de subzistenţă. procentual din ce in ce mai redusa. datorită pătrunderii în spaţiul est european a unor populaţii intrusive. fapt ce are o serie de consecinţe pentru gradul de sănătate al comunitatilor umane. dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1. vechile ocupaţii: culesul. Sunt abandonate cvasi-total peşterile. spre exemplu. 4. fenomen care devine mai evident în ultima parte a neoliticului. datorată consumului repetat de cereale). a cultivării a dus la o mai mică mobilitate în spaţiu. având însă. în epoca de tranziţie se înregistrează o tendinţă de marire a ponderii creşterii animalelor în detrimentul cultivării. În general. vânătoarea şi pescuitul trec pe plan secundar. 5. cu precădere. în asigurarea mijloacelor de subzistenţă. Raportul dintre cele două ocupaţii devenite de bază. crescătoare de vite în turme mari. dar şi în timp. cultivarea primitivă a plantelor. dar se constată şi urmări negative (apariţia cariilor dentare. . vânătoarea sau pescuitul şi dezvoltarea. mai apoi. Scăderea dependenţei omului faţă de natură şi capriciile ei. la fixarea comunităţilor umane în spaţiu. dar şi printr.o oarecare creştere a duratei medii de viaţă. doar la sfârşitul eneoliticului şi. 3. cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. olaritul 4. confortabile. Habitatul cunoaşte modificări notabile. generoase prin spaţiul destinat locuirii. în continuare. de obicei de suprafaţă.1. 3. ce se caracterizează printr-un sensibil spor demografic. este variabil de la o arie culturală la alta.

Gumelniţa (Muntenia şi Dobrogea). mai puţin Dobrogea şi NV Transilvaniei) şi Ciumeşti. 9. creşte efortul fizic şi timpul acordat activităţilor care au menirea de a asigura subzistenţa.VincaTurdaş (Transilvania şi Banat). Precucuteni (Moldova). Eneoliticul care a fost divizat în eneolitic timpuriu (5000-4500) şi eneolitic târziu (45003800/3700). Starcevo-Criş (pe aproape întreg teritoriul României. ca omul devine mai activ decat in epocile anterioare. 7. Lumea Nouă (în Transilvania).Pişcolţ (în NV Transilvaniei).6. în condiţiile unei agriculturi primitive. Eneoliticul timpuriu este reprezentat de culturile Boian (centrul şi sudul Munteniei). în spaţii strict delimitate. Tiszapolgár-Româneşti (Banat şi Crişana) şi Bodrogkeresztúr-Gorneşti (la vest de Muntii Apuseni). Noul tip de economie are şi un puternic impact ecologic. Hamangia (Dobrogea). Termenul este sinonim cu cel de chalcolitic care vine de la grecescul chalkos=aramă. Decea Mureşului (Transilvania). de asemenea. este o stare psihică nouă care se caracterizează printr-o preocupare constantă pentru viitor. Nevoia de terenuri cultivabile. de tip extensiv. Neoliticul timpuriu (6600-5500). In eneoliticul târziu evolueaza culturile Cucuteni-Ariuşd (Moldova şi jumătatea estică a Transilvaniei). 2. Hamangia. care se constituie în obiceiuri funerare. Denumirea vine de la latinescul eneus= aramă. Neoliticul reprezintă o altă atitudine faţă de natură şi faţă de viaţă în general.Neoliticul dezvoltat (5500-5000). in cimitire.cu culturile Cârcea-Gura Baciului (în Oltenia şi vestul Transilvaniei intracarpatice). Dudeşti (în Muntenia). Sălcuţa (Oltenia). 8. Stoicani-Aldeni (zona de curbură Carpaţilor. ORIGINILE NEOLITICULUI ÎN SPATIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI . PERIODIZAREA NEOLITICULUI Pentru neoliticul de pe teritoriul României au fost definite următoarele etape: 1. Cernavoda I (pe linia Dunării). Vădastra (între Olt şi Jiu). acorda mai mult timp muncii. a dus la un amplu proces de deforestizare.cu cultura ceramicii liniare (în nordul României). deci legate de noile ocupaţii. Apar stereotipii de înmormântare a defuncţilor. faza incipientă (în Dobrogea) 3. iar spre finele neoliticului se răspândeşte practica înmormântărilor extra muros. sunt abandonate vechile divinitati protectoare ale vanatorului si vanatului. fiind acum adorate cu precădere divinităţi protectoare ale ogoarelor şi ale fertilităţii. Au loc modificări în plan religios. Vinca timpurie (în Banat şi Oltenia). sudul Moldovei). Se constată.

de durată. Este paradoxul neoliticului. Mai mult. deci acolo unde au fost depistaţi în stare sălbatică strămoşi ai unor animale si plante cunoscute. domesticirea este un proces complex. nu şi-au adus nici un aport inventiv care să grăbească trecerea la neolitic. deci la conceptul de rezervă? Cel mai probabil schimbările climatice (incalzirea climei) din epoca postglaciară. fapt care a dus la diminuarea resurselor de vânătoare. cea mai veche ceramică neolitică din România. Gramineele cunoscute şi cultivate în neoliticul timpuriu din spaţiul actual al României ca şi mare parte a animalelor domestice nuşi au strămoşi în această zonă. patria lor de origine fiind una orientală sau sud-balcanică. Cel mai apropiat centru de invenţie faţă de Europa şi de noi este cel din Orient. eventual. căci asistăm la o revoluţie exact în acele spaţii in care populatiile nu au făcut nici un pas concret şi nici un efort. de unde. termen care presupune că în noua epocă se face un salt uriaş. Ca centre primare de invenţie. a existat o singură cultură care ar fi putut. În ceea ce priveşte termenul pus în circulaţie de Childe. deci donatoare. deci nu toate trăsăturile noii epoci au apărut concomitent. În centrele de invenţie trecerea nu a fost deloc bruscă. Faptul că a existat neolitic aceramic este o dovadă. paleoliticul şi neoliticul. De altfel. Aceste constatări au făcut să se vorbească despre existenţa unor centre nucleare de invenţie. Termenul de revoluţie poate fi. adică consideră că ar fi putut exista şi alte centre de invenţie în Europa. implicit şi al zonei noastre. evolua în sens neolitic. brusc şi rapid. aparţinând culturii Cârcea-Gura . Jerichon). câinele . Contribuţii ştiinţifice mai noi admit posibilitatea pluralităţii nucleare. Childe. a introdus în literatură termenul de revoluţie neolitică. Schela Cladovei (dezvoltata in partea de sud a Banatului). În alte zone. acceptat pentru acele spaţii unde neolitizarea s-a realizat prin colonizare. însă. Termenul este destul de discutabil.G. prin preluarea de idei. mai potrivit este să spunem că populaţiile Schela Cladovei întreţineau o vegetaţie spontanee de tip cerealia. Se constată că în mezolitic. Ce i-a determinat pe oameni să ajungă la cultivare şi domesticire. Catal Hüyük. trecerea de la paleolitic la neolitic a fost un proces complex şi de lungă durată. Este. plantele şi ceramica au apărut toate deodată şi brusc. sub formă domestică sau cultivata. noile invenţii s-ar fi răspândit destul de rapid. Cultivarea se pare că a apărut prima. drept pentru care se caută originile neoliticului european în această zonă. A trecut mult trimp pănă au fost domesticite toate animalele de bază. de obicei. Aici animalele domestice. acolo unde paleofauna şi paleoflora dispunea de specii şi soiuri care se pretau cultivării şi domesticirii. Totuşi. artefacte din aproape în aproape. el este azi depăşit. in Orient a existat un neolitic aceramic ( la Hacilar. in spatiul actual al Romaniei. Mijlociu şi în Africa de NE cultivarea şi domesticirea s-au realizat într-un interval larg de timp. comparând trăsăturile generale ale celor două epoci. Termenul de cultivare este însă prea pretenţios. în 1929. acela de revoluţie neolitică. Adică nu au fost constatate elemente de continuitate între cultura ei materială şi cultura materială a neoliticului timpuriu din această zonă. care au presupus familiarizarea cu soiurile sălbatice şi o tot mai mare apropiere faţă de animalele sălbatice. în arealul căreia este atestat pentru prima dată un animal domestic. fie prin procese de acculturaţie. cea de-a doua pare revoluţionară prin multiplele elemente de noutate. Sigur că. pentru mileniile 8-7 şi America Centrală pentru mileniile 5-2. mai apoi. modele . eventual. Mai mult. din specia cerealia. că această cultură nu a evoluat în sens neolitic. apariţia noilor ocupaţii este concomitentă şi bruscă. au fost acceptate a fi fost Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru mileniile 9-7. dar numai pentru ceramică. fie prin deplasări de populaţii. Se pare. Si în cazul cultivării şi în cazul domesticirii au existat o serie de etape intermediare. care au dus la dispariţia unor animale sau la retragerea altora spre zonele cu climă rece. Japonia şi China. ca şi interesul pentru o graminee în stare sălbatică. care corespunde mileniilor 9-7. cazul continentului european. În Orientul Apropiat. la nivelul neoliticului timpuriu.

secara (lat. vulgare. Al doilea val de populaţii sudice a dus la formarea culturii Starcevo-Criş. 3. tehnică de ornamentare şi motive decorative (pictură cu linii şi buline albe) cu ceramica de tip proto-Sesklo din Grecia şi cu ceramica Karanovo I din Bulgaria. azi este împărtăşită cvasi. între 0-2000 m. panicum miliaceum). triticum).ovăzul (lat. dicoccum. în urma unui spor demografic. meiul (lat. Aceste populaţii au traversat NE Jugoslaviei şi au pătruns mai întâi. în căutare de noi terenuri care se pretau cultivării. grâul (lat. hrişca 7. mazărea. Dintre pomii fructiferi este atestat doar mărul în aria Cucuteni. aestivum. care asigură baza alimentaţiei. Triticum aestivum şi . lintea. avena sativa) 6. seminţe şi ar fi venit însoţită de animale gata domesticite. care a evoluat în Oltenia. Se cultivă. SV Transilvaniei. Primul ar fi dus la apariţia culturii Cârcea-Gura Baciului. în Banat. hordeum vulgare). la care se adaugă spaţii din fosta Jugoslavie şi Ungaria. a plecat spre nord. borceagul Dintre leguminoase sunt atestate bobul. care a exista în stare naturală în Orient. în primul rand. Triticum dicoccum a existat în stare sălbatică doar în Iordania şi Israel. graţie faptului că a fost un soi nepretenţios. în arie Gumelniţa. 5. fiind un soi care s-a adaptat foarte bine în zonele cu relief înalt. acest soi a fost abandonat. ajungând până în zona Clujului. Oltenia şi o parte din Muntenia. înaintând pe văile râurilor şi traversând Bulgaria. Caucaz şi în sudul Peninsulei Balcanice. Se cultivă şi astăzi. Din Banat s-au extins spre Crişana si Transilvania. Iniţial a fost cultivat în Asia Mică. Grâul este cultivat în toate ariile culturale. Aceste populaţii ar fi adus cu ele tehnica de confecţionare a ceramicii. Cu privire la soiurile de cereale cultivate. 4. aproape întregul areal al României de azi (exceptie fac Dobrogea si NV Transilvaniei). Drept urmare. trebuiesc făcute câteva observaţii.sunt atestate în zona noastră: triticum monococcum. datorat unui proces de roire şi migraţie pornit din sudul Peninsulei Balcanice a unei populaţii care. iar mai apoi au trecut prin pasurile Carpaţiulor Orientali spre Moldova. compactum. ocupând un spaţiu extrem de larg.atestată mai ales în sudul României. orzul (lat. o serie de cereale: 1. secale). prezintă asemănări de formă. de unde cultura lui s-a răspândit pe spaţii foarte largi. Populaţia creatoare a acestei culturi a venit din Grecia.total teoria conform căreia neoliticul din spaţiul nostru este un fenomen de import. 2. ECONOMIA NEOLITICA CULTIVAREA PLANTELOR Cultivarea plantelor este ocupaţia de căpătâi. Azi.Baciului. care s-a adaptat extrem de bine la orice condiţii de relief. Se vorbeşte de mai multe valuri de migraţie dinspre sud. pe Valea Dunării. iar dintre plantele tehnice cânepa şi inul. cea mai timpurie cultură neolitică. spelta şi durum. Triticum monococcum il are ca strămoş pe triticum böeticum.

care acopereau spaţii foarte largi. în sensul că se cultivă pe aceeaşi tarla mai multe soiuri de grâu. Iniţial. populaţiile sunt total sedentarizate. Iran şi Irak. ci intr-un areal ingust cu care comunitatile erau familiarizate. Metodele de cultivare sunt la fel ca şi uneltele. iar în aria culturii Cucuteni din Moldova soiurile agreate sunt triticum compactum şi vulgare. Desigur că nu avem certitudinea ca soluţia a fost aratrul. cu aceeaşi plantă. fapt care explică semisedentarismul neoliticului timpuriu. săpăliga din corn de cerb. în neoliticul final. . foarte probabil să fi fost folosit bălegarul în acest sens. Spre exemplu. drept urmare se abandonează soiurile nepotrivite. deci originea lui este tot orientală. a fost folosit focul. adică frecventa strămutare a vetrei satului. de aceea termenul cel mai potrivit este cel de grădinărit. climă. se fac experimente în materie de cultivare. de obicei. se cunosc unele unelte din corn de cerb care ar fi putut fi folosite drept brăzdare pentru aratru. desigur nu la distanţe foarte mari. În general. s-ar fi cunoscut deja rotaţia culturilor şi lăsarea pămâtului în pârloagă. precum bobul şi mazărea. condiţii de umiditate şi relief. fiind selectate şi cultivate doar cele care se adaptează perfect la condiţiile de relief şi climă ale unei zone date. În timp. Cât priveşte îmbunăţirile funciare de tipul irigaţiilor. Liban. soiurile cultivate la nivelul neoliticului nu au antecedente locale. totuşi. Spre sfârşitul neoliticului se bănuieşte că ar fi apărut deja un plug primitiv din lemn. numite uşoare. fapt ce se constituie într-un argument pentru teoria neolitizării ca fenomen de import. Având în vedere că uneltele au fost destul de primitive. Pentru defrişarea pădurilor. Se bănuieşte că. nisipoase. De asemenea. Există doar puţine indicii în acest sens: o statuetă de lut care pare a reprezenta o vită înjugată. deci asolamentul şi că aşa s-ar explica. nu sunt foarte bogate în substanţe nutritive. Orzul (hordeum) este cunoscut în stare sălbatică (hordeum spontaneum) în Asia Mică. care. deci spre finele neoliticului. nicăieri în Europa ele nu sunt atestate atât de devreme. câteva oase de bou castrat provenite din aria culturii Vădastra (neolitic mijlociu) despre care se crede că a fost castrat în ideea de a fi folosit ca animal de tracţiune. comunitatile se fixează la triticum vulgare. semn că nu se cunoşteau foarte bine calităţile fiecărui soi şi modul în care se adaptează acestea la factorii de mediu. semn că fuseseră găsite soluţii pentru o profitabilă exploatare a solului. în eneolitic. sedentarizarea totală. adică la nivelul neoliticului timpuriu. Uneltele folosite pentru cultivare sunt destul de primitive: plantatorul. cunoscute din Mesopotamia sau Egipt. nu au existat în stare sălbatică în spaţiul nostru. Este. Palestina. comunităţile îşi asigurau.compactum sunt hibrizi ai primelor două soiuri. Doar în Spania se cunosc din chalcolitic. numit aratru. Arheologia nu are mijloace pentru a stabili dacă s-au folosit îngrăşminte pentru îmbunătăţirea calităţilor solului. tot atât de bine putea fi descoperirea asolamentului sau a îngrăşmântului natural. Cultivarea repetată a aceluiaşi lot. adica destul de primitive. Privitor la cultivare trebuiesc făcute câteva observaţii foarte importante. Azi s-a demonstrat că urmările incendierii pot fi pozitive doar un an ( arderea duce la creşterea procentului de potasiu din sol) şi că repetarea acestei operaţiuni la nesfârşit duce la epuizarea solului. care a fost descoperită în aria culturii Tripolie din Basarabia. mai degrabă. au fost exploatate mai ales solurile afânate. pe un teren epuizat are urmări benefice pentru sol care se îmbogăţeşte cu azot. ducea la epuizarea solurilor. spre finele neoliticului. Spre exemplu cultivarea unor leguminoase. un minim de cereale. se acumulează experienţă şi se fac observaţii riguroase asupra fiecărui soi în parte. indiferent de capriciile vremii. La acestea se adaugă faptul că. Prin cultivarea concomitentă. în arie Gumelniţa. Este posibil ca paiele rămase după recoltare să fi fost şi ele incendiate mai ales că este încetăţenită şi azi părerea falsă că incendierea resturilor de vegetaţie duce la îngrăşarea pământului.

000 fusese deja domesticit la Shanidar. Dintre modificarile morfologice pot fi enumerate cele ce tin de talia animalelor. pe de altă parte. în Irak. Este atestata o secera realizata din corn. Terenul cultivat era situat în afara aşezărilor. indiferent de sex sau vârstă. spre exemplu scaderea vitezei de deplasare. urmărirea animalelor domestice în deplasările lor. care poate stabili specia si varsta de sacrificare a animalelor pe baza studierii resturilor osteologice.supravegherea. 3. nu departe de ele. Can Hasan). Un alt scenariu presupune gestionarea animalelor salbatice si vanarea selectiva a animalelor.000. spre exemplu a celor batrane sau a celor aflate in exces. desigur. DOMESTICIREA SI CRESTEREA ANIMALELOR De un real folos pentru studierea domesticirii si cresterii animalelor este paleozoologia. În general. Nu avem nici o informaţie cu privire la lotificarea suprafeţelor cultivate.Gramineele erau recoltate fie prin smulgere cu tot cu tulpina. îngrădirea turmelor în ţarcuri şi asigurarea hranei acestora. Casele sunt prea concentrate în spaţiu ca să permită cultivarea intravilană. sau de către familiile individuale. Se . care constituiau taisul secerei. care trebuie sa fi fost importanta. inclusiv câinele despre care s-a crezut că ar fi apărut mai întâi în Europa. 4. Domesticirea ca proces este foarte greu de reconstituit. nu puteau fi foarte departe de aşezări pentru că nu erau cunoscute încă mijloacele de transport terestru (carul). este credibila idea ca participau la activităţile agricole toţi membri valizi ai colectivităţii. lipite cu rasini. 2. nu pot fi confirmate pe cale arheologică. Zona orientală de invenţie cuprinde Iranul (Ali Kosh). Acest scenariu este de admis mai ales in cazul cainelui. Azi este o certitudine că pe la 12. înmulţirea turmelor în stare de captivitate. Nu se ştie dacă pământul era exploatat în devălmăşie. animal care era util vanatorilor. Practic este foarte dificil de stabilit momentul în care un animal a devenit domestic. studierea ADN-ului permite stabilirea arborelui genealogic al speciilor domestice actuale. Toate animale domestice au fost domesticite pentru prima dată în Orient. Mai nou. Apariţia aratrului este posibil să fi dus la propulsarea bărbatului în activităţile de cultivare mai mult decât înainte. Palestina (Jerichon). fie prin taierea cu secera. de întreaga comunitate. dar si altele. care avea un jgheab in care erau fixate microlite din silex. Unul dintre acestea ar fi adoptarea de pui de animale de catre comunitatile de vanatori. motiv pentru care azi avem mai multe scenarii posibile. Irakul (Shanidar). de culoare. precum şi în Iran. ori din Europa se cunoaste doar din jurul anului 10. Printre modificarile comportamentale ar fi de amintit in primul rand comportamentul pasnic in prezenta omului. Anatolia (Hacilar. atrofierea coarnelor. Uneori se recoltau in prima faza doar spicele si abia ulterior si paiele. cum există pentru Mesopotamia (canale de irigaţie) sau China (fântâni). care. Studii de data recenta aduc noutatea ca el ar fi existat deja in jur de 15-14. dupa care erau legate si transportate spre asezari in baloti. păzirea turmelor aflate în stare de libertate. Aceste etape ar fi: 1. Siria (Ras Shamra). Tot pe baze logice se presupune că între vânătoare şi domesticire au existat câteva etape intermediare. Loturile cultivate.000 in Estul Asiei. Acest lucru este sugerat de faptul ca uneori ceramica neolitica contine ca degresant exclusiv pleava ramasa dupa recuperarea boabelor. Domesticirea duce in timp la modificari morfologice si comportamentale ale animalelor datorita selectiei controlate de catre om.

care este valabilă pentru toate culturile neoliticului. în pofida acestui fapt. mai precis o capră domesticita poate redeveni sălbatică. În neoliticul romănesc nu se cunoaşte nici o cultură în aria căreia ponderea vânătorii să fi fost mai mare decât cea a creşterii animalelor. când atinge maximul de greutate. în intervalul 4000-3000. ci şi pentru obţinerea unor produse secundare. excepţie făcănd căinele cunoscut inca din mezolitic. cu foarte puţine excepţii. fază în care predomină ovi-caprinele. În general. dar şi exploatarea la maxim a unui animal (ne gândim la folosirea animalului nu numai pentru carne. se pare în Palestina. la 6500 la Jarmo şi la 6200 la Nea Nikomedia (în Grecia). Sicilia. în Corsica. porcine şi câini. Iran şi Cipru. fiind alese acelea care se adaptează cel mai bine la condiţiile de mediu. bos primigenius. Creşterea lui . procentual vorbind. Spania şi Grecia. creşterea numărului de porci indică o sedentarizare totală. fără etape intermediare. urmate de ovi-caprine. Vârsta de sacrificare este foarte importantă pentru că ea precizează modul în care este exploatat un animal. 96 %. în Irak. pornindu-se de la muflonul roşu. sus scrofa şi calul sălbatic. de la Gura Baciului. Calul va fi târziu domesticit. a existat în paleolitic în întreaga Europă. în Asia Centrală. Capra a fost domesticită în jur de 7000. derivate). Porcul domestic este cunoscut pe la 7000 la Ras Shamra (Siria). cel mai probabil pe la 3500. urmate de porcine şi doar pe ultimul loc se situeaza bovinele. Oaia a fost domesticită în Orient. Cea mai veche oaie domestică este atestată la Shanidar. O statistică făcută pe resturile osteologice din stratul cel mai vechi de la Cârcea indică 76 % animale domestice. Sardinia. O specie de capră sălbatică. O specie de muflon (muflonul de Corsica) care s-a pretat domesticirii a trăit şi în sudul Europei. Cea mai optimista data ar fi in jur de 4000. în intervalul 9000-8000. dar nu este încă sigur că ea ar fi fost domesticită independent de centrele orientale. estimata pentru Ukraina. la creşerea animalelor domestice. O excepţie este înregistrată în faza a II-a a culturii Sălcuţa. a trăit şi în Europa. care se preta domesticirii. A existat o ierarhie a animalelor domestice. apar cu cea dintâi cultură neolitică: Cârcea-Gura Baciului. Procentele foarte ridicate de oase provenite de la animale domestice indică o trecere bruscă de la vânâtoare. iar alta. Cele mai numeroase au fost bovinele. Porcul este întotdeauna sacrificat în jurul vârstei de un an.consideră că o etapă importantă în domesticirea animalelor este momentul în care se constată o riguroasă selecţie a speciilor şi apar stereotipii la vârsta de sacrificare a animalelor. Analizele recente de ADN indica lupul ca stromosul cel mai probabil si indepartat al cainelui. în zona noastră nu s-a ajuns la domesticirea lor de catre comunitatile locale. Pe teritoriul nostru. Tot în mileniul al 7-lea este atestat şi boul domestic în Grecia de nord. ca forma de asigurare a subzistentei. atestat în Asia Mică. Se constată o preocupare pentru selecţia speciilor de animale în funcţie de zona de relief. primele animale domestice. inclusiv in spatial nostru. De precizat este faptul că la capră procesul de domesticire nu este ireversibil. Strămoşul său sălbatic. cam la aceeasi data in China. Cainele are trei posibili stramosi: lupul. coyotul si sacalul. dar. fapt care oferă posibilitatea perpetuării speciei. în funcţie de animal. De asemenea. acest procent arată că vânătoarea a fost abandonată cvasi-total. In spatial actual al Romaniei existau în fondul genetic bos primigenius .

poate şi lutuite ca să poată adăposti lichide. în lumina noilor cercetări. Fără îndoială că omul. comparativ cu cultivarea plantelor sau creşterea animalelor. fapt ce indică că ea este folosită şi pentru lapte şi lână şi că este asigurată şi perpetuarea speciei. BIBLIOGRAFIE: Dumitru Berciu. erau castraţi. Oaia este sacrificată la o vârstă cuprinsă între 4 -10 ani. realizate din lemn sau piele. pentru că ele erau mai stabile în spaţiu. Mestesugurile in neolitic MESTESUGURILE IN NEOLITIC OLARITUL APARITIA CERAMICII. deci ceva mai târziu. a crescut vârsta de sacrificare a masculilor care.după această vârstă este inutilă pentru că sporurile în greutate sunt de aici încolo neglijabile. cele de păstori. IMPORTANTA CERAMICII . deci ceramica a aparut deodată cu cea mai timpurie cultură neolitică: Cârcea. ba chiar în epoca de tranziţie ele sunt foarte puţine în Europa. Doar după ce bovinele au început a fi folosite ca animale de tracţiune. Ceramica se bănuieşte că a apărut mai întâi la populaţii cultivatoare de plante. Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. a folosit recipente din alte materiale: din piatră. deşi s-a făcut afirmaţia că în aria culturii Vădastra ar fi fost descoperit deja din neoliticul dezvoltat un cal domestic de talie mică. preferau recipiente uşoare şi incasabile. Pe teritoriul nostru nu a existat neolitic aceramic. coşuri împletite din nuiele. Prin urmare. Castrarea bovinelor este atestată prima data la nivelul culturii Starcevo-Criş. descoperirea este singulară.e. Contribuţii la problemele neoliticului în România. apariţia ceramicii este legată de sedentarizarea comunităţilor umane. neconfirmată de alte descoperiri şi foarte îndoielnică. Bucureşti. burdufuri din piele sau chiar tigve de animale. În cazul bovinelor. 1987. înainte de-a fi inventat ceramica. în Orientul Apropiat a existat şi un neolitic aceramic. din lemn scobit. Nu există alte atestări de cal domestic la acest nivel cronologic. fiind nomade. realizate din fructe cu coajă lemnoasă. Asadar. vârsta de sacrificare diferă in primul rand în funcţie de sex. utilizat la călărie. De abia în epoca bronzului calul a fost folosit altfel decat pentru hrana. care sunt sacrificaţi în momentul în care ajung la greutatea maximă.. in prealabil. Iran şi Siria) ca şi în Japonia se situează în jur de 8000 i. Femelele sunt sacrificate la vârste mai avansate decât masculii. Oaia întâlnită în neoliticul românesc are 60 cm la greabăn şi are ca strămoş pe ovis orientalis. Bucuresti. Cifra avansată pentru apariţia ceramicii în Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos. În ceea ce priveşte calul.Gura Baciului. Consideratii.n. 1961.

care au putut fi aplicate ulterior în alte domenii. pastei şi a materiilor prime folosite pentru frământarea ei . fiind artefactul pe baza căruia au fost definite grupele culturale cunoscute până în prezent precum şi ariile lor de răspândire. pe durata răcirii. poate indica deosebiri în ceea ce priveşte prosperitatea unei comunităţi sau a unui grup din cadrul acesteia. Reactivarea duce la apariţia unei raze de lumină care este măsurabilă.Ceramica este pentru arheolog extrem de importantă. de exemplu. nu există laboratoare în România pentru aplicarea lor. presupune cunoasterea: 1. Calitatea ceramicii poate fi expresivă şi în departajarea indivizilor din punct de vedere al statutului social. toate putand fi puse in evidenta prin surprinderea unor tipuri ceramice intrusive in anumite spatii. oale găsite în cuptoare de ars ceramica sau pe vetre. De asemenea. ştiut fiind faptul că o serie de vase au fost folosite exclusiv în oficierea unor ritualuri religioase (vasele pentru libaţii sau de ofrandă. in chip special în prelucrarea metalelor. indiferent de epoca. ci. motive sau tehnici decorative utilizate. din pacate. ca şi transportul lor la mari distanţe. Ambele metode sunt costisitoare şi. Vasele au permis depozitarea în bune condiţii a rezervelor de hrană. Ceramica se încălzeşte la o temperatura de aproximativ 500 grade. pentru viaţa cotidiană a comunităţilor neolitice. fapt ce duce la reactivarea elementelor radioactive conţinute de ceramică sau absorbite din sol (ca uraniu 238. Ceramica poate fi şi un mijloc de datare. Apariţia ceramicii nu este importantă doar pentru arheologie. Pe baza studiului ceramicii pot fi depistate centrele de olari ca şi arealul deservit de acestea. Metoda termoluminiscenţei. a unor relaţii de schimb sau chiar a unor mişcări de populaţii. De asemenea. studiul ceramicii poate da informaţii despre viaţa cotidiană a unei epoci: nutriţie şi rafinamente culinare sau despre viaţa religioasă. deoarece noile recipiente au făcut posibilă fierberea şi prăjirea şi folosirea unor alimente care nu sunt comestibile în stare naturală. prin experienţe repetate. De o deosebită valoare este ceramica pentru surprinderea unor legături interculturale. pe baza tipologiei ceramicii şi a evoluţiei ei în timp. sistemul de construcţie a cuptoarelor. Apariţia ei a schimbat hotărâtor alimentaţia. atunci când este vorba de forme ceramice. CERAMICA NEOLITICA Studiul ceramicii. pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prabuşit pe loc. În procesul de fabricare a ceramicii s-au acumulat. Drept urmare. care se bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora. câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. a cerealelor şi lichidelor. potasiu 40. în primul rând. 2. Gustul artistic sau lipsa lui. Metoda arheomagnetică. metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars care au rămas pe loc după ardere ca. Statuetele de la Hacilar (66 de piese) au fost supuse unei analize de acet fel şi s-a ajuns la o concluzie de-a dreptul neaşteptată: 40 erau falsuri recente. prin folosirea a două metode fizice: 1. vasele antropomorfe şi zoomorfe). au fost periodizate toate aceste culturi. numeroase cunoştiinţe tehnologice cu privire la reglarea arderii. thoriu).

