Negocierea- ams

Negocierea nseamn o activitate comun cu partenerul care se desfoar n planul subiect-subiect i este ndreptat n soluionarea onor probleme comune. O tranzacie va exista numai dac ambele pri o consider reciproc avantajoas. Ideal ar fi ca n lumea afacerilor s predomine abordarea negocierii ca proces reciproc-avantajos. Aceasta presupune ca n timpul negocierilor s ctige ambele pri, numai c n realitate, uneori, partenerul de afaceri nu este att de generos ca cellalt i este orientat numai spre ctigul propriu. De asemenea, partenerii mai versai nu se dau n lturi n a profita de lipsa de experien a celor nceptori. De aceea, i pentru cei cu mai puin experien n domeniul negocierilor trebuie s aib n vedere riguroas a acestor negocieri, trebuie s cunoasc anumite tehnici, tactici de negociere. Negocierea necesit profesionalism, cunoaterea tacticilor i tehnicilor de negociere, dar i o pregtire psihologic adecvat. n funcie de obiectivele negocierii, exist mai multe tipuri: 1. negocieri de pregtire a unor acorduri existente 2. negocieri pentru normalizarea relaiilor 3. negocieri cu scopul de a obine o redistribuire a obligaiilor i beneficiilor stipulate ntr-un acord ncheiat anterior 4. negocieri n scopul ncheierii unui nou acord 5. negocieri de obinere a unor rezultate/ beneficii care nu se regsesc n acordurile ncheiate Caracteristicile principale a oricrui proces de negociere sunt urmtoarele: prezena a nu mai puin de dou pri, fiecare avnd interese, obiective i intenii proprii caracterul comun i convergent al activitii caracterul unitar i eterogen din punct de vedere al procesului de negociere care va avea cteva stadii: - pregtirea pentru negociere - desfurarea propriu-zis a negocierii - analiza rezultatelor negocierii