P. 1
49411323-Preistorie

49411323-Preistorie

|Views: 123|Likes:
Published by Mihai Barbu

More info:

Published by: Mihai Barbu on Feb 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/04/2014

pdf

text

original

Sections

  • CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE
  • PERIODIZAREA NEOLITICULUI
  • ORIGINILE NEOLITICULUI ÎN SPATIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI
  • ECONOMIA NEOLITICA
  • OLARITUL
  • PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC
  • HABITATUL
  • PRACTICI FUNERARE
  • ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA)
  • CLADIRI DE CULT
  • BIBLIOGRAFIE:
  • NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI
  • CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE
  • CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE
  • MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI
  • ECONOMIA
  • ASEZARILE
  • OBICEIURI FUNERARE
  • OLARITUL SI CERAMICA
  • VIATA SOCIALA
  • CONFLICTELE INTERCOMUNITARE
  • GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR
  • EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI
  • CREDINTELE RELIGIOASE
  • HALLSTATTUL (1200/1100-450/350)
  • CERAMICA
  • METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT
  • ARTA AURULUI
  • RELIGIA
  • INFLUENTE STRAINE
  • BIBLIOGRAFIA:
  • METALURGIA BRONZULUI ÎN EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI
  • MINEREURILE
  • IDENTIFICAREA MINEREURILOR
  • EXTRACTIA MINEREURILOR
  • OPERATII PRELIMINARE REDUCERII
  • REDUCEREA
  • ALIEREA- ANALIZE METALOGRAFICE
  • OBTINEREA PIESELOR FINITE
  • RETUŞAREA ŞI DECORAREA
  • ISTORICUL CERCETÃRII PIESELOR DE BRONZ
  • DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI
  • DEPOZITELE DE BRONZURI

Paleoliticul in spatiul actual al Romaniei

INTRODUCERE ÎN STUDIUL PALEOLITICULUI. PERIODIZAREA GEOLOGICA CARACTERISTICI ALE MEDIULUI NATURAL

Geologia, stiinta care studiaza, printre altele, istoria pamântului, a împartit evolutia pamântului în mai multe etape: paleozoicul sau era primara, mezozoicul sau era secundara si neozoicul care corespunde erei tertiare si cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru ca la nivelul acestei etape este semnalata apartia omului, motiv pentru care etapa se mai numeste si perioada homozoica sau antropogena. La rândul lui, cuaternarul are doua mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium si holocenul sau actualul, care se diferentiaza net una de alta prin caracteristicile climei. Pleistocenul se caracterizeaza prin mari variatii climatice, iar holocenul prin stabilizarea climei. Începuturile cuaternarului, implicit ale pleistocenului, sunt greu de stabilit, neexistând o concordanta între pareri. Cea mai optimista cifra este de 5 milioane de ani, cea mai pesimista de 1, 8 milioane de ani. Pleistocenul (pleistos= cel mai si kainos= vechi), din punct de vedere climatic, se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade glaciare, caracterizate printr-o clima foarte rece, care se numesc stadii si perioade de usoara încalzire a climei, perioadele interglaciare sau interstadii, per ansamblu clima ramânând rece pe întreg parcursul pleistocenului. Fara îndoiala ca schimbarile climatice au fost urmate automat de modificari ale faunei si florei, care, la rândul lor, au influentat in chip semnificativ evolutia demografica. În Muntii Alpi au fost puse in evidenta, initial, 4, mai nou 6 perioade glaciare, care au primit, de cele mai multe ori, numele unor afluenti ai Dunarii din sudul Germaniei: 1. Biber 2. Donau 3. Günz- 1.200.000-700.000 4. Mindel- 650.000-350.000

5. Riss- 300.000-120.000 6. Würm- 80.000-15.000 urmate de Tardiglaciar- 15.000-10.000 Desi initial a existat tendinta de-a generaliza pentru tot spatiul Europei aceste stadii glaciare, s-a dovedit ca ele au doar o relevanta stratigrafica locala, valabila doar în centrul Europei. Pentru zona nordica a Europei (Germania, Polonia, Pen. Scandinavica) s-au stabilit trei stadii glaciare, care poarta denumirea unor râuri din aceasta zona: 1. Elster 2. Saale 3. Vistula Azi exista mai multe scari geocronologice regionale care desemneaza variatiile climei. Pentru spatiul nostru este notabila, în cuaternarul de început, modificarea reliefului prin înaltarea arcului carpatic cu 1000 m, care are drept urmare retragerea apelor Lacului Getic din Oltenia, sudul Moldovei, Muntenia si Câmpia Pannonica. Pe teritoriul ta|rii noastre, se pare ca au existat doua glaciatiuni care corespund în linii mari cu glaciatiunile Riss si Würm din Europa Centrala. Urmele acestor doua glaciatiuni sunt morenele si circurile glaciare în care, mai apoi, au aparut lacurile glaciare din Retezat, Parâng, Bucegi, Fagaras, Muntii Rodnei. Pentru România o încercare de schema geocronologica de evolutie a climei, corelata cu alte zone ale Europei, a facut Marin Cârciumaru, care are în vedere, insa, doar perioada post 120.000 (deci este post Riss ). Studiile asupra climei din pleistocen au dus la concluzia ca, în timpul stadiilor glaciare, pe teritoriul Romaniei de azi, temperatura medie a lunii iulie era de 8,7 grade. Interstadiile sunt perioade de ameliorare a climei care se caracterizeaza prin peisaj silvestru, iar stadiile glaciare sunt caracterizate de un peisaj de stepatundra. PALEOLITICUL (1.400.000/1.200.000-15.000) Pleistocenul din periodizarea geologica corespunde în linii mari cu ceea ce arheologii numesc paleoliticul. Pentru reconstituirea primei epoci istorice din evolutia omului, paleoliticul, arheologia are neaparata nevoie de sprijinul altor stiinte, precum:

1. paleoontologia- care studiaza organismele vegetale si animale care au populat pamântul de-a lungul erelor geologice (ea are mai multe stiinte componente : paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia) 2. palinologia- are drept obiect de studiu polenul si sporii fosili si actuali, pe baza carora se poate reconstitui flora de la un anumit moment dat. La baza acestei reconstituiri stau diagramele polinice. Ele nu duc doar la reconstituirea florei ci si la reconstituirea climei. 3. etnografia si etnologia au o mare importanta pentru reconstituirea relatiilor interumane si a practicilor magico-religioase. In 1837 Christian Thomsen a folosit pentru prima data termenii de epoca a pietrei, epoca bronzului si epoca fierului, punând bazele unei periodizari care avea în vedere materia prima dominanta a unei epoci. Termenul de paleolitic, ca si cel de neolitic, se foloseste din 1865, deoarece s-a facut remarca ca, în evolutia uneltelor de piatra, se pot distinge, dupa tehnica de confectionare, doua etape distincte: a pietrei prelucrata prin cioplire, denumita paleolitic si a pietrei slefuite, neoliticul. Deci, criteriul de definire al epocii este materia prima folosita pentru confectionarea uneltelor (piatra) ca si tehnica de prelucrare utilizata. Azi se admite ca aceasta epoca ar cuprinde, în linii mari , intervalul cuprins între 1.800.000/1.200. 000-15.000, deci ar corespunde pleistocenului din geologie, fara a-l acoperi integral. Data de început nu trebuie absolutizata, deoarece paleoliticul nu a început concomitent în toate zonele lumii, dar si pentru ca exista controverse cu privire la momentul în care se poate vorbi de om. Raspunsurile la întrebarea ce este omul ? sunt destul de diferite. Creatorul teoriei evolutioniste, Darwin, credea ca locul omului este în regnul animal si ca el este supus legilor evolutiei, la fel ca si restul animlelor. Azi teoria evolutionista, care sustinea evolutia hominidelor din primatele pongide, este în mare criza nu numai pentru ca nu s-au gasit verigile de legatura care sa ateste evolutia neîntrerupta, dar si pentru ca analizele moderne pe baza de ADN nu reusesc sa surprinda o filiatie neîntrerupta nici macar între homo sapiens si hominidele care i-au premers. Hominidele, spre desebire de primate, au unele caracteristici care le individualizeaza: dentitia redusa, mai ales incisivii, statiune bipeda, o mai mare capacitate a cutiei craniene si a encefalului. Se admite ca se poate numi om acel individ care-si produce intentionat, repetat si cu anticipare de forma, în functie de utilitate, uneltele. Altii adauga acestei conditii si aparitia graiului articulat si a unor manifestari de sensibilitate umana. Desigur ca, în functie de raspunsul la aceaste întrebare, difera si momentul considerat a fi începutul paleoliticului. 1. Cel mai vechi hominid este considerat a fi Australopithecul care apare sub 3 forme diferite. Ultima, Australopithecus Robustus este chiar contemporan cu Homo habilis.

flori. Avantajul biologic al lui Homo sapiens l-a facut învingator. oase si articulatii masive si este destul de scund.2.60 m. Kenya si Tanzania (Oldoway). dar are unele deficiente: nazalizeaza si are dificultati de pronuntie a unor vocale precum i si u. dar. masticatiei mai usoare care a avut drept consecinta schimbarea dentitiei si a scheletului facial. 3.80 m. mai ales. De aici a început ocuparea unui spatiu din ce în ce mai mare. Patria initiala a omului a fost Africa de Est si Sud.d. dar are legaturi cu homo erectus. Homo habilis avea o capacitate craniana de 650-750 cm3 si avea zona Broca (zona 44). La acesta se adauga si avantaje de alta natura: este mult mai abil. Prezenta azotului in procente mari in oase. 5. la care se adauga pestele. dupa care Neanderthalul a disparut fara urmasi.751. destul de bine dezvoltata. cunoaste deja focul si face progrese notabile în preprarea hranei. S-a crezut initial ca a fost exterminat de Homo sapiens. Pentru Africa. oase lungi si articulatii mai fine. o inaltime de 1. are putere de anticipare si de planificare. Cei doi au fost contemporani o vreme pe la 40. ca nu are legaturi genetice cu Neanderthalul. Nu se deosebeste de Australopithec doar prin encefalizare ci si prin microdentitie si talia mult mai lunga. La baza alimentatiei sale sta in continuare carnea. aproximativ 1000 de ani. Se stie despre el ca vorbeste. este mai mobil. dar si tuberculii si alte vegetale. . îi supravietuieste acestuia. biologic. datorita imposibilitatii de hibridizare cu Homo sapiens si. prin analize de ADN. indica o alimentatie bazata pe carne. în masura în care conditiile climatice si de mediul o permiteau. mai precis Etiopia (Valea Omo si Hadar). Neanderthalul urmeaza lui Homo erectus si este inrudit cu acesta. data de început a paleoliticului trebuie împinsa spre 2. Are un prognatism dezvoltat. se adapteaza mai usor.Contemporan cu Australopthecus Robustus si homo habilis este si homo erectus care nu este sigur ca evolueaza din homo habilis desi. El are o viata sociala complexa. Ca urmare. Azi se crede ca Neanderthalul a murit de moarte buna. in jur de 1. cel mai probabil. Encefalizarea se datoreaza. ar fi disparut în decursul a 30 de generatii. este preocupat de adunarea unor piese exotice: scoici. datorita slabei dotari din p. se completeaza cu gesturi. Nu se stie daca foloseste sintaxa si daca poate transmite gânduri complexe. avand o alimentate mai variata si mai sanatoasa decat inaintasul sau. El are un început de grai articulat.000-34. se exprima simbolic prin folosirea culorilor.000. pentru a se face înteles. unde se localizeaza functia limbajului. Neanderthalul are comportamente complexe si o sensibilitate evidenta caci practica înmormântarile. Homo sapiens s-a dovedit. Are o infatisare mai placuta decat Neanderthalul. mai precis datorita faptului ca avea o natalitate foarte scazuta si un procent ridicat de mortalitate. 4. pietre colorate. dupa o perioada de contemporaneitate.000.300.v.

iar epoca în general este mai schematic tratata decât în vechiul tratat. atât ierbivore. maimute (primate cercopitece). Donau. pe la 1. Alte exemplare se cunosc de la Terra Amata din Franta. antilopa. Aceasta zona este mai bine populata doar începând cu paleoliticul mijlociu. ea fiind contemporana cu glaciatiunile Biber. Descoperirea a fost facuta la Bugiulesti.800. S-au descoperit resturi osteologice provenite de la peste 20 de specii de animale. drept pentru care C-tin si Dardu Nicolaescu Plopsor s-au grabit sa le denumeasca maciuci. Oasele nu s-au gasit în conexiune anatomica. drept pentru care s-a admis un început al paleoliticului in Romania foarte timpuriu. rinocer. Argumentatia se bazeaza pe descoperirea unor hominizi (homo erectus sau homo habilis) în spatii apropiate României.700. databila in jur de 1. paleoliticul din România a fost aliniat la cel european. printre care se numara cai. cât si carnivore.000.700.000.000-1400.200.500.800. In România exista o descoperire considerata de unii cercetatori ca fiind cea mai timpurie. cervide. racloare. pe valea Oltetului (azi Tetoiu-jud. Vâlcea).000) sau în Ungaria-la Verteszölös. Pentru începuturile paleoliticului în Europa se vehiculeaza cifre optimiste care-l plaseaza începând cu 1. În general. este înca acoperita de ghetari si este nepopulata deocamdata. Speciile respective. mai ales la cel francez. nu a ajuns la performantele înregistrate în Franta. villafranchianul. Franta si Italia. Cercetarea paleoliticului din România. Se crede ca originea lui este e cautat în Africa. am zice dubioasa si nu . Unele oase ar fi fost zdrobite doar pentru a se extrage din ele maduva. mijlociu si superior. dar sunt putine studiile care au drept obiect întelegerea comportamentului uman. Cehia si Slovacia. urs. ele erau zdrobite. noul tratat de Istoria romanilor alege 1. Torre in Pietro din Italia. Tratatul de istorie nou aparut nu aduce noutati mari. cel aparut în 1960. Totusi. din pacate. Au fost studiate tipologic uneltele si tehnicile de debitaj.000-1.PALEOLITICUL INFERIOR (1800. deci nu este vorba de animale sucombate si ramase pe loc. Homo habilis apare aici mai târziu decât în Africa. Günz.000-120. zona centrala si estica.000 (datare pe baza de paleomagnetism). mai mult.400. S-au descoperit doar foarte putine urme fosile în Ungaria. girafa.O mare parte a continentului european. asa se face ca nomenclatura culturilor a fost preluata cvasi-total. Prima etapa este si cea mai lunga. descoperirea este mai mult decât discutabila. Ca data de început a epocii. Ce se întîmpla insa în Europa? Desi exista unelte comparabile cu cele descoperite în Africa. linx caracterizeaza o etapa foarte timpurie în Franta.000/1.000. strapungatoare. piese care poarta interventie umana.000) Paleoliticul a fost împartit în trei etape distincte: inferior. dar care a deschis o serie de discutii în contradictoriu. deci unelte. Mindel si Riss. nu se gasesc resturi osoase. în Georgia (databil la 1. Cele mai vechi fosile umane au fost descoperite în Spania.

drept urmare.000 (galetul este un fragment de roca rotunjit si slefuit datorita rularii lui de catre apele râurilor). în mare vorbind.constituie nici pe departe un argument solid pentru o datare timpurie a paleoliticului în România. Cultura de prund sau a galetelor prelucrate se dateaza. acheulean si clactonian. Important este si faptul ca. Avem deci de-a face cu o preconcepere a formei uneltei. Elementul de noutate este doar prelucrarea prealabila a nucleului. deci in intervalul 1. cum ar fi galetele. cuartitul. Problema nu este ca la 1. fiind preferate acelea care . Unealta propriu-zisa este cea ce ramâne din nucleu. Olt). daca initial s-au folosit o serie de roci ca materii prime. tuful vulcanic. care par a fi foarte timpurii. silexul. începînd cu 1954. Descoperirile toate se maseaza în sudul Romaniei pe V. ca si aparitia unor noi tehnici de cioplire: bloc contra bloc (sau pe nicovala) si tehnica Levallois. în asociere cu resturi de fauna. ci au fost adunate din aluviuni. care are drept urmare desprinderea unor aschii de pe nucleu. acum începe o selectie riguroasa a rocilor. Ele nu sunt asociate cu resturi de fauna care ar putea facilita o datare corecta. jaspul. A doua jumatate a paleoliticului inferior din Romnia prezinta analogii de dezvoltare. în Europa. Dupa o perioada care s-ar putea caracteriza prin conservatorism si stagnare. în mare. Ultima dintre tehnici este considerata a reprezenta chiar o revolutie in materie de prelucrare a pietrei. Cea mai cunoscuta statiune este cea de pe Valea Dârjovului. altele bifaciale. un afluent al Oltului. spre sfârsitul paleoliticului inferior se constata diversificarea.400. standardizarea si specializarea uneltelor.000-700. uneltele de pe Valea Dârjovului nu provin dintr-un strat de cultura. cu restul Europei care se caracterizeaza prin aparitia uneltelor bifaciale care sunt folosite în paralel cu cele unifaciale. prelucrarea nucleului tinînd seama seama de forma dorita pentru aschie. adica sunt realizate prin percutie directa. si piese care sunt încadrabile în paleoliticul mijlociu. unde uneltele se aflau in situ. Aici. Tot de aici provin. deci sunt în pozitie secundara sau remaniate. ci ca oasele nu sunt asociate cu unelte din piatra cioplita de tipul celor care caracterizeaza etapa veche a paleoliticului in alte spatii. Din pacate. mult mai probabil ca aceste oase sa fi fost sparte de carnasiere. unele unifaciale. Ea consta în prelucrarea nucleului înainte de a se trece la desprinderea de aschii. aceste unelte par a apartine culturii de prund. Cultura de prund este urmata. însa. În fapt preconceperea formei nu este o revolutie caci si anterior nucleul de silex expus prelucrarii era ales în functie de unealta dorita.200. Este. de abbevillian. au fost descoperite în jur de 200 de unelte din silex si cuartit. Cele mai vechi unelte din piatra cunoscute pâna în prezent provin din zona cuprinsa între Olt si Arges. în paralel cu glaciatiunea Günz.000 nu este atestat la noi nici un hominid. Tipologic. Cea mai importanta descoperire a fost facuta în Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. încadrabile în ceea ce se numeste cultura de prund. Oltului si Valea Oboga (jud. cea mai veche cultura paleolitica. Dârjovului. asa cum cred o parte dintre specialistii epocii.

pentru care s-a folosit initial termenul de hoarda sau turma. în timpul perioadelor glaciare. deci trebuie remarcat efortul depus de omul paleolitic pentru depistarea depozitelor de roci si procurarea materiei prime. El este incapabil sa traiasca solitar. apar ateliere sau asezari sezoniere de unde se colecteaza si unde se prelucreaza materia prima. Premusterianul este atestat la Ripiceni-Izvor. semintelor si tuberculilor al femeilor.Adesea erau alese ca victime animalele batrâne. iar culesul fructelor. Uneori aceste ateliere se afla la destul de mare distanta de asezarea de origine. de buna calitate. OMUL IN PALEOLITICUL INFERIOR Pentru paleoliticl inferior. Valea Lupului. care erau mai usor de capturat. În cautarea vânatului. în zonele arctice. Descoperirile tarzii din România au fost încadrate în cultura numita premusteriana. mai ales. Homo habilis cunoaste focul de pe la 600. Faptul este dovedit de descoperirea unor vetre de foc la Chou Kou Tian (China). culesul si prelucrarea pietrei. mamutul si ursul de pestera. silexul de Prut. Sunt cazuri. Si la populatiile azi pimitive. în estul Europei si la noi se vâneaza.000-400. Formele de organizare sociala sunt mai mult banuite decât cunoscute. în Franta de exemplu.000. culesul avea o pondere neglijabila în asigurarea subzistentei. care-i pun viata în pericol. în vecinatatea depozitelor de roci. datorita faptului ca mediul natural îi este destul de ostil (animale periculoase). Omul traieste în grupuri nu foarte mari.Se evita contactul direct cu animalul de mari dimensiuni. Vânatoarea este o activitatea colectiva bazata mult pe haituirea animalelor. împingerea vânatului spre prapastii sau locuri mlastinoase. pithecantropul în Asia si homo habilis în Europa. ranite sau puii. îl ia direct din natura. Ponderea celor doua activitati este variabila de la o zona la alta. care prezenta si avantajul ca are o duritate destul de mare. foarte probabil cu foc. Multimea descoperirilor de pe Prut este usor explicabila: aici omul paleolitic avea la dispozitie o mare cantitate de materie prima. Activitatile umane cele mai importante sunt vânatoarea. când atelierul se gasea la 80 de km distanta de asezare. iar el cunoaste tehnici de vânatoare destul de rudimentare. Este greu de stiut care este raportul exact între vânatoare si cules. Drept urmare. dar nu stie sa-l produca. El este atacat doar dupa ce a devenit inofensiv. Vânatoarea este apanajul barbatilor. vânatoarea asigura subzistenta. silexul în special. ulterior cel de ceata. În timp ce în vestul Europei se prefera dintre animale renul.cliveaza usor si care au un clivaj controlat. deci functioneaza diviziunea pe sexe a muncii. Este logic si foarte probabil ca. în timp ce populatiile din zonele cu clima calda au un regim . Este posibil sa se fi folosit si capcanele. aveau loc pendulari sezoniere dictate de migratia vânatului. Mitoc pe Prut. sunt atestati prin descoperiri osteologice Australopithecul si Homo habilis în Africa.

initial. imperfectiunea uneltelor). Este la fel de probabil ca în cadrul grupului sa fi existat . motiv pentru care paleoliticul este adesea considerat a fi un Paradis terestru. mai mult intuit. De fapt. iar membrii inactivi (copii. fie ca sunt de vânatoare. Densitatea de locuire este mica. în fine. batrâni. în general.Probabil ca o mare parte din timpul liber era afectat unor activitati cultice. sexul a fost întîmplator. Functioneaza deci legea efortului minim. radacini. s-ar fi ajuns la familia pereche. Timpul afectat muncii pare a fi destul de redus. ci doar în gura lor. mai tarziu. un loc important îl detine vatra care este fie simpla. fie înconjurata de pietre. dupa care s-a trecut la casatoria pe grupe. S-a banuit o promiscuitate a relatiilor sexuale. usor adâncita în sol. Locuiesc atât în aer liber. Ei revin ciclic în locurile ce le sunt prielnice. oamenii n-au locuit niciodata adânc în interiorul pesterilor. ci. iar separat un spatiu de dormit. Interiorul pesterilor a fost utilizat mai ales pentru activitati ritualice sau pentru înmormântari. Însasi clima. Ca activitati adiacente. exact atât cât era necesar pentru asigurarea hranei. Natura pare a fi fost destul de darnica. roci. confectionarea îmbracamintii si încaltamintei. Omul este foarte mobil în spatiu datorita faptului ca economia de tip pradalnic duce la epuizarea potentialului cinegetic al zonei. sugerata de existanta unor unelte specializate (racloare si razuitoare). pe raze ce nu depasesc 20-30 km. altele sunt sezoniere. Nu se deplaseaza pe spatii foarte largi. anotimpurile. Un pas înainte s-ar fi facut când a aparut interdictia relatiilor sexuale între parinti si copii si între frati. cât si în pesteri.alimentar în care predomina sau au o pondere nare vegetalele. În cadrul asezarii. preferându-le pe acelea cu gura expusa spre soare. Domeniul relatiilor sociale este putin cunoscut. doar de 2-4 ore zilnic.Unele asezari sunt cât de cât stabile. pot provoca deplasari dintr-o zona într-alta. Grupurile umane erau solidare caci tipul de economie o cerea (periculozitatea vânatorii. dar ele asigura în foarte mica masura subzistenta. dar nu trebuie înteleasa a fi fost fara discernamânt. ocru spre exemplu. rar 80 km. infirmi) erau sustinuti de grup. Economia este considerata a fi de tip pradalnic (sau ocupativ). animalica. fie de exploatare si prelucrare a pietrei. S-a facut adesea presupunerea ca pesterile au fost accesibile doar dupa cunoasterea focului care permitea luminatul cavernelor si alungarea animalelor care salasuiau în interior. trebuiesc enumerate culegerea rocilor de pe terase sau din albiile râurilor. Pentru compensarea insuccesului la vânatoare se pescuia sau se adunau scoici. Se alegeau pentru asezari cursurile de apa (pentru aprovizionarea cu apa potabila) si terenurie nisipoase care absorbeau usor apa pluviala. ca urmare comunitatiele au acces liber la resursele naturale: vânat. depistarea unor substante colorate. Morgan credea ca. prelucrarea pieilor. Functiona egalitarismul. Animalele vânate erau consumate integral. folosit în activitati magico-religioase. În imediata ei apropiere se afla un spatiu rezervat activitatilor domestice si depozitarii uneltelor. fara a se face rezerve de hrana.

Nazarcea.Un facies tipic zonei Carpatice.In România exista mai multe faciesuri musteriene: 1. mai precis silex de Prut). legata de cultul stramosilor si al craniului. Sunt banuite practici magicoreligioase. Este atestat în unele zone canibalismul.Pestera Muierii. PALEOLITICUL MIJLOCIU (120. 12 nivele) fapt datorat bogatiei de materii prime (roca în principal. care acopera interstadiul RissWürm si o mare parte a glaciatiunii Würm. reprezentat prin statiunile de la MitocValea Lupului si Ripiceni-Izvor. o materie prima de mai proasta calitate. Baile Herculane-Pestera Hotilor. uneori cu întreruperi. Ovidiu. caracterizat prin locuirea pesterilor: NandruPestera Curata si Pestera Spurcata. semn ca au fost locuite foarte multa vreme. Un facies caracteristic Moldovei. construite pentru protectia împotriva vânturilor de E-NE. Se cunosc complexe de locuire caracterizate prin adaposturi. dar nu prea sunt documentate.o pestera din Franta). Un facies tipic Dobrogei. Castelu. Poarta Alba.Kou Tian-. defense de mamut si crengi. Asezarile au straturi groase de cultura (5 m la Ripiceni. sprijinite la baza de pietre. Pesterile au depuneri groase de 1. Viata spirituala este aproape necunoscuta. Uneltele sunt realizate. dar nu se poate preciza daca are scop alimentar sau ritual. reprezentat prin descoperirile de la Mamaia-sat. Principala cultura din spatiul actual al României este musterianul (denumirea vine de la Le Moustier . Ohaba Ponor-Pestera Bordu Mare. Borosteni.000) Este o epoca mult mai scurta decât cea anterioara.000/100. Orice discutie pe aceasta tema este inutila si presupunerile nu se bazeaza pe argumente solide. În interiorul lor au fost descoperite vetre de foc. Pestera. dar care este mai frecventa în zona decât silexul. Au avut circa 2 m în înaltime si erau construite din oase lungi. din silex de Prut. care are analogii cu musterianul cunoscut de pe Valea Nistrului. Ulterior pare a deveni o practica ritualica. 3.deja familiile monogame.000-35/30. El prezinta asemanari cu faciesul musterian din Bulgaria. Se foloseste pentru unelte mai mult cuartitul.paravan în forma de arc. CARACTERISTICI ALE PALEOLITICULUI MIJLOCIU . Baia de Fier.Pestera Cioarei. Ele erau acoperite de piei de animale si nu aveau acoperis. din Basarabia.5-2 m. 2. Este posibil ca locuirea frecventa în pesteri sa fie semnul unei raciri a climei. cum era si firesc. Paravane asemantoare se cunosc de la Molodova si Chetrosu.la Chou.

Creatorul musterianului este Neanderthalul, atestat si la noi prin descoperirea a trei falange de la un picior în Pestera Bordu Mare de la Ohaba Ponor. Spre sfârsitul perioadei apare si homo sapiens care vine de undeva din Africa subsahariana. Cei doi au trait o vreme în paralel (40.000-33.000), fara a avea conflicte caci populatia era scazuta numeric (dupa unele estimari cam 10-12.000 de indivizi în întreaga Europa). Neanderthalul nu a progresat foarte mult din punct de vedere al uneltelor si a fost mai static. A disparut in jur de 35.000-33.000 fara a avea urmasi. În aceasta etapa sunt atestate primele unelte din os. Fiind mai usor de prelucrat, osul ofera o mai mare libertate de creatie, drept urmare se diversifica si se specializeaza mult uneltele. Desigur ca cele mai multe unelte sunt, în continuare, din piatra. Tipice acestei epoci sunt vârfurile musteriene ( care pot fi folosite drept cutite de mâna, dar si ca vârfuri de lance), piesele denticulate si gratoarele de forma literei D. Tehnica de confectionare cea mai raspândita este Levallois. Aparitia unor unelte monofunctionale sugereaza ca au loc fenomene de diviziune a muncii (altele decât diviziunea pe sexe). Probabil ca apar fenomene de calificare a unor indivizi pentru anumite operatii. Creste randamentul la vânatoare prin folosirea lancii si sulitei, a bolasului si a curselor. În general se evita contactul direct cu vânatul. Se vâneaza mai ales ierbivore: mistret, mamut, cal, rinocer, cervide, mai rar ren sau antilope. Exista multe carnivore: urs, hiena, leu, pantera, dar nu par a fi vânate. Exceptie fac doar ursii. Se constata o specializare zonala: este vânat mamutul la Ripiceni, calul la Ohaba Ponor si ursul în Pestera Muierii de la Baia de Fier (183 exemplare). Se crede ca specializarea zonala este urmarea delimitarii stricte a teritoriului locuit de grupurile umane. Unii cercetatori vorbesc chiar de aparitia triburilor la acest nivel. Fenomenul de teritorializare a grupurilor umane este consecinta cresterii demografice si are drept urmare aparitia faciesurilor culturale mai sus amintite, dupa o lunga perioada de timp în care cultura materiala a fost destul de unitara. Faciesurile culturale dovedesc ca între grupele umane apar granite, iar ideile circula pe spatii limitate. Este greu de spus daca teritoriul era într-un fel marcat sau cu ce era marcat. Cele mai probabile par a fi fost limitele naturale (râuri, munti, vai). Este clar ca vânatoarea selectiva (a unui anumit animal) este dictata de potentialul faunistic al zonei, dar si de tehnicile si armele de care dispune un anumit grup uman. În timp, apare un fel de dependenta a grupurilor de o anumita specie. Fenomenul de teritorializare duce si la un grad mai avansat de sedentarizare decât în epoca anterioara sau macar de micsorare a razei spatiului în care grupurile umane penduleaza. Un aport din ce în ce mai are în asigurarea subzistentei încep a-l avea pestele si scoicile. Culesul semintelor, fructelor si radacinilor are, în continuare, un rol neglijabil, complementar. Acum se ajunge la producerea artificiala a focului prin frecare sau percutie, ca urmare sunt ocupate masiv si zonele cu clima mai rece. In unele zone ale lumii, cadavrele defunctilor nu mai sunt abandonate, apar primele morminte. In spatiul nostru ele nu sunt inca atestate la acest nivel cronologic. Mortii sunt acoperiti cu pietre sau cu flori (la

Shanidar). Este momentul în care omul constientizeaza moartea. Ca si în epoca anterioara, exista forme de canibalism, de aceasta data si în Europa (Bavaria). Unii cercetatori cred ca ginta bazata pe legaturi de rudenie constituie forma de agregare sociala a acestei epoci.

PALEOLITICUL SUPERIOR (35/30.000-15.000) Aceasta etapa corespunde cu o parte din glaciatiunea Würm (etapa mijlocie si finala). În spatiul actual al Romaniei evolueaza doua culturi: aurignacianul si gravettianul oriental. AURIGNACIANUL (35/30.000-24/23.000) Denumirea culturii vine de la Aurignac (pestera din sudul Frantei). Cultura nu începe în acelasi timp peste tot. Aurignacianul exista în Moldova într-o vreme în care în pesterile carpatice mai exista un musterian tardiv. Se dezvolta pe fond local, musterian. Cele mai importante statiuni din aurignacianul timpuriu sunt Mitoc-Malu Galben, Ripiceni -Izvor si Ceahlau- Cetatica I, toate din Moldova. Piesele tipice sunt uneltele pe aschii: lame denticulate, racloare, burine. Începând cu aurignacianul mijlociu creste numarul siturilor adaugandu-se: Dârtu (in Muntii Ceahlau), Cremenea- Sita Buzaului (in Tara Bârsei), Ciumesti si Remetea (în NV Romaniei). În faza finala apar statiuni si în sudul tarii, la Cernica, Lapos, Giurgiu-Malu Rosu, Vadastra, Ciuperceni. Din Banat se cunosc statiunile de la Cosava, Românesti si Tincova. În aceasta din urma zona se simte o influenta central-europeana prin filiera austriaca (grupul KremsWillendorf). Este vorba de unele unelte tipice Europei Centrale, cum sunt lamele Dufour si vârfurile Krems si Font Yves. Aurignacianul se termina mai repede în Moldova, unde este urmat de gravettianul oriental, dar dureaza mai mult în sudul tarii, unde nu exista gravettian. În Europa, epoca se caracterizeaza mai ales prin dezvoltarea industriei osului. La noi se cunosc mai ales varfuri de sulita din os. GRAVETTIANUL (24/23.000-15.000) Este bine atestat, mai ales în în Moldova la: 1. Mitoc-Malu Galben; 2. Ceahlau-Dârtu; 3. Bistricioara-Lutarie; 4. Cotu Miculinti. În cea din urma statiune a fost descoperit un atelier de prelucrare a osului si a coarnelor de cerb, folosite pentru producerea de harpoane si de ciocane- târnacop. Sunt tipice locuirile în aer liber, pesterile fiind doar accidental locuite. Sunt atestate colibe prevazute cu vetre de foc. Pentru prima data se constata un interes sporit pentru preocupari extraeconomice. Apar primele obiecte de podoaba ca si obiecte ce fac obiectul artei preistorice.Cele mai vechi amulete sunt cele de la Mitoc-Malu Galben (una din silex, alta din os). Se cunosc pandantive din canini

de lup si vulpe si din incisivi de cerb. De la Lapos se cunoaste o statueta. Europa de vest se caracterizeaza printr-o explozie a artei rupestre. De la noi se cunoaste o singura pestera cu peretii pictati, Pestera de la Cuciulat, de pe Valea Somesului, jud. Salaj , unde, într-o sala (3,70 x 2,50), a fost descoperit un perete pictat pe care erau reprezentate un cal si o felina. Atribuirea culturala, deci si datarea (în jur de 10.000) nu sunt foarte sigure pentru ca nu s-a gasit si o depunere arheologica. Apar îndoieli si datorita realismului reprezentarilor de la Cuciulat caci, în epoca, în vestul Europei, sunt tipice reprezentarile foarte schematice. În restul Europei, arta este deja bine reprezentata prin figurinele de fildes de la Vogelherd-Germania (cal) si Geißsen Klösterle (elefant, om). Gravettianul din Moldova prezinta asemanari cu cel de pe Nistru si Ucraina de vest, cel din Maramures si Oas cu cel din Ucraina transcarpatica si Slovacia. În Europa sunt tipice vârfurile La Gravette. În Banat exista si un facies local numit paleolitic cuartitic care caracterizeaza zonele înalte, cu pesteri: Herculane- Pestera Hotilor si Climente I. Populatia acestui facies este interesata de vanarea ursului de pestera. OMUL ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR Tipic paleoliticului superior este homo sapiens-sapiens (omul de Cromagnon), urmasul direct al lui homo sapiens. De aceasta data el este atestat si la noi, prin câteva descoperiri de resturi fosile: 1. Baia de Fier-Pestera Muierii- craniu, mandibula de femeie de 40-45 ani 2. Giurgiu-Ostrovu Mocanu- frontal descoperit în aluviuni, deci fara context 3. Pestera Cioclovina- craniu de femeie de 30-40 ani 4. Pestera La Adam- mugure dentar al unui copil de 6 ani 5. Pestera Ciurului de la Izbuc, în Muntii Padurea Craiului- amprente de picioare: femeie, barbat si copil, peste care s-au suprapus amprente de urs. Daca în epocile anterioare pescuitul era o activitate ocazionala, în paleoliticul superior creste importanta lui. Acum apare si o unealta specializata: harponul. Desigur ca se folosesc si alte metode de pescuit: cu mâna, cu maciuca sau cu sulita. Pasarile, de asemenea, ocupa o pondere mai mare în asigurarea subzistentei. Frecvent vânatoarea este de tip manipulativ. Ea nu are ca scop uciderea animalului, ci capturarea lui si stocarea în tarcuri. Un indiciu în acest sens ar fi unele picturi rupestre din Franta care indica folosirea lassoului pentru capturarea cailor. Apar, asadar, primele forme de stocaj, în ideea ca animalele respective sa fie consumate în perioade când lipseste vânatul. Este, în fapt, un

schimbari climatice. 1970. nu se pot adapta la noile conditii de clima si de fauna si. Bucuresti.Paradisul pierdut. 2001 Mezoliticul in spatiul actual al Romaniei EPIPALEOLITICUL SI MEZOLITICUL (15. recoltarea unor graminee salbatice. începând cu 15. Termenul de epipaleolitic vine sa precizeze o mai pregnanta legatura a acestei epoci cu paleoliticul decât cu neoliticul. Ca forma de organizare sociala. altele se retrag spre zonele alpine. adunarea de moluste. Istoria romanilor (Academia Romana). dar si începutului holocenului. se crede ca este indubitabila existenta tribului care are în proprietate un teritoriu strict delimitat. 1993 5. Bucuresti.000-10. Alte grupuri. mai flexibile. De ce doi termeni ? Leroi Gourhan si Michel Brezillon au facut precizarea ca dezvoltarea în aceasta etapa cronologica este inegala. existand o tendinta generala de încalzire. încearca sa se adapteze la noile conditii si compenseaza lipsa vânatului prin pescuit. I. Bibliografie: 1. cu alte cuvinte incearca sa gaseasca solutii. ca urmare a teritorializarii grupurilor umane si a îngustarii arealului de vânatoare. dependente de specia cu pricina. pas care a fost facut.000. care se reduce la spatiul restrâns din jurul asezarilor.Ripiceni-Izvor. Alexandru Paunescu. Pentru etapa de tranzitie de la paleolitic la neolitic se folossc doi termeni: mezolitic si epipaleolitic. 1993. obisnuite cu vânarea unei anumite specii. Dispar unele animale. 4. Acest lucru contribuie la modificarea faunei si florei. Ligia Barzu.Paleoliticul din Banat. Florea Mogosanu. Bucuresti. Alexandru Paunescu. probabil. 3. Unele grupuri umane. Bucuresti. o urmaresc în deplasarile ei.Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României. 1968. în sensul ca economia este .000).pas important pe drumul domesticirii animalelor. Bucuresti. Paleolitic si mezolitic. vol. Au loc.000-7000/6500) Aceastei etape ii corespund tardiglaciarului (15. Studiu monografic. 2.