procedeelor de ardere STUDIUL PASTEI SI DEGRESANTILOR Pasta se poate studia cu ochiul liber. care au rolul de-a asigura elasticitatea vasului şi de a împiedica fisurarea lui dupa .2. Examinarea cu ochiul liber este. cel mai adesea o soluţie slabă de acid acetic sau clorhidric (10%). asta doar după ce ceramica a fost bine spălată şi a fost îndepărtată crusta calcaroasă care s-a depus pe ea în urma zacerii în sol cu ajutorul unui detartrant. tipologiei formelor ceramice 4. motivelor decorative 6. cel din urmă putând ajuta la depistarea depozitelor de argilă utilizate. La acestea se adaugă degresanţi. procedeelor de modelare 3. Mai există o metodă de studiu: bombardamentul cu raze beta. tehnicilor şi ustensilelor de ornamentare 5. desigur. cu apă. bineinteles. dar şi cu ajutorul microscopului petrografic. metoda cea mai la îndemână şi cel mai des utilizată. Materia primă de bază este lutul sau argila care se amesteca.

calcarul pisat. de sudură. care sunt mai vulnerabile) poate aduce indicii cu privire la tehnica de modelare. cochiliile de scoici sau de melci pisate. par a confirma această ipoteză. Acesta trebuie sa fi fost şi un prim pas care a dus mai târziu la apariţia roţii olarului. cernut. cât si in interiorul vasului. iar nisipul fin. 3. fie au fost găsite soluţii (de exemplu acoperirea suprafeţei vasului cu un strat subţire de lut) pentru a se depăşi acest impas. De regulă. care se lipeau de fundul vasului. unde exista din abundenţă această materie primă. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare. o pastă de bună calitate. cioburile mărunţite provenite de la vase sparte. TEHNICILE DE MODELARE A CERAMICII. 2. mai degrabă miniaturale. Ultima operaţie era netezirea peretilor atât la exterior . care facilita rotirea vasului şi-l expunea mai puţin la deformări cu ocazia realizării decorului. iar pasta fină pentru recipiente de cult sau vase din care se mânca sau se bea. drept pentru care aceşti degreasanţi fie au fost abandonaţi în favoarea altora. date spre expertiză la Institutul de medicină legală. tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici. 3 tehnici: 1. tehnica au columbin. care nu prea putea fi decorată.evaporaea apei. nisipul fin. deşi era cunoscută în Grecia încă din epoca bronzului. deci când olăritul nu era un meşteşug specializat. pe la 450 i. până când se obţine o pastă perfect omogenă. în principal. Pentru ceramica de uz gospodăresc. apar şi alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare. Astfel. în timp. deci în epoca La Tène. . de provizii. De asemenea. cernut. În spaţiul nostru roata olarului. Cochiliile de scoici sunt folosite mai ales în aria culturii Hamangia din neoliticul dezvoltat.n. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. Cei mai vechi şi cei mai răspândiţi degresanţi la nivelul neoliticului au fost pleava şi paiele tocate. Unele vase ale culturii Boian. Pentru obţinerea unei paste intermediare sau fine s-au folosit alţi degresanţi: nisipul amestecat cu pietricele. pleava este caracteristică mai ales neoliticului timpuriu şi mai ales vaselor mari. iesite din uz. Este de precizat că degresantul are un rol hotărâtor pentru calitatea vaselor. Se realiza mai întâi fundul rotund şi plat al vasului peste care se aşezau colăcei din lut cu diametru variabil. ci unul casnic. apare târziu. vasele erau modelate şi decorate de femei. cultură care se dezvoltă în Dobrogea. ci suportul. de regulă.e. Nisipul cu pietricele sau cioburile pisate dau. Studiul atent al exteriorului şi interiorului vasului. Construirea vasului din fâşii. prin folosirea paielor şi a plevii. a modului în care a crăpat vasul (de obicei în locurile de îmbinare. unde au fost examinate amprentele digitale. fapt care indică folosirea unui suport uşor curbat. căci nu mai era rotit vasul. o pastă intermediară. de gătit sau de transport. Toate aceste materii prime se amestecă bine şi se frământă. Cine modela vasele? În general se admite că. se obţinea o ceramică destul de grosolană. Există. Pasta intermediară era utilizată cel mai adesea pentru recipiente în care se gătea sau din care se mânca. Iniţial vasele au toate fundul drept. la început.. din benzi de argilă. frământarea unui boţ de lut şi scobirea lui. cochiliile de melci şi scoici sau calcarul cochilifer au fost degresanţii cei mai utilizaţi la sfârşitul eneoliticului şi în perioada de tranziţie la epoca bronzului. Ulterior apar şi vase cu fundul plan-concav. Desigur că.

amforă. cunoştinţe speciale legate de folosirea şi reglarea cuptoarelor. În plus. pentru o cultură. Se folosesc termeni ca vas în formă de pepene. de frământare a lutului. etc. etc.realizată în casă. ce fel de borcan sau de sticlă?. kantharos. torţi. Se poate vorbi deci de olărit ca de un meşteşug specializat în momentul în care apar cuptoarele de ars ceramica. etc. existând în paralel cu cel specializat şi asigurând minimul necesar în materie de oale pentru o gospodărie. în formă de sticlă. 3. aprovizionare cu combustibil pentru întreţinerea arderii. Termenii au ambiguitate: ce fel de pepene ? (sferic sau ca o minge de rugbi?). pe parcursul neoliticului. însă. ovaidal. de la o zonă la alta. Descrierea este impresivă şi subiectivă. tot femeile ar fi fost cele care se ocupau în exclusivitate cu el. Este cea mai expeditivă. de genul vas de tip lekithos. pentru că ele ştiau cel mai bine de ce au nevoie în gospodărie. în formă de borcan. este cel mai probabil ca femeile să fi fost cele care realizau vasele. Totuşi. de gătit. cilindric. arsă pe vatră. În arheologie este absolut obligatorie descrierea vaselor şi alcătuirea unei tipologii a formelor ceramice tipice pentru o aşezare. avantajul ar fi doar acela că descrierea este expeditivă. de mâncat. Asta pentru că meşteşugarii produc mari cantităţi de oale. deoarece nu s-a găsit încă un limbaj comun sau. cu rol funerar. dar şi cea mai defectuoasă metodă pentru că este total subiectivă şi greu de înţeles. Acest sistem nu poate fi consecvent aplicat din mai multe motive: exista de multe ori vase care nu-şi găsesc corespondent de formă în ceramica grecească sau asemănarea de formă a unor vase cu forme ceramice greceşti este uneori foarte aproximativă şi forţată' fapt ce creează cititorului imagini false. FORME CERAMICE IN NEOLITIC Există. trunchi. dacă s-a găsit. de cult. de băut. 2. Acest mod de descriere prezintă marele avantaj că este uşor de vizualizat şi este mult mai obiectiv. pentru a putea fi uşor înţeleasă. tronconic. Folosirea în descriere a unui limbaj geometric: vas semisferic. de la o etapă la alta. greu de atins. atunci când se poate vorbi despre olărit ca meşteşug specializat. etc. Descrierea ceramicii (ca şi tipologia ei) trebuie să fie foarte obiectivă şi precisă. fapt ce presupune operaţii dificile de scoatere a materiei prime. este mai greu de admis că. gât. Fără îndoială că olăritul ca meşteşug casnic nu a dispărut decât foarte târziu. Descrierea prin asocierea unei forme ceramice cu obiecte contemporane. Forma este desigur dictată de funcţionalitatea vasului: vas de provizii. Se pot remarca mai multe tendinţe atunci când se denumesc şi se descriu vasele. bitronconic. deci când apar anumite stereotipii sau canoane de modelare şi de decorare. Denumirea formelor ceramice prin folosirea unor termeni care denumesc ceramica grecească. face posibilă descrierea tuturor părţilor componente ale vasului: fund. adică în eneolitic. de transport. de la o cultura la alta. în evul mediu. Inconvenientul este acela ca descrierea nu este foarte rapida si poate deveni plictisitoare pentru cititor. Este un deziderat care este. pentru o necropolă. în formă de sac. o mare varietate de forme ceramice. nu este întotdeauna sau întru totul respectat. conic. indivizi care se ocupă doar de această activitate şi în momentul în care sunt viziblie seriile ceramice. 1. sferic. . krater.

torţile. partea superioară a corpului. umărul. buza. cupa cu picior. incizarea. apucătoarele sau proeminenţele. Este o tehnică comună tuturor culturilor neolitice.constă în zgârierea peretelui crud al vasului cu ajutorul unui obiect ascuţit din os. mai rar amforele. Cele mai frecvente vase în neolitic sunt vasele mari de provizii. motiv pentru care exemplificarile sunt inutile. partea inferioară a corpului. lemn. tipice culturii Cucuteni.O descriere corectă trebuie să aibă în vedere toate părţile componente ale vasului: fund. diferite tipuri de pahare. castroanele semisferice sau bitronconice (unele suspendate pe suporturi cilindrice). gâtul. TEHNICI DE ORNAMENTARE A CERAMICII IN NEOLITIC Sunt atestate la nivelul neoliticului destul de multe tehnici de decorare a ceramicii. sau metal. . unele general valabile pentru toate ariile culturale. de tip binoclu. altele tipice doar unora dintre ele. frecvente în aria culturii Gumelniţa. bolul. vasele antropomorfe sau cu capac antropomorf din aria culturilor Vinca si Gumelnita. Ca forme mai deosebite pot fi amintite vasele duble. 1. vasele zoomorfe.

prin lustruire. de forma unei ştampile.tehnică care are ca scop acoperirea porilor vasului şi înobilarea suprafeţei vasului care. de consistenţa noroiului. de obicei albă. În urma acestei opeaţiuni iau naştere pe pereţii vasului un fel de pliuri adâncite. care se numeşte angobă sau slip. de consistenţa unei smântâni. cu unghia (Starčevo-Criş. cu mult lut. care contrastează cu fondul vasului. capătă un luciu metalic.2. în vederea decorării. 7. după care. pe pereţii vasului se depune un strat subţire de lut. sunt si mai puţin alunecoase si mai usor de manipulat in bucatarie. Canelarea este tot un fel de lustruire. care. 5. cu şnurul. În urma acestei operaţiuni. amestecul de lut cu apă este mai dens. folosindu-se scoica cardium). Gumelniţa). fiind mai zgrunturoase. 6. ci este stropit cu acest amestec. Constă în formarea unei băi din amestec de lut cu apă. mai ales dacă degresantul a fost pleava. Uneori. Totodată. Tehnica este folosită pentru a acoperi porii vaselor şi pentru a uniformiza suprafaţa vasului. dublata de presare. Se face cu pietre sau cu lustruitoare din lut. cu degetele. Tehnica s-a folosit mai ales în ariile culturilor Dudeşti. Vinča-Turdaş.este o tehnică tipică mai ales neoliticului dezvoltat. De obicei sunt tratate în această manieră vasele de gătit. . cu măturica. mai rar roşie. se umplu cu o substanţă. Impresiunea sau imprimarea constă în apăsarea peretului crud al vasului cu diferite obiecte care-şi lasă amprenta pe perete si se constituie in element de decor. deci tipică în primul rând culturilor Vădastra şi Boian. cu scoica (tipic pentru Hamangia. scotand in evidenta motivul ornamental.este tehnica mai sus amintită. excizarea. in special culturilor Vădastra şi Boian. Operatiunea se poate face cu pieptenele. dar şi culturii Hamangia. stratul gros de lut având proprietăţi termorezistente. Consta în sculptarea în peretele crud al vasului cu ajutorul unei ustensile de forma unei spatule. aproape întotdeauna asociată cu excizia. Lustruirea. 4. vasul nu se mai cufundă. Barbotinarea este o tehnică foarte răspândită în neolitic. ulterior. Drept urmare apar ornamente adâncite. cu degetul. Incrustarea cu materii colorate. în care apoi se scufundă vasele modelate şi zvântate. vasele tratate în acest fel. cu rogojini sau ţesături (cultura Tisa). În acest caz. Cucuteni. se uniformizează suprafaţa vasului. 3.

Decorul plastic constă în adăugarea de pastă suplimentara pe peretele vasului. prin ardere. roşu şi ciocolatiu este tipică culturilor Ariuşd. care trebuiesc repetate în câmpul vasului de mai multe ori. era mai rezistentă. Precucuteni şi Cucuteni. cu alb. pieptenele.8. 10. De obicei pictarea se realiza înainte de ardere pentru simplul fapt că. MOTIVE DECORATIVE PE CERAMICA NEOLITICA Cele mai frecvente motive utilizate pe ceramica neolitică sunt: . Uneltele folosite pentru decor sunt scoica. În aria culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa s-a practicat pictura cu grafit. Ciumeşti. Pictura policromă. vârfuri ascuţite din os. Cea realizată după ardere se numeşte pictură crudă. StarčevoCriş. proeminenţe sau butoni. Tehnica este utilizată pentru motive decorative mai complicate. Ea poate fi realizată înainte sau după ardere. măturica. pintaderele. 9. Stampilarea se realizează cu ajutorul unei stampile din lut cu care se apasă pe peretele crud al vasului. în chip identic. rotiţa. Cel mai adesea se adaugă brâuri în relief. după modelare. Pictura monocromă este frecventă pe ceramica culturilor Cârcea-Gura Baciului. Pictarea s-a utilizat mult în neolitic. deci la inceputul neoliticului. dar mai ales in eneolitic.

Motivele în căpriori 9. Bulinele (Cârcea-Gura Baciului) 13.1. S-urile îmbucate 14. Spicul de grâu (Starcevo-Cris) 10. Parantezele (Gumelniţa) 11. Meandrul (Vădastra) 3. Romburile concentrice (Vinca) 4. Portativul muzical (cultura cu ceramică liniară) 12. Tabla de sah (Boian) 7. Spirala dinamică (Cucuteni) 8. Dinţii de lup (Vădastra) 5. Reţelele de linii 15. Liniile unghiulare (StarčevoCriş) 2. Triunghiurile haşurate 6. Motivul ochiului (Cucuteni) .

iar cele antropomorfe sau zoomorfe sunt foarte rare şi tot de esenţă geometrică. Principii de dispunere a decorului: 1. se fărâmă. dar ele sunt foarte puţine tocmai datorita faptului ca nu au rezistenţă. care asigura circulatia aerului in cuptor. asimetria. fiind tipică doar culturilor Precucuteni. simetria. Un astfel de cuptor se cunoaşte de la Glăvăneştii Vechi. adica in partea superioară a vasului sau pe diametrul maxim. variabile de la o arie culturală la alta sau în funcţie de mărimea şi funcţionalitatea vasului: 1. Astfel de cuptoare se cunoasc de la Cârcea. Tărtăria si Ariuşd. sunt instalatiile cele mai răspăndite. Ariuşd şi Cucuteni ARDEREA CERAMICII IN NEOLITIC La nivelul neoliticului s-au practicat diferite tipuri de ardere şi s-au folosit instalaţii mai mult sau mai puţin complicate. dar continuă să fie folosite pe tot parcursul neoliticului. Temperaturile obţinute în aceste cuptoare nu depăşesc 500 de grade. 2. ca atare ceramica este de proastă calitate. Sunt tipice mai ales neoliticului timpuriu. jos (de acces). frize sau celule ornamentale 3. in arie Cucuteni. Lipsesc motivele vegetale. unele părţi ale vasului sunt arse incomplet sau chiar crude. alte sunt supraarse. 3. cu o singură cameră.16.pe întreg corpul vasului (oroarea de vid). Cuptoarele au diametrul de aproximativ 2 m şi înălţimi care sunt sub 1 m. De obicei. din faza Cucuteni A.caracterizeză toate culturile neolitice 2. Triskelion-ul (Cucuteni) Tipic neoliticului este decorul strict geometric. REGULILE DE DISPUNERE A DECORULUI Se constată unele stereotipii de poziţionare a decorului. 2. aparand doar pe ceramica cucuteniana.este destul de rară. 1. cuptoarele sunt plasate la periferia aşezărilor sau înafara lor. în părţile mai expuse privirii. mai ales pentru ceramica nepretenţioasă: vase de provizii sau de gătit.din faza Cucuteni B. Temperatura de ardere pe vatra este scăzută. au formă tronconică sau calotiformă şi prezintă o uşa de acces. aproape de o sursă de apă. ca urmare vasele sunt pătate. arderea este inegală. Aceste orificii pot fi astupate. Cuptoarele simple. Cuptoarele cu doua camere sunt rare şi nu se cunosc decât din aria culturii Cucuteni. pe unde se introduc lemnele şi alta în partea superioară. Se cunosc şi vase care au fost doar expuse la soare. atunci cand el are gura larga. se constata adeseori prezenta decorului chiar si in interiorul vasului. Cuptoarele de acest . Ele sunt puţin adâncite în sol. Partea aflată deasupra nivelului de călcare are pereţi din lut. Cuptorul este prevăzut cu două deschizături: una laterală. decorul fiind organizat în benzi. Apariţia lor este o dovadă sigură că olăritul este deja un meşteşug calificat.repetarea aceluiaşi motiv de mai multe ori.in arie Cucuteni. Cele mai simple instalaţii de ardere au fost vetrele casnice deschise.

Identitatea de formă cu piesele din Bulgaria ar încuraja chiar ideea că sunt piese provenite din ateliere sudice. Necropola de la Varna aparţine culturii Karanovo VI. se pot obţine temperaturi cuprinse între 500-1000 grade. cu braţele în cruce. De exemplu. prima de la Durankulak. de circa 1050 grade. cuptorul era foarte bine încins. cum era şi de aşteptat. podoabe: ace. cuprinzând piese din mai multe epoci. dar acesta este un metal folosit doar accidental. operatiune care putea dura o zi intreaga. cu un procent scăzut de argint. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni şi cântăreşte 750 g. În camera superioară se ard vasele. se remarcă . Acest cuptor prezintă multiple avantaje. fapt care-i conferă o culoare albă. pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezintă foarte schematic silueta umană.Grătarul se sprijină fie pe un picior cilindric. cu pereţii uşor boltiţi. vasele nu mai prezintă pete. după cum orificiile sunt astupate sau deschise. datează din eneoliticul timpuriu şi a fost descoperită la Boian. Focăria are o gaură de alimentare. PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC La nivelul neoliticului este confirmată de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale. ca atare arderea este egală. iar camera superioară un orificiu care poate fi acoperit. Culoarea vaselor depinde în primul rînd de tipul de ardere: arderea reducătoare. temperatura de ardere sau timpul de ardere. El este eterogen. apa şi oxizii pe care aceasta îi conţine. În necropolă au fost descoperite în jur de 3000 de obiecte din aur. deci se poate regla arderea. Este vorba de circa 130 de piese. Gumelniţa şi Cucuteni. deci importate. Mai mult de atat nici nu este nevoie pentru că la 1175 de grade lutul se vitrifiază. Tezaurul a fost descoperit în împrejurări necunoscute şi a fost achiziţionat de Muzeul din Cluj în 1912 de la un negustor. Cele două camere sunt despărţite de un grătar perforat care permite circulaţia aerului. dintre care peste 100 aparţin tezaurului de la Moigrad. Există şi alţi factori care pot influenţa nuanţa: tipul de argilă. Piesele din aur sunt. doi idoli en violonşi 4 idoli antropomorfi. care cântăresc aproximativ 6 kg. pandantul culturii Gumelniţa de la sud de Dunăre. este foarte probabil ca aurul să provină din Tracia sau Macedonia. Grătarul elimină contactul direct dintre vase şi combustibil. Se cunoaşte chiar şi o piesă de plumb la Sălcuţa. cules din albiile râurilor. a doua de la Varna. din aria culturii Bodrogkeresztúr. Cele mai multe piese de aur se datează în eneoliticul final şi aparţin culturilor Bodrogkeresztúr. Arderea poate fi reducătoare sau oxidantă. Având în vedere că aurul din Apuseni are un conţinut ridicat de argint (25 %). Analiza metalografică a pieselor gumelnitene din România dovedeşte că la confecţionarea pieselor s-a folosit aur nativ. iar cea oxidantă nuanţe roşu. PRELUCRAREA AURULUI Cea mai veche piesă din aur. dă o ceramică de culoare cenuşie până la negru. o banală sârmă. completă. Au fost atribuite neoliticului 105 mărgele care au formă bitonconică sau de butoiaş. spre exemplu cu cele de la Hotnica.tip au o groapă de acces (numita groapa olarului). Trebuie remarcată marea cantitate de piese de aur din două necropole din Bulgaria. care seamănă până la identitate cu piesle din aceeaşi arie culturală din Bulgaria (acolo numita Karanovo VI). fără oxigen. Cuptorul este rotund în plan şi tronconic în secţiune. Înainte de folosire. Doar pentru arderea vaselor pictate cu grafit sunt necesare temperaturi foarte înalte. în marea lor majoritate. Majoritatea pieselor gumelniţene sunt pandantive en violon. Camera inferioară se numeşte focărie. Aici se introduce combustibilul. fie pe un perete median perforat. mai ales a aurului şi cuprului. Pe lângă pandantive.

trebuie remarcat că aurul este prelucrat la rece. mult mai . în timp ce în staţiuni neolitice celebre din Grecia. piesele masive din cupru sunt o raritate. în aria culturii Starcevo-Criş prin descoperirea unei sule la Balomir. având în vedere că arama este foarte moale. în urma căreia se obţine o foiţă subţire. de mici dimensiuni. Marton Roska credea că au fost folosite la tăierea şi prelucrarea lemnului. Probabil că în aceeaşi tehnică au fost prelucrate şi piesele timpurii de la noi. Este clar deci faptul că raritatea acestui metal îl face să aibă in neolitic mai degrabă regimul unui metal preţios şi exclusiv un rol ornamental. şi piese decorate cu puncte sau cerculeţe în relief. Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru. Urmează o lustruire a piesei. piesele din cupru sunt foarte puţine şi. Pentru piesele de la Moigrad nu există o analiză metalografică. mai rar străpungătoare sau cârlige de undiţă. În mileniul al 5-lea. doua tipuri de topoare cu gaură transversală ( respectiv topoarele-ciocan şi topoarele cu braţe în cruce) şi târnăcoapele. Arama este atestată pentru prima dată în spaţiul nostru în neoliticul timpuriu. prin ciocănire. judecand dupa culoarea aurului. există. prin procese nu foarte complicate. Cele mai multe piese sunt nedecorate. Iniţial minereurile de cupru erau colecţionate pentru culoarea şi luciul lor şi folosite pentru confecţionarea mărgelelor. în eneolitic. nu este exclus ca ele să provină din ateliere locale şi să fie realizate din aur transilvănean. Gumelniţa. Până în eneolitic. al 6-lea. mărgele. iar Ion Nestor a emis ipoteza că topoarele cu braţe în cruce au fost. jud.foarte multe aplici pentru îmbrăcăminte ca şi foiţele de aur folosite pentru acoperirea unor părţi ale trupului:ochii. majoritatea piese de podoabă: ace cu dublă volută. G. dar. căci reducerea presupunea temperaturi destul de scăzute de circa 700-800 de grade. METALURGIA ARAMEI IN NEOLITIC Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arată că acest metal a fost folosit pentru prima dată în mileniul al 7-lea la Ali Kosh . care este decupată în forma dorită. Primele tipare apar în Orient în mil. Hunedoara. de obicei. Este vorba de aramă nativă. Sunt mai frecvente patru categorii de piese: toparele plate (pană sau ic). Nu este exclus ca minereurile frumos colorate să fi fost colecţionate şi pentru tatuaje sau în scopuri cosmetice. Childe credea că târnăcoapele şi topoarele au fost utilizate la exploatările de minereu şi de sare. tehnică numită au repoussé. faţa sau mâinile. precum Dikili Tash. Bodrogkeresztúr-Gorneşti şi Tiszapolgár-Româneşti. realizate cu ajutorul unui poinson. Este cazul malachitului sau azuritului. Sălcuţa. fapt dovedit de apariţia unui număr destul de mare de piese masive din cupru în ariile culturilor Cucuteni. însă. mai degrabă. iar restul pieselor. În ceea ce priveşte tehnicile de prelucrare. Un fenomen asemănător se constată şi în nordul Bulgariei. ar fi putut fi. topoare de luptă. inele de buclă. Cu privire la funcţionalitatea acestor piese au existat mai multe supoziţii. Dimini sau Sesklo. are loc o evidentă dezvoltare a metalurgiei cuprului în spaţiul sud-est european. Catal Hüyük si Ergani (Anatolia). care a fost prelucrată prin ciocănire.

a dus la concluzia că aceste piese sunt făcute din cupru provenit din Tracia. Indicii pentru o producţie locală ar mai fi si pentru toparele cu braţe în cruce de tip Târgu Ocna. aşezări şi morminte. este maleabilă. Maramureş. în volumul Äxte und Beile aus Rumänien (Topoare si securi din Romania) II. de putere. fapt care întăreşte ipoteza că reducerea se făcea foarte aproape de locul de extracţie. dar în niciuna nu s-au aflat instalaţii de reducere a minereului. În jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 aşezări neolitice. O descoperire de excepţie a fost făcută pe teritoriul Rep. care reprezintă o variantă tipologică originală. sa se fi aflat în imediata vecinătate a locurilor de extracţie. Se cunosc peste 300 de piese. în aria culturii Precucuteni. piesele de arama descoperite în aşezări sunt banale străpungătoare. doar 10% avănd vagi urme că ar fi fost utilizate. nr. Deocamdată este dovedită producerea locală doar a topoarelor de tip pană prin descoperirea a două valve de turnare (tipare) în aşezarea de la Căscioarele. O cercetătoare din Bulgaria. arama este foarte moale . căci analizele metalografice au dovedit că arama provine din cel puţin patru locuri de extracţie diferite. Exploatarile de la Aibunar. se prelucrează uşor. de obicei locuri cu relief înalt. Oltenia (Baia de Aramă). cele mai multe provenite din Transilvania. din ariile culturilor Sălcuţa şi Gumelniţa. Nordul Dobrogei. mai apar. Este sigur că în Bulgaria au existat şi alte locuri de extracţie. IX/5. în Bulgaria. motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat de cercetarile arheologice moderne. precum cele din sudul Banatului. imbraca forma unor şanţuri. Este posibil ca atelierele de prelucrare a aramei.e. Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatră. dar destul de rar. Nu este exclus nici chiar ca ele să fi fost lingouri folosite în schimburile dintre comunităţi. cele cunoscute până în 1974. drept pentru care se toarnă destul de greu în tipare şi există riscul să se formeze bule de aer în interiorul pieselor. Deocamdata nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru. poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. SE Transilvaniei (Bălan). faza III. ca de exemplu o descoperire din nivelul Sălcuţa de la Ostrovu Corbului. in ciuda faptului ca resurse exista. Printre avantaje: se reduce uşor. Dezavantajele majore sunt că este foarte vâscoasă în stare incandescentă. se topeşte la 1085 de grade. semn ca originea lor trebuie cautata aici. Este vorba de depozitul de topoare de la Cărbuna care continea 343 de piese. publicat de Alexandru Vulpe. Nu au fost descoperite locurile de reducere. Foarte multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese). a analizat 200 de piese masive din cupru din aceasta perioada şi a constatat că 90 % dintre ele sunt noi. Analiza metalografică a unor piese din Oltenia şi Muntenia. in toate au fost descoperite piese din cupru. teritoriul României este şi foarte bogat în zăcăminte de cupru. Ar mai fi şi alte indicii care duc spre supoziţia că ar fi existat ateliere în spaţiul nostru. În aceste şanţuri a fost descoperită ceramică neolitică care sugerează că ele funcţionează deja pe la 5100/5000 i. Supoziţia că piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazează şi pe faptul că majoritatea pieselor provin din morminte. La vremea aceasta există dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava. mai puţin târnăcoapele din cupru. însemne de demnitate. Foarte probail erau creuzete folosite la turnarea metalului. urmează piesele descoperite în depozite. din seria PBF. Crişana şi Banat. nu au nici o urmă de întrebuinţare. pumnale sau străpungătoare. doar foarte puţine au fost descoperite în aşezări. Pe lângă aceste patru categorii de piese. În plus. Moldova. Cel mai adesea. ceea ce este sigur insa este ca reducerea nu s-a realizat în aşezările din apropiere.probabil. mai ales de bărbaţi. fiind adunate şi încadrate tipologic. Henrieta Todorova. atestată doar în spaţiul Transilvaniei şi Moldovei. aflate într-o zonă de dealuri cu altitudini de 300-400 m.n. apanaje ale unor persoane cu un statut social înalt. Topoarele şi târnăcoapele din arama descoperite pe teritoriul României au făcut obiectul unui studiu complex. Arama prezintă avantaje şi dezavantaje. date fiind posibilităţile de transportare a minereului foarte rudimentare. în Serbia şi la Aibunar.Totodată. Este posibil ca multe din piesele finite să provină din ateliere sudice. unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau în interior urme de zgură de cupru.

