Sunteți pe pagina 1din 3

Metaliteratura.Intertextualitatea.

Textul literar
Metaliteratura (gr. meta cu, dincolo, dupa, linga si literatura) este un concept relativ nou in vocabularul critic. A aparut in secolul al XX-lea din necesitatea de a acoperi: Fenomenele literare care se realizeaza in spatiul literaturii pentru a explica si a o sistematiza. Este vorba de teoria literaturii, istoria literaturii si critica literara, alte discipline ce studiaza literatura (poetia, retorica, stilistica, semiotica), care nu sint decit niste forme de reflectie asupra literaturii. Realizarile effective ale literaturii propriu- zise care recurge la urmatoarele modalitati: citatul, motto-ul, adaptarea, prelucrarea, imitatia, parodia, intertextualitatea. Or, literatura existenta constituie fundatia pe care, prin care, din care se fac alte texte literare, fiind o modalitate de transformare a literaturii in insasi substanta scrisului.

Intertextualitatea Initiatorul conceptului este teoreticianul rus Mihail Bahtin.In studiul sau Problemele poeticii lui Dostoievski, el detroneaza conceptual formalist, conform caruia textul literar ar fi o entitate inchisa, monologica, autonoma si dezvolta o teorie avansata privitor la functiile dialogice ale discursului literar, considerindu-l pe Dostoevski creatorul unui roman polifonic, in care se aud mai multe voci distincte care dialogheaza. Ideea dialogismului a fost preluata de Julia Kristeva, care dezvolta si redefineste conceptual, afirmind ca orice discurs intra in relatie nu numai cu propriile component, dar si cu alte discursuri. Conceptul de intertextualitate a generat multiple discutii si teorii.De obicei, se analizeaza trei forme de relatii intertextuale: Interna(situata in interiorul textului) Propriu-zisa(intre textile literare) Externa(textul literar este raportat la textul lumii)

In studiul sau Palimpsestes, Gerard Genette considera, studiind punctual fenomenul, ca ii este mai adecvat termenul de transtextualitate care se subdivide in: I.Intertextualitatea propriu-zisa,

II.Paratextualitatea(textul in relatie cu titlul, prefata, postfata) III.Metatextualitatea(relatii de comentariu intre texte) IV.Arhitextualitatea(relatia de apartenenta a textului la un gen) V.Hipertextualitatea(derivarea unui text din altul prin imitatie) Ca procedeu literar, intertextualitatea este caracteristica postmodernismului. Textul literar Textul( lat.textus- tesatur, intocmire, alcatuire) constituie un grup de semen organizate intr-un anumit mod in scopul producerii unui sens. In dictionarul Terminologie retorica si poetica atestam urmatoarea definitie: Textul este un ansamblu finit si structurat de semne care propune un sens. Caracteristici: textul este un semn, el are un semnificat, un semnificant si un referent, textul se realizeaza in procesul de comunicare cu prezenta elementelor comunicarii: emitator, receptor si un obiect denotat. textul ocupa un anumit spatiu, crearea si producerea lui are loc in timp, textul instituie un sistem de corelatii:

a.intratextualitatea (ca raport inter- elemente constitutive) b.intertextualitatea( intre text si alte texte exterioare lui) specifica textului artistic. Tipuri: I.a.artistic, poetic(pune accent pe producerea sensului) b.non-artistic, non-poetic(este o structura de comunicare) II.a.oral b.scris Textul artistic este de mai multe feluri: a.liric b.narativ

c.dramatic.