Se dezvolta din fondul local si se caracterizeaza prin microlitizarea accentuata a uneltelor. Populatiile mezolitice tind deja spre o economie de tip productiv. în Pestera Veterani si în adapostul Cuina Turcului de la Dubova. Scandinava. având în vedere altitudinea lor ridicata. fie pe cale maritima si apoi prin Muntenegru. GRUPUL SWIDERIAN Acest grup ocupa o zona restrânsa din România. CULTURA SCHELA CLADOVEI (8500-6. o sticla naturala. ca materie prima pentru unelte. NV. prin sapaturile realizate de Vasile Boroneant în localitatea eponima.500) Se dezvolta în Moldova (Erbiceni. GRUPUL EPIGRAVETTIAN Este atestat în Moldova. dar. pe Valea Dravei si Savei. în sensul ca îsi manifesta predilectia pentru unele graminee salbatice a caror cultura o întretin si pentru anumite animale salbatice pe care le captureaza. iar în NV Transilvaniei pentru caprioara si mistret. cochilii perforate. Moldova si Dobrogea au similitudini de dezvoltare cu zona nord-pontica. Ripiceni-Izvor). SE Transilvaniei (Cremenea-Sita Buzaului). grupul epigravetian si grupul tardigravettian sau romanello-azilian. Caracteristica pentru NV Transilvaniei este folosirea intensa. 2. fie pe uscat.000-6. Cuza Voda). MEZOLITICUL Sunt încadrate în aceasta etapa cultura tardenoisiana si cultura Schela Cladovei. 2. Cea mai tipica piesa a acestui grup este vârful pedunculat din silex. unele grupe swideriene au mers spre Pen. pe la 13. din Ungaria. de undeva din Polonia. Dobrogea (Medgidia.000-9. antrent în urmarirea vânatului. la care se aduga obiecte ornamentate din os ( o falanga de cal decorata). din zona italica. altele pe cursul superior al Niprului si al Volgai. pandantive din dinti de animale perforati.500) Principalele grupuri culturale epipaleolitice sunt grupul swiderian. Azi se cunosc situri atât în . a obsidianei. Ripiceni-Izvor si Castelu. GRUPUL TARDIGRAVETTIAN SAU ROMANELLO-AZILIAN Este atestat pe Valea Dunarii.tot una de tip pradalnic.000. Se cunosc statiuni în Cheile Bicazului si doua statiuni de pe Ceahlau: Bardosu si Scaune. în 1965. Este si el un grup intrusiv care vine din nordul Marii Adriatice. Purtatorii lui colectioneaza si ocrul rosu. fiind atestat doar în zona înalta din Muntii Ceahlaului. Romaniei (Ciumesti). hranesc si întretin în tarcuri. 1.000. În urmarirea vânatului. iar NV Transilvaniei cu Slovacia. care provine din zona Tokay. 1. prin Austria si Ungaria. Albesti.500) Cultura a fost identificata relativ recent. estul Munteniei si Dobrogea în statiunile de la Malusteni. Datele 14C situeaza acest grup între 12. Este posibil sa fi existat mult mai multe situri. în Pesterile Climente I si II. sa nu fi fost depistate. TARDENOISIANUL (8. triunghiulare si în forma de semicerc) în proportie de 98 %. Grupul se caracterizeaza prin unelte microlitice geometrice (trapezoidale. Grupul este intrusiv venind.000-10. În Moldova se constata interesul pentru vanarea mistretului si a calului. deci cunosteau deja arcul cu sageti. în zona Cazanelor. la altitudini care depasesc 1000 m. Se pare ca patria lor initiala era însa Germania. 3. EPIPALEOLITICUL (15.

caprioara. Sunt înmormântati în pozitie chircita. Cultura e evidentiaza prin unelte de proasta calitate si putin diversificate tipologic. incepand de acum. Economia se bazeaza pe vânatoare (cerb.si iepure). vulpe. Vlasa). Este vorba de indivizi de talie înalta. Shanidar de exemplu. iar pe la 10. de fapt întretin plante care cresc spontan. Unele obiecte din os sunt chiar decorate prin incizii. Împutinarea vânatului sau retragerea lui spre zonele cu clima rece duce la cresterea ponderii hranei vegetale în alimentatie. Schela Cladovei). o activitate individuala.000 în Germania (descoperiri recente indica chiar o domesticire mai timpurie pe la 14. hydruntin-magar salbatic. În unele zone orientale. morti de moarte violenta: prin lapidare sau decapitare. cu soluri usoare. Se banuieste ca atacatorii ar fi populatii intrusive. În ultimul nivel de locuire de la Ostrovu Corbului au fost descoperite cele mai vechi morminte. apar silozuri pentru depozitarea acestor . Este atestat si canis familiaris. robusti. CONCLUZII Epoca este una de progres chiar si pentru populatiile mai greu adaptabile. castor.000 pentru prima data la Shanidar. realizate din cuart si cuartit. cunoscandu-se în jur de 36 de schelete din aria culturii. de buna calitate: plantatoare. lup. sudice si deci ca neolitizarea acestei zone s-ar fi facut prin violenta si chiar prin exterminarea populatiei locale de catre noii veniti. Au locuinte cu fundatii din piatra. ducând la o mai mare sedentarizare a populatiilor care întretin aceste graminee si care sunt obligate sa astepte coacerea lor. Sunt atestate vetre ovale si rectangulare. tipici reprezentanti ai protoeuropoizilor.România (Ostrovu Corbului. Are foarte multe unelte din os si corn. Cei mai multi au fost descoperiti in statiunea de la Lepenski Vir. mai ales a gramineelor în stare salbatica. Recoltarea gramineelor nu mai este haotica ci sistematica. Pentru macinatul cerealelor sunt folosite râsnite din piatra. vârfuri de sulite. atestat în jur de 12. Veterani. înconjurate de pietre. Ogradena. mistret. nisipoase. Oamenii pescuiesc. sapaligi. Pescari. culeg cochilii de melci si de scoici si fac un fel de pseudocultivare foarte primitiva a unor graminee salbatice. Cultura se individualizeaza mai ales prin frecventa unor bolovani sculptati care reprezinta fete antropomorfe sau zoomorfe. fie din paleoliticul cuartitic din Banat. Sunt preferate pentru locuire malurile joase ale Dunarii. cainele domestic. scormonitoare. Lepenski Vir.000 in China). Se crede ca ei sunt o davada a aparitiei primelor conflicte intertribale. Pentru haituirea vânatului este folosit pentru prima data un animal domestic: câinele. Se crede ca grupul a evoluat fie din grupul romanello-azilian. Ostrovu Banului. probabil datorita interesului evident pentru gramineele salbatice pe care au tot interesul sa le recolteze. cât si în Serbia (Padina. Sunt sedentari. Ostrovu Mare. Aparitia arcului cu sageti face mult mai putin periculoasa vânatoarea. Ea devine. Doi au sucombat datorita faptului ca au fost strapunsi de varfuri de sageti.

De obicei. deci. Cel mai adesea . apar noi tehnici de exploatare a rocilor. Roca se caracterizeaza prin duritate destul de mare (7). obsidiana. dar ele nu s-au pastrat. spargere concoidala (cu valuri concentrice). Culoarea difera de la un depozit la altul. luciu sticlos. Ele deschid perspectiva dezvoltarii schimburilor pe distante mari. aceasta roca nu a fost exploatata în mine. fara a se manifesta un interes aparte pentru o anumita roca. in aceasta perioada. galetele. s-au folosit osul si cornul. piesa microlita defecta fiind eliminata si înlocuita cu alta. Anglia sau Ciclade. Avantajul este acela ca uneltele astfel compuse se pot repara si refolosi. obsidiana care prezinta avantajul ca.graminee. în spartura. saniile si schiurile. Initial au fost folositi bolovanii rulati din albiile râurilor. În confectionarea uneltelor constatam tendinta de microlitizare a pieselor. este foarte taioasa. Se constata un spor demografic. mai ales din paleoliticul mijlociu. destinata. Microlitele sunt de fapt piese foarte mici. controlabil. confectionarii podoabelor. deci de la acest nivel se poate vorbi deja despre minerit. ci s-au adunat bolovanii de silex gasiti pe vaile unor râuri. adica care clivau la lovire. Interesant este ca se vehiculeaza materii si obiecte fara importanta economica: chihlimbarul de la Marea Baltica. monoxila si pe uscat. obsidiana din Insula Melos. cariile (atestate pentru prima oara în cimitirul de la Shanidar). componente ale unor unelte. scoicile Dentalium din Golful Persic. Piatra ca materie prima si tehnici de prelucrare MATERII PRIME SI PRELUCRAREA LOR IN EPOCA PIETREI MATERII PRIME Tipica pentru întreg paleoliticul ca materie prima este piatra. Silexul (cremenea) este o roca silicioasa care se gaseste sub forma de bulgari sau de lentile în rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de creta). in principal. Cele mai utilizate roci au fost silexul. În paralel. trebuie amintit ca. clivaj regulat. cuartitul. Fara îndoiala ca o mare parte dintre unelte au fost din lemn. Ulterior au fost folosite mai ales rocile care se prelucrau usor. dar si aparitia unor afectiuni dentare ca urmare a cresterii ponderii hranei vegetale. În unele zone ale Europei. desfacându-se în aschii si mai ales acele roci care aveau clivaj regulat si. deci rezerve de hrana pentru anotimpul friguros. apar primele mijloace de deplasare pe apa. Aschiile au marginile foarte taioase. Nu în ultimul rând. cu ajutorul puturilor. Un alt element de noutate este folosirea unei roci noi.

are nuante cafenii, cenusii, dar exista si variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit înca din paleoliticul inferior, utilizarea continuând pâna la sfârsitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spatiul actual al României se gasesc pe Prutul Mijlociu, în nordul Moldovei (silexul de Prut), în sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), în Banat, pe Bega Superioara, în Muntii Poiana Rusca (silexul de Faget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapos). Uneori au fost folosite si varietati de silex din Platforma prebalcanica (in sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticla naturala, de origine vulcanica. Are textura vitroasa si este translucida. Se caracterizeaza prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil si spartura concoidala. Este o roca saraca în apa (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagra- violacee, neagra-cenusie, cenusiu- alburie. Aschiile au marginile si mai taioase decât ale silexului. In timp ce în Bazinul Mediteraneean obsidiana exista în cantitati mari, la noi se gaseste rar, în depozite mici în M. Poiana Rusca, în SE Muntilor Apuseni, Maramures sî in Muntii Persani. Ea începe a fi folosita doar în paleoliticul superior, fiind mai frecventa în neolitic, mai ales în aria culturii cu ceramica liniara. Piesele de obsidiana sunt mai numeroase în Transilvania, rare în Banat si foarte rare în teritoriul extracarpatic. Se pare ca o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiana de import adusa din NE Ungariei si estul Slovaciei, din zona Tokay-Prešov. Cele mai multe piese din obsidiana sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca si frumusetea ei au facut ca, adesea, sa fie considerata o piatra semi-pretioasa, motiv pentru care în neolitic se foloseste de multe ori pentru confectionarea unor podoabe, mai ales pandantive. Cuartitul este o roca metamorfica care contine cuart. Ea se formeaza prin recristalizarea gresiei. Are textura compacta. Datorita unor nervuri intrusive, are clivaj neregulat, motiv pentru care pisele din cuartit sunt mai rar folosite si mai grosiere. De la prelucrarea ei ramân multe deseuri. Roca este folosita începând cu paleoliticul mijlociu, mai ales în Banat, în aria culturii musteriene, în paleoliticul superior si în mezolitic, în aria culturii Schela Cladovei. Alte roci utilizate sporadic au fost gresiile, sisturile negre, tuful vulcanic sau chiar unele varietati nenobile de roci semipretioase cum ar fi jaspul sau calcedonia, dar folosirea celor din urma este accidentala. Atelierele de confectionare a uneltelor se afla, de obicei, în zonele cu materii prime. Ele pot fi recunoscute lesne datorita cantitatilor foarte mari de rebuturi de debitaj. Alteori prelucrarea se face în asezirile de resedinta, unde se gasesc mai ales piese finite, mai putine deseuri. Se pare ca între comunitati nu a prea circulat materia prima, ci, mai degraba, piesele finite. Aceasta datorita faptului ca toate aveau acces liber la materia prima, iar transportul rocilor la mari

distante era dificil. Doar pentru obsidiana este presupusa circulatia materiei prime la distante mai mari. La noi este dovedita doar folosirea obsidianei din zona Tokay-Presov si este presupusa, doar pentru Banat, folosirea obsidianei venita din Insula Melos. TEHNICILE DE PRELUCRARE A PIETREI Tehnicile de prelucrare a pietrei au fost reconstituite prin observatii etnografice asupra indienilor din Mexic, papuasilor sau australienilor, dar si prin unele experimente moderne facute mai ales de paleoliticieni din Franta. Tipica paleoliticului este cioplirea care se putea face fie prin percutie, fie prin presiune pectorala. Slefuirea, ca tehnica, este de data mai recenta ca si perforarea, ele aparând pentru prima data în neolitic. Cioplirea presupune o lovire intentionata a unui nucleu în vederea desprinderii de aschii. Se poate folosi ca unealta atat nucleul din care au sarit aschii, cat si aschiile desprinse de pe nucleu. Initial s-au folosit ca unelte doar nucleele, ulterior ele au fost înlocuite tot mai mult cu uneltele pe aschii care valorificau aproape integral materia prima. Pentru cioplire este nevoie de cel putin doua elemente: un nucleu de silex, care se va prelucra si un percutor din piatra cu care se loveste nucleul. Locul unde se izbeste nucleul cu percutorul se numeste plan de lovire. Aschia desprinsa are doua fete, una, cea dinspre nucleu, care prezinta o mica umflatura, numita concoid, si striuri care reprezinta urmele transmiterii undei de soc. Acesta este reversul piesei. Aversul este partea exterioara care, de obicei prezinta pe ea linii, muchii de la desprinderile anterioare de pe nucleu. Talonul se afla în partea aschiei unde s-a aplicat lovirea, deci este o parte a planului de lovire. Percutia poate fi directa sau indirecta. Percutia directa poate fi simpla, pe nicovala, sau bipolara. Percutia directa se face cu un percutor care se tine în mâna dreapta si cu care se loveste nucleul care se tine în stânga. Percutia pe nicovala sau bloc contra bloc este tot o percutie directa, dar percutorul este fix. El se aseaza pe pamânt si se izbeste de el nucleul. Se desprind, în acest fel, aschii care sunt mai groase decât în cazul percutiei directe simple. Aceasta tehnica a aparut în clactonian, la sfarsitul paleoliticului inferior. Percutia bipolara presupune trei elemente. In afara de percutor si nucleu se foloseste o nicovala pe care este asezat nucleul. Tehnica este folosita mai ales atunci când nucleul este de mici dimensiuni. O revolutie în tehnica de prelucrare s-a realizat la finele paleoliticului inferior, în acheulean când a început a fi utilizata o tehnica numita Levallois. Ea presupunea o preparare a nucleului înainte de a se trece la desprinderea aschiilor. Mai precis, în functie de forma dorita pentru aschii (triunghiulare, dreptunghiulare, rombice), se prepara suprafata exterioara a nucleului. Aschiile apoi desprinse aveau aceeasi forma. Percutia indirecta apare în paleoliticul superior. Ea este indirecta pentru ca, în plus fata de cele trei elemente, apare, între percutor si nucleu, o dalta sau un poussoir din os, corn sau lemn. Este necesara decalotarea nucleului de silex în prealabil. Cioplirea prin presiune pectorala a fost utilizata mai ales pentru prelucrarea obsidianei, începând cu paleoliticul superior. Tehnica a fost reconstituita dupa observatiile facute în sec. 17 asupra unor indieni din Mexic. Inainte de a se trece la cioplire, obsidiana suferea un tratament termic. Bulgarele era introdus într-o baie de nisip incins la 200-300 grade C. Rolul baii era acela de a deshidrata roca, fapt ce facea ca ea sa fie mai fin cristalizata, sa aiba o granulatie mai fina. Ca poussoir se foloseste o pârghie din lemn care, la un capat, este despicata si în despicatura se introduce o dalta din os, iar la celalalt capat este bifurcata pentru

a putea fi impinsa cu pieptul. Nucleul de silex este tinut strins intre picioare care au rol de menghina.

O alta tehnica este tehnica retusarii. Lamele desprinse de pe nucleu prin diferite tehnici, pentru a deveni unelte, trebuie sa treaca prin operatiunea de retusare. Adica se aplica pe marginile lamei lovituri succesive cu un percutor, lovituri care duc la desprinderea unor solzisori foarte mici si subtiri. Amprenta ramasa pe lama dupa desprinderea solzisorilor se numeste retusa. Retusarea poate avea scopuri diferite. Retusa de fasonare este retusa care transforma lama bruta în unealta. Se pot executa si retuse de acomodare care urmaresc sa elimine din lama acele portiuni care pot rani, la utilizare, mâna. Retusele pot fi clasificate dupa mai ulte criterii: dupa unghiul de lovire, dupa directia de lovire (dinspre avers spre revers sau invers), dupa dispunerea lor pe piesa :continua, discontinua, marginala, pe întreaga fata, pe ambele fete ale piesei. TIPURI DE UNELTE DIN PIATRA In timp, se remarca trecerea de la unelte masive, pe nucleu, la unelte mici, pe aschii sau chiar la unelte microlitice, adica, potrivit conventiei, sub 4 cm lungime. Procesul de microlitizare este specific finalului paleoliticului superior si epipaleoliticului. Microlitele nu sunt unelte în sine, ci sunt parti componente ale unor unelte. Folosirea lor prezinta un mare avantaj. Unealta compusa din microlite poate fi reparata prin înlocuirea microlitei defecte. Cele mai folosite unelte au fost burinele, utilizate pentru zgâriere si gravarea osului, lemnului si cornului, varfurile de diferite tipuri (foliacee, Font Yves, Krems, La Gravette) care, în functie de sistemul de înmanusare, puteau fi folosite ca varfuri de lance sau ca pumnale (din paleoliticul mijlociu), razuitoarele, folosite pentru prelucrarea pieilor, desprinderea pieilor si a grasimilor, strapungatoarele, utilizate ca sfredele sau ca varfuri de sageti, piesele denticulate, utilizate pentru taisul secerilor sau fierastraielor, varfurile pedunculate (în epipaleolitic) care sunt folosite ca varfuri de sageti, topoarele cioplite (în neolitic), cutitele curbe (in epoca bronzului). Bibliografie:
Alexandru Paunescu- Evolutia uneltelor si armelor din piatra cioplita descoperite pe teritoriul României,

Bucuresti, 1970.
Neoliticul pe teritoriul Romaniei

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROMANIEI (6600-3800/3700)
Neoliticul, epoca nouă pietrei, este o epocă în care se schimbă radical relaţia om-mediu. Schimbarea climei, mai precis incalzirea si stabilizarea ei, in jur de 10.000, a modificat radical modul de viata al oamenilor in aceasta etapa cronologica. Numele epocii subliniază un fapt remarcabil, dar care nu este însă cel mai important: acela că în această epocă se foloseşte o nouă tehnică de prelucrare a pietrei, şlefuirea, dublată de perforare. Materia primă de bază pentru confecţionarea uneltelor rămâne, în continuare, piatra. Vechea tehnică a cioplirii continuă să fie utilizată. De o importanţă capitală este insa trecerea de la economia de tip prădalnic, ocupativ, la cea productivă, prin apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii cu totul noi:

cu precădere. CONSECINTELE PROCESULUI DE NEOLITIZARE Consecinţele apariţiei economiei productive sunt multiple. crescătoare de vite în turme mari. În general. confortabile. o anumită pondere. generoase prin spaţiul destinat locuirii. procentual din ce in ce mai redusa. dar se constată şi urmări negative (apariţia cariilor dentare. dar le vom aminti doar pe cele mai importante: 1.o oarecare creştere a duratei medii de viaţă. 2. Se modifică radical tipul de alimentaţie. durabile. dar şi în timp. Trecerea pe plan secundar a vechilor ocupaţii. ce se caracterizează printr-un sensibil spor demografic. datorată consumului repetat de cereale). . cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. vechile ocupaţii: culesul. în epoca de tranziţie se înregistrează o tendinţă de marire a ponderii creşterii animalelor în detrimentul cultivării. Scăderea dependenţei omului faţă de natură şi capriciile ei. Schimbările sunt în general benefice. populaţii venite din stepele nord-pontice. dar şi printr. de obicei de suprafaţă. domesticirea şi creşterea animalelor. cultivarea primitivă a plantelor. olaritul 4. se dezvoltă aşezările stabile constituite din locuinţe. torsul tesutul. mestesugurile specializate: metalurgia aramei şi a aurului si olaritul Drept urmare. mestesugurile casnice: impletitul. solide. fapt ce are o serie de consecinţe pentru gradul de sănătate al comunitatilor umane. Habitatul cunoaşte modificări notabile. economia neolitică s-a axat pe cultivarea plantelor. este variabil de la o arie culturală la alta. spre exemplu.1. fenomen care devine mai evident în ultima parte a neoliticului. în continuare. care inseamna o epocă mai prosperă. 2. în asigurarea mijloacelor de subzistenţă. datorită pătrunderii în spaţiul est european a unor populaţii intrusive. Raportul dintre cele două ocupaţii devenite de bază. la fixarea comunităţilor umane în spaţiu. doar la sfârşitul eneoliticului şi. a cultivării a dus la o mai mică mobilitate în spaţiu. Multiplicarea mijloacelor de subzistenţă. când se poate vorbi de o sedentarizare totală. vânătoarea sau pescuitul şi dezvoltarea. vânătoarea şi pescuitul trec pe plan secundar. având însă. 5. 3. 4. mai apoi. 3. Sunt abandonate cvasi-total peşterile.

9.VincaTurdaş (Transilvania şi Banat). Denumirea vine de la latinescul eneus= aramă. acorda mai mult timp muncii. Precucuteni (Moldova). Vinca timpurie (în Banat şi Oltenia). Neoliticul timpuriu (6600-5500). Gumelniţa (Muntenia şi Dobrogea). Nevoia de terenuri cultivabile. care se constituie în obiceiuri funerare. în spaţii strict delimitate.Neoliticul dezvoltat (5500-5000). In eneoliticul târziu evolueaza culturile Cucuteni-Ariuşd (Moldova şi jumătatea estică a Transilvaniei). a dus la un amplu proces de deforestizare. ORIGINILE NEOLITICULUI ÎN SPATIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI . în condiţiile unei agriculturi primitive.Pişcolţ (în NV Transilvaniei). Hamangia (Dobrogea). iar spre finele neoliticului se răspândeşte practica înmormântărilor extra muros. de tip extensiv. Eneoliticul timpuriu este reprezentat de culturile Boian (centrul şi sudul Munteniei). fiind acum adorate cu precădere divinităţi protectoare ale ogoarelor şi ale fertilităţii. mai puţin Dobrogea şi NV Transilvaniei) şi Ciumeşti. faza incipientă (în Dobrogea) 3. deci legate de noile ocupaţii. Dudeşti (în Muntenia). Termenul este sinonim cu cel de chalcolitic care vine de la grecescul chalkos=aramă. Vădastra (între Olt şi Jiu). ca omul devine mai activ decat in epocile anterioare. creşte efortul fizic şi timpul acordat activităţilor care au menirea de a asigura subzistenţa. Hamangia. Sălcuţa (Oltenia). Tiszapolgár-Româneşti (Banat şi Crişana) şi Bodrogkeresztúr-Gorneşti (la vest de Muntii Apuseni). PERIODIZAREA NEOLITICULUI Pentru neoliticul de pe teritoriul României au fost definite următoarele etape: 1. 2. Au loc modificări în plan religios. Stoicani-Aldeni (zona de curbură Carpaţilor. de asemenea. Noul tip de economie are şi un puternic impact ecologic. sudul Moldovei). Apar stereotipii de înmormântare a defuncţilor.6. Se constată. in cimitire. Eneoliticul care a fost divizat în eneolitic timpuriu (5000-4500) şi eneolitic târziu (45003800/3700).cu culturile Cârcea-Gura Baciului (în Oltenia şi vestul Transilvaniei intracarpatice). Decea Mureşului (Transilvania). sunt abandonate vechile divinitati protectoare ale vanatorului si vanatului. Lumea Nouă (în Transilvania). Neoliticul reprezintă o altă atitudine faţă de natură şi faţă de viaţă în general. Starcevo-Criş (pe aproape întreg teritoriul României. este o stare psihică nouă care se caracterizează printr-o preocupare constantă pentru viitor. 8.cu cultura ceramicii liniare (în nordul României). 7. Cernavoda I (pe linia Dunării).

Mai mult. însă. fapt care a dus la diminuarea resurselor de vânătoare. Sigur că. ca şi interesul pentru o graminee în stare sălbatică. eventual. care au dus la dispariţia unor animale sau la retragerea altora spre zonele cu climă rece. Aici animalele domestice. deci nu toate trăsăturile noii epoci au apărut concomitent. modele . Ca centre primare de invenţie. deci acolo unde au fost depistaţi în stare sălbatică strămoşi ai unor animale si plante cunoscute. dar numai pentru ceramică. Este. trecerea de la paleolitic la neolitic a fost un proces complex şi de lungă durată. Termenul este destul de discutabil. acela de revoluţie neolitică. Ce i-a determinat pe oameni să ajungă la cultivare şi domesticire. Cultivarea se pare că a apărut prima. plantele şi ceramica au apărut toate deodată şi brusc. Si în cazul cultivării şi în cazul domesticirii au existat o serie de etape intermediare. de obicei. patria lor de origine fiind una orientală sau sud-balcanică. Japonia şi China. Termenul de revoluţie poate fi. apariţia noilor ocupaţii este concomitentă şi bruscă. din specia cerealia. A trecut mult trimp pănă au fost domesticite toate animalele de bază. fie prin deplasări de populaţii. Cel mai apropiat centru de invenţie faţă de Europa şi de noi este cel din Orient. de durată. la nivelul neoliticului timpuriu. in Orient a existat un neolitic aceramic ( la Hacilar. Jerichon). eventual. Se pare. comparând trăsăturile generale ale celor două epoci. brusc şi rapid. Childe. a introdus în literatură termenul de revoluţie neolitică. evolua în sens neolitic. câinele . Faptul că a existat neolitic aceramic este o dovadă. Catal Hüyük. În ceea ce priveşte termenul pus în circulaţie de Childe. Totuşi. deci donatoare. fie prin procese de acculturaţie. adică consideră că ar fi putut exista şi alte centre de invenţie în Europa. În alte zone. căci asistăm la o revoluţie exact în acele spaţii in care populatiile nu au făcut nici un pas concret şi nici un efort. a existat o singură cultură care ar fi putut. artefacte din aproape în aproape. prin preluarea de idei. Contribuţii ştiinţifice mai noi admit posibilitatea pluralităţii nucleare. in spatiul actual al Romaniei. care corespunde mileniilor 9-7. în 1929. Este paradoxul neoliticului. De altfel. care au presupus familiarizarea cu soiurile sălbatice şi o tot mai mare apropiere faţă de animalele sălbatice. cazul continentului european. Aceste constatări au făcut să se vorbească despre existenţa unor centre nucleare de invenţie. Se constată că în mezolitic. paleoliticul şi neoliticul. În centrele de invenţie trecerea nu a fost deloc bruscă. nu şi-au adus nici un aport inventiv care să grăbească trecerea la neolitic. implicit şi al zonei noastre. Gramineele cunoscute şi cultivate în neoliticul timpuriu din spaţiul actual al României ca şi mare parte a animalelor domestice nuşi au strămoşi în această zonă. În Orientul Apropiat. Adică nu au fost constatate elemente de continuitate între cultura ei materială şi cultura materială a neoliticului timpuriu din această zonă. Termenul de cultivare este însă prea pretenţios. drept pentru care se caută originile neoliticului european în această zonă. Mijlociu şi în Africa de NE cultivarea şi domesticirea s-au realizat într-un interval larg de timp. Schela Cladovei (dezvoltata in partea de sud a Banatului). noile invenţii s-ar fi răspândit destul de rapid. domesticirea este un proces complex. de unde.G. Mai mult. mai apoi. el este azi depăşit. deci la conceptul de rezervă? Cel mai probabil schimbările climatice (incalzirea climei) din epoca postglaciară. cea de-a doua pare revoluţionară prin multiplele elemente de noutate. sub formă domestică sau cultivata. au fost acceptate a fi fost Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru mileniile 9-7. aparţinând culturii Cârcea-Gura . mai potrivit este să spunem că populaţiile Schela Cladovei întreţineau o vegetaţie spontanee de tip cerealia. acceptat pentru acele spaţii unde neolitizarea s-a realizat prin colonizare. că această cultură nu a evoluat în sens neolitic. acolo unde paleofauna şi paleoflora dispunea de specii şi soiuri care se pretau cultivării şi domesticirii. termen care presupune că în noua epocă se face un salt uriaş. pentru mileniile 8-7 şi America Centrală pentru mileniile 5-2. în arealul căreia este atestat pentru prima dată un animal domestic. cea mai veche ceramică neolitică din România.

Grâul este cultivat în toate ariile culturale. hordeum vulgare). lintea. triticum). Aceste populaţii au traversat NE Jugoslaviei şi au pătruns mai întâi. Din Banat s-au extins spre Crişana si Transilvania. spelta şi durum. fiind un soi care s-a adaptat foarte bine în zonele cu relief înalt. 4. înaintând pe văile râurilor şi traversând Bulgaria. Triticum monococcum il are ca strămoş pe triticum böeticum. Drept urmare. în căutare de noi terenuri care se pretau cultivării. Aceste populaţii ar fi adus cu ele tehnica de confecţionare a ceramicii. seminţe şi ar fi venit însoţită de animale gata domesticite. în urma unui spor demografic.total teoria conform căreia neoliticul din spaţiul nostru este un fenomen de import. SV Transilvaniei. vulgare. care s-a adaptat extrem de bine la orice condiţii de relief. Triticum aestivum şi . dicoccum. pe Valea Dunării. iar mai apoi au trecut prin pasurile Carpaţiulor Orientali spre Moldova. trebuiesc făcute câteva observaţii. hrişca 7. 2. Primul ar fi dus la apariţia culturii Cârcea-Gura Baciului. azi este împărtăşită cvasi. în arie Gumelniţa. grâul (lat. aestivum.atestată mai ales în sudul României. 5. în primul rand. Oltenia şi o parte din Muntenia. Se cultivă şi astăzi. datorat unui proces de roire şi migraţie pornit din sudul Peninsulei Balcanice a unei populaţii care. cea mai timpurie cultură neolitică. a plecat spre nord. între 0-2000 m. ocupând un spaţiu extrem de larg. Populaţia creatoare a acestei culturi a venit din Grecia. Azi. acest soi a fost abandonat. Se cultivă. secara (lat.ovăzul (lat. iar dintre plantele tehnice cânepa şi inul. compactum. ECONOMIA NEOLITICA CULTIVAREA PLANTELOR Cultivarea plantelor este ocupaţia de căpătâi. Al doilea val de populaţii sudice a dus la formarea culturii Starcevo-Criş. secale).sunt atestate în zona noastră: triticum monococcum. borceagul Dintre leguminoase sunt atestate bobul. de unde cultura lui s-a răspândit pe spaţii foarte largi. orzul (lat. care asigură baza alimentaţiei. prezintă asemănări de formă. 3. care a evoluat în Oltenia. graţie faptului că a fost un soi nepretenţios. Se vorbeşte de mai multe valuri de migraţie dinspre sud. avena sativa) 6. o serie de cereale: 1. Cu privire la soiurile de cereale cultivate. care a exista în stare naturală în Orient. Dintre pomii fructiferi este atestat doar mărul în aria Cucuteni. Iniţial a fost cultivat în Asia Mică. Caucaz şi în sudul Peninsulei Balcanice. în Banat. tehnică de ornamentare şi motive decorative (pictură cu linii şi buline albe) cu ceramica de tip proto-Sesklo din Grecia şi cu ceramica Karanovo I din Bulgaria. ajungând până în zona Clujului. la care se adaugă spaţii din fosta Jugoslavie şi Ungaria. mazărea. Triticum dicoccum a existat în stare sălbatică doar în Iordania şi Israel. aproape întregul areal al României de azi (exceptie fac Dobrogea si NV Transilvaniei).Baciului. panicum miliaceum). meiul (lat.

ci intr-un areal ingust cu care comunitatile erau familiarizate. adică la nivelul neoliticului timpuriu. în sensul că se cultivă pe aceeaşi tarla mai multe soiuri de grâu. pe un teren epuizat are urmări benefice pentru sol care se îmbogăţeşte cu azot. se acumulează experienţă şi se fac observaţii riguroase asupra fiecărui soi în parte. Este. fiind selectate şi cultivate doar cele care se adaptează perfect la condiţiile de relief şi climă ale unei zone date. Prin cultivarea concomitentă. nu au existat în stare sălbatică în spaţiul nostru. Uneltele folosite pentru cultivare sunt destul de primitive: plantatorul. care. adica destul de primitive. de obicei. În general. se fac experimente în materie de cultivare. Spre exemplu cultivarea unor leguminoase. fapt ce se constituie într-un argument pentru teoria neolitizării ca fenomen de import. numite uşoare. adică frecventa strămutare a vetrei satului. deci asolamentul şi că aşa s-ar explica. spre finele neoliticului. Iran şi Irak. s-ar fi cunoscut deja rotaţia culturilor şi lăsarea pămâtului în pârloagă. desigur nu la distanţe foarte mari. semn că nu se cunoşteau foarte bine calităţile fiecărui soi şi modul în care se adaptează acestea la factorii de mediu. indiferent de capriciile vremii. comunitatile se fixează la triticum vulgare. comunităţile îşi asigurau. se cunosc unele unelte din corn de cerb care ar fi putut fi folosite drept brăzdare pentru aratru. Spre sfârşitul neoliticului se bănuieşte că ar fi apărut deja un plug primitiv din lemn.compactum sunt hibrizi ai primelor două soiuri. soiurile cultivate la nivelul neoliticului nu au antecedente locale. nu sunt foarte bogate în substanţe nutritive. . a fost folosit focul. cu aceeaşi plantă. Având în vedere că uneltele au fost destul de primitive. în eneolitic. Există doar puţine indicii în acest sens: o statuetă de lut care pare a reprezenta o vită înjugată. au fost exploatate mai ales solurile afânate. iar în aria culturii Cucuteni din Moldova soiurile agreate sunt triticum compactum şi vulgare. Spre exemplu. câteva oase de bou castrat provenite din aria culturii Vădastra (neolitic mijlociu) despre care se crede că a fost castrat în ideea de a fi folosit ca animal de tracţiune. tot atât de bine putea fi descoperirea asolamentului sau a îngrăşmântului natural. deci spre finele neoliticului. cunoscute din Mesopotamia sau Egipt. În timp. un minim de cereale. în arie Gumelniţa. nicăieri în Europa ele nu sunt atestate atât de devreme. Azi s-a demonstrat că urmările incendierii pot fi pozitive doar un an ( arderea duce la creşterea procentului de potasiu din sol) şi că repetarea acestei operaţiuni la nesfârşit duce la epuizarea solului. Desigur că nu avem certitudinea ca soluţia a fost aratrul. Metodele de cultivare sunt la fel ca şi uneltele. Este posibil ca paiele rămase după recoltare să fi fost şi ele incendiate mai ales că este încetăţenită şi azi părerea falsă că incendierea resturilor de vegetaţie duce la îngrăşarea pământului. ducea la epuizarea solurilor. semn că fuseseră găsite soluţii pentru o profitabilă exploatare a solului. Iniţial. Pentru defrişarea pădurilor. sedentarizarea totală. climă. Orzul (hordeum) este cunoscut în stare sălbatică (hordeum spontaneum) în Asia Mică. nisipoase. Liban. totuşi. numit aratru. Arheologia nu are mijloace pentru a stabili dacă s-au folosit îngrăşminte pentru îmbunătăţirea calităţilor solului. mai degrabă. Se bănuieşte că. Privitor la cultivare trebuiesc făcute câteva observaţii foarte importante. de aceea termenul cel mai potrivit este cel de grădinărit. deci originea lui este tot orientală. foarte probabil să fi fost folosit bălegarul în acest sens. în neoliticul final. care acopereau spaţii foarte largi. La acestea se adaugă faptul că. condiţii de umiditate şi relief. săpăliga din corn de cerb. drept urmare se abandonează soiurile nepotrivite. fapt care explică semisedentarismul neoliticului timpuriu. De asemenea. care a fost descoperită în aria culturii Tripolie din Basarabia. Cât priveşte îmbunăţirile funciare de tipul irigaţiilor. Palestina. populaţiile sunt total sedentarizate. Cultivarea repetată a aceluiaşi lot. Doar în Spania se cunosc din chalcolitic. precum bobul şi mazărea.