1968 Eugen Comsa. Bucuresti. 1987 Habitatul si necropolele in neolitic HABITAT SI NECROPOLA IN NEOLITIC HABITATUL Economia de tip productiv a determinat o mai mare stabilitate în spaţiu a comunităţilor umane. În rest. lunca Dunării. există şi aşezări de înălţime. Vladimir Dumitrescu. Acesta era apoi imbracat intr-o pelicula de lut. ci pe tot parcursul preistoriei.şi se deformează uşor. După turnarea şi răcirea pieslor se mai făceau eventuale operaţiuni de retuşare. Prin acesta din urma se turna metalul incandescent care topea ceara si apoi ii lua locul. Vladimir Dumitrescu.Arta preistorica în România. procesul tehnologic fiind destul de complicat. se spargea carcasa de lut. pastrandu-se un orificiu. Pentru obţinerea pieselor din aramă au fost folosite două proceede de turnare: metoda cerii pierdute. 1979. Poziţionarea aşezărilor este variabilă. regulă valabilă nu numai în neolitic. o data cu culturile Boian şi Stoicani-Aldeni. Printre locurile preferate se numără terasele joase sau înalte ale raurilor. Regula de bază. iar fenomenul capătă intensitate mai ales în eneoliticul final. care prezenta dezavantajul că modelul de ceară putea fi utilizat o singură dată şi turnarea în tipare monovalve sau bivalve din piatră sau din lut. ostroavele. Starcevo-Criş din Moldova. Sunt abandonate definitiv aşezările în peşteri si se generalizează aşezările în aer liber. Bucuresti. Este destul de probabil că ritualuri magice însoţeau acest proces. Cucuteni. Consideratii. ajungandu-se la sedentarizare totala spre sfarsitul epocii .Arta neolitica în România. Este neîndoielnic că prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a făcut de către meşteri specializaţi. 1974. În unele arii culturale.Arta culturii Cucuteni. Bucuresti. În eneoliticul timpuriu. BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. toate zonele de relief sau pentru întreg intervalul cronologic. nu se pot face afirmaţii care să fie valabile pentru toate culturile. este amplasarea asezarilor in vecinătatea unei surse de apă potabilă: apă curgătoare sau izvor. care funcţionează în poziţionarea unei aşezări. Au doar şanţuri împrejmuitoare care asigură securitatea animalelor domestice în faţa atacului animalelor sălbatice sau sunt facute pentru a ingradi deplasarea animalelor domestice in afara arealului locuit. Precucuteni. Dupa racire. în . situate pe boturi de deal. Metoda cerii pierdute presupune realizarea obiectului dorit din ceara. apar tot mai multe aşezări fortificate artificial sau natural.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. TIPURI DE ASEZARI În neoliticul timpuriu aşezările nu sunt fortificate. Bucuresti.

Târpeşti. În eneolitic. Un tip de aşezare specific mai ales eneoliticului. ultimele fiind mai frecvente în a doua parte a epocii. se cunosc sate cu case dispuse in mai multe cercuri concentrice şi o retea radiala de ulite. care nu oferă o suprafaţă de locuit prea mare. colibele şi adăposturile din peşteri sunt înlocuite cu locuinţe elaborate. cu 5-6 locuinţe. altele. Din arie Cucuteni. De regulă. Structura internă a aşezărilor este destul de puţin cunoscută datorită faptului că există foarte puţine aşezări care au fost cercetate integral. care numără 93 de locuinţe şi care este aşezarea cea mai mare cunoscută până în prezent în spaţiul nostru. este aşezarea de tip tell. drept urmare. Au. fiind înconjurate de râpe. obisnuita in aria culturilor Hamangia.5m. StoicaniAldeni. 2. Din aria aceleaşi culturi. Sălcuţa. Ghindăreşti . În interior sunt prevăzute cu o vatră. Bordeiele sunt îngropate aproximativ 1 m în sol. dar şi datorită descoperirii unor modele miniaturale din lut de locuinţe în ariile culturilor Gumelniţa. valuri de pământ. aceste aşezări se prezintă sub forma unor movile artificiale. Cele fortificate natural sunt amplasate pe boturi de deal care asigură supravegherea zonei limitrofe. palisade. mai multe straturi şi depuneri groase de 4. prevăzute cu anexe care vin să asigure confortul si necesitatile cotidiene. Gumelniţa. dar şi securitatea. care are o depunere de 12 m. mai rar cu un cuptor. dar din Ucraina (Kolomišcina). deci cu functionalitati suplimentare. Tipurile de locuinţe ne sunt cunoscute ca urmare a cercetarii unor resturi de locuinţe.arie Cucuteni. cât şi locuintele de suprafaţă.cultura Precucuteni. Deci ele sunt urmarea sedentarizării totale. mai spaţioase. cele de tip tell. format dintr-o palisadă constituită din pietre acoperite cu lut. Elementele de fortificatie au o dispunere circulară sau sunt amplasate doar în zonele mai expuse unor atacuri. cu diametre de 3-6 m si au o o groapă cu treapte de acces. TIPURI DE LOCUINTE Ca urmare a procesului de sedentarizare. mai ales în arie Cucuteni-Tripolie. Sunt uilizate atât locuinţele de tip bordei. dar din Ucraina. Caracteristice neoliticului timpuriu sunt aşezările de mici dimensiuni.cultura Gumelniţa. care este caracteristic zonelor de câmpie. sustinut de un stâlp central. apar aşezări de dimensiuni mari. Alte aşezări au sisteme artificiale de apărare: şanţuri adânci. precum aşezarea din faza A 2 de la Truşeşti.cu un sistem de apărare mai rar. Sunt atestate şi laviţe din pământ cruţat . Unele sate au locuinţele rarefiate în spaţiu. mai ales în timp. mai durabile. au locuinţele foarte dense. Aşezările de dimensiuni mari sunt suspectate a fi fost eventuale centre tribale sau centre de cult. Stoicani-Aldeni sau Sălcuţa. altele au casele aliniate in şiruri. aparute ca urmare a unei locuiri de lungă durată.Dealul Viei.cultura Cucuteni-asezare fortificata cu un şanţ adânc de 2 m şi lat de 45 m. Cel mai mare tell cunoscut din România este cel de la Hârşova. se cunosc şi aşezări care au sute de locuinţe. au formă rotundă. 3. Unele au o dispunere a caselor în cerc. acoperiş de formă conică. sofisticat şi solid. Suprafaţa aşezărilor este variabilă. dupa cum exista si aşezări în care nu a fost remarcată o ordine oarecare de amplasare a locuinţelor. asezari care pot fi considerate a fi deja proto-urbane. Traian. cu o piaţă centrală (Târpeşti). Printre aşezările fortificate pot fi amintite: 1.

Podeaua este din lut sau pământ bătătorit. iar bărbaţii pe dreapta. Există şi situaţii în care morţilor le este destinată o parte a aşezării neutilizată sau o parte dezafectată (necropola neolitică de la Gomolava (Serbia) sau Andolina) Pentru neoliticul timpuriu şi o mare parte a celui dezvoltat se constată că nu există reguli stricte de înmormâtare. restul culturii Karanovo VI. fie poziţia cea mai comună de somn. Bihor). Cucuteni si Petreşti. Există şi locuinţe prevăzute cu pridvor la intrare. facut din paie. să fie vorba de sacrificii aduse zeilor. între locuinţe sau. Ca anexe. De regulă. care este atestată doar sporadic in spatial nostru. mormintele se află în interiorul aşezărilor. schelete sau părţi de schelete au fost descoperite în gropi menajere sau în şanţul de protecţie al aşezării. acoperite cu lut. existând doar o singură excepţie: necropola de la Suplacu de Barcău (jud. în centrul locuinţei se află o vatră pe pat de pietre sau de cioburi. Alte necropole se cunosc de la Cernavodă (circa 400 morminte) şi Durankulak (800 de morminte. ceea ce ar duce la o interpretare a morţii ca un somn prelungit. trestie sau papură. Cucuteni. În ultimul caz. de la o cultură la alta. Casele au înălţimi de aproximativ 2 m şi sunt dotate cu ferestre rotunde sau ovale care. la Vărăşti (126 morminte) şi Varna (281 morminte) ale . Inventarele funerare sunt deocamdată sărace. de obicei decapitate). în zona vetrei. în aşezarea neolitică de la Parţa. dictată de sexul defunctului: femeile sunt depuse pe stânga. În aria culturii Bodrogkeresztúr funcţionează chiar o regulă foarte strictă. mai ales în cazul copiilor. la Căsciorele.sunt frexcvente . totusi. apoi ele ar fi presupus o densitate mare de locuire într-un spaţiu limitat. Este greu de crezut pentru că tehnic erau dificil de realizat. S-ar putea ca. In aceasta etapa.Gumelniţa. se practică inhumaţia. PRACTICI FUNERARE Obiceiurile de înmormântare sunt inegal cunoscute. Acoperişul este în doua sau patru ape. au existat chiar şi locuinţe cu etaj. în Crişana. Poziţia chircită se crede că ar sugera fie poziţia foetusului în uter. Mormintele se constituie din gropi simple. constituită din trunchiuri despicate de copaci. Lazarovici crede că. se presupune că s-a recurs şi la legarea defuncţilor. Tipul este cunoscut din ariile culturilor Boian. dintre care 276 apartin culturii Hamangia. si locuinţele cu două încăperi. Chircirea poate fi pe dreapta sau pe stânga.Locuinţele de suprafaţă sunt rectangulare. în aceste cazuri. Ea numără în jur de 500 de morminte. este prevăzut cu o podea-platformă. Petreşti. uneori prevăzută cu gardină. Unele locuinţe au şi cuptor. Daca aşezarea ar fi fost de tip tell poate ar fi fost mai credibilă această ipoteză. din faza Bolintineanu a culturii Boian. Un alt tip de locuinţă. cel mai adesea cu o singură încăpere. În ariile culturilor eneolitice. Gh.Gumelniţa). deci din eneoliticul timpuriu. De multe ori. erau acoperite cu băşici de porc. tipică Ungariei. uniţi prin împletituri de nuiele sau trestie şi acoperiţi cu lut amestecat cu pleavă. aparţinând culturii Vinca. de formă ovală sau rectangulară. necropolă care aparţine culturii Herpály. Cea mai timpurie necropolă este cea de la Cernica. Poziţiile de depunere a defunctului sunt: intinsă pe spate (tipică culturii Hamangia şi fazei timpurii Boian) sau chircită (spre exemplu în arie Gumelniţa sau în fazele II şi III ale culturii Boian). Vădastra. Radovanu si Petru Rareş. Sunt destul de frecvente inmormântările de cranii sub podeaua locuinţelor (Căscioarele. cand chircirea este pronunţata. fiind şi cea mai mare necropolă neolitică din România. sub podeaua caselor. Pentru neoliticul timpuriu nu se cunosc necropole. Lângă cadavre se depun uneori si ofrande. Gumelniţa sau în arie Cucuteni) sau depunerea de schelete dezarticulate (arie Cucuteni. Există şi locuinţe care au pereţii pictaţi în aria culturii Gumelniţa. tot de suprafaţă. probabil. Pereţii sunt construiţi din pari.

inexistente sau foarte sărace: un vas. Astfel. topoare de piatră. . cât şi în morminte de femei. ofrande de carne. Din cele 281 de morminte. La Cernavoda sunt frecvente podoabele din melc Spondylus.culturii Gumelniţa. sunt cenotafuri. Printre necropolele de excepţie trebuiesc amintite cele de la Cernavoda. Numărul mic al mormintelor datate în neolitic vine în dezacord cu estimările demografice. iar 211 bine conservate. lângă mâna dreaptă sau lângă cap. sau din scoică Dentalium. Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. Cimitirul are o suprafată de 1200x 600 m. dar în unele dintre morminte inventarul funerar era foarte bogat. sub formă de pulbere sau de bulgări. Apariţia cenotafului indică obligativitatea înmormâtării chiar şi pentru defuncţii ale căror cadavre nu sau găsit. fapt ce i-a făcut pe unii cercetători să emită ipoteza că doar o parte din populaţie era selectată pentru înmormântare. cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. iar 18 erau foarte bogate (8. 70 erau avariate. Unele morminte nu au schelete. Cu un inventar mai bogat sunt mormintele din necropolele de la Iclod. care caracterizează mai ales zona Dunării Inferioare şi Bulgaria de est. mărgele sau pandantive. de obicei brăţări. Si în această necropolă au fost descoperite statuete antropomorfe. la nivelul neoliticului. Interesant este că toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. Inventarele funerare sunt. adica nmorminte simbolice. Adesea apar topoare de piatră dispuse în poziţie funcţională. restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelniţa din România). Trebuie remarcat faptul că apariţia necropolelor extramuros este un fenomen izolat în Peninsula Balcanică. Dintre acestea din urmă. uneori câte 4 într-un mormânt. Nu numai că în toate acestea au fost descoperite piese de aur. Sultana. Necropola de la Varna este un caz special. Ele apar atât în morminte de bărbaţi. În arie Starcevo-Criş este frecventă acoperirea craniului sau a părţii superioare a corpului cu un fragment ceramic de mari dimensiuni. doua necropole la Iclod (ale grupului Iclod). Necropola de la Durankulak numără în jur de 800 de morminte dintre care 276 aparţin culturii Hamangia. Tot aici este frecventă depunerea ocrului pe schelete sau în vase. Ea a fost descoperită în 1972 şi a fost cercetată în anii '70 şi '80. Frecvent au fost descoperite în morminte statuete antropomorfe sau capete de animale domestice. Durankulak şi Varna. lame de silex. ocru depus pe cadavru sau sub cadavru. Au fost constatate aici deosebiri de tratament între adulţi şi copii şi între femei şi bărbaţi. brăţări din Spondylus. 170 aveau între 1-10 obiecte de inventar. 23 nu aveau inventar. care au 1 până la 12 vase.5 %).

se exprimă prin gesturi sacre.n. drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile. adeseori. De pe la 7000 i. cântec. 52 de aplici de aur pentru îmbrăcăminte. 1995 Religia in neolitic RELIGIA NEOLITICA Nu există îndoială că populaţiile din neolitic aveau un sistem religios coerent. mult mai complicat decât ni-l imaginăm noi astăzi. Se crede că. Acesta avea în inventar peste 1000 de piese. pornindu-se de la ideea că religiile antice conservă vechi credinţe. 11 cercei sau belciuge. tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologică. deci inmormântarea pare a fi un prilej de exprimare a diferenţelor de statut social din cadrul comunităţii. fenomen cu care ne vom întălni şi în spaţiul balcanic. omul neolitic riscă să rămână neînţeles. aşezate pe picioarele mortului. accesorii din aur pentru arc şi topor. al sanctuarelor şi al complexelor de cult. intim legat de activităţile economice principale. al unui bărbat de 40-50 de ani. prezente adesea în literatură. reprezentări plastice feminine.majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de bărbaţi. Ivan Panayotov. Consideratii. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa.5 kg. Prehistoric Bulgaria. de cultivarea plantelor. la Hacilar (Anatolia). Catal Hüyük (Anatolia).Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Izvoare scrise nu există. Aurul din mormant cantărea in jur de 1. în esenţă. care vorbesc despre un unic cult. Pentru a înţelege mai bine gândirea religioasă a oamenilor neolitici se apelează frecvent la populaţiile retardate economic. au rădacini comune mai vechi. Bailey. pantomimă. 1987 Douglass W. Dintre morminte se remarcă M 43. datorită faptului că destinul uman nu mai este legat de vânătoare ci. Cele mai sărace inventare s-au găsit in mormintele de copii. două discuri de aur. Sunt evidente unele tendinţe de simplificare. de acum încolo. cândva la sfârşitul . în comparaţie cu paleoliticul. al altor obiecte folosite în ritualuri religioase. dans. apar în Orient. Dintre acestea amintim 890 mărgele de aur. 16 inele de aur. drept urmare vegetaţia devine un obiect de solidaritate mistică. s-au schimbat radical trăirile religioase. care pleacă de la religia unor popoare antice despre care există izvoare scrise. Bucuresti. care trăiesc în condiţii analoage şi care au fost studiate etnografic.e. cel al Marii Zeiţe. Ne referim la faptul că aceasta. Jerichon (Jordania). Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant şi intră în contradicţie cu afirmaţiile care pun în evidenţă o discontinuite care ar fi avut loc în Europa. In consecinta. Reconstituirea bazată doar pe izvoare arheologice este dificilă şi incompletă. Mai există şi un alt demers. pe studiul plasticii antropomorfe şi zoomorfe. Reconstituirea religiei neolitice se bazează. care fac imposibilă reconstituirea integrală a religiei neolitice.

Cultura Vinca are reprezentări plastice mai speciale. mamă cu sugar în braţe (Rast. adesea perforate. se observă apariţia unor canoane de modelare care sunt strict respectate. Există şi câteva piese în poziţii de odihnă. in ciuda eforturilor depuse. piese care care sunt mai expresive şi din punct de vedere al gesturilor. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni. Detaliile anatomice. Se pune un mare accent pe faţă. Doar reprezentările antropomorfe din os. populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca. În eneoliticul târziu. Din neoliticul dezvoltat şi eneoliticul tipuriu. modelarea este mai riguroasă. Se cunosc statuete antropomorfe încă din cel mai vechi nivel de la Cârcea. La nivelul neoliticului există şi statuete feminine de excepţie. supusă greşelii. La acest nivel nu prea există modelări standard. Fără îndoială că reprezentările plastice diferă de la o cultură la alta. Statuetele sunt redate cu precadere în două poziţii: în picioare sau în poziţie şezândă. incompletă şi in mare parte ipotetică. sau reprezentări considerate a fi androgine. mamă cu fiică (Rast. au reprezentări antropomorfe. Există şi destul de multe reprezentări masculine. Rămâne de văzut dacă seminţele apar accidental sau .cultura Vinca. Vădastra. la nivelul neoliticului. Cultura Gumelniţa surpriunde pentru că nu are modelări standard în lut. cu solduri dezvoltate. triunghi sexual. adeseori asociate cu scaune sau tronuri miniaturale din lut. şolduri. aşa zişii "Gânditori" de la Târpeşti sau de la Cernavodă. în aria Cucuteni. ulterior apar reprezentările foarte schematice de tip en violon sau statuetele foarte zvelte. Capul şi detaliile feţei nu par a fi importante. probabil în poziţie de naştere. Precucuteni. în urma căruia ar fi pătruns în acest spaţiu populaţiile indoeuropene. Statuetele multor culturi au braţele retezate pe lângă umeri . Adesea capul lipseşte (aria culturii Hamangia) sau detaliile feţei sunt foarte vagi şi total inexpresive. Se cunosc şi exemplare de statuete duble: de sex diferit (celebrii "Indrăgostiţi" din arie Gumelniţa). Am aminti motivul zeiţei gravide.Tot în neoliticul dezvoltat încep să apară reprezentările masculine. modelate din pasta fina. reconstituirea fenomenului religios este riscantă. mai rar în mână (Liubcova). dar ele rămân rare. semn că piesele puteau fi fixate pe un suport. cu picioarele sub şezut. Începând cu cultura Starcevo-Criş. Canonul diferă de la o etapă la alta. cu excepţia triunghiului sexual. Boian. Se acordă o mare importanţă detaliilor anatomice sexuale: sâni. fese. Predomină net. dar există şi reprezentări de bărbaţi ( circa 5%) sau reprezentări de androgini (rar.sau in arie Cucuteni). Iniţial este preluat modelul precucutenian. macheta de sanctuar de la Truşeşti). care se caracterizează prin foarte multe modelări standard. reprezentările de femei. un bun exemplu in acest sens fiind cele din aria culturilor Boian. PLASTICA ANTROPOMORFA Toate culturile neolitice. mai ales în culturile Hamangia. În concluzie. par a fi destul de neimportante.prezent la Pazardjik. piesele având caracter de unicitate. fiind redate cu destul de mare precizie detaliile anatomice. mai mult banuite decat dovedite). Este de remarcat schematismul în modelare. Vădastra si Hamangia. fiind două tipuri de statuete mai frecvente: cele prismatice şi cele în formă de coloană. De multe ori statuetele feminine prezintă steatopigie (modelarea accetuată a şoldurilor). cultura cu cea mai bogată plastică este Cucuteni. meditative. Sunt foarte bine reprezentate numeric în faza A statuetele în poziţe şezândă. cu capul perforat.in arealul culturii Karanovo VI sau aşa zisa "zeiţă-broască". începând cu prima. datorită unui fenomen amplu de migraţie. avand forma unor cioturi. deci sa le contamineze. cu funţionalitate de pandantive. Neoliticul timpuriu se caracterizează mai ales prin schematismul modelarii. sunt standardizate. sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi. Foarte multe statuete au o mască triunghiulară sau pentagonală pe faţă. Pentru piesele culturii Cucuteni s-a făcut afirmaţia că ar avea în pastă cariopse de cereale. mai realistă. caracterizate prin portul unei centuri sub talie şi a unei diagonale pe piept.eneoliticului.

exlusă din comportamentul omului contemporan şi considerată un opiu pentru . Religia. contextul poate fi unul sacru. Se cunosc mai ales din ariile culturilor Vinca (sanctuarul de la Parţa) şi Cucuteni. Contextele în care au fost descoperite statuetele antropomorfe sunt foarte importante. in perioada stalinista şi chiar post. mai ales din locuinţe. fără prea mari şanse de confirmare. Spre exemplu. având loc după terminarea unei ceremonii în care statuetele au fost folosite în chip de recuzită. Există şi statui sau busturi de statui de mari dimensiuni. Există tot felul de atitudini în literatura arhologică faţă de plastica antropomorfă.stalinista. montate pe socluri. Din arie Cucuteni se cunosc multe statuete care au fost descoperite în sanctuare.intenţionat.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. În fine. dispuse pe laviţe sau podiumuri din pământ cruţat. cercetătorii ruşi considerau figurinele antropomorfe drept jucării pentru copii. de obicei din zona vetrei. Pentru arie Cucuteni s-a făcut observaţia că acestea din urmă (cele din gropi) sunt întotdeauna piese fragmentare.htm) INTERPREAREA STATETELOR ANTROPOMORFE Interpretarea statuetelor rămâne. ipotetică. din păcate.in necropola de la Vâhvatinţi) (Pentru cunoasterea in detaliu a reprezentarilor antropomorfe din aria culturii Gumelnita si a modului in care ele au fost interpretate se poate folosi http://www. dar şi intenţionată. ele putând aduce precizări cu privire la funcţionalitatea pieselor. de cele mai multe ori. drept pentru care se crede că erau desacralizate. care fac parte din ansambluri arhitectonice de cult. a cuptorului sau a altarelor cruciforme din aria Cucuteni. Doar în două arii culturale ne întâlnim cu practica depunerii de statuete în morminte: cultura Hamangia (necropola de la Cernavodă şi Durankulak) şi ultima subfază a culturii Cucuteni (faza B3. piesele fiind considerate adesea a avea un cod pierdut. lângă râşniţe sau vetre. Numeroase exemplare provin din stratul de cultură al unor aşezări sau din gropi. Foarte multe piese nu au. contexte precizate.cimec. Spargerea putea fi accidentală. Alte statuete provin din contexte profane. trebuie amintit si că unele statuete provin din contexte funerare. De asemenea.

în ciuda faptului că tipul de economie este fundamental altul.popor. Pierre Lévêque. zeii masculini sunt puţini. crede că a existat o continuitate între religia şi simbolurile religioase paleolitice şi cele neolitice. drept urmare publică mai multe cărţi pe această temă: Arta preistorică în România. similitudini cu cea din Orientul Apropiat. Zeiţa gravidă. de exemplu) sau de reprezentările de phalusuri. la Eugen Comşa este evidentă această atitudine. în literatura romănească mai nouă. crede că mitologia grecească poate fi cheia descifrării religiei neolitice. cronologic vorbind. care sunt clar răspunsuri la o comandă religioasă şi care limitează cvasitotal libertatea de creaţie a artistului.un hibrid cu cap de bufniţă. iar în Europa Centrală. Zeiţa-peşte. Totuşi. de obicei de sex feminin. Arta neolitică în România. pentru că rădăcinile ei trebuie să coboare mult în timp. Dumitrescu se refugiază în studiul dintr-o perspectivă artistică a plasticii antropomorfe şi zoomorfe. pana in perioada preistorica. iar pictura rupestră tipică paleoliticului dispare fără urmă. spre exemplu. care îndeamnă la descifrarea plasticii antropomorfe în funcţie de contextul arheologic. spune el. O atitudine interesantă şi nuanţată faţă de plastica antropomorfă neolitică o are. Dan Monah. urmate de prea puţine concluzii despre credinţele religioase. de fapt. dar care uneori rămâne vizibil dependentă de interpretările Mariei Gimbutas. Autoarea ignoră faptul că cele dintâi reprezentări plastice apar în Orient. Greşeala lui Vladimir Dumitrescu este aceea că integrează în ceea ce se numeşte artă piese antropomorfe cu modelare canonică. Marija Gimbutas dimpotrivă. Drept urmare. V. Există însă şi atitudini mai curajoase şi nuaţate. De obicei principiul masculin este reprezentat de un animal sălbatic (taurul sau bucraniul sau numai cornul. dimensiunea. de multe ori. ocoleşte definirea religiei neolitice. religia neolitica din Romania are. are o gândire pozitivă şi mai prolifică în planul ideilor. Sunt total neclare atributele şi atribuţiile acestor zeiţe care. care trebuie să fi avut un rol proeminent în neolitic. unde există reprezentări antropomorfe în paleolitic. nu există o plastică neolitică antropomorfă timpurie. presupune unicitatea. Zeiţa naşterii şi a vieţii. detaliile anatomice sau gestica . spaţiul balcanic este indisolubil legat de Asia Mică şi Orient în general. Potrivit lui. Autorul abuzează prin descrieri nesfârşite. s-a încercat reconstituirea gândirii religioase şi a panteonului neolitic din două direcţii opuse. piesele devenind de fapt nişte produse meşteşugăreşti. în funcţie de sexul. nici in Europa. Ea reconstituie chiar un panteon neolitic reprezentat prin destul de multe zeităţi. par sa se suprapuna. El face un meritoriu efort de înţelegere a religiei neolitice. surse de inspiraţie pentru tot felul de diletanţi. este interpretat mecanic ca fiind expresia unui cult al fertilităţii şi fecundităţii. De foarte multe ori. În general. În general. pornind de la artefactele arheologice şi contextul lor de descoperire. care are. din toate punctele de vedere. era exclusă sau îi era diminuat rolul şi atunci cand era vorba de comportamentul omului preistoric. Ca atare nu prea exista elemente de continuitate intre cele doua epoci nici in Orient. discursul autoarei este destul de slab argumentat şi a dat naştere unor interpretări forţate. sansa noastra de a cunoste religia neolitica porneste de la cunoasterea si intelegerea religiei grecesti. In general. O altă atitudine este cea a lui Vladimir Dumitrescu care este foarte rezervat şi care. desigur foarte expuse unor critici sceptice. cum ar fi: Zeiţa-pasăre. După aceeaşi autoare. ale lui Melaart sau ale lui Mircea Eliade. el considerand că plastica antropomorfă feminină are drept obiect de reprezentare Marea Zeiţa Mamă. dupa Vladimir Dumitrescu. prin definiţie. Zeiţa-şarpe. unde nu există antecedente din paleolitic. o dată cu apariţia cultivării plantelor şi a domesticirii animalelor. care a studiat foarte puţin artefactele arheologice. deci consideră că neoliticul european este tributar Orientului. Ca atare. artizanale care nu au nimic comun cu obiectul de artă. Arta culturii Cucuteni. tot ceea ce este plastică antropomorfă feminină. Din literatura romănească. Are o atitudine creatoare. Zeiţa regenerării şi transformării. fără deosebire de context. ultimul cercetător al religiilor dintr-o perspectivă etnoculturală. autorul este adept al teoriei ex oriente lux. care. un avans cronologic de doua milenii.

Principiul masculin este redat pars pro toto. Altare miniaturale. androginia ar exprima totalitatea şi coincidenţa contrariilor. Cele mai frecvente sunt măsuţele cu patru picioare sau scaunele şi tronurile. pentru culturile Starcevo-Criş şi Precucuteni. Statuetele androgine au fost considerate de Dan Monah ca reprezentând o divinitate primordială care avea capacitatea de autoreproducere. phalusuri. au avut în mod clar funcţionalitate de pandantive şi se bănuieşte că au fost folosite pentru caracterul lor magic. detaliile anatomice si piesele de vestimentaţie. din os sau din aur. Există bănuiala că unele statuete nu-i reprezintă neapărat pe zei. Buţureanu ca indiciu de tatuaje. reprezentările masculine sunt puţine şi par a avea o poziţie subordonată. Sunt destinate unor ceremoni însoţite de muzică. În fond. Zuruitori din lut. dar şi prin simboluri: rombul. Decorul unor statuete cucuteniene a fost interpretat de Gh. spunea el. cu pietricele în interior. În această categorie ar intra mai ales statuetele cu braţe îndoite din cot şi ridicate în sus. biologic vorbind. dar au o cupă fixata în centru. că interpretările sunt foarte deosebite si atunci cand este vorba de decorul statuetelor. Reprezentările de animale sunt legate şi ele de practici magice pentru succes la vănătoare sau pentru sporirea turmelor. cu sânii căzuţi. Printre ritualurile magice de la nivelul neoliticului se număra depunerile de bucranii în gropi. Adică sub formă de coarne. Piese de mobilier miniaturale din lut. continuitatea speciei bazându-se pe existenţa a cât mai multor femei. Adesea scaunele Precucuteni au spătare modelate în formă de coarne. Piesele de mici dimensiuni. . modelate adesea în formă de păsări.statuetelor. pentru calităţile lor apotropaice. phalusuri. bazat pe două principii contrare şi complementare: cel masculin şi cel feminin. Piesele din morminte ar putea fi puse în legătură cu o divinitate protectoare a morţlor. Principiul feminin este redat mai explicit prin statuete antropomorfe feminine. Fără îndoiala că religia s-a împletit cu magia. Se cunosc mai multe piese din aria culturii Gumelniţa. coarne. în ariile Boian şi Precucuteni. Potrivit lui Mircea Eliade. principiul masculin este mai prolific decât cel feminin. dovadă că pantecul este asimilat cu glia fertilă. Piesele perforate sugerează că ele erau fixate pe suporturi sau pereţi. Iată. Dualismul ar fi dovedit de reprezentările androgine si de scenele de hierogamie (frecvnte în arie Cucuteni. fapt ce ar duce inevitabil la concluzia că bărbaţii sunt lipsiţi de fervoare religioasă. Vadimir Dumitrescu excludea posibilitatea să fie vorba de adoratori pentru că. tipice. Se spune adesea că principiul masculin ar fi secundar deoarece. posibil o întruchipare a simbolului masculin. 2. 3. Se crede ca sistemul religios neolitic era unul dual. O altă ipostază ar fi aceea de femeie strămoaşă. în poziţie de naştere sau cu o ramură pe pântec (arie Cucuteni). prin convenţie. de alţii ca aducând aminte de feşele în care erau înfăşurate mumiile egiptene sau ca indicând muşchii. ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA) Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzită în ceremonii religioase: 1.arată exact ca măsusuţele. spre exemplu. Este vorba de reprezentările de femei bătrâne. procentual. la Truşeşti spre exemplu). deci. bucranii. mai ales. toate statuetele sunt feminine. ci poate pe muritori în poziţie de adoraţie. Principiul masculin este mai puţin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentări de tauri. Este greu de crezut că principiul masculin ar fi fost socotit secundar. Legătura reprezentărilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentări de femei gravide.

Popudnia. .4. Gumelniţa. iar în interiorul lor au fost descoperite statuete. Ideea i-a fost sugerată de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasică. ocazie cu care se proceda într-un mod similar . Machete de construcţii (de case sau sanctuare sau hambare). Se cunosc din arie Cucuteni. deci un fel de hambare simbolice. locuinţa familiei celeste. în cinstea Demetrei. Nicolae Vlassa a lansat ipoteza că sunt recipiente pentru păstrarea unor rezerve intangibile de cereale. 6. Sunt circulare . Se întâlnesc în ariile culturilor Vinca (8 buc. la Ghelăieşti şi Podei-Tg. În aria culturii Cucuteni se cunosc nişte reprezentări de sanctuare deschise. Asfel. Cucuteni (Kolomišcina. Cenuşa rezultată era apoi amestecată cu seminţele destinate însămânţării. la Turdaş). în care se păstrau seminţele în ideea de a fi sacralizate în cadrul unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilităţii solului. Aceste vase sunt prevăzute cu un cioc sau o ţeavă. Šuškova). 5. se ştie că exista o sărbătoare patronată de zeiţa Athena în care erau arse cereale pe vatră. în oficierea unor ritualuri pentru fertilitate. Phalusuri din lut. fără acoperiş. S-a crezut că sunt machete de case. Stoicani Aldeni. Vase pentru libaţii. Tot din Grecia se cunoaşte o sărbătoare numită Kalligenia. Sunt considerate a reprezenta casa ideală. jertfelnice si râşniţe. Ocna. cu caracter profan sau căsuţe ale spiritelor protectoare sau ale strămoşilor. tronuri. Se crede că erau folosite în cursul unor orgii sacre.

tăvi pentru ofrande. CLADIRI DE CULT Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh. Unul dintre peretii sanctuarului avea un orificiu prin care se face afirmatia ca ar fi patruns soarele in ziua solstitiului de primavara si de toamna si ar fi luminat perfect altarul. De fapt este vorba de două sanctuare suprapuse. vasul de la Sultana). foarte stilizate. Vase antropomorfe care fie că sunt modelate în forma trupului uman. Le-am aminti în chip special pe cele din aria culturii Cucuteni care reprezintă scene de acuplare (celebrul vas de la Brânzeni). In camera altarului se aflau doua statui lipite. Lazarovici în aria culturii Vinca. redate foarte schematic. În interiorul sactuarului au mai fost descoperite vetre portative. cu cap de taur. Ipoteşi. fie au figurate pe gât detalii anatomice ale feţei umane. Larga Jijia. altul de 11x 6.7. Sunt de obicei 6 siluete feminine. Cel de-al doilea ar fi avut doua incaperi: asa zisa camera a altarului si o camera destinata ofrandelor. Timiş). Traian. 6 m. Din aria culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip horă: Frumuşica. vase de cult antropomorfe şi zoomorfe. indirect agrar. unul de 12. la Parţa (jud. Din aceeaşi arie se cunosc multe vase care sunt susţinute de reprezentări antropomorfe. motiv pentru care sanctuarul ar fi fost si un fel de calendar solar. înlănţuite întrun dans ritual . una feminina si alta masculina. deci un cuplu pus in legatura cu fertilitatea.5x 7 m. O altă serie de vase sunt vase comune care au însă pe ele reprezentări în relief de siluete umane. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se cunosc din aria culturii Gumelniţa (Zeiţa de la Vidra. .

Din arie Petreşti se cunosc sanctuare la Ghirbom şi Pianul de Jos. pictate. . Pe o latură a sanctuarului se afla o laviţă din pământ cruţat pe care au fost găsite 16 statuete feminine. de 16 x 10 m. o dată folosit în acest scop el devine sacru. In arealul culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe clădiri sau complexe de cult. cu pereţii pictaţi. prevăzut cu un cuptor. tronuri miniaturale din lut şi vase. Petreşti şi Cucuteni. aparţine fazei Spanţov a culturii Boian. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni. de aproximativ 2 m înălţime. La Truşeşti-Tuguieta. care au fost refăcute în 3 rânduri. privită ca axă a lumii. Primul. este un tron din lut în mărime naturală. Pe acelaşi loc. de formă rectangulară. Vl.De la Căscioarele se cunosc alte două sanctuare. din 93 de constructii se crede că 6 au fost clădiri de cult pentru că în inventarul lor au fost descoperite statui monumentale din lut. În interiorul clădirii au fost descoperite două coloane tronconice din lut. lângă care au fost descoperite 5 râşniţe şi 5 statuete feminine antropomorfe. ca mijloc de legătură între pământeni şi divinitate. Despre coloane se crede că nu au avut funţionalitate arhitectonică. Dumitrescu întemeindu-şi pe ele ipoteza existenţei unui cult al coloanei. O altă piesă interesantă. Este o clădire cu doua încăperi. Aşadar şi la Parţa şi la Căscioarele locul destinat sanctuarului este folosit o lungă perioada de timp. aflată în interiorul sanctuarului. La Mărgineni a fost dezvelită o clădire care avea în interior un cuptor terminat în partea superioară cu un suport ce purta un cap antropomorf din lut. care a aparţinut culturii Gumelniţa. Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka. probabil devenit deja sacru. cel mai vechi. a existat şi un sanctuar mai tărziu.

Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de cult. la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit. Ele se cunosc din aria culturii Gumelniţa. MANIFESTARI CU CARACTER RELIGIOS .Există şi amenajări destinate cultului în cadrul unor locuinţe. Šuškova şi Ghelăieşti. cât şi ca locuinţe ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas. care erau acoperite cu paie. având în centru un vas aşezat cu fundul în sus. fără acoperiş. La Ghelăieşti. vetre cruciforme (jertfelnice). 4 statuete acoperite cu un vas. cuptoare. spre exemplu. Apariţia sanctuarelor este un semn că gândirea religioasă se constituie într-un sistem coerent. în continuare. au fost descoperite într-o clădire 6 vase dispuse în cerc. iar la Văleni au fost descoperite pe podeaua unei locuinţe 5 phalusuri din lut. ca cele de la Popudnia. Nu este desigur exclus ca. sunt cunoscute de la Buznea. Se crede că este vorba de piese de cult care erau depozite în intervalul dintre două ceremonii religioase. dar mai ales din arie Cucuteni-Tripolie. Spre exemplu. ca de exemplu cel de la Kolomişcina. Piesele au fost interpretate atât ca locuinţe profane (Vl.la Căscioarele-. Dumitrescu). să existe si zei casnici. În această din urma arie culturală există atât modele de sanctuare acoperite.O altă serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor construcţii de cult. sub care se aflau 4 statuete antropomorfe. Dan Monah). râşniţe. care conţinea 13 tronuri miniaturale din lut şi 21 de statuete antropomorfe. Ele au în interior statuete antropomorfe. este un indiciu al apariţiei zeilor comunitari sau tribali. Toate acestea au fost considerate a fi complexe de cult. protectori ai casei sau familiei. cât şi deschise. asociate cu un vas de libaţii.

unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele vase a unor scene de acuplare. identificate unele. Sub o locuinţă de la Glina. Consideratii. Vladimir Dumitrescu. din aria culturii Boian.Este clar că o serie de gesturi religioase nu au lăsat urme identificabile arheologic. 1987 Eugen Comsa. mai ales in aria culturii Cucuteni. Bucuresti. Arta culturii Cucuteni. Vladimir Dumitrescu. Neoliticul pe teritoriul Romaniei. 1968. Arta preistorica în România. Este apoi bănuită desfăşurarea unor ceremonii în care muritorii purtau măşti prin care se identificau cu zeii în cadrul unor spectacole dramatice care reactualizează timpul primordial sau care interpretează mituri cosmogonice. 1974. Bucuresti. în aria căreia au fost descoperite foarte multe statuete care poartă o mască pe faţă. Figurinele antropomorfe din epoca neolitica. a fost descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofrandă de întemeiere. 1979. peste care au fost ridicate mai apoi clădirile. Practica este bănuită mai ales pentru arealul culturii Vinca. Printre formele de manifestare religioasă au fost. Bucuresti 1995. Vladimir Dumitrescu. Practicarea lor este sugerată de figurine antropomorfe suprinse în paşi de dans-la Ipoteşti ( cultura Cucuteni-figurină masculină) sau de vasele de tip horă. în arie Cucuteni. fapt pentru care ele ne rămân necunoscute.Tot printre manifestările rituale trebuiesc amintite dansurile. Ritualurile orgiastice pentru fertilitate şi fecunditate sunt sugerate de descoperirea. Există chiar unele situaţii. totuşi. Bucuresti. Bucuresti. Ele sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase depuse în gropi. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. Arta neolitica în România. precum ofrandele de întemeiere a unor construcţii. care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru întemeierea unor clădiri. .

Glina. NE Munteniei şi Dobrogea). Periam-Pecica).C.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default.Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie. mult prea multe . Banat.Maija Gimbutas.cimec. http://www. 2001. când a apărut primul tratat de Istoria României. pe măsura înmulţirii cercetărilor de teren. Piatra-Neamt. The Gods and Goddesses of Old Europe. Legends and Cult Images. cu alte cuvinte o etapă care este altceva decât neoliticul. London. 7000-3500 B. o parte din Muntenia. acestei epoci i se afecta un spaţiu foarte îngust de doar 200 de ani. Dan Monah. Radian Romulus Andreescu. Plastica antropomorfa si zoomorfa gumelniteana. Cu timpul. Timisoara. neexistând date C14 sau dendrocronologice. cuprins între 1900-1700. dar care nu poate fi denumită încă epoca bronzului.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziţie se înţelegea. 1997. până nu demult. Gheorghe Lazarovici. Transilvania). iar epoca ar fi paralelă cu Troia II-IV . Culturile care mobilau acest spaţiu erau complexul Horodişea-Folteşti-Cernavoda II (în Moldova. În anii '60. Sălcuţa. Monografie arheologica. Zoia Maxim. Parta. datarea în ani calendaristici se baza pe cronologie de contact. incetatenindu-se ideea că începutul epocii ar coincide cu sfârşitul Troiei I.Schneckenberg.htm Epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului EPOCA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a. Florin Drasoveanu. La vremea cu pricina. cu o arie mai mare de răspândire (Oltenia. cultura amforelor sferice (într-un spaţiu restrâns din Moldova). spaţiul cronologic cuprins între sfârşitul culturilor eneolitice ( Cucuteni. Mythes. Gumelniţa) şi începutul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru. Chr. 1974. au fost definite ca aparţinând epocii de tranziţie o serie de culturi şi grupuri noi. S-a ajuns la această datare mai ales pe baza relaţiilor care puteau fi stabilite între spaţiul nostru şi succesiunea straturilor de la Troia. Cultura Baden (în vestul României) şi cultura Coţofeni.

ea este doar un compromis care încearcă să tempereze discuţiile în contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. Folteşti. El pune. pentru datarea culturilor. Donului. pe la 3800 a. ar rămâne culturi ale epocii de tranziţie. Părerea profesorului Vulpe nu este împărtăşită de toată lumea şi există diverse alte propuneri privind conţinutul epocii de tranziţie sau datarea ei. moment care s-ar plasa pe la 3500. Vulpe. In continuare. Deci. spre exemplu). Al. dar are o cultură materială care este net diferită de cea tipică eneoliticului. ceea ce ar presupune că acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziţie în care fusese plasat anterior. care a devenit mult prea strâmt. ceea ce ar însemna că epoca bronzului în spaţiul actual al Romăniei ar începe cam în acelaşi timp cu helladicul timpuriu în Grecia. În esenţă se pune întrebarea dacă mai este necesară mentinerea acestei epoci în schema de evoluţie preistorică. Vulpe. neputinţa arheologilor de a stabili o graniţă precisă între neolitic şi epoca bronzului. Milojćić. Într-un articol din 1974. Sincronizarea începutului epocii bronzului cu începutul helladicului. adică la o dată în jur de 3500 a. nu se bazează pe argumente solide. ci doar că ea se termină la 3500. există în literatura arheologică discuţii în contradictoriu cu privire la această epocă. caracterizată prin pătrunderi de valuri succesive de populaţii. Vulpe nu precizează care este momentul cronologic în care începe această epocă de tranziţie. Aceste datări noi nu corespundeau deloc cu cele până atunci admise a fi corecte. acelaşi autor. unde am încadra cultura Cernavoda I care este contemporană cu sfârşitul culturilor Gumelniţa. Celei. Având în vedere reacţia altor cercetători (Petre Roman. dar extrage din ea culturile Baden şi Coţofeni care sunt caracterizate de o cultură materială tipică epocii bronzului. Iniţial ele au fost ignorate sau privite cu reticenţă. spre exemplu. întrebarea. Chr. Herculane II. este aceea de a se ralia cronologia românească la cronologia egeeană. majoritatea de sorginte estică. dar crede că această epocă de tranziţie este o etapă la care se va renunţa pe măsura avansării cercetărilor. Totuşi. spre exemplu. de fapt. Cele mai recente articole ale lui Al. Petre Roman. Această datare este şi azi adesea folosită. cel mai probabil. si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). Vulpe pledează pentru ideea de a se considera începutul epocii brozului momentul constituirii blocului BadenCoţofeni. (Vl. Sălcuţa şi Cucuteni. chiar dacă unele sunt paralele în timp cu culturile eneolitice. Problema indo-europenilor este vastă şi cei 200 de ani care s- . fizico-chimice. cercetător al acestei epoci. în final. consideră aventuroasă această propunere şi consideră că ea nu rezolvă problemele de delimitare a neoliticului de epoca următoare. Dacă acceptăm opinia lui Al. de pe cursurile inferioare ale Volgăi. de multe ori existând erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau neîncrezători în aceste metode. susţinută şi în articole recente. dată care. venite din spaţiul de stepă aflat la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră. Culturile anterioare acestui bloc. după un timp. Al. Alexandru Vulpe considera că noţiunea "epocă de tranziţie" exprimă. Chr. adică Cernavoda I . admite utilizarea în continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu. pentru spaţiul nostru. au început a fi folosite tot mai frecvent metode moderne. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziţie este considerată a fi fost o epocă de instabilitate. Usatovo.pentru acest interval cronologic. începutul epocii ar trebui plasat. Horodiştea. fiind mult mai timpurii. Vulpe păstrează această epocă intermediară. mai ales în condiţiile în care metodele nu erau înţelese sau nu erau încă foarte bine puse la punct. s-a admis că epoca de tranziţie trebuie extinsă şi s-a datat intr-o manieră de compromis între 2600/2500-2000. . urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema.III. înseamnă sfârşitul culturilor eneoltice. Niprului şi Nistrului. spune el. Gorodsk. Unii cercetători cred că aceste populaţii pot fi identificate cu indo-europenii. Propunerea lui Al. În literatură adesea pot fi întâlnite estimări între 2600-2000 pentru epoca de tranziţie. în 1979. În plus. Cheile Turzii.

Deci nu se ştie. B1 şi B 2. care au afectat în valuri succesive spaţiul de SE al Europei. următorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor. cercetătoare din SUA. dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale. în timp ce M. Sau emis foarte multe ipoteze. În plus. trebuie să admitem că ei au întâlnit în calea lor o serie de populaţii pe care ori le-au asimilat şi influenţat. este aventuroasă. Scandinavă. dupa la M. fără ca vreouna să fi fost solid argumentată. M. unele transformări. Roman) ar fi afectat zona noastră într-un moment în care în Moldova se apropia de sfărşit faza A 4 a culturii Cucuteni. Sălcuţa. cu intensitati diferite de la o zonă la alta. În acestă situaţie. se vorbeau limbi înrudite între ele. amândoi considerând că noii veniţi sunt indo-europenii. iar aşezările erau bine fortificate. Gimbutas consideră că începutul lor este de plasat pe la 4200 a. nici pănă azi. de altfel populaţia ei pare a fi fost destul de numeroasă. care a scris mai multe articole pe această temă . fără a se ajunge la un consens. Odata emisa aceasta ipoteza. Patria de origine a fost identificată a fi fost în Pen. Casimcea. Se crede că intruşii au fost toleraţi. din revista SCIVA) şi Maria Gimbutas. de exteriorizare în plan material a credinţelor religioase. ori le-au împins spre alte zone. tot mai numeroase in ultimul timp. respectiv 3500 la P. Gimbutas foloseşte pentru aceste populatii intrusive termenul de populaţii kurganice. care au fost traduse şi adunate într-un volum numit Civilizaţie şi cultură. şlefuite. abandonează Dobrogea şi zonele joase din Câmpia Munteniei. cel mai adesea de cai. P. arheologi si etnografi încearcă să o rezolve.au scurs de când antropologi. . Chr. care foloseşte ca degresant cochiliile de scoici şi melci pisate sau calcarul mărunţit. Ele sunt atestate la Fitioneşti. Pamir. antrenându-le în migraţie. Chr. din care apoi au evoluat celelalte limbi atât de înrudite între ele. care trebuia să fi fost şi expansiv în spaţiu. P. iar în Transilvania evoluau culturile Tiszapolgár (Româneşti) şi Petreşti. nu are capacitatea de-a surprinde diferenţe lingvistice. Oricum. mai ales în condiţiile în care. S-a constatat că pe un teritoriu vast. Cei doi autori prezintă un adevărat scenariu al acestor pătrunderi. cu indo-europenii. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puţin afectată. una de esenţă lingvistică. în zona Europei Centrale. Roman plasează aceste mişcări de populaţii între 3500-2000 a.. apărut în 1989. în lipsa unor izvoare scrise. unde ar putea fi plasata. Venirea lor se face simţită arheologic prin apariţia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proastă calitativ. Mişcărilor de populaţii care au afectat spaţiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. sau de la care au împrumutat elemente de civilizaţie materială. Am remarca din literatură doi autori care au în vedere toată această perioadă: P. Populaţiile Gumelniţa îşi modifică arealul de locuire. apar nişte sceptre din serpentin sau diorit. în Muntenia se încheia faza A 2 a culturii Gumelniţa. arheologia. ci doar diferenţe de civilizaţie materială. Armenia. Ori diferenţele în aceste planuri nu presupun nicidecum în mod obligatoriu diferenţe etnice sau lingvistice. Primul val (cel de la 4200 a. În restul României se produc.. Gimbutas crede că noii veniţi sunt populaţii Srednîi Stog II. dar şi în fosta Jugoslavie si Bulgaria. lingvişti. chiar dacă ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora. în Oltenia cultura Sălcuţa se afla în faza a IV-a. care nu ştim dacă au existat ca nucleu iniţial. cuprins între India şi Atlantic. dată mult mai credibilă dacă avem în vedere datele 14C . Roman consideră că această primă penetraţie nu a fost foarte puternică. în România. nu ştim de unde şi încotro au plecat. Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioară. Problema este. iar cultura Cucuteni a continuat să existe pe parcursul fazelor A-B. zona pontică sau dunăreană. in epoca de tranzitie. Gimbutas. plecate de pe Niprul Inferior. Roman (un studiu din 1981. Fedeleşeni. ne obligă la maximă prudenţă. care au forma unor capete de animale. de obiceiuri funerare. totuşi. în primul rând. drept pentru care a fost emisă ipoteza că a existat un popor străvechi (aşa numit indo-european) care vorbea o limbă străveche. identificarea populaţiilor estice pătrunse în spaţiul nostru acum. Asia Centrală. Chr. M.

Se crede că acest al doilea val. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare şi afectează în temelii civilizaţia neolitică. Cel de-al treilea val. dar care. pe langă sceptrele din piatră în formă de cal. Interesant este că ceramica depusă în morminte este de factură locală. Balcanice. care ar putea fi expresia unui proces de unificare culturală. În timp ce M. Roman în jur de 2700/2600. prezintă afinităţi cu culturile epocii de tranziţie. Muntenia şi Oltenia. în Campia Tisei -grupul Csongrád. primele populaţii care pătrund sunt cele cu amfore sferice. bronzurile arsenizate. pe Nipru Inferior). Spaţiul abandonat de populaţiile Gumelniţa este ocupat de noii veniţi care pun bazele unei culturi de coloratura estica numită Cernavoda I. punând bazele culturii Cernavoda II. Ceramica pictată decade. Gimbutas crede că a fost afectat chiar sudul Pen. de inhumaţie. care a fost forţată să se deplaseze de presiunile nomazilor. Ele sunt plane. Usatovo. Nu este clar locul de origine al acestei populaţii. se refugiază pe Dunăre în sus. Ulterior.grupul Decea Mureşului-. cronologic vorbind. aparţine eneoliticului. apar şi populaţiile Gorodsk care ocupă ce mai rămăsese neocupat din Moldova. Din mixtarea cu localinicii şi cu populaţiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III. Populaţiile cu amfore sferice ocupă o zonă restrânsă din NV Moldovei. se constată dispariţia unor culturi precum Petreşti şi Tiszapolgár şi formarea unei sinteze culturaleSalcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-. cu schelete în poziţie întinsa pe spate si au un inventar neobişnuit pentru această zonă: depuneri de ocru. Unii cred că este vorba de o populaţie paşnică şi sedentară de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni. În concluzie. Mai târziu şi treptat înaintează pe Dunăre spre centrul Europei. de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. P. venite din Podolia. lame din silex. Are loc o reacţie în lanţ: populaţiile Sălcuţa se refugiază pe ostroavele de pe Dunăre. care. această cultură. este intrusiv. intrusivă.refugiindu-se pe doua direcţii: spre N. Roman consideră că acum începe epoca de tanziţie. Tot în Transilvania apare un grup cultural nou. M. cel usatovian. va avea deja o coloratură locală. care ocupă toată zona de câmpie limitrofă Dunării. Un val de întârziaţi estici vor ocupa ceva ma târziu Dobrogea. judecând după inventarele funerare. noi tipuri de construcţii funerare. fiind şi ele împinse. mai ales că în inventarele funerare apar pumnale şi sunt atestate şi sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor. ci doar mormintele. ducând la dispariţia ei. se mai practică pictura doar după ardere (pictura cruda). Valea Siretului şi Tazlău.Yamna (înseamnă groapă)-. iar de P. Alte popualaţii estice. dupa M. din Ungaria. considerând că 33 de morminte tumulare descoperite în Insula Leukas sunt o dovadă in acest sens. Gimbutas crede că sunt nomazi. carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila. care. în urma primului val se formează în sudul Romaniei o cultură nouă. care are un pandant şi în Ungaria. coboară pe Morava spre Macedonia şi Albania sau se îndreaptă spre Transilvania. unde apare cultura Ezero. M. Cernavodă I. către zona colinară sau spre V. Banatul şi Crişana. este cel al mormintelor tumulare. purtătorii culturii Lengyel. podoabe din scoici unio. Nu se ştie dacă acest prim val aduce. în detrimentul populaţiilor Cernavoda III. Dinspre nord. prin cultura materială. la rândul lor de la spate de populaţiile de sorginte estică numite Gorodsk. dinspre N şi dinspre E. afectând spaţiul de locuire Sălcuţa. Este afectat şi NE Bulgariei. măciuci din piatră. Acest val este datat de M. noi zei. În Transilvania. Ca urmare a contactului cu populaţia locală. Gimbutas crede că acum începe epoca bronzului. Din contopirea esticilor cu autohtonii va apărea cultura Horodiştea-Erbiceni. a adus cu siguranţă calul. obiecte mărunte din cupru. situată între Carpatii Orientali. Gimbutas. penetrează prin zona gurilor Dunării şi afectează Dobrogea. spre finele ei. şi calul sau el este adus doar de valul al doilea. spre Polonia şi Germania. Gimbutas pe la 3400/3200. suprapunându-se peste populaţiile Cucuteni. Grupul este posibil să fi fost de nomazi sau seminomazi căci nu i se cunosc aşezările. Amândoi sunt de acord că spaţiul actual al României a fost invadat pe doua direcţii. care în literatura arheologică .

caracteristice zonei de câmpie în eneolitic. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisată sau calcarul. al doilea val aduce şi calul şi carul. mai ales în cazul defuncţilor bărbaţi. topoare de luptă sau pumnalele depuse în morminte. este prost modelată. cu doar câteva colibe. Practica presărării cu ocru a cadavrului este mai frecventă. din aria culturii Baden. Începând cu al doilea val. noua societate este . Treptat. Se constată dispariţa aşezărilor de tip tell. Cel mai probabil. topoarele cu braţe în cruce. Locul lor este luat de piese mărunte din cupru sau bronzuri arsenizate. fapt dovedit de maciuci. aşezările au straturi subţiri de cultură. mormintele în cistă. sunt de dimensiuni reduse. Asa cum arată înmormântările. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. nedecorată sau. dispare ceramica pictată.din Romănia este încadrat deja în bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor. Venirea populaţiilor noi are urmari de natura economica caci schimbă raportul dintre cultivare şi creşterea vitelor. Aceste piese sunt aduse din zona caucaziană (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. care este clar că sunt războinici. sunt atestate mormintele tumulare. cât şi la cele estice. eventual. sunt de scurtă durată. poate zei ai soarelui. de multe ori de tip sălaş/cenusar (zolniki). Inventarele funerare sunt mai bogate. cele mai multe fiind podoabe. Dispar canoanele de modelare. Ele se vor continua tipologic în epoca bronzului. atestate atât la populaţiile cu amfore sferice. iar apoi dispare cu totul. Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii. tunetului şi cerului. Se manifestă o preferinţă pentru ovicaprine şi bovine. Decade in mod vizibil plastica antropomorfă. prima armă în adevăratul sens al cuvântului. cu multe asimetrii si stangacii. precum topoarele ciocan. menhirii (la Casimcea). copii sau servitori. care apare încă din epoca eneolitică. ulterior ea devine monocromă. pentru creşterea mobilităţii în spaţiu şi dezvoltarea schimburilor coerente la mare distanţă. dar există roţi miniaturale mai timpurii) ca şi calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice. poate ca urmare a celor dintâi pătrunderi de populaţii intrusive. în detrimentul cultivării. În primele faze ale culturilor Horodişea-Erbiceni şi Folteşti se mai practică pictura tricromă. Ea deschide seria dezvoltării fără precedent a armelor în epoca următoare. decorată cu şurul sau cu caneluri. înarmaţi cu pumnale. Dacă iniţial se mai păstrează pictura tricromă. Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalász. târnăcoapele. dispar fara urma. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatră din jurul mormintelor. agresivi. este prost arsă. topoarele plate. adesea reprezentaţi ca zei războinici. Piesele masive din cupru. treptat idolii feminini sunt înlocuiţi cu cei masculini. semn că apar frecvente conflicte intercomunitare. Cea mai importantă dintre piesele noi este pumnalul. Cu mici excepţii. Apar obiceiuri de înmormântare noi. simboluri ale unităţii de credinţă religioasă.