Studii de data recenta aduc noutatea ca el ar fi existat deja in jur de 15-14. Nu se ştie dacă pământul era exploatat în devălmăşie. înmulţirea turmelor în stare de captivitate. urmărirea animalelor domestice în deplasările lor. Loturile cultivate. Unul dintre acestea ar fi adoptarea de pui de animale de catre comunitatile de vanatori. Toate animale domestice au fost domesticite pentru prima dată în Orient. inclusiv câinele despre care s-a crezut că ar fi apărut mai întâi în Europa. dar si altele. care poate stabili specia si varsta de sacrificare a animalelor pe baza studierii resturilor osteologice. îngrădirea turmelor în ţarcuri şi asigurarea hranei acestora. animal care era util vanatorilor. studierea ADN-ului permite stabilirea arborelui genealogic al speciilor domestice actuale. atrofierea coarnelor. ori din Europa se cunoaste doar din jurul anului 10. În general. care trebuie sa fi fost importanta. Casele sunt prea concentrate în spaţiu ca să permită cultivarea intravilană. nu puteau fi foarte departe de aşezări pentru că nu erau cunoscute încă mijloacele de transport terestru (carul). Domesticirea ca proces este foarte greu de reconstituit. precum şi în Iran. care avea un jgheab in care erau fixate microlite din silex. pe de altă parte. Can Hasan). Un alt scenariu presupune gestionarea animalelor salbatice si vanarea selectiva a animalelor. Aceste etape ar fi: 1. Acest scenariu este de admis mai ales in cazul cainelui. nu departe de ele. sau de către familiile individuale. indiferent de sex sau vârstă. Irakul (Shanidar). cum există pentru Mesopotamia (canale de irigaţie) sau China (fântâni). este credibila idea ca participau la activităţile agricole toţi membri valizi ai colectivităţii.supravegherea. Uneori se recoltau in prima faza doar spicele si abia ulterior si paiele. spre exemplu scaderea vitezei de deplasare. Anatolia (Hacilar. lipite cu rasini. dupa care erau legate si transportate spre asezari in baloti. Apariţia aratrului este posibil să fi dus la propulsarea bărbatului în activităţile de cultivare mai mult decât înainte. care. nu pot fi confirmate pe cale arheologică. Zona orientală de invenţie cuprinde Iranul (Ali Kosh). Nu avem nici o informaţie cu privire la lotificarea suprafeţelor cultivate. Domesticirea duce in timp la modificari morfologice si comportamentale ale animalelor datorita selectiei controlate de catre om. Azi este o certitudine că pe la 12. desigur. fie prin taierea cu secera. păzirea turmelor aflate în stare de libertate.Gramineele erau recoltate fie prin smulgere cu tot cu tulpina. Este atestata o secera realizata din corn. 3. de întreaga comunitate. motiv pentru care azi avem mai multe scenarii posibile. care constituiau taisul secerei. Mai nou. Se . spre exemplu a celor batrane sau a celor aflate in exces. 2. Printre modificarile comportamentale ar fi de amintit in primul rand comportamentul pasnic in prezenta omului. Acest lucru este sugerat de faptul ca uneori ceramica neolitica contine ca degresant exclusiv pleava ramasa dupa recuperarea boabelor. 4. Siria (Ras Shamra). de culoare.000 in Estul Asiei.000 fusese deja domesticit la Shanidar. Practic este foarte dificil de stabilit momentul în care un animal a devenit domestic. Dintre modificarile morfologice pot fi enumerate cele ce tin de talia animalelor. Tot pe baze logice se presupune că între vânătoare şi domesticire au existat câteva etape intermediare.000. în Irak. Terenul cultivat era situat în afara aşezărilor. DOMESTICIREA SI CRESTEREA ANIMALELOR De un real folos pentru studierea domesticirii si cresterii animalelor este paleozoologia. Palestina (Jerichon).

bos primigenius. se pare în Palestina. Strămoşul său sălbatic. procentual vorbind. Tot în mileniul al 7-lea este atestat şi boul domestic în Grecia de nord. În neoliticul romănesc nu se cunoaşte nici o cultură în aria căreia ponderea vânătorii să fi fost mai mare decât cea a creşterii animalelor. excepţie făcănd căinele cunoscut inca din mezolitic. În general. O specie de muflon (muflonul de Corsica) care s-a pretat domesticirii a trăit şi în sudul Europei. la creşerea animalelor domestice. atestat în Asia Mică. dar şi exploatarea la maxim a unui animal (ne gândim la folosirea animalului nu numai pentru carne. în pofida acestui fapt. Vârsta de sacrificare este foarte importantă pentru că ea precizează modul în care este exploatat un animal. Calul va fi târziu domesticit. mai precis o capră domesticita poate redeveni sălbatică. a trăit şi în Europa. O excepţie este înregistrată în faza a II-a a culturii Sălcuţa. care se preta domesticirii. ca forma de asigurare a subzistentei. fapt care oferă posibilitatea perpetuării speciei. Cele mai numeroase au fost bovinele. Procentele foarte ridicate de oase provenite de la animale domestice indică o trecere bruscă de la vânâtoare. Se constată o preocupare pentru selecţia speciilor de animale în funcţie de zona de relief. în Irak. O specie de capră sălbatică. derivate). în Corsica. la 6500 la Jarmo şi la 6200 la Nea Nikomedia (în Grecia). Spania şi Grecia. estimata pentru Ukraina. inclusiv in spatial nostru. Porcul este întotdeauna sacrificat în jurul vârstei de un an. a existat în paleolitic în întreaga Europă. urmate de porcine şi doar pe ultimul loc se situeaza bovinele. urmate de ovi-caprine. primele animale domestice. cam la aceeasi data in China. în intervalul 4000-3000. care este valabilă pentru toate culturile neoliticului. în zona noastră nu s-a ajuns la domesticirea lor de catre comunitatile locale. Cea mai optimista data ar fi in jur de 4000. acest procent arată că vânătoarea a fost abandonată cvasi-total. cu foarte puţine excepţii. dar nu este încă sigur că ea ar fi fost domesticită independent de centrele orientale. când atinge maximul de greutate. Sicilia. cel mai probabil pe la 3500. Cainele are trei posibili stramosi: lupul. De asemenea. A existat o ierarhie a animalelor domestice. Sardinia. Porcul domestic este cunoscut pe la 7000 la Ras Shamra (Siria). 96 %. O statistică făcută pe resturile osteologice din stratul cel mai vechi de la Cârcea indică 76 % animale domestice. apar cu cea dintâi cultură neolitică: Cârcea-Gura Baciului. Iran şi Cipru.consideră că o etapă importantă în domesticirea animalelor este momentul în care se constată o riguroasă selecţie a speciilor şi apar stereotipii la vârsta de sacrificare a animalelor. Capra a fost domesticită în jur de 7000. fază în care predomină ovi-caprinele. pornindu-se de la muflonul roşu. Creşterea lui . Analizele recente de ADN indica lupul ca stromosul cel mai probabil si indepartat al cainelui. iar alta. sus scrofa şi calul sălbatic. In spatial actual al Romaniei existau în fondul genetic bos primigenius . Cea mai veche oaie domestică este atestată la Shanidar. în intervalul 9000-8000. porcine şi câini. dar. în Asia Centrală. Pe teritoriul nostru. fiind alese acelea care se adaptează cel mai bine la condiţiile de mediu. în funcţie de animal. coyotul si sacalul. de la Gura Baciului. Oaia a fost domesticită în Orient. De precizat este faptul că la capră procesul de domesticire nu este ireversibil. ci şi pentru obţinerea unor produse secundare. creşterea numărului de porci indică o sedentarizare totală. fără etape intermediare.

pentru că ele erau mai stabile în spaţiu.n. deci ceramica a aparut deodată cu cea mai timpurie cultură neolitică: Cârcea. 1961. ba chiar în epoca de tranziţie ele sunt foarte puţine în Europa. din lemn scobit. burdufuri din piele sau chiar tigve de animale. deci ceva mai târziu. in prealabil. Iran şi Siria) ca şi în Japonia se situează în jur de 8000 i. Contribuţii la problemele neoliticului în România. Ceramica se bănuieşte că a apărut mai întâi la populaţii cultivatoare de plante. Oaia este sacrificată la o vârstă cuprinsă între 4 -10 ani. Castrarea bovinelor este atestată prima data la nivelul culturii Starcevo-Criş. Femelele sunt sacrificate la vârste mai avansate decât masculii. Doar după ce bovinele au început a fi folosite ca animale de tracţiune..e. înainte de-a fi inventat ceramica. De abia în epoca bronzului calul a fost folosit altfel decat pentru hrana. În ceea ce priveşte calul. poate şi lutuite ca să poată adăposti lichide. neconfirmată de alte descoperiri şi foarte îndoielnică. Cifra avansată pentru apariţia ceramicii în Orientul Apropiat (Fenicia-Byblos.Gura Baciului. Consideratii. 1987. descoperirea este singulară. care sunt sacrificaţi în momentul în care ajung la greutatea maximă.după această vârstă este inutilă pentru că sporurile în greutate sunt de aici încolo neglijabile. utilizat la călărie. În cazul bovinelor. a folosit recipente din alte materiale: din piatră. comparativ cu cultivarea plantelor sau creşterea animalelor. Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. erau castraţi. a crescut vârsta de sacrificare a masculilor care. în lumina noilor cercetări. coşuri împletite din nuiele. apariţia ceramicii este legată de sedentarizarea comunităţilor umane. Nu există alte atestări de cal domestic la acest nivel cronologic. Bucureşti. Asadar. Pe teritoriul nostru nu a existat neolitic aceramic. fiind nomade. cele de păstori. Bucuresti. Oaia întâlnită în neoliticul românesc are 60 cm la greabăn şi are ca strămoş pe ovis orientalis. fapt ce indică că ea este folosită şi pentru lapte şi lână şi că este asigurată şi perpetuarea speciei. vârsta de sacrificare diferă in primul rand în funcţie de sex. deşi s-a făcut afirmaţia că în aria culturii Vădastra ar fi fost descoperit deja din neoliticul dezvoltat un cal domestic de talie mică. realizate din fructe cu coajă lemnoasă. în Orientul Apropiat a existat şi un neolitic aceramic. preferau recipiente uşoare şi incasabile. Mestesugurile in neolitic MESTESUGURILE IN NEOLITIC OLARITUL APARITIA CERAMICII. Prin urmare. BIBLIOGRAFIE: Dumitru Berciu. realizate din lemn sau piele. Fără îndoială că omul. IMPORTANTA CERAMICII .

in chip special în prelucrarea metalelor. poate indica deosebiri în ceea ce priveşte prosperitatea unei comunităţi sau a unui grup din cadrul acesteia. ci. Metoda termoluminiscenţei. deoarece noile recipiente au făcut posibilă fierberea şi prăjirea şi folosirea unor alimente care nu sunt comestibile în stare naturală. De asemenea. De o deosebită valoare este ceramica pentru surprinderea unor legături interculturale. în primul rând. De asemenea. studiul ceramicii poate da informaţii despre viaţa cotidiană a unei epoci: nutriţie şi rafinamente culinare sau despre viaţa religioasă. Statuetele de la Hacilar (66 de piese) au fost supuse unei analize de acet fel şi s-a ajuns la o concluzie de-a dreptul neaşteptată: 40 erau falsuri recente. câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. Ambele metode sunt costisitoare şi. care au putut fi aplicate ulterior în alte domenii. Apariţia ceramicii nu este importantă doar pentru arheologie. fiind artefactul pe baza căruia au fost definite grupele culturale cunoscute până în prezent precum şi ariile lor de răspândire. 2. a cerealelor şi lichidelor. ştiut fiind faptul că o serie de vase au fost folosite exclusiv în oficierea unor ritualuri religioase (vasele pentru libaţii sau de ofrandă. sistemul de construcţie a cuptoarelor. În procesul de fabricare a ceramicii s-au acumulat. Vasele au permis depozitarea în bune condiţii a rezervelor de hrană. vasele antropomorfe şi zoomorfe). pastei şi a materiilor prime folosite pentru frământarea ei . pe durata răcirii. oale găsite în cuptoare de ars ceramica sau pe vetre. din pacate. indiferent de epoca. Reactivarea duce la apariţia unei raze de lumină care este măsurabilă. Gustul artistic sau lipsa lui. toate putand fi puse in evidenta prin surprinderea unor tipuri ceramice intrusive in anumite spatii. potasiu 40. Apariţia ei a schimbat hotărâtor alimentaţia. numeroase cunoştiinţe tehnologice cu privire la reglarea arderii. a unor relaţii de schimb sau chiar a unor mişcări de populaţii. presupune cunoasterea: 1. prin experienţe repetate. prin folosirea a două metode fizice: 1. pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prabuşit pe loc. de exemplu. motive sau tehnici decorative utilizate. ca şi transportul lor la mari distanţe.Ceramica este pentru arheolog extrem de importantă. CERAMICA NEOLITICA Studiul ceramicii. metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars care au rămas pe loc după ardere ca. atunci când este vorba de forme ceramice. pe baza tipologiei ceramicii şi a evoluţiei ei în timp. Pe baza studiului ceramicii pot fi depistate centrele de olari ca şi arealul deservit de acestea. care se bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora. Metoda arheomagnetică. thoriu). nu există laboratoare în România pentru aplicarea lor. Ceramica poate fi şi un mijloc de datare. Drept urmare. fapt ce duce la reactivarea elementelor radioactive conţinute de ceramică sau absorbite din sol (ca uraniu 238. Ceramica se încălzeşte la o temperatura de aproximativ 500 grade. Calitatea ceramicii poate fi expresivă şi în departajarea indivizilor din punct de vedere al statutului social. au fost periodizate toate aceste culturi. pentru viaţa cotidiană a comunităţilor neolitice.

La acestea se adaugă degresanţi. Examinarea cu ochiul liber este. cu apă. tehnicilor şi ustensilelor de ornamentare 5. bineinteles. motivelor decorative 6. cel din urmă putând ajuta la depistarea depozitelor de argilă utilizate. desigur. dar şi cu ajutorul microscopului petrografic. asta doar după ce ceramica a fost bine spălată şi a fost îndepărtată crusta calcaroasă care s-a depus pe ea în urma zacerii în sol cu ajutorul unui detartrant. Mai există o metodă de studiu: bombardamentul cu raze beta. metoda cea mai la îndemână şi cel mai des utilizată. cel mai adesea o soluţie slabă de acid acetic sau clorhidric (10%).2. procedeelor de ardere STUDIUL PASTEI SI DEGRESANTILOR Pasta se poate studia cu ochiul liber. care au rolul de-a asigura elasticitatea vasului şi de a împiedica fisurarea lui dupa . Materia primă de bază este lutul sau argila care se amesteca. tipologiei formelor ceramice 4. procedeelor de modelare 3.

Iniţial vasele au toate fundul drept. care se lipeau de fundul vasului. în principal. Pentru obţinerea unei paste intermediare sau fine s-au folosit alţi degresanţi: nisipul amestecat cu pietricele. TEHNICILE DE MODELARE A CERAMICII. unde exista din abundenţă această materie primă. Cei mai vechi şi cei mai răspândiţi degresanţi la nivelul neoliticului au fost pleava şi paiele tocate. Pasta intermediară era utilizată cel mai adesea pentru recipiente în care se gătea sau din care se mânca. iesite din uz. de provizii.. cernut. Există. de regulă. din benzi de argilă. apare târziu. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare. de gătit sau de transport. tehnica au columbin. deşi era cunoscută în Grecia încă din epoca bronzului. iar nisipul fin. care facilita rotirea vasului şi-l expunea mai puţin la deformări cu ocazia realizării decorului. se obţinea o ceramică destul de grosolană. Studiul atent al exteriorului şi interiorului vasului. Ultima operaţie era netezirea peretilor atât la exterior . 2.evaporaea apei. până când se obţine o pastă perfect omogenă. fapt care indică folosirea unui suport uşor curbat. o pastă intermediară. drept pentru care aceşti degreasanţi fie au fost abandonaţi în favoarea altora. Cine modela vasele? În general se admite că. date spre expertiză la Institutul de medicină legală. nisipul fin. tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici. De asemenea. a modului în care a crăpat vasul (de obicei în locurile de îmbinare. Este de precizat că degresantul are un rol hotărâtor pentru calitatea vaselor. la început. 3. care sunt mai vulnerabile) poate aduce indicii cu privire la tehnica de modelare. de sudură. iar pasta fină pentru recipiente de cult sau vase din care se mânca sau se bea. o pastă de bună calitate. apar şi alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare. care nu prea putea fi decorată. vasele erau modelate şi decorate de femei. deci când olăritul nu era un meşteşug specializat.n. Acesta trebuie sa fi fost şi un prim pas care a dus mai târziu la apariţia roţii olarului. par a confirma această ipoteză. . prin folosirea paielor şi a plevii. deci în epoca La Tène. cioburile mărunţite provenite de la vase sparte. Pentru ceramica de uz gospodăresc. unde au fost examinate amprentele digitale. cultură care se dezvoltă în Dobrogea. Unele vase ale culturii Boian. cernut. În spaţiul nostru roata olarului. cochiliile de scoici sau de melci pisate. în timp. pe la 450 i. Desigur că. Astfel. Ulterior apar şi vase cu fundul plan-concav. Cochiliile de scoici sunt folosite mai ales în aria culturii Hamangia din neoliticul dezvoltat. căci nu mai era rotit vasul. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. pleava este caracteristică mai ales neoliticului timpuriu şi mai ales vaselor mari. calcarul pisat. mai degrabă miniaturale.e. Nisipul cu pietricele sau cioburile pisate dau. ci suportul. ci unul casnic. cochiliile de melci şi scoici sau calcarul cochilifer au fost degresanţii cei mai utilizaţi la sfârşitul eneoliticului şi în perioada de tranziţie la epoca bronzului. fie au fost găsite soluţii (de exemplu acoperirea suprafeţei vasului cu un strat subţire de lut) pentru a se depăşi acest impas. Se realiza mai întâi fundul rotund şi plat al vasului peste care se aşezau colăcei din lut cu diametru variabil. Toate aceste materii prime se amestecă bine şi se frământă. frământarea unui boţ de lut şi scobirea lui. De regulă. Construirea vasului din fâşii. cât si in interiorul vasului. 3 tehnici: 1.

Descrierea prin asocierea unei forme ceramice cu obiecte contemporane. în formă de borcan. gât. de genul vas de tip lekithos. 1. în formă de sac. tronconic. . deci când apar anumite stereotipii sau canoane de modelare şi de decorare. este cel mai probabil ca femeile să fi fost cele care realizau vasele. Descrierea ceramicii (ca şi tipologia ei) trebuie să fie foarte obiectivă şi precisă. Se folosesc termeni ca vas în formă de pepene. În plus. cilindric. etc. Descrierea este impresivă şi subiectivă. 3. dacă s-a găsit. torţi. avantajul ar fi doar acela că descrierea este expeditivă. etc. Termenii au ambiguitate: ce fel de pepene ? (sferic sau ca o minge de rugbi?). Folosirea în descriere a unui limbaj geometric: vas semisferic. pentru a putea fi uşor înţeleasă. FORME CERAMICE IN NEOLITIC Există. atunci când se poate vorbi despre olărit ca meşteşug specializat. cunoştinţe speciale legate de folosirea şi reglarea cuptoarelor. kantharos. krater. Este cea mai expeditivă. Inconvenientul este acela ca descrierea nu este foarte rapida si poate deveni plictisitoare pentru cititor. indivizi care se ocupă doar de această activitate şi în momentul în care sunt viziblie seriile ceramice. Asta pentru că meşteşugarii produc mari cantităţi de oale. nu este întotdeauna sau întru totul respectat. În arheologie este absolut obligatorie descrierea vaselor şi alcătuirea unei tipologii a formelor ceramice tipice pentru o aşezare. este mai greu de admis că. trunchi. însă. conic.realizată în casă. sferic. aprovizionare cu combustibil pentru întreţinerea arderii. adică în eneolitic. pe parcursul neoliticului. ovaidal. 2. de frământare a lutului. Totuşi. amforă. Acest sistem nu poate fi consecvent aplicat din mai multe motive: exista de multe ori vase care nu-şi găsesc corespondent de formă în ceramica grecească sau asemănarea de formă a unor vase cu forme ceramice greceşti este uneori foarte aproximativă şi forţată' fapt ce creează cititorului imagini false. bitronconic. greu de atins. de cult. Denumirea formelor ceramice prin folosirea unor termeni care denumesc ceramica grecească. pentru o cultură. cu rol funerar. de la o zonă la alta. dar şi cea mai defectuoasă metodă pentru că este total subiectivă şi greu de înţeles. în formă de sticlă. Acest mod de descriere prezintă marele avantaj că este uşor de vizualizat şi este mult mai obiectiv. de băut. pentru o necropolă. face posibilă descrierea tuturor părţilor componente ale vasului: fund. Se pot remarca mai multe tendinţe atunci când se denumesc şi se descriu vasele. tot femeile ar fi fost cele care se ocupau în exclusivitate cu el. pentru că ele ştiau cel mai bine de ce au nevoie în gospodărie. ce fel de borcan sau de sticlă?. etc. deoarece nu s-a găsit încă un limbaj comun sau. Forma este desigur dictată de funcţionalitatea vasului: vas de provizii. etc. de transport. de mâncat. de la o etapă la alta. existând în paralel cu cel specializat şi asigurând minimul necesar în materie de oale pentru o gospodărie. Fără îndoială că olăritul ca meşteşug casnic nu a dispărut decât foarte târziu. o mare varietate de forme ceramice. de gătit. de la o cultura la alta. fapt ce presupune operaţii dificile de scoatere a materiei prime. în evul mediu. arsă pe vatră. Se poate vorbi deci de olărit ca de un meşteşug specializat în momentul în care apar cuptoarele de ars ceramica. Este un deziderat care este.

tipice culturii Cucuteni.O descriere corectă trebuie să aibă în vedere toate părţile componente ale vasului: fund. partea inferioară a corpului. 1. gâtul. mai rar amforele. altele tipice doar unora dintre ele. frecvente în aria culturii Gumelniţa. partea superioară a corpului. Este o tehnică comună tuturor culturilor neolitice. de tip binoclu. diferite tipuri de pahare. . vasele antropomorfe sau cu capac antropomorf din aria culturilor Vinca si Gumelnita. bolul. Ca forme mai deosebite pot fi amintite vasele duble. Cele mai frecvente vase în neolitic sunt vasele mari de provizii. vasele zoomorfe. TEHNICI DE ORNAMENTARE A CERAMICII IN NEOLITIC Sunt atestate la nivelul neoliticului destul de multe tehnici de decorare a ceramicii. sau metal. umărul. cupa cu picior. torţile. castroanele semisferice sau bitronconice (unele suspendate pe suporturi cilindrice). incizarea. motiv pentru care exemplificarile sunt inutile. unele general valabile pentru toate ariile culturale.constă în zgârierea peretelui crud al vasului cu ajutorul unui obiect ascuţit din os. lemn. buza. apucătoarele sau proeminenţele.

tehnică care are ca scop acoperirea porilor vasului şi înobilarea suprafeţei vasului care. cu rogojini sau ţesături (cultura Tisa). cu degetul. capătă un luciu metalic. Gumelniţa). ci este stropit cu acest amestec. aproape întotdeauna asociată cu excizia. 4. Operatiunea se poate face cu pieptenele.este o tehnică tipică mai ales neoliticului dezvoltat. cu degetele. Consta în sculptarea în peretele crud al vasului cu ajutorul unei ustensile de forma unei spatule. mai rar roşie. cu şnurul. Tehnica este folosită pentru a acoperi porii vaselor şi pentru a uniformiza suprafaţa vasului. Tehnica s-a folosit mai ales în ariile culturilor Dudeşti. Drept urmare apar ornamente adâncite. de forma unei ştampile. care contrastează cu fondul vasului. De obicei sunt tratate în această manieră vasele de gătit. dublata de presare. deci tipică în primul rând culturilor Vădastra şi Boian. fiind mai zgrunturoase. de consistenţa noroiului.este tehnica mai sus amintită. Canelarea este tot un fel de lustruire. 3. Lustruirea. in special culturilor Vădastra şi Boian. de obicei albă. Totodată. amestecul de lut cu apă este mai dens. sunt si mai puţin alunecoase si mai usor de manipulat in bucatarie. 6. după care. în vederea decorării. Impresiunea sau imprimarea constă în apăsarea peretului crud al vasului cu diferite obiecte care-şi lasă amprenta pe perete si se constituie in element de decor. mai ales dacă degresantul a fost pleava. Se face cu pietre sau cu lustruitoare din lut.2. cu mult lut. În acest caz. în care apoi se scufundă vasele modelate şi zvântate. . stratul gros de lut având proprietăţi termorezistente. 5. cu unghia (Starčevo-Criş. scotand in evidenta motivul ornamental. Constă în formarea unei băi din amestec de lut cu apă. care se numeşte angobă sau slip. Incrustarea cu materii colorate. vasul nu se mai cufundă. prin lustruire. pe pereţii vasului se depune un strat subţire de lut. vasele tratate în acest fel. În urma acestei opeaţiuni iau naştere pe pereţii vasului un fel de pliuri adâncite. cu măturica. dar şi culturii Hamangia. folosindu-se scoica cardium). se uniformizează suprafaţa vasului. care. Uneori. Vinča-Turdaş. se umplu cu o substanţă. Cucuteni. ulterior. Barbotinarea este o tehnică foarte răspândită în neolitic. 7. cu scoica (tipic pentru Hamangia. excizarea. de consistenţa unei smântâni. În urma acestei operaţiuni.

Precucuteni şi Cucuteni. Cea realizată după ardere se numeşte pictură crudă. 10. Uneltele folosite pentru decor sunt scoica. StarčevoCriş. dar mai ales in eneolitic. măturica. roşu şi ciocolatiu este tipică culturilor Ariuşd. Pictarea s-a utilizat mult în neolitic. De obicei pictarea se realiza înainte de ardere pentru simplul fapt că. Stampilarea se realizează cu ajutorul unei stampile din lut cu care se apasă pe peretele crud al vasului. proeminenţe sau butoni. deci la inceputul neoliticului. MOTIVE DECORATIVE PE CERAMICA NEOLITICA Cele mai frecvente motive utilizate pe ceramica neolitică sunt: . 9. pintaderele. Cel mai adesea se adaugă brâuri în relief. era mai rezistentă. În aria culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa s-a practicat pictura cu grafit. Pictura monocromă este frecventă pe ceramica culturilor Cârcea-Gura Baciului. rotiţa. pieptenele. Tehnica este utilizată pentru motive decorative mai complicate. care trebuiesc repetate în câmpul vasului de mai multe ori. Decorul plastic constă în adăugarea de pastă suplimentara pe peretele vasului. prin ardere. în chip identic. după modelare. cu alb.8. Pictura policromă. vârfuri ascuţite din os. Ea poate fi realizată înainte sau după ardere. Ciumeşti.

Motivele în căpriori 9. Reţelele de linii 15. Tabla de sah (Boian) 7. S-urile îmbucate 14. Dinţii de lup (Vădastra) 5. Portativul muzical (cultura cu ceramică liniară) 12. Romburile concentrice (Vinca) 4. Bulinele (Cârcea-Gura Baciului) 13.1. Spirala dinamică (Cucuteni) 8. Liniile unghiulare (StarčevoCriş) 2. Meandrul (Vădastra) 3. Parantezele (Gumelniţa) 11. Motivul ochiului (Cucuteni) . Triunghiurile haşurate 6. Spicul de grâu (Starcevo-Cris) 10.

este destul de rară.din faza Cucuteni B. arderea este inegală. Aceste orificii pot fi astupate. Astfel de cuptoare se cunoasc de la Cârcea. 2. pe unde se introduc lemnele şi alta în partea superioară. 1. mai ales pentru ceramica nepretenţioasă: vase de provizii sau de gătit.in arie Cucuteni. ca urmare vasele sunt pătate. De obicei. Cuptoarele cu doua camere sunt rare şi nu se cunosc decât din aria culturii Cucuteni. Temperaturile obţinute în aceste cuptoare nu depăşesc 500 de grade. Cuptoarele au diametrul de aproximativ 2 m şi înălţimi care sunt sub 1 m. Cuptoarele simple.16. dar ele sunt foarte puţine tocmai datorita faptului ca nu au rezistenţă. REGULILE DE DISPUNERE A DECORULUI Se constată unele stereotipii de poziţionare a decorului. Partea aflată deasupra nivelului de călcare are pereţi din lut. Apariţia lor este o dovadă sigură că olăritul este deja un meşteşug calificat. Se cunosc şi vase care au fost doar expuse la soare. decorul fiind organizat în benzi.pe întreg corpul vasului (oroarea de vid). sunt instalatiile cele mai răspăndite. Temperatura de ardere pe vatra este scăzută. Cuptoarele de acest . adica in partea superioară a vasului sau pe diametrul maxim. aproape de o sursă de apă. 3. Tărtăria si Ariuşd. se constata adeseori prezenta decorului chiar si in interiorul vasului. frize sau celule ornamentale 3. Cele mai simple instalaţii de ardere au fost vetrele casnice deschise. Principii de dispunere a decorului: 1. cu o singură cameră. dar continuă să fie folosite pe tot parcursul neoliticului. atunci cand el are gura larga. se fărâmă. unele părţi ale vasului sunt arse incomplet sau chiar crude. Sunt tipice mai ales neoliticului timpuriu.repetarea aceluiaşi motiv de mai multe ori. simetria. jos (de acces). in arie Cucuteni. variabile de la o arie culturală la alta sau în funcţie de mărimea şi funcţionalitatea vasului: 1. Cuptorul este prevăzut cu două deschizături: una laterală. Ele sunt puţin adâncite în sol. fiind tipică doar culturilor Precucuteni. Triskelion-ul (Cucuteni) Tipic neoliticului este decorul strict geometric. aparand doar pe ceramica cucuteniana. 2. din faza Cucuteni A. care asigura circulatia aerului in cuptor. ca atare ceramica este de proastă calitate. cuptoarele sunt plasate la periferia aşezărilor sau înafara lor. asimetria. Lipsesc motivele vegetale. iar cele antropomorfe sau zoomorfe sunt foarte rare şi tot de esenţă geometrică.caracterizeză toate culturile neolitice 2. alte sunt supraarse. Un astfel de cuptor se cunoaşte de la Glăvăneştii Vechi. Ariuşd şi Cucuteni ARDEREA CERAMICII IN NEOLITIC La nivelul neoliticului s-au practicat diferite tipuri de ardere şi s-au folosit instalaţii mai mult sau mai puţin complicate. au formă tronconică sau calotiformă şi prezintă o uşa de acces. în părţile mai expuse privirii.

fără oxigen. în marea lor majoritate. dar acesta este un metal folosit doar accidental. cules din albiile râurilor.Grătarul se sprijină fie pe un picior cilindric. PRELUCRAREA AURULUI Cea mai veche piesă din aur. Doar pentru arderea vaselor pictate cu grafit sunt necesare temperaturi foarte înalte. Aici se introduce combustibilul. podoabe: ace. PRELUCRAREA METALELOR IN NEOLITIC La nivelul neoliticului este confirmată de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni şi cântăreşte 750 g. iar camera superioară un orificiu care poate fi acoperit. Există şi alţi factori care pot influenţa nuanţa: tipul de argilă. Este vorba de circa 130 de piese. cu un procent scăzut de argint. se remarcă . cum era şi de aşteptat. fie pe un perete median perforat. este foarte probabil ca aurul să provină din Tracia sau Macedonia. Grătarul elimină contactul direct dintre vase şi combustibil. Cuptorul este rotund în plan şi tronconic în secţiune. dintre care peste 100 aparţin tezaurului de la Moigrad. Se cunoaşte chiar şi o piesă de plumb la Sălcuţa. Având în vedere că aurul din Apuseni are un conţinut ridicat de argint (25 %). Tezaurul a fost descoperit în împrejurări necunoscute şi a fost achiziţionat de Muzeul din Cluj în 1912 de la un negustor. operatiune care putea dura o zi intreaga. În camera superioară se ard vasele. Analiza metalografică a pieselor gumelnitene din România dovedeşte că la confecţionarea pieselor s-a folosit aur nativ. Identitatea de formă cu piesele din Bulgaria ar încuraja chiar ideea că sunt piese provenite din ateliere sudice. cuptorul era foarte bine încins. din aria culturii Bodrogkeresztúr. fapt care-i conferă o culoare albă. În necropolă au fost descoperite în jur de 3000 de obiecte din aur. a doua de la Varna. vasele nu mai prezintă pete. El este eterogen. se pot obţine temperaturi cuprinse între 500-1000 grade. de circa 1050 grade. iar cea oxidantă nuanţe roşu. care cântăresc aproximativ 6 kg. Cele mai multe piese de aur se datează în eneoliticul final şi aparţin culturilor Bodrogkeresztúr. Piesele din aur sunt. după cum orificiile sunt astupate sau deschise. Înainte de folosire. completă. spre exemplu cu cele de la Hotnica. ca atare arderea este egală. cu pereţii uşor boltiţi. Mai mult de atat nici nu este nevoie pentru că la 1175 de grade lutul se vitrifiază. pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezintă foarte schematic silueta umană. mai ales a aurului şi cuprului. Necropola de la Varna aparţine culturii Karanovo VI. Acest cuptor prezintă multiple avantaje. De exemplu. care seamănă până la identitate cu piesle din aceeaşi arie culturală din Bulgaria (acolo numita Karanovo VI). Au fost atribuite neoliticului 105 mărgele care au formă bitonconică sau de butoiaş. deci importate. Culoarea vaselor depinde în primul rînd de tipul de ardere: arderea reducătoare. Trebuie remarcată marea cantitate de piese de aur din două necropole din Bulgaria. datează din eneoliticul timpuriu şi a fost descoperită la Boian. dă o ceramică de culoare cenuşie până la negru. o banală sârmă. Cele două camere sunt despărţite de un grătar perforat care permite circulaţia aerului. apa şi oxizii pe care aceasta îi conţine. doi idoli en violonşi 4 idoli antropomorfi. Arderea poate fi reducătoare sau oxidantă. cu braţele în cruce. deci se poate regla arderea.tip au o groapă de acces (numita groapa olarului). Pe lângă pandantive. pandantul culturii Gumelniţa de la sud de Dunăre. Majoritatea pieselor gumelniţene sunt pandantive en violon. cuprinzând piese din mai multe epoci. Focăria are o gaură de alimentare. prima de la Durankulak. Camera inferioară se numeşte focărie. Gumelniţa şi Cucuteni. temperatura de ardere sau timpul de ardere.

judecand dupa culoarea aurului.foarte multe aplici pentru îmbrăcăminte ca şi foiţele de aur folosite pentru acoperirea unor părţi ale trupului:ochii. Primele tipare apar în Orient în mil. topoare de luptă. majoritatea piese de podoabă: ace cu dublă volută. care a fost prelucrată prin ciocănire. realizate cu ajutorul unui poinson. în eneolitic. în timp ce în staţiuni neolitice celebre din Grecia. există. Este cazul malachitului sau azuritului. Sunt mai frecvente patru categorii de piese: toparele plate (pană sau ic). Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru. mult mai . piesele din cupru sunt foarte puţine şi. fapt dovedit de apariţia unui număr destul de mare de piese masive din cupru în ariile culturilor Cucuteni. mai rar străpungătoare sau cârlige de undiţă. Este vorba de aramă nativă. Hunedoara. are loc o evidentă dezvoltare a metalurgiei cuprului în spaţiul sud-est european. iar restul pieselor. Dimini sau Sesklo. Un fenomen asemănător se constată şi în nordul Bulgariei. Este clar deci faptul că raritatea acestui metal îl face să aibă in neolitic mai degrabă regimul unui metal preţios şi exclusiv un rol ornamental. trebuie remarcat că aurul este prelucrat la rece. G. însă. al 6-lea. În mileniul al 5-lea. prin procese nu foarte complicate. în aria culturii Starcevo-Criş prin descoperirea unei sule la Balomir. care este decupată în forma dorită. Pentru piesele de la Moigrad nu există o analiză metalografică. Childe credea că târnăcoapele şi topoarele au fost utilizate la exploatările de minereu şi de sare. piesele masive din cupru sunt o raritate. prin ciocănire. Probabil că în aceeaşi tehnică au fost prelucrate şi piesele timpurii de la noi. Cele mai multe piese sunt nedecorate. mărgele. mai degrabă. Gumelniţa. În ceea ce priveşte tehnicile de prelucrare. Nu este exclus ca minereurile frumos colorate să fi fost colecţionate şi pentru tatuaje sau în scopuri cosmetice. Urmează o lustruire a piesei. inele de buclă. şi piese decorate cu puncte sau cerculeţe în relief. ar fi putut fi. iar Ion Nestor a emis ipoteza că topoarele cu braţe în cruce au fost. Sălcuţa. având în vedere că arama este foarte moale. Catal Hüyük si Ergani (Anatolia). căci reducerea presupunea temperaturi destul de scăzute de circa 700-800 de grade. dar. nu este exclus ca ele să provină din ateliere locale şi să fie realizate din aur transilvănean. Iniţial minereurile de cupru erau colecţionate pentru culoarea şi luciul lor şi folosite pentru confecţionarea mărgelelor. Până în eneolitic. tehnică numită au repoussé. de mici dimensiuni. de obicei. Arama este atestată pentru prima dată în spaţiul nostru în neoliticul timpuriu. doua tipuri de topoare cu gaură transversală ( respectiv topoarele-ciocan şi topoarele cu braţe în cruce) şi târnăcoapele. în urma căreia se obţine o foiţă subţire. faţa sau mâinile. METALURGIA ARAMEI IN NEOLITIC Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arată că acest metal a fost folosit pentru prima dată în mileniul al 7-lea la Ali Kosh . Marton Roska credea că au fost folosite la tăierea şi prelucrarea lemnului. Bodrogkeresztúr-Gorneşti şi Tiszapolgár-Româneşti. jud. precum Dikili Tash. Cu privire la funcţionalitatea acestor piese au existat mai multe supoziţii.