A-B şi B. Ceramica se caracterizează mai ales prin forme globulare şi decor canelat. Morţii sunt îngropaţi în aşezări. S Moldovei şi NE Bulgariei. Zeiţele par a fi înlocuite cu zei cu atribute războinice. O statuetă masculină de la Cernavodă are reprezentat un pumnal incizat pe piept. dar trăiesc şi din vânătoare. Au loc schimbări notabile în sfera credinţelor religioase. mai rar cai). E Munteniei. CULTURA CERNAVODA III-BOLERÁZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocupă spaţii foarte largi : din Romania. Printre formele ceramice se pot observa şi unele de tradiţie Gumelniţa. Cei sacrificaţi nu pot fi decât prizonieri de război sau robi. la fel ca şi populaţiile care-i adoră. de crescători de animale. ca urmare afirmaţia nu se bazează pe nici un argument. dar că ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaţii nomade. se suprapun peste grupe etnice diferite. Adesea li se depune in morminte doar capul. Olteniţa şi Ulmeni. Aşezarea era apărată de Dunăre şi de viroage naturale. culoarul Vardar-Morava. au fost identificate trei straturi. Alte situri se cunosc de la Cascioarele. Noii veniţi sunt crescători de animale (ovi-caprine şi bovine. populaţiile Usatovo. Petre Roman spune că aceasta cultura nu este omogenă şi că reprezintă un conglomerat etnic. pescuit şi cultivarea plantelor. Unii cercetatori cred că ar fi fost. În staţiunea eponimă. Această cultură evoluează în paralel cu Cucuteni A4. fapt destul de ciudat pentru nişte cuceritori. Ungaria. Se presupune. Slovacia şi chiar în Polonia de sud. cea de la Cernavoda. . o populaţie stabilă. Aşezările sunt plasate în locuri cu apărare naturală. Câmpia Banatului şi Crişana. datorită faptului că noii veniţi. Apar diferenţe majore între membri grupurilor umane. Sceptrul în formă de cap de cal pare a fi simbolul autorităţii. tunetului. Petre Roman afirmă că purtătorii acestei culturi au controlat principalele căi de comunicaţii din SE Europei: Dunărea. dealul a fost terasat. prin dizlocarea populaţiilor Gumelniţa din Dobrogea. sectorul de campie ce se află de-a lungul Dunării. căci trebuie că existau sacerdoţi sau meşteşugari specializaţi. Aşezările sunt nefortificate. cat şi masculine. Au atat locuinţde suprafaţă durabile şi de mari dimensiuni. Este posibil ca aristocraţia războinică să deţină rolul conducător. in consecinta. Ea este atestată de-a lungul Dunării şi în Serbia. Se crede despre ei că sunt zei uranieni: ai cerului. În prima şi ultima fază. Ceramica are ca degresant scoicile pisate şi este decorată cu şnurul. care sunt împinse spre nord şi vest. care făcea legătura cu Grecia şi Troia. Dacă nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definită ca fiind o cultură? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologică. Afirmaţia este discutabilă. este contemporană cu Troia I şi asimilează elemente de civilizaţie locală.marcată de puterea bărbatului într-o măsură mult mai mare decât înainte. altfel nu se poate explica împuţinarea statuetelor antropomorfe feminine şi înlocuirea lor cu cele masculine. drept pentru care primeşte in timp o coloratură locală. Se cunosc reprezentări plastice atat feminine. cu un statut aparte în cadrul comunităţii). cât şi colibe. locuinţele nu sunt prea solide. chirciţi. initial. CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Această cultură se formează după prima penetraţie de populaţii estice. soarelui. aşezarea a fost fortificată. adesea presăraţi cu ocru. pe care se bazează periodizarea culturii în trei etape.Dealul Sofia. evidenţiate de frecventele sacrificii (fără îndoială că nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitară. Pentru a putea fi locuit. Purtatorii culturii au foarte puţine obiecte din cupru şi arme.

spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocupă poziţii dominante. cât şi plastica antropomorfă sunt. Inventarul aşezărilor se caracterizează prin multe oase de animale: ovi-caprine. purtătorii acestei culturi pătrund din Podolia. mai ales al defunctului bărbat. în spaţiul de origine). La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcţie si au fost dezvelite cateva locuinţe de suprafaţă. este foarte bogat: topoare din silex lustruite. În Oltenia şi Banat. morminte în cistă. Nu este exclusă posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea să aparţină acestui grup. Se cunosc şi colibe. Ucraina. Azi nu este nicidecum lămurită problema acestor două grupuri cu arii de raspandire mult prea mici. cistele conţin mai multe schelete chircite (1-7 la noi. 3-10. podea din dale de piatră. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). în faza a II-a. foarte rar cai. Pe teritoriul nostru. cultura fiind deja într-o fază finală. servitori). brăţări şi catarame din os ajurate şi incizate. adică fostul spaţiu locuit de populaţiile cu amfore sferice. Grupul Celei este atestat doar la Celei şi Siliştioara în Romania. monocromă. dar nu se ştie ce s-a petrecut cu ea în Muntenia. dovadă că sunt crescători de animale. să fie vorba de un singur grup sau să reprezinte amandoua o etapă incipientă a culturii Coţofeni. uneori.ERBICENI. Printre formele ceramice se remarcă vasele de tip askos şi castroanele cu buza teşită oblic. Pictura este insa. toate pisate. partea estică a Germaniei. de fapt. respectiv Iaşi. care au fost plasate tot în perioada de tranziţie: Celei şi Orlea. Este ocupată mai ales zona de NV a Moldovei. Locuinţele au. copii. zone în care este atestată mai ales prin morminte megalitice. Degresantii obişnuiti sunt cochiliile de scoici şi melci ca şi calcarul. Este posibil ca. De pe urma acestor populaţii au rămas mai ales morminte. Atât ceramica. De cele mai multe ori este vorba de înmormântări simultane.FOLTEŞTI Unii cercetători separa cultura Horodiştea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteşti din NE Munteniei. bovine. Grăniceşti şi Preuteşti. decorate cu şnurul. dar este practicată şi agricultura. CULTURA AMFORELOR SFERICE Această cultură s-a dezvoltat pe un spaţiu foarte larg care cuprinde Polonia. Siret şi Tazlău. Inventarul funerar. ulterior. aplici. porci. mai ales în prima fază. Probabil purtătorii ei au dispărut treptat. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 torţi sub buză.Sadovec. cele două culturi fiind foarte asemănătoare din punct de vedere al culturii materiale. dovadă că se practicau sacrificiile umane (soţie. alţii vorbesc despre un singur complex. De obicei. Aşezările (Horodiştea. Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III. cuprinsă între Carpaţii Orientali. Slovacia. Se foloseşte şi decorul . Iniţial cultura a fost atestată doar la est de Siret. Horodiştea şi Erbiceni sunt aşezări din jud. precum cele de la Dolheştii Mari. de tradiţie cucuteniană. a ocupat şi zona de la vest de Siret. Spaţiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaţiile Horodiştea-Erbiceni II. covârşiţi numeric de populaţiile vecine. Botoşani. Mormintele sunt în gropi căptuşite şi acoperite cu dale din piatră (ciste). Nu se şie cum a dispărut această cultură.si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. de asemenea. cultura a fost urmată de culturile Coţofeni şi Baden. Cultura a fost identificată prin săpături în anii '50 de către Dinu Marin. Este posibil ca aceasta cultura să fi avut contribuţii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE. la formarea căruia şi-a adus contribuţia cultura Ezero din Bulgaria. iar în Bulgaria la Nova Zagora şi în Peştera Devetaki . lame de silex. Grupul Orlea-Sadovec este atestat şi în Bulgaria şi este considerat a fi de origine sudică. în a cărei arie de dezvoltare sunt documentate. De la Celei se cunosc şi podoabe de aur. Economia se baza în principal pe creşterea transhumantă a animalelor. COMPLEXUL CULTURAL HORODIŞTEA.

Cultura Folteşti are. Se crede că unele morminte de la Brăiliţa i-ar putea aparţine. dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare. Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte între cele două pentru ocuparea sectorului dunărean cuprins între Olteniţa şi Hârşova. in Vlad Nistor. p. Bucuresti. Siturile mai importante sunt aşezările de la Folteşi şi Stoicani. 1981. Nu se ştie ce a dus la dispariţia acestei culturi. Dobrogea şi pe litoralul nordic al Bulgariei. Cresc ovicaprine şi bovine. dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. Cultura se formează pe un fond Cernavoda I. vânează cervide. La Varna sunt atestate locuinţe lacustre. p. de inhumaţie. SCIVA 32. BIBLIOGRAFIE: Petre Roman. până la Burgas. Mormintele sunt plane. fapt pentru care pescuiesc. 33-47.Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului. Este atestată în E Munteniei. Daniela Zaharia (coord. Se bănuieşte că pătrunderea populaţiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza. Memorie si patrimoniu I. 37-49. p. Epoca bronzului pe teritoriul Romaniei . 1989. Purtătorii acestei culturi sunt foarte preocupaţi de asigurarea subzistenţei. in Memoriile Academiei Romane. Au atât morminte de inhumaţie plane. Ser. aceleaşi caracteristici.). Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului. 1. Bucuresti.prin impresiune cu şnurul.IV 21. Timpul istoriei. cât şi tumulare. 1996 91997). 1997. in honorem emeritae Ligiae Barzu. practicand inhumatia sub tumuli. Marija Gimbutas. Alexandru Vulpe. Alţii cred că ea a continuat să existe discret şi la începutul epocii bronzului. Vestigii preistorice in sud-estul european.21-42. Aexandru Vulpe. culeg scoici. Sectia stiinte istorce si arheologie. Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania. Civilizatie si cultura. peste care se suprapun populaţii Usatovo. CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai târziu decât Cernavoda III. in mare.

Amalia Mozsolics. prezenţa noilor veniţi fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groapă cu trepte. Banatul jugoslav. Se pare că populaţiile cu ceramică incrustată din Transdanubia s-au deplasat în jos. În Banat se formează o nouă cultură. Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode ceramice.EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i. În ceea ce priveşte culturile cu ceramică incrustată care apar pe ambele maluri ale Dunării.n. incineraţia. Cel de-al doilea val este constitut din populaţiile Sabatinovka. dar spre sfârşitul epocii bronzului. cercetarea românească nu împărtăşeşte teza migraţiei. care pătrund tot dinspre est. Este afectată in special jumătatea estică a României. Din Ungaria este foarte afectată Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunăre). sunt captuşite cu rogojini şi sunt acoperite cu bârne. inclusiv credinţele despre moarte şi imaginea despre viaţa de dincolo. Pe linia Dunării se răspândeşe şi un nou rit de înmormântare. cred că s-a răspândit doar o modă ceramică şi nu şi populaţia care o producea. şi Coslogeni. dar s-a răspâdit în alte spaţii în forme identice. ducând la formarea în spaţiul nostru a două culturi de coloratură estică: Noua. unii cercetători.). ci de schimbari de esenta. inclusiv la nivelul . Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult. spunând că spaţiul nostru nu a fost afectat de populaţiile HGK. Totuşi este greu de crezut că moda ceramicii incrustate cu pastă albă a murit la ea acasă (adica in Transdanubia). înseamnă că se schimbă şi credinţele religioase. Vatina (din Serbia şi Banat). care au o economie bazată pe păstorit. Verbicioara (din Oltenia şi sudul Banatului). Apar piese din Europa Centrală precum brotlaibidolii din lut (idolii în formă de pâine).e. pe Dunăre. Crişana şi la Târgu Mureş. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului. În aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvoltă (fără precedente în bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfă care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. Cercetarea maghiară ( István Bóna. spaţiul nostru mai este afectat în două rânduri de penetraţii de populaţii estice. Foltiny) consideră că înaintarea acestor populaţii a provocat şi deplasarea altor populaţii pe care le-au găsit în cale. sudul Banatului românesc şi zona dunăreană a Olteniei. Primul val este cel al populaţiilor Yamna şi se datează la începutul epocii. mai ales spaţiul extracarpatic. În ciuda acestor evidenţe. în traducere cultura mormintelor tumulare. în Moldova şi Podişul Transilvaniei. de unde dispare cultura cu ceramică incrustată. Dinspre Europa Centrală par a se fi mişcat spre SV populaţiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK). Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. Totuşi sunt elemente de cultură materială de tip HGK în Banat. urmată de depunerea resturilor cinerare în urne. în Muntenia şi Dobrogea. Dispar şi alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria şi România: Periam-Pecica (din zona de vărsare a Mureşului). unde au fost înlocuite culturile Vatina şi Verbicioara. ducând la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj în sudul Ungariei şi Croaţia şi a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare în nordul Serbiei. S. zuruitorile aviforme sau vasele aviforme. Cruceni-Belegiš care pare a avea şi elemente preluate de la culturile cu ceramică incrustată şi elemente HGK. precum Bernhard Hänsel.

lângă o sursă de apă potabilă. precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar în aria culturii Gârla Mare. ultima având o depunere de 4 m grosime. Doar în ariile unor culturi din bronzul timpuriu şi târziu (Yamna. ca urmare a pătrunderii celor două valuri stepice. bogate in peste si pasari de balta.vietii spiritale. se constată o adaptare a economiei la zonele de relief. Ambele aşezări eponime ale culturii Periam. Noua. cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru. Aşezarea de tip tell. Năeni. Pe lângă aceste două ocupaţii care asigură subzistenţa. Sunt locuite toate zonele de relief. În general.aşezare în pantă cu 13 nivele de locuire. Aşezările de tip cetăţuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg. care s-a dezvoltat de o parte şi de alta a Dunării. într-o zonă cu multe lagune fluviatile. semn că a fost locuită o perioadă foarte lungă de timp. Fitioneşti. ambele evitând alte forme de relief decât câmpia. ASEZARILE Amplasarea este. Turia) Otomani (Barca) şi Monteoru (Sărata Monteoru.. Tipurile de aşezări sunt foarte diverse. Culturile Baden şi Periam-Pecica erau în principal cultivatoare de plante. Populaţiile Coţofeni au ocupat toate formele de relief şi s-au adaptat la orice condiţii de mediu. Cândeşti. la fel ca şi în neolitic. 9 respectiv 16. au fost atrase doar de zona de podiş sau de deal şi au practicat mai mult creşterea vitelor. pot juca un rol destul de important şi vechile îndeletniciri. există acum doar în doua arii culturale. Unele populaţii. PeriamPecica şi Otomani.) Ele sunt situate pe înălţimi apărate natural. ECONOMIA În general există un echilibru între agricultură şi creşterea vitelor. dar au şi fortificaţii . de la o cultură la alta sau de la o zonă de relief la alta.Pecica au mai multe straturi de cultură. motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata. frecventa in neolitic. Coslogeni) pare a predomina creşterea vitelor. Yamna şi Sabatinovka. Lemnia.

dar şi ca un loc al strămoşilor. Sunt aşezări cu straturi superficiale de cultură. foarte înghesuite. itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. a fost săpată o aşezare care avea case cu aceeaşi orientare. locuinţe rectangulare de suprafaţă. legată cu pământ. zolniki sau cenuşar sunt tipice culturilor din bronzul târziu. Inmormântarea era. având în vedere dispunerea foarte riguroasă a locuinţelor. Se caracterizează prin depuneri de cenuşă şi multe oase de animale domestice. grupul Govora.F. Multe dintre ele au o acropolă cu o clădire solidă. Par a continua sa existe atat bordeie. distanţa dintre ele fiind de aprox. vorbind la modul general despre epoca bronzului în Europa. O friză spiralică în relief au avut şi pereţii exteriori ai sanctuarului de la Sălacea. Harding. În majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripţii de ritual care se respectă întocmai. Balej (aria culturii Gârla Mare. foarte elaborate. tipice pentru păstori. La Mošorin-Feudvar. Pereţi cu decor reliefat se cunosc şi de la Corneşti. din aria aceleeaşi culturi. Locuinţele sunt de tip colibă. iar în arie Monteoru sunt frecvente terasările pantelor pentru a putea fi locuite. formate din linii verticale şi orizontale în relief. funcţionalitate de sanctuar. paradoxal.Noua. afirmă. făcute în tehnica tradiţională. Coslogeni. o procedură pentru eliminarea morţii sau de negare a ei. Alte reliefuri de pe pereţi sunt formate din romburi concentrice. cat si. Dovada ar fi mulţimea necropolelor şi obligativitatea înmormântării chiar şi atunci când trupul defunctului nu a fost recuperat. La Sărata a fost dezvelit şi un turn asa-zis de supraveghere. probabil. ca şi fragmente de coloane încastrate în zid. că în această epocă s-a crezut mai mult în nemurire decât în neolitic. Necropola este situată în afara aşezărilor şi este privită ca o lume diferită de cea a viilor. cel mai probabil. Statutul social al indivizilor se conservă şi după moarte şi se subliniază de cei rămaşi în viaţă cu ocazia ceremoniei funerare. faza a II-a). incineraţia devine rit dominant în bronzul târziu. Au fost descoperite ancadramente de uşi. Existau desigur şi uliţe. un cercetător britanic. căci erau foarte abrupte. La multe dintre aşezările din ariile acestor culturi se fac chiar paşi spre urbanism. trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura PeriamPecica). Sisteme interesante de fortificaţii. Inhumaţia caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi mijlociu. Aşezările de tip sălaş. cât şi incineraţia. În epocă se folosec atât inhumaţia. au fost semnalate mai ales în aria culturii Monteoru. eventual şi o clădire de cult (Sărata Monteoru). în zona Titel.suplimentare. mai ales. dar din Bulgaria) şi Sălacea (cultura Otomani. Ea cucereşte teren. răspândindu-se de la vest . foarte puţine şi rarefiate în spaţiu. Foarte interesant este că unele locuinţe aveau pereţii decoraţi cu un fel de stucatură în relief. 1 m. din aria culturii Otomani. Printre clădirile mai deosebite. Un caz mai special îl reprezintă unele aşezări şi locuinţe din aria culturii Vatina. Acest tip de clădire a avut. Tipurile de locuinţe sunt destul de puţin cunoscute. de 5-6 x10-12 m. La Sărata Monteoru şi Fitioneşti fortificaţia era constituită dintr-un zid de piatră. dar uşor ieşite în afară. OBICEIURI FUNERARE A.

bărbaţii cu capul la N. gropi căptuşite cu dale de piatră (morminte în cistă tipice culturii Schneckenberg). Incineraţia sugerează că. cultura Otomani). venită dinspre est . aşa cum adesea se crede. ci intreaga comunitate. Bistreţ-Işalniţa. Mormintele de inhumaţie sunt fie plane. un spaţiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. Doar în aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. Mormintele de incineraţie au gropi rotunde în plan si tronconice în secţiune (culturile Cruceni-Belegis. restul fiind plane. Otomani. Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului. de acum incolo. Biritualismul practicat în aceeaşi arie culturală. deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia. din Slovacia (1500 de morminte. Mormintele odata închise. Noua. Suciu de Sus. este considerat un indiciu că defunctul este un personaj cu statut social înalt. direct pe sol. poate si Verbicioara. Orientarea şi poziţia defuncţilor este uneori dictată de reguli foarte stricte. ba chiar incinerarea trupului oferă sufletului şansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabilă. o prăpastie. Resturile cinerare se depun în urne. E greu de spus dacă apariţia tumulului în spaţiul nostru se datorează penetraţiei unor populaţii estice sau dacă este vorba doar de o idee preluata. Tumulul este şi un semn de loc sacru (al strămoşilor) şi are rol de magnet. Coslogeni. nu se mai deschid. ne face să credem că între credinţele religioase ale inhumanţilor şi incineranţilor nu este. Sarata Monteoru (4 necropole. În arie PeriamPecica a fost observată orientarea şi poziţionarea complementară a celor doua sexe (femeile cu capul la S. Există culturi care-şi fac o regulă din inhumaţie: Periam-Pecica. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale. unele de dimensiuni uriaşe. fie tumulare (tumul= movilă mare de pământ). Tiszafüred.spre est. În felul acesta este exclus contactul dintre vii şi morţi şi sunt respectaţi strămoşii. sau sunt risipite în groapă. Cele tumulare caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi populaţiile de sorginte estică. din Ungaria (1000 de morminte. prentru că efortul de ridicare movilei funerare este mare şi presupune efortul comunitar. cultura Monteoru). Gârla Mare. dar si culturi birituale: Monteoru. în sensul că atrage după sine alţi tumuli. cultura Monteoru). chiar dacă invetarul funerar este modest. acoperite cu bârne. În general. Cruceni-Belegiš. Nizña Myšla. fazele timpurii). în gramezi. tumulul. Zimnicea Plovdiv. Cândeşti (aproximativ 1200 de morminte. morminte cu catacombă (in arie Monteoru. femeile pe dreapta. sau morminte cu treaptă. Pozitia este fie . altele din incineraţie: Nir. gropa în care se depune trupul poate fi asimilată cu un container. totuşi. Gârla Mare). nu neapărat contemporani. Wietenberg. cultura Otomani). bărbaţii pe stânga). conservarea trupului nu mai este obligatorie. apărând mai întâi în zonele vestice ale României. În general. Tei.

ambele aşezate în zona capului. un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentară şi o canită pentru ofrande lichide. Wietenberg sau Otomani. meştesugarii au lângă ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. . inventarul se compune dintr-un singur vas. armele şi uneltele pe cele de bărbaţi. În arie ZimniceaPlovdiv. S-a observat că. chiar spectaculoasă prin forme sau motive decorative în cazul unor culturi precum Vatina. În general. Cantitatea şi calitatea inventarului funerar sunt în strânsă relaţie cu vărsta. cel mai probabil. de puţine ori însoţit de armele sale. fie chircită pe dreapta sau pe stânga. Razboinicul este.întinsă pe spate. de obicei. totuşi. în aria culturilor Cruceni-Belegis şi Garla Mare inventarul standard număra trei vase: o urna. ceramica epocii bronzului este de bună calitate. În unele arii culturale au fost determinate inventare standard: în arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron şi o cana cu 2 torţi . Uneori. Nu este clara motivatia ofrandei. Gârla Mare. Suciu de Sus. spre exemplu). spre deosebire de alte epoci (Hallstatt. sexul şi statutul social al defunctului. destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. ea este partea defunctului din ospatul funerar. o ofranda alimentara sau lichida. În general. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva. În aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) există ceramică care are ca degresant calcarul cochilifer mărunţit. OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecvenţi degresanţi folosiţi la modelarea lutului sunt cioburile pisate şi nisipul. mormintele nu au arme şi invers. dar. în acele arii culturale în care armele apar frecvent în depozite. mormintele de bărbaţi sunt cele mai bogate şi cele de copii şi senili cele mai sărace. Podoabele caracterizează mai ales mormintele de femei.

Se dezvoltă spectaculos amfora (vas înalt. Tei. final: Vatina. Cruceni-Belegiš. prevăzute cu capace în formă de pălărie de mexican (de la termenul grecesc pixis care înseamnă cutie). O formă rară.cunoscute din ariile culturilor Verbicioara. cu rol de castaniete. . folosiţi în ceremonii cu cântec şi dans. Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina şi Gârla Mare. mai ales. care aveau rol de cădelniţe sau cănile aviforme (cu corpul in forma de pasăre de apa) şi unele şi altele frecvente în morminte. Monteoru sau vasele de ofrandă cu fund ascuţit din aria Monteoru. Castroanele apar în toate ariile culturale.Vatina. Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminenţe din aria Otomani. trebuiesc amintiţi askoii (la singular askos= vas asimetric. cu gura îngustă. mai ales la culturile incinerante.Formele ceramice sunt mult mai variate decât în neolitic. Gârla Mare. care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare. Govora. Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cănile şi ceştile cu foarte multe variante tipologice. Noua. Dintre vasele de cult. trase din buzăeste tipic multor culturi. Baden. Mai spectaculoase ca formă sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina. Coslogeni. CruceniBelegiš). în formă de burduf sau de raţă) mai frecvenţi în bronzul timpuriu în ariile culturilor Coţofeni. Din aria culturii Gârla Mare atrag atenţia pixidele cu patru proeminenţe perforate. Vasul de tip kantharos . destinat depozitarii lichidelor). tipic culturii Coţofeni. din bronzul mijlociu sau. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite şi asa-zisele tăvi sau tigai de peşte sau vasele de tip pyraunosun fel de vetre mobile. care se dezvoltă în toate ariile culturale. Gârla Mare. Din aceeaşi arie se remarcă zurgălăii din lut cu modelare aviformă.vas cu gura largă. dar interesantă este căucul. prevăzut cu doua torti.

Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gâtul sau partea bombată a vasului. Există arii culturale unde ceramica este foarte puţin decorată: Schneckenerg. Ca tehnici de ornamentare se folosesc: . toate prezente pe ceramica Garla Mare. S-urile imbucate sub formă de talaz. Noua. Govora. Meandrul este cultivat în mai mică masură. Suciu de Sus. având una sau doua axe de simetrie. Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut că sunt de inspiraţie miceniană. Decorul este întotdeauna simetric. fazele timpurii Monteoru. Costişa). cârligele spiralice. Spirala apare şi pe ceramica Vatina sau Garla Mare. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice. Unele vase sunt decorate şi în interior. Doar în aria Suciu de Sus sunt atestate şi motive de inspiraţie vegetală. mai ales străchinile din aria culturii Gârla Mare. Gârla Mare. Ultimele două sunt cultivate mai ales în ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. cercurile cu raze. Periam-Pecica. iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte împodobită: Wietenberg. Zimnicea Plovdiv. Coslogeni. zig-zag-ul. la fel ca alte două motive. triunghiurile şi romburile haşurate (Tei. fiind frecvent doar în ariile Wietenberg şi Gârla Mare. Otomani. argonautul şi vârtejul.Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice.

in arie Coslogeni. lustruirea.1. Tei. Este tehnica care ia cea mai mare amploare în această epocă 6. Monteoru 2. Monteoru 5. Gârla Mare. CruceniBelegis. decorul plastic în relief se compune din: -potcoave.pe ceramica Garla Mare ( se cunosc şi ustensile din lut utilizate în acest sens) 7. Verbicioara.pe caremica Wietenberg. Wietenberg. ştampilarea.pe ceramica Periam-Pecica. Cruceni-Belegiš (şnur fals) 4.pe ceramica Gârla Mare 3. impunsăturile succesive .incrustaţia cu pastă albă. inciziape ceramica Vatina. impresiunea cu rotiţa .Vatina.pe ceramica Coţofeni. Vatina. .

Gârla Mare.la ceramica Gârla Mare. Bistreţ-Işalniţa. Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalău (jud. alteori cu podoabe de aur (spre exemplu în necropola de la Beba Veche.doar la ceramica culturii Coţofeni 8.pe ceramica Otomani. in arie . Covasna. Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe şi arme. dar şi de apariţa unor fenomene de tezaurizare. uneori cu arme. aparand frecvent pe ceramica Otomani. Suciu de Sus -protome de păsări şi cornute . Suciu de Sus -brâuri în reliefîn toate ariile culturale -coaste în relief . Cruceni-Belegiş. Gârla Mare. practicandu-se doar accidental in aria culturii Gârla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil că între membri comunitaţilor există deosebiri. canelarea. Igriţa. Ele sunt relevate de studiul necropolelor şi al inventarelor funerare. dar este tipică mai ales bronzului târziu. în aria Periam-Pecica).-proeminenţe . care este foarte rară. 9.apare deja din bronzul mijlociu. excizia. Cruceni-Belegiš.pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile.