însemne de demnitate. Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatră. Nordul Dobrogei. mai apar. este maleabilă. în Serbia şi la Aibunar. În aceste şanţuri a fost descoperită ceramică neolitică care sugerează că ele funcţionează deja pe la 5100/5000 i. aflate într-o zonă de dealuri cu altitudini de 300-400 m. dar destul de rar. Nu au fost descoperite locurile de reducere. Este posibil ca multe din piesele finite să provină din ateliere sudice. În jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 aşezări neolitice. piesele de arama descoperite în aşezări sunt banale străpungătoare. pumnale sau străpungătoare. date fiind posibilităţile de transportare a minereului foarte rudimentare. care reprezintă o variantă tipologică originală. in toate au fost descoperite piese din cupru. nr. precum cele din sudul Banatului. poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. teritoriul României este şi foarte bogat în zăcăminte de cupru. Crişana şi Banat. din seria PBF. faza III. La vremea aceasta există dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava. aşezări şi morminte. în volumul Äxte und Beile aus Rumänien (Topoare si securi din Romania) II. Deocamdata nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru. motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat de cercetarile arheologice moderne. Topoarele şi târnăcoapele din arama descoperite pe teritoriul României au făcut obiectul unui studiu complex. semn ca originea lor trebuie cautata aici. Foarte probail erau creuzete folosite la turnarea metalului. din ariile culturilor Sălcuţa şi Gumelniţa. Henrieta Todorova. în aria culturii Precucuteni. Nu este exclus nici chiar ca ele să fi fost lingouri folosite în schimburile dintre comunităţi. în Bulgaria. sa se fi aflat în imediata vecinătate a locurilor de extracţie. Exploatarile de la Aibunar. de obicei locuri cu relief înalt. ceea ce este sigur insa este ca reducerea nu s-a realizat în aşezările din apropiere. Analiza metalografică a unor piese din Oltenia şi Muntenia. fapt care întăreşte ipoteza că reducerea se făcea foarte aproape de locul de extracţie. O descoperire de excepţie a fost făcută pe teritoriul Rep. Este posibil ca atelierele de prelucrare a aramei. atestată doar în spaţiul Transilvaniei şi Moldovei. in ciuda faptului ca resurse exista. nu au nici o urmă de întrebuinţare. cele mai multe provenite din Transilvania. doar foarte puţine au fost descoperite în aşezări. doar 10% avănd vagi urme că ar fi fost utilizate. de putere. Este sigur că în Bulgaria au existat şi alte locuri de extracţie. publicat de Alexandru Vulpe. apanaje ale unor persoane cu un statut social înalt.e. Printre avantaje: se reduce uşor. dar în niciuna nu s-au aflat instalaţii de reducere a minereului. Indicii pentru o producţie locală ar mai fi si pentru toparele cu braţe în cruce de tip Târgu Ocna. urmează piesele descoperite în depozite. Arama prezintă avantaje şi dezavantaje.n. se topeşte la 1085 de grade. unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau în interior urme de zgură de cupru. se prelucrează uşor. fiind adunate şi încadrate tipologic. Maramureş. mai ales de bărbaţi. mai puţin târnăcoapele din cupru. ca de exemplu o descoperire din nivelul Sălcuţa de la Ostrovu Corbului.Totodată. a dus la concluzia că aceste piese sunt făcute din cupru provenit din Tracia. Deocamdată este dovedită producerea locală doar a topoarelor de tip pană prin descoperirea a două valve de turnare (tipare) în aşezarea de la Căscioarele. Moldova. Foarte multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese). Dezavantajele majore sunt că este foarte vâscoasă în stare incandescentă. SE Transilvaniei (Bălan). arama este foarte moale . Oltenia (Baia de Aramă). a analizat 200 de piese masive din cupru din aceasta perioada şi a constatat că 90 % dintre ele sunt noi. Pe lângă aceste patru categorii de piese. IX/5.probabil. Supoziţia că piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazează şi pe faptul că majoritatea pieselor provin din morminte. Cel mai adesea. Ar mai fi şi alte indicii care duc spre supoziţia că ar fi existat ateliere în spaţiul nostru. căci analizele metalografice au dovedit că arama provine din cel puţin patru locuri de extracţie diferite. Este vorba de depozitul de topoare de la Cărbuna care continea 343 de piese. imbraca forma unor şanţuri. O cercetătoare din Bulgaria. În plus. Se cunosc peste 300 de piese. cele cunoscute până în 1974. drept pentru care se toarnă destul de greu în tipare şi există riscul să se formeze bule de aer în interiorul pieselor.

Bucuresti. Dupa racire. regulă valabilă nu numai în neolitic. Consideratii.Arta preistorica în România. Starcevo-Criş din Moldova. În rest. Vladimir Dumitrescu. Bucuresti.Arta culturii Cucuteni. Pentru obţinerea pieselor din aramă au fost folosite două proceede de turnare: metoda cerii pierdute. în . Cucuteni. ci pe tot parcursul preistoriei. Printre locurile preferate se numără terasele joase sau înalte ale raurilor.şi se deformează uşor. 1974. Vladimir Dumitrescu. o data cu culturile Boian şi Stoicani-Aldeni. Bucuresti. iar fenomenul capătă intensitate mai ales în eneoliticul final. Precucuteni.Arta neolitica în România. Poziţionarea aşezărilor este variabilă. Metoda cerii pierdute presupune realizarea obiectului dorit din ceara. ostroavele. situate pe boturi de deal. care funcţionează în poziţionarea unei aşezări. Acesta era apoi imbracat intr-o pelicula de lut. toate zonele de relief sau pentru întreg intervalul cronologic. În eneoliticul timpuriu. 1987 Habitatul si necropolele in neolitic HABITAT SI NECROPOLA IN NEOLITIC HABITATUL Economia de tip productiv a determinat o mai mare stabilitate în spaţiu a comunităţilor umane. este amplasarea asezarilor in vecinătatea unei surse de apă potabilă: apă curgătoare sau izvor. 1979. apar tot mai multe aşezări fortificate artificial sau natural. Este neîndoielnic că prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a făcut de către meşteri specializaţi. procesul tehnologic fiind destul de complicat. Au doar şanţuri împrejmuitoare care asigură securitatea animalelor domestice în faţa atacului animalelor sălbatice sau sunt facute pentru a ingradi deplasarea animalelor domestice in afara arealului locuit. Este destul de probabil că ritualuri magice însoţeau acest proces. lunca Dunării. 1968 Eugen Comsa. Regula de bază. există şi aşezări de înălţime. nu se pot face afirmaţii care să fie valabile pentru toate culturile. care prezenta dezavantajul că modelul de ceară putea fi utilizat o singură dată şi turnarea în tipare monovalve sau bivalve din piatră sau din lut. se spargea carcasa de lut. BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu. În unele arii culturale. Sunt abandonate definitiv aşezările în peşteri si se generalizează aşezările în aer liber. După turnarea şi răcirea pieslor se mai făceau eventuale operaţiuni de retuşare. pastrandu-se un orificiu. Bucuresti. ajungandu-se la sedentarizare totala spre sfarsitul epocii . Prin acesta din urma se turna metalul incandescent care topea ceara si apoi ii lua locul.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. TIPURI DE ASEZARI În neoliticul timpuriu aşezările nu sunt fortificate.

cele de tip tell. 2.Târpeşti. se cunosc şi aşezări care au sute de locuinţe. mai ales în timp. mai multe straturi şi depuneri groase de 4. valuri de pământ. fiind înconjurate de râpe. Stoicani-Aldeni sau Sălcuţa. ultimele fiind mai frecvente în a doua parte a epocii. au formă rotundă. aceste aşezări se prezintă sub forma unor movile artificiale. cu diametre de 3-6 m si au o o groapă cu treapte de acces. dar din Ucraina (Kolomišcina). Tipurile de locuinţe ne sunt cunoscute ca urmare a cercetarii unor resturi de locuinţe. Sălcuţa. este aşezarea de tip tell. prevăzute cu anexe care vin să asigure confortul si necesitatile cotidiene. Printre aşezările fortificate pot fi amintite: 1. Bordeiele sunt îngropate aproximativ 1 m în sol. deci cu functionalitati suplimentare.cultura Cucuteni-asezare fortificata cu un şanţ adânc de 2 m şi lat de 45 m. dupa cum exista si aşezări în care nu a fost remarcată o ordine oarecare de amplasare a locuinţelor. TIPURI DE LOCUINTE Ca urmare a procesului de sedentarizare. aparute ca urmare a unei locuiri de lungă durată.cu un sistem de apărare mai rar. mai ales în arie Cucuteni-Tripolie. dar din Ucraina. sofisticat şi solid. care are o depunere de 12 m.cultura Gumelniţa. Elementele de fortificatie au o dispunere circulară sau sunt amplasate doar în zonele mai expuse unor atacuri. cu 5-6 locuinţe. obisnuita in aria culturilor Hamangia. Alte aşezări au sisteme artificiale de apărare: şanţuri adânci. mai rar cu un cuptor. au locuinţele foarte dense. care este caracteristic zonelor de câmpie. Un tip de aşezare specific mai ales eneoliticului. se cunosc sate cu case dispuse in mai multe cercuri concentrice şi o retea radiala de ulite. altele. altele au casele aliniate in şiruri. În interior sunt prevăzute cu o vatră. StoicaniAldeni. drept urmare. Gumelniţa.Dealul Viei. sustinut de un stâlp central. Aşezările de dimensiuni mari sunt suspectate a fi fost eventuale centre tribale sau centre de cult. Ghindăreşti . mai spaţioase. Din aria aceleaşi culturi. format dintr-o palisadă constituită din pietre acoperite cu lut. În eneolitic. Au. Traian. asezari care pot fi considerate a fi deja proto-urbane. Unele au o dispunere a caselor în cerc. acoperiş de formă conică.arie Cucuteni. apar aşezări de dimensiuni mari. Unele sate au locuinţele rarefiate în spaţiu. Din arie Cucuteni. 3. De regulă.5m. dar şi datorită descoperirii unor modele miniaturale din lut de locuinţe în ariile culturilor Gumelniţa. precum aşezarea din faza A 2 de la Truşeşti. care numără 93 de locuinţe şi care este aşezarea cea mai mare cunoscută până în prezent în spaţiul nostru. Caracteristice neoliticului timpuriu sunt aşezările de mici dimensiuni. Cele fortificate natural sunt amplasate pe boturi de deal care asigură supravegherea zonei limitrofe.cultura Precucuteni. Sunt atestate şi laviţe din pământ cruţat . cu o piaţă centrală (Târpeşti). care nu oferă o suprafaţă de locuit prea mare. Deci ele sunt urmarea sedentarizării totale. Sunt uilizate atât locuinţele de tip bordei. mai durabile. dar şi securitatea. colibele şi adăposturile din peşteri sunt înlocuite cu locuinţe elaborate. Cel mai mare tell cunoscut din România este cel de la Hârşova. palisade. cât şi locuintele de suprafaţă. Structura internă a aşezărilor este destul de puţin cunoscută datorită faptului că există foarte puţine aşezări care au fost cercetate integral. Suprafaţa aşezărilor este variabilă.

au existat chiar şi locuinţe cu etaj. trestie sau papură. constituită din trunchiuri despicate de copaci. totusi. Poziţiile de depunere a defunctului sunt: intinsă pe spate (tipică culturii Hamangia şi fazei timpurii Boian) sau chircită (spre exemplu în arie Gumelniţa sau în fazele II şi III ale culturii Boian). în zona vetrei. erau acoperite cu băşici de porc. În ariile culturilor eneolitice. Gh. apoi ele ar fi presupus o densitate mare de locuire într-un spaţiu limitat. uniţi prin împletituri de nuiele sau trestie şi acoperiţi cu lut amestecat cu pleavă. PRACTICI FUNERARE Obiceiurile de înmormântare sunt inegal cunoscute. în Crişana. Cucuteni si Petreşti. Unele locuinţe au şi cuptor. existând doar o singură excepţie: necropola de la Suplacu de Barcău (jud. necropolă care aparţine culturii Herpály. să fie vorba de sacrificii aduse zeilor. Ca anexe. acoperite cu lut. între locuinţe sau. tot de suprafaţă. Lângă cadavre se depun uneori si ofrande. Pereţii sunt construiţi din pari. Inventarele funerare sunt deocamdată sărace. Ea numără în jur de 500 de morminte. Cucuteni. în centrul locuinţei se află o vatră pe pat de pietre sau de cioburi.sunt frexcvente . Radovanu si Petru Rareş. Tipul este cunoscut din ariile culturilor Boian. la Vărăşti (126 morminte) şi Varna (281 morminte) ale . restul culturii Karanovo VI. cand chircirea este pronunţata. facut din paie. În aria culturii Bodrogkeresztúr funcţionează chiar o regulă foarte strictă. deci din eneoliticul timpuriu.Locuinţele de suprafaţă sunt rectangulare. Alte necropole se cunosc de la Cernavodă (circa 400 morminte) şi Durankulak (800 de morminte. fie poziţia cea mai comună de somn. Mormintele se constituie din gropi simple. De multe ori. Sunt destul de frecvente inmormântările de cranii sub podeaua locuinţelor (Căscioarele. Petreşti.Gumelniţa. care este atestată doar sporadic in spatial nostru. Un alt tip de locuinţă. Bihor). se practică inhumaţia. De regulă.Gumelniţa). fiind şi cea mai mare necropolă neolitică din România. dintre care 276 apartin culturii Hamangia. S-ar putea ca. în aşezarea neolitică de la Parţa. din faza Bolintineanu a culturii Boian. în aceste cazuri. de formă ovală sau rectangulară. Există şi locuinţe care au pereţii pictaţi în aria culturii Gumelniţa. Gumelniţa sau în arie Cucuteni) sau depunerea de schelete dezarticulate (arie Cucuteni. probabil. Pentru neoliticul timpuriu nu se cunosc necropole. Este greu de crezut pentru că tehnic erau dificil de realizat. Poziţia chircită se crede că ar sugera fie poziţia foetusului în uter. ceea ce ar duce la o interpretare a morţii ca un somn prelungit. Chircirea poate fi pe dreapta sau pe stânga. uneori prevăzută cu gardină. este prevăzut cu o podea-platformă. Lazarovici crede că. In aceasta etapa. Există şi situaţii în care morţilor le este destinată o parte a aşezării neutilizată sau o parte dezafectată (necropola neolitică de la Gomolava (Serbia) sau Andolina) Pentru neoliticul timpuriu şi o mare parte a celui dezvoltat se constată că nu există reguli stricte de înmormâtare. se presupune că s-a recurs şi la legarea defuncţilor. Există şi locuinţe prevăzute cu pridvor la intrare. de obicei decapitate). si locuinţele cu două încăperi. Cea mai timpurie necropolă este cea de la Cernica. dictată de sexul defunctului: femeile sunt depuse pe stânga. sub podeaua caselor. de la o cultură la alta. la Căsciorele. În ultimul caz. Podeaua este din lut sau pământ bătătorit. iar bărbaţii pe dreapta. Daca aşezarea ar fi fost de tip tell poate ar fi fost mai credibilă această ipoteză. mai ales în cazul copiilor. Casele au înălţimi de aproximativ 2 m şi sunt dotate cu ferestre rotunde sau ovale care. mormintele se află în interiorul aşezărilor. aparţinând culturii Vinca. schelete sau părţi de schelete au fost descoperite în gropi menajere sau în şanţul de protecţie al aşezării. cel mai adesea cu o singură încăpere. Acoperişul este în doua sau patru ape. Vădastra. tipică Ungariei.

fapt ce i-a făcut pe unii cercetători să emită ipoteza că doar o parte din populaţie era selectată pentru înmormântare. Sultana. Astfel. restul culturii Karanovo VI (numele bulgar al culturii Gumelniţa din România). Tot aici este frecventă depunerea ocrului pe schelete sau în vase. la nivelul neoliticului. Necropola de la Durankulak numără în jur de 800 de morminte dintre care 276 aparţin culturii Hamangia. Cu un inventar mai bogat sunt mormintele din necropolele de la Iclod. Cimitirul are o suprafată de 1200x 600 m. Frecvent au fost descoperite în morminte statuete antropomorfe sau capete de animale domestice. lângă mâna dreaptă sau lângă cap. inexistente sau foarte sărace: un vas. sunt cenotafuri. ocru depus pe cadavru sau sub cadavru. În arie Starcevo-Criş este frecventă acoperirea craniului sau a părţii superioare a corpului cu un fragment ceramic de mari dimensiuni. 70 erau avariate. brăţări din Spondylus. Interesant este că toate cenotafurile sunt bogate sau chiar foarte bogate. iar 18 erau foarte bogate (8. care caracterizează mai ales zona Dunării Inferioare şi Bulgaria de est. Ea a fost descoperită în 1972 şi a fost cercetată în anii '70 şi '80. de obicei brăţări. cât şi în morminte de femei. topoare de piatră. iar 211 bine conservate. dar în unele dintre morminte inventarul funerar era foarte bogat.culturii Gumelniţa. Trebuie remarcat faptul că apariţia necropolelor extramuros este un fenomen izolat în Peninsula Balcanică. 23 nu aveau inventar. Nu numai că în toate acestea au fost descoperite piese de aur. doua necropole la Iclod (ale grupului Iclod). Necropola de la Varna este un caz special. lame de silex. Cifrele ar putea fi expresia unei structuri sociale. sub formă de pulbere sau de bulgări. cel mai adesea depuse sub capul sau pe pieptul defunctului. Unele morminte nu au schelete. Inventarele funerare sunt. Numărul mic al mormintelor datate în neolitic vine în dezacord cu estimările demografice. uneori câte 4 într-un mormânt. Printre necropolele de excepţie trebuiesc amintite cele de la Cernavoda. La Cernavoda sunt frecvente podoabele din melc Spondylus. Adesea apar topoare de piatră dispuse în poziţie funcţională. 170 aveau între 1-10 obiecte de inventar. mărgele sau pandantive. care au 1 până la 12 vase. Si în această necropolă au fost descoperite statuete antropomorfe. adica nmorminte simbolice. Durankulak şi Varna. Din cele 281 de morminte. sau din scoică Dentalium. . Au fost constatate aici deosebiri de tratament între adulţi şi copii şi între femei şi bărbaţi.5 %). ofrande de carne. Dintre acestea din urmă. Apariţia cenotafului indică obligativitatea înmormâtării chiar şi pentru defuncţii ale căror cadavre nu sau găsit. Ele apar atât în morminte de bărbaţi.

Sunt evidente unele tendinţe de simplificare. în comparaţie cu paleoliticul. Ne referim la faptul că aceasta. tatuaj sau costum sacru care nu pot fi suprinse pe cale arheologică. Reconstituirea religiei neolitice se bazează. Catal Hüyük (Anatolia). care fac imposibilă reconstituirea integrală a religiei neolitice. Acesta avea în inventar peste 1000 de piese. In consecinta. intim legat de activităţile economice principale. al unui bărbat de 40-50 de ani. la Hacilar (Anatolia). Acest demers pentru reconstituirea religiilor neolitice este destul de riscant şi intră în contradicţie cu afirmaţiile care pun în evidenţă o discontinuite care ar fi avut loc în Europa. drept urmare cercetrea se loveste de piedici insurmontabile. Cele mai sărace inventare s-au găsit in mormintele de copii. au rădacini comune mai vechi. două discuri de aur. Jerichon (Jordania).e. accesorii din aur pentru arc şi topor. Se crede că. cândva la sfârşitul . de cultivarea plantelor. 1987 Douglass W. 1995 Religia in neolitic RELIGIA NEOLITICA Nu există îndoială că populaţiile din neolitic aveau un sistem religios coerent. Ivan Panayotov. aşezate pe picioarele mortului. care pleacă de la religia unor popoare antice despre care există izvoare scrise.5 kg. pornindu-se de la ideea că religiile antice conservă vechi credinţe. pe studiul plasticii antropomorfe şi zoomorfe. Consideratii. al altor obiecte folosite în ritualuri religioase. Bucuresti. Aurul din mormant cantărea in jur de 1. Dintre acestea amintim 890 mărgele de aur. Reconstituirea bazată doar pe izvoare arheologice este dificilă şi incompletă. omul neolitic riscă să rămână neînţeles. care trăiesc în condiţii analoage şi care au fost studiate etnografic. Pentru a înţelege mai bine gândirea religioasă a oamenilor neolitici se apelează frecvent la populaţiile retardate economic.Neoliticul pe teritoriul Romaniei. se exprimă prin gesturi sacre. de acum încolo. Izvoare scrise nu există. datorită faptului că destinul uman nu mai este legat de vânătoare ci. 52 de aplici de aur pentru îmbrăcăminte.n. prezente adesea în literatură. 16 inele de aur. Prehistoric Bulgaria. drept urmare vegetaţia devine un obiect de solidaritate mistică. s-au schimbat radical trăirile religioase. De pe la 7000 i. care vorbesc despre un unic cult. în esenţă. cel al Marii Zeiţe.majoritatea pieselor din cupru sau aur provin din morminte de bărbaţi. mult mai complicat decât ni-l imaginăm noi astăzi. apar în Orient. 11 cercei sau belciuge. deci inmormântarea pare a fi un prilej de exprimare a diferenţelor de statut social din cadrul comunităţii. fenomen cu care ne vom întălni şi în spaţiul balcanic. reprezentări plastice feminine. Dintre morminte se remarcă M 43. adeseori. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. pantomimă. Mai există şi un alt demers. dans. Bailey. cântec. al sanctuarelor şi al complexelor de cult.

incompletă şi in mare parte ipotetică. şolduri. Majoritatea pieselor sunt de mici dimensiuni. În eneoliticul târziu. Vădastra. Pentru piesele culturii Cucuteni s-a făcut afirmaţia că ar avea în pastă cariopse de cereale. cu excepţia triunghiului sexual. deci sa le contamineze. dar ele rămân rare. au reprezentări antropomorfe. populatii care trebuie ca au avut propriile lor credinte religioase care puteau sa le inlocuiasca. Boian. cultura cu cea mai bogată plastică este Cucuteni. sunt standardizate. în aria Cucuteni. La acest nivel nu prea există modelări standard. Se pune un mare accent pe faţă. La nivelul neoliticului există şi statuete feminine de excepţie. În concluzie.eneoliticului. Statuetele sunt redate cu precadere în două poziţii: în picioare sau în poziţie şezândă. Vădastra si Hamangia. Predomină net. probabil în poziţie de naştere.sau in arie Cucuteni). supusă greşelii. începând cu prima. PLASTICA ANTROPOMORFA Toate culturile neolitice. sau reprezentări considerate a fi androgine. adeseori asociate cu scaune sau tronuri miniaturale din lut. modelate din pasta fina. datorită unui fenomen amplu de migraţie.Tot în neoliticul dezvoltat încep să apară reprezentările masculine. Cultura Vinca are reprezentări plastice mai speciale. par a fi destul de neimportante. Iniţial este preluat modelul precucutenian.cultura Vinca. fiind două tipuri de statuete mai frecvente: cele prismatice şi cele în formă de coloană. avand forma unor cioturi. Adesea capul lipseşte (aria culturii Hamangia) sau detaliile feţei sunt foarte vagi şi total inexpresive. De multe ori statuetele feminine prezintă steatopigie (modelarea accetuată a şoldurilor). Se cunosc şi exemplare de statuete duble: de sex diferit (celebrii "Indrăgostiţi" din arie Gumelniţa). la nivelul neoliticului. semn că piesele puteau fi fixate pe un suport. Neoliticul timpuriu se caracterizează mai ales prin schematismul modelarii. triunghi sexual. se observă apariţia unor canoane de modelare care sunt strict respectate. cu solduri dezvoltate. cu capul perforat. Fără îndoială că reprezentările plastice diferă de la o cultură la alta. Statuetele multor culturi au braţele retezate pe lângă umeri . Cultura Gumelniţa surpriunde pentru că nu are modelări standard în lut. Capul şi detaliile feţei nu par a fi importante. mai realistă. cu picioarele sub şezut. care se caracterizează prin foarte multe modelări standard. Începând cu cultura Starcevo-Criş. Se cunosc statuete antropomorfe încă din cel mai vechi nivel de la Cârcea. ulterior apar reprezentările foarte schematice de tip en violon sau statuetele foarte zvelte. cu funţionalitate de pandantive. mai mult banuite decat dovedite). Doar reprezentările antropomorfe din os. modelarea este mai riguroasă. mai rar în mână (Liubcova). Sunt foarte bine reprezentate numeric în faza A statuetele în poziţe şezândă. reprezentările de femei. fese. Am aminti motivul zeiţei gravide. in ciuda eforturilor depuse. Canonul diferă de la o etapă la alta.prezent la Pazardjik. dar există şi reprezentări de bărbaţi ( circa 5%) sau reprezentări de androgini (rar. piese care care sunt mai expresive şi din punct de vedere al gesturilor. macheta de sanctuar de la Truşeşti). mamă cu sugar în braţe (Rast. fiind redate cu destul de mare precizie detaliile anatomice. Foarte multe statuete au o mască triunghiulară sau pentagonală pe faţă. Precucuteni. piesele având caracter de unicitate. Există şi câteva piese în poziţii de odihnă. adesea perforate. meditative. mai ales în culturile Hamangia.in arealul culturii Karanovo VI sau aşa zisa "zeiţă-broască". un bun exemplu in acest sens fiind cele din aria culturilor Boian. Rămâne de văzut dacă seminţele apar accidental sau . sa le estompeze sau sa se suprapuna peste cele vechi. Detaliile anatomice. Există şi destul de multe reprezentări masculine. Din neoliticul dezvoltat şi eneoliticul tipuriu. Se acordă o mare importanţă detaliilor anatomice sexuale: sâni. reconstituirea fenomenului religios este riscantă. în urma căruia ar fi pătruns în acest spaţiu populaţiile indoeuropene. aşa zişii "Gânditori" de la Târpeşti sau de la Cernavodă. Este de remarcat schematismul în modelare. caracterizate prin portul unei centuri sub talie şi a unei diagonale pe piept. mamă cu fiică (Rast.

htm) INTERPREAREA STATETELOR ANTROPOMORFE Interpretarea statuetelor rămâne. Pentru arie Cucuteni s-a făcut observaţia că acestea din urmă (cele din gropi) sunt întotdeauna piese fragmentare. Alte statuete provin din contexte profane. Există şi statui sau busturi de statui de mari dimensiuni. drept pentru care se crede că erau desacralizate. exlusă din comportamentul omului contemporan şi considerată un opiu pentru .intenţionat. Religia. De asemenea. având loc după terminarea unei ceremonii în care statuetele au fost folosite în chip de recuzită. Doar în două arii culturale ne întâlnim cu practica depunerii de statuete în morminte: cultura Hamangia (necropola de la Cernavodă şi Durankulak) şi ultima subfază a culturii Cucuteni (faza B3. de cele mai multe ori. fără prea mari şanse de confirmare. contexte precizate. contextul poate fi unul sacru. Contextele în care au fost descoperite statuetele antropomorfe sunt foarte importante. ele putând aduce precizări cu privire la funcţionalitatea pieselor. trebuie amintit si că unele statuete provin din contexte funerare. mai ales din locuinţe. Există tot felul de atitudini în literatura arhologică faţă de plastica antropomorfă. Spargerea putea fi accidentală. in perioada stalinista şi chiar post. Din arie Cucuteni se cunosc multe statuete care au fost descoperite în sanctuare. de obicei din zona vetrei. Numeroase exemplare provin din stratul de cultură al unor aşezări sau din gropi. piesele fiind considerate adesea a avea un cod pierdut. montate pe socluri. a cuptorului sau a altarelor cruciforme din aria Cucuteni. ipotetică. dar şi intenţionată. cercetătorii ruşi considerau figurinele antropomorfe drept jucării pentru copii.stalinista. dispuse pe laviţe sau podiumuri din pământ cruţat.in necropola de la Vâhvatinţi) (Pentru cunoasterea in detaliu a reprezentarilor antropomorfe din aria culturii Gumelnita si a modului in care ele au fost interpretate se poate folosi http://www. Foarte multe piese nu au. Se cunosc mai ales din ariile culturilor Vinca (sanctuarul de la Parţa) şi Cucuteni.cimec. În fine. lângă râşniţe sau vetre. din păcate. Spre exemplu.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. care fac parte din ansambluri arhitectonice de cult.

Ca atare nu prea exista elemente de continuitate intre cele doua epoci nici in Orient. Drept urmare. Zeiţa regenerării şi transformării. Zeiţa gravidă. Zeiţa-şarpe. O altă atitudine este cea a lui Vladimir Dumitrescu care este foarte rezervat şi care. Are o atitudine creatoare. care trebuie să fi avut un rol proeminent în neolitic. spune el. Ca atare. Autoarea ignoră faptul că cele dintâi reprezentări plastice apar în Orient. ale lui Melaart sau ale lui Mircea Eliade. Există însă şi atitudini mai curajoase şi nuaţate. Totuşi. ultimul cercetător al religiilor dintr-o perspectivă etnoculturală. religia neolitica din Romania are.popor. Zeiţa-peşte. cronologic vorbind. V. el considerand că plastica antropomorfă feminină are drept obiect de reprezentare Marea Zeiţa Mamă. In general. crede că a existat o continuitate între religia şi simbolurile religioase paleolitice şi cele neolitice. artizanale care nu au nimic comun cu obiectul de artă. cum ar fi: Zeiţa-pasăre. din toate punctele de vedere. similitudini cu cea din Orientul Apropiat. care. iar în Europa Centrală. era exclusă sau îi era diminuat rolul şi atunci cand era vorba de comportamentul omului preistoric. pentru că rădăcinile ei trebuie să coboare mult în timp. Ea reconstituie chiar un panteon neolitic reprezentat prin destul de multe zeităţi. Sunt total neclare atributele şi atribuţiile acestor zeiţe care. Marija Gimbutas dimpotrivă. care are. Autorul abuzează prin descrieri nesfârşite. la Eugen Comşa este evidentă această atitudine. tot ceea ce este plastică antropomorfă feminină. unde există reprezentări antropomorfe în paleolitic. pana in perioada preistorica. zeii masculini sunt puţini. El face un meritoriu efort de înţelegere a religiei neolitice. care sunt clar răspunsuri la o comandă religioasă şi care limitează cvasitotal libertatea de creaţie a artistului. autorul este adept al teoriei ex oriente lux. spaţiul balcanic este indisolubil legat de Asia Mică şi Orient în general. Pierre Lévêque. de fapt. de obicei de sex feminin. Potrivit lui. presupune unicitatea. De obicei principiul masculin este reprezentat de un animal sălbatic (taurul sau bucraniul sau numai cornul. este interpretat mecanic ca fiind expresia unui cult al fertilităţii şi fecundităţii. În general. surse de inspiraţie pentru tot felul de diletanţi. pornind de la artefactele arheologice şi contextul lor de descoperire. s-a încercat reconstituirea gândirii religioase şi a panteonului neolitic din două direcţii opuse. are o gândire pozitivă şi mai prolifică în planul ideilor. care a studiat foarte puţin artefactele arheologice.un hibrid cu cap de bufniţă. de multe ori. Din literatura romănească. un avans cronologic de doua milenii. Greşeala lui Vladimir Dumitrescu este aceea că integrează în ceea ce se numeşte artă piese antropomorfe cu modelare canonică. Zeiţa naşterii şi a vieţii. O atitudine interesantă şi nuanţată faţă de plastica antropomorfă neolitică o are. urmate de prea puţine concluzii despre credinţele religioase. fără deosebire de context. dimensiunea. care îndeamnă la descifrarea plasticii antropomorfe în funcţie de contextul arheologic. Arta culturii Cucuteni. De foarte multe ori. crede că mitologia grecească poate fi cheia descifrării religiei neolitice. spre exemplu. Arta neolitică în România. par sa se suprapuna. iar pictura rupestră tipică paleoliticului dispare fără urmă. în literatura romănească mai nouă. de exemplu) sau de reprezentările de phalusuri. nu există o plastică neolitică antropomorfă timpurie. Dumitrescu se refugiază în studiul dintr-o perspectivă artistică a plasticii antropomorfe şi zoomorfe. deci consideră că neoliticul european este tributar Orientului. sansa noastra de a cunoste religia neolitica porneste de la cunoasterea si intelegerea religiei grecesti. în funcţie de sexul. drept urmare publică mai multe cărţi pe această temă: Arta preistorică în România. detaliile anatomice sau gestica . După aceeaşi autoare. desigur foarte expuse unor critici sceptice. dar care uneori rămâne vizibil dependentă de interpretările Mariei Gimbutas. dupa Vladimir Dumitrescu. În general. prin definiţie. ocoleşte definirea religiei neolitice. nici in Europa. Dan Monah. o dată cu apariţia cultivării plantelor şi a domesticirii animalelor. piesele devenind de fapt nişte produse meşteşugăreşti. în ciuda faptului că tipul de economie este fundamental altul. unde nu există antecedente din paleolitic. discursul autoarei este destul de slab argumentat şi a dat naştere unor interpretări forţate.

Piesele perforate sugerează că ele erau fixate pe suporturi sau pereţi. la Truşeşti spre exemplu). ALTE PIESE DIN RECUZITA DE CULT (PARAPHERNALIA) Au fost identificate o serie de pise care au fost utilizate ca recuzită în ceremonii religioase: 1. reprezentările masculine sunt puţine şi par a avea o poziţie subordonată. bucranii. modelate adesea în formă de păsări. Decorul unor statuete cucuteniene a fost interpretat de Gh. Principiul masculin este mai puţin pregnant si adesea se ascunde sub reprezentări de tauri. prin convenţie. că interpretările sunt foarte deosebite si atunci cand este vorba de decorul statuetelor. principiul masculin este mai prolific decât cel feminin. Principiul masculin este redat pars pro toto. cu pietricele în interior. din os sau din aur.statuetelor. Se crede ca sistemul religios neolitic era unul dual. 2. Dualismul ar fi dovedit de reprezentările androgine si de scenele de hierogamie (frecvnte în arie Cucuteni. coarne. fapt ce ar duce inevitabil la concluzia că bărbaţii sunt lipsiţi de fervoare religioasă. spre exemplu. phalusuri. bazat pe două principii contrare şi complementare: cel masculin şi cel feminin. în poziţie de naştere sau cu o ramură pe pântec (arie Cucuteni). Potrivit lui Mircea Eliade. Printre ritualurile magice de la nivelul neoliticului se număra depunerile de bucranii în gropi. Sunt destinate unor ceremoni însoţite de muzică. În fond. de alţii ca aducând aminte de feşele în care erau înfăşurate mumiile egiptene sau ca indicând muşchii. mai ales. continuitatea speciei bazându-se pe existenţa a cât mai multor femei. Piese de mobilier miniaturale din lut. Buţureanu ca indiciu de tatuaje. Este greu de crezut că principiul masculin ar fi fost socotit secundar. Cele mai frecvente sunt măsuţele cu patru picioare sau scaunele şi tronurile. dar au o cupă fixata în centru. Legătura reprezentărilor feminine cu fertilitatea ar fi sugerata prin reprezentări de femei gravide. Reprezentările de animale sunt legate şi ele de practici magice pentru succes la vănătoare sau pentru sporirea turmelor. spunea el. Zuruitori din lut. Piesele din morminte ar putea fi puse în legătură cu o divinitate protectoare a morţlor. cu sânii căzuţi. . În această categorie ar intra mai ales statuetele cu braţe îndoite din cot şi ridicate în sus.arată exact ca măsusuţele. Adesea scaunele Precucuteni au spătare modelate în formă de coarne. Iată. tipice. phalusuri. toate statuetele sunt feminine. Fără îndoiala că religia s-a împletit cu magia. Piesele de mici dimensiuni. detaliile anatomice si piesele de vestimentaţie. Altare miniaturale. ci poate pe muritori în poziţie de adoraţie. Este vorba de reprezentările de femei bătrâne. Statuetele androgine au fost considerate de Dan Monah ca reprezentând o divinitate primordială care avea capacitatea de autoreproducere. deci. au avut în mod clar funcţionalitate de pandantive şi se bănuieşte că au fost folosite pentru caracterul lor magic. procentual. dovadă că pantecul este asimilat cu glia fertilă. Se spune adesea că principiul masculin ar fi secundar deoarece. pentru culturile Starcevo-Criş şi Precucuteni. posibil o întruchipare a simbolului masculin. biologic vorbind. O altă ipostază ar fi aceea de femeie strămoaşă. Se cunosc mai multe piese din aria culturii Gumelniţa. pentru calităţile lor apotropaice. 3. în ariile Boian şi Precucuteni. Adică sub formă de coarne. Vadimir Dumitrescu excludea posibilitatea să fie vorba de adoratori pentru că. Există bănuiala că unele statuete nu-i reprezintă neapărat pe zei. androginia ar exprima totalitatea şi coincidenţa contrariilor. dar şi prin simboluri: rombul. Principiul feminin este redat mai explicit prin statuete antropomorfe feminine.

în oficierea unor ritualuri pentru fertilitate. Vase pentru libaţii. ocazie cu care se proceda într-un mod similar . . deci un fel de hambare simbolice. Nicolae Vlassa a lansat ipoteza că sunt recipiente pentru păstrarea unor rezerve intangibile de cereale. Ideea i-a fost sugerată de unele ritualuri cunoscute din Grecia clasică. Se cunosc din arie Cucuteni. Sunt considerate a reprezenta casa ideală. Šuškova). cu caracter profan sau căsuţe ale spiritelor protectoare sau ale strămoşilor. Se întâlnesc în ariile culturilor Vinca (8 buc. jertfelnice si râşniţe. Ocna. 6. iar în interiorul lor au fost descoperite statuete.4. Asfel. Aceste vase sunt prevăzute cu un cioc sau o ţeavă. Machete de construcţii (de case sau sanctuare sau hambare). În aria culturii Cucuteni se cunosc nişte reprezentări de sanctuare deschise. Cenuşa rezultată era apoi amestecată cu seminţele destinate însămânţării. Stoicani Aldeni. se ştie că exista o sărbătoare patronată de zeiţa Athena în care erau arse cereale pe vatră. tronuri. în cinstea Demetrei. la Ghelăieşti şi Podei-Tg. Popudnia. locuinţa familiei celeste. S-a crezut că sunt machete de case. Gumelniţa. la Turdaş). Sunt circulare . fără acoperiş. Se crede că erau folosite în cursul unor orgii sacre. în care se păstrau seminţele în ideea de a fi sacralizate în cadrul unor ceremonii religioase care aveau ca scop asigurarea fertilităţii solului. Tot din Grecia se cunoaşte o sărbătoare numită Kalligenia. Cucuteni (Kolomišcina. Phalusuri din lut. 5.

Timiş). CLADIRI DE CULT Cel mai vechi sanctuar a fost descoperit de Gh. fie au figurate pe gât detalii anatomice ale feţei umane. Din aria culturii Cucuteni provin suporturi de vas de tip horă: Frumuşica. Ipoteşi. De fapt este vorba de două sanctuare suprapuse. . Cel de-al doilea ar fi avut doua incaperi: asa zisa camera a altarului si o camera destinata ofrandelor. redate foarte schematic. tăvi pentru ofrande. 6 m. la Parţa (jud. Le-am aminti în chip special pe cele din aria culturii Cucuteni care reprezintă scene de acuplare (celebrul vas de la Brânzeni). O altă serie de vase sunt vase comune care au însă pe ele reprezentări în relief de siluete umane. În interiorul sactuarului au mai fost descoperite vetre portative. indirect agrar. foarte stilizate. Sunt de obicei 6 siluete feminine. una feminina si alta masculina. Vase antropomorfe care fie că sunt modelate în forma trupului uman. In camera altarului se aflau doua statui lipite. deci un cuplu pus in legatura cu fertilitatea. vasul de la Sultana). altul de 11x 6. unul de 12. Traian.7. Larga Jijia. Cele mai spectaculoase vase antropomorfe se cunosc din aria culturii Gumelniţa (Zeiţa de la Vidra. înlănţuite întrun dans ritual . Lazarovici în aria culturii Vinca. motiv pentru care sanctuarul ar fi fost si un fel de calendar solar. cu cap de taur. Din aceeaşi arie se cunosc multe vase care sunt susţinute de reprezentări antropomorfe. Unul dintre peretii sanctuarului avea un orificiu prin care se face afirmatia ca ar fi patruns soarele in ziua solstitiului de primavara si de toamna si ar fi luminat perfect altarul.5x 7 m. vase de cult antropomorfe şi zoomorfe.

Din arie Petreşti se cunosc sanctuare la Ghirbom şi Pianul de Jos. Dumitrescu întemeindu-şi pe ele ipoteza existenţei unui cult al coloanei. Aşadar şi la Parţa şi la Căscioarele locul destinat sanctuarului este folosit o lungă perioada de timp. care au fost refăcute în 3 rânduri. privită ca axă a lumii. Petreşti şi Cucuteni. pictate. La Mărgineni a fost dezvelită o clădire care avea în interior un cuptor terminat în partea superioară cu un suport ce purta un cap antropomorf din lut.De la Căscioarele se cunosc alte două sanctuare. aflată în interiorul sanctuarului. Despre coloane se crede că nu au avut funţionalitate arhitectonică. In arealul culturii Cucuteni s-au descoperit mai multe clădiri sau complexe de cult. tronuri miniaturale din lut şi vase. probabil devenit deja sacru. . de 16 x 10 m. o dată folosit în acest scop el devine sacru. a existat şi un sanctuar mai tărziu. din 93 de constructii se crede că 6 au fost clădiri de cult pentru că în inventarul lor au fost descoperite statui monumentale din lut. Este o clădire cu doua încăperi. de aproximativ 2 m înălţime. Alte sanctuare se cunosc din ariile culturilor Precucuteni. de formă rectangulară. prevăzut cu un cuptor. Pe acelaşi loc. Pe o latură a sanctuarului se afla o laviţă din pământ cruţat pe care au fost găsite 16 statuete feminine. În interiorul clădirii au fost descoperite două coloane tronconice din lut. cel mai vechi. Vl. Din arie Precucuteni este de amintit sanctuarul de la Sabatinovka. care a aparţinut culturii Gumelniţa. ca mijloc de legătură între pământeni şi divinitate. aparţine fazei Spanţov a culturii Boian. este un tron din lut în mărime naturală. lângă care au fost descoperite 5 râşniţe şi 5 statuete feminine antropomorfe. Primul. cu pereţii pictaţi. O altă piesă interesantă. La Truşeşti-Tuguieta.

ca cele de la Popudnia. iar la Văleni au fost descoperite pe podeaua unei locuinţe 5 phalusuri din lut. În această din urma arie culturală există atât modele de sanctuare acoperite. Dumitrescu). au fost descoperite într-o clădire 6 vase dispuse în cerc. în continuare. Piesele au fost interpretate atât ca locuinţe profane (Vl. cuptoare. Ele se cunosc din aria culturii Gumelniţa. sunt cunoscute de la Buznea. ca de exemplu cel de la Kolomişcina. MANIFESTARI CU CARACTER RELIGIOS . care erau acoperite cu paie. Nu este desigur exclus ca. Toate acestea au fost considerate a fi complexe de cult. Spre exemplu. să existe si zei casnici. Apariţia sanctuarelor este un semn că gândirea religioasă se constituie într-un sistem coerent. râşniţe. protectori ai casei sau familiei. având în centru un vas aşezat cu fundul în sus. Se crede că este vorba de piese de cult care erau depozite în intervalul dintre două ceremonii religioase. cât şi ca locuinţe ideale ale familiei celeste (Marija Gimbutas. care conţinea 13 tronuri miniaturale din lut şi 21 de statuete antropomorfe. 4 statuete acoperite cu un vas. sub care se aflau 4 statuete antropomorfe. este un indiciu al apariţiei zeilor comunitari sau tribali. vetre cruciforme (jertfelnice). cât şi deschise. Alte descoperiri din arie Cucuteni au fost interpretate ca fiind complexe de cult. dar mai ales din arie Cucuteni-Tripolie. spre exemplu. La Ghelăieşti. fără acoperiş. la Poduri (cultura Precucuteni) a fost identificat un vas depozit. Ele au în interior statuete antropomorfe. Dan Monah). asociate cu un vas de libaţii.O altă serie de descoperiri au fost interpretate ca fiind machete ale unor construcţii de cult.Există şi amenajări destinate cultului în cadrul unor locuinţe. Šuškova şi Ghelăieşti.la Căscioarele-.

Ele sunt dovedite de descoperirea unor depozite de vase depuse în gropi. totuşi. Printre formele de manifestare religioasă au fost. Bucuresti. Bucuresti. Figurinele antropomorfe din epoca neolitica. peste care au fost ridicate mai apoi clădirile. Vladimir Dumitrescu. Există chiar unele situaţii. Vladimir Dumitrescu. 1987 Eugen Comsa. identificate unele. 1968. Arta neolitica în România. mai ales in aria culturii Cucuteni. Practicarea lor este sugerată de figurine antropomorfe suprinse în paşi de dans-la Ipoteşti ( cultura Cucuteni-figurină masculină) sau de vasele de tip horă. Arta culturii Cucuteni. care au fost interpretate a fi sacrificii umane pentru întemeierea unor clădiri. Arta preistorica în România. Este apoi bănuită desfăşurarea unor ceremonii în care muritorii purtau măşti prin care se identificau cu zeii în cadrul unor spectacole dramatice care reactualizează timpul primordial sau care interpretează mituri cosmogonice. Bucuresti. a fost descoperit un schelet de copil care e considerat tot o ofrandă de întemeiere. precum ofrandele de întemeiere a unor construcţii. . Vladimir Dumitrescu. în arie Cucuteni. 1974. din aria culturii Boian.Tot printre manifestările rituale trebuiesc amintite dansurile. Practica este bănuită mai ales pentru arealul culturii Vinca. Bucuresti 1995. fapt pentru care ele ne rămân necunoscute. Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Sub o locuinţă de la Glina. Bucuresti. 1979. BIBLIOGRAFIE: Eugen Comsa. Ritualurile orgiastice pentru fertilitate şi fecunditate sunt sugerate de descoperirea. în aria căreia au fost descoperite foarte multe statuete care poartă o mască pe faţă. Consideratii. unor phalusuri din lut sau de redarea pe unele vase a unor scene de acuplare.Este clar că o serie de gesturi religioase nu au lăsat urme identificabile arheologic.

C. spaţiul cronologic cuprins între sfârşitul culturilor eneolitice ( Cucuteni. cu o arie mai mare de răspândire (Oltenia. 1997. Parta. Zoia Maxim.htm Epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului EPOCA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI (3800-3500 a. când a apărut primul tratat de Istoria României. În anii '60. Chr. Monografie arheologica. Timisoara. mult prea multe . Culturile care mobilau acest spaţiu erau complexul Horodişea-Folteşti-Cernavoda II (în Moldova. Gheorghe Lazarovici. acestei epoci i se afecta un spaţiu foarte îngust de doar 200 de ani. Sălcuţa. Transilvania). Piatra-Neamt. Periam-Pecica). S-a ajuns la această datare mai ales pe baza relaţiilor care puteau fi stabilite între spaţiul nostru şi succesiunea straturilor de la Troia. neexistând date C14 sau dendrocronologice.Maija Gimbutas. La vremea cu pricina. cultura amforelor sferice (într-un spaţiu restrâns din Moldova). datarea în ani calendaristici se baza pe cronologie de contact. o parte din Muntenia. cuprins între 1900-1700.Schneckenberg. până nu demult. pe măsura înmulţirii cercetărilor de teren. Cu timpul. Florin Drasoveanu.Plastica antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie. Plastica antropomorfa si zoomorfa gumelniteana. http://www. 7000-3500 B.) NOTIUNEA DE EPOCA DE TRANZITIE SI CRONOLOGIA EI Prin epoca de tranziţie se înţelegea. au fost definite ca aparţinând epocii de tranziţie o serie de culturi şi grupuri noi. 2001. Mythes. Banat. Radian Romulus Andreescu. dar care nu poate fi denumită încă epoca bronzului. 1974. incetatenindu-se ideea că începutul epocii ar coincide cu sfârşitul Troiei I. Glina.cimec. Legends and Cult Images. Gumelniţa) şi începutul culturilor din bronzul timpuriu (Monteoru. London. iar epoca ar fi paralelă cu Troia II-IV . NE Munteniei şi Dobrogea). Cultura Baden (în vestul României) şi cultura Coţofeni. The Gods and Goddesses of Old Europe. cu alte cuvinte o etapă care este altceva decât neoliticul.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default. Dan Monah.

Horodiştea. Chr. Cheile Turzii. Vulpe. moment care s-ar plasa pe la 3500. fiind mult mai timpurii. El pune. dar are o cultură materială care este net diferită de cea tipică eneoliticului. Gorodsk. înseamnă sfârşitul culturilor eneoltice. Deci. spune el. de pe cursurile inferioare ale Volgăi. Alexandru Vulpe considera că noţiunea "epocă de tranziţie" exprimă. Această datare este şi azi adesea folosită. consideră aventuroasă această propunere şi consideră că ea nu rezolvă problemele de delimitare a neoliticului de epoca următoare. În literatură adesea pot fi întâlnite estimări între 2600-2000 pentru epoca de tranziţie. susţinută şi în articole recente. Chr. după un timp. spre exemplu. Dacă acceptăm opinia lui Al. Într-un articol din 1974. urmat apoi si de alte articole pe aceeasi tema. pentru datarea culturilor. dar extrage din ea culturile Baden şi Coţofeni care sunt caracterizate de o cultură materială tipică epocii bronzului. Sincronizarea începutului epocii bronzului cu începutul helladicului. (Vl. ea este doar un compromis care încearcă să tempereze discuţiile în contradictoriu pe tema atribuirii unor culturi neoliticului sau epocii bronzului. adică Cernavoda I . nu se bazează pe argumente solide. de fapt. întrebarea. dată care. venite din spaţiul de stepă aflat la nord de Marea Caspică şi de Marea Neagră. si-a manifestt totala neincredere in metoda de datare 14 C). Petre Roman. au început a fi folosite tot mai frecvent metode moderne. dar crede că această epocă de tranziţie este o etapă la care se va renunţa pe măsura avansării cercetărilor. Vulpe păstrează această epocă intermediară. neputinţa arheologilor de a stabili o graniţă precisă între neolitic şi epoca bronzului. Herculane II. Niprului şi Nistrului. unde am încadra cultura Cernavoda I care este contemporană cu sfârşitul culturilor Gumelniţa. mai ales în condiţiile în care metodele nu erau înţelese sau nu erau încă foarte bine puse la punct. caracterizată prin pătrunderi de valuri succesive de populaţii. Culturile anterioare acestui bloc. s-a admis că epoca de tranziţie trebuie extinsă şi s-a datat intr-o manieră de compromis între 2600/2500-2000.III. Celei. Donului. admite utilizarea în continuare a acestei etape in desfasuratorul cronologic al preistoriei acestui spatiu. pentru spaţiul nostru. fizico-chimice. ceea ce ar presupune că acest grup trebuie eliminat din epoca de tranziţie în care fusese plasat anterior. acelaşi autor. Problema indo-europenilor este vastă şi cei 200 de ani care s- . Iniţial ele au fost ignorate sau privite cu reticenţă. cercetător al acestei epoci. Având în vedere reacţia altor cercetători (Petre Roman. Sălcuţa şi Cucuteni. Al. începutul epocii ar trebui plasat. ar rămâne culturi ale epocii de tranziţie. chiar dacă unele sunt paralele în timp cu culturile eneolitice. adică la o dată în jur de 3500 a. Părerea profesorului Vulpe nu este împărtăşită de toată lumea şi există diverse alte propuneri privind conţinutul epocii de tranziţie sau datarea ei. pe la 3800 a.pentru acest interval cronologic. Vulpe. de multe ori existând erori de datare care erau adesea folosite ca contraargumente de cei care erau neîncrezători în aceste metode. Unii cercetători cred că aceste populaţii pot fi identificate cu indo-europenii. există în literatura arheologică discuţii în contradictoriu cu privire la această epocă. în final. ci doar că ea se termină la 3500. în 1979. ceea ce ar însemna că epoca bronzului în spaţiul actual al Romăniei ar începe cam în acelaşi timp cu helladicul timpuriu în Grecia. Vulpe nu precizează care este momentul cronologic în care începe această epocă de tranziţie. spre exemplu). majoritatea de sorginte estică. care a devenit mult prea strâmt. În esenţă se pune întrebarea dacă mai este necesară mentinerea acestei epoci în schema de evoluţie preistorică. În plus. Aceste datări noi nu corespundeau deloc cu cele până atunci admise a fi corecte. Cele mai recente articole ale lui Al. Totuşi. este aceea de a se ralia cronologia românească la cronologia egeeană. Propunerea lui Al. CARACTERISTICILE GENERALE ALE EPOCII DE TRANZITIE Epoca de tranziţie este considerată a fi fost o epocă de instabilitate. Usatovo. cel mai probabil. spre exemplu. Vulpe pledează pentru ideea de a se considera începutul epocii brozului momentul constituirii blocului BadenCoţofeni. . Al. In continuare. Folteşti. Milojćić.

care foloseşte ca degresant cochiliile de scoici şi melci pisate sau calcarul mărunţit. Armenia. care nu ştim dacă au existat ca nucleu iniţial. iar în Transilvania evoluau culturile Tiszapolgár (Româneşti) şi Petreşti. cuprins între India şi Atlantic. zona pontică sau dunăreană. Asia Centrală. fără a se ajunge la un consens. În acestă situaţie. care trebuia să fi fost şi expansiv în spaţiu. în primul rând. Ori diferenţele în aceste planuri nu presupun nicidecum în mod obligatoriu diferenţe etnice sau lingvistice. arheologi si etnografi încearcă să o rezolve. Chr. M. în România. chiar dacă ar fi fost vorba de o o deplasare a acestora. abandonează Dobrogea şi zonele joase din Câmpia Munteniei. P. cu intensitati diferite de la o zonă la alta. În plus. este aventuroasă. S-a constatat că pe un teritoriu vast. una de esenţă lingvistică. Patria lor de origine este undeva pe Volga inferioară. Gimbutas. Roman) ar fi afectat zona noastră într-un moment în care în Moldova se apropia de sfărşit faza A 4 a culturii Cucuteni. plecate de pe Niprul Inferior. de altfel populaţia ei pare a fi fost destul de numeroasă. cu indo-europenii. identificarea populaţiilor estice pătrunse în spaţiul nostru acum. de exteriorizare în plan material a credinţelor religioase. Roman plasează aceste mişcări de populaţii între 3500-2000 a. iar aşezările erau bine fortificate. Fedeleşeni. de obiceiuri funerare. Se crede că intruşii au fost toleraţi. Primul val (cel de la 4200 a. în Oltenia cultura Sălcuţa se afla în faza a IV-a. următorul pas a fost identificarea patriei de origine a acestui popor. totuşi. din care apoi au evoluat celelalte limbi atât de înrudite între ele. ori le-au împins spre alte zone. ci doar diferenţe de civilizaţie materială. apar nişte sceptre din serpentin sau diorit. B1 şi B 2. Sălcuţa. Gimbutas foloseşte pentru aceste populatii intrusive termenul de populaţii kurganice. şlefuite. Cei doi autori prezintă un adevărat scenariu al acestor pătrunderi.au scurs de când antropologi. în zona Europei Centrale. cel mai adesea de cai. în lipsa unor izvoare scrise. care au forma unor capete de animale. Chr. dar şi în fosta Jugoslavie si Bulgaria. trebuie să admitem că ei au întâlnit în calea lor o serie de populaţii pe care ori le-au asimilat şi influenţat. Gimbutas consideră că începutul lor este de plasat pe la 4200 a. în timp ce M. respectiv 3500 la P. care au fost traduse şi adunate într-un volum numit Civilizaţie şi cultură. dar avut unele repercursiuni asupra culturilor locale. Gimbutas crede că noii veniţi sunt populaţii Srednîi Stog II. Cultura Cucuteni pare a fi fost foarte puţin afectată. M. fără ca vreouna să fi fost solid argumentată. tot mai numeroase in ultimul timp. Problema este. iar cultura Cucuteni a continuat să existe pe parcursul fazelor A-B. Patria de origine a fost identificată a fi fost în Pen. Venirea lor se face simţită arheologic prin apariţia unei specii ceramice noi (denumita Cucuteni C) proastă calitativ. sau de la care au împrumutat elemente de civilizaţie materială. se vorbeau limbi înrudite între ele. unde ar putea fi plasata. dată mult mai credibilă dacă avem în vedere datele 14C . amândoi considerând că noii veniţi sunt indo-europenii. lingvişti. Roman (un studiu din 1981. Chr.. . nu are capacitatea de-a surprinde diferenţe lingvistice. care au afectat în valuri succesive spaţiul de SE al Europei. din revista SCIVA) şi Maria Gimbutas. Am remarca din literatură doi autori care au în vedere toată această perioadă: P. Mişcărilor de populaţii care au afectat spaţiul nostru sau cel SE european li s-au consacrat mai multe studii. arheologia. Odata emisa aceasta ipoteza. mai ales în condiţiile în care. Populaţiile Gumelniţa îşi modifică arealul de locuire. antrenându-le în migraţie. Deci nu se ştie. Oricum. unele transformări. apărut în 1989. Scandinavă. drept pentru care a fost emisă ipoteza că a existat un popor străvechi (aşa numit indo-european) care vorbea o limbă străveche. in epoca de tranzitie.. Casimcea. Ele sunt atestate la Fitioneşti. ne obligă la maximă prudenţă. Pamir. cercetătoare din SUA. Roman consideră că această primă penetraţie nu a fost foarte puternică. dupa la M. P. în Muntenia se încheia faza A 2 a culturii Gumelniţa. nici pănă azi. care a scris mai multe articole pe această temă . nu ştim de unde şi încotro au plecat. Sau emis foarte multe ipoteze. În restul României se produc.

care are un pandant şi în Ungaria. Ele sunt plane. prin cultura materială. fiind şi ele împinse. Cernavodă I. în detrimentul populaţiilor Cernavoda III. Dinspre nord. În timp ce M. care ar putea fi expresia unui proces de unificare culturală. Balcanice. Tot în Transilvania apare un grup cultural nou. iar de P. Grupul este posibil să fi fost de nomazi sau seminomazi căci nu i se cunosc aşezările. este cel al mormintelor tumulare. spre Polonia şi Germania. situată între Carpatii Orientali. În Transilvania. cel usatovian. În concluzie. Gimbutas pe la 3400/3200. judecând după inventarele funerare. dar care. Gimbutas crede că sunt nomazi. care a fost forţată să se deplaseze de presiunile nomazilor. de reactie solidara a populatiilor eneolitice locale. Mai târziu şi treptat înaintează pe Dunăre spre centrul Europei. M. Ca urmare a contactului cu populaţia locală. Alte popualaţii estice. dupa M. punând bazele culturii Cernavoda II. primele populaţii care pătrund sunt cele cu amfore sferice. lame din silex. Unii cred că este vorba de o populaţie paşnică şi sedentară de la periferia sud-estica a culturii Cucuteni. Banatul şi Crişana. penetrează prin zona gurilor Dunării şi afectează Dobrogea. P. Nu este clar locul de origine al acestei populaţii. în Campia Tisei -grupul Csongrád. Ulterior. această cultură. Gimbutas. în urma primului val se formează în sudul Romaniei o cultură nouă. care. Un val de întârziaţi estici vor ocupa ceva ma târziu Dobrogea. Un al doilea val de migratori are un impact mult mai mare şi afectează în temelii civilizaţia neolitică. pe Nipru Inferior). care. Se crede că acest al doilea val. mai ales că în inventarele funerare apar pumnale şi sunt atestate şi sacrificii umane cu ocazia inmormantarilor. măciuci din piatră. ducând la dispariţia ei. unde apare cultura Ezero. Amândoi sunt de acord că spaţiul actual al României a fost invadat pe doua direcţii. cu schelete în poziţie întinsa pe spate si au un inventar neobişnuit pentru această zonă: depuneri de ocru. apar şi populaţiile Gorodsk care ocupă ce mai rămăsese neocupat din Moldova. Ceramica pictată decade. a adus cu siguranţă calul. intrusivă. Interesant este că ceramica depusă în morminte este de factură locală. suprapunându-se peste populaţiile Cucuteni. purtătorii culturii Lengyel.grupul Decea Mureşului-. va avea deja o coloratură locală. noi tipuri de construcţii funerare. pe langă sceptrele din piatră în formă de cal. Roman în jur de 2700/2600. Nu se ştie dacă acest prim val aduce.Yamna (înseamnă groapă)-. de inhumaţie. către zona colinară sau spre V. Gimbutas crede că a fost afectat chiar sudul Pen. carul (cunoscut de la Storojevaja Mogila. din Ungaria. cronologic vorbind. Roman consideră că acum începe epoca de tanziţie. Este afectat şi NE Bulgariei. Usatovo. prezintă afinităţi cu culturile epocii de tranziţie. Din contopirea esticilor cu autohtonii va apărea cultura Horodiştea-Erbiceni. obiecte mărunte din cupru. venite din Podolia. Muntenia şi Oltenia. se refugiază pe Dunăre în sus. este intrusiv. Populaţiile cu amfore sferice ocupă o zonă restrânsă din NV Moldovei. spre finele ei. Din mixtarea cu localinicii şi cu populaţiile Cernavoda I apare cultura Cernavoda III. aparţine eneoliticului. Spaţiul abandonat de populaţiile Gumelniţa este ocupat de noii veniţi care pun bazele unei culturi de coloratura estica numită Cernavoda I. care ocupă toată zona de câmpie limitrofă Dunării. se constată dispariţia unor culturi precum Petreşti şi Tiszapolgár şi formarea unei sinteze culturaleSalcuta IV-Herculane II-III-Cheile Turzii-. dinspre N şi dinspre E. la rândul lor de la spate de populaţiile de sorginte estică numite Gorodsk. afectând spaţiul de locuire Sălcuţa. M. Acest val este datat de M.refugiindu-se pe doua direcţii: spre N. considerând că 33 de morminte tumulare descoperite în Insula Leukas sunt o dovadă in acest sens. ci doar mormintele. se mai practică pictura doar după ardere (pictura cruda). Gimbutas crede că acum începe epoca bronzului. Are loc o reacţie în lanţ: populaţiile Sălcuţa se refugiază pe ostroavele de pe Dunăre. coboară pe Morava spre Macedonia şi Albania sau se îndreaptă spre Transilvania. care în literatura arheologică . podoabe din scoici unio. bronzurile arsenizate. Cel de-al treilea val. noi zei. Valea Siretului şi Tazlău. şi calul sau el este adus doar de valul al doilea.

de multe ori de tip sălaş/cenusar (zolniki). Se constată dispariţa aşezărilor de tip tell. Ceramica are ca degresant tipic scoica pisată sau calcarul. atestate atât la populaţiile cu amfore sferice. cât şi la cele estice.din Romănia este încadrat deja în bronzul timpuriu si caruia i se mai spune cultura catacombelor. din aria culturii Baden. Carul (cea mai veche descoperire este carul miniatural din necropola de la Budakalász. precum topoarele ciocan. nedecorată sau. fapt dovedit de maciuci. Treptat. Ea deschide seria dezvoltării fără precedent a armelor în epoca următoare. Cu mici excepţii. prima armă în adevăratul sens al cuvântului. simboluri ale unităţii de credinţă religioasă. decorată cu şurul sau cu caneluri. cele mai multe fiind podoabe. cu doar câteva colibe. Piesele masive din cupru. Cea mai importantă dintre piesele noi este pumnalul. eventual. este prost modelată. adesea reprezentaţi ca zei războinici. Tot ca elemente de noutate pot fi amintite ringurile din piatră din jurul mormintelor. Dispar canoanele de modelare. menhirii (la Casimcea). în detrimentul cultivării. Asa cum arată înmormântările. cu multe asimetrii si stangacii. târnăcoapele. caracteristice zonei de câmpie în eneolitic. Dacă iniţial se mai păstrează pictura tricromă. dispar fara urma. Cel mai probabil. sunt de scurtă durată. agresivi. topoarele cu braţe în cruce. mormintele în cistă. poate ca urmare a celor dintâi pătrunderi de populaţii intrusive. Plastica sufera si din punct de vedere artistic o evidenta decadere. treptat idolii feminini sunt înlocuiţi cu cei masculini. topoarele plate. care este clar că sunt războinici. Aceste piese sunt aduse din zona caucaziană (nu sunt produse locale) unde sunt atestate primele bronzuri arsenizate. Începând cu al doilea val. Locul lor este luat de piese mărunte din cupru sau bronzuri arsenizate. Se manifestă o preferinţă pentru ovicaprine şi bovine. dar există roţi miniaturale mai timpurii) ca şi calul domestic constituie premisele cele mai importante pentru abandonarea autarhiei neolitice. Practica presărării cu ocru a cadavrului este mai frecventă. Ele se vor continua tipologic în epoca bronzului. sunt atestate mormintele tumulare. copii sau servitori. pentru creşterea mobilităţii în spaţiu şi dezvoltarea schimburilor coerente la mare distanţă. Apar obiceiuri de înmormântare noi. semn că apar frecvente conflicte intercomunitare. mai ales în cazul defuncţilor bărbaţi. În primele faze ale culturilor Horodişea-Erbiceni şi Folteşti se mai practică pictura tricromă. dispare ceramica pictată. poate zei ai soarelui. ulterior ea devine monocromă. topoare de luptă sau pumnalele depuse în morminte. Venirea populaţiilor noi are urmari de natura economica caci schimbă raportul dintre cultivare şi creşterea vitelor. Nu sunt de trecut cu vederea nici sacrificiile funerare de sotii. iar apoi dispare cu totul. tunetului şi cerului. Decade in mod vizibil plastica antropomorfă. al doilea val aduce şi calul şi carul. este prost arsă. Inventarele funerare sunt mai bogate. noua societate este . înarmaţi cu pumnale. aşezările au straturi subţiri de cultură. sunt de dimensiuni reduse. care apare încă din epoca eneolitică.

de crescători de animale. evidenţiate de frecventele sacrificii (fără îndoială că nici eneoliticul nu a fost pe deplin o societate egalitară. care sunt împinse spre nord şi vest. Slovacia şi chiar în Polonia de sud. cât şi colibe. căci trebuie că existau sacerdoţi sau meşteşugari specializaţi. Ea este atestată de-a lungul Dunării şi în Serbia. Dacă nu are omogenitate se pune intrebarea de ce a fost definită ca fiind o cultură? Grupele etnice diferite nu pot fi probate pe cale arheologică. care făcea legătura cu Grecia şi Troia. dar că ar fi fost dizlocata si obligata sa migreze de populaţii nomade. chirciţi. Petre Roman afirmă că purtătorii acestei culturi au controlat principalele căi de comunicaţii din SE Europei: Dunărea. sectorul de campie ce se află de-a lungul Dunării. ca urmare afirmaţia nu se bazează pe nici un argument. Este posibil ca aristocraţia războinică să deţină rolul conducător. O statuetă masculină de la Cernavodă are reprezentat un pumnal incizat pe piept. fapt destul de ciudat pentru nişte cuceritori. cea de la Cernavoda. Sceptrul în formă de cap de cal pare a fi simbolul autorităţii. adesea presăraţi cu ocru. Purtatorii culturii au foarte puţine obiecte din cupru şi arme. dar trăiesc şi din vânătoare. Cei sacrificaţi nu pot fi decât prizonieri de război sau robi. CULTURILE EPOCII DE TRANZITIE CULTURA CERNAVODA I Această cultură se formează după prima penetraţie de populaţii estice. culoarul Vardar-Morava. În prima şi ultima fază. A-B şi B. E Munteniei. initial. CULTURA CERNAVODA III-BOLERÁZ Cultura Cernavoda III-Boleraz ocupă spaţii foarte largi : din Romania. Pentru a putea fi locuit. Această cultură evoluează în paralel cu Cucuteni A4. Zeiţele par a fi înlocuite cu zei cu atribute războinice. Afirmaţia este discutabilă. Unii cercetatori cred că ar fi fost. mai rar cai). Au atat locuinţde suprafaţă durabile şi de mari dimensiuni. pescuit şi cultivarea plantelor. Adesea li se depune in morminte doar capul. prin dizlocarea populaţiilor Gumelniţa din Dobrogea. . dealul a fost terasat. Aşezările sunt plasate în locuri cu apărare naturală. Apar diferenţe majore între membri grupurilor umane. Noii veniţi sunt crescători de animale (ovi-caprine şi bovine. Se crede despre ei că sunt zei uranieni: ai cerului. Se cunosc reprezentări plastice atat feminine. cat şi masculine. Petre Roman spune că aceasta cultura nu este omogenă şi că reprezintă un conglomerat etnic. Aşezarea era apărată de Dunăre şi de viroage naturale. locuinţele nu sunt prea solide. Se presupune. Ceramica are ca degresant scoicile pisate şi este decorată cu şnurul. aşezarea a fost fortificată.Dealul Sofia. drept pentru care primeşte in timp o coloratură locală. cu un statut aparte în cadrul comunităţii). Morţii sunt îngropaţi în aşezări. Alte situri se cunosc de la Cascioarele. Printre formele ceramice se pot observa şi unele de tradiţie Gumelniţa. tunetului. o populaţie stabilă. in consecinta. datorită faptului că noii veniţi. populaţiile Usatovo. Olteniţa şi Ulmeni. În staţiunea eponimă. Aşezările sunt nefortificate. la fel ca şi populaţiile care-i adoră.marcată de puterea bărbatului într-o măsură mult mai mare decât înainte. Ceramica se caracterizează mai ales prin forme globulare şi decor canelat. altfel nu se poate explica împuţinarea statuetelor antropomorfe feminine şi înlocuirea lor cu cele masculine. S Moldovei şi NE Bulgariei. Câmpia Banatului şi Crişana. au fost identificate trei straturi. Au loc schimbări notabile în sfera credinţelor religioase. soarelui. este contemporană cu Troia I şi asimilează elemente de civilizaţie locală. pe care se bazează periodizarea culturii în trei etape. se suprapun peste grupe etnice diferite. Ungaria.

în faza a II-a. Cultura a fost identificată prin săpături în anii '50 de către Dinu Marin. Sunt documentate trei faze (Horodistea II=Erbiceni I). Inventarul funerar. mai ales al defunctului bărbat. dar este practicată şi agricultura. De obicei. Mormintele sunt în gropi căptuşite şi acoperite cu dale din piatră (ciste). a ocupat şi zona de la vest de Siret. ulterior. precum cele de la Dolheştii Mari. partea estică a Germaniei. Grupul Celei este atestat doar la Celei şi Siliştioara în Romania. Atât ceramica. care au fost plasate tot în perioada de tranziţie: Celei şi Orlea. decorate cu şnurul. Tipice culturii sunt amforele globulare cu 4 torţi sub buză. toate pisate. Botoşani. să fie vorba de un singur grup sau să reprezinte amandoua o etapă incipientă a culturii Coţofeni. porci.ERBICENI. Slovacia. cultura fiind deja într-o fază finală.FOLTEŞTI Unii cercetători separa cultura Horodiştea -Erbiceni din Moldova de cultura Folteşti din NE Munteniei. 3-10. Economia se baza în principal pe creşterea transhumantă a animalelor. cultura a fost urmată de culturile Coţofeni şi Baden. foarte rar cai. brăţări şi catarame din os ajurate şi incizate. zone în care este atestată mai ales prin morminte megalitice. servitori).si un monopol al drumurilor comerciale si comertului. De cele mai multe ori este vorba de înmormântări simultane. în spaţiul de origine). aplici. bovine. Probabil purtătorii ei au dispărut treptat. La Celei au fost surprinse 6 nivele de construcţie si au fost dezvelite cateva locuinţe de suprafaţă. monocromă. mai ales în prima fază. Ucraina. dovadă că sunt crescători de animale. Printre formele ceramice se remarcă vasele de tip askos şi castroanele cu buza teşită oblic. CULTURA AMFORELOR SFERICE Această cultură s-a dezvoltat pe un spaţiu foarte larg care cuprinde Polonia. uneori. Se cunosc şi colibe. copii. alţii vorbesc despre un singur complex. de tradiţie cucuteniană. Iniţial cultura a fost atestată doar la est de Siret. în a cărei arie de dezvoltare sunt documentate. Pe teritoriul nostru. adică fostul spaţiu locuit de populaţiile cu amfore sferice. Horodiştea şi Erbiceni sunt aşezări din jud. lame de silex. la formarea căruia şi-a adus contribuţia cultura Ezero din Bulgaria. Pictura este insa. Pentru Oltenia au mai fost definite doua grupuri culturale post Cernavoda III. iar în Bulgaria la Nova Zagora şi în Peştera Devetaki . spre exemplu) sunt fortificate de multe ori sau ocupă poziţii dominante. Locuinţele au.Sadovec. Nu este exclusă posibilitatea ca unele morminte din necropola timpurie de la Zimnicea să aparţină acestui grup. Aşezările (Horodiştea. Azi nu este nicidecum lămurită problema acestor două grupuri cu arii de raspandire mult prea mici. Se foloseşte şi decorul . cistele conţin mai multe schelete chircite (1-7 la noi. cât şi plastica antropomorfă sunt. Degresantii obişnuiti sunt cochiliile de scoici şi melci ca şi calcarul. COMPLEXUL CULTURAL HORODIŞTEA. Inventarul aşezărilor se caracterizează prin multe oase de animale: ovi-caprine. Este ocupată mai ales zona de NV a Moldovei. De pe urma acestor populaţii au rămas mai ales morminte. de asemenea. cele două culturi fiind foarte asemănătoare din punct de vedere al culturii materiale. Grupul Orlea-Sadovec este atestat şi în Bulgaria şi este considerat a fi de origine sudică. Grăniceşti şi Preuteşti. dovadă că se practicau sacrificiile umane (soţie. De la Celei se cunosc şi podoabe de aur. Nu se şie cum a dispărut această cultură. Spaţiul ocupat de ea este ulterior locuit de populaţiile Horodiştea-Erbiceni II. respectiv Iaşi. Este posibil ca aceasta cultura să fi avut contribuţii genetice la formarea culturii Schneckenberg din Transilvania de SE. cuprinsă între Carpaţii Orientali. Este posibil ca. Siret şi Tazlău. covârşiţi numeric de populaţiile vecine. este foarte bogat: topoare din silex lustruite. podea din dale de piatră. morminte în cistă. În Oltenia şi Banat. purtătorii acestei culturi pătrund din Podolia. de fapt. dar nu se ştie ce s-a petrecut cu ea în Muntenia.

21-42. culeg scoici. p. Civilizatie si cultura. Alţii cred că ea a continuat să existe discret şi la începutul epocii bronzului. Se presupune chiar ca ar fi exisitat conflicte între cele două pentru ocuparea sectorului dunărean cuprins între Olteniţa şi Hârşova. 1997. Este atestată în E Munteniei. in Memoriile Academiei Romane. Siturile mai importante sunt aşezările de la Folteşi şi Stoicani. până la Burgas. in honorem emeritae Ligiae Barzu. CULTURA CERNAVODA II Cultura Cernavoda II incepe ceva mai târziu decât Cernavoda III. Sectia stiinte istorce si arheologie. aceleaşi caracteristici.prin impresiune cu şnurul. Daniela Zaharia (coord. Nu se ştie ce a dus la dispariţia acestei culturi. Ser. 33-47. Mormintele sunt plane. practicand inhumatia sub tumuli. Timpul istoriei. Se crede că unele morminte de la Brăiliţa i-ar putea aparţine. 37-49. 1996 91997). Bucuresti.IV 21. p. BIBLIOGRAFIE: Petre Roman. in mare. Aexandru Vulpe. SCIVA 32. Dobrogea şi pe litoralul nordic al Bulgariei. 1. cât şi tumulare. Cultura se formează pe un fond Cernavoda I. Se bănuieşte că pătrunderea populaţiilor tumulare Yamna ar fi fost cauza. Cresc ovicaprine şi bovine. vânează cervide. Bucuresti. Epoca bronzului pe teritoriul Romaniei . Consderatii privind inceputul si definirea perioadei timpurii a epocii bronzului in Romania. dar si-a schimbat obiceiul de inmormantare. fapt pentru care pescuiesc. 1981. p.). in Vlad Nistor. La Varna sunt atestate locuinţe lacustre. 1989. Purtătorii acestei culturi sunt foarte preocupaţi de asigurarea subzistenţei. Marija Gimbutas. dar cele doua culturi au si momente de contemporaneitate. Spatiul egeo-anatolian si Europa sud-estica in lumina unei revizuri a cronologei epocii bronzului. Vestigii preistorice in sud-estul european. Au atât morminte de inhumaţie plane. Alexandru Vulpe. peste care se suprapun populaţii Usatovo. de inhumaţie. Cultura Folteşti are.Forme de manifestare cultural din eneoliticul tarziu si perioada de tranzitie spre epoca bronzului. Memorie si patrimoniu I.