Totuşi nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta să fi existat. Vărşand (falere). Tigănaşi (falere. saltaleoni). precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare).Wietenberg. GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR . Crişana şi Maramureş unde au evoluat culturile Wietenberg. brăţări). ele asigurând doar deplasarea pe câmpul de luptă a unor aristocraţi războinici. Otomani şi Suciu de Sus şi unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. care apar foarte rar în epoca bronzului în această zonă a Europei. Reprezentările în lut de care uşoare. la fel ca în spaţiul micenian. CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul că epoca bronzului este o perioadă caracterizată prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare. Măcin (pumnale). inele buclă. iar dintre cele tărzii : Săcuieni (falere). Cele mai războinice par a fi populaţiile din Transilvania. mărgele. asemanatoare cu cele de luptă. o spadă de aur şi 4 topoare de argint). cu 4 topoare si falere). Adoni. dar mai ales de dezvoltarea fără precedent a armelor precum spada şi toporul de luptă. ar putea fi indicii că în lupte au fost folosite care de luptă. Sacrificiile umane atestate în aria Monteoru sau construcţiile funerare care solicită un mare efort comunitar (tumulii) o sugerează si ele deosebiri majore de statut social. Şmig (falere. Pecica-Rovine (faleră şi tutuli conici). Perşinari (12 halebarde. Probabil că in aceasta epoca se conturează o aristocraţie războinică care-şi revendică funcţii de conducere. Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu săgeţi şi vârfurile de lance sau suliţă. fapt demonstrat de fortificaţiile frecvente din aşezări. iar armele de luptă nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. Grăniceri (falere). Mulţi cercetători sunt sceptici pentru că relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de luptă.

tras de două vite. iar prin bronzul mijlociu apare roata prevăzută cu 4-10 spiţe. dar devin frecvente doar în bronzul mijlociu. 700 kg. Ele sunt prezente si în ariile culturilor Wietenberg şi Gârla Mare. fie nu permit transportarea unor cantităţi prea mari de produse.În pristorie.5 km pe oră. cântărea aprox. oval. fie pot fi folosite doar o parte a anului. mai rar. dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului. un fel de obrăzare) care fac posibilă înhămarea cailor sau folosirea lor la călărie. Primele roţi miniaturale din lut apar încă din eneolitic. Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg şi Otomani. El are cofragul rectangular sau. Aceste mijloace prezintă inconveniente. se afunda în noroi şi avea o viteză de deplasare de 1. Roţile cu spiţe sunt atestate mai devreme în zona Volga-Urali şi Armenia. Roţile sunt iniţial pline. aşa-zisul car cu rol economic.82. Apariţia roţilor cu spiţe face carul mai uşor şi face posibilă înlocuirea vitelor cu caii. pe schiuri sau sănii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. Ele . motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare. Folosirea calului la tracţiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaşament (psaliile. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden. Produsele erau cărate cu ajutorul animalelor de povară. Cele mai timpurii psalii apar la sfârşitul bronzului timpuriu. Carul tras de boi era foarte greoi. Epoca bronzului este epoca în care se poate vorbi cu adevărat de schimburi. schimburile la mari distanţe s-au lovit de două impedimente majore: lipsa drumurilor şi a vehicolelor de transport. din bronzul timpuriu. datorită faptului că se răspândeşte pe spaţii foarte largi carul cu 4 roţi. Deocamdată nu se pot face deosebiri între piesele de harnaşament folosite pentru călărirea calului şi cele utilizate atunci când calul era folosit la tracţiune. care asigură o deplasare mai rapidă. fie că nu sunt rapide.

motiv pentru care calărirea trebuie să fi fost tare incomodă. pumnale. chiar cel de bunuri. iar cu sudul Pen. probabil. ci conţinutul lor. să fi fost folosite scăriţe din lemn. al doilea mai ales din os. Unele aveau furcheţi pentru prinderea vâslelor. Modul în care sunt amplasate aşezările ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile să nu mai aibă caracter episodic şi întâmplător ca în epocile anterioare. sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. cu o perforaţie mare. Cu ajutorul lor se făcea doar cabotaj (cabotaj= navigaţie pe coastă). Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. deşi fiecare are propria-i ceramică. alcătuite din dulapi de lemn îmbrăcaţi în piele. Este posibil. centrală şi alte 2-3 laterale. la Ulu Burun şi la Capul Gelidonya. Din epoca bronzului se cunosc două epave de corăbii care au eşuat pe coastele Asiei Mici. nu se potrivea cu sistemul de înhămare din această zonă. de aceea foarte instabile. Sigur nu alimente perisabile. Balcanice. Din epoca bronzului se cunosc doar în Anglia şi Danemarca. mai întâi de femei (schimburi matrimoniale). Transporturile pe ape erau mai comode şi mai rapide. Se crede că exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor. care sunt mai frecvente si de formă circulară. Mureşul trebuie că a fost şi el o importantă artera de comunicaţie. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care. scoici. Legătura cu Europa Centrală se realiza pe Dunăre. comunităţile având posibilitatea să-şi producă singure mijloacele de subzistenţă. Tot pentru navigaţie s-au folosit un fel de bărci cu fund plat. Psalia circulară este de origine estică şi apare mai târziu. chihlimbariul). Aproape sigur nu vasele erau importante. Se cunoaşte din Asia Mică (Kültepe) de pe la 1850-1650. Pentru deplasare se foloseau padele sau prăjini. care nu s-au păstrat. În aceeaşi categorie se înscrie şi ceramica care adesea este schimbată între comunităţi vecine. Termenul de schimb este de preferat celui de comerţ. Se cunosc corăbii şi din Egipt şi din Scandinavia. Mişcările de populaţii. Drumurile sunt foarte rar atestate.după deteriorare se refoloseau). bunuri de prestigiu (arme). materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul. bunuri de lungă folosintă ( care . Este destul de puţin probabil că ar fi existat şi o cale maritimă de legătură cu sudul Pen. Ea putea fi folosită doar pentru navigaţia pe râuri şi probabil mai ales pentru pescuit şi comunicaţie între cele două maluri. fără îndoială. care presupune folosirea monedei. că au dus la vehicularea unor bunuri pe spaţii foarte largi (bronzuri arsenizate. sceptre în formă de capete de cal). Nu ştim ce puteau conţine. şi nu mai puteau fi folosite). cu mlaştini. unde imaginea lor a fost gravată pe pereţii unor morminte. Din medii Vatina şi Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. eventual peşte sărat sau carne uscată. Ar putea fi vorba de condimente. unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. lungă de 3-16 m. băuturi. drept pentru care i s-au adus modificări. Trebuie subliniat faptul că schimbul.sunt de două tipuri: în formă de bară. însemne de putere. un fel de canoe scobită din trunchiuri de copaci. fiind atestată mai ales în faza a II-a a culturii Monteoru. totusi. Nu se cunosc scăriţe de şa şi nu este atestată nici saua. Printre bunurile cu valoare economică trebuie admise totuşi cositorul sau bronzul. mai mici. nu a avut neapărat caracter economic. La vremea cu pricina se cunoştea deja de multă vreme monoxila. materii prime foarte importante de care nu aveau parte o . Primul tip este realizat din corn. Psalia în formă de bară este de origine anatoliană sau un tip local. adică din zonele umede. Existenţa ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. fără de care oamenii puteau să trăiască. De asemenea sunt atestate ancorele. după o anumită perioadă de întrbuinţare se deteriorau. Căile de comunicaţii cele mai probabile au fost văile unor ape. De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe. Corăbiile au suprastructuri complicate şi sunt prevăzute cu catarge. A fost puţin utilizată la noi pentru ca. apoi de daruri.

care coincidea cu linia Dunării si care mergea spre zona noasra. Germania de sud (adică ariile culturilor Mad'arovce. Totuşi piesele de chihlimbar din spaţiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica şi Otomani. Tracia şi Macedonia. Cositorul este o materie pimă deficitară. materii prime foarte preţioase. spre Italia şi apoi pe mare. prin Alpi. Au circulat însă şi piesele finite din bronz. care. pe malurile Marii Nordului şi Mării Baltice. Din bronzul mijlociu şi târziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli în formă de pâinisoara) cunoscute din Slovacia. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabilă o provenienţă locală. destul de rar. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri.serie de populaţii. pe Mediterana. sub formă de lingouri. care veneau sa asigure prestigiul. la acest nivel cronologic. din aproape în aproape. ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. Nu în ultimul rând. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este întotdeauna clar dacă ele au circulat în stare brută sau sub formă de produse finite. Bulgaria şi Macedonia. bare sau lingouri în formă de piele de viţel. este posibilă existenţa unor negustori ambulanţi sau efectuarea unor schimburi la mari distanţe prin verigi intermediare de legătură. având în vedere că există o varietate de chihlimbar în zona Buzăului (la Colti). şi alte câteva de la Cândeşti) sunt foarte rare şi nu au fost analizate pentru a se şti cu certitudine dacă sunt din ambră de la Baltica. S-a vorbit despre o cale terestră a chihlimbarului care pleca de la Baltica. cobora pe drumuri de uscat până în sud şi apoi ajungea. Transilvania. pe spaţii foarte largi. dar nu este exclus să fi existat şi mijloace de schimb cu valoare de etalon. Piesele din arie Periam-Pecica şi Otomani este posibil să fie din ambră de Baltica. Ambra se pare că pleca din Anglia sub formă de piese finite. fie prin pasurile Alpilor. Dintre produsele din Europa Centrală. invenţii sau mode ceramice. Drumul lung pe care-l străbate chihlimbarul presupune existenţa unui lanţ comercial cu o serie de verigi intemediare. pe mare. într-adevăr. Este vorba de perlele din pastă sticloasă şi unele piese de podoabă din metal. Sunt doar câteva zone în Europa care-l deţin: Irlanda. Se admite că. care sunt cu siguranţă atestate în spaţiul nostru. Cositorul si bronzul au circulat sub formă de turte. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distanţe. trecea în Franţa. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub formă de piele de viţel. între culturi vecine. cale care nu a fost demonstrată deşi a fost presupusă (căci lipsesc piesele din Italia) fie. trebuie amintit că cel mai lesne au circulat. La acestea se adaugă aurul şi chihlimbarul. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime şi analize tipologice pentru piesele finite. apoi pe râul Garronne până în sudul Franţei şi apoi. au ajuns în Albania. el este un bun de valoare legitimat. Veterov. Această cale este dovedită de descoperirea în Grecia a unor distanţiere din chihlimbar tipice culturii Wessex. Ambra de Baltica a circulat. era adusă. spre Grecia. Aurul nu este doar o materie primă. cele mai multe apar în aria culturii Periam. cel mai probabil. Munţii Pirinei. secerile şi colanele de gât cu capete spiralice. Austria şi Italia. Polada) care apar si în aria . Ar fi existat şi o ramificaţie a acestui drum principal. Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care creştea doar în nordul Europei.Pecica. Spade de tip micenian. Relaţiile cu Europa Centrală şi Nordică Se crede că s-au vehiculat dinspre Europa Centrală spre spaţiul nostru mai ales două produse: cositorul şi ambra. ideile şi circulaţiei lor li se datorează răpândirea unor tehnologii. 5 perle la Sărata Monteoru/Cimitirul nr. spre Italia. spre Grecia. Fără îndoială că schimbul de daruri trebuie să fi fost fost continuat cu trocul. Este greu de presupus că vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. spre exemplu. deci au circulat mai degrabă piese finite. cel mai probabil. 4. din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franţei. ultima venita de la Marea Baltică. până la Micene. din Boemia. premonetare.

Relaţiile cu spaţiul balcanic . Relaţiile cu Europa de Est Încă din bronzul timpuriu. Având în vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunărea bănăţeană şi olteană este de presupus. mai degrabă decât comerţul. precum topoarele de luptă cu disc sau celtul de tip transilvănean au circulat mult spre vest. Plastica antropomorfă a culturii Gârla Mare ca şi zuruitorile din lut din aceeaşi arie culturală îşi au originile tot în vest. Un rol important în vehicularea bunurilor estice trebuie să-l fi avut populaţiile Sabatinovka care pătrund spre sfârşitul epocii bronzului în spaţiul nostru. semn ca erau produse de buna calitate.culturii Gârla Mare. au ajuns la Povegliano în Italia şi în Schleswig şi Holstein. Spadele de tip Boiu. primele în aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj. precum pandantivele şaibă cu nervuri în relief . ceramica din Moldova prezintă asemănări cu grupul Edineţ din Moldova. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare. de sorginte estica. Dinspre est pătrund. Unele piese de podoabă. mai ales în Moldova. unele tipuri de topoare: celtul de tip estic. au şi ele o origine vestică. produse undeva în Ungaria de NE şi NV României. prezente în unele depozite din Transilvania sau în aria Gârla Mare. cu două tortiţe. celelate în aria culturii cu ceramică incrustată din Transdanubia. Scandinavă. o scurgere de populaţie din Transdanubia în jos pe Dunăre. unele chiar până în Pen. unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. Unele tipuri de morminte cu treaptă semnalează pătrunderi de populaţii Yamna. produs originar din spaţiul dintre Nistru şi Nipru.

O legătură martimă cu spaţiul nostru ar fi putut să fi existat la sfârşitul epocii bronzului. au ajuns în Marea Neagră şi s-au întors spre casă pe Dunăre. la Burgas şi Capul Caliacra. ambele pe ţărmul bulgar al Mării Negre şi ambele în golfuri. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os. sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. Legenda argonauţilor arată clar că argonauţii practicau cabotajul şi făceau astfel de popasuri. pentru odihnă şi aprovizionare. din Colchida pe mare. descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate şi par a fi miceniene. Singurele spade miceniene din afara Greciei. Ideea este foarte interesantă. mai ales la nivelul civilizaţiei miceniene. din Serbia. Celturile de tip sudic. Perşinari. în forme miniaturale. trebuie amintită o spadă de tip Boiu-Sauerbrun descoperită la Pella. Civilizaţia miceniană a avut legături indubitabile cu Europa. falere de aur. trebuie că au existat explorări ale ţărmului vestic şi nordic al Mării Negre. dar pare a fi vorba mai ales de legături maritime. Miecurea Sibiului. adică locuri ideale de popas de noapte. fără torţi. Statuetele par . Falerele de aur de la Grăniceri. Este atestată şi relaţia de schimb pe direcţie inversă. Kurt Horedt şi alţi cercetători se numără vreo 15 spade (de la Roşiori de Vede. Şmig. tipice lumii miceniene si spatiului egeean. Sf. iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi decât piesele miceniene şi prezintă asemănări destul de multe cu piese anatoliene. Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. mai ales că trebuie admis că. atestate în sud. spre nord. în căutarea lânei de aur. de tip italic. în staţiunea de la Dupljaja. provin tot din ateliere din Bulgaria. unele tipuri de spade şi un tipar de Lappenbeil. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala. cu loc de origine în Bulgaria. Printre piesele de influenţă miceniană au fost considerate a fi şi statuetele din arealul culturii Gârla Mare sau carele cu roţi cu spite atestate. toate de tip A. tot în aria culturii Gârla Mare. fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). Lâna de aur ar fi putut fi o metaforă pentru aurul transilvănean. căci importurile sigure sunt constatate mai ales în sudul Italiei (ceramică şi două statuete antropomorfe). . unele fiind mai vechi decât piesele miceniene. Nusfalău. Tigănaşi. Gheorghe. Alba Iulia) care s-a dovedit. Ea este sugerată de legenda argonauţilor care ar fi plecat. fiind greu de admis că grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. Din Europa au ajuns în Grecia fibulele en violon ( la Perati). Săcuieni din tezaurele din România s-a dovedit. sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. s-au dovedit a fi trei spade din Albania şi alte trei din Bulgaria. înainte de fundarea Histriei. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu. că sunt realizate din aur local. După Eratostene. Unele piese descoperite în spaţiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenţă miceniană. în 657/656. Cu siguranţă sudice. prin analiză metalografică. între timp. B sau C 3 din lumea miceniană. din Muntenia sau Dobrogea. Printre piesele originare din spaţiul nostru. mai degraba. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaţiei miceniene sunt perlele din pastă sticloasă tărzii. în Macedonia. Adoni. Medgidia. Drajna. expediţia ar fi avut loc la 1225. în sec. Balcanice.Zona noastră a fost suspectată a fi avut strânse relaţii cu sudul Pen. XV-XIII a. Chr. că sunt de fapt copii după spade de tip A. Ideea est încurajată şi de descoperirea unor lingouri în formă de piele de viţel.

Bernhard Hänsel. Pectunculus (melc). sunt greu de reconstituit. 1994. Bonn. Bucuresti. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. 1968. Boroffka. provenite de la mari distanţe. dar nu au circulat atât produse cât idei. 1978.Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken. O dată pentru că noi avem o altfel de gândire. Vladimir Dumitrescu. la fel ca şi în perioadele anterioare. Bonn. apoi pentru că rareori în preistorie au rămas urme materiale care să ateste credinţele religioase. 1961. În concluzie. iar aceste legături par a fi fost mediate de alte populaţii intermediare. se numără cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zonă de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium.Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. au existat cu siguranţă legături ale spaţiului nostru cu civilizatia miceniană.Die Wietenberg-Kultur. N. Credinte religioase si piese de cult in epoca bronzului EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE Credinţele religioase. Bucuresti. . Colombela rustica. Dentalium. Glycimeris glycimeris.Printre piesele insolite descoperite în spaţiul nostru. aflate la periferia civilizaţiei miceniene. Conus mediterraneus.

spaţiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui. considerată a fi o constructie de cult sau casă tribală. solare. Balej. care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice. însoţit de câteva vase. Buzău (cultura Monteoru) . În Poiana Scoruşului de la Sarata Monteoru a fost identificată o clădire mare. Însăşi incineraţia este considerată a fi legată de aceste culte. zvastica. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale. un altar suspendat. tunetului. Pronaosul avea două coloane.jud. Scoţia şi Irlanda care sugerează că cei care le-au făcut aveau şi unele cunoştiinţe de astronomie. Bihor (cultura Otomani. faza a II-a).Ideea generală despre epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene. Teoretic ele ar putea fi oriunde în mediul natural: în peşteri. În intreaga Europă sunt puţine locuri artificiale destinate cultului. Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat. LOCURI DE CULT Sanctuarele Una dintre întrebări este unde se află locurile de cult. Sanctuarul se compune din trei încăperi care comunicau între ele. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului în spaţiul nostru şi in cel apropiat României: la Sălacea. 1. În interior au fost găsite două platforme de lut. Sanctuarul de la Sălacea: Dimensiuni: 8.80 x 5. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia. cosiderate a fi simboluri solare. . în crânguri. un car miniatural din lut şi o barcă de lut.Bulgaria ( cultura Gârla Mare) si Sarata Monteoru. 2. cercurile însoţite de raze. în apropierea izvoarelor. purificarea lui şi înălţarea lui către cer.50. cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de întemeiere a sanctuarului). fulgerului.Jud. considerate a fi altare fixe. pe vârfuri de munţi. În preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormânt de copil. Ea ar asigura eliberarea rapidă a sufletului nemuritor de trupul efemer. Una dintre încăperi este decorată cu frize cu motive spiralo-meandrice în relief.

au fost descoperite vase întregi.3. Peşteri Peşterile sunt spaţii foarte enigmatice. Adeseori în peşteri s-au făcut înmormântări sau s-au depus piese de ofrandă. Ecoul lor poate impresiona şi poate sugera că ele sunt populate de spirite. Aici se ingemaneaza lumina cu întunericul. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo. fie locuri de cult. care ar putea fi considerate recuzită de cult: un topor miniatural de lut şi o piesă cu utilitate necunoscută care seamana cu o barcă. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe . Din inventarul megaronului sunt de amintit două piese.a fost descoperit în nivelul al IV-lea al aşezării. care. Italia. dar şi piese cu caracter profan. constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo. Din aria culturii Wietenberg. Avea o anticameră şi două camere. unele de 20 m adâncime. În ele. mai ales) puţurile cu adâncimi mari au fost considerate a fi fie fântâni. Puţurile În Europa (Germaia şi Anglia. Ar putea fi şi una şi alta. spre exemplu) în care au fost depuse ofrande constând din ceramică şi piese de bronz. faza II. se întâlnesc şi se despart cele două lumi. fapt ce sugerează că nu este vorba de fântâni dezafectate.30 x 5. dar şi în alte părţi ale Europei. în Munţii Apuseni din Crişana. Ne întâlnim cu astfel de situaţii în Slovenia. În spaţiul nostru. Are dimensiunile de 14. în arealul grupului Igriţa. au fot descoperite. a celor vii şi a celor morţi. Megaronul de la Balej. prin adâncimea lor. de la sfârşitul epocii bronzului.70 m şi o orientare E-V. o serie de peşteri (Igriţa. Planul elaborat ar indica o construcţie de cult. se cunoaşte un loc de cult la Oarţa de Sus. Croaţia.

Spre deosebire de neolitic. unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braţele lipite de corp şi arcuite spre abdomen). la care se adaugă cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria şi Croatia. Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene. in aria grupului .. Reprezentări plastice din lut există foarte multe în aria civilizaţiei miceniene. Chr. În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese. Astfel. Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare. post 1390 a. plastica antropomofă este slab reprezentată la nivelul epocii bronzului. Psi (cu braţele ridicate şi arcuite deasupra capului) şi Tau (cu bratele dispuse orizontal).

7. Piesele provin atat din aşezări. precursoare a lui Apollo. cat şi din necropole. dar cu un presupus cap atasabil). in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor. retezate. cu bratele orizontale. la baza gâtului. precum două statuete descoperite pe cele două care miniaturale din lut de la Dupljaja. 8. dar sunt fragmentare. adesea. Reprezentări ale sufletului celui mort. care avea în vedere un motiv ornamental în formă de liră care apărea adesea figurat pe statuete. iar in aria culturii Gârla Mare sunt prezente statuete de tip Phi şi Psi. Unele au cap de pasăre de apă. Sunt destul de multe supoziţii. Această ipoteză este şi ea destul de puţin probabilă căci. Ipoteza este destul de puţin probabilă căci reprezentările nu sunt nude şi nu au atributele sexuale subliniate. căci este vorba de un motiv care iniţial desemna foarte schematic ochii şi nasul. Este posibil ca şi celelalte statuete cu cap de pasăre din aria culturii Gðrla Mare să fie tot masculine.Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau. Ipoteza este plauzibilă pentru statuetele cu cap de pasăre căci. Reprezentări ale defunctului. Dolj). Reprezentări de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt). inclusiv concubine ale defunctului. Reprezentări de nursă. de forma unor cioturi. provin din morminte de copii. 9. Supoziţia a fost făcută de Dumitru Berciu. cu cap de pasăre de apă (raţă sau lebădă). care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. ersatz (=înlocuitor) de mamă. în morminte au fost descoperite două sau chiar trei statuete antropomorfe. Reprezentări de divinitate protectoare a mortilor. doică divină. Majoritatea statuetelor sunt feminine. adesea în atichitate. Reprezentări de adoaratori. 4. Tipul Phi poate fi cu cap modelat în prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap. . destul de credibilă. 2. O divinitate a muzicii. motiv pentru care nu li se poate determina sexul. Interpretarea statuetelor este destul de dificilă.O divinitate a fertilităţii şi fecundităţii. respectiv statuetele de tip Psi. potrivit cărora statuetele ar reprezenta: 1. având în vedere că în unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe. atât la Cârna-Grindu Tomii. 5. Şi această ipotză est destul de puţin probabilă. 3. 6. Acestea din urmă sunt masculine. a fost formulată pentru statuetele cu braţele ridicate deasupra capului. Ipoteza trebuie eliminată. Reprezentări ale unei divintati solare. deci de muritori aflaţi în poziţie de adoraţie. cât şi la Plosca şi Cârna-Ostrovogania (toate necropole din jud. Această presupunere a fost făcută pentru statuetele masculine. Ipoteza. Cele descoperite in morminte. păsarile erau simboluri ale sufetelor călătoare.

comparabile cu păpuşile de azi. cu două osii şi cu 4 roţi pline. roţi sau care miniaturale sunt atestate si în ariile culturilor Schneckenberg.Simple jucării din lut. Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaşte din aria culturii Baden (cultură din bronzul timpuriu). Carul cu 3 roţi era . provin două care de excepţieun car cu 2 roţi. foarte împodobit. poate dint-un mormânt. cu 4 spiţe. cu cap de pasăre. Otomani şi. Pare a fi vorba de cel puţin doi zei: unul feminin şi altul. mai ales. De la Dupljaja. deci ar trebui să reprezinte zei comunitari şi nu zei din patrimoniul familial. Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval. masculin. Că ar fi vorba de zei ar sugera-o şi costumul elaborat care pare a fi zeiesc. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin în contrast cu numărul pieselelor de podoabă descoperite în mormintele din această arie culturală. care este foarte rar reprezentat. Statuetele au sigur semnificaţie religioasă căci se remarcă prin modelarea canonică. cu rol economic. Ceva mai târziu. tras de păsări de apă. cu cap de pasăre.10. tot cu 4 spite. Pe ambele care de la Dupljaja se afla câte-o statuetă antropomorfă masculină. Wietenberg. şi un altul cu 3 roţi. ceremonial. din Ungaria şi a fost descoperit într-un mormânt (la Budakalász).

Statuetele sunt masculine. un cercetător sârb. că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul. religioase sau profane. altfel este greu de explicat existenţa acestei asocieri atât de mult în timp. Unterwölbling (Austria). pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. piese pentru ştampilarea ambrei. Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa . de pe carul cu trei roţi. Despre cele două pesonaje masculine găsite asociate cu aceste care predomină supoziţia. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalbă. alţii le-au dat semnificaţii diferite. este foarte posibil ca acest vehicol să reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo. porneşte de la un ritual târziu. ţara hyperboreenilor sau spre Africa. considerată a fi un simbol solar. IV p. Piesele au fost interpretate a fi: 1. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din două arii culturale: Otomani-două piese de la Derşida. simbol al perfecţiunii. Szeremle (Ungaria).. spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Gârla Mare. porumbei. Chr. mai ales că în mitologia grecească sufletele celor morţi sunt adesea reprezentate prin păsări (lebede. negative pentru obţinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. În plus. talismane 2. O altă intepretare a carului. iar statuetele cu chip de pasăre să fie o reprezentare a sufletului celui mort. sugerată în 1954 de Sprokhoff. la nivelul culturii Basarabi. iar a 2-a statuetă. Ele au fost descoperite mai ales în aşezări. toate indubitabil feminine. idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat şi o interpretare numerică: s-ar fi folosit un sistem numeric în bază 12număr care. de invocare a ploii cu ajutorul carului. care garantau calitatea sau cantitatea ei 4. dar asta nu lamureşte utilitatea pieselor. aprox. divinizat ca zeu al soarelui.asociat cu o piesă din lut tronconică care a fost interpretată ca fiind o umbrelă sau un disc solar. Aceasta deoarece există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într-un car tras de lebede spre Helikon. . avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. rar în necropole. era considerat magic. Este sigur că asocierea car-pasăre de apă are o semnificaţie religioasă. 195 de piese de acest tip în ariile culturilor Polada (Italia).şi Gârla Mare-24 piese. păsări de apă). Având în vedere că multe reprezentări de care (Europa nordică-care figurate pe pereţii mormintelor) sau care adevărate (Sintašta) sau miniaturale au fost descoperite în morminte. la babilonieni (?). Arbon ( SV Germaniei). atestat în sec. răboaje preistorice 3. statueta de pe carul cu două roţi are pe piept un motiv decorativ în formă de zvastică. Nu se ştie dacă piesele sunt realmente piese de cult. Unii cercetatori s-au mulţumit a le numi obiecte enigmatice. până în Hallstatt. dată de Trbuhovic. Brotlaibidolii din lut Piesele au formă de pâine şi sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. datorită faptului că zgomotul produs de deplasarea carului semăna cu cel al tunetului. Veterov şi Mad'arovce din Slovacia.