S. Adesea mormintele sunt acoperite de tumuli. Deci nu este vorba doar de schimbarea unei mode ceramice. Apar piese din Europa Centrală precum brotlaibidolii din lut (idolii în formă de pâine). În ceea ce priveşte culturile cu ceramică incrustată care apar pe ambele maluri ale Dunării. care au o economie bazată pe păstorit. Este afectată in special jumătatea estică a României.e. Foltiny) consideră că înaintarea acestor populaţii a provocat şi deplasarea altor populaţii pe care le-au găsit în cale. Cruceni-Belegiš care pare a avea şi elemente preluate de la culturile cu ceramică incrustată şi elemente HGK. Vatina (din Serbia şi Banat). Cel de-al doilea val este constitut din populaţiile Sabatinovka. ducând la formarea în spaţiul nostru a două culturi de coloratură estică: Noua. care pătrund tot dinspre est. Banatul jugoslav. Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult. pe Dunăre. sunt captuşite cu rogojini şi sunt acoperite cu bârne. prezenţa noilor veniţi fiind semnalata prin descoperirea unor morminte care au groapă cu trepte. Pe linia Dunării se răspândeşe şi un nou rit de înmormântare. Cercetarea maghiară ( István Bóna. Crişana şi la Târgu Mureş. Dispar şi alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria şi România: Periam-Pecica (din zona de vărsare a Mureşului). dar spre sfârşitul epocii bronzului. cercetarea românească nu împărtăşeşte teza migraţiei. Primul val este cel al populaţiilor Yamna şi se datează la începutul epocii. în Muntenia şi Dobrogea. Verbicioara (din Oltenia şi sudul Banatului). mai ales spaţiul extracarpatic. unii cercetători. cred că s-a răspândit doar o modă ceramică şi nu şi populaţia care o producea. spaţiul nostru mai este afectat în două rânduri de penetraţii de populaţii estice. de unde dispare cultura cu ceramică incrustată. În aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvoltă (fără precedente în bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfă care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. incineraţia. inclusiv la nivelul . şi Coslogeni.n. În ciuda acestor evidenţe. inclusiv credinţele despre moarte şi imaginea despre viaţa de dincolo. în Moldova şi Podişul Transilvaniei. unde au fost înlocuite culturile Vatina şi Verbicioara.EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i. Se pare că populaţiile cu ceramică incrustată din Transdanubia s-au deplasat în jos. În Banat se formează o nouă cultură. sudul Banatului românesc şi zona dunăreană a Olteniei. Totuşi este greu de crezut că moda ceramicii incrustate cu pastă albă a murit la ea acasă (adica in Transdanubia). precum Bernhard Hänsel. înseamnă că se schimbă şi credinţele religioase. dar s-a răspâdit în alte spaţii în forme identice. spunând că spaţiul nostru nu a fost afectat de populaţiile HGK. ci de schimbari de esenta. Amalia Mozsolics. Totuşi sunt elemente de cultură materială de tip HGK în Banat. Din Ungaria este foarte afectată Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunăre). CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII MISCARILE DE POPULATII IN EPOCA BRONZULUI Pe parcursul epocii bronzului. în traducere cultura mormintelor tumulare.). zuruitorile aviforme sau vasele aviforme. Dinspre Europa Centrală par a se fi mişcat spre SV populaţiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK). ducând la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj în sudul Ungariei şi Croaţia şi a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare în nordul Serbiei. urmată de depunerea resturilor cinerare în urne.

. Pe lângă aceste două ocupaţii care asigură subzistenţa. au fost atrase doar de zona de podiş sau de deal şi au practicat mai mult creşterea vitelor. Cândeşti. 9 respectiv 16. ECONOMIA În general există un echilibru între agricultură şi creşterea vitelor. dar au şi fortificaţii . Coslogeni) pare a predomina creşterea vitelor. PeriamPecica şi Otomani. Lemnia. Tipurile de aşezări sunt foarte diverse.vietii spiritale. frecventa in neolitic. la fel ca şi în neolitic. Fitioneşti. pot juca un rol destul de important şi vechile îndeletniciri. lângă o sursă de apă potabilă. Turia) Otomani (Barca) şi Monteoru (Sărata Monteoru.aşezare în pantă cu 13 nivele de locuire. într-o zonă cu multe lagune fluviatile. precum pescuitul sau vanatoarea care au fost practicate in chip clar în aria culturii Gârla Mare. Aşezarea de tip tell. se constată o adaptare a economiei la zonele de relief.Pecica au mai multe straturi de cultură. Năeni. Ambele aşezări eponime ale culturii Periam. Unele populaţii. Yamna şi Sabatinovka.) Ele sunt situate pe înălţimi apărate natural. ambele evitând alte forme de relief decât câmpia. ultima având o depunere de 4 m grosime. bogate in peste si pasari de balta. Populaţiile Coţofeni au ocupat toate formele de relief şi s-au adaptat la orice condiţii de mediu. Noua. motiv pentru care teza inaintarii unor populatii pe Dunare in jos nu poate fi cu usurinta ignorata. cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru. ASEZARILE Amplasarea este. care s-a dezvoltat de o parte şi de alta a Dunării. de la o cultură la alta sau de la o zonă de relief la alta. Doar în ariile unor culturi din bronzul timpuriu şi târziu (Yamna. În general. Culturile Baden şi Periam-Pecica erau în principal cultivatoare de plante. există acum doar în doua arii culturale. Aşezările de tip cetăţuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg. Sunt locuite toate zonele de relief. ca urmare a pătrunderii celor două valuri stepice. semn că a fost locuită o perioadă foarte lungă de timp.

La Sărata a fost dezvelit şi un turn asa-zis de supraveghere. Dovada ar fi mulţimea necropolelor şi obligativitatea înmormântării chiar şi atunci când trupul defunctului nu a fost recuperat. mai ales. cat si. răspândindu-se de la vest . Printre clădirile mai deosebite. OBICEIURI FUNERARE A. tipice pentru păstori. trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura PeriamPecica). iar în arie Monteoru sunt frecvente terasările pantelor pentru a putea fi locuite. Tipurile de locuinţe sunt destul de puţin cunoscute. vorbind la modul general despre epoca bronzului în Europa. În majoritatea ariilor culturale par a se contura prescripţii de ritual care se respectă întocmai. funcţionalitate de sanctuar. O friză spiralică în relief au avut şi pereţii exteriori ai sanctuarului de la Sălacea. Statutul social al indivizilor se conservă şi după moarte şi se subliniază de cei rămaşi în viaţă cu ocazia ceremoniei funerare.suplimentare. Inmormântarea era. afirmă. foarte puţine şi rarefiate în spaţiu. Locuinţele sunt de tip colibă. căci erau foarte abrupte. în zona Titel. 1 m. din aria culturii Otomani. legată cu pământ. Par a continua sa existe atat bordeie. Alte reliefuri de pe pereţi sunt formate din romburi concentrice. foarte înghesuite. La Mošorin-Feudvar. probabil. dar din Bulgaria) şi Sălacea (cultura Otomani. formate din linii verticale şi orizontale în relief. Sisteme interesante de fortificaţii. Pereţi cu decor reliefat se cunosc şi de la Corneşti. cât şi incineraţia. Necropola este situată în afara aşezărilor şi este privită ca o lume diferită de cea a viilor. Inhumaţia caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi mijlociu. având în vedere dispunerea foarte riguroasă a locuinţelor. Ea cucereşte teren. Aşezările de tip sălaş. dar şi ca un loc al strămoşilor. Coslogeni. eventual şi o clădire de cult (Sărata Monteoru). că în această epocă s-a crezut mai mult în nemurire decât în neolitic. Acest tip de clădire a avut. Balej (aria culturii Gârla Mare. făcute în tehnica tradiţională. de 5-6 x10-12 m. Foarte interesant este că unele locuinţe aveau pereţii decoraţi cu un fel de stucatură în relief. un cercetător britanic. cel mai probabil. distanţa dintre ele fiind de aprox. grupul Govora. dar uşor ieşite în afară. Au fost descoperite ancadramente de uşi. zolniki sau cenuşar sunt tipice culturilor din bronzul târziu. a fost săpată o aşezare care avea case cu aceeaşi orientare. Se caracterizează prin depuneri de cenuşă şi multe oase de animale domestice. Harding. itreg ritualul venind sa asigure accesul spre o alta lume. ca şi fragmente de coloane încastrate în zid. Multe dintre ele au o acropolă cu o clădire solidă. faza a II-a). La multe dintre aşezările din ariile acestor culturi se fac chiar paşi spre urbanism. incineraţia devine rit dominant în bronzul târziu. foarte elaborate. au fost semnalate mai ales în aria culturii Monteoru. paradoxal. Existau desigur şi uliţe. o procedură pentru eliminarea morţii sau de negare a ei. Sunt aşezări cu straturi superficiale de cultură. La Sărata Monteoru şi Fitioneşti fortificaţia era constituită dintr-un zid de piatră. din aria aceleeaşi culturi. locuinţe rectangulare de suprafaţă.F. În epocă se folosec atât inhumaţia.Noua. Un caz mai special îl reprezintă unele aşezări şi locuinţe din aria culturii Vatina.

Gârla Mare. Suciu de Sus. poate si Verbicioara. Cele tumulare caracterizează mai ales bronzul timpuriu şi populaţiile de sorginte estică. Coslogeni. Gârla Mare).spre est. morminte cu catacombă (in arie Monteoru. Tiszafüred. de acum incolo. Bistreţ-Işalniţa. o prăpastie. Zimnicea Plovdiv. Resturile cinerare se depun în urne. Mormintele odata închise. conservarea trupului nu mai este obligatorie. În general. Sarata Monteoru (4 necropole. Cruceni-Belegiš. din Ungaria (1000 de morminte. fazele timpurii). Cândeşti (aproximativ 1200 de morminte. ba chiar incinerarea trupului oferă sufletului şansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabilă. În general. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale. Otomani. nu se mai deschid. prentru că efortul de ridicare movilei funerare este mare şi presupune efortul comunitar. sau sunt risipite în groapă. Wietenberg. cultura Otomani). apărând mai întâi în zonele vestice ale României. sau morminte cu treaptă. totuşi. cultura Monteoru). Nizña Myšla. Există culturi care-şi fac o regulă din inhumaţie: Periam-Pecica. ne face să credem că între credinţele religioase ale inhumanţilor şi incineranţilor nu este. Tumulul este şi un semn de loc sacru (al strămoşilor) şi are rol de magnet. Mormintele de incineraţie au gropi rotunde în plan si tronconice în secţiune (culturile Cruceni-Belegis. tumulul. gropi căptuşite cu dale de piatră (morminte în cistă tipice culturii Schneckenberg). Mormintele de inhumaţie sunt fie plane. dar si culturi birituale: Monteoru. din Slovacia (1500 de morminte. bărbaţii cu capul la N. unele de dimensiuni uriaşe. femeile pe dreapta. direct pe sol. gropa în care se depune trupul poate fi asimilată cu un container. cultura Otomani). deci moarte respectivului individ afecteaza nu numai familia. Biritualismul practicat în aceeaşi arie culturală. în sensul că atrage după sine alţi tumuli. În arie PeriamPecica a fost observată orientarea şi poziţionarea complementară a celor doua sexe (femeile cu capul la S. Pozitia este fie . un spaţiu care se constituie intr-un fel de casa a mortului. chiar dacă invetarul funerar este modest. acoperite cu bârne. fie tumulare (tumul= movilă mare de pământ). aşa cum adesea se crede. venită dinspre est . În felul acesta este exclus contactul dintre vii şi morţi şi sunt respectaţi strămoşii. Doar în aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. Incineraţia sugerează că. nu neapărat contemporani. Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului. Noua. ci intreaga comunitate. altele din incineraţie: Nir. Tei. restul fiind plane. Orientarea şi poziţia defuncţilor este uneori dictată de reguli foarte stricte. în gramezi. bărbaţii pe stânga). cultura Monteoru). este considerat un indiciu că defunctul este un personaj cu statut social înalt. E greu de spus dacă apariţia tumulului în spaţiul nostru se datorează penetraţiei unor populaţii estice sau dacă este vorba doar de o idee preluata.

întinsă pe spate. de puţine ori însoţit de armele sale. o ofranda alimentara sau lichida. În aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) există ceramică care are ca degresant calcarul cochilifer mărunţit. Nu exista indoiala ca vasele depuse in morminte contineau ceva. de obicei. fie chircită pe dreapta sau pe stânga. Gârla Mare. ea este partea defunctului din ospatul funerar. Nu este clara motivatia ofrandei. totuşi. armele şi uneltele pe cele de bărbaţi. spre exemplu). sexul şi statutul social al defunctului. chiar spectaculoasă prin forme sau motive decorative în cazul unor culturi precum Vatina. un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentară şi o canită pentru ofrande lichide. mormintele nu au arme şi invers. în acele arii culturale în care armele apar frecvent în depozite. în aria culturilor Cruceni-Belegis şi Garla Mare inventarul standard număra trei vase: o urna. dar. În general. destinata ospatarii defunctului in drumul spre o alta lume. În unele arii culturale au fost determinate inventare standard: în arie Periam -Pecica inventarul se compune din doua vase: un castron şi o cana cu 2 torţi . S-a observat că. meştesugarii au lângă ei tipare sau alte unelte definitorii pentru ocapatia lui. În general. OLARITUL SI CERAMICA Cei mai frecvenţi degresanţi folosiţi la modelarea lutului sunt cioburile pisate şi nisipul. cel mai probabil. inventarul se compune dintr-un singur vas. ceramica epocii bronzului este de bună calitate. Podoabele caracterizează mai ales mormintele de femei. În arie ZimniceaPlovdiv. Cantitatea şi calitatea inventarului funerar sunt în strânsă relaţie cu vărsta. mormintele de bărbaţi sunt cele mai bogate şi cele de copii şi senili cele mai sărace. Suciu de Sus. spre deosebire de alte epoci (Hallstatt. Razboinicul este. Uneori. Wietenberg sau Otomani. ambele aşezate în zona capului. .

prevăzute cu capace în formă de pălărie de mexican (de la termenul grecesc pixis care înseamnă cutie). Vasul de tip kantharos .vas cu gura largă. destinat depozitarii lichidelor). Dintre vasele de cult. Govora. Castroanele apar în toate ariile culturale. cu gura îngustă. cu rol de castaniete. Monteoru sau vasele de ofrandă cu fund ascuţit din aria Monteoru. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite şi asa-zisele tăvi sau tigai de peşte sau vasele de tip pyraunosun fel de vetre mobile. O formă rară. în formă de burduf sau de raţă) mai frecvenţi în bronzul timpuriu în ariile culturilor Coţofeni. dar interesantă este căucul. care aveau rol de cădelniţe sau cănile aviforme (cu corpul in forma de pasăre de apa) şi unele şi altele frecvente în morminte. Mai spectaculoase ca formă sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina.cunoscute din ariile culturilor Verbicioara. Baden. din bronzul mijlociu sau. Gârla Mare. care se dezvoltă în toate ariile culturale. Se dezvoltă spectaculos amfora (vas înalt. Din aria culturii Gârla Mare atrag atenţia pixidele cu patru proeminenţe perforate.Formele ceramice sunt mult mai variate decât în neolitic. Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina şi Gârla Mare. mai ales. . CruceniBelegiš). Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite cănile şi ceştile cu foarte multe variante tipologice. Din aceeaşi arie se remarcă zurgălăii din lut cu modelare aviformă. Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminenţe din aria Otomani. Tei. trase din buzăeste tipic multor culturi. tipic culturii Coţofeni. Cruceni-Belegiš. Noua. Coslogeni. trebuiesc amintiţi askoii (la singular askos= vas asimetric. mai ales la culturile incinerante. care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare.Vatina. final: Vatina. Gârla Mare. prevăzut cu doua torti. folosiţi în ceremonii cu cântec şi dans.

având una sau doua axe de simetrie. Noua. Ca tehnici de ornamentare se folosesc: . Există arii culturale unde ceramica este foarte puţin decorată: Schneckenerg. zig-zag-ul. fazele timpurii Monteoru. Otomani. Suciu de Sus. iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte împodobită: Wietenberg.Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice. Ultimele două sunt cultivate mai ales în ariile culturilor Suciu de Sus si Wietenberg. Unele vase sunt decorate şi în interior. la fel ca alte două motive. fiind frecvent doar în ariile Wietenberg şi Gârla Mare. toate prezente pe ceramica Garla Mare. S-urile imbucate sub formă de talaz. Govora. argonautul şi vârtejul. Zimnicea Plovdiv. Doar în aria Suciu de Sus sunt atestate şi motive de inspiraţie vegetală. Gârla Mare. cârligele spiralice. cercurile cu raze. Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut că sunt de inspiraţie miceniană. Meandrul este cultivat în mai mică masură. Decorul este întotdeauna simetric. Coslogeni. mai ales străchinile din aria culturii Gârla Mare. Spirala apare şi pe ceramica Vatina sau Garla Mare. triunghiurile şi romburile haşurate (Tei. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice. Costişa). Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gâtul sau partea bombată a vasului. Periam-Pecica.

Wietenberg. impresiunea cu rotiţa . Cruceni-Belegiš (şnur fals) 4. Monteoru 5. inciziape ceramica Vatina. ştampilarea.Vatina. lustruirea. Gârla Mare. Vatina.pe ceramica Gârla Mare 3. impunsăturile succesive . Este tehnica care ia cea mai mare amploare în această epocă 6. Verbicioara. Tei.1.incrustaţia cu pastă albă.pe caremica Wietenberg. Monteoru 2.pe ceramica Coţofeni. .pe ceramica Garla Mare ( se cunosc şi ustensile din lut utilizate în acest sens) 7.pe ceramica Periam-Pecica.in arie Coslogeni. decorul plastic în relief se compune din: -potcoave. CruceniBelegis.

Cruceni-Belegiš. Suciu de Sus -brâuri în reliefîn toate ariile culturale -coaste în relief . Ele sunt relevate de studiul necropolelor şi al inventarelor funerare. Cruceni-Belegiş.apare deja din bronzul mijlociu.pe vasele Monteoru sau Otomani -boabe de linte sau pastile.pe ceramica Otomani.-proeminenţe . alteori cu podoabe de aur (spre exemplu în necropola de la Beba Veche. practicandu-se doar accidental in aria culturii Gârla Mare VIATA SOCIALA Indubitabil că între membri comunitaţilor există deosebiri. in arie . uneori cu arme. Bistreţ-Işalniţa. care este foarte rară. 9. dar şi de apariţa unor fenomene de tezaurizare. excizia. Suciu de Sus -protome de păsări şi cornute . dar este tipică mai ales bronzului târziu. Gârla Mare. Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalău (jud. Covasna. Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe şi arme. aparand frecvent pe ceramica Otomani. Igriţa. canelarea. în aria Periam-Pecica).doar la ceramica culturii Coţofeni 8.la ceramica Gârla Mare. Gârla Mare.

Vărşand (falere). mărgele. Adoni. Tigănaşi (falere. care apar foarte rar în epoca bronzului în această zonă a Europei. asemanatoare cu cele de luptă. fapt demonstrat de fortificaţiile frecvente din aşezări. Cele mai războinice par a fi populaţiile din Transilvania. iar dintre cele tărzii : Săcuieni (falere). o spadă de aur şi 4 topoare de argint). cu 4 topoare si falere). Sacrificiile umane atestate în aria Monteoru sau construcţiile funerare care solicită un mare efort comunitar (tumulii) o sugerează si ele deosebiri majore de statut social. Şmig (falere. Mulţi cercetători sunt sceptici pentru că relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de luptă. Grăniceri (falere). inele buclă. Pecica-Rovine (faleră şi tutuli conici). Probabil că in aceasta epoca se conturează o aristocraţie războinică care-şi revendică funcţii de conducere. Perşinari (12 halebarde. brăţări). GENERALIZAREA CARULUI SI DEZVOLTAREA SCHIMBURILOR . saltaleoni). Otomani şi Suciu de Sus şi unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. CONFLICTELE INTERCOMUNITARE Demn de remarcat este faptul că epoca bronzului este o perioadă caracterizată prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare. la fel ca în spaţiul micenian. Reprezentările în lut de care uşoare.Wietenberg. ele asigurând doar deplasarea pe câmpul de luptă a unor aristocraţi războinici. Măcin (pumnale). iar armele de luptă nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. ar putea fi indicii că în lupte au fost folosite care de luptă. dar mai ales de dezvoltarea fără precedent a armelor precum spada şi toporul de luptă. Totuşi nu ar fi exclus ca aceste vehicole asa-zis de lupta să fi existat. precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii Zuto Brdo-Gârla Mare). Armele potrivite pentru posesorii de care sunt arcurile cu săgeţi şi vârfurile de lance sau suliţă. Crişana şi Maramureş unde au evoluat culturile Wietenberg.

Produsele erau cărate cu ajutorul animalelor de povară. un fel de obrăzare) care fac posibilă înhămarea cailor sau folosirea lor la călărie. din bronzul timpuriu. Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg şi Otomani. motiv pentru care anterior epocii bronzului schimbul nu putea sa aiba o amploare prea mare.În pristorie. pe schiuri sau sănii si cu ambarcatiuni acolo unde erau ape navigabile. El are cofragul rectangular sau. Epoca bronzului este epoca în care se poate vorbi cu adevărat de schimburi. Carul tras de boi era foarte greoi. fie pot fi folosite doar o parte a anului. tras de două vite. cântărea aprox.5 km pe oră. Roţile sunt iniţial pline. Folosirea calului la tracţiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnaşament (psaliile. Aceste mijloace prezintă inconveniente. Cele mai timpurii psalii apar la sfârşitul bronzului timpuriu. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden. Primele roţi miniaturale din lut apar încă din eneolitic. iar prin bronzul mijlociu apare roata prevăzută cu 4-10 spiţe. aşa-zisul car cu rol economic. fie nu permit transportarea unor cantităţi prea mari de produse.82. Ele sunt prezente si în ariile culturilor Wietenberg şi Gârla Mare. care asigură o deplasare mai rapidă. schimburile la mari distanţe s-au lovit de două impedimente majore: lipsa drumurilor şi a vehicolelor de transport. oval. Deocamdată nu se pot face deosebiri între piesele de harnaşament folosite pentru călărirea calului şi cele utilizate atunci când calul era folosit la tracţiune. mai rar. se afunda în noroi şi avea o viteză de deplasare de 1. dar nu este sigur ca ele sunt parti componente ale carului. Roţile cu spiţe sunt atestate mai devreme în zona Volga-Urali şi Armenia. fie că nu sunt rapide. dar devin frecvente doar în bronzul mijlociu. datorită faptului că se răspândeşte pe spaţii foarte largi carul cu 4 roţi. Ele . 700 kg. Apariţia roţilor cu spiţe face carul mai uşor şi face posibilă înlocuirea vitelor cu caii.

materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul. comunităţile având posibilitatea să-şi producă singure mijloacele de subzistenţă. să fi fost folosite scăriţe din lemn. Balcanice. A fost puţin utilizată la noi pentru ca. însemne de putere. băuturi. al doilea mai ales din os. scoici. adică din zonele umede. Căile de comunicaţii cele mai probabile au fost văile unor ape. Psalia circulară este de origine estică şi apare mai târziu. care nu s-au păstrat. Mişcările de populaţii. Cu ajutorul lor se făcea doar cabotaj (cabotaj= navigaţie pe coastă). Din medii Vatina şi Otomani se cunosc psalii foarte frumos gravate cu motive geometrice. care sunt mai frecvente si de formă circulară.sunt de două tipuri: în formă de bară. fără de care oamenii puteau să trăiască. Transporturile pe ape erau mai comode şi mai rapide. Corăbiile au suprastructuri complicate şi sunt prevăzute cu catarge. În aceeaşi categorie se înscrie şi ceramica care adesea este schimbată între comunităţi vecine. Ar putea fi vorba de condimente. Legătura cu Europa Centrală se realiza pe Dunăre. Mureşul trebuie că a fost şi el o importantă artera de comunicaţie. chihlimbariul). Ea putea fi folosită doar pentru navigaţia pe râuri şi probabil mai ales pentru pescuit şi comunicaţie între cele două maluri. că au dus la vehicularea unor bunuri pe spaţii foarte largi (bronzuri arsenizate. deşi fiecare are propria-i ceramică. unde imaginea lor a fost gravată pe pereţii unor morminte. probabil. la Ulu Burun şi la Capul Gelidonya. un fel de canoe scobită din trunchiuri de copaci. Se cunosc corăbii şi din Egipt şi din Scandinavia. alcătuite din dulapi de lemn îmbrăcaţi în piele. bunuri de prestigiu (arme). care presupune folosirea monedei. Pentru deplasare se foloseau padele sau prăjini. fără îndoială. mai întâi de femei (schimburi matrimoniale). sceptre în formă de capete de cal). apoi de daruri. Se cunoaşte din Asia Mică (Kültepe) de pe la 1850-1650. Drumurile sunt foarte rar atestate.după deteriorare se refoloseau). Termenul de schimb este de preferat celui de comerţ. cu o perforaţie mare. materii prime foarte importante de care nu aveau parte o . Nu ştim ce puteau conţine. de aceea foarte instabile. sub forma de scanduri sau trunchiuri subtiri de copaci. drept pentru care i s-au adus modificări. Din epoca bronzului se cunosc doar în Anglia şi Danemarca. motiv pentru care calărirea trebuie să fi fost tare incomodă. Existenţa ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final. Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile să nu mai aibă caracter episodic şi întâmplător ca în epocile anterioare. Este destul de puţin probabil că ar fi existat şi o cale maritimă de legătură cu sudul Pen. Aproape sigur nu vasele erau importante. centrală şi alte 2-3 laterale. iar cu sudul Pen. pumnale. Primul tip este realizat din corn. totusi. şi nu mai puteau fi folosite). după o anumită perioadă de întrbuinţare se deteriorau. Din epoca bronzului se cunosc două epave de corăbii care au eşuat pe coastele Asiei Mici. nu se potrivea cu sistemul de înhămare din această zonă. De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe. nu a avut neapărat caracter economic. fiind atestată mai ales în faza a II-a a culturii Monteoru. ci conţinutul lor. Psalia în formă de bară este de origine anatoliană sau un tip local. bunuri de lungă folosintă ( care . mai mici. Modul în care sunt amplasate aşezările ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice. Au fost vehiculate si bunuri de consum ( care. unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. Este posibil. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. Printre bunurile cu valoare economică trebuie admise totuşi cositorul sau bronzul. Trebuie subliniat faptul că schimbul. De asemenea sunt atestate ancorele. chiar cel de bunuri. lungă de 3-16 m. La vremea cu pricina se cunoştea deja de multă vreme monoxila. Se crede că exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor. cu mlaştini. eventual peşte sărat sau carne uscată. Nu se cunosc scăriţe de şa şi nu este atestată nici saua. Sigur nu alimente perisabile. Tot pentru navigaţie s-au folosit un fel de bărci cu fund plat. Unele aveau furcheţi pentru prinderea vâslelor.

S-a vorbit despre o cale terestră a chihlimbarului care pleca de la Baltica. dar nu este exclus să fi existat şi mijloace de schimb cu valoare de etalon. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este întotdeauna clar dacă ele au circulat în stare brută sau sub formă de produse finite. sub formă de lingouri. Piesele din arie Periam-Pecica şi Otomani este posibil să fie din ambră de Baltica. cel mai probabil. Din bronzul mijlociu şi târziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (idoli în formă de pâinisoara) cunoscute din Slovacia. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime şi analize tipologice pentru piesele finite. spre exemplu. au ajuns în Albania. care. Sunt doar câteva zone în Europa care-l deţin: Irlanda. Drumul lung pe care-l străbate chihlimbarul presupune existenţa unui lanţ comercial cu o serie de verigi intemediare. el este un bun de valoare legitimat. destul de rar. cel mai probabil. între culturi vecine. până la Micene. Germania de sud (adică ariile culturilor Mad'arovce. ideile şi circulaţiei lor li se datorează răpândirea unor tehnologii. premonetare. pe mare. Spade de tip micenian. Ambra de Baltica a circulat. trebuie amintit că cel mai lesne au circulat.serie de populaţii. pe spaţii foarte largi. care coincidea cu linia Dunării si care mergea spre zona noasra. Tracia şi Macedonia. Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera) care creştea doar în nordul Europei. secerile şi colanele de gât cu capete spiralice. La acestea se adaugă aurul şi chihlimbarul. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distanţe. este posibilă existenţa unor negustori ambulanţi sau efectuarea unor schimburi la mari distanţe prin verigi intermediare de legătură. din aproape în aproape. 5 perle la Sărata Monteoru/Cimitirul nr. care veneau sa asigure prestigiul. ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabilă o provenienţă locală. deci au circulat mai degrabă piese finite. Este vorba de perlele din pastă sticloasă şi unele piese de podoabă din metal. prin Alpi. Este greu de presupus că vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. având în vedere că există o varietate de chihlimbar în zona Buzăului (la Colti). Relaţiile cu Europa Centrală şi Nordică Se crede că s-au vehiculat dinspre Europa Centrală spre spaţiul nostru mai ales două produse: cositorul şi ambra. spre Grecia. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. Veterov. din Anglia (cultura Wessex) spre NV Franţei. pe malurile Marii Nordului şi Mării Baltice. spre Grecia. trecea în Franţa. Aurul nu este doar o materie primă. cele mai multe apar în aria culturii Periam. spre Italia şi apoi pe mare. bare sau lingouri în formă de piele de viţel. Austria şi Italia. Dintre produsele din Europa Centrală. pe Mediterana.Pecica. Cositorul este o materie pimă deficitară. ultima venita de la Marea Baltică. Polada) care apar si în aria . 4. Ar fi existat şi o ramificaţie a acestui drum principal. spre Italia. Munţii Pirinei. la acest nivel cronologic. Au circulat însă şi piesele finite din bronz. era adusă. într-adevăr. Ambra se pare că pleca din Anglia sub formă de piese finite. care sunt cu siguranţă atestate în spaţiul nostru. Totuşi piesele de chihlimbar din spaţiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica şi Otomani. Nu în ultimul rând. şi alte câteva de la Cândeşti) sunt foarte rare şi nu au fost analizate pentru a se şti cu certitudine dacă sunt din ambră de la Baltica. Cositorul si bronzul au circulat sub formă de turte. cale care nu a fost demonstrată deşi a fost presupusă (căci lipsesc piesele din Italia) fie. Fără îndoială că schimbul de daruri trebuie să fi fost fost continuat cu trocul. fie prin pasurile Alpilor. Transilvania. invenţii sau mode ceramice. Această cale este dovedită de descoperirea în Grecia a unor distanţiere din chihlimbar tipice culturii Wessex. Se admite că. cobora pe drumuri de uscat până în sud şi apoi ajungea. apoi pe râul Garronne până în sudul Franţei şi apoi. Bulgaria şi Macedonia. materii prime foarte preţioase. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub formă de piele de viţel. din Boemia.

precum pandantivele şaibă cu nervuri în relief . Plastica antropomorfă a culturii Gârla Mare ca şi zuruitorile din lut din aceeaşi arie culturală îşi au originile tot în vest. Unele tipuri de morminte cu treaptă semnalează pătrunderi de populaţii Yamna. Unele piese de podoabă. ceramica din Moldova prezintă asemănări cu grupul Edineţ din Moldova. Relaţiile cu Europa de Est Încă din bronzul timpuriu. au şi ele o origine vestică. Un rol important în vehicularea bunurilor estice trebuie să-l fi avut populaţiile Sabatinovka care pătrund spre sfârşitul epocii bronzului în spaţiul nostru. celelate în aria culturii cu ceramică incrustată din Transdanubia.culturii Gârla Mare. Unele piese din metal din zona Tisei Superioare. produs originar din spaţiul dintre Nistru şi Nipru. produse undeva în Ungaria de NE şi NV României. mai ales în Moldova. primele în aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj. prezente în unele depozite din Transilvania sau în aria Gârla Mare. mai degrabă decât comerţul. Dinspre est pătrund. semn ca erau produse de buna calitate. Relaţiile cu spaţiul balcanic . Spadele de tip Boiu. o scurgere de populaţie din Transdanubia în jos pe Dunăre. unele tipuri de topoare: celtul de tip estic. au ajuns la Povegliano în Italia şi în Schleswig şi Holstein. Scandinavă. de sorginte estica. cu două tortiţe. Având în vedere multitudinea de elemente vestice care apar la Dunărea bănăţeană şi olteană este de presupus. unele chiar până în Pen. precum topoarele de luptă cu disc sau celtul de tip transilvănean au circulat mult spre vest. unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare.

trebuie că au existat explorări ale ţărmului vestic şi nordic al Mării Negre. cu loc de origine în Bulgaria. Nusfalău. Medgidia. B sau C 3 din lumea miceniană. înainte de fundarea Histriei. prin analiză metalografică. Civilizaţia miceniană a avut legături indubitabile cu Europa. din Muntenia sau Dobrogea. Ideea est încurajată şi de descoperirea unor lingouri în formă de piele de viţel. fiind greu de admis că grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. După Eratostene. unele fiind mai vechi decât piesele miceniene. sa fi evoluat din piese oaecum asemanatoare din aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo. spre nord. la Burgas şi Capul Caliacra. falere de aur. în staţiunea de la Dupljaja. Drajna. Miecurea Sibiului. trebuie amintită o spadă de tip Boiu-Sauerbrun descoperită la Pella. provin tot din ateliere din Bulgaria. în 657/656. în Macedonia. în căutarea lânei de aur. fără torţi. Adoni. Este atestată şi relaţia de schimb pe direcţie inversă. Perşinari. Legatura lor cu civilizatia miceniana este azi tot mai mult pusa la indoiala. în forme miniaturale. Singurele spade miceniene din afara Greciei. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu. pentru odihnă şi aprovizionare. din Serbia. mai degraba. . că sunt realizate din aur local. mai ales că trebuie admis că. O legătură martimă cu spaţiul nostru ar fi putut să fi existat la sfârşitul epocii bronzului. în sec. mai ales la nivelul civilizaţiei miceniene. expediţia ar fi avut loc la 1225. Ea este sugerată de legenda argonauţilor care ar fi plecat. Chr. Statuetele par . Legenda argonauţilor arată clar că argonauţii practicau cabotajul şi făceau astfel de popasuri. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizaţiei miceniene sunt perlele din pastă sticloasă tărzii. Unele piese descoperite în spaţiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenţă miceniană. Sf. au ajuns în Marea Neagră şi s-au întors spre casă pe Dunăre. s-au dovedit a fi trei spade din Albania şi alte trei din Bulgaria. din Colchida pe mare. Printre piesele de influenţă miceniană au fost considerate a fi şi statuetele din arealul culturii Gârla Mare sau carele cu roţi cu spite atestate. Gheorghe. Kurt Horedt şi alţi cercetători se numără vreo 15 spade (de la Roşiori de Vede. Balcanice. Şmig. Din Europa au ajuns în Grecia fibulele en violon ( la Perati). unele tipuri de spade şi un tipar de Lappenbeil. Tigănaşi. de tip italic. adică locuri ideale de popas de noapte. Ideea este foarte interesantă. tot în aria culturii Gârla Mare. Cu siguranţă sudice. că sunt de fapt copii după spade de tip A. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os. sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci. fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica (?). atestate în sud. descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate şi par a fi miceniene. XV-XIII a.Zona noastră a fost suspectată a fi avut strânse relaţii cu sudul Pen. dar pare a fi vorba mai ales de legături maritime. toate de tip A. Celturile de tip sudic. Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. tipice lumii miceniene si spatiului egeean. iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt si ele mai vechi decât piesele miceniene şi prezintă asemănări destul de multe cu piese anatoliene. Printre piesele originare din spaţiul nostru. între timp. Săcuieni din tezaurele din România s-a dovedit. Alba Iulia) care s-a dovedit. Lâna de aur ar fi putut fi o metaforă pentru aurul transilvănean. căci importurile sigure sunt constatate mai ales în sudul Italiei (ceramică şi două statuete antropomorfe). Falerele de aur de la Grăniceri. ambele pe ţărmul bulgar al Mării Negre şi ambele în golfuri.

Colombela rustica. Bucuresti.Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Conus mediterraneus. 1968. la fel ca şi în perioadele anterioare. Bonn. 1961. În concluzie. Vladimir Dumitrescu. 1978. au existat cu siguranţă legături ale spaţiului nostru cu civilizatia miceniană. apoi pentru că rareori în preistorie au rămas urme materiale care să ateste credinţele religioase. se numără cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zonă de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium. iar aceste legături par a fi fost mediate de alte populaţii intermediare. Bucuresti. Credinte religioase si piese de cult in epoca bronzului EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMANIEI CREDINTELE RELIGIOASE Credinţele religioase. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader. Bernhard Hänsel.Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit in Karpatenbecken. provenite de la mari distanţe. Pectunculus (melc).Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. O dată pentru că noi avem o altfel de gândire. aflate la periferia civilizaţiei miceniene. . 1994.Printre piesele insolite descoperite în spaţiul nostru. Dentalium. dar nu au circulat atât produse cât idei.Die Wietenberg-Kultur. Boroffka. sunt greu de reconstituit. N. Glycimeris glycimeris. Bonn.

. Pronaosul avea două coloane. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia.Jud. Buzău (cultura Monteoru) . LOCURI DE CULT Sanctuarele Una dintre întrebări este unde se află locurile de cult. Un posibil sanctuar ar putea fi si o constructie de tip megaron din asezarea de la Pecica. fulgerului. cercurile însoţite de raze. în apropierea izvoarelor. spaţiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui. considerată a fi o constructie de cult sau casă tribală. însoţit de câteva vase.80 x 5. Sanctuarul de la Sălacea: Dimensiuni: 8. considerate a fi altare fixe. În preajma sanctuarului s-a dezvelit un mormânt de copil. Una dintre încăperi este decorată cu frize cu motive spiralo-meandrice în relief. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale.50. cu scheletul dezarticulat ( interpretat ca sacrificiu de întemeiere a sanctuarului). faza a II-a). tunetului. Scoţia şi Irlanda care sugerează că cei care le-au făcut aveau şi unele cunoştiinţe de astronomie. în crânguri.Ideea generală despre epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene. Sanctuarul se compune din trei încăperi care comunicau între ele. În interior au fost găsite două platforme de lut. În Poiana Scoruşului de la Sarata Monteoru a fost identificată o clădire mare.Bulgaria ( cultura Gârla Mare) si Sarata Monteoru. pe vârfuri de munţi.jud. Ea ar asigura eliberarea rapidă a sufletului nemuritor de trupul efemer. Teoretic ele ar putea fi oriunde în mediul natural: în peşteri. cosiderate a fi simboluri solare. care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice. un altar suspendat. Însăşi incineraţia este considerată a fi legată de aceste culte. 1. zvastica. purificarea lui şi înălţarea lui către cer. În intreaga Europă sunt puţine locuri artificiale destinate cultului. solare. un car miniatural din lut şi o barcă de lut. Presupusul sanctuar nu a fost in detaliu publicat. 2. Balej. Bihor (cultura Otomani. Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului în spaţiul nostru şi in cel apropiat României: la Sălacea.

3. în Munţii Apuseni din Crişana. Din inventarul megaronului sunt de amintit două piese. Megaronul de la Balej. spre exemplu) în care au fost depuse ofrande constând din ceramică şi piese de bronz. Avea o anticameră şi două camere. Ele sunt deschideri spre lumea de dincolo. În ele. Ecoul lor poate impresiona şi poate sugera că ele sunt populate de spirite.30 x 5. au fot descoperite. PIESE DIN RECUZITA DE CULT Statuetele antropomorfe . Are dimensiunile de 14. o serie de peşteri (Igriţa. constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo. Croaţia. Adeseori în peşteri s-au făcut înmormântări sau s-au depus piese de ofrandă. faza II. mai ales) puţurile cu adâncimi mari au fost considerate a fi fie fântâni. de la sfârşitul epocii bronzului. Peşteri Peşterile sunt spaţii foarte enigmatice. Italia. se întâlnesc şi se despart cele două lumi. care ar putea fi considerate recuzită de cult: un topor miniatural de lut şi o piesă cu utilitate necunoscută care seamana cu o barcă. care. au fost descoperite vase întregi. Puţurile În Europa (Germaia şi Anglia. unele de 20 m adâncime.a fost descoperit în nivelul al IV-lea al aşezării. în arealul grupului Igriţa. dar şi în alte părţi ale Europei. Ne întâlnim cu astfel de situaţii în Slovenia. se cunoaşte un loc de cult la Oarţa de Sus. În spaţiul nostru. prin adâncimea lor. Planul elaborat ar indica o construcţie de cult. dar şi piese cu caracter profan. fapt ce sugerează că nu este vorba de fântâni dezafectate. Ar putea fi şi una şi alta.70 m şi o orientare E-V. fie locuri de cult. Din aria culturii Wietenberg. a celor vii şi a celor morţi. Aici se ingemaneaza lumina cu întunericul.

Psi (cu braţele ridicate şi arcuite deasupra capului) şi Tau (cu bratele dispuse orizontal). plastica antropomofă este slab reprezentată la nivelul epocii bronzului.Spre deosebire de neolitic. in aria grupului . Este interesant faptul ca statuetele din arie Szeremle si Garla Mare au modelari oarecum asemanatoare tipologic cu cele miceniene. Chr. Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese. unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu braţele lipite de corp şi arcuite spre abdomen). Astfel. la care se adaugă cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria şi Croatia.. post 1390 a. Reprezentări plastice din lut există foarte multe în aria civilizaţiei miceniene. dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare.

în morminte au fost descoperite două sau chiar trei statuete antropomorfe. precursoare a lui Apollo. adesea. atât la Cârna-Grindu Tomii. dar sunt fragmentare. 3. deci de muritori aflaţi în poziţie de adoraţie. provin din morminte de copii. Interpretarea statuetelor este destul de dificilă. dar cu un presupus cap atasabil). destul de credibilă. Reprezentări de nursă. 5. Unele au cap de pasăre de apă. având în vedere că în unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe. 7. care avea în vedere un motiv ornamental în formă de liră care apărea adesea figurat pe statuete. . Reprezentări de divinitate protectoare a mortilor. de forma unor cioturi. motiv pentru care nu li se poate determina sexul. adesea în atichitate. 2. Această ipoteză este şi ea destul de puţin probabilă căci. cu cap de pasăre de apă (raţă sau lebădă). inclusiv concubine ale defunctului. care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo. retezate. Tipul Phi poate fi cu cap modelat în prelungirea corpului sau asa-zise "cu cap mobil" (de fapt fara cap.Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau. Reprezentări de servitori ai unor defunctii cu inalt statut social (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt). Ipoteza trebuie eliminată. Şi această ipotză est destul de puţin probabilă. 9.O divinitate a fertilităţii şi fecundităţii. 6. la baza gâtului. Reprezentări ale unei divintati solare. Cele descoperite in morminte. iar in aria culturii Gârla Mare sunt prezente statuete de tip Phi şi Psi. Reprezentări de adoaratori. cat şi din necropole. potrivit cărora statuetele ar reprezenta: 1. cu bratele orizontale. Piesele provin atat din aşezări. păsarile erau simboluri ale sufetelor călătoare. Majoritatea statuetelor sunt feminine. O divinitate a muzicii. 4. Este posibil ca şi celelalte statuete cu cap de pasăre din aria culturii Gðrla Mare să fie tot masculine. Supoziţia a fost făcută de Dumitru Berciu. Sunt destul de multe supoziţii. a fost formulată pentru statuetele cu braţele ridicate deasupra capului. Această presupunere a fost făcută pentru statuetele masculine. in plus statuetele se regasesc si in locuintele asezarilor. Ipoteza este destul de puţin probabilă căci reprezentările nu sunt nude şi nu au atributele sexuale subliniate. doică divină. Acestea din urmă sunt masculine. Reprezentări ale defunctului. Reprezentări ale sufletului celui mort. respectiv statuetele de tip Psi. ersatz (=înlocuitor) de mamă. Ipoteza. precum două statuete descoperite pe cele două care miniaturale din lut de la Dupljaja. Ipoteza este plauzibilă pentru statuetele cu cap de pasăre căci. Dolj). căci este vorba de un motiv care iniţial desemna foarte schematic ochii şi nasul. cât şi la Plosca şi Cârna-Ostrovogania (toate necropole din jud. 8.

din Ungaria şi a fost descoperit într-un mormânt (la Budakalász). Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval. cu cap de pasăre. Statuetele au sigur semnificaţie religioasă căci se remarcă prin modelarea canonică. şi un altul cu 3 roţi. poate dint-un mormânt. cu rol economic. Carele miniaturale din lut Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaşte din aria culturii Baden (cultură din bronzul timpuriu). cu cap de pasăre. foarte împodobit. masculin. Wietenberg. Pe ambele care de la Dupljaja se afla câte-o statuetă antropomorfă masculină.10. tot cu 4 spite. ceremonial. Carul cu 3 roţi era . Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin în contrast cu numărul pieselelor de podoabă descoperite în mormintele din această arie culturală. Ceva mai târziu. deci ar trebui să reprezinte zei comunitari şi nu zei din patrimoniul familial. cu două osii şi cu 4 roţi pline.Simple jucării din lut. cu 4 spiţe. mai ales. Otomani şi. comparabile cu păpuşile de azi. care este foarte rar reprezentat. De la Dupljaja. Pare a fi vorba de cel puţin doi zei: unul feminin şi altul. roţi sau care miniaturale sunt atestate si în ariile culturilor Schneckenberg. Că ar fi vorba de zei ar sugera-o şi costumul elaborat care pare a fi zeiesc. provin două care de excepţieun car cu 2 roţi. tras de păsări de apă.

Piesele au fost interpretate a fi: 1. Szeremle (Ungaria). O altă intepretare a carului. Unii cercetatori s-au mulţumit a le numi obiecte enigmatice. toate indubitabil feminine. rar în necropole. este foarte posibil ca acest vehicol să reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo. datorită faptului că zgomotul produs de deplasarea carului semăna cu cel al tunetului. ţara hyperboreenilor sau spre Africa. spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Gârla Mare. Statuetele sunt masculine. dată de Trbuhovic. Având în vedere că multe reprezentări de care (Europa nordică-care figurate pe pereţii mormintelor) sau care adevărate (Sintašta) sau miniaturale au fost descoperite în morminte. . piese pentru ştampilarea ambrei. IV p. Brotlaibidolii din lut Piesele au formă de pâine şi sunt presupuse a fi idoli cu reprezentare foarte schematica. talismane 2. negative pentru obţinerea de ustensile pentru decorat ceramica 6. la babilonieni (?). iar a 2-a statuetă. Ele au fost descoperite mai ales în aşezări. avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. simbol al perfecţiunii. mai ales că în mitologia grecească sufletele celor morţi sunt adesea reprezentate prin păsări (lebede. 195 de piese de acest tip în ariile culturilor Polada (Italia). Piese comparabile c cele din Romania se regasesc si in alte zone din Europa . altfel este greu de explicat existenţa acestei asocieri atât de mult în timp. alţii le-au dat semnificaţii diferite. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din două arii culturale: Otomani-două piese de la Derşida. Arbon ( SV Germaniei). de invocare a ploii cu ajutorul carului. porneşte de la un ritual târziu. păsări de apă). aprox. statueta de pe carul cu două roţi are pe piept un motiv decorativ în formă de zvastică. un cercetător sârb. dar asta nu lamureşte utilitatea pieselor. la nivelul culturii Basarabi. religioase sau profane. Este sigur că asocierea car-pasăre de apă are o semnificaţie religioasă. care garantau calitatea sau cantitatea ei 4. Chr. Veterov şi Mad'arovce din Slovacia. răboaje preistorice 3. iar statuetele cu chip de pasăre să fie o reprezentare a sufletului celui mort. Unele ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalbă. divinizat ca zeu al soarelui. atestat în sec. În plus. Nu se ştie dacă piesele sunt realmente piese de cult. considerată a fi un simbol solar. Despre cele două pesonaje masculine găsite asociate cu aceste care predomină supoziţia.asociat cu o piesă din lut tronconică care a fost interpretată ca fiind o umbrelă sau un disc solar. până în Hallstatt. Unterwölbling (Austria). sugerată în 1954 de Sprokhoff. de pe carul cu trei roţi. pintadere (stampile) pentru decorat ceramica 5. porumbei. Aceasta deoarece există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într-un car tras de lebede spre Helikon.. idoli foarte schematici Pieselor li s-a dat şi o interpretare numerică: s-ar fi folosit un sistem numeric în bază 12număr care.şi Gârla Mare-24 piese. că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul. era considerat magic.

în forma de topor dublu. Tansdanubia (cultura cu ceramică incrustată). dar ulterior ar fi căpătat alte semnificaţii. Sunt atestate în ariile culturilor Periam-Pecica. argint sau lut. Elveţia. în spatiul cretan sau micenian. picioare umane. Gârla Mare (în aşezări precum cea de la Balej.20 m. Toporul dublu. o groapă de la Carna-Nasta şi în necropola de la Orsoja -Bulgaria). obiect de adoraţie.este frecvent în lumea cretană şi miceniană unde apare. Se crede că. Unii cercetători cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconică a unei diviniăţi şi. Apar cu . din aria culturii Cruceni-Belegiš. semilune şi cercuri concentrice. crucea. Sunt recipiente inchise din lut care au pietricele în interior si sunt modelate în formă de broască ţestoasă. care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. Cea mai probabilă divinitate este bănuita a fi una a fulgerului. mai rar în complexe profane. care este şi foarte longeviv căci şi în Hallstatt sau epoca geometrică în Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic. soarele. iniţial.labrys-ul. căci se cunosc depuneri de carapace de ţestoase în mormintele culturii Aunjetitz). cap de cornută. deci posibile simboluri astrale. Apariţia lui frecventă în complexe palaţiale ar sugera chiar că el a devenit ulterior un insemn al regalitaţii. Ea are un topor în mână şi primeşte în dar măciulii de mac şi fructe.Nasta (jud. Monteoru.construcţia de tip megaron. Vatina. Asine şi Micene). labrys-ul era instumentul de sacrificare a taurului. mormânt de copil). la fel broasca ţestoasă (semnifica poate hibernarea. în complexe de cult şi morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos). Topoarele miniaturale din lut Din epoca bronzului sunt cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoareciocan sau securi duble. Totuşi labrys-ul apare frecvent asociat si cu luna şi poate fi şi un simbol al unei zeite a vegetaţiei. care au capac). Monteoru (1 buc. Wietenberg. Au fost interpretate şi ca jucării pentru că au fost descoperite uneori în morminte de copii. de 1. la Năeni). Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak. Foarte frecvent. Schneckengerg (20 exemplare). de la forme miniaturale până la forme uriaşe. Piesele au cu siguranţă un mesaj religios. urmată de trezirea la viată si are o legatură cu reinvierea. deci trebuie să fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implică muzică şi dans. asemănătoare topoarelelor din piatră sau din metal (tipul KilindirBegunci). toporul este asociat cu coarnele de consacraţie sau cu simboluri astrale: luna. Pasărea de apă este cu sigurantă un animal psihopomp. drept urmare.necropolă. Datorită faptului că decorul piesei este incrustat cu alb. precursoare a Demetrei. Este din fildeş. Polonia (cultura Lausitz). În spaţiul micenian are dimensiuni diferite. Vasele de cult Pot fi integrate în această categorie pixidele ( vase de agăţat. Verbicioara şi Gârla Mare. cel mai adesea. pasăre de apă sau hibrizi cu corp de pasăre. Două piese de la Cârna. Piesele sunt făcute să producă zgomot. Alte piese se cunosc din Grecia miceniană (Perati. se crede că este un import din aria culturii Gârla Mare. Dolj) au figurate pe ele X-uri. aur. Modelele miniaturale de casă Din epoca bronzului se cunoaşte un model de casă dintr-un mormânt din necropola de la Karaburma (cartier al oraşului Belgrad).Zurgălăii din lut Apar la noi doar în aria culturii Gârla Mare (15 piese). Acest model anticipează urnele în formă de casă miniaturală foarte comune în aria culturii Villanova din Italia.

Monteoru. Este posibil ca în aceste vase sa se fi ars substanţe aromate. Vasele cu protome în formă de cap de pasăre sau aviforme se cunosc din epoca bronzului şi din Israel. Se găsesc în morminte Monteoru. Liban. iar vasele sa fi avut funcţionalitatea unor cădelniţe. Alte vase suspectate a fi de cult sunt asa-zisele vase de ofrandă care sunt tipice culturii Monteoru. Pasărea de apă mai apare în culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev. . mai ales în mormintele mai bogate. Erau un fel de amfore. Iordania.predilecţie în necropole. Egipt. căci aveau fundul ascuţit. instabile. Periam-Pecica) sau de căni terminate cu protome în formă de cap de pasăre (Gârla Mare) sau vase aviforme (Gârla Mare). probabil folosesc pentru depunerea de ofrande. de aceea se presupune că erau înfipte in pământ.

Arta preistorica în România.Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. 2003. Bucuresti. Monica Sandor-Chicideanu. 1961. Contributii la cunoasterea epocii bronzului la Dunarea Mijlocie si Inferioara. 1974.BIBLIOGRAFIA: Vladimir Dumitrescu.Chicideanu.Necropola de incineratie din epoca bronzului de la Cîrna. p. 1990. Bucuresti. Cluj. Monica Sandor. Vladimir Dumitrescu. Antropomorphic Statuettes. Contributions to the Study of the Gârla Mare Hallstatt-ul pe teritoriul Romaniei . Dacia 34. 53-76. Ion Chicideanu.

cu predilectie. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita în Austria. A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii. grupul Granicesti. unde cel mai vechi grup hallstattian este grupul Vârtop-Hinova. Din Banat.HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) In 1874. în Republica Moldova). CARACTERISTICI GENERALE ALE EPOCII HALLSTATTIENE CERAMICA Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului. ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata în hallstattul timpuriu. caracterizat prin asa-zisele câmpuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie în urna). Se remarca pentru Ha timpuriu din România existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata. în jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata. bine lustruita. Hans Hildebrand a împartit epoca fierului în doua etape : Hallstatt si La Tène. ceramica canelata se va raspândi în întreg teritoriul României. C-ul Ha mijlociu (800650). Astfel de ceramica exista si în Ungaria-cultura Gava. în teritoriul intracarpatic. poate chiar a patrunderii de populatii UFK dinspre Europa Centrala spre est. pe la 350. periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala. Prima vârsta a fierului începe la 1200/1100 si se sfârseste la 450 în Muntenia. Zimnicea). De multe ori. un mare complex cultural din bronzului târziu. Meri. adesea cu luciu metalic. A2. care a avut circa 2000 de morminte. decorata. centrul si sudul Moldovei (grupurile Cozia-Brad. Si în Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata.si în Ucraina-cultura Holyhradi. Ulterior. aparând ceva mai târziu grupurile: Gava. Ceramica canelata apare mai întâi în Banat. în Bulgaria si Saharna-Solonceni. iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 . B1-3. prin doua tehnici: canelarea si imprimarea. Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului . motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pâna pe la 800 a.n. La scurta vreme. ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul întregii Transilvanii. asemanatoare celei din România. Tamaoani). iar D Ha târziu (post 650). primul din Austria. În Europa Centrala. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800). care nu au rol functional. B.Medias si Gava-Reci.Chr. din cauza raritatii pieselor din fier. Maramures si Crisana. în jumatatea estica. în ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i. Grupuri cu ceramica imprimata. Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie în interior si decorul cu multe proeminente. dupa numele a doua situri. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK (Urnenfelderkultur). Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare între Europa Centrala si cea de est. în spatiul în care la sfârsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegiš si Suciu de Sus si grupul Igrita. ci aparitia unei ceramici de alta factura. sunt atestate si în spatiile vecine: grupul Pšenicevo. ceva mai târziu. perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului. dintre care au fost sapate 1270. despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda. cum ar fi fost normal. si D.e. când se sfârseste UFK (Urnenfelderzeit). C. Muntenia (Chitila. ceramica canelata se raspândeste spre Oltenia. începând cu Ha mijlociu.Susani în Banat si Gava-Lapus în NV României. al doilea din Elvetia. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke în etapele A. de culoare neagra.

care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate în ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur. Cornesti (68 ha). XIII-XII apar primele piese din fier in spatiul nostru. motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. motiv pentru care asezarile au. se remarca în epoca cetatile de refugiu. Economia. apare fibula de tip Peschiera. Totusi. Chr. aduce cu sine noi tipuri de piese. Din aceasta etapa dateaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara. Huedin.etnic tracic. În sec. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la mâner (apar în Ha B) sau cele cu antene. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Sântana (78 ha). cele de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. foarte frumos decorate cu motive geometrice. iar mai târziu fibulele ochelari. iar cea canelata celui illyric. Ciceu (30 ha). În general. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie. Spalnaca si Aiud. din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si cântareste în jur de 1100 kg. Noua epoca. Gusterita. fortificate cu valuri de pamânt pe schelet de lemn. reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic. pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decât spre cultivarea plantelor. În Ha C. Apar pentru prima oara centurile din bronz. uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag). Alte elemente de noutate sunt vasele de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti). toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier. cazane cu atase cruciforme si cesti de tip Kirkendrup. straturi subtiri de cultura. Cele mai vechi dintre ele sunt: . Hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. Hallstattul. la fel ca si cea de la sfârsitul epocii bronzului. Pe la 1200 a. de cele mai multe ori. METALURGIA BRONZULUI SI A FIERULUI IN HALLSTATT La începutul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului. În Hallstattul mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi în paralel. iar mai târziu cnemida. fiind frecvente asezarile de tip salas. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul. Teleac.

Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi în Asia Mica. se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier. ideal 1500 grade. în sec. bare de fier. 3. 13. obiecte de fier si bronz. în Muntii Taurus. 5. Începand cu Ha mijlociu. În tumulul de la Susani. E greu de spus cat de credibila este aceasta informatie. iar în Ha târziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harnasament. la sfarsitul sec. în jur de 50 %. care. al IX-lea. 6. limonitul (63% fier). în Slovacia. Moldova (minereu de balta). cu miez de fier. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului în spatiul nostru sunt din sec. Pâna la caderea regatului hittit. deoarece randamentul de reducere era destul de scazut. descoperit în Banat. adâncite în pamânt. Fara îndoiala ca sunt piese de import. un ac de bronz. al XII-lea. O singura descoperire este foarte timpurie. precum un pumnal descoperit la Ganovce. din Banat. Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale. erau rezerve mari de minereu de fier. dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. un celt din fier descoperit în necropola de la Lapus. Aici. Chr. S-au folosit cu precadere magnetitul (71 % fier). Dobrogea (Altân Tepe). ar fi patruns in spatiul actual al Romaniei si ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si în centrul Europei. hematitul (70% fier). apoi uneltele. a fost descoperita zgura de fier într-un context databil în sec. mai întâi armele. din Banat. o bratara de fier. Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre. obiectele din bronz sunt treptat înlocuite cu cele din fier. III. Zgura începea sa se lichefieze la 1030 . SE Transilvaniei. unde a fost descoperit un atelier de mester metalurgist care continea zgura de fier. minereul fiind asezat în straturi intercalate de mangal (un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere). iar în stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. Având în vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite în Maramures si Banat. cu peretii de lut. Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%). Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita de la reduceri anterioare. a VIII-lea. descoperita în necropola de la Bobda. databil în sec. 7. un mâner de cutit. o lingura de turnat. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz. de forma tronconica. In difuzarea metalurgiei fierului în spatiul nostru. Raspândirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi înalte de reducere. in sec. dintr-o localitate necunoscuta. un cutit de fier de la Cauas. fie pe culoarul Vardar-Morava. Fierul este cunoscut înca din mil. fie din Anatolia.Satu Mare Este usor de constatat ca cele mai timpurii piese apar în Maramures si Banat. prin filiera greceasca. 4. Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier în Banat. dar o dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului în sec. cu miez de fier descoperit la Tirol. De la Dervent. 12. din aria culturii Babadag. Vasile Pârvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii. în Banat. mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii în Europa. secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie. sideritul (48% fier) si calcopirita (46% fier). 13 2. XIV-XII a.1. IX-VIII provine de la Cernatu. un pumnal de bronz. în Maramures din sec. descoperit în depozitul de la Rozavlea III. în regatul hittit. Oltenia (Baia de Fier). o spada de fier din Banat. doar ulterior metalurgia fierului s-a raspandit destul de repede pe spatii imense.

grade. datorita impuritatilor. o reducere completa. un tezaur de aproximativ 5kg. însa. Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea. In urma reducerii. care continea o diadema. Aceasta temperatura nu asigura. Pentru prelucrarea lupei. de aceea randamentul era redus. verigi. bratari. În 1980 a fost descoperit la Hinova. iar fierul la 1200-1300 grade. ea trecea prin procese succesive de forjare (calire) si martelare (ciocanire la cald). care sunt însa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. margele. placarea cu aur sau sudura cu bronz. tutuli. în mijlocul unei necropole de incineratie. ARTA AURULUI Din România se cunosc o serie de tezaure de aur. saltaleoni. . se obtinea o lupa de fier spongioasa.

12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si îmblânzitori de cai. Tezaurul era depozitat într-un vas bitronconic. unde apar aceste . Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac. fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. probabil un car de lupta. cutitase curbe din fier. Ritul de înmormântare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub tumuli. akinakai. Tumulii nu sunt izolati. ultimul tras de 12 pasari de apa. purtate la gât. se înmultesc razboinici traci calari. al VIII-ea de la Balta Verde. al VI-lea. vasele sunt tipice culturii Basarabi. locuiau în zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (avand ca limite la nord Drava. In necropola de la Basarabi. care.al XII-lea a. din Bulgaria. Spre deosebire de tumulii din epoca bronzului. Într-un mormânt tumular din sec. armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea. Balta Verde si Gogosu. din Bosnia. fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta. drept pentru care credibila o datare a tezaurului in sec. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale. si dinspre est. desi este de inhumatie. la est Morava). Aceste necropole cu greu ar putea fi atribuite etnic. Ele vin din trei parti: dinspre SV. Dintre artefactele cultice de exceptie sunt de amintit cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. incepand din sec. Chr. Illyrii. zvastica.mansoane. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si cel de la Bujoru (Teleorman). de esenta illyrica. aveau rol apotropaic. vârfuri de lance. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. Dupa toate aparentele. deci necropola pare a apartine unei populatii tracice . Spatiul din Bulgaria. canelat tipic Hallstatt-ului timpuriu. continuand traditii vechi. sunt razboinici calareti. RELIGIA Simbolurile religioase (crucea. mai târziu. cei din Ha sunt de dimensiuni mult mai mici. avand diametre de 5-6 m si au frecvent in structura lor pietre. din epoca bronzului. vârfuri de sageti. Un alt tezaur databil în sec. începând cu sec. s-a descoperit sina unei roti de car. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran. De altfel si izvoarele literare arata ca. toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului. drept pentru care se crede ca religia era de esenta uraniana. ca în epoca bronzului. fie în morminte plane. fie în morminte tumulare. fie prin intermediul cetatilor grecesti intemeiate Pont. fie prin intermediul tracilor sudici. PRACTICI FUNERARE In epoca hallstattiana predomina net incineratia. in Ha târziu. în Oltenia de vest. ci constituie adevarate necropole tumulare. piese de harnasament (psalii si zabale). al VI-lea. Despre o influenta illrica se poate vorbi si în NV Bulgariei (necropola de la Vraca). pasarea de apa. unde au fost descoperite câteva necropole de inhumatie. INFLUENTE STRAINE Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. ambele din medii Basarabi. ultimele de sorginte scitica. dinspre sud. Influenta illyrica este mai evidenta în SV României. amândoua potrivite pentru lupta de pe cal. dar exista si morminte de inhumatie. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu doua taisuri paralele (topoare tracice). precum cele de la Basarabi. aproximativ 90 de triburi-neamuri. din Grecia. din Oltenia.

Dupa sec. margelele de caolin sau din scoici Kauri. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si în Moldova. înca de pe vremea lui Sargon II (722-705). infectându-le apele cu broaste. mult mai târziu. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata în zona noastra. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). ba chiar le interzic acestora sa le calce tara. Alte necropole se cunosc la Blaj. Lânga ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. care au dus la o molima cumplita. dar sub numele de sciti au fost desemnate populatii eterogene aflate sub stapanire scitica. cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au îndreptat spre sud. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi. un grup estic intrusiv este surprins la noi în zona Transilvaniei. al scitilor. motiv pentru care s-au asezat într-un tinut mlastinos nelocuit al getilor.grupul Trestiana. care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe). lipsesc asezarile si folosesc ceramica de factura locala. morminte plane de inhumatie. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii. Fara indoiala ca. nu trebuiesc confundati cu acestia. fapt care l-ar fi mâniat pe Apollo. este vorba de grupul Ciumbrud. vor fi masiv folosite si de traci. Herodot ne da de înteles ca agatirsii. când ca ar fi traci. O alta piesa tipic illyrica este colierul torsionat. conform legendei. îi localizeaza la izvoarele unui râu numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare. antariatii si-au parasit casele. aflate sub dominatie scitica. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe. Drept urmare. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor. de obicei. oaie la femei si bovine la barbati. Scitii sunt la origine iranieni. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi. 7-6. 3. in epoca latene. În mormintele de femei s-a gasit depusa creta. stâlpi de baldachin. Sunt si câteva morminte de incineratie. Târgu Mures. spre a evita razbunarea lui Darius. au adaugate scitilor si populatii de agricultori. Herodot ne da de înteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai târziu proaste. IX-VII. Sunt sigur nomazi. în sec. al agatirsilor. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius. produsa de niste aburi care ieseau din pamânt. vârfuri de sageti în trei muchii. Donja Doljna si navicella care. dar nu i-a primit nimeni. iar în secolul urmator sunt pomeniti în Asia Mica atât de izvoarele grecesti cât si de cele akkadiene. cu timpul. Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii. regele Spargapeithes. si a unor populatii scitoide. nomazi.influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri. Herodot vorbeste despre sciti regali. Cele mai multe morminte au ofrande de carne. Evenimentul ar fi avut loc. ulterior. al VI-lea dispar din izvoarele scrise. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud? O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat în 1980 o carte. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin . asasinându-l pe regele Ariapeithes. carte in care analizeaza cultura materiala a grupului Ciumbrud si face o serie de consideratii de ordin istoric. cea mai mare necropola fiind dezvelita la Ciumbrud si numarad 26 de morminte. caci nu au decât necropole. aflam despre ei ca sunt gingasi. Potrivit lui Herodot.ar fi migrat la traci. plugari si agricultori. Cipau. ca sa nu se certe între ei. akinakai. in sec. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic. mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie. Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. Un obicei constant surprins în aceste necropole este acela de a depune în morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). oglinzi din bronz. desi sunt inruditi cu scitii. în Asia Mica. care s-a razbunat pe ei. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului. din 279. Arheologic. Scitii agatârsi pe teritoriul României. Cimitirele sunt de dimensiuni reduse si au. La rândul sau. altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). în sec. Aiud.

doar la 340. caci nu a fost identificata nici o cultura în acest spatiu. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni. Tomisul este tot o colonie a Miletului si dateza tot in sec. desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. În Dobrogea inflenta s-a datorat întemeierii cetatilor grecesti din Pont. ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului). De asemenea. concentrarea proprietatilor funciare în mâini putine. Herodot) pomenesc la nord de Dunare. raiduri scitice în spatiul nostru. V-lea a. sacrificiul cailor. dar probabil ca. O alta civilizatie care si-a pus amprenta pe dezvoltarea culturii materiale in hallstattul tarziu a fost cea greca. grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. care încep sa apara în sec. în Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici. de pilda aplicile de curele în forma de animale foarte stilizate (cai. Nu exista marturii scrise despre intemeiere. Cauzele colonizarii grecesti. la aceasta vreme. 8. Prima colonie greceasca a fost Histria. Astfel. capabili a-si asuma riscuri. al VI-lea. Callatisul. Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului târziu consta în adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica. Nu se stie daca anterior întemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia. Se crede ca este vorba de Amyntas I. Începând din sec. a fost întemeiat pe vremea când în Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala. când scitii condusi de regele Atheas patrund în Dobrogea. Chr. lupta demosului (negustori. deci data întemeierii se afla undeva spre sfârsitul sec. dar arheologic se poate stabili momentul. sunt multiple: solul inoportun agriculturii în Grecia. care ocupa în exclusivitate zona subcarpatica. prin daruri si promisiuni. dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor. si izvoarele scrise (Istorii. Despre o patrundere masiva de sciti. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice. Alexandru Macedon a trecut Dunarea si a gasit aici o asezare fortificata a getilor. Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de . Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria. Mosna. la 335. cap de bour). fapt confirmat si de izvoare.e. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme. acoperite de tumuli. ursi. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari. dupa Eusebius Hyeronimus. expansiunea scitica trebuie sa fi fost împiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. Scitii propriu-zisi par a intra in spatiul nostru doar mai târziu. au reusit sa-i induplece pe autohtoni. Este posibil ca zona de câmpie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca în Ha târziu aceasta zona pare nelocuita. Ulterior.de cate Millet. precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier în trei muchii.n. care. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci. Singura cultura atestata în sudul României în Ha târziu este FerigileBârsesti.Vasiliev începând cu 600-575. feline. saracirea populatiei. colonie doriana a Heracleei Pontica. Stâncesti. a fost întemeiata la 657/656 i. proces care începe în sec. mestesugari. ei fiind înfrânti de regele Filip II al Macedoniei în 339. un imens pustiu. a unor piese de harnasament . de obicei oameni cutezatori sau aventurieri. al IV-lea reapar asezarile din zona de câmpie. cresterea demografica. care-si alegeau o capetenie. care au avut mai strânse relatii cu grecii. Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana. cultivatori) pentru drepturi politice. care a domnit între 540-498. aflam din izvoare. sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare. in timpul expeditiei impotriva tribalilor. al VI-lea. mai ales cu odrisii. iar de Alexandru Vulpe începând cu 550 si pâna pe la 450. potrivit lui Pseudo-Scymnos. fiind caracterizata de prezenta abundenta a motivelor animaliere.

Piatra Frecatei. are o origine locala. Asezari: Cultura este cunoscuta aproape exclusiv din asezari: Babadag.Solonceni). Dintre motivele decorative. ceasca cu 1-2 torti trase din buza si suprainaltate. ci doar morminte izolate. al VI-lea a. uneori în perimetrul asezarilor. în faza de expansiune maxima ( faza a II-a). Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie. Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe. drept pentru care contributiile sale la geneza culturii Basarabi trebuie excluse. Enisala. În faza a III-a evolueaza doar în Dobrogea datorita presiunilor si extinderii arealului Basarabi. Însasi roata olarului va fi preluata tot de la greci. CULTURI HALLSTATTIENE Cultura Babadag Aria de raspândire: Este atestata în Dobrogea. Cultura Basarabi . Asezarea a fost fortificata în faza a III-a cu un sant lat de 10-12 m si adânc de 3-4 m. grupul Insula Banului care a fost datat initial în sec. Arges si de-a lungul Dunarii. faza a II-a-1000-800. În prima faza decorul este realizat prin incizie. Decorul ceramicii. stofe. Republica Moldova sau Bulgaria (Pšenicevo. Saharna. începând cu sec. spre deosebire de forme. Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti în care erau aduse uleiul de masline si vinul.mijloace de schimb premonetare. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene în diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia. Ceramica: cultura are un repertoriu redus de forme ceramice care nu se imbogateste de la o faza la alta. epoca La Tène. Gura Canliei. Pare ca se practica atât incineratia . se imbogateste si se transforma de-a lungul celor 3 faze. al IX-lea. facând-o însa cu mâna.. strachina cu buza adusa spre interior. al XI-lea a. Chr. Topalu.vârfuri de sageti din bronz (descoperite la Histria si Tariverdi). mai ales pe Siret. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata în arealul culturii Ferigile-Bârsesti. Originea: dupa Sebastian Morintz. cele mai frecvente sunt triunghiurile hasurate si cercurile concentrice cu tangente. În faza a III-a. faza a III-a-800. Chr.1100-1000. vase din metal) în spatiul autohton. Pe baza stratigrafiei din aceasta asezare. NE Munteniei si Sudul Moldovei. iar decorul cu cercuri si tangente prezent pe ceramica s-ar datora unui grup de la Dunare. Unele morminte sunt colective. în cea de-a doua e realizat prin imprimare. fiind atestata prezenta ei doar in Dobrogea.Morintz).pina la colonizarea greaca ( dupa S. cultura a fost împartita în 3 faze. Asezarea de la Babadag are trei straturi de cultura si are o depunere de 1. Beidaud. dar aparitia ei marcheaza deja trecerea la o noua epoca. Decorul prezinta multe asemanari cu decorul grupurilor culturale cu ceramica imprimata din sudul Moldovei. Periodizare si datare: faza I. care mosteneste elemente Monteoru si Coslogeni. ulterior în sec. Prut. Cele mai frecvente forme ceramice sunt amfora.5 m. cât si inhumatia. Morminte: Nu se cunoaste nici o necropola. iar în ultima decorul este canelat. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica. amfore care ulterior vor fi imitate si ele de catre geti. isi limiteaza arealul.

Ieselnita în România. Piese de metal: dintre piesele de metal. zona de câmpie din Muntenia si Oltenia. s-urile imbucate. Marian Guma crede insa ca aceasta cultura are o origine sudica si ca a aparut mai devreme în SV României. A. S-a crezut ca aceasta cultura a evoluat din grupul Insula Bananului. triunghiurile hasurate. retelele de linii sau snurul fals. strachina cu buza rasfrânta spre exterior si cu picior inalt. motive zoomorfe foarte stilizate. Prezenta ei este documentata si în nordul Bulgariei. Având în vedere aria de raspândire a acestei culturi. care potrivit izvoarelor scrise. cât si imprimat sau incizat si apoi incrustat cu pasta alba. în Muntenia. Alexandru Vulpe crede ca ea este expresia arheologica a desprinderii tracilor nordici din masa triburilor tracice. Necropolele: majoritatea necropolelor sunt de incineratie: Berzasca.. desi ceramica este Basarabi. sudul Moldovei. Necropola de la Basarabi s-ar putea sa nu fie a acestei culturi. Mormintele fiind de inhumatie s-ar putea sa apartina unui grup illyric infiltrat. foarte rar. Totusi aria de raspândire cuprinde si nordul Serbiei. Vojvodina. este arie illyrica. Sub forma de importuri au fost descoperite materiale Basarabi pâna în Austria. În Pestera Magura din Bulgaria se crede ca era un sanctuar de vreme Basarabi. Tei. Soldanesti în Basarabia. de unde s-a extins treptat in restul spatiului romanesc. Populatiile Basarabi au preferat zonele cu relief de campie. Valea Timisului si Gornea. nordul Serbiei. Câmpia Pannonica. Remetea. Asezarile: se cunosc la Popesti. apar. sudul Republicii Moldova. Banatul. Sofronievo în Bulgaria. Mormintele sunt tumulare si au manta din piatra. Ceramica: are atât decor canelat. amfora. Se cunosc în jur de 350 de situri. destul de putin cunoscut. evitând zona de deal si de munte. Pe lânga motivele geometrice. frecvente în aria acestei . majoritatea asezari. Gârla Mare si ca au fost transmise prin tesaturi sau sculpturi în lemn. caci pestera avea peretii pictati. Moldova Veche.Cultura sau "fenomenul" Basarabi ocupa un spatiu geografic foarte larg: sudul Transilvaniei. atestat si la Balta Verde si Gogosu. un grup cu ceramica incrustata anterior. Dintre motivele decorative cele mai frecvente sunt spirala. Dintre formele ceramice tipice pot fi amintite strachina cu buza adusa spre interior. în Banat. cana cu doua torti supraînaltate. Vulpe crede ca motivele ornamentale prezinta asemanari cu motivele folosite în epoca bronzului în ariile culturilor Wietenberg. cilindric.

culturi sunt fibulele ochelari. cu siguranta piese de cult. Ferigile. iar M. Vulpe o împarte în doua faze. din sudul României. Guma vorbeste de trei faze. etapa D. în Vrancea. fibulele de tip Glasinac dintre podoabe. se constata în zona subcarpatica. în zona Portilor de Fier. în Gorj 3. M. Datare: în timp ce A. Guma între 750-600. . Bârsesti. Gura Padinei. Vulpe dateaza cultura în intervalul 800-650. în zona Romanati 2. Grupul Ferigile-Bârsesti În etapa finala a Hallstatt-ului. iar dintre piesele din fier cutitele lungi de lupta. Piese de exceptie: Cazanele de bronz cu pasari si roti de la Bujoru si Orastie. cu mâner de forma literei T . existenta unor grupuri culturale înrudite între ele: 1. Eselnita. Telesti-Dragoesti. A. în Vâlcea. Arges si Prahova 4. 5.

În inventar apar akinakai. Vulpe a datat necropola între 550400.Beiträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der alteren Hallstattzeit an der Unteren Donau. cutite curbe de lupta. având în inventare akinakai. Cea mai bine cunoscuta este necropola de la Ferigile. cât si morminte cu urna depusa în groapa. Valentin Vasiliev. vârfuri de lance si de sageti. Ritualul funerar este destul de divers: exista atât morminte cu urna depusa direct pe solul antic. publicata de A. fibule. cu 150 detumuli si alta plana. 1994. in general de buna calitate.CivilizaÛia primei epoci a fierului în sud-vestul României. 1976. 1980. 1993. una tumulara. fibule de tip Glasinac si Donja Doljna. BucureÕti. Bonn. Cluj-Napoca. cu 28 de morminte. Bucuresti.Toate aceste grupuri sunt documentate exclusiv în zona de dealuri si sunt atestate doar prin necropole. Multe morminte sunt de luptatori. BIBLIOGRAFIA: Marian Gum|. care contin atât morminte de inhumatie cat si de incineratie. 1967. aplici cruciforme. Mormintele sunt construite direct pe solul antic. Toate mormintele sunt de incineratie. La Ferigile au fost descoperite doua necropole. La Bârsesti a fost descoperita o necropola tumulara constituita din 23 de tumuli. Alexandru Vulpe. Bernhard Hänsel. dar o mare parte din vase sunt nedecorate. Attila László. Ceramica. Deasupra mormintelor se afla 1-3 straturi de piatra si apoi pamânt. Al. este decorata cu canelura.Începuturile epocii fierului la est de CarpaÛi.Necropola hallstattiana de la Ferigile. Metalurgia bronzului in epoca bronzului si Hallstatt METALURGIA BRONZULUI ÎN EPOCA BRONZULUI SI A FIERULUI . cutitase de fier.Scitii agatîrsi pe teritoriul României. zabale. ultimii 50 de ani fiind afectati necropolei plane. BucureÕti. cutite din fier. La ridicarea tumulilor s-au folosit pietre si pamânt depuse în straturi succesive. sau mominte cu cenusa depusa direct în groapa. vârfuri de sageti cu trei muchii. Vulpe.