Datorită faptului că decorul piesei este incrustat cu alb. Wietenberg. picioare umane. Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele în interior si sunt modelate în formă de broască ţestoasă. Dolj) au figurate pe ele X-uri. Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoareciocan sau securi duble. iniţial. crucea. Piesele au cu siguranţă un mesaj religios. Apariţia lui frecventă în complexe palaţiale ar sugera chiar că el a devenit ulterior un insemn al regalitaţii. obiect de adoraţie. Gârla Mare (în aşezări precum cea de la Balej. pasăre de apă sau hibrizi cu corp de pasăre. mormânt de copil).labrys-ul. Modelele miniaturale de casă Din epoca bronzului se cunoaşte un model de casă dintr-un mormânt din necropola de la Karaburma (cartier al oraşului Belgrad). Totuşi labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna şi poate fi şi un simbol al unei zeite a vegetaţiei. Este din fildeş. Unii cercetători cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconică a unei diviniăţi şi. aur. la Năeni). Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak. Cea mai probabilă divinitate este bănuita a fi una a fulgerului. drept urmare. Acest model anticipează urnele în formă de casă miniaturală foarte comune în aria culturii Villanova din Italia. se crede că este un import din aria culturii Gârla Mare.construcţia de tip megaron.este frecvent în lumea cretană şi miceniană unde apare. Ea are un topor în mână şi primeşte în dar măciulii de mac şi fructe. semilune şi cercuri concentrice. Elveţia. Vasele de cult Pot fi integrate în această categorie pixidele ( vase de agăţat. Tansdanubia (cultura cu ceramică incrustată). Două piese de la Cârna. Asine şi Micene). Piesele sunt făcute să producă zgomot. care au capac). Vatina. soarele. Pasărea de apă este cu sigurantă un animal psihopomp. Schneckengerg (20 exemplare). asemănătoare topoarelelor din piatră sau din metal (tipul KilindirBegunci). Monteoru (1 buc. precursoare a Demetrei. dar ulterior ar fi căpătat alte semnificaţii. în spatiul cretan sau micenian. Alte piese se cunosc din Grecia miceniană (Perati. cel mai adesea. Sunt atestate în ariile culturilor Periam-Pecica. Apar cu . de la forme miniaturale până la forme uriaşe. labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului. Au fost interpretate şi ca jucării pentru că au fost descoperite uneori în morminte de copii. urmată de trezirea la viată si are o legatură cu reinvierea. Monteoru. cap de cornută. care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. în forma de topor dublu.necropolă. de 1. deci posibile simboluri astrale.Zurgălăii din lut Apar la noi doar în aria culturii Gârla Mare (15 piese). căci se cunosc depuneri de carapace de ţestoase în mormintele culturii Aunjetitz). la fel broasca ţestoasă (semnifica poate hibernarea.20 m. În spaţiul micenian are dimensiuni diferite.Nasta (jud. toporul este asociat cu coarnele de consacraţie sau cu simboluri astrale: luna. în complexe de cult şi morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos). Polonia (cultura Lausitz). Verbicioara şi Gârla Mare. Toporul dublu. Foarte frecvent. o groapă de la Carna-Nasta şi în necropola de la Orsoja -Bulgaria). care este şi foarte longeviv căci şi în Hallstatt sau epoca geometrică în Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic. argint sau lut. deci trebuie să fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implică muzică şi dans. mai rar în complexe profane. din aria culturii Cruceni-Belegiš. Se crede că.

căci aveau fundul ascuţit. Erau un fel de amfore.predilecţie în necropole. iar vasele sa fi avut funcţionalitatea unor cădelniţe. mai ales în mormintele mai bogate. . instabile. Iordania. Periam-Pecica) sau de căni terminate cu protome în formă de cap de pasăre (Gârla Mare) sau vase aviforme (Gârla Mare). Liban. Pasărea de apă mai apare în culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev. Monteoru. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrandă care sunt tipice culturii Monteoru. Este posibil ca în aceste vase sa se fi ars substanţe aromate. Egipt. probabil folosesc pentru depunerea de ofrande. de aceea se presupune că erau înfipte in pământ. Se găsesc în morminte Monteoru. Vasele cu protome în formă de cap de pasăre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului şi din Israel.

Cluj. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara. 1974. 1990. Monica Sandor-Chicideanu.Chicideanu. 53-76. Bucuresti. 1961. 2003. Antropomorphic Statuettes. Ion Chicideanu.BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu.Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. Vladimir Dumitrescu. Contributions to the Study of the Gârla Mare Hallstatt-ul pe teritoriul Romaniei . p.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. Dacia 34. Monica Sandor. Bucuresti.Arta preistorica în România.

asemanatoare celei din România. Ceramica canelata apare mai întâi în Banat. în jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata. B1-3. poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. De multe ori. iar D Ha târziu (post 650). Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita în Austria. CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului. de culoare neagra. care nu au rol functional. cum ar fi fost normal. caracterizat prin asa-zisele câmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie în urna). Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800). al doilea din Elvetia. adesea cu luciu metalic. în spatiul în care la sfârsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegiš si Suciu de Sus si grupul Igrita. bine lustruita. Muntenia (Chitila. si D. În Europa Centrala. când se sfârseste UFK (Urnenfelderzeit). A2.e. Ulterior. care a avut circa 2000 de morminte. Zimnicea). Astfel de ceramica exista si în Ungaria-cultura Gava. Hans Hildebrand a împartit epoca fierului în doua etape : Hallstatt si La Tène. unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vârtop-Hinova. motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pâna pe la 800 a. periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala. B. grupul Granicesti.HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) In 1874. perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur).Medias si Gava-Reci. începând cu Ha mijlociu. în teritoriul intracarpatic. în Bulgaria si Saharna-Solonceni. din cauza raritatii pieselor din fier. iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 . Grupuri cu ceramica imprimata. un mare complex cultural din bronzului târziu.n. Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare între Europa Centrala si cea de est.Susani în Banat si Gava-Lapus în NV României. pe la 350. cu predilectie. sunt atestate si în spatiile vecine: grupul Pšenicevo. Meri. Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului . C. ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata în hallstattul timpuriu. ceramica canelata se raspândeste spre Oltenia. despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda. Se remarca pentru Ha timpuriu din România existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata. Maramures si Crisana.si în Ucraina-cultura Holyhradi. decorata. în jumatatea estica. Din Banat. primul din Austria. ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul întregii Transilvanii. în ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i. prin doua tehnici: canelarea si imprimarea. Prima vârsta a fierului începe la 1200/1100 si se sfârseste la 450 în Muntenia. ci aparitia unei ceramici de alta factura. C-ul Ha mijlociu (800650). Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie în interior si decorul cu multe proeminente. ceva mai târziu. aparând ceva mai târziu grupurile: Gava. Si în Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata. centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad. La scurta vreme.Chr. dupa numele a doua situri. dintre care au fost sapate 1270. Tamaoani). în Republica Moldova). A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke în etapele A. ceramica canelata se va raspândi în întreg teritoriul României.

În Ha C. toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. Totusi. straturi subtiri de cultura. cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. Apar pentru prima oara centurile din bronz. Spalnaca si Aiud. În general. Cele mai vechi dintre ele sunt: . Cornesti (68 ha). de cele mai multe ori. pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decât spre cultivarea plantelor. Pe la 1200 a. cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara. foarte frumos decorate cu motive geometrice. În sec. motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. aduce cu sine noi tipuri de piese. iar mai târziu cnemida. Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti). care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate în ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur. reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La începutul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului. motiv pentru care asezarile au. XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. fortificate cu valuri de pamânt pe schelet de lemn. Chr. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mâner (apar în Ha B) sau cele cu antene. iar cea canelata celui illyric. Gusterita. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie. la fel ca si cea de la sfârsitul epocii bronzului. Huedin. Teleac.etnic tracic. Ciceu (30 ha). Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cântareste în jur de 1100 kg. uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). se remarca în epoca cetatile de refugiu. fiind frecvente asezarile de tip salas. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sântana (78 ha). Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. Noua epoca. Hallstattul. În Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi în paralel. Economia. iar mai târziu fibulele ochelari. din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament. apare fibula de tip Peschiera.

adâncite în pamânt. ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi în Asia Mica. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie. se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier. în Maramures din sec. obiectele din bronz sunt treptat înlocuite cu cele din fier. al IX-lea. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier). din Banat. De la Dervent. Dobrogea (Altân Tepe). precum un pumnal descoperit la Ganovce. nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si în centrul Europei. 7.1. dintr-o localitate necunoscuta. descoperit în Banat. din Banat. 5. sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). mai întâi armele. prin filiera greceasca. a fost descoperita zgura de fier într-un context databil în sec. mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii în Europa. Pâna la caderea regatului hittit. Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale. a VIII-lea. în regatul hittit. erau rezerve mari de minereu de fier. Oltenia (Baia de Fier). Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre. care. în sec. un ac de bronz. Chr. Fara îndoiala ca sunt piese de import. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz. deoarece randamentul de reducere era destul de scazut. Aici. 13. al XII-lea. din aria culturii Babadag. descoperita în necropola de la Bobda. un celt din fier descoperit în necropola de la Lapus. un pumnal de bronz. apoi uneltele. unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului în spatiul nostru sunt din sec. iar în Ha târziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. obiecte de fier si bronz. databil în sec. O singura descoperire este foarte timpurie. la sfarsitul sec. dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului în sec. IX-VIII provine de la Cernatu. în jur de 50 %. iar în stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. un mâner de cutit.Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar în Maramures si Banat. secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie. descoperit în depozitul de la Rozavlea III. limonitul (63% fier). Zgura începea sa se lichefieze la 1030 . III. Începand cu Ha mijlociu. 13 2. 4. Raspândirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi înalte de reducere. o lingura de turnat. 6. 12. de forma tronconica. În tumulul de la Susani. SE Transilvaniei. un cutit de fier de la Cauas. fie din Anatolia. în Banat. ideal 1500 grade. Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%). fie pe culoarul Vardar-Morava. in sec. bare de fier. minereul fiind asezat în straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). Vasile Pârvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii. o bratara de fier. In difuzarea metalurgiei fierului în spatiul nostru. XIV-XII a. cu miez de fier descoperit la Tirol. cu peretii de lut. Având în vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite în Maramures si Banat. Fierul este cunoscut înca din mil. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier în Banat. în Muntii Taurus. hematitul (70% fier). Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. Moldova (minereu de balta). cu miez de fier. în Slovacia. o spada de fier din Banat. 3. doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense.

tutuli. margele. Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea. ARTA AURULUI Din România se cunosc o serie de tezaure de aur. Aceasta temperatura nu asigura. saltaleoni. In urma reducerii. În 1980 a fost descoperit la Hinova.grade. se obtinea o lupa de fier spongioasa. . verigi. bratari. în mijlocul unei necropole de incineratie. care continea o diadema. un tezaur de aproximativ 5kg. o reducere completa. datorita impuritatilor. de aceea randamentul era redus. Pentru prelucrarea lupei. iar fierul la 1200-1300 grade. însa. care sunt însa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). placarea cu aur sau sudura cu bronz.

Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. Ele vin din trei parti: dinspre SV. ca în epoca bronzului. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. fie în morminte tumulare. aproximativ 90 de triburi-neamuri. al VI-lea. s-a descoperit sina unei roti de car. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. RELIGIA Simbolurile religioase (crucea. fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont. Influenta illyrica este mai evidenta în SV României. ultimul tras de 12 pasari de apa. Tumulii nu sunt izolati. la est Morava). Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale. fie în morminte plane. amândoua potrivite pentru lupta de pe cal. din epoca bronzului. locuiau în zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava. care. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului. Spatiul din Bulgaria. toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului. vasele sunt tipice culturii Basarabi. din Bosnia. ambele din medii Basarabi. De altfel si izvoarele literare arata ca.mansoane. Dupa toate aparentele. desi este de inhumatie. ultimele de sorginte scitica. drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. de esenta illyrica. armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea. drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec. aveau rol apotropaic. Într-un mormânt tumular din sec. al VIII-ea de la Balta Verde. unde au fost descoperite câteva necropole de inhumatie. precum cele de la Basarabi. fie prin intermediul tracilor sudici. vârfuri de sageti. probabil un car de lupta. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman). Balta Verde si Gogosu. avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. akinakai. Despre o influenta illrica se poate vorbi si în NV Bulgariei (necropola de la Vraca). El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran. si dinspre est. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac. dinspre sud. in Ha târziu. continuand traditii vechi. începând cu sec. piese de harnasament (psalii si zabale). vârfuri de lance. purtate la gât. fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. sunt razboinici calareti. dar exista si morminte de inhumatie. al VI-lea. în Oltenia de vest. cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici. zvastica. Tezaurul era depozitat într-un vas bitronconic. Chr. In necropola de la Basarabi. din Grecia. canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia. din Bulgaria. se înmultesc razboinici traci calari. fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta. incepand din sec. cutitase curbe din fier. unde apar aceste . deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . pasarea de apa. mai târziu. 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. ci constituie adevarate necropole tumulare. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si îmblânzitori de cai. Un alt tezaur databil în sec.al XII-lea a. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice). Illyrii. din Oltenia. Ritul de înmormântare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli.

akinakai. plugari si agricultori. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi. vârfuri de sageti în trei muchii. iar în secolul urmator sunt pomeniti în Asia Mica atât de izvoarele grecesti cât si de cele akkadiene. Potrivit lui Herodot. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au. cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. Scitii agatârsi pe teritoriul României. Evenimentul ar fi avut loc. oglinzi din bronz. IX-VII. Târgu Mures. înca de pe vremea lui Sargon II (722-705). ca sa nu se certe între ei. Sunt si câteva morminte de incineratie. În mormintele de femei s-a gasit depusa creta. Donja Doljna si navicella care. Un obicei constant surprins în aceste necropole este acela de a depune în morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii. produsa de niste aburi care ieseau din pamânt. Arheologic. în sec. fapt care l-ar fi mâniat pe Apollo. infectându-le apele cu broaste. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac. dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. nomazi. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor. de obicei. al scitilor. si a unor populatii scitoide. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat în 1980 o carte. regele Spargapeithes. margelele de caolin sau din scoici Kauri. care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe). al agatirsilor. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe. conform legendei. care s-a razbunat pe ei. asasinându-l pe regele Ariapeithes. mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie. desi sunt inruditi cu scitii. cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. nu trebuiesc confundati cu acestia. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin . O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii. Herodot vorbeste despre sciti regali. Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. cu timpul. ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au îndreptat spre sud. 3. Cipau. în Asia Mica. aflam despre ei ca sunt gingasi. din 279. Herodot ne da de înteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai târziu proaste. este vorba de grupul Ciumbrud. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic. un grup estic intrusiv este surprins la noi în zona Transilvaniei. in epoca latene. în sec. antariatii si-au parasit casele. mult mai târziu. La rândul sau. 7-6. aflate sub dominatie scitica. lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala.ar fi migrat la traci. oaie la femei si bovine la barbati. care au dus la o molima cumplita. Fara indoiala ca. Dupa sec. caci nu au decât necropole. dar nu i-a primit nimeni. Scitii sunt la origine iranieni. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. Sunt sigur nomazi. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. motiv pentru care s-au asezat într-un tinut mlastinos nelocuit al getilor.influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri. spre a evita razbunarea lui Darius. Alte necropole se cunosc la Blaj. ba chiar le interzic acestora sa le calce tara. Drept urmare. morminte plane de inhumatie. îi localizeaza la izvoarele unui râu numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare. când ca ar fi traci. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi. Aiud.grupul Trestiana. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului. au adaugate scitilor si populatii de agricultori. Cele mai multe morminte au ofrande de carne. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata în zona noastra. Herodot ne da de înteles ca agatirsii. stâlpi de baldachin. in sec. vor fi masiv folosite si de traci. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si în Moldova. ulterior. carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii. Lânga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen).

raiduri scitice în spatiul nostru. prin daruri si promisiuni. ursi.de cate Millet. a unor piese de harnasament . Despre o patrundere masiva de sciti. al IV-lea reapar asezarile din zona de câmpie. ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului).e. Prima colonie greceasca a fost Histria. Este posibil ca zona de câmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca în Ha târziu aceasta zona pare nelocuita. mestesugari. grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. si izvoarele scrise (Istorii. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni. dar probabil ca. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. Chr. Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana. V-lea a. la 335. au reusit sa-i induplece pe autohtoni. a fost întemeiat pe vremea când în Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier în trei muchii. cap de bour). cresterea demografica. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice. O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. capabili a-si asuma riscuri. Astfel. caci nu a fost identificata nici o cultura în acest spatiu. Se crede ca este vorba de Amyntas I. aflam din izvoare. mai ales cu odrisii. dupa Eusebius Hyeronimus. iar de Alexandru Vulpe începând cu 550 si pâna pe la 450. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme. desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. al VI-lea. care. a fost întemeiata la 657/656 i.n. deci data întemeierii se afla undeva spre sfârsitul sec.Vasiliev începând cu 600-575. 8. feline. Cauzele colonizarii grecesti. Singura cultura atestata în sudul României în Ha târziu este FerigileBârsesti. concentrarea proprietatilor funciare în mâini putine. Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria. fapt confirmat si de izvoare. ei fiind înfrânti de regele Filip II al Macedoniei în 339. lupta demosului (negustori. De asemenea. care-si alegeau o capetenie. proces care începe în sec. dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor. care au avut mai strânse relatii cu grecii. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de . Ulterior. Nu se stie daca anterior întemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. saracirea populatiei. sacrificiul cailor. Callatisul. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai târziu. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci. Mosna. Herodot) pomenesc la nord de Dunare. potrivit lui Pseudo-Scymnos. de obicei oameni cutezatori sau aventurieri. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului târziu consta în adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica. expansiunea scitica trebuie sa fi fost împiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. când scitii condusi de regele Atheas patrund în Dobrogea. Începând din sec. colonie doriana a Heracleei Pontica. doar la 340. un imens pustiu. acoperite de tumuli. la aceasta vreme. fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere. care ocupa în exclusivitate zona subcarpatica. cultivatori) pentru drepturi politice. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare. Nu exista marturii scrise despre intemeiere. Stâncesti. sunt multiple: solul inoportun agriculturii în Grecia. in timpul expeditiei impotriva tribalilor. de pilda aplicile de curele în forma de animale foarte stilizate (cai. în Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici. care a domnit între 540-498. dar arheologic se poate stabili momentul. care încep sa apara în sec. al VI-lea. În Dobrogea inflenta s-a datorat întemeierii cetatilor grecesti din Pont.

Topalu. Dintre motivele decorative. Republica Moldova sau Bulgaria (Pšenicevo. Asezarea a fost fortificata în faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adânc de 3-4 m.pina la colonizarea greaca ( dupa S. NE Munteniei si Sudul Moldovei. Enisala. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata în arealul culturii Ferigile-Bârsesti. isi limiteaza arealul.5 m. Cultura Basarabi . CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspândire: Este atestata în Dobrogea. cât si inhumatia. al VI-lea a. În faza a III-a. are o origine locala. dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca. Originea: dupa Sebastian Morintz.vârfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). Beidaud. faza a III-a-800. începând cu sec. Prut. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare. grupul Insula Banului care a fost datat initial în sec. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene în diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia. facând-o însa cu mâna. stofe. spre deosebire de forme. care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni. ci doar morminte izolate. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora. cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. Unele morminte sunt colective. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag. În faza a III-a evolueaza doar în Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. în cea de-a doua e realizat prin imprimare.Morintz). fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea. Gura Canliei.Solonceni). Uneori autohtonii imita aceasta ceramica. strachina cu buza adusa spre interior.. Arges si de-a lungul Dunarii. În prima faza decorul este realizat prin incizie. se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. cultura a fost împartita în 3 faze. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. ulterior în sec. epoca La Tène. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe.mijloace de schimb premonetare. ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate. Pare ca se practica atât incineratia . Chr. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti în care erau aduse uleiul de masline si vinul. al XI-lea a. mai ales pe Siret.1100-1000. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola. faza a II-a-1000-800. iar în ultima decorul este canelat. Piatra Frecatei. al IX-lea. Saharna. drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse. iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare. în faza de expansiune maxima ( faza a II-a). Chr. vase din metal) în spatiul autohton. uneori în perimetrul asezarilor. Periodizare si datare: faza I. Însasi roata olarului va fi preluata tot de la greci. Decorul ceramicii. amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie.

în Banat. strachina cu buza rasfrânta spre exterior si cu picior inalt. frecvente în aria acestei . apar. Totusi aria de raspândire cuprinde si nordul Serbiei. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pâna în Austria. care potrivit izvoarelor scrise. desi ceramica este Basarabi. sudul Moldovei. este arie illyrica. În Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi. Moldova Veche. Vojvodina. Câmpia Pannonica. A. Gârla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi în lemn. amfora. Având în vedere aria de raspândire a acestei culturi. Remetea.. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme în SV României. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat. s-urile imbucate. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite în epoca bronzului în ariile culturilor Wietenberg. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior. triunghiurile hasurate. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. Piese de metal: dintre piesele de metal. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca. de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc. Banatul. retelele de linii sau snurul fals. Valea Timisului si Gornea. motive zoomorfe foarte stilizate. în Muntenia. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi. nordul Serbiei.Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei. evitând zona de deal si de munte. Ceramica: are atât decor canelat. caci pestera avea peretii pictati. Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. Tei. majoritatea asezari. Ieselnita în România. Se cunosc în jur de 350 de situri. un grup cu ceramica incrustata anterior. Prezenta ei este documentata si în nordul Bulgariei. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie. cilindric. Asezarile: se cunosc la Popesti. Pe lânga motivele geometrice. Soldanesti în Basarabia. foarte rar. zona de câmpie din Muntenia si Oltenia. Sofronievo în Bulgaria. sudul Republicii Moldova. cana cu doua torti supraînaltate. cât si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. destul de putin cunoscut. atestat si la Balta Verde si Gogosu.

fibulele de tip Glasinac dintre podoabe. M. Bârsesti. Telesti-Dragoesti. Grupul Ferigile-Bârsesti În etapa finala a Hallstatt-ului. iar M. Datare: în timp ce A. în Gorj 3. în Vrancea. în zona Romanati 2. Gura Padinei. în Vâlcea. existenta unor grupuri culturale înrudite între ele: 1. din sudul României. Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie. Eselnita. Vulpe o împarte în doua faze. etapa D. Guma vorbeste de trei faze. Vulpe dateaza cultura în intervalul 800-650. în zona Portilor de Fier. cu siguranta piese de cult. Guma între 750-600. 5. . iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta. cu mâner de forma literei T . se constata în zona subcarpatica.culturi sunt fibulele ochelari. Arges si Prahova 4. A. Ferigile.

una tumulara. cutitase de fier. La Bârsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli. dar o mare parte din vase sunt nedecorate. cutite din fier. Vulpe. Cluj-Napoca. Bonn. Valentin Vasiliev. BIBLIOGRAFIA: Marian Gum|. Alexandru Vulpe. zabale.Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau. Ritualul funerar este destul de divers: exista atât morminte cu urna depusa direct pe solul antic. 1980. Toate mormintele sunt de incineratie. cu 28 de morminte. cutite curbe de lupta. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. Ceramica.Începuturile epocii fierului la est de CarpaÛi. 1967. cât si morminte cu urna depusa în groapa. BucureÕti.Necropola hallstattiana de la Ferigile. Multe morminte sunt de luptatori. este decorata cu canelura. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamânt. in general de buna calitate. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile. La Ferigile au fost descoperite doua necropole. sau mominte cu cenusa depusa direct în groapa.Scitii agatîrsi pe teritoriul României. Vulpe a datat necropola între 550400.Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv în zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. vârfuri de sageti cu trei muchii. Attila László. În inventar apar akinakai. Bucuresti. ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. Al. care contin atât morminte de inhumatie cat si de incineratie. BucureÕti. fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. fibule. 1993.CivilizaÛia primei epoci a fierului în sud-vestul României. Metalurgia bronzului in epoca bronzului si Hallstatt METALURGIA BRONZULUI ÎN EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI . 1994. cu 150 detumuli si alta plana. publicata de A. Bernhard Hänsel. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamânt depuse în straturi succesive. 1976. aplici cruciforme. vârfuri de lance si de sageti. având în inventare akinakai.

Chr. în zona Frantei fiind frecvente asocierile naturale în minereuri a cuprului cu antimoniul. plumb). estice. prelucrarea la rece a cuprului nativ prin ciocanire. asemanator celui de usturoi. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care contin cositor sau un înlocuitor al acestuia (arsen. bornitul. tetraedritul. 5 în Anatolia (la Can Hasan) începe a se prelucra arama la cald. Este posibil ca un centru independent de inventie a metalurgiei bronzului sa fi existat si în Franta unde se cunosc pseudo-bronzuri timpurii.Practicarea metalurgiei bronzului de catre o populattie presupune : 1. apelând la importul de materii prime. 7.Cu2(OH)2CO3 5. Se crede ca primele bronzuri sunt aliaje întâmplatoare. iar din mil. nu le reduc si. Alierea. Tailanda si America. totusi. Cupritul= oxid de cupru. Posibilitatea de a depista aceste minereuri. Cunoasterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obtinerea cuprului. 5. covelina. 3. înnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu. 4. cubanitul. sulfuri. în combinatie cu alte elemente chimice. sub forma de oxizi. arsen. antimoniu. Ele apar pentru prima data în zona caucaziana si în Anatolia. Primele bronzuri sunt de fapt pseudo. prin turnarea în tipare. . tenoritul. aduse în spatiul nostru de populatiile nomade. începând din mil. care sunt aliaje ale cuprului cu antimoniul.Azuritul. MINEREURILE Cuprul se gaseste în stare nativa sau sub forma unor minereuri. Aceste minereuri puteau fi lesne depistate deoarece arsenul emana un miros tipic. China. . deoarece în natura se gasesc minereuri care contin si cupru si arsen. Pot fi enumerate : 1. Calcozina= sulfura de cupru.Cu2S 3.Malachitul=carbonat bazic de cupru . deci post 3800 a. Totusi exista zone care nu detin minereuri. Centrele de inventie a metalurgiei sunt Anatolia. Iranul. în loc de staniu. primele bronzuri arsenizate apar în epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului.bronzuri pentru ca sunt aliaje care contin. arsen. 6. nu le exploateaza. Turnarea aliajului în tipare pentru obtinerea pieselor Acestea ar fi conditiile si operatiile care trebuiesc cunoscute. 7. brochantitul. fiind piese de import din zona caucaziana. Cunoasterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor. etc. antimoniu). ele au creat piese originale din bronz. 2. Executarea unor operatii preliminare reducerii. Initial sa practicat.Cu2O 2.Calcopiritul= sulfura de cupru si fier-Cu FeS2 4. Pe teritoriul României.

cupritulroşie. Saxonia si Boemia. azuritul. Sasca Montana. iar sub forma de compusi exista tot în Banat. În România exista minereuri de cupru în Banat. dar si la sud de Dunare la Majdanpeck. în SE Transilvaniei. azi nu mai exista dovezile ca ele au fost extrase deoarece exploatarile ulterioare. dar este o materie prima deficitara în intreaga Europa. care apoi erau deosebite şi alese în funcţie de culoare. Moldova Noua. La noi nu exista acest minereu decât sub forma unor vagi urme în Munţii Apuseni. Plumbul se gaseste sub forma de sulfuri. Oravita. Un eventual indiciu indirect ar putea fi doar un ciocan preistoric din piatră descoperit într-o mină auriferă de la . Este foarte probabil că erau căutate filoanele de suprafaţă. care sa le permita reducerea minereurilor complexe. Din păcate. Reskovica. în Apuseni. Minereurile cu conţinut de arsen ar fi putut fi reltiv usor identificate datorită mirosului lor pregnant de usturoi. teritoriul actual al Romaniei si zonele limitrofe Romaniei. cele mai multe minereuri se găsesc în filoane cu adâncime mare. în Muntii Banatului (Moldova Noua. medievală sau modernă. Mai lesne de exploatat trebuie să fi fost minereurile din Banat (Moldova Noua. Este clar ca. cum ar fi realgarul (minereu de culoare portocalie). Dognecea) care se găsesc şi în filoane de suprafaţă. calcopirita. dar si în NE Serbiei (Rudna Glava). la Dognecea.albastru. Ciclova Româna) si Poiana Rusca (Ruschita). La sud de Dunar. in zona Ciuc-Harghita (Balan). urmele de extractie preistorice. de culoare aurie). Sasca Montana. fiecare având una specifică: malachitul-verde. minereurile trebuiau mai întâi a fi depistate. cea mai importanta fiind galena ( PbS). care puteau fi folosite în conditiile în care unele populatii nu detineau o tehnologie avansata. EXTRACTIA MINEREURILOR Tehnicile de exploatare a minereurilor sunt relative greu de reconstituit pe cale arheologica. sinugura problema fiind aceea a procurarii prin schimb a cositorului. sub aspectul materiilor prime. Este important de precizat ca exista si cupru nativ în Banat. Anglia de SV. Arsenul nativ este atestat la Oravita si Ciclova Româna. o sulfura de antimoniu. arsenopiritul sau auripigmentul (sulfura de arsen. Antimoniul sau stibiul se gaseste în natura sub forma unor compusi. IDENTIFICAREA MINEREURILOR Pentru a putea fi exploatate. Cele mai importante resurse din Romania sunt cele din Maramures. în Maramures. Arsenul (nr.e în Muntii Miroc si Stara Planina sunt atestate rezerve bogate de minereuri de cupru. în Moldova (la Fundu Moldovei). dar. Este probabil motivul pentru care s-au folosit pentru înnobilarea cuprului alte metale. un oxid al staniului. cel mai important fiind stibina.Minereurile de cupru exista în multe zone din Europa.aurie. Ciclova. în Oltenia ( la Baia de Arama). Rezerve de casiterit sunt atestate în Franta (Bretagne). Rudna Glava. de obicei. adica din epoca romana. Staniul sau cositorul se gaseste în natura sub forma de casiterit. ofereau populatiilor traitoare in acest spatiu sansa practicarii metalurgiei. Pentru România nu există nici o dovadă directă de exploatare preistorică. au distrus. din pacate. atomic 33) se gaseste în stare nativa sau în combinatii cu sulful. în Banat. în Dobrogea ( la Altîn Tepe malachit). chiar daca ele au fost exploatate în preistorie.

jud. Calculele au relevat ca se foloseau 40 de mineri. fapt explicabil pentru ca cuptoarele de reducere erau utilizate o singura data. uneori. Puturile verticale sunt atestate în NE Serbiei. prin relief înalt. iar scoaterea la suprafata a minereului se facea cu ajutorul unor saci. dar şi de la unele surse scrise din antichitate (Caesar. maruntirea. cum s-a constatat la Kargaly. care a consemnat modul cum se exploatau minereurile în Galia) procedeele de exploatare pot fi. Prajirea se realiza pe vetre deschise. Astfel de vetre sunt atestate pe Cetatea nr. Santurile sunt atestate în zona asiatica. Sasca şi Dognecea. măcinarea si prajirea. Măcinarea se făcea cu ajutorul unor zdrobitoare şi râşniţe din piatră. aflat destul de aproape. coborârea era asigurata de scari din lemn. Pâna în epoca romana nu sunt atestate galeriile subterane. Tot din Tadjikistan se cunosc topoare de minerit neslefuite. apareau fisuri în roca si se puteau face cu mai multa usurinta puturi verticale pentru extractie. Pornind de la constatările de aici. era nevoie si de cantitati mari de combustibil care întretinea arderea. nu puteau face fata cantitatilor foarte mari de minereu. Ciclova. puteau fi exploatate doar zacamintele de suprafata sau de mica adancime. în apropierea locurilor de extractie. Mijloacele de transport. care avea în componenta arsen. La Mitterberg sunt cunoscute puturi si santuri prevazute cu sisteme de ventilatie. Extractia minereurilor se banuieste a se fi facut prin incendierea zacamântului si stropirea lui cu apa sau cu un acid (acidul acetic= vin). eventual santuri (pseudo-galerii) cu adâncimi ce puteau ajunge la 20 m sau chiar 40-42 m. REDUCEREA Procedeele concrete de reducere pot fi cu greu deduse deoarece nu s-au pastrat cuptoare pentru reducerea minereului de cupru. minereurile extrase treceau pin mai multe operatiuni: spalarea. din piatra dura. de cele mai multe ori zone cu relief înalt. Nici macar cuptoare distruse nu se cunosc. santuri care au fost consolidate cu scânduri din lemn. asistati de 30 de muncitori care asigurau transportul spre locul de reducere. in arealul culturii Monteoru. OPERATII PRELIMINARE REDUCERII Înainte de reducere. dupa care erau distruse pentru a putea fi recuperat metalul. care prezentau avantajul că. Alte exploatari miniere se cunosc la Aibunar. cu peisaj silvestru. caracterizate. totuşi. Problema era că majoritatea filoanelor de minereu de cupru se aflau la adâncime. la Kargaly. unde s-a exploatat azuritul si malachitul la nivel de Karanovo VI (Gumelnita). în mai multe situri din Tadjikistan si. Exista putine exceptii pentru Europa. carele. iar dupa exploatare au fost umplute cu muschi si lut spre a impiedica prabusirea peretilor. Pentru exploatare se foloseau picuri din corn. Amplasarea în apropierea locurilor de extractie era justificata caci randamentul la reducere era destul de scazut si trebuiau foloste cantitati foarte mari de minereu pentru obtinerea unor cantitati mici de cupru. ca atare greu de identificat prin cercetari arheologice de suprafata. din Tirolul austriac. Iluminarea se facea cu ajutorul tortelor. Dupa incendiere si stropire. pentru deshidratare si eliminarea componentilor pamântosi care mai ramâneau dupa spalare. în Bulgaria. la Mitterberg. Se cunosc cuptoare . Cu siguranţă. datorită şocului termic.Căraci. ultimele doua din neolitic. Buzău. chiar si acestia conservati. cum am precizat deja. datorita faptului ca ele erau cu siguranta amplasate departe de asezari. 1 de la Năeni. Mai usor de exploatat par a fi fost filoanele de la Moldova Nouă. oamenii şi-au valorificat experienţa dobândită la extragerea silexului. erau la mică adâncime. pentru eliminarea componentilor pamântosi. În plus. lânga Stara Zagora. mult mai lesne de procurat în locurile de extractie. Un indiciu în acest sens ar fi marturiile lui Caesar pentru exploatarile din perioada preromana din Galia. de obicei. Ca atare. în zona Uralilor. unde se exploata înca din chalcolitic malachitul. spre exemplu. unde este dovedita o exploatare preistorica sau din Serbia (la Rudna Glava) si Bulgaria (la Aibunar). bănuite. la Rudna Glava.

Erau de forma cilindrica sau tronconica si erau prevazute cu o gură de alimentare în partea superioară şi o perforatie în partea inferioara. deci este indoielnica folosirea lor in agricultura. de la Abu Matar. prea puţine piese descoperite în spaţiul actual al României au fost supuse unor analize metalografice care să le pună în evidenţă compoziţia. plumbul. prin care se introduceau foalele pentru activarea arderii cu oxigen. Analizele realizate. respectiv absenta. la câteva concluzii interesante: 1.lea. Analizele chimice si spectrale ale pieselor din bronz sunt extrem de importante. Foalele se compuneau din burdufuri de piele. ALIEREA. 2. Nu este exclusa nici posibilitatea ca secerile sa fi fost tot un fel de lingouri. mai mult sau mai putin. care. databile în jur de 2000.de redus minereul doar accidental de la Agados în Niger. in Italia şi de la Aegina Kolonna. numit mangal). de Eugen Stoicovici. de la Bedollo. fara a mai fi necesara distrugerea cuptorului. cositorul. lângă Beersheba. Astfel de lingouri se cunosc sub forma de piele de vitel în lumea egeeana.La foarte multe piese. în Israel. Sub forma de lingouri a circulat atât bronzul. care era întrodusa în orificiul cuptorului. sec. iar numarul pieselor descoperite în asezari este extrem de redus. pe baza lor. în spatiul nostru.Temperatura de reducere se ridica la 600-900 de grade. de la Vučedol. În partea superioară se forma o turtă de cupru. pentru ca. meşterii locali s-au aflat într-o fază experimentală. materia prima a circulat sub forma de turte din bronz plan-convexe. adâncite în sol. Avea loc o ardere oxidantă care era întreţinută iniţial de cărbune. totuşi. Ramsau şi Mühlbach din Austria. Cuptoarele (furnalele) trebuie ca aveau peretii grosi. cuprul era turnat în tipare de lingouri. Se obţinea un produs metalurgic intermediar între minereu şi produs finit. bare de costior.ANALIZE METALOGRAFICE Din păcate. care conţinea sulfuri. de Constantin Niculescu-Otin si. Procesul de reducere poate fi reconstituit prin analogie cu reducerea minereului de fier. de topoare bipene sau de torquesuri în Europa Centrala. au dus. de bare în Germania. Dupa reducere. La aceasta supozitie s-a ajuns datorita faptului ca cele mai multe seceri din depozitele de bronzuri nu au urme de folosire. facute. De multe ori. . Primele analize chimice in Europa s-au facut la sf. National de Istorie din Bucuresti. mai ales la cele timpurii. Se cunosc. piese semibrute care se îndreptau se atelierele de turnare a pieselor finite sau puteau fi destinate schimbului la mari distante. La noi sunt destul de putine analize pe piese din bronz. În Franta au circulat lingouri de plumb sub forma de topoare. mai recent. Niculescu-Otin a facut primul observatia ca piesele de provenienta transilvaneana pot fi deosebite de cele extracarpatice prin prezenta. apoi de sulful conţinut în minereu. numit mată. al XIX-lea. nu au putut fi observate stereotipii în ceea ce priveşte procentul de cositor. de căutare a reţetei ideale. pot fi denisate zonele de extractie sau atelierele producatoare. după răcire. cât si metalele nealiate: cuprul. în anii '30 ai sec. care permiteau recuperarea lupei de fier. Cuptorul era umplut cu straturi succesive de minereu si combustibil (carbune de lemn. fusesera aduse noi perfectionari. Se pare că. argintului din aliaj. o lungă perioadă de timp. de la Mitterberg. Primii care se topeau si se zgurificau erau componentii pamântosi care se scurgeau si se depuneau la baza cuptorului. de asemenea. In ultimii ani s-a creat un laborator pentru analize matalografice si la Muz. era recuperată prin spargerea cuptorului. al XX. în timp. practicata mai târziu si de pe urma careia s-au pastrat mai multe cuptoare de redus caci. terminate cu o teava din lut. din piatră şi lut si erau. din Serbia. desi putine. Această primă ardere avea ca scop eliminarea sulfului.

se foloseşte mai mult cositor. procentul de antimoniu se situeaza între 6-10 %. restul cupru. 5. iar cele de dimensiuni mari necesitau mai multe tipare (spadele de exemplu) . la noi nu a putut fi observată o reţetă strictă a bronzului. bronzul este mai galben. putând deveni cenusiu când procentul este foarte mare. un bronz de buna calitate are între 5-18 % cositor. iniţial foarte mic. iar cositorul la 283 grade. care trebuiau să fie mai dure. în timp ce la arme. Procentul de cositor. cele mai complicate în tipare bivalve. unde a fost pus în evidenţă doar la Strumica. . Pe masura ce creste procentul de cositor. dalti. iar cea egipteana 13 % cositor. Prezenţa lor este dovedită de descoperirea unor tipare. La noi se găsesc doar vagi urme de acest minereu. Reteta miceniana presupunea 9 parti de cupru si o parte de cositor. Piesele finite se obtineau fie prin metoda cerii pierdute. De multe ori. Se ştie că casiteritul. Cositorul influenteaza mult duritatea si rezistenta bronzului. În general la aceste bronzuri. Grecia miceniană s-a crezut multă vreme că s-ar fi aprovizionat cu cositor pe cale maritimă. Bronzurile cu antimoniu folosesc ca materie prima stibina din Maramures. Ele dovedesc ca nu se poate vorbi de o specializare a atelierelor pe anumite produse din metal. Cea mai apropiată sursă de România ar fi Boemia (Slovacia). Pentru turnarea topoarelor cu disc se foloseau tipare compuse. eventual a unor piese semifinite sau neretuşate. semn că s-au găsit mijloace de a se ajunge la resursele de cositor. minereu care conţine cositor. tiparele descoperite aveau negative de piese diferite şi pe avers şi pe revers. Din putinele analize reise ca erau bine cunoscute de catre metalurgisti proprietatile cositorului. 4. la fel în Serbia. este o materie primă deficitară în multe zone din Europa. în aşezări. Procentul de cositor influenteaza culoarea si calitatile bronzului. cel mai adesea. din SV Angliei. 7. Eugen Stoicovici a observat ca piesele din Transilvania au un procent mai ridicat de cositor decât cele din Moldova. Deci cantitatea mai mare de cositor din aliaj face ca punctul de topire al aliajului sa fie mai sc|zut. OBTINEREA PIESELOR FINITE Atelierele de producţie a pieselor finite se aflau. Azi este foarte credibilă ipoteza că s-ar fi apelat la zăcămintele din Afganistan sau Asia Centrală. Spre deosebire de alte spaţii. Acesta din urma topea ceara si îi lua locul. devine mai mare în bronzul mijlociu. Procentul mic de cositor da bronzuri de culoare rosiatica. Metoda cerii pierdute consta în modelarea piesei dorite din ceara si îmbracarea ei într-o pojghita de lut. Piesele simple (strapungatoare. Tiparele din piatră erau mai greu de realizat. topoare de tip pana) se turnau în tipare monovalve. dar erau mai rezistente. Cuprul se topeste la 1085 grade. pastrându-se un mic orificiu prin care se turna bronzul incandescent. putând fi utilizate pentru turnarea mai multor piese. În general. Dupa racire.3. linguri de turnare. 6. care nu depaseste in aliaj niciodata procentul de 25 %. Procentul de cositor variază în funcţie de categoria funcţională a pieselor. fie prin turnarea în tipare din lut sau piatra. creuzete. Pentru podoabe se constată un procent mai mic de cositor. era sparta carcasa din lut si se recupera piesa din bronz.

Din România au fost publicate. Pe plan european apare o colecţie numita Prähistorische Bronzefunde (PBF). Tăbliţele pomenesc şi termenul de ke-ru-sia. care sunt specializaţi în confecţionarea vaselor de bronz. Nu este exclus ca operatiunile de reducere sa fi fost dublate de ritualuri magice. pe tari. secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dâmbovita). numită bavură. deci. din punct de vedere al exista o discontinuitate între cele doua epoci. tipare pentru turnat au fost descoperite la grupului Jigodin. zinc. DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI În Grecia. Sunt singurele informatii scrise pe care le avem pentru acesti specialisti ai bronzului pentru intreaga Europa. motiv pentru care. ce urmează a fi publicate de Tudor Soroceanu. în aria turnarea unor Ateliere aşezarea de la Periam-Pecica. spadele (Tiberiu Bader) şi fibulele (Tiberiu Bader). pâna în prezent. de catre Alexandru Vulpe). epoca de metalurgiei.RETUŞAREA ŞI DECORAREA După turnarea pieselor. topoarele (in doua volume. probabil. urma retuşarea. Este în lucru volumul consacrat recipientelor din bronz. plumb. De obicei. În spaţiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era deţinut de wanax. pe piesa din bronz rămânea bronz excedentar sub forma unei excrescenţe. în aria culturii Bronzul timpuriu se caracterizaza prin pseudo-bronzurilor. care era. adica a aliajelor care. Decorarea se realiza cu ajutorul unui dorn. Petrescu Dâmbovita). o asociaţie profesionala a meşteşugarilor. ISTORICUL CERCETÃRII PIESELOR DE BRONZ Piesele de bronz din România s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. timpurii de prelucrare sunt atestate şi în Pecica. bratarile (M. Este vorba de valve pentru topoare cu gaură de înmănuşare transversală. . cele două valve folosite la turnare nu erau perfect fixate şi etanşeizate. Fara indoiala ca mealurgistii aveau un statut aparte in sanul comunitatilor preistorice. Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din tranzitie. la îmbinarea celor două valve. metalurgiştii sunt atestaţi de tăbliţele linearului B. în folosesc pentru alierea cuprului: arsen. care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz. El distribuia materia primă meşteşugarlor care erau dependenţi de palat. nu Cele mai vechi Leliceni. în nivelurile XII-XIV. Este pomenită o categorie de meşteri numiţi ka-ke-u. Aceasta se înlătura cu ajutorul unei dălţi sau prin frecarea cu o gresie. utilizarea lipsă de cositor.

toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil). mai ales. de pilda în aria culturii Tei. piesele de mici dimensiuni. placute cu capete rulate. Se cunosc şi câteva depozite de bronzuri. Dintre podoabe se remarca bratarile masive cu capete desfacute. continuînd sa existe si pandantivele cordiforme. ace cu cap în forma de ciuperca. topoarele cu disc. vârfurle de lance. semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile dezavantajate aflate departe de resursele naturale. butoni calotiformi. care au fost create undeva în zona Tisei Superioare. Dintre unelte. aplici in formă de orgă. bratarile cu capete spiralice. Cele mai spectaculoase piese sunt. Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de înmanusare sau cu limba la mâner. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. în Macedonia. securile plate. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gât perforat.Tipice bronzului timpuriu sunt. printre care se numără cel descoperit la Ostrovu Corbului. pe calea schimburilor. diferite tipuri de ace (acul cu cap în forma de pastaie. topoarele cu prag (Absatzbeil). unele tipuri de topoare cu gaura de înmanusare transversala (Kozarac. ace cipriote. topoare de lupta. ace cu cap rulat (Rollennadel)). creste . pandantive. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns. În paralel cu dezvoltarea metalurgiei. acul cu cap biconic. pandantive de tip lunula. Devin mai frecvente vârfurile de lance. care apar accidental înca din bronzul timpuriu. ace cu cap discoidal. semn ca acest tip de piesa avea cautare şi făcea obiectul schimbului la mare distanţă. Baniabic). bratari simple sau multispiralice. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa. uneori terminate cu capete în forma de pecete. însa. care a fost atribuit culturii Glina. cel mai adesea podoabe: saltaleoni. pâna în zona Mării Baltice. aparatoarele de brat. pandantive în forma de coada de rândunica sau pandantive cordiforme. mai frecvente sunt dalţile şi străpungătoarele. În aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz.pieptene. torquesuri. la Cernica. Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si în arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica.

care probabil apartin culturilor Otomani. Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc în Ha timpuriu (Ha A). În Muntenia si Oltenia au fost descoperite des piese de origine sudica. tipica pentru Ha B. cu predilectie în zona subcarpatica. cu limba la mâner. Rîsesti-Baleni (în Moldova) si Drajna de Jos. Cel mai vechi tip este fibula în forma de arcuş de vioara. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate. care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani si GavaLapus. eventual şi celturi. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria CincuSuseni. venite din Bulgaria. Bronzul târziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de înmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton. foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca întrebuintare. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si în teritoriul extracarpatic. cu ciot de turnare sau cu spin. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene. din Bulgaria. unde resursele de materii prime erau mai mari.considerabil numarul de depozite. prin arme. Apar acele cu nodozitati. cu un spectaculos decor geometric. punându-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala. mai ales în Oltenia si Muntenia. cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si DrajnaOinac au în componenta lor mai ales seceri.Oinac (in Muntenia). Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule. dar apar adesea piese sudice. undeva în intervalul 1200-1100. Wiettenberg si Suciu de Sus. Unele depozite din aceasta perioada au în componenta lor mii de piese si cântaresc câteva tone. Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz. Se cunosc foarte multe depozite. Ca piese noi din bronz. venite de peste Prut sau din Ucraina. Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula. aparuta în Ha A. In aceasta etapa se diversifica tripologic celturile. Spalnaca. în Ha B. din ariile culturilor Otomani. Aiud. Continua dezvoltarea tipologica a acelor. Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania. În Moldova apar frecvent celturile de tip estic (cu doua torti). Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania. se caracterizeaza. ele având în continuare si un rol utilitar. mai ales în zona de câmpie. este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesti (in Transilvania). Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie. iar mai frecventa este fibula în forma de ochelari. Suciu de Sus si Cruceni-Belegiš. mai ales. Guterita. sunt de amintit spadele cu .

în definiţia dată depozitelor în 1967. Se cunosc în spatiul nostru peste 500 de depozite. dar mai ales în Ha B si primele recipiente din bronz. Din Hallstattul mijlociu. ultimul depozit datând din Ha D (depozitul de la Drencova). Alexandru Vulpe consideră că se poate admite că şi piesele singulare sunt depozite. Clasificarea depozitelor Depozitele pot fi clasificate în functie de mai multe criterii. mlastina sau într-o prapastie. excludea din rândul depozitelor piesele descoperite în aşezări sau morminte. În Ha C. a continuat in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului). Majoritatea armelor. a cel putin doua piese din bronz. cu umbo din bronz. sunt depuse tot intenţionat. căldarile cu atase cruciforme. cel de la Drencova. uneltelor si ustensilelor din bronz sunt înlocuite treptat cu piese similare din fier. eventual apa. Ha C. Practica acestor depuneri a aparut în eneolitic (depozite de piese de cupru). mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). Tot în Ha B apar primele arme defensive: coifurile (precum cel de la Piscolt) si scuturile din piele. în depozite încep sa apara piese din fier. Scade numarul de depozite începând din Ha mijlociu. iar din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri. deoarece este greu de admis ca ele sunt piese pierdute. ci. cestile si situlele din bronz. pe înălţimi sau in . aproape în exclusivitate. După mediul în care a avut loc depunerea pot fi deosebite depozitele uscate (cele descoperite in pământ. Practica depunerii de piese din bronz este în regres începând cu Hallstattul mijlociu si dispare în Ha târziu. Apar în Ha A. a devenit frecventa în bronzul final si a atins apogeul în Ha A. Geisslinger. cel mai probabil.cupa la mâner si spadele cu antene. DEPOZITELE DE BRONZURI Definiţia depozitului Prin depozit se întelege o depunere intentionata în pamânt. în depozite sunt doar podoabe de bronz.

deci ele. Semnificaţia depozitelor . depozite cu asocieri simple (alcatuite din doua categori funcţionale). în Bronz D. iar la Vest de Tisa apărătoarele de braţ. desigur. deci arealului ocupat de cultura Noua. mai degrabă. Muntenia si Dobrogea) exista aproape exclusiv topoare de luptă de tip celt. tehnici care. coliere cu valoare de lingou). Varfurile de lance sunt foarte rare in depozitele de epoca bronzului.peşteri) sau umede (descoperite în mlastini. În Ha A. etc) şi depozite mixte. Piesele de port prezente în depozite au legatură cu modele vestimentare. depozite din piese întregi. exista tot felul de arme în depozite. care conţin o singură categorie funcţională (respectiv fie numai arme. trei sau chiar mai multe categorii functionale. Interesant este faptul că se pot observa diferente regionale. în Ungaria. ele dispar din Moldova. si de piese fragmentare. nu trebuie interpretate ca arme ci. in 1977. începând cu Hallstatt A. fără a fi prea multe. în Slovacia predomină acele de podoabă. descoperite în Transdanubia (Ungaria. la Est de Tisa brăţările. Un alt criteriu de clasificare ar fi continutul de piese functionale. Franke Stein. ca piese de prestigiu (care fac economie de materie primă). cultura care. că cele mai multe depozite sunt cele formate din arme. par a se contura grupuri de populaţii mai paşnice şi mai războinice. scoase din uz. Depozite simple de arme există în epoca bronzului şi în Hallstatt. lingouri. foarte interesant. însă. Foarte multe spade au fost descoperite si in asa zisele depozite umede din Bronz D. Numarul pieselor componente si greutatea lor ar putea duce la clasificarea depozitelor în mici. mijlocii şi mari. in aceste cazuri. Pe de altă parte. fie numai unelte. a deosebit trei categorii de depozite: de materie primă (care conţin turte de bronz. per ansamblu. Dupa tipul de asocieri pot fi deosebite depozitele simple (cu o singura categorie functionala). de poadoabe. de piese finite (utilizabile). de unelte. se schimbă în timp. fie numai piese de port. Depunerile de seceri în Bronz D sunt tipice pentru SE Transilvaniei şi pentru Moldova. care combina doua. În Slovacia. depozite cu asocieri complexe (care contin 3 sau 4 categorii functionale) si depozite eterogene (care asociaza peste 4 categorii funcţionale). dar apar. predomină spadele. lacuri sau ape curgatoare). Dupa starea de conservare a pieselor. de vase si depozite mixte. Depozitele care conţin piese de harnaşament. pot fi deosebite depozite formate din piese întregi. Swed Hansen împarte depozitele în două mari categorii: depozite pure. În Bronz D. în Sudul României (Oltenia. putând fi deosebite: depozite de arme. spre exemplu. dar ating apogeul procentual în Hallstatt B1-B2. pare a fi a unor populatii crescatoare de animale. direct în apă sau în vase de lut sau metal. care practica in mica masura cultivarea plantelor. Din aceste exemple reiese cu claritate că există stereotipii regionale de depunere care este destul de probabil să aibă legatură cu tehnicile de luptă diferite de la o zonă la alta. spre exemplu. Un lucru extrem de interesant este acela că o serie de topoare cu disc descoperite în Transilvania. Pentru zona noastră se poate constata. dar cu urme de folosire şi depozite cu piese fragmentare. încercând o clasificare a depozitelor din sudul Germaniei. Se pot constata şi în cazul lor unele diferenţe zonale. numărul lor creşte. piese din componenţa carului sau depozitele de vase de bronz sunt destul de slab reprezentate procentual. nu sunt finisate sau au lama goală în interior fapt ce le face nefuncţionale. zona de la Est de Dunăre) şi în râul Sava. Dacă în Transilvania şi Banat. care teoretic ar trebui să fie considerate arme. situaţia fiind foarte asemănătoare cu cea din Bulgaria. noi. urmate de depozitele de piese de port şi mai apoi de cele de unelte. Un alt criteriu ar putea fi modul de dispunere: direct în groapă.

fie unor meşteri metalurgişti. am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstatt-ul sunt caracterizate de conflicte permanente. au fost ascunse din cauza unor conflicte sau pătrunderi de populaţii intrusive. Holste. de nesiguranta. care au aparţinut fie unor comunităţi. Ipoteza lui Reinecke a fost îmbratisata de majoritatea cercetatorilor din România. au fost atribuite de unii cercetători unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa în împrejurari critice. unde predomină depozitele umede. Un alt cercetător român care s-a ocupat de studiul depozitelor de bronzuri. În prezent. O alta cercetatoare celebra. poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse. Amalia Mozsolics. multe depozite. ar fi invadat o serie de teritorii. Un argument pentru cea de-a doua supozitie ar fi acela ca. Paul Reinecke. dar admite ca unele ar fi fost depozite de turnatorie si altele depozite votive. aceste depozite contin si materie prima neprelucrata. începând cu Vasile Pârvan. la Drajna de Jos spre exemplu. lacuri. Mircea Russu. Încet si-a facut loc ipoteza ca şi depozitele uscate ar putea fi ofrande aduse unor divinitati. exista obiectii serioase vis-a vis de ipoteza ascunderii de frică. În nordul Europei. Totusi. dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comuniati. aflate în uz. Aceasta ipoteza este greu de sustinut în acele cazuri în care. formate din piese scoase din uz. considera ca cele mai multe depozite au fost ascunse de teama invaziilor. ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac îngropâdu-si armele. promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri. Au existat mai multe explicatii. Apoi au fost definite serii sucesive de depozite. Petrescu Dîmbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la îngroparea depozitelor. împartea depozitele din Romania în trei categorii: depozite de turnătorie. Proprietarul îngropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si în ideea de a le recupera. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de frica invadatorilor. El consideră ca toate. s-a constatat o depunere a pieselor într-o ordine foarte stricta La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate. ele descriind un disc solar cu raze. mlastini. Daca îngroparea ar fi fost dictata de conflicte. nefolosite (atribuibile unor negustori) şi depozite cu piese întregi. Depozitele de mari dimensiuni din România au fost interpretate ca fiind depozite de temple. fara urme de utilizare. deoarece unele depozite au fost descoperite în locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile raurilor. Un celebru cercetator german. aflate in migraţie dinspre centrul spre E şi SE Europei. depozite formate din piese noi. constând din piese de metal depuse ca ofrande. piesele fiind depozitate (tezaurizate) în ideea de a fi retopite. adesea în Grecia. Ca ar fi asa ar fi sugerat si de faptul ca piesele sunt fragmentare. bothroi sau chalkoteka. Un alt cercetător german. credea că cele care au provocat masiva îngropare a depozitelor ar fi fost populaţiile Hügelgräber (populaţiile cu morminte tumulare) care. din Ungaria. contin arme. indiferent de categorie. de nefolosit. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care. de conflicte intertribale si razboaie. în apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale. printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica. Din pacate. al XIX-lea că depunerile de bronzuri ar fi depuneri cu caracter sacru. uzate . mai ales cele din Transilvania. mai nou M. in sensul ca admite ca ar putea fi votive depozitele de pe inaltimi sau cele din albiile râurilor. Depozitele care contin piese nou-noute. el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din România. autor al unei carti numită Depozitele de bronzuri din România. Este desigur greu de imaginat ca un negustor . care a studiat bronzurile din Ungaria şi Transilvania. pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. De asemenea. valabil pentru toate depozitele pentru că 70 % din depozite au fost descoperite în condiţii rămase neprecizate şi doar 15% provin din săpături arheologice. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din România l-am aminti în chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita. s-a admis încă din sec. dupa trecerea pericolului. este greu de dat un raspuns definitiv. provocând o panică generală. cum ar fi turtele de bronz. Totodata. prapastii. uneori. a emis ipoteza ca depozitele au fost îngropate în pamânt în perioade foarte agitate.Întrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. pentru succes în lupta.

vol. Bucuresti. ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor. 1978 Mircea Petrescu Dâmbovita. funcţionează în fapt principiul"pars pro toto". . München. Sebastian Morintz. discutând în 1980 despre semnificaţia depozitelor. Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii.Depozitele de bronzuri din România. I si II. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader-Die Schwerter in Rumänien. 1991. afirma că depunerea lor este finalul unei ceremonii religioase chiar şi atunci când piesele sunt fragmentare cand. vol.care era amenintat a-si pierde avutul. 1970. Un cunoscut cercetator german. Prähistorische Bronzefunde IV/8. 1977. Prähistorische Bronzefunde IX/5 si IX/9. I. von Brunn. spune el. Alexandru Vulpe-Die Äxte und Beile in Rumänien. 1975. Stuttgart. Bucuresti.