Cupritul= oxid de cupru. antimoniu). . iar din mil. Totusi exista zone care nu detin minereuri. Executarea unor operatii preliminare reducerii. Tailanda si America. China. Calcozina= sulfura de cupru. tenoritul. aduse în spatiul nostru de populatiile nomade. Aceste minereuri puteau fi lesne depistate deoarece arsenul emana un miros tipic. Centrele de inventie a metalurgiei sunt Anatolia. totusi. Initial sa practicat. brochantitul.Practicarea metalurgiei bronzului de catre o populattie presupune : 1.bronzuri pentru ca sunt aliaje care contin. Pe teritoriul României. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care contin cositor sau un înlocuitor al acestuia (arsen. în loc de staniu. 7.Malachitul=carbonat bazic de cupru . tetraedritul. Ele apar pentru prima data în zona caucaziana si în Anatolia. Alierea. bornitul. covelina. primele bronzuri arsenizate apar în epoca de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului. 2. 3. prelucrarea la rece a cuprului nativ prin ciocanire.Cu2(OH)2CO3 5. 4. nu le reduc si. fiind piese de import din zona caucaziana. începând din mil. Este posibil ca un centru independent de inventie a metalurgiei bronzului sa fi existat si în Franta unde se cunosc pseudo-bronzuri timpurii. etc. arsen. asemanator celui de usturoi. 5. cubanitul. Turnarea aliajului în tipare pentru obtinerea pieselor Acestea ar fi conditiile si operatiile care trebuiesc cunoscute. sub forma de oxizi.Cu2O 2. nu le exploateaza. prin turnarea în tipare. ele au creat piese originale din bronz. Pot fi enumerate : 1.Calcopiritul= sulfura de cupru si fier-Cu FeS2 4. Iranul. apelând la importul de materii prime. Primele bronzuri sunt de fapt pseudo. în combinatie cu alte elemente chimice. . Posibilitatea de a depista aceste minereuri. 5 în Anatolia (la Can Hasan) începe a se prelucra arama la cald. în zona Frantei fiind frecvente asocierile naturale în minereuri a cuprului cu antimoniul. arsen. deci post 3800 a. antimoniu. care sunt aliaje ale cuprului cu antimoniul. sulfuri. Cunoasterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obtinerea cuprului.Cu2S 3. 6.Azuritul. înnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu. estice. Cunoasterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor. deoarece în natura se gasesc minereuri care contin si cupru si arsen. 7. MINEREURILE Cuprul se gaseste în stare nativa sau sub forma unor minereuri. Se crede ca primele bronzuri sunt aliaje întâmplatoare. plumb). Chr.

arsenopiritul sau auripigmentul (sulfura de arsen. în Maramures. Arsenul (nr. Plumbul se gaseste sub forma de sulfuri. IDENTIFICAREA MINEREURILOR Pentru a putea fi exploatate. Sasca Montana. în SE Transilvaniei. calcopirita. minereurile trebuiau mai întâi a fi depistate. sinugura problema fiind aceea a procurarii prin schimb a cositorului. Mai lesne de exploatat trebuie să fi fost minereurile din Banat (Moldova Noua. ofereau populatiilor traitoare in acest spatiu sansa practicarii metalurgiei.albastru. Pentru România nu există nici o dovadă directă de exploatare preistorică. dar este o materie prima deficitara în intreaga Europa. în Moldova (la Fundu Moldovei). care puteau fi folosite în conditiile în care unele populatii nu detineau o tehnologie avansata. medievală sau modernă. cea mai importanta fiind galena ( PbS). Dognecea) care se găsesc şi în filoane de suprafaţă. Staniul sau cositorul se gaseste în natura sub forma de casiterit. Minereurile cu conţinut de arsen ar fi putut fi reltiv usor identificate datorită mirosului lor pregnant de usturoi. in zona Ciuc-Harghita (Balan). Un eventual indiciu indirect ar putea fi doar un ciocan preistoric din piatră descoperit într-o mină auriferă de la . cele mai multe minereuri se găsesc în filoane cu adâncime mare. în Apuseni. Moldova Noua. Reskovica. un oxid al staniului. La noi nu exista acest minereu decât sub forma unor vagi urme în Munţii Apuseni. în Oltenia ( la Baia de Arama). din pacate. Cele mai importante resurse din Romania sunt cele din Maramures. dar si în NE Serbiei (Rudna Glava). care apoi erau deosebite şi alese în funcţie de culoare. azuritul. de culoare aurie). care sa le permita reducerea minereurilor complexe. atomic 33) se gaseste în stare nativa sau în combinatii cu sulful. cum ar fi realgarul (minereu de culoare portocalie). Sasca Montana. Ciclova Româna) si Poiana Rusca (Ruschita). Rezerve de casiterit sunt atestate în Franta (Bretagne). La sud de Dunar. la Dognecea. dar si la sud de Dunare la Majdanpeck. adica din epoca romana. fiecare având una specifică: malachitul-verde. Este important de precizat ca exista si cupru nativ în Banat. o sulfura de antimoniu. Este clar ca. Arsenul nativ este atestat la Oravita si Ciclova Româna. au distrus. Este probabil motivul pentru care s-au folosit pentru înnobilarea cuprului alte metale. în Muntii Banatului (Moldova Noua. dar. EXTRACTIA MINEREURILOR Tehnicile de exploatare a minereurilor sunt relative greu de reconstituit pe cale arheologica. urmele de extractie preistorice. cel mai important fiind stibina. sub aspectul materiilor prime. Saxonia si Boemia. iar sub forma de compusi exista tot în Banat. În România exista minereuri de cupru în Banat. în Banat.e în Muntii Miroc si Stara Planina sunt atestate rezerve bogate de minereuri de cupru. Anglia de SV.aurie. Antimoniul sau stibiul se gaseste în natura sub forma unor compusi. cupritulroşie. Este foarte probabil că erau căutate filoanele de suprafaţă. chiar daca ele au fost exploatate în preistorie. azi nu mai exista dovezile ca ele au fost extrase deoarece exploatarile ulterioare. Oravita. Rudna Glava. Din păcate.Minereurile de cupru exista în multe zone din Europa. Ciclova. în Dobrogea ( la Altîn Tepe malachit). de obicei. teritoriul actual al Romaniei si zonele limitrofe Romaniei.

pentru deshidratare si eliminarea componentilor pamântosi care mai ramâneau dupa spalare. datorita faptului ca ele erau cu siguranta amplasate departe de asezari. Dupa incendiere si stropire. unde este dovedita o exploatare preistorica sau din Serbia (la Rudna Glava) si Bulgaria (la Aibunar). Problema era că majoritatea filoanelor de minereu de cupru se aflau la adâncime. fapt explicabil pentru ca cuptoarele de reducere erau utilizate o singura data. Pentru exploatare se foloseau picuri din corn. la Mitterberg. Buzău. Santurile sunt atestate în zona asiatica. Exista putine exceptii pentru Europa. care avea în componenta arsen. REDUCEREA Procedeele concrete de reducere pot fi cu greu deduse deoarece nu s-au pastrat cuptoare pentru reducerea minereului de cupru. Amplasarea în apropierea locurilor de extractie era justificata caci randamentul la reducere era destul de scazut si trebuiau foloste cantitati foarte mari de minereu pentru obtinerea unor cantitati mici de cupru. aflat destul de aproape. Prajirea se realiza pe vetre deschise. dar şi de la unele surse scrise din antichitate (Caesar. santuri care au fost consolidate cu scânduri din lemn. bănuite. Cu siguranţă. în Bulgaria. totuşi. mult mai lesne de procurat în locurile de extractie. eventual santuri (pseudo-galerii) cu adâncimi ce puteau ajunge la 20 m sau chiar 40-42 m. în apropierea locurilor de extractie. Ca atare. Ciclova. minereurile extrase treceau pin mai multe operatiuni: spalarea. 1 de la Năeni. prin relief înalt. nu puteau face fata cantitatilor foarte mari de minereu. Mai usor de exploatat par a fi fost filoanele de la Moldova Nouă. Puturile verticale sunt atestate în NE Serbiei. Sasca şi Dognecea. Pâna în epoca romana nu sunt atestate galeriile subterane. din Tirolul austriac. în zona Uralilor. Iluminarea se facea cu ajutorul tortelor. carele. lânga Stara Zagora. unde se exploata înca din chalcolitic malachitul. iar dupa exploatare au fost umplute cu muschi si lut spre a impiedica prabusirea peretilor.Căraci. spre exemplu. Calculele au relevat ca se foloseau 40 de mineri. Astfel de vetre sunt atestate pe Cetatea nr. de obicei. unde s-a exploatat azuritul si malachitul la nivel de Karanovo VI (Gumelnita). Tot din Tadjikistan se cunosc topoare de minerit neslefuite. asistati de 30 de muncitori care asigurau transportul spre locul de reducere. de cele mai multe ori zone cu relief înalt. Alte exploatari miniere se cunosc la Aibunar. ultimele doua din neolitic. Măcinarea se făcea cu ajutorul unor zdrobitoare şi râşniţe din piatră. cum s-a constatat la Kargaly. uneori. era nevoie si de cantitati mari de combustibil care întretinea arderea. Extractia minereurilor se banuieste a se fi facut prin incendierea zacamântului si stropirea lui cu apa sau cu un acid (acidul acetic= vin). maruntirea. dupa care erau distruse pentru a putea fi recuperat metalul. jud. caracterizate. cum am precizat deja. Mijloacele de transport. iar scoaterea la suprafata a minereului se facea cu ajutorul unor saci. în mai multe situri din Tadjikistan si. ca atare greu de identificat prin cercetari arheologice de suprafata. datorită şocului termic. erau la mică adâncime. Pornind de la constatările de aici. din piatra dura. la Rudna Glava. La Mitterberg sunt cunoscute puturi si santuri prevazute cu sisteme de ventilatie. Nici macar cuptoare distruse nu se cunosc. la Kargaly. in arealul culturii Monteoru. măcinarea si prajirea. Un indiciu în acest sens ar fi marturiile lui Caesar pentru exploatarile din perioada preromana din Galia. Se cunosc cuptoare . care a consemnat modul cum se exploatau minereurile în Galia) procedeele de exploatare pot fi. În plus. coborârea era asigurata de scari din lemn. pentru eliminarea componentilor pamântosi. oamenii şi-au valorificat experienţa dobândită la extragerea silexului. apareau fisuri în roca si se puteau face cu mai multa usurinta puturi verticale pentru extractie. cu peisaj silvestru. chiar si acestia conservati. care prezentau avantajul că. puteau fi exploatate doar zacamintele de suprafata sau de mica adancime. OPERATII PRELIMINARE REDUCERII Înainte de reducere.

Temperatura de reducere se ridica la 600-900 de grade. numit mată.ANALIZE METALOGRAFICE Din păcate. piese semibrute care se îndreptau se atelierele de turnare a pieselor finite sau puteau fi destinate schimbului la mari distante. de Constantin Niculescu-Otin si. Analizele chimice si spectrale ale pieselor din bronz sunt extrem de importante. National de Istorie din Bucuresti. In ultimii ani s-a creat un laborator pentru analize matalografice si la Muz. cuprul era turnat în tipare de lingouri.de redus minereul doar accidental de la Agados în Niger. iar numarul pieselor descoperite în asezari este extrem de redus. de Eugen Stoicovici. cositorul. nu au putut fi observate stereotipii în ceea ce priveşte procentul de cositor. al XX. Dupa reducere. Se obţinea un produs metalurgic intermediar între minereu şi produs finit. au dus. lângă Beersheba. care era întrodusa în orificiul cuptorului. databile în jur de 2000. mai ales la cele timpurii. din piatră şi lut si erau. de la Bedollo. Analizele realizate. prea puţine piese descoperite în spaţiul actual al României au fost supuse unor analize metalografice care să le pună în evidenţă compoziţia.lea. Sub forma de lingouri a circulat atât bronzul. la câteva concluzii interesante: 1. totuşi. respectiv absenta. Astfel de lingouri se cunosc sub forma de piele de vitel în lumea egeeana. În partea superioară se forma o turtă de cupru. în Israel. Procesul de reducere poate fi reconstituit prin analogie cu reducerea minereului de fier. Se pare că. Cuptorul era umplut cu straturi succesive de minereu si combustibil (carbune de lemn. cât si metalele nealiate: cuprul. desi putine. Se cunosc. terminate cu o teava din lut. argintului din aliaj. in Italia şi de la Aegina Kolonna. plumbul. La aceasta supozitie s-a ajuns datorita faptului ca cele mai multe seceri din depozitele de bronzuri nu au urme de folosire. Avea loc o ardere oxidantă care era întreţinută iniţial de cărbune. Niculescu-Otin a facut primul observatia ca piesele de provenienta transilvaneana pot fi deosebite de cele extracarpatice prin prezenta. fara a mai fi necesara distrugerea cuptorului. Ramsau şi Mühlbach din Austria. Cuptoarele (furnalele) trebuie ca aveau peretii grosi. Erau de forma cilindrica sau tronconica si erau prevazute cu o gură de alimentare în partea superioară şi o perforatie în partea inferioara. de asemenea. facute. care conţinea sulfuri. de la Abu Matar. ALIEREA. în timp. de topoare bipene sau de torquesuri în Europa Centrala. pe baza lor. în anii '30 ai sec. de la Vučedol.La foarte multe piese. după răcire. sec. apoi de sulful conţinut în minereu. al XIX-lea. La noi sunt destul de putine analize pe piese din bronz. Primele analize chimice in Europa s-au facut la sf. materia prima a circulat sub forma de turte din bronz plan-convexe. fusesera aduse noi perfectionari. era recuperată prin spargerea cuptorului. numit mangal). Această primă ardere avea ca scop eliminarea sulfului. Nu este exclusa nici posibilitatea ca secerile sa fi fost tot un fel de lingouri. pot fi denisate zonele de extractie sau atelierele producatoare. În Franta au circulat lingouri de plumb sub forma de topoare. mai mult sau mai putin. . mai recent. din Serbia. care permiteau recuperarea lupei de fier. prin care se introduceau foalele pentru activarea arderii cu oxigen. pentru ca. practicata mai târziu si de pe urma careia s-au pastrat mai multe cuptoare de redus caci. care. meşterii locali s-au aflat într-o fază experimentală. bare de costior. o lungă perioadă de timp. deci este indoielnica folosirea lor in agricultura. Foalele se compuneau din burdufuri de piele. 2. în spatiul nostru. Primii care se topeau si se zgurificau erau componentii pamântosi care se scurgeau si se depuneau la baza cuptorului. De multe ori. adâncite în sol. de bare în Germania. de la Mitterberg. de căutare a reţetei ideale.

Pentru podoabe se constată un procent mai mic de cositor. minereu care conţine cositor. Eugen Stoicovici a observat ca piesele din Transilvania au un procent mai ridicat de cositor decât cele din Moldova. 6. dar erau mai rezistente. iniţial foarte mic. Procentul de cositor influenteaza culoarea si calitatile bronzului. Acesta din urma topea ceara si îi lua locul. La noi se găsesc doar vagi urme de acest minereu. . Pe masura ce creste procentul de cositor. linguri de turnare. topoare de tip pana) se turnau în tipare monovalve. Cositorul influenteaza mult duritatea si rezistenta bronzului. unde a fost pus în evidenţă doar la Strumica. Pentru turnarea topoarelor cu disc se foloseau tipare compuse. 4. este o materie primă deficitară în multe zone din Europa. OBTINEREA PIESELOR FINITE Atelierele de producţie a pieselor finite se aflau. Procentul de cositor variază în funcţie de categoria funcţională a pieselor. iar cositorul la 283 grade. din SV Angliei. cel mai adesea. Tiparele din piatră erau mai greu de realizat. iar cea egipteana 13 % cositor. eventual a unor piese semifinite sau neretuşate. în timp ce la arme. Azi este foarte credibilă ipoteza că s-ar fi apelat la zăcămintele din Afganistan sau Asia Centrală. pastrându-se un mic orificiu prin care se turna bronzul incandescent. la noi nu a putut fi observată o reţetă strictă a bronzului. la fel în Serbia. putând fi utilizate pentru turnarea mai multor piese. restul cupru. De multe ori. creuzete. În general. se foloseşte mai mult cositor. fie prin turnarea în tipare din lut sau piatra. Dupa racire. Procentul mic de cositor da bronzuri de culoare rosiatica. putând deveni cenusiu când procentul este foarte mare. un bronz de buna calitate are între 5-18 % cositor. Procentul de cositor. semn că s-au găsit mijloace de a se ajunge la resursele de cositor. Deci cantitatea mai mare de cositor din aliaj face ca punctul de topire al aliajului sa fie mai sc|zut. iar cele de dimensiuni mari necesitau mai multe tipare (spadele de exemplu) . în aşezări. Ele dovedesc ca nu se poate vorbi de o specializare a atelierelor pe anumite produse din metal. Cuprul se topeste la 1085 grade. Prezenţa lor este dovedită de descoperirea unor tipare. bronzul este mai galben. Bronzurile cu antimoniu folosesc ca materie prima stibina din Maramures. care nu depaseste in aliaj niciodata procentul de 25 %. procentul de antimoniu se situeaza între 6-10 %. În general la aceste bronzuri. Piesele finite se obtineau fie prin metoda cerii pierdute. 7. Din putinele analize reise ca erau bine cunoscute de catre metalurgisti proprietatile cositorului. Piesele simple (strapungatoare. dalti. era sparta carcasa din lut si se recupera piesa din bronz. 5. devine mai mare în bronzul mijlociu. Reteta miceniana presupunea 9 parti de cupru si o parte de cositor. Cea mai apropiată sursă de România ar fi Boemia (Slovacia). Metoda cerii pierdute consta în modelarea piesei dorite din ceara si îmbracarea ei într-o pojghita de lut. cele mai complicate în tipare bivalve. care trebuiau să fie mai dure. tiparele descoperite aveau negative de piese diferite şi pe avers şi pe revers. Grecia miceniană s-a crezut multă vreme că s-ar fi aprovizionat cu cositor pe cale maritimă.3. Spre deosebire de alte spaţii. Se ştie că casiteritul.

Piesele din epoca bronzului le continua tipologic pe cele din tranzitie. DEZVOLTAREA IN TIMP A METALURGIEI În Grecia. pe tari. . care era. epoca de metalurgiei. De obicei. secerile (publicate de Mircea Petrescu-Dâmbovita). cele două valve folosite la turnare nu erau perfect fixate şi etanşeizate. spadele (Tiberiu Bader) şi fibulele (Tiberiu Bader). care sunt specializaţi în confecţionarea vaselor de bronz. În spaţiul micenian exista un monopol al materiilor prime care era deţinut de wanax. din punct de vedere al exista o discontinuitate între cele doua epoci. urma retuşarea. care si-a propus publicarea exhaustiva a tuturor categoriilor de piese din bronz. Decorarea se realiza cu ajutorul unui dorn. El distribuia materia primă meşteşugarlor care erau dependenţi de palat. în folosesc pentru alierea cuprului: arsen. adica a aliajelor care. o asociaţie profesionala a meşteşugarilor. utilizarea lipsă de cositor. Pe plan european apare o colecţie numita Prähistorische Bronzefunde (PBF). Este pomenită o categorie de meşteri numiţi ka-ke-u. Nu este exclus ca operatiunile de reducere sa fi fost dublate de ritualuri magice. Fara indoiala ca mealurgistii aveau un statut aparte in sanul comunitatilor preistorice. de catre Alexandru Vulpe). Este în lucru volumul consacrat recipientelor din bronz. metalurgiştii sunt atestaţi de tăbliţele linearului B. numită bavură. Din România au fost publicate. tipare pentru turnat au fost descoperite la grupului Jigodin. probabil. pâna în prezent. în nivelurile XII-XIV. motiv pentru care. în aria culturii Bronzul timpuriu se caracterizaza prin pseudo-bronzurilor. Petrescu Dâmbovita). plumb. la îmbinarea celor două valve. pe piesa din bronz rămânea bronz excedentar sub forma unei excrescenţe. zinc. nu Cele mai vechi Leliceni. în aria turnarea unor Ateliere aşezarea de la Periam-Pecica. ISTORICUL CERCETÃRII PIESELOR DE BRONZ Piesele de bronz din România s-au bucurat de mult interes din partea cercetarii arheologice. Este vorba de valve pentru topoare cu gaură de înmănuşare transversală. ce urmează a fi publicate de Tudor Soroceanu. timpurii de prelucrare sunt atestate şi în Pecica. topoarele (in doua volume. deci.RETUŞAREA ŞI DECORAREA După turnarea pieselor. bratarile (M. Tăbliţele pomenesc şi termenul de ke-ru-sia. Aceasta se înlătura cu ajutorul unei dălţi sau prin frecarea cu o gresie. Sunt singurele informatii scrise pe care le avem pentru acesti specialisti ai bronzului pentru intreaga Europa.

O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella. vârfurle de lance. în Macedonia. torquesuri. pe calea schimburilor.pieptene. toporul plat cu marginile ridicate (Randleistenbeil). uneori terminate cu capete în forma de pecete. securile plate. care apar accidental înca din bronzul timpuriu. topoare de lupta. pandantive de tip lunula. pâna în zona Mării Baltice. ace cu cap rulat (Rollennadel)). creste . aplici in formă de orgă. Devin mai frecvente vârfurile de lance. În paralel cu dezvoltarea metalurgiei. Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si în arii culturale care nu beneficiaza de resurse de minereu de cupru. Apar primele tipuri de spade: Boiu si Apa. Dintre unelte. pandantive. ace cu cap discoidal. bratari simple sau multispiralice. Printre piesele masive se numara unele arme: pumnalul cu placa de înmanusare sau cu limba la mâner. aparatoarele de brat. piesele de mici dimensiuni. însa. Se diversifica foarte mult tipurile de ace: ace cu cap biconic cu gât perforat. Baniabic). Dintre podoabe se remarca bratarile masive cu capete desfacute. ace cu cap în forma de ciuperca. topoarele cu disc. mai ales. unele tipuri de topoare cu gaura de înmanusare transversala (Kozarac. ace cipriote. În aceasta etapa se diversifica mult tipologia pieselor din bronz.Tipice bronzului timpuriu sunt. care a fost atribuit culturii Glina. Piesele timpurii se caracterizeaza prin decoruri spiralice foarte elaborate. Se cunosc şi câteva depozite de bronzuri. acul cu cap biconic. butoni calotiformi. care au fost create undeva în zona Tisei Superioare. bratarile cu capete spiralice. la Cernica. semn ca acest tip de piesa avea cautare şi făcea obiectul schimbului la mare distanţă. diferite tipuri de ace (acul cu cap în forma de pastaie. cel mai adesea podoabe: saltaleoni. Piese provenite din bazinul Tisei au ajuns. de pilda în aria culturii Tei. placute cu capete rulate. Printre culturile cu mai multe piese de bronz se numara Periam-Pecica. pandantive în forma de coada de rândunica sau pandantive cordiforme. mai frecvente sunt dalţile şi străpungătoarele. Cele mai spectaculoase piese sunt. continuînd sa existe si pandantivele cordiforme. semn ca materiile prime circulau si ajungeau si la populatiile dezavantajate aflate departe de resursele naturale. topoarele cu prag (Absatzbeil). printre care se numără cel descoperit la Ostrovu Corbului.

Tot ca elemente de noutate trebuiesc amintite din Ha A centurile din bronz. Aiud. ele având în continuare si un rol utilitar. Dintre podoabe cea mai importanta piesa noua este fibula. Se constata schimbul destul de intens de piese finite: astfel celturi de tip transilvanean circula si în teritoriul extracarpatic. cu un spectaculos decor geometric. Spalnaca. Cele mai multe piese din bronz provin din Transilvania.Oinac (in Muntenia). punându-se un accent mai mare pe latura lor ornamentala. Ca piese noi din bronz. Din Dobrogea lipsesc piesele transilvanene. dar apar adesea piese sudice. venite de peste Prut sau din Ucraina. cu ciot de turnare sau cu spin. prin arme. Unele depozite din aceasta perioada au în componenta lor mii de piese si cântaresc câteva tone. care probabil apartin culturilor Otomani. cele din seria Risesti-Baleni (cultura Noua) si DrajnaOinac au în componenta lor mai ales seceri. se caracterizeaza. venite din Bulgaria. cu limba la mâner. mai ales în Oltenia si Muntenia. Rîsesti-Baleni (în Moldova) si Drajna de Jos. Bronzul târziu se caracterizeaza prin doua tipuri noi de piese: topoarele cu gaura de înmanusare longitudinala de tip celt si secerile cu buton. Se cunosc foarte multe depozite.considerabil numarul de depozite. iar mai frecventa este fibula în forma de ochelari. tipica pentru Ha B. Apar acele cu nodozitati. eventual şi celturi. în Ha B. undeva în intervalul 1200-1100. Este cazul depozitelor asa-numite de turnatorie de la Uioara. Guterita. sunt de amintit spadele cu . mai ales în zona de câmpie. din ariile culturilor Otomani. Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc în Ha timpuriu (Ha A). Wiettenberg si Suciu de Sus. In aceasta etapa se diversifica tripologic celturile. În Muntenia si Oltenia au fost descoperite des piese de origine sudica. foarte asemanatoare unui ac de siguranta si ca forma si ca întrebuintare. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria CincuSuseni. Printre tipurile spectaculoase ar fi de amintit fibula pasmenterie. unde resursele de materii prime erau mai mari. mai ales. Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule. cu predilectie în zona subcarpatica. care pot fi atrbuite grupurilor Bobda-Susani si GavaLapus. este vorba de depozitele de tip Uriu-Domanesti (in Transilvania). Continua dezvoltarea tipologica a acelor. Cel mai vechi tip este fibula în forma de arcuş de vioara. Suciu de Sus si Cruceni-Belegiš. aparuta în Ha A. În Moldova apar frecvent celturile de tip estic (cu doua torti). Depozitele din seria Uriu -Domanesti din Transilvania. din Bulgaria. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate.

pe înălţimi sau in . a cel putin doua piese din bronz. mai ales piese de harnasament (psalii si zabale). Apar în Ha A. Practica acestor depuneri a aparut în eneolitic (depozite de piese de cupru). După mediul în care a avut loc depunerea pot fi deosebite depozitele uscate (cele descoperite in pământ. mlastina sau într-o prapastie. cu umbo din bronz. În Ha C. Din Hallstattul mijlociu. sunt depuse tot intenţionat. Practica depunerii de piese din bronz este în regres începând cu Hallstattul mijlociu si dispare în Ha târziu. Clasificarea depozitelor Depozitele pot fi clasificate în functie de mai multe criterii. cel de la Drencova. în depozite încep sa apara piese din fier. uneltelor si ustensilelor din bronz sunt înlocuite treptat cu piese similare din fier. DEPOZITELE DE BRONZURI Definiţia depozitului Prin depozit se întelege o depunere intentionata în pamânt.cupa la mâner si spadele cu antene. Se cunosc în spatiul nostru peste 500 de depozite. căldarile cu atase cruciforme. iar din Ha D este cunoscut un singur depozit de bronzuri. Tot în Ha B apar primele arme defensive: coifurile (precum cel de la Piscolt) si scuturile din piele. în definiţia dată depozitelor în 1967. excludea din rândul depozitelor piesele descoperite în aşezări sau morminte. Scade numarul de depozite începând din Ha mijlociu. în depozite sunt doar podoabe de bronz. Ha C. Alexandru Vulpe consideră că se poate admite că şi piesele singulare sunt depozite. Majoritatea armelor. cel mai probabil. eventual apa. a continuat in bronzul timpuriu (depozitul de la Ostrovu Corbului). Geisslinger. ci. cestile si situlele din bronz. aproape în exclusivitate. ultimul depozit datând din Ha D (depozitul de la Drencova). dar mai ales în Ha B si primele recipiente din bronz. a devenit frecventa în bronzul final si a atins apogeul în Ha A. deoarece este greu de admis ca ele sunt piese pierdute.

in aceste cazuri. Se pot constata şi în cazul lor unele diferenţe zonale. Swed Hansen împarte depozitele în două mari categorii: depozite pure. deci arealului ocupat de cultura Noua. Semnificaţia depozitelor . noi. Un alt criteriu ar putea fi modul de dispunere: direct în groapă. deci ele. Din aceste exemple reiese cu claritate că există stereotipii regionale de depunere care este destul de probabil să aibă legatură cu tehnicile de luptă diferite de la o zonă la alta. cultura care. însă. Depozitele care conţin piese de harnaşament. în Sudul României (Oltenia. scoase din uz. trei sau chiar mai multe categorii functionale. Dupa tipul de asocieri pot fi deosebite depozitele simple (cu o singura categorie functionala). coliere cu valoare de lingou). că cele mai multe depozite sunt cele formate din arme. spre exemplu. depozite cu asocieri simple (alcatuite din doua categori funcţionale). iar la Vest de Tisa apărătoarele de braţ. de poadoabe. pare a fi a unor populatii crescatoare de animale. nu trebuie interpretate ca arme ci. Franke Stein. Depozite simple de arme există în epoca bronzului şi în Hallstatt. În Bronz D. de vase si depozite mixte. predomină spadele. foarte interesant. zona de la Est de Dunăre) şi în râul Sava. în Ungaria. dar cu urme de folosire şi depozite cu piese fragmentare. fără a fi prea multe. etc) şi depozite mixte. care conţin o singură categorie funcţională (respectiv fie numai arme. încercând o clasificare a depozitelor din sudul Germaniei. tehnici care. piese din componenţa carului sau depozitele de vase de bronz sunt destul de slab reprezentate procentual. fie numai piese de port. dar apar. de piese finite (utilizabile). se schimbă în timp. Numarul pieselor componente si greutatea lor ar putea duce la clasificarea depozitelor în mici. si de piese fragmentare. desigur. numărul lor creşte. descoperite în Transdanubia (Ungaria. Foarte multe spade au fost descoperite si in asa zisele depozite umede din Bronz D. pot fi deosebite depozite formate din piese întregi. a deosebit trei categorii de depozite: de materie primă (care conţin turte de bronz. Un alt criteriu de clasificare ar fi continutul de piese functionale. Pe de altă parte. exista tot felul de arme în depozite. spre exemplu. în Bronz D. urmate de depozitele de piese de port şi mai apoi de cele de unelte. care teoretic ar trebui să fie considerate arme. la Est de Tisa brăţările. situaţia fiind foarte asemănătoare cu cea din Bulgaria. depozite cu asocieri complexe (care contin 3 sau 4 categorii functionale) si depozite eterogene (care asociaza peste 4 categorii funcţionale). depozite din piese întregi. Muntenia si Dobrogea) exista aproape exclusiv topoare de luptă de tip celt. in 1977. Pentru zona noastră se poate constata. care combina doua. În Slovacia. fie numai unelte. Dacă în Transilvania şi Banat. Depunerile de seceri în Bronz D sunt tipice pentru SE Transilvaniei şi pentru Moldova. ca piese de prestigiu (care fac economie de materie primă). direct în apă sau în vase de lut sau metal. ele dispar din Moldova.peşteri) sau umede (descoperite în mlastini. Piesele de port prezente în depozite au legatură cu modele vestimentare. de unelte. mijlocii şi mari. putând fi deosebite: depozite de arme. par a se contura grupuri de populaţii mai paşnice şi mai războinice. Un lucru extrem de interesant este acela că o serie de topoare cu disc descoperite în Transilvania. mai degrabă. nu sunt finisate sau au lama goală în interior fapt ce le face nefuncţionale. Interesant este faptul că se pot observa diferente regionale. Varfurile de lance sunt foarte rare in depozitele de epoca bronzului. Dupa starea de conservare a pieselor. lacuri sau ape curgatoare). În Ha A. care practica in mica masura cultivarea plantelor. în Slovacia predomină acele de podoabă. începând cu Hallstatt A. per ansamblu. dar ating apogeul procentual în Hallstatt B1-B2. lingouri.

Au existat mai multe explicatii. De asemenea. au fost atribuite de unii cercetători unor negustori itineranti care si-ar fi pus la adapost marfa în împrejurari critice. Depozitele care contin piese nou-noute. Un celebru cercetator german. pentru a nu fi furate divinitatii dupa depunere. de nefolosit. cum ar fi turtele de bronz. autor al unei carti numită Depozitele de bronzuri din România. mlastini. fie unor meşteri metalurgişti. dar si ca depozite de turnatorie care au apartinut unor mesteri sau unor comuniati. provocând o panică generală. contin arme. poate functiona si un alt rationament logic: piesele erau intentionat distruse. este greu de dat un raspuns definitiv. la Drajna de Jos spre exemplu. aflate în uz. ori este ilogic ca o populatie sa raspunda unui atac îngropâdu-si armele. multe depozite. s-a constatat o depunere a pieselor într-o ordine foarte stricta La Drajna secerile din depozit au fost depuse cu mare minutiozitate. promiteau divinitatilor protectoare diverse daruri. Este desigur greu de imaginat ca un negustor . prapastii. constând din piese de metal depuse ca ofrande. in sensul ca admite ca ar putea fi votive depozitele de pe inaltimi sau cele din albiile râurilor. din Ungaria. al XIX-lea că depunerile de bronzuri ar fi depuneri cu caracter sacru. aceste depozite contin si materie prima neprelucrata. el fiind acela care a definit seriile cronologice de depozite din România. Holste. Proprietarul îngropa piesele din bronz pentru a le pune la adapost si în ideea de a le recupera. Mircea Russu. pentru succes în lupta. dar admite ca unele ar fi fost depozite de turnatorie si altele depozite votive. mai nou M. Printre cei care s-au ocupat de bronzurile din România l-am aminti în chip special pe Mircea Petrescu Dimbovita. Apoi au fost definite serii sucesive de depozite. Amalia Mozsolics.Întrebarea obsesiva cu privire la aceste depozite a fost care este motivatia acestor depuneri. În nordul Europei. au fost ascunse din cauza unor conflicte sau pătrunderi de populaţii intrusive. piesele fiind depozitate (tezaurizate) în ideea de a fi retopite. Ca ar fi asa ar fi sugerat si de faptul ca piesele sunt fragmentare. adesea în Grecia. Un argument pentru cea de-a doua supozitie ar fi acela ca. valabil pentru toate depozitele pentru că 70 % din depozite au fost descoperite în condiţii rămase neprecizate şi doar 15% provin din săpături arheologice. În prezent. Ideea a venit pornindu-se de la Iliada unde sunt amintiti razboinici care. depozite formate din piese noi. Depozitele de mari dimensiuni din România au fost interpretate ca fiind depozite de temple. uneori. uzate . care a studiat bronzurile din Ungaria şi Transilvania. considera ca cele mai multe depozite au fost ascunse de teama invaziilor. Desi initial credea ca depozitele au fost ascunse de frica invadatorilor. lacuri. Totodata. Totusi. aflate in migraţie dinspre centrul spre E şi SE Europei. ele descriind un disc solar cu raze. Paul Reinecke. mai ales cele din Transilvania. El consideră ca toate. care au aparţinut fie unor comunităţi. s-a admis încă din sec. Aceasta ipoteza este greu de sustinut în acele cazuri în care. împartea depozitele din Romania în trei categorii: depozite de turnătorie. formate din piese scoase din uz. indiferent de categorie. bothroi sau chalkoteka. unde predomină depozitele umede. fara urme de utilizare. nefolosite (atribuibile unor negustori) şi depozite cu piese întregi. Încet si-a facut loc ipoteza ca şi depozitele uscate ar putea fi ofrande aduse unor divinitati. exista obiectii serioase vis-a vis de ipoteza ascunderii de frică. printre ele si piese de metal de valoare sau cu valoare simbolica. credea că cele care au provocat masiva îngropare a depozitelor ar fi fost populaţiile Hügelgräber (populaţiile cu morminte tumulare) care. de conflicte intertribale si razboaie. dupa trecerea pericolului. Din pacate. de nesiguranta. O alta cercetatoare celebra. deoarece unele depozite au fost descoperite în locuri de unde nu puteau fi recuperate: albiile raurilor. am putea trage concluzia ca epoca bronzului si Hallstatt-ul sunt caracterizate de conflicte permanente. Un alt cercetător german. începând cu Vasile Pârvan. Un alt cercetător român care s-a ocupat de studiul depozitelor de bronzuri. Daca îngroparea ar fi fost dictata de conflicte. în apropierea templelor au fost descoperite adevarate depozite de metale. a emis ipoteza ca depozitele au fost îngropate în pamânt în perioade foarte agitate. Ipoteza lui Reinecke a fost îmbratisata de majoritatea cercetatorilor din România. ar fi invadat o serie de teritorii. Petrescu Dîmbovita are o atitudine mai nuantata cu privire la motivele care au dus la îngroparea depozitelor.

1970. vol. 1978 Mircea Petrescu Dâmbovita. Sebastian Morintz. Bucuresti. Prähistorische Bronzefunde IX/5 si IX/9. 1977. Stuttgart. München. I. Prähistorische Bronzefunde IV/8. 1975. BIBLIOGRAFIE: Tiberiu Bader-Die Schwerter in Rumänien. discutând în 1980 despre semnificaţia depozitelor. ar fi recurs la un aranjament studiat al pieselor. Un cunoscut cercetator german. 1991. vol. von Brunn.Depozitele de bronzuri din România. Bucuresti.care era amenintat a-si pierde avutul. afirma că depunerea lor este finalul unei ceremonii religioase chiar şi atunci când piesele sunt fragmentare cand. funcţionează în fapt principiul"pars pro toto". spune el. Alexandru Vulpe-Die Äxte und Beile in Rumänien. . I si II. Